8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 1/6

Obiectivitatea in stiintele sociale

Emile Durkheim, Max Weber si Karl Marx, au contribuit probabil mai mult decat toti ceilalti filosofi aisecolului al 19-lea, impreuna, la modul in care natura stiintelor sociale a ajuns sa fie privita ca fenomen in

secolul al XX-lea.

Fiecare dintre acesti ganditori, acum pe scara larga pregatiti,au dezvoltat in cele din urma constructii

filosofice care plaseaza, localizeaza centrul de structura sociala ca fiind un fenomen definitor in relatia

dintre indivizi si a conditia lor economica;in mod specific,acea componenta a economiei in rapida

crestere, a ajuns safie cunoscut sub numele de diviziune a muncii. Ca efectul pe care fortele de munca si

economia au asupra modului in care societatile sunt formate si au evoluat, nu ar trebui sa fie surprinzator,avand in vedere ca toate cele trei si-au dezvoltat ideile in mijlocul revolutiei industriale. In ciuda faptului

ca fiecare dintre acesti foarte influenti observatori sociali au cunoscut o lume in care capitalismul a

crescut, devenind sistemul dominant al economiei, toti trei au dezvoltat separat si in cea mai mare parte

explicatii unice pentru cum indivizii reactioneaza cu privire la contextele sociale ale economie, si la modul

in care societatile se formeaza in jurul acestor reactii. Modernizarea si accentuarea in ceea ce urmeaza,

 privind materialismului au jucat un rol extraordinar in formarea teoriilor lor pe socializare. O examinare

atenta a lucrarilor fiecarui dintre acesti scriitori arata ca, coeziunea insasi a societatii depinde in mare parte

de constructia mecanismului de munca. O anume se poate simti din faptul ca, desi constructiile teoretice a

acestor trei mari ganditori difera foarte mult, locul de la care constructiile lor s-au dezvoltat este acelasi.

Diviziunea muncii intre cei care detin si cei care muncesc este elementul central al tuturor teoriilor 

referitoare la natura socialului in lucrarile lui Marx, Durkheim si Weber. Din aceasta se poate extrapola un

fapt foarte important: nu sunt de contradictiile care apar intre acestia trei nu se afla in ideea ca nu exista o

diviziune, ci mai degraba de variantiile teoretice iscate de la modul in care societatea raspunde si

reactioneaza la aceasta diviziune.

Karl Marx a incercat si el sa explice schimbarile care aveau loc in timpul Revolutiei Franceze in

societate. S-a concentrat asupra legaturii dintre problemele economice si institutiile sociale. Schimbarile

erau legate de dezvoltarea capitalismului.

1 Max Weber, Essay in sociology. T ranslated, edited and with an introduction by H.H. Gerth and C. Wright Mills.p. 47 

2Raymond Aron, Introducere in filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivitatii istorice, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p.329

3  Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 276.

1

8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 2/6

Émile Durkheim, autor francez, dupa parerea caruia sociologia pentru a deveni stiinta trebuia sa studieze

starea economiei si influenta religiei. Primul sau principiu a fost casociologia „studiaza faptele sociale ca

niste lucruri”. Credea ca” tot ceea ce sustine o societate sunt valorile si obiceiurile impartasite de membrii

ei”. Diviziunea muncii inlocuieste treptat religia. S-a ocupat de analiza suicidului. Desi se pot aduce

obiectii studiului lui Durkheim, acesta ramane o lucrare clasica a carei relevanta pentru sociologie este

valabila si azi.

Max Weber a studiat religiile din China, India si Orientul Apropiat, comparand sistemele religioase.

Weber conchidea ca anumite aspecte ale Crestinismului (etica protestanta) au influentat puternic afirmarea

capitalismului, considera ca mentalitatea colectiva constituie unul dintre factorii care determina

schimbarea societatii. Pentru el birocratia e un mod de organizare sociala.O parte din munca lui Weber 

 poate fi vazuta ca o incercare de a rotunji materialismul economic al lui Marx, printr-un materialism

 politic si militar¹. El nu a negat importanta factorilor materiali, pe care Marx a pus atat de mult accent, si

nici notiunea de fapte sociale exterioare individului, idee atat de importanta pentru Durkheim, ci a adaugat

la acestea faptul ca trebuie sa dam importanta ideilor, si mai ales sensurilor pe care le dam lucrurilor,

accentuând rolul ideilor in schimbarile sociale.Dintre teoriile clasice majore, le sesizam pe următoarele:

sociologia corporativa– Durkheim, sociologia comprehensiva(interpretativă) – Weber, sociologia păturii

superpuse – Eminescu si sociologia natiunii – Dimitrie Gusti.

