PANAIT ISTRATI

P A N A I T I S T R A T I ( N . 1 0 A U G U S T 1 8 8 4 B R Ă I L A — D . 1 6 A P R I L I E 1 9 3 5 , B U C U R E S T I , C U N U M E L E L A N A S T E R E

G H E R A S I M I S T R A T I ] ) A F O S T U N S C R I I T O R R O M Â N D E L I M B Ă R O M Â N Ă S I F R A N C E Z Ă .

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate și al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.

P R I M E L E Î N C E R C Ă R I L I T E R A R E D A T E A Z Ă D I N 1 9 0 7 , C U P R E P O N D E R E N T Ă F Ă C Â N D P U B L I C I S T I C Ă Î N P R E S A

M U N C I T O R E A S C Ă D I N R O M Â N I A , D E B U T U L F I I N D U - I A R T I C O L U L “ H O T E L R E G I N A ” Î N R E V I S T A “ R O M Â N I A

M U N C I T O A R E ” .

Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor.

P O V E S T I R E A “ C H I R A C H I R A L I N A ” A F O S T P U B L I C A T Ă Î N 1 9 2 3 C U O P R E F A T Ă S E M N A T Ă C H I A R D E R O M A I N R O L L A N D .

A P U B L I C A T R O M A N E L E : “ C I U L I N I I B Ă R Ă G A N U L U I ” , “ L E S R É C I T S D ' A D R I E N Z O G R A F F I ” ( „ P O V E S T I L E L U I A D R I A N

Z O G R A F F I ” ) .

Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff și apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara: "Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".

În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl intâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspirație a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist).

„ C H I R A C H I R A L I N A E P R I M A M E A O P E R Ă Ş I - M I R Ă M Â N E S C U M P Ă Î N T R E T O A T E . . . Ş I P O A T E C Ă A Z I P L Â N G E M A M Â N D O I P E R U I N E L E U N O R N Ă Z U I N Ţ I

C A R I N E - A U F O S T D E O P O T R I V Ă D E S C U M P E . . . “ ( PA N A I T I S T R A T I )

Tragică, romantică, exotică, fermecătoare, plină de aventuri şi de pasiuni

interzise, împletind viciul şi virtutea, abjecţia şi nobleţea, Chira Chiralina este

una dintre cele mai tulburătoare scrieri din literatura română şi o neobosită

pledoarie pentru libertate.

Tânăra Chira, ademenitoare şi naivă, îndrăzneaţă şi nesăbuită, îşi duce zilele

alături de mama ei în petreceri şi răsfăţ. Seară de seară, cu o nepăsare sporită

parcă de apăsarea sorţii, fata îşi primeşte oaspeţii într-un cadru sufocat de

erotism, devenind, cu voie ori fără voie, idealul amăgitor al fratelui ei mai mic,

Dragomir. Când, asemenea oricărei iluzii, Chira îi scapă tânărului printre

degete, acesta porneşte pe urmele ei prin lumea cea mare, într-o călătorie care-

i perverteşte sufletul şi-i îngenunchează spiritul. Odiseea levantină a căutării

surorii iubite zugrăveşte un preţios tablou al Orientului la mijloc de secol XIX şi

oferă impresionante lecţii de viaţă. La capătul drumului, hoinarul Dragomir,

înţelepţit, îşi transpune experienţa pribegiei într-o poveste de o frumuseţe

răscolitoare.

În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică

în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se

conturează atitudinea sa în privința independenței.

Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente

contestări.

Prozele și romanele sale descriu lumea

proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de

aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta

Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele

din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera

lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a

fost tradusă în peste 30 de limbi.

A F O S T T R A T A T D E T B C Î N F R A N T A L A N I S A S I A P O I A R E V E N I T L A B U C U R E S T I . I Z O L A T,

S I N G U R S I B O L N A V D E T U B E R C U L O Z Ă , A M U R I T L A S A N A T O R I U L “ F I L A R E T ” .

Powerpoint a fost realizat de elevul Naziru Gabriel sub indumarea doamnei profesoare Hurtoi Mihaela

Coloana sonora : George_Zamfir - El_Condor_Pasa