mpg_ianuarie2011 final

Forum22 Argumente în favoarea rolului-cheie al gazelor naturale neconvenţionale în viitoarea balanță energetică mondială –

Drd.ing. Gheorghe RADU, Dr.ing. Valentin SANDU

77 Protecţia antiseismică a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale – Dr.ing. Ion Irimia ZECHERU

1313 Timpul geologic – factor de consolidare a rocilor – Prof.dr.ing. Mircea FLOREA, Prep.drd.ing. Mihaela ROCA, Prof. Cristina Maria GUNEA

1616 Hidrocarburi în corpuri pelitice suprapresurizate din Depresiunea Focşani – Dr. geolog Aurică DAMIAN

LEX22 ORDIN Nr. 393 din 4 martie 2010 – M.E.C.M.A.

22 ORDIN Nr. 1370 din 20 iulie 2010 – M.E.C.M.A.

24 ORDIN Nr. 5 din 6 ianuarie 2011 privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorare – A.N.R.M.

25 ORDIN Nr. 33 din 11 noiembrie 2010 – A.N.R.E.

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că2626 În onoarea înaintaşilor – Ing. Mihai OLTENEANU

2727 Epilogul exploziei din 1983 de la instalaţia de piroliză Teleajen – Ing. Mihai OLTENEANU

Recenzii2929 S.I.P.G. – ALMANAH 2011

Personalităţii3030 Profesor universitar doctor inginer CONSTANTIN GH. POPA – Dr.ing. Gheorghe BULIGA, Prof.dr.ing.

Marian RIZEA

Info

3333 Poluarea mediului ambiant, nota de plată a evoluţiei societăţii umane – Prof.dr.ing. Marian RIZEA

4444Trecut, prezent şi viitor în activitatea de cercetare-dezvoltare în segmentul „upstream” al industriei petroliere din România – Dr.ing. Ştefan-Traian MOCUŢA

5252Socotind cei 150 de ani de industrie petrolieră românească. Schela Ţicleni a răsărit şi strălucit în ultima jumătate de veac – Jurist Ion M. UNGUREANU

5555 Întâmplări adevărate cu petrolişti – Jurist Ion M. UNGUREANU

5656 Câteva soluţii pentru ieşirea din criză şi dezvoltarea durabilă a României – Călin GEORGESCU, Mircea MALIŢA

5959 Statul naţional şi globalizarea (I) – Dr.ing. Gheorghe INDRE

6363 Evoluţia cotaţiilor în 2008-2010 la principalele produse petroliere.

6464Cursul leului şi rata dobânzii în 2008-2010.Preţurile produselor petroliere la distribuţie.Preţurile principalelor produse alimentare în Bucureşti.

Revista editată de Asociaţia „Societatea Inginerilor de Petrol şi Gaze“

RedacţiaCP 200 OP 22 Bucuresti

tel. 0372.160.5990741.08.64.00

fax 0318.174.420e-mail: [email protected]

Director fondator Director executivGheorghe BULIGA Violeta ŞUFAN-DUMITRIU

Tehnoredactare:Alexandru FLOAREAwww.est-cardinal.ro

Tipar:S.C. COPERTEX S.R.L.

ISSN 1583 - 0322

NOTA REDACŢIEI:Responsabilitatea materialelor publicate aparţine în exclusivitate autorilor.Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această publicaţie nu poate fi reprodusă, utilizată, stocată în diferite sisteme sau transmisă electronic, mecanic etc., fără permisiunea prealabilă scrisă a SIPG, proprietarul dreptului de copyright.

CUPRINS

2

Forum

„Era petrolului ieftin s-a încheiat, iar gazele naturale sunt în centrul atenției”, se arată într-o analiză a grupului Erste. Potrivit aceleiași analize, prețurile au crescut prea mult, prea repede, dar potențialul de creștere rămâne limitat. Analiștii Erste sunt de părere că asistăm la cea mai drastică scădere a cererii din anii 1980 încoace, în timp ce oferta de petrol este clar sufi cientă. Grupul Erste „vede” următorul șoc în sectorul petrolului în 2012-2015. Conform analizei, gazele neconvenționale vor deveni următorul combustibil mondial și vor înregistra o creștere de 71% până în anul 2030. În aceste condiții, sunt așteptate creșteri ale activităților de explorare și achiziții în Polonia și Ucraina.

Criza economică mondială, creşterea spectaculoasă a producţiei gazelor de şisturi în Statele Unite, darea în folosinţă şi construcţia de noi uzine de prelucrare a gazelor lichefi ate au bulversat piaţa mondială a gazelor naturale. O primă consecinţă o constituie scăderea inevitabilă a preţului la gazul metan.

Acumulările (denumirea de „zăcământ” nu ar fi corectă) de gaze neconvenţionale sunt defi nite, pe

plan internaţional, ca acele acumulări de gaze care nu pot fi exploatate cu tehnologia convenţională, ci necesită tehnologii speciale, noi, neconvenţionale.

Aceste acumulări de gaze neconvenţionale nu au caracteristicile „convenţionale” geologice care defi nesc un zăcământ convenţional (roca mamă, roca rezervor, capcana, etanşeitate etc.).

Exemple de acumulari de gaze neconven-ţionale:

„Tight gas” („TG”) – gaz „cantonat” în • roci cu permeabilitate extrem de redusă, ce necesită fracturări hidraulice masive, complexe; „Shale gas” („SG”) – gaz „cantonat” • în marne şi argile cu porozitate şi permeabilitate extrem de scăzute, gazul fi ind „adsorbit” în matricea marnelor necesită fracturări hidraulice masive, complexe. Cum gazul este produs întâi din spaţiul poros prin fracturi, presiunea scade şi gazul se „desoarbe” din matrice producându-se „Coal Bed Methane” („CBM”) – similar cu „shale gas”, dar gazul se găseşte „adsorbit” în cărbune.