Il asociem pe Durkheim cu faptul social si pe Weber cu Verstehen. Scrierile lui Durkheim au condus la

functionalism, pe cand cele ale lui Weber au condus la interactionismul simbolic. Ambii au contribuit la

 perspectiva sociologica. Ambii l-au criticat pe Marx, dar in mod diferit. Prin locul pe care Durkeim il

acorda structurilor transindividuale si functiile pe care diferite forte si configuratii sociale le au in

mentinerea societatii ca un intreg, sociologul francez este socotit ca precursor al curentului structural -

functionalist; Max Weber (1864-1920) a intreprins subtile analize, fundate pe date istorice si statistice,

 privitoare la raportul dintre economie si societate, dintre organizatie, birocratie, comportament grupal si

individual rational. Celebra este lucrarea lui "Etica" protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) in

care, in replica si in contrast cu Marx, argumenteaza ca “ideile sunt in anumite contexte si secventeistorice nu efecte ci cauze ale unor schimbari sociale esentiale” (capitalismul este in principal produsul

unei noi etici religioase- protestantismul). Gânditorul german a fost extrem de preocupat si de problema

1 Max Weber, Essay in sociology. T ranslated, edited and with an introduction by H.H. Gerth and C. Wright Mills.p. 47 

2Raymond Aron, Introducere in filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivitatii istorice, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p.329

3  Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 276.

2

8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 3/6

 judecatilor de valoare in cercetarile sociologice, el militând pentru neutralism axiologic (Wertfreiheit); in

multe manuale si tratate Georg Simmel (1858-1916), cu sublinierea rolului societal al interactiunilor din

grupurile formale si informale, si Georg Herbert Mead (1863-1931), cu accentul pus pe faptul ca

interactiunile sociale se bazeaza pe - si dezvolta - simboluri, sunt considerati si ei drept clasici

ai sociologiei.

Pentru Durkheim, sociologia studiazafaptele sociale, elemente ordonatoare prin constrângere pentru

individ, de esentasocial-colectivasi exterioare individului. Evolutia societătii fiind o chestiune de ordine

normativaexterioaraindividului, ea se exprimacel mai bine prin drept. De aceea, sociologul este nevoit

sastudieze evolutia sistemelor de drept pentru a putea intelege evolutia societătilor. In acelasi timp, arata

Durkheim, coeziunea sociala este dependentade integrarea morala a individului in societate. Este moral tot

ceea ce este sursa a solidaritătii. Maladia sociala care exprima criza solidaritatii sociale – prin abatere de la

norma– este numitade Durkheim anomie.

Max Weber initiaza sociologia comprehensiva(interpretativă). Pentru a intelege realitatea socială,

sociologul va trebui sainteleagasemnificatiile subiectiv atribuite de actor actiunilor sale. Analiza acestor 

semnificatii devine posibila prin ideal-tipuri – constructe teoretice care au in vedere cu precădere latura

rationalaa actiunii sociale. La scara evolutiei generale a societătilor, ideal tipurile ne permit saintelegem

 progresul si tipul de dezvoltare al acestora in raport cu rolul si felul proceselor culturale. Cultura este, din

aceasta perspectivă, „sediul sensurilor” actiunilor, al proceselor din societate. Tot ceea ce se intampla are

ca explicatie un sistem de valori care trebuie identificat si inteles de către sociolog.²Odata cu aparitia "Regulilor" metodei sociologice, prin intermediul lui Emile Durkheim, sociologia se

obiectiveaza, devine o stiinta distincta si autonoma. Societatea va fi cercetata asemenea stiintelor naturale,

 prin experimente, cu metode, privind faptele sociale ca lucruri exterioare constiintei individuale.Autorul

isi bazeaza cercetarea pe analiza comparativa, analiza datelor si a documentelor. Observam cu usurinta ca

aceasta lucrare este o cercetare fundamentala.

Manierele de a gândi, a simti si a actiona care sunt exterioare individului si care au o putere coercitiva

asupra sa poarta aceasa denumire; puterea de coercitie se face simtita atunci când individul incearca sa se

impotriveasca.

Faptele sociale constituie o specie noua, sunt alcatuite din reprezentari si actiuni, sunt tendintele,

credintele, practicile grupului luate colectiv. Nu e suficient ca o gândire sau o miscare sa fie generala (in

1 Max Weber, Essay in sociology. T ranslated, edited and with an introduction by H.H. Gerth and C. Wright Mills.p. 47 

2Raymond Aron, Introducere in filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivitatii istorice, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p.329

3  Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 276.

3

8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 4/6

toate constiintele individuale), pentru a deveni fapt social.

In plus, un fapt social poate fi recunoscut dupa amploarea difuziunii in interiorul grupului; el exista

independent de formele individuale pe care le capata difuzându-se.

In continuare, in cadrul celui de-al doilea capitol sunt prezentate regulile cu privire la observarea faptelor 

sociologice.

Durkeim subliniaza ca faptele sociale trebuie privite ca lucruri, cercetatorul având rolul de a le observa, a

le descrie si a le compara; el trebuie sa se detaseze de subiectivism, nu trebuie sa reflecte aspura ideii sale

despre ce inseamna un fapt social.

Prin lucru se intelege tot ceea ce este dat, ce se impune observatiei, din el rezulta idei; nu putem modifica

un lucru printr-un simpul act de vointa.

O alta regula importanta in realizarea unei cercetari este detasarea de pre-notiuni (provenite din

cunoasterea comuna, fara baze stiintifice). Cercetatorii se debaraseaza cu greu de acestea datoritaatasamentului fata de anumite idei. In studiul moralei, economiei politice, caracterul ideologic este si mai

accentuat, partea de investigatie stiintifica este si mai restrânsa. Teoria politica mosteneste aceasta

intelegere a ideologiei pe urmele gandirii marxiste. Aceasta intrucat, desi s-a vrut a fi, initial, o „stiintaa

ideilor”, Karl Marx si Friedrich Engels au fost cei care, prin lucrarea lor  Ideologia germana, au deturnat

sensul termenului, transformandu-l intr-unul polemic. Indreptandu-si scrierea impotriva ganditorilor 

neohegelieni, Marx a atribuit ideologiei caracterul de a produce o imagine rasturnataa realitatii³. Astfel,

ideologia devine un sistem de idei care exprimainteresul claselor dominante, reprezentand relatiile de

clasaintr-o formailuzorie. Urmarea este data de faptul ca praxisul social, viata reala a oamenilor se reflecta

in imaginata lor intr-o maniera ideologica. Cu alte cuvinte, viata reala este falsificatade reprezentarea

ideologica, imaginara, pe care oamenii o au asupra acestui proces. Rolul ideologiei este dat, ca atare, de un

scop foarte precis: acela de a impune un anumit tip de politica, o anumita forma de dominatie.

Karl Marx nu s-a considerat pe sine insu i un sociolog, ci a analizat schimbarea sociala revolutionara, siș  

a observat ca cea mai importanta dinamica este conflictul dintre muncitori si proprietarii de fabrici..

Din scrierile sale s-a dezvoltat una din cele trei perspective majore ale sociologiei, i anume perspectivaș  

conflictului. Nu el a inventat insatermenul acesta sau aceastaperspectivă.

Max Weber s-a opus viziunii materialiste a lui Marx, si-a sus inut ca factorul mobilizator in schimbareaț  

socialaa fost lipsa de idei, valori i credin e, rezultatadin Reforma protestantăș ț

1 Max Weber, Essay in sociology. T ranslated, edited and with an introduction by H.H. Gerth and C. Wright Mills.p. 47 

2Raymond Aron, Introducere in filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivitatii istorice, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p.329

3  Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 276.

4

8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 5/6

Chiar daca nu el a inventat termenul sau perspectiva despre care vorbim, scrierile lui Weber au

contribuit la ceea ce cunoa tem acum sub denumirea de perspectiva interac iunii simbolice.ș ț

Durkheim i s-a opus deasemenea si lui Marx, dar intr-un mod diferit, privind no iunea de ”fapt social”ț  

ca o referire la ratele statistice ale oricărei activitati, in contrast cu activită ile personale ale unui individ.ț  

El a sus inut ca nu trebuie sa incercam sa explicăm evenimentele sociale facand referire la cazuriț  

individuale, metoda cunoscuta sub denumirea de reductionism.

Chiar daca nu el a inventat termenul sau perspectiva, scrierile lui Durkheim au contribuit la ceea ce

cunoa tem sub numele de func ionalism. In timp ce multe conflicte s-au iscat in cadrul stiin elor socialeș ț ț  

intre propunatorii acestor trei perspective, abordarea postmoderna sugereaza ca toate trei sunt valabile, iș  

ca luandu-le in considerare pe toate trei, dobandim o imagine mai profounda a societatii.

In concluzie eu consider ca gradul de obiectivitate cu privire la un subiect difera, deoarece oamenii sunt

diferiti si au perspective diferite si prin urmare puncte de vedere diferite, exprimate diferit. Obiectivitateaeste prezenta insa in maniera si in masura diferita, asta nu inseamna ca suntem mai mult sau mai putin

obiectivi ci ca avem perspective diferite asupra lucrurilor, fapt prezent si in conceptele si materialele

acestor trei mari personalitati filosofice cu privire la stiintele sociale.

1 Max Weber, Essay in sociology. T ranslated, edited and with an introduction by H.H. Gerth and C. Wright Mills.p. 47 

2Raymond Aron, Introducere in filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivitatii istorice, Editura Humanitas, Bucuresti 1997, p.329

3  Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica , Editura Humanitas, Bucuresti, 1996, p. 276.

5

8/7/2019 Obiectivitatea in stiintele sociale

http://slidepdf.com/reader/full/obiectivitatea-in-stiintele-sociale 6/6