PANAIT ISTRATI

hira Chiralinaodiniulinii Bflr[ganului

A3:t:l

CUPRINS

263

STAVRU

Adrian str[b[tu, buimac, scurtul bulevard al Maieii

Domnului, care, la Briila, duce de la biserica cu acelaqi nume

la Gr{dina publicl. Ajuns la intrarea gr[dinii, se opri, incurcat

qi necljit.Ce dracu! exclam[ e] cu voce tare, nu mai sunt copil!

$i cred c[ am tot dreptul s[ inleleg viata cum o simt'

Erau orele qase seara. Zi de lucru' Aleile gr[dinii erau

aproape pustii c[tre cele doud por{i principale; soarele cre-

purcular aurea nisipul, in vreme ce boschetele de liliac se

lcufundau ln umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zd-

plclfl, Blncile pe alee erau aproape toate libere, afar[ de cele

iln collurllc ascunse ale grddinii, unde perechi de tineri se

tmbrlltpu emoroo gi deveneau serioase la trecerea inopor-

tunllor. Adrlan nu dldu atentie niciunuia din oamenii ce in-

ttlnt ln drum. El rorbea lacom aerul curat, care se ridica din

nlalpul dc curAnd udat - amestec lmb[]sdmat de miros de

flori - pl ae g&ndea la ceea ce nu putea lntelege'

El nu lnfelegea mai ales lmpotrivirea mamei sale la legi-turile lui de prietenie, impotrivire care dfiduse naptere la o

ceartd violent[ lntre mam[ 6i fiul ei unic. Adrian lgi zicea:

,,Pentru ea, Mihail e un strlin, o haimana suspectfl, ser-

vitorul plicintarului kir Nicola' Dar, ce? Eu ce sunt? Un zugrav

de case gi, pe deasupra, o fostX slugd a aceluiaEi pldcintar! $idac[ mAine am s[ md duc in alti !ard, numai pentru atAta

trebuie sI fiu socotit ca o haimana?"

A{A{at, el lovi din Picior:,,Ei drdcia dracului!.'. E o nedreptate revoltltoare pentru

bietul Mihail! Eu il iubesc pe oryul ista, fiindcd e mai deptept

ca mine, mai invX{at, Ei fiindci r,$bda mizeria fhr6 si se plAng5'

Cum? Pentm c[ nu wea sd-qil'strige pe acoperiquri numele,

5

|ara gi numdrul dintilor care ii lipsesc, nu e decAt o haima-na?... Ei bine, eu weau sd fiu prietenul acestei haimanalel $isunt foarte fericit de asta."

Adrian igi continud maginal plimbarea, odatX cu criticamintald a celor ce-i spusese mami-sa; gi totul ii piru absurd,:

,,$i povestea asta cu insuritoarea? N-am decAt optspre-zece ani gi ea se gAndegte s[-mi arunce o neroad[ in spinare,o neroadd sau poate o puioas6, care sd md coplegeascl cudragostea ei gi sd facl din odaia mea o hazna! Ei drace! S-arziee c6, nu e nimic mai inteligent pe lume decAt sd priseqti laprolti, sd umpli lumea de sclavi gi str devii insuli primul selaval acestei prlsilel Nu, nu!.., Mai bine un prieten ca Mihail, fieel gi de zece ori mai suspect! CAt despre invinuirea cd tragoamenii de limbd" pentru a-i face sd uorbeascd - pe legeamea, nici eu nu gtiu prea bine de ce-mi place ,,sd trag oame-nii de limb{!" Asta-i, poate, pentru cd lumina vine din vorbacelor tari, prob[ Dumnezeu care a trebuit s{ vorbeasci caLumina s[ se fac6,"

ln finigtea acelei seri primdv[ratice, sirena unui vapors[geta aerul cu fluieratu] ei strident. TAn[ru] se trezi, in wemece o adiere parfumatd"de trandafiri gi garoafe il intAmpind.

Adrian se indrepti spre marea alee care se intinde de-alungul malului inalt ce domind portul gi Dunirea. El se opriun minut pentru a privi miile de ldmpi electrice care scAnte-iau pe vapoarele ancorate in port 6i pieptul i se umfld intr-unnestip6nit doq de ducd,

,,Doamne! Ce bine trebuie s[ fie s[ te glsegti pe unul dinaceste pacheboturi, care alunec5 pe mdri qi descoperd altetdrmuri, alte lumi!..."

Nec5jit de a nu-gi putea implini dorul, el porni din noucu capul in jos; dar se auzi deodatX chemat din urmd:

- Adrian!Se intoarse. Pe o bancd, prin apropierea c5reia trecuse,

sta un om, cu picioarele incruciqate, gi fuma, Miopia gi intu-nericul impiedicard pe Adrian sd-l recunoascd, Omul se ridicd,gi Adrian se apropie de el oarecum contrariat, cAnd o excla-mafie de bucurie ii scdpd:

6

- Stavnr!lqi str6nserl mflinile qi Adrian se aqezd a]ituri'

Stawu, negustor ambulant - numit ,,limonagiul'l din""uoru mdrfii ." .'i.rd"u prin bAlciuri - era vir de-al doilea'

clup5 mam[, cu Adrian, 9i o figurd foarte cunoscutS alt[datd

in cercurile bdielilor de via![ din mahala' El era acum uitat'

ingropat sub disprelul unui scandal pe care firea sa il prici-

nuise cu treizeci de ani in urmd.

De talie deasupra mijlociei, blond spll[cit, foarte slab 9i

foarte zbArcit; ochii s6i albaqtri 9i mari, cAnd deschiqi qi sin-

ceri, cAnd ascun$i 9i vicleni, dupl imprejurlri, lnfdligau toatl

viafa lui stavru. Existenfa de burlac hoinar, zvarlit de ici-colo

de natura lui nomada pi ciudatl; via|a prins[ la varsta tle do.

u[zecigicincideaniintristulangrenajalsociet[tii(c6sx.torie cu o fatl bogatl, frumoasl 9i sentimental[), din care

iegi dupl un an acoperit de rugine, cu inima sfAEiatd' cu ca-

racterul falsificat.Adrian cunoqtea vag povestea' Mam[-sa, f[rd a intra in

ambnunte, i-o da exemplu de ticdloqie, dar Adrian tr[gea in-

cheieri cu totul opuse; 9i nu o dat[, cu instinctul care era la

baza sufletului s[u, el se plecase asupra lui Stawu, aqa cum

te pleci asupra unui instrument muzical pe care wei s[-l auzi

sunAnd; instrumentul se impotrivise'De altminteri, ei nu se vezusere dec6t de weo trei sau

patru ori, totdeauna pe stradd. Casa mamei sale era inchisd

pentru Stavnr, ca toate casele cinstite' $i apoi, ce ar fi putut

el sX spunl, derbedeul tuturor iarmaroace]or, b[iepndruluirdsfblat gi linut din scurt?

dt"*o trecea drept un flecar pentru toattr lumea - 9i era

ln adev[r, voia sd fie. ln costumul s[u prdp[dit qi botit chiar

cAnd era nou; cu inf[ligarea sa de ![ran ore$enit, cu cdmapa

necdlcati, fhri guler, cu aerul siu de geambaq hotoman' el se

deda la o parad[ de vorbe qi de gesturi care amuzau pe oa-'meni, dar care lui nu-i aduceau decAt umilire, dispret'

Ellgistrigacunosculiiinplindulil6cuporeclepotrivitegi comice, niciodatd suplrdtoare, Multe dintre ele prinseserl'

7

Dacd cineva ii plicea, il lua cu el la cArciumd, comanda o ju-mitate de kilogram de vin, dar dupl ce ciocnea un pahar, ie-gea in curte pentru ,,o micd trebuinli,, gi nu se mai intorcea,lisAnd pe invitat si pliteascd! Iar daci intAlnea weun plic-ticos, el ii zicea iute: ,,Cutare prieten te aqteapt[ in cutarecafenea; aleargi repede!".

Dar ceea ce entuziasma pe Adrian erau glumele lui Stavm,cu capetele de {dri gi cu tabachera. ln cursul unei conversatii,limonagidl scotea din buzunar un cap de fAr gi-l atArna pepoala hainei altui flecar ca el. Bietul om pleca gi se plimba pestradl cu capul de lAr atfirirat de hain[, spre cea mai maredesf[tare a trecdtorilor.

Gluma cu tutunul era gi mai buni. Stavm nu pregeta siacosteze pe orice cunogtinfd ii ieqea in cale pi sd-i ceard s[,,rdsuceascH" qi el o jigard, dar de indatd ce era servit, in locde a inapoia tabachera cu mullumire, el o bdga in propriu-ibuzunar, care era spart, de unde ea indat[ cXdea, rostogo-lindu-se pe p5m6nt. Atunci se rejrezea, o ridica, o gtergea, sescuza, qi voind s-o bage in buzunarul proprietarului, el osc5pa pe de ldturi. Biata cutie, care era din metal nichelat oridin carton presat, cidea din nou pe pavaj!

- Ah, cdt sunt de stAngaci!

- Nu e nimic, rlspundea de obicei picdlitul, examinAn_du-gi scula turtit[, in weme ce privitorii se pr6pideau de rAs.

Dar Stavm nu se mai intdlnea dup5 aceea cu tabacherelepe care le batjocorise odati.

Astfel, Adrian incepuse sX iubeasci acest om pentru far-sele sale. Cu toate astea, lucruri ciudate se intAmplaserH, ca-re-l tulburau EiJ incurcau: cAteodati in plini glumi gi niz-drdvdnie, Starmr, serios, se intorcea cdtre Adrian pironindu-lin ochi cu o privire limpede, linigtiti gi stipAnitoare, cum fa-cem cAnd ne uit[m in bunii gi naivii ochi ai unui vi1el. Atunciel se sim{ea micgorat de acest limonagiu de bdlci, de acestanalfabet. I se pirea straniu pi se puse sdl observe. Dar pri-Iejurile erau rare. Privirea misterioasd qi tulburdtour. p" *".

Adrian o numea in taind ,,cel5lalt Sta\rru" se arita rar gi nu-mai pentru el.

Totugi, intr-o zi - era cu cAteva luni inainte de intAlnirea"$in gridin[ = intovdrXgind pe limonagiu la bdcanul slu - ungrec bitrAn Ei ticut care-i furniza zahdrul gi limAile - el v[zudeodati apdrAndu-i ,,celdlalt Sta\n:u". Adrian se infipse in ochiilui.

tntr-un coll al magazinului pulin luminat, Sta'rm cu

zbArciturile felei suprimate, cu trlslturile indulcite, cu ocfiimari deschiEi, ficEi gi luminoEi, privea pe bdcanul cu chipumflat gi posac gi zicea, sfios, dar. hotdrAt, in vreme ce ce-

lllalt il aproba cu capul:

- Kir Margulis... Merge prost... Nu e cald gi limonadanu se vinde. imi mlnAnc economiile mele gi zahXrul d-tale...

Prin urmare, ai inleles? Nici de data asta nu plitesc. Ce zici?

O s[ fie ca gi celelalte di!i: dacd mor o sd pierzi zece lei.

$i negustorul zgArcit, dar cunoscdtor la oameni, acorda

creditul cu o strAngere de mAnd seacX, cum ii era gi via{a.Afar6, cu marfa sub bra!, Stavm se grdbea s*facd o glum[,

s[ arunce o salutare weunei vagi cunogtinfe qi sd sard intr-unpicior:

- L-am pdcXlit, Adrian, l-am tras pe sfoari, goptea el, laurechea tAnXrului.

* Ba nu, Stavmle! protestX Adrian; nu l-ai picilit deloc,

o sd plltegti!

- Da, Adrian, o si-i pl[tesc de n-oi muri... $i dacd o sd

mor, o sI-i pldteascd dracu!* Dacd mori!... Asta e altceva. Dar tu zici cE l-ai plcllit:

asta ar insemna cX eEti necinslit...

- Poate cd sunt...

- Nu, Stavmle, wei sd md ingeli; tu nu eEti un om ne-cinstit!

Stavnr se opri brusc, iqi trase tovar[Eul l6ng[ gard qi lu-Andu-Ei pentru moment infhliqarea-i rar5, de sfial[ Ei subju-gare in acelaqi timp, zvdrli in nasul lui Adrian:

- Da, sunt necinstit! Din nenorocire, Adrian, sunt ne-cinstit!

9

$i zicAnd acestea, el voi sX-gi reia drumul, dar Adrian,cuprins de,un fel de fricd, il apucl de reverul hainei, il retinuqi.i strigd cu o voce indbuqitl:

- Stavnrle, stai! Ai sd-mi spui adevdrul! Eu v[d in tinedoi oameni: care e cel adevirat? cel bun sau cel r[u? Stavm

se impotrivea:

- Nu gtiu!

$i smulgdndu-se brutal din mAinile lui Adrian:

- Las5-m[-n pace! strigd el sup[rat.Apoi, nitel tnai departe, socotind cd a jignit pe tAndr,

adlugd:

- l1i voi spune, cAnd o s[-]i creascl tuleile mai mari!De atunci ei nu se mai v[zur[: Stavm bdtAnd bAlciurile

intre martie qi octombrie, iarna vAnzAnd castane coapte,

Dumnezeu gtie pe unde. Pe la Brdila, nu venea decAt s[ se

aprovizioneze.

Adrian a fost tot atAt de mullumit strl intAlneasc[ acumpe baneX in gr5dinX, cum trebuie s[ fie mul]umite rAurile cAnd

se unesc cu fluviile cAnd se pierd in sAnul mdrilor.Stavnr, contrar obiceiului s[u, a fost mai putin vorbtrret

gi asta fhcu qi mai multd pldcere lui Adrian. ii examini figurain lumina palidd a serii qi o gdsi aceeaqi. Nimeni n-ar fi pututs[-i ghiceascd etatea. Totuqi, Adrian bXgi de seami cX, pe latimple, blondul palid al pdrului se fdcuse alb-fumuriu.

- Ce ai de te uifi aga la mine? intrebd Stawu, plictisit;nu sunt de vAnzare.

- $tiu, dar ag wea sd-mi dau seama dacl egti tAnlr sau

ai inceput s[ lmb[trAneqti.

- Sunt tAn[r qi bdtrAn: ca vr[biile.

- Adev6rat: ce mai wibioi imi egti, Stavnrle!gi dupd o micl pauztri

- Nu cumva wei tabachera mea, ca s[ mi-o trente$ti ni-

tel pe jos? Asta [i-ar aminti poate cd sunt mereu curios sX

qtiu de unde vii, unde te duci gi cum i1i merg afacerile?

10

- De unde vin gi unde md duc, n-are nicio impqrtantX;pot sA-Ii spun insd cd afacerile nu-mi merg prea rdu' Cu toate

astea, mAnzule, ast[zi sunt foarte plictisit! $i el lovi cu palma'peste genunchiul lui Adrian.

- Asta fi se intAmpl[ cam rar, ii replici tAndrul; 9i pen-

tru ce egti nemullumit, Stdv[rache? S-au r[rit limAile? .

- Nu, nu limAile, ci haimanalele de treab6, de odinioard,s-au r[rit.

- Haimanalele de treab6? exclam5 Adrian, asta nu se

poate, haimanalele nu pot sd fie de treab[!

- A,$a crezi tu? Eu cunosc totugi cAteva..,' Stavnr se indoi de mijloc Ai rlmase aga, cu ochii la p[-

mAnt, Adrian ll simli cd vorbea serios gi voi sX afle mai mult,dar el proced6 cu b5gare de seamX:

- Mi-ai putea spune pentru ce anume ti-ar trebui o ase-

menea haimana?

- Pentru a m[ insoli la bAlciul din Slobozia, joia viitoa-re, La drept vorbind, nu e pentru mine, dar e ca gi cum ar fi...gtii cd am obiceiul, ln bAlciuri, str mI aqez lAngi cAte un pl[-cintar care face gogogi. J[ranii mdnAncd gi li se face sete,

atunci eu sunt gata cu limonada. La nevoie, un pumn de sare

in aluatul.gogogilor... (Vezi c[ nu sunt cinstit.) Ei bine, am pe

pl[cintar, e kir Nicola...

- Kir Nicola! treslri Adrian.

- Vecinul nostru, fostul t[u stdpAn. Dar, iat[ nenoroci-rea: el nu-gi poate pdr[si cuptorul ca sE meargi la bAlci. iitrebuie deci o ,,haimana de treab5" care sX insoleasc6 pe ser-

vitorul s[u Mihail gi s[ adune gologanii, pe cdnd celHlalt se

va ocupa cu prXjitul gogogilor. Sunt douH zile de cAnd caut o

asemenea haimana.

- Din ziinzi, Brdila devine tot mai sdracl in oameni!Adrian se simti str[puns de un fior. Se ridic[ ln picioare,

ln fata limonagiului gi zise:

- Stavmle! Sunt eu demn s[ fiuhaimanaua de treabtr pe

care-o caufi? Negustorul ridic5 ochii:

-Zdu, nu glumeqti?

- Pe cuvAntul meu de haimana, aga cum o lnfelegi tu!11

Merg cu voi! Stavm sih ca un cimpanzeu gi strigi:

- Di-mi laba, pui de vAnturi-lume. EEti demn urmaq al

strdmogilor tIi chefalonili !

- O, desigur, trebuie si fi fost mari haimanale!Zicdnd aceasta, limonagiul sdrutd pe zugrav; pe urmi,

luAndu-l de bra!, plecari in goand:

- Iute la Nicola, s[-i ddm vestea bun[! Plec[m cel maitArziir mAine, duminic[, spre searb., pentru a ne gdsi la Slobo-zia marfi dimineatd gi si apucim locuri bune. O zi qi doud

nopti cu cdruta. Calul o sd mearg[ la trap Ei la pas, dup[ pu-terile lui Ei dupi t[ria vinurilor ce-om gdsi pe la hanuri.

Aparilia colinditorului de bdlciuri Ei a ,,mAnzului" sdu,prilejui o violentd discutie in pldcint[rie. Kir Nicola intelesedupd urletele lui Stawu ci dXduse norocul peste el. Acesta iidebitd pe nerdsuflate o tirad{ in turceqte. Mihail, care era lacurent cu afacerea, se amestec[ in discutie, spre marea uimi-re a lui Adrian, care nu pricepea o vorb6. La o replicd serioas[a lui Mihail, el vd.zu pe kir Nicola ridicAnd din umeri gi pe

Stavm potolindu-se, dar strigAnd indatd intr-o greceasci per-fect[:

- Nu vX fie team[ de ce-o sd zic[ mamd-sa, o, ,,pediamu!" (copiii mei!). Dacd ar fi fost sd md iau dupd viala ma-mpi mele * acum cincizeci de ani - n-a$ fi qtiut niciodaticum rdsare qi apune soarele dincolo de ganlul care inconjuraatunci frumoasa noastr[ cetate Briila! Vedeti voi, dragii mei,mamele sunt toate la fel, ele vbr s[ retr[iasc[ in copiii lor,atAt sirmanele lor pliceri, cdt qi plictiselile lor fbri farmec. $iapoi, ia spuneli-mi, cu ce am gregit daci suntem a$a cum ne-a

ldsat Dumnezeu? Nu'i aqa, Adrian?Mihail interveni din nou, tot in grecegte:

- ln asta ai dreptate, prietene, dar noi nu cunoagtem pe

mama lui Adrian; putem avea a face cu o dureroas[ exceptie.ln ce m[ priveEte, vd propun sd trimitem pe Adrian s[-i cear[invoirea; dac[ o obline, voi fi primul sd m[ bucur. Dar flrXgtirea mamei lui, ori impotriva voinfei sale, ei bine, nu voimerge la bAlci.

L2

" Vorbele astea flcuri pe Adrian s[ plece ca vAntul.

Mamd-sa tocmai pregitea cina. El se opri in mijloculod6ii, cu ochii umezi, cu obrajii roqii, cu phrul zbArlit. Nea-

vAnd pregdtit ceea ee trebuia si-i spuni, igi simti vocea

+trangulat[. Dar ea il ghici gi-i luI inainte:

- Iar eqti cu capul in nori!

- Da, mamd..,

- Ei bine, daci e vorba sd reincepi muzica de adineauri,

te rog! Fi ce crezi c[ pofi face, fdrl a-mi sfAgia prea mult ini-ma gi nu te ingriji de mine. E mai bine aqa.

- Nu e vorba de nimic sfAgietor, mame, rlspunse Adri-an. Sunt flrX lucru timp de opt zile, poate mai de mult, 9i aq

wea sd insofesc pe Mihail la bAlciul dii Slobozia. Ar fi un

bun prilej pentru mine si v[d locurile acelea frumoase 9i s[cAqtig in wemea asta ceea ce pierd dincoace.

* O s[ fi1i numai voi doi?

- Da... nu... o sX fi'e gi Starrm...

- Foarte frumos! Merge din ce in ce mai bine'.' $i ilatrebuie s[ fie in ochii tdi un ,,filosof', nu-i aga? $i cum bdiatul

t[cea, ea adlugd:

- in sfArqit, po{i s[ te duci!

- Fird si te superi, mami?

- Fir[ si mi supir, dragul meu.

Plecarea avu loc in duminica aceea, sub ochii gi glumele

la{elor din strada Grivilei, vecinele pl5cintarului' Stawu sosi

la ceasurile patru dupd-amiazi cu c[rula in care se aflau toa-

te marafeturile lui: butoiul de api, iar in el; cofele, zahirul,limAile, paharele etc. inaintea pl[cintdriei, el incercl cu

ajutorul lui kir Nicola qi al lui Mihail materialul necesar

pentru fabricarea gogogilor: o masi, un mangal, o tigaie mare,' .J' v

doi saci cu tdind, mai multe bidoane cu untdelemn gi unel-

tele. Se fhcu apoi qi un leagdn pentru trei ingi.

Pentru a scuti pe Adrian de batjocurile mahalagiilor,mam[-sa ieqi cu el, o jumhtate de ori mai inainte de sosirea

lui Stavm. ln strada Galali se desplrfir[, ea urmAnd si se

ducl la o prieteni, iar el luAnd-o spre goseaua pe unde avea

sd apari cirula. $i imbrdliqdndu-gi copilul, ii zise:

13

-Yezi tu, Adrian, md supun voin{elor tale, dar intr-o zi,te vei cli de ce faci azi; cdl[toria pe care o intreprinzi acumi1i va da gustul si faci mAine altele mai lungi, din ce in ce mailungi; Ei daci tu nu poli s[-mi spui ce fericire i1i preglteqteacest viitor, eu pot sd te asigur de pe acum cd vom avea sipldngem amdndoi intr-o zi - si-mi fie vorba intr-o doari!

El voi si r[spundi, dar ea il pdr[si. Jintuit locului, Adri-an o urmirea cu privirea: mergea drept, drept inainte, agacum ii fusese gi viafa, dreaptd, simpld, dureroasd. Singuraabatere de care se fdcuse vinovatl n-o regreta,, cu toate cd ocostase aga de scump: erg greqeala de a fi fdcut un copil ,,dinflori". Cu tulpan gi bluzl de p0nzd ieftind, cu batista in mAnadreapti, ea ridicl u$or cu mdna stAngd rochia prea lungd ce

se tAra in praf, gi finea ochii $nti1i in pdmAnt, ca gi cum ar ficdutat ceva - ceva ce nu pierduse incX, ceva ce era pe cale sIpiardd.

Slrmanul meu frate Adrian! Tremuri... ln cXrula astacare se infund[ pe $oseaua nationaltr, inghemuit pe pernildngi Stavm, care mAnd calul la trap gi cAnti armenegte ladreapta ta, gi rezemat de umdrul lui Mihail, care fumeaz[ qi

tace, la stAnga ta, - tu tremuri, bunul meu prieten! Dar nu defrig! S[ tremuri tu oare de frici? Sau - strAns intre aceqti doidemoni ai vielii tale - te infiori poate sub rdsuflarea destinuluitdu, care te impinge nu numai citre bAlciul din Slobozia, ciincd spre marele bAlci al existenlei tale, care de-abia incepe?...

Multe, multd weme - sub risfrAngerile unui apus incdr-cat de furtun5., cdlXtorind pe $oseaua dreaptd ca o funie in-tinsd intre r6ndurile de arbori qi lanurile de grdu - StavrucAnta gi se jeluia in armenegte. Multd vreme, Mihail qi Adrianascultari fXr[ a inlelege nimic, dar simlind totu]. Pe urmdnoaptea ii invilui, pe ei gi gAndurile lor.

Sate qi citune urmar[ altor sate qi citune, cuiburi s[rd-clcioase de tristele gi de mullumire, inghilite de intuneric gi

negtiute de lume. Lumina tremurdtoare ce se billb[neaspAnzurat[ la chilna cdrulei, descoperea priveliqti nocturne,rustice qi jalnice, pe care le lumina o clipi gi care dispireau

74

pentru totdeauna: un cAine care ldtra furios; un col! de perdea

.uru ," da la o parte, pentru a l[sa sd se vad5 o figuri ome-

neasc[ ce incerca si priveasci afar[: vechi maghernile cu

. acoperiEuri strivite Ei innegrite de weme, curli cu gardurile

rupte.Cum intra intr-un sat, Stavm oprea inaintea unui han'

freca ochii calului, il trdgea de ureehi, ii da traista cu ov[2, iipunea pXtura gi ndvilea cu zgomot in crA9m6, urmat de cei

doi tovardgi de drum. Aci el redevenea palawagiu, uquratec'

glume!, arunca porecle caraghioase qi, uneori, iEi ingdduia sd

iea qi'cdte un ghiont amical in cbciula weunui llran' Apoi'

comandAnd un chil 9i un pahar pentru jupAn, el cerea poli-

ticos acestuia sd-i dea tabachera, rdsucea o figard 5i serios ca

un pap[, incepea drept mul{umire sd trAnteasc[ ile p[mAnt

biata scul6 a negustorului.Adrian igi d[du seama c[ Mihail, care nu cunogtea pe

Stawu decAt cle doul zile, il supunea la o tainic[, dar conti-

nul observa{ie' Folosindu-se de o scurti lips[ a limonagiului'

el zise prietenului slu pe greceqte:

- Ce huruitoare!.'. CAt zgomot pentru a nu spune nimic!

Mihail ii qoPti:

- E un zgomot care vrea sd in[buqe ceva, undeva, nu qtiu

unde... in orice caz, omul dsta ascunde ceva'

Dup[ gapte ore de drum, aproape mereu la trap, cltre

miezul ttoplii, cirula - grea de oboseald Ei sub inceputul

unei ploi mdrunte - pitrunse intr-un sat mare in care nu se

putea distinge nimic in afarl de zarva cAinilor epileptici ce se

,"p.""ur, furioqi la cal. Stavm ii lovi nemilos cu biciul qi se

indrepti sigur citre o curte in a cdrei poart6, din cauza bez-

nei, calul se lovi cu capul Ei fu cdt pe-aci s-o doboare' De la

locul lui, Stavm strigl la hangiu:

- Grigore! Ei, Grigore!

$i cdnd dupd o lungl aqteptare, o umbr[ neagri veni s5

deschid5, el adiugi, injurAnd furios:

- Pagtele, evanghelia Ei toli sfinliil N-ai wea doar s[ fac

gogoqi qi limonadi cu api de ploaie! Deschide iute, incor-

noratule! 15