Abstract: Tight gas refers to natural gas in underground reservoirs with low permeability. A

generally accepted industry defi nition is reservoirs that do not produce economic volumes of natural gas without assistance from massive stimulation treatments or special recovery processes and technologies, such as horizontal wells. Low permeability is primarily due to the fi ne-grained nature of the sediments, compaction or infi lling of pore spaces by carbonate or silicate cements.

Argumente în favoarea rolului-cheie Argumente în favoarea rolului-cheie al gazelor naturale neconvenţionale în al gazelor naturale neconvenţionale în viitoarea balanță energetică mondialăviitoarea balanță energetică mondială

Drd.ing. Gheorghe RADU Director Romgaz S.A.

Dr.ing. Valentin SANDU Romgaz S.A.

Cadru didactic asociat U.L.B. Sibiu

Monitorul de petrol şi gaze ♦ 1(107) Ianuarie 2011

Forum

3

Aşadar, este evident că tehnologiile de completare a sondelor şi de fracturare joacă rolul crucial în a permite exploatarea economică a acestor acumulări, odată ce acestea au fost puse în evidenţă şi evaluate ca resurse potenţiale prin cercetări geologice, tehnologii speciale, noi, neconvenţionale.

În Figura nr. 1 se poate observa distribuţia la nivel mondial a acestor tipuri de rezerve, al căror volum depăşeşte, conform ultimelor estimări, de cinci ori volumul rezervelor convenţionale existente.

Figura nr. 1: Rezervele mondiale de gaze neconvenţionale.

Argumente în favoarea rolului-cheie al gazelor naturale neconvenţionale în viitoarea balanță energetică mondială

Practica internaţională din ultimii 25 de ani a demonstrat că nu toate rocile (marnele în special) sunt similare, iar înţelegerea diferenţelor şi asemănărilor (pe baza unor evaluări complexe şi de durată) este vitală în determinarea comercializării. În mare, necesităţile de evaluare a rocilor şi a conţinutului de gaz sunt următoarele:

delimitarea ca arie a extinderii acumulă-• rilor de GNN;delimitarea pe verticală a extinderii • acumulărilor de GNN (de pildă, la un capăt al acumulărilor pot fi 100 m marne, la celălalt 400 m);estimarea cantităţilor de gaz (rezerva • geologică): gaz „liber” în porozitate, gaz „adsorbit” în matrice;estimarea debitelor potenţiale iniţiale şi • declinul probabil;permeabilitatea sistemului şi a matricei;• tipul şi frecvenţa fracturilor şi tipul de • tehnologii de fracturare de testat; presiunea.•

Pentru a fi atractive din punct de vedere economic, exploatările de gaze neconvenţionale (indiferent de natura lor) necesită suprafeţe/grosimi semnifi cative.

Indiferent de experienţele unei companii în alte regiuni geologice, fi ecare nouă acumulare de GNN într-o altă regiune geologică necesită o evaluare specifi că, din punct de vedere geologic, petrofi zic şi hidrogazodinamic, detaliată şi cât mai riguroasă a caracteristicilor de comportare a rocilor şi fl uidelor conţinute:

prelevarea unor cantităţi mari de carote • mecanice pentru analize speciale; determinarea Conţinutului Organic Total • (COT);determinarea conţinutului de gaze din rocă • (curbe Langmuir);determinarea rezervei geologice în matrice • şi factorul de recuperare; evaluarea proprietăţilor mecanice ale • rocilor; determinarea, apoi, a unui minimum de • 2-3 tipuri de tehnologii de fracturare; stabilirea a cel puţin două „strategii” de a • folosi fracturări pe verticală în „trepte”.

Din proiectele-pilot (SUA şi Canada) s-a observat că producţia pe sondă scade inţial vertiginos (declinul în anul I poate fi de 60-80%), apoi se aplatizează la debite economice, şi producţia durează 25-30 ani sau mai mult.

4

Forum

Figura nr. 3: Ponderea crescândă a gazelor naturale în sectorul rezidenţial în Coreea de Sud.

Îmbunătăţirile privind tehnologiile şi lecţiile învăţate din analize comparative de succes au avut ca efect creşterea rapidă a producţiei în bazine geologice noi.

AIE preconizează o creştere a producţiei din rezerve de gaze neconvenţionale de 71% până în anul 2030. Astfel, acest segment ar deveni sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în următoarele decenii. Chiar dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazele neconvenţionale ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în Statele Unite şi în Europa (ca urmare a unui „naţionalism al

resurselor”). Datorită gazelor neconvenţionale, SUA devin independente din punct de vedere energetic aproape peste noapte. Conform unui studiu realizat de Universitatea Rice, gazele neconvenţionale ar putea reduce dramatic şi dependenţa Europei de Rusia şi de ţările din Golf. Prin urmare, se prevede că explorarea rezervelor de gaze neconvenţionale în Europa va deveni extrem de importantă. În fi gurile următoare este ilustrat sugestiv modul în care gazele naturale au penetrat sectoarele energetice industrial şi rezidenţial din Marea Britanie (Figura nr. 2) şi, respectiv, Coreea de Sud (Figura nr. 3).

Figura nr. 2: Ponderea crescândă a gazelor naturale în sectorul energetic în Marea Britanie.


Forum

5

Confl ictele energetice dintre Rusia şi Ucraina pe tema gazelor naturale, precum şi criza economică fac ca România să-şi îndrepte atenţia, asemenea altor state din centrul şi estul Europei, către rezervele neconvenţionale de gaze. România va fi unul dintre statele unde gigantul petrolier Statoil va dezvolta câmpuri de gaze naturale din surse neconvenţionale, potrivit Bloomberg.

Gigantul petrolier american ConocoPhillips, unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale din America de Nord, s-a alăturat cursei prin lucrări de foraj de cercetare în Polonia. De asemenea, Exxon Mobil, cea mai mare companie din lume, explorează deja suprafeţe semnifi cative în Germania şi Ungaria.

Potrivit aceleiaşi surse, ConocoPhillips şi rivalii săi speră că nevoia unică a Europei de noi surse de alimentare va ajuta investiţiile lor pe continentul european să reziste mai bine decât cele din America de Nord, unde supraalimentarea a dus preţurile la minimul ultimilor şapte ani.

Analiştii apreciază că marile companii petroliere americane îşi testează direct expertiza lor în Europa, unde rezervoarele ar putea fi la fel de promiţătoare ca şi cele din SUA, mai ales că majoritatea zonelor nu au fost testate.

În acest moment Europa se afl ă cu mult în urma SUA, deoarece nici nu a început exploatarea acestor resurse. Jumătate din gazele produse în SUA provine din surse neconvenţionale, iar piaţa gazelor din UE ar putea fi revoluţionată dacă s-ar trece de la gazul tradiţional la gaze neconvenţionale.

Exploatarea gazelor neconvenţionale a dat peste cap echilibrul pieţei energetice şi ar putea dărâma monopolul Gazpromului. Polonia a început deja exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul său cu ajutorul fi rmelor americane. Până acum erau atât de difi cil de exploatat, încât nimeni nu s-a gândit că ar putea suplini vreodată gazele convenţionale. Însă Statele Unite au dezvoltat o tehnologie efi cientă de extracţie a acestor gaze prinse între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune (şi afl ate mai la suprafaţă decât zăcămintele de gaz convenţional).

Figura nr. 4: Perimetrele concesionate în Polonia de către BNK Petroleum.

În ultimii cinci ani, fi rme de profi l mici au reuşit să dezvolte această piaţă energetică. În prezent, în SUA – din Ohio şi până în Pennsylvania – au fost săpate peste 50.000 de sonde de mică adâncime. Graţie acestor exploatări, Statele Unite au reuşit să scape de furnizorii externi (Rusia şi Qatar). În

aceşti cinci ani, gazele neconvenţionale au ajuns să reprezinte 50% din consumul total de gaze din SUA.

Succesul american a determinat şi alte ţări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependenţa de gazele ruseşti şi arabe şi dacă nu deţin pe teritoriul

6

Forum

lor preţioasa resursă. Canada a descoperit deja gaze neconvenţionale în Munţii Apalaşi şi în Columbia Britanică.

Subsolul Poloniei ar conţine, la rândul său, sufi ciente gaze de şist cât să îi asigure consumul intern pentru 200 de ani. Cantităţi enorme din acest gaz ar exista, potrivit estimărilor, şi în India (mai ales în provincia Rajasthan), în Africa de Sud şi chiar în mereu avida de energie Chină.

Se estimează că rezervele mondiale de gaze naturale neconvenţionale ar putea fi de patru ori mai mari decât cele de gaze convenţionale. Până în prezent, afacerea nu a atras decât companii energetice de talie medie – giganţii petrolieri au fost mult mai interesaţi să câştige cursa exploatărilor off-shore. Aşa se face că cele mai „mari” fi rme care se ocupă de gazele neconvenţionale sunt Chesapeake şi Devon Energy, companii născute cu mai puţin de 40 de ani în urmă în Oklahoma. Dar companiile mici au un mare avantaj: sunt şi mult mai mobile, condiţie esenţială într-o afacere afl ată în perpetuă mişcare.

Cu un subsol bogat în gaze neconvenţionale, Polonia se gândeşte deja că a scăpat de dependenţa de gazul rusesc. Atât Rusia, cât şi alţi producători de talie mondială, precum Qatar, Algeria şi Norvegia, sunt deja afectaţi. Pe de o parte, au rămas cu 80 de milioane de tone de gaz lichefi at pe stoc, pentru că anumite state au reuşit să-şi micşoreze exporturile, şi, pe de altă parte, statele-client ar putea cere renegocierea contractelor, pentru a stabili un preţ mai avantajos. Deocamdată, gazele au devenit mai ieftine doar în America de Nord – singura piaţă cu adevărat liberă. Pentru moment, în restul lumii, preţul gazelor naturale rămâne acelaşi sau chiar creşte, deoarece este calculat în funcţie de cel al petrolului, au la bază contracte pe termen lung,

însă schimbarea nu este departe. Spre deosebire de SUA, unde subsolul aparţine proprietarului terenului, în Europa este nevoie (în unele state) de zeci de aprobări pentru a putea exploata resursele ce s-ar găsi pe propriul teren.

Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a preconizat, recent, că până în 2030 producţia de gaze neconvenţionale (de şist, metan din straturile de cărbune, zăcăminte din terenuri nisipoase) va creşte cu peste 70%. Mai mult, dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazele neconvenţionale ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa, apreciază experţii.

Ţinând cont de aspectele enumerate mai sus, se impune elaborarea la nivel naţional de politici şi strategii pentru accelerarea promovării resurselor de gaze naturale neconvenţionale în România, în contextul unui cadru legislativ unitar la nivel mondial, european şi naţional.

În concluzie, cercetările şi aplicaţiile privind extragerea gazelor neconvenţionale capătă, de la an la an, o tot mai mare extindere în ţările dezvoltate, în timp ce criza energetică, resursele convenţionale limitate, prognoza epuizării lor într-un viitor apropiat impun găsirea de noi alternative.

Bibliografi e:

Wasti, S. – 1. Gas Strategies Consulting Database, London, 2009.Fineren, D. – 2. Gas crisis risk lingers for next winter, Gas Strategies, London, 2009.Bourjas, D., Hugout, B.3. – Unconventional Gas – Technological Innovations for Increased Effi ciency, Houston, 2007.

ţi ă C d d it d j î ă hi b t d t S d bi


Forum

7

Dr.ing. Ion Irimia ZECHERUExpert ISO – CEN

ECO-PETROL CONSULTING Ltd

P r o t e c ţ i a a n t i s e i s m i că a i n s t a l a ţ i i l o r d e u t i l i z a r e a P r o t e c ţ i a a n t i s e i s m i că a i n s t a l a ţ i i l o r d e u t i l i z a r e a g a z e l o r n a t u r a l eg a z e l o r n a t u r a l e

Cutremurul sau seismul este defi nit în „American Heritage Dictionary” ca: „O serie de unde elastice în crusta Pământului, produse de relaxarea bruscă a tensiunilor acumulate de-a lungul faliilor tectonice sau a acţiunii vulcanice din care rezultă mişcări ale scoarţei Pământului”.

Nu sunt cunoscute cu certitudine cauzele producerii cutremurelor, dar un lucru este sigur, şi anume că aceste tremurări au ca efect echilibrarea sau dezechilibrarea sistemului forţelor produse la coliziunea faliilor, apărută ca urmare a ruperii

conglomeratului masiv, care prin răcire a condus la naşterea continentelor.

Ca urmare a acestei separări de mase masive, care a condus la evoluţia actualei poziţii a continentelor pe suprafaţa Pământului, au apărut faliile tectonice care caracterizează zonele seismice ale Pământului. În acelaşi timp, „inelul de foc”, datorat lanţului vulcanilor activi, reprezintă cea de-a doua zonă cu potenţial seismic deosebit (Figura nr. 1).

Figura nr. 1: Plăcile tectonice mondiale.

Această zonare seismică, datorată celor două tipuri de cauze generatoare de cutremure, defi neşte şi modurile de producere ale acestora ca fi ind: cutremure tectonice (cauzate de mişcărilor crustei Pământului), cutremure vulcanice (cauzate de activitatea vulcanică), cutremure de colaps (produse ca urmare a prăbuşirilor cavernelor

subterane şi minelor) şi cutremure produse de explozii nucleare sau de natură chimică.

Cutremurele tectonice au un mecanism focal produs de mişcările plăcilor crustei Pământului la nivelul faliilor (suprafeţelor de contact) de tip compresional extensional sau de translaţie (Figura nr. 2).

8

Forum

Figura nr. 2: Mecanismul cutremurelor tectonice. (Sursa: Bruce, A. Bolt, Earthquake, 2003)

Mişcările provocatoare de cutremure se percep sub forma unor unde seismice care se dezvoltă atât pe orizontală, cât şi pe verticală (unde P, S sau Rayleigh) şi care se transmit prin scoarţa Pământului de la punctul de dezechilibru la nivelul faliilor denumit epicentru (Figura nr. 3).

Figura nr. 3: Forma undelor seismice. (Sursa: Bruce, A. Bolt, Nuclear explosions and Eartquakes,

W.H. Freeman and Co, 1976, San Francisco)

Energia dezvoltată de cutremur, denumită magnitudine, clasifi că cutremurele după grade de severitate, caracterizate după criterii diferite, pe scări de evaluare ale acestora. Aceste scări de evaluare stabilesc gravitatea cutremurelor după amplitudinea mişcării, timpul de atingere a amplitudinii maxime şi distanţa la care s-a produs mişcarea seismică (de exemplu: scala Richter).

O apreciere practică asupra magnitudinii unui cutremur se poate face prin echivalare cu energia produsă de explozia unei cantităţi de TNT (trinitrotoluen). Tabelul nr. 1 caracterizează câteva dintre cele mai mari cutremure care au avut loc în ultima sută de ani.

După Richter (1935), magnitudinea se determină cu ecuaţia: M = log10 A + FD, unde A este amplitudinea măsurată în mm, F este factorul de corecţie în funcţie de distanţa la care s-a produs seismul, iar energia seismică cu formula: logES =11,8+1,5 M.

Tabelul nr. 1: Cele mai mari seisme de pe glob.


Forum

9

În funcţie de magnitudinea seismelor produse, dar şi de confi guraţia faliilor, se stabilesc zonele seismice corespunzătoare fi ecărei locaţii de pe glob, prin intermediul cărora se determină gradele de seismicitate de la care se porneşte în proiectarea construcţiilor.

În Tabelul nr. 1, Mw reprezintă magnitudinea cutremurului, iar Ms este magnitudinea undelor de suprafaţă.

Zonarea seismică a României, teritoriu care face parte din regiunile seismice caracteristice ale Europei, este prezentată în Figura nr. 4.

Figura nr. 4: Zonarea seismică a teritoriului României.

Forţele cu care seismul acţionează asupra construcţiilor, cunoscute sub denumirea de forţe de inerţie, şi care produc distrugeri, sunt calculate cu formula cunoscută: Fi = M·a, în care M reprezintă masa construcţiei, iar a este acceleraţia, care reprezintă media schimbărilor de viteză, măsurată în g la 980 cm/sec2 sau 1,00 g (de exemplu, 0,001 g sau 1 cm/sec2 este percepută de om, 0,02 g sau 20 cm/ sec2 produce perturbări ale echilibrului omului, iar 0,50 g este o valoare foarte înaltă din care clădirile îşi pot reveni dacă perioada este scurtă şi dacă masa sau confi guraţia acestora sunt sufi cient de amortizate constructiv).

Undele generate de cutremure pot fi liniştite şi lungi sau scurte şi abrupte. Mărimea unui ciclu complet, în secunde, este perioada undei şi este inversul frecvenţei.

Având în vedere că toate obiectele, inclusiv construcţiile, au o perioadă naturală proprie sau fundamentală de vibraţie, odată aceasta suprapusă peste vibraţia produsă de seism, la rezonanţă, produce efecte catastrofale de distrugere.

În acest caz, înălţimea construcţiei este

deosebit de importantă, caracterizând modurile de vibraţie tipic semnifi cative (Figura nr. 5), iar modurile fundamentale de vibraţie sunt specifi ce diferitelor confi guraţii ale construcţiilor, în funcţie de înălţimea acestora. Se adaugă la acestea şi vibraţia proprie a solului, care este în funcţie de natura locaţiei şi componenţa rocilor.

Figura nr. 5: Moduri fundamentale de vibraţie.(Sursa: FEMA 454, SUA)

Efectul solului se transmite prin forţele laterale care acţionează asupra fundaţiei construcţiei. Tot asupra fundaţiei acţionează ca o forţă laterală – forţa seismică. Toate acestea provoacă un moment de răsturnare (Figura nr. 6), a cărei echilibrare trebuie

10

Forumefectuată prin încastrarea corectă şi la adâncimea corespunzătoare a fundaţiei construcţiei.

Figura nr. 6: Mecanismul colapsului unei construcţii.(Sursa: Zecheru, I.I, „Info GPL”, nr. 19, 2004)

La elaborarea proiectelor construcţiilor – în cazul de faţă al instalaţiilor de gaze naturale – trebuie avute în vedere următoarele principii:

selecţia operaţiilor sau nivelul performan- –ţelor generale cerute pentru construcţie, în funcţie de zona seismică a locaţiei;stabilirea listei cu componentele instalaţiei –care trebuie avute în vedere la evaluarea seismică a proiectului;inventarierea obiectivelor vecine locaţiei –instalaţiei şi evaluarea posibilităţilor de apariţie a efectului „domino”;determinarea riscului tehnic/tehnologic –pentru fi ecare componentă a instalaţiei şi a riscului global, cu luarea în considerare a riscului seismic;stabilirea priorităţilor în caz de evenimente, –în concordanţă cu matricea de priorităţi;selectarea procedurilor de analiză cantitativă –a priorităţii componentelor;efectuarea modifi cărilor în gândirea iniţială –a proiectului;estimarea costurilor; –estimarea măsurilor de atenuare a efectelor –evenimentelor, inclusiv a seismelor.

În concordanţă cu magnitudinea posibilelor seisme, conform zonării amplasamentului, se vor avea în vedere următoarele criterii concrete privind proiectarea, cu luarea în considerare a protecţiei antiseismice a construcţiei instalaţiilor de gaze naturale:

1. Criteriul absorbţiei efi ciente de energie a fundaţiilor şi construcţiilor din beton armat;

2. Criteriul evaluării corecte a elasticităţii/ construcţiilor metalice – cadre, estacade, suporturi etc. în vederea reducerii vibraţiilor şi oscilaţiilor prelungite;

3. Criteriul bunei concepţii a elementelor de arhitectură, în vederea eliminării tuturor posibilităţilor de deteriorare a elementelor de structura de natură estetică;

4. Criteriul bunei circulaţii de incintă în scopul eliminării strangulărilor în cazul intervenţiilor;

5. Criteriul reparabilităţii;6. Criteriul operării în condiţii de securitate –

„Life Safety”.Strategia proiectării antiseismice a instalaţiilor

de gaze naturale se referă la elementele de realizare a construcţiilor clădirilor/halelor, a elementelor instalaţiilor propriu-zise, staţii de compresoare, conducte tehnologice şi de utilităţi, sisteme de alimentare cu energie electrică, instalaţii de producere a utilităţilor – abur, apă caldă, sistemul de alimentare cu produse de stingere a incendiilor – apă, spumă, atelierele de mentenanţă-încercări etc.

La realizarea construcţiei clădirilor se va avea în vedere ca la execuţia plafoanelor/ acoperişurilor şi podelelor să fi e utilizate elemente rigide orizontale sau diafragme care să transfere forţele laterale elementelor verticale de rezistenţă, cum ar fi pereţii sau cadrele.

Pereţii de rigidizare/forfecare trebuie să fi e amplasaţi strategic, în aşa fel încât să transfere forţele laterale din plafoane şi podele în fundaţia construcţiei.

Grinzile verticale, cu zăbrele pentru susţinerea plafoanelor/acoperişurilor şi a podelelor, trebuie astfel amplasate şi confi gurate încât să transfere la rândul lor, sarcinile laterale în fundaţia construcţiei.

Elementele pentru disiparea energiei sunt utilizate pentru reducerea trepidaţiilor (scutură-rilor) în timpul seismelor; energia va fi disipată prin materiale care se deformează controlat sau, în cazul construcţiilor, amortizează şocurile din vibraţiile produse de undele seismice.

Tot din strategia de proiectare antiseismică mai face parte şi izolarea bazei construcţiilor, fi e că este vorba de fundaţie sau de celelalte plăci de susţinere a echipamentelor instalaţiilor de gaze naturale. Este vorba, în acest caz, de lagărele de izolare antiseismică a fundaţiilor clădirilor şi celorlalte echipamente (compresoare, conducte etc.), de izolatorii antiseismici şi de amortizoare.

Lagărele de izolare antiseismică sunt realizate din elastomeri sau elastomeri combinaţi cu elemente metalice. În instalaţiile de gaze naturale acestea sunt utilizate la izolarea antiseismică a fundaţiilor clădirilor şi rezervoarelor pentru depozitarea criogenică la presiunea atmosferică a gazelor naturale lichefi ate – GNL (Figura nr. 7).


Forum

11

Izolatoarele antiseismice au diverse confi guraţii şi se utilizează în special pentru protecţia antiseismică a plăcilor de bază ale echipamentelor dinamice (Figura nr. 8 – pompe, compresoare, reductoare), pentru suportarea turnurilor de răcire şi a cazanelor pentru producerea aburului tehnologic etc. Izolatoarele antiseismice sunt utilizate şi pentru protecţia antiseismică a unor elemente din construcţia clădirilor.

Amortizoarele antiseismice absorb o mare parte din energie, pe care o transformă într-o deplasare tolerabilă. Aceste amortizoare atenuează efectele seismelor şi, din acest punct de vedere, se clasifi că în:

– amortizoare hysterezice (cu histerezis puternic) – care utilizează deformaţiile controlate ale metalelor;

– amortizoare vâsco-elastice – care folosesc întinderea unui elastomer în combinaţie cu o parte metalică;

– amortizoare frictive – ce utilizează frecarea unui metal pe alt tip de suprafaţă;

– amortizoare vâscoase – care comprimă un fl uid într-un cilindru cu piston;

– amortizoare hibride – care utilizează combinaţii dintre elastomeri şi metale sau alte tipuri de materiale.

Amortizoarele trebuie să satisfacă cerinţele date de valoarea cerută de constanta amortizorului,

viteza componentului, viteza maximă tranziţională a amortizorului, astfel încât forţa Famortizor la ieşire să satisfacă relaţia: Famortizor = C·Vα, unde C este constanta amortizorului, în kgsec/m, V este viteza, în m/sec, şi α este exponentul vitezei, cu valori cuprinse între 0,3 ≤ α ≤ 1,0.

Restrictoarele de deplasare limitează deplasările elementelor din instalaţiile de GN produse ca urmare a mişcărilor seismice. Sunt utilizate, în special, pentru estacadele suspendate de conducte tehnologice individuale sau multiple, estacade la sol, precum şi pentru podurile de cabluri electrice şi de comunicaţii.

Pentru protecţia antiseismică a instalaţiilor de utilizare a GN au fost concepute sisteme speciale pentru protecţia conductelor, armături cu blocare/închidere la seisme (pentru instalaţiile electrice sunt întrerupătoare cu decuplare la seisme), racorduri speciale elastice etc.

Instalaţiile moderne de utilizare a gazelor naturale, din locaţiile amplasate în zone seismice, prevăd izolarea cu armături antiseismice şi supape de exces de debit, care închid automat în cazul unor cutremure cu magnitudini de peste 5,4 grade pe scara Richter (a se vedea reglementările autorităţilor de profi l din Grecia, Italia, dar şi din zonele faliilor Americii de Nord).

În Figura nr. 8 este prezentată o instalaţie de alimentare cu GN a unei clădiri rezidenţiale,

Figura nr. 7: Rezervor pentru depozitarea GNL.(Sursa: Ramalingam,V., Analysis and design of large elevated tank, State Training School, India)

12

Forumprevăzută cu supape de exces de debit (Exces Flow Valve sau Pipeline Gas Stop) la cutremur.

Figura nr. 8: Amplasarea dispozitivelor de securitate în instalaţia de utilizare rezidenţială cu GN

(EAV – armătura antiseismică, EFV – supapa de exces de debit, detectorul de GN).

(Sursa: Improving Natural Gas Safety in Earthquake, California Seismic Safety Comission, 11 iulie 2002, SUA)

Conform prescripţiilor DVGW, începând cu anul 1997, supapele de exces de debit (Pipeline Gas Stop) se instalează pe toate conductele de distribuţie ale instalaţiilor de utilizare a GN şi au domenii de operare conform detaliilor din Figura nr. 9. Prescripţiile Gaz de France prevăd, de asemenea, montarea acestor dispozitive pe toate conductele de distribuţie, standardele de execuţie fi ind identice.

În Statele Unite montarea supapelor de exces de debit pe conductele de distribuţie a GN, conform standardelor ASTM F2138-09 – Standard Specifi cation for Excess Flow Valves for Natural Gas Service (ASTM WK12961 – international standard), respectiv ASTM F1802 – Test Method for Performance Testing of Excess Flow Valves (ASTM PS 13 iniţial), a fost legiferată de Congresul SUA începând cu anul 1990 şi este obligatorie pentru toate locaţiile/amplasamentele din zonele expuse seismic, cu magnitudini de peste

5,4 grade pe scara Richter (DOT Regulations: 49 C.F.R. § 192.381 Service lines: Excess fl ow valve performance standards). Alte standarde utilizate pentru aceste dispozitive de securitate în domeniul GN sunt: CSA-US 3.92 – Canadian Standards Association requirement for „EXCESS FLOW VALVES” sau MSS SP-115-1999 – Manufacturer’s Standardization Society standard for „EXCESS FLOW VALVES FOR NATURAL GAS SERVICE”.

Cu toate acestea, încă din 1974, Compania GasBreaker din SUA a montat în întreaga lume, sub brandul UMAC brand EFVs, peste un milion de supape de exces de debit, ceea ce conduce la concluzia că aceste dispozitive de securitate sunt cunoscute în domeniul GN de aproape 40 de ani.

Încercările acestor dispozitive se mai realizează şi conform procedurilor aprobate de IAPMO (International Association of Plumbing and Machanical Offi cials).

Standardul ISO 15500-14: CNG Fuel System Components: Part 14 – Excess fl ow valve răspunde la nivel internaţional cerinţelor legate de utilizarea supapelor de exces de debit în domeniul gazelor naturale, deşi în România utilizarea dispozitivelor este dezvoltată încă din anul 1996 prin Regulamentul ECE-R 67.01 în domeniul recipientelor pentru GPL auto.

Figura nr. 9: Instalarea şi identifi carea supapelor de exces de debit pentru GN.


Forum

13

În prezent, starea de consolidare naturală a rocilor moi (rocile argiloase-nisipoase) se estimează, pentru o adâncime dată de la suprafaţa terenului, după mărimea sarcinii geologice din TRECUT, comparată cu sarcina geologică ACTUALĂ.

Astfel, dacă sarcina geologică din trecut este egală cu sarcina geologică actuală se admite că roca este în stare „normal consolidată”, iar dacă sarcina geologică din trecut este mai mare decât cea actuală, roca se consideră a fi în stare „supraconsolidată”.

Din punct de vedere geomecanic, rocile argiloase-nisipoase aparţin fi e de roca de bază, fi e de formaţiunea acoperitoare. De roca de bază aparţin rocile precuaternare, cutate sau necutate, precum şi unele roci cuaternare care au fost afectate de o fază de cutare tectonică, în timp ce formaţiunea acoperitoare cuprinde numai roci sau depozite cuaternare necutate.

Menţionăm şi faptul că roca de bază poate avea o vârstă de zeci sau chiar sute de milioane ani, în timp ce formaţiunea acoperitoare se menţine, ca vârstă, sub două milioane ani.

T i m p u l g e o l o g i c – T i m p u l g e o l o g i c – f a c t o r d e c o n s o l i d a r e a r o c i l o rf a c t o r d e c o n s o l i d a r e a r o c i l o r

Prof.dr.ing. Mircea FLOREAPrep.drd.ing. Mihaela ROCA, Universitatea din BucureştiProf. Cristina Maria GUNEA, colaborator

Abstract: Geological time – as factor of rock consolidation is compared with geological load

(pressure) which is still used in order to identify the natural state of rock consolidation.Our article refers to soft rocks which, from geomechanical point of view, are divided in

bedrock and shallow deposit respectively.So, depending on geological time, bedrock is a consolidated – over consolidated rock.According to the same factor, shallow deposit is a low consolidated – non consolidated

deposit.Compared with geological load, geological time gives us a better information regarding

natural state of rock consolidation.

Figura nr. 1: Evaluarea stării de consolidare a rocii.

14

ForumTrebuie reţinut că pătura de alterare a rocii de

bază este raportată la formaţiunea acoperitoare, deoarece calităţile ei geomecanice au fost mult diminuate prin procesul de alterare.

În Figura nr. 1 se prezintă două coloane litologice, coloana litologică 1 reprezentând roca de bază (argile – marne – nisipuri), şi coloana litologică 2 – formaţiunea acoperitoare (argile şi nisipuri). Să plecăm de la criteriul actual de evaluare a stării de consolidare a rocilor, cel al sarcinii geologice amintit mai înainte, aplicat, succesiv, rocii de bază, respectiv formaţiunii acoperitoare. Astfel, în Figura nr. 1 este reprezentată o vale realizată prin eroziune pe adâncimea h, în două variante privind vârsta rocilor masivului.

Varianta 1 – Valea este săpată în roca de bază (vezi Figura nr. 1 – coloana litologică 1)

În versantul văii, în punctul M situat la adâncimea h + Δh, sarcina geologică din TRECUT, σg = γ(h + Δh), este egală cu sarcina geologică actuală σg = γ(h + Δh), în care γ este greutatea volumică a rocii. Deci, în versantul văii, cele două sarcini geologice fi ind egale, roca este în stare „normal consolidată”.

Sub fi rul văii, la aceeaşi adâncime, sarcina geologică din trecut, σg = γ(h + Δh), fi ind mai mare decât sarcina geologică actuală, σg = γ · Δh, roca s-ar afl a în stare „supraconsolidată”. Roca, având aceeaşi vârstă, zeci sau sute de milioane ani, are aceeaşi stare de consolidare naturală atât în versant, cât şi sub fi rul văii – adică o stare consolidată.

Varianta 2 – Valea este săpată în formaţiunea acoperitoare (vezi Figura nr. 1 – coloana litologică 2)

Urmărind notaţiile din Figura nr. 1, se poate vedea că în versantul văii sarcina geologică din trecut σg = γ(h + Δh), fi ind egală cu cea actuală, σg = γ(h + Δh), roca (depozitul), după criteriul actual, se afl ă în stare „normal consolidată”.

Mergând sub fi rul văii, aici sarcina geologică din trecut, σg = γ(h + Δh), fi ind mai mare decât sarcina geologică actuală, σg = γ · Δh, roca s-ar afl a în stare „supraconsolidată”.

Comparând cele două analize, ele au acelaşi rezultat. Astfel, în versanţii văii, atât în cazul rocii de bază, cât şi în cel al formaţiunii acoperitoare, roca ar fi „normal consolidată”, în timp ce sub talvegul văii s-ar afl a în stare „supraconsolidată”.

Acest rezultat nu poate fi acceptat deoarece roca de bază şi formaţiunea acoperitoare au stări de consolidare net diferite, consolidare realizată la roca de bază în zeci şi sute de milioane ani scurse

după formarea rocii, iar la formaţiunea acoperitoare această durată este sub două milioane ani.

Aşadar, timpul geologic, exprimat prin vârsta rocilor, este un criteriu autentic de evaluare a stării lor de consolidare naturală, roca de bază fi ind în stare consolidată, în timp ce formaţiunea acoperitoare poate fi în stare slab consolidată, respectiv neconsolidată.

Starea slab consolidată este caracteristică loessului, argilelor de pe terasele râurilor, eluviu-lui, deluviului şi proluviului, în timp ce sedimentele din albiile râurilor sunt neconsolidate.

Cu privire la evaluarea stării de consolidare a rocii de bază – consolidată, respectiv supraconsolidată –, vârsta rocilor de la baza scării timpului geologic înseamnă starea supraconsolidată, urmată treptat de starea consolidată, pe măsură ce rocile au vârste din ce în ce mai mici, până la baza Cuaternarului.

Starea de consolidare naturală a rocilor argi-loase este un important factor calitativ în evaluarea capacităţii portante, a tasării terenului de fundare, precum şi a evoluţiei acestuia.

Astfel, experienţa arată că sub o încărcare dată transmisă de construcţii terenului de fundare:

roca de bază are o capacitate portantă • net superioară faţă de cea a formaţiunii acoperitoare;roca de bază dă tasări foarte mici • în comparaţie cu cea a formaţiunii acoperitoare;durata de stabilizare a tasării terenului de • fundare în cazul formaţiunii acoperitoare poate fi şi de peste 10 ori mai mare decât în cazul rocii de bază.

Timpul geologic, exprimat prin vârsta rocilor, poate duce la stări de consolidare diferite în funcţie de mărimea sarcinii geologice. Astfel, orice rocă de bază afl ată la suprafaţa terenului este o rocă consolidată, starea de consolidare fi ind dată de o sarcină geologică foarte mică, dar cu acţiune în timp geologic (zeci sau sute de milioane ani).

Aceeaşi rocă, situată mult în adâncime, datorită creşterii sarcinii geologice, trece de la starea consolidată la starea supraconsolidată prin reducerea porozităţii.

Astfel, o argilă rocă de bază de vârstă mio-pliocenă are o porozitate de 30-40%, în timp ce o argilă rocă de bază paleozoică, numită de fapt şist argilos, ceea ce corespunde cu termenul shale din limba engleză, are o porozitate de numai 10-15% (M.N. Florea, M. Roca, C.M. Gunea, 2007).

Pe lângă timpul geologic sunt şi alţi factori care pot genera starea de consolidare a rocilor. Dintre aceştia, un rol important îl ocupă forţele tectonice.


Forum

15

La adâncimea h de la suprafaţa terenului, alături de sarcina geologică σg, acţionează şi un efort orizontal, care are expresia σh = ko · σg, în care ko reprezintă coefi cientul de împingere laterală, ce se calculează în funcţie de coefi cientul lui Poisson υ .

Efortul orizontal este de obicei subunitar, σh < 1.La săparea tunelurilor, îndepărtând o parte din

masiv, roca se deformează în direcţia descărcării. În cazul rocilor care au fost afectate de forţe tectonice, coefi cientul de împingere laterală ia valori mari, k0 ≥ 1, ceea ce face ca efortul orizontal să atingă sau chiar să depăşească valoarea sarcinii geologice, σh ≥ σg, cazuri de acest gen fi ind menţionate în Portugalia şi Suedia.

Văile adânci provoacă o mare descărcare de sarcină geologică, ceea ce are drept rezultat formarea unui „anticlinal” de vale care este o falsă structură anticlinală (M.N. Florea, 1979).

În Figura nr. 2 se prezintă o vale săpată în roca de bază alcătuită din marne cu intercalaţii de nisip şi gresii.

Sarcina geologică σg acţionează în cei doi versanţi, iar sectorul de sub vale este rezultatul detensionării terenului ca urmare a îndepărtării sarcinii geologice pe toată adâncimea h a văii.

Ca urmare, rocile din masiv îşi modifi că poziţia lor orizontală, formând o boltire, un anticlinal fals, numit „anticlinal” de vale, schiţat pe adâncimea Δh de sub fi rul văii (Figura nr. 2).

n funcţie de

Pentru noi este o mândrie şi, totodată, o datorie de onoare să arătăm că „anticlinalul” de vale a fost observat şi descris pentru prima dată în literatura de specialitate de geologul român prof. Ion Popescu Voiteşti. Menţionăm, de asemenea, că geologii Mircea Ilie şi Vasile Dragoş au confi rmat existenţa „anticlinalului” de vale prin exemple din activitatea lor geologică.

Ca importanţă, cunoaşterea „anticlinalului” de vale ne fereşte, în primul rând, de greşeala de a confunda această falsă structură anticlinală cu un anticlinal adevărat – cu urmări nedorite mai ales în domeniul geologiei petrolului.

În al doilea rând, la amplasarea unui baraj pe un „anticlinal” de vale trebuie avut în vedere că, pe adâncimea Δh de sub fi rul văii, rocile au suferit,

prin procesul de detensionare, unele deteriorări ale calităţilor geomecanice iniţiale, inclusiv deformaţii rupturale (Figura nr. 2).

Bibliografi e:

Florea M.N. – Roca de bază şi formaţiunea acoperitoare, „Bul. Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie”, vol. XVII, 1969.

Florea, M.N. – Alunecări de teren şi taluze, Editura Tehnică, 1979.

Florea, M.N., Roca, Mihaela, Gunea, Cristina Maria – Distribuţia porozităţii rocilor la scara timpului geologic, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, nr. 5(63), 2007, pp. 26-29.

Leonards, G.A. – Foundation Engineering, McGrow-Hill Book Company Inc., 1962.

Figura nr. 2: „Anticlinal” de vale.

16

ForumH i d r o c a r b u r i î n c o r p u r i p e l i t i c e H i d r o c a r b u r i î n c o r p u r i p e l i t i c e

s u p r a p r e s u r i z a t e d i n D e p r e s i u n e a Fo c şa n is u p r a p r e s u r i z a t e d i n D e p r e s i u n e a Fo c şa n i

H y d r o c a r b o n s i n ov e r p r e s s u r e d p e l i t i c N e o g e n e H y d r o c a r b o n s i n ov e r p r e s s u r e d p e l i t i c N e o g e n e b o d i e s f r o m t h e Fo c s a n i D e p r e s s i o n , R o m a n i ab o d i e s f r o m t h e Fo c s a n i D e p r e s s i o n , R o m a n i a

Dr. geolog Aurică DAMIAN

Abstract: The Focșani Depression has accumulated a Neogene sedimentary column several

thousand metres thick. The Miocene series, especially its highest part (the Pontian) is mainly represented by shales. The study of the sonic log data, as well as other drilling measurements, has proved the existence of some abnormaLly low velocity and density zones, within high porosity zones, which correspond to undercompacted (over-pressureed) units. Velocity analyses on seismic sections have confi rmed a thick abnormal zone at Inotesti—Mizil. This study encourages attempts to identify undercompacted bodies by seismic methods in the deep central area of the depression. On the basis of stratigraphic, structural, geochemical and geothermic data, this paper analyses the chances of identifying the generation, migration, accumulation and preservation of gas trappcd in the overpressured bodies in the deeper parts of the depression.

Rezumat: Depresiunea Focșani a acumulat o coloană sedimentară de mai multe mii de metri grosime.

Seria miocenă, în special partea sa cea mai de sus (Ponțianul) este în principal reprezentat prin marne. Studiul datelor de carotaje sonice, ca și al altor date din măsurătorile de sonde, a dovedit existența unor zone de viteze și densități anormal de mici în zone cu porozitate ridicată care corespund unor unități subcompactate (suprapresurizate). Anomaliile de viteze pe secțiunile seismice au confi rmat o zonă groasă anomală la Inotești-Mizil. Acest studiu a încurajat încercările de a identifi ca corpuri subcompactate prin metoda seismică în partea centrală adâncă a acestei depresiuni. De asemenea, pe baza datelor stratigrafi ce, structurale, geochimice și geotermice, lucrarea analizează șansele de identifi care a generării, migrației, acumulării și conservării gazelor acumulate în corpuri subcompactate din părțile cele mai adânci ale depresiunii.

Cadrul geologicDepresiunea Focşani se întinde pe o arie ce

acoperă partea nordică a platformei Moesice şi panta estică a Carpaţilor Orientali (Unitatea Pericarpatică, Figura nr. 1). Aceasta s-a format prin afundarea şi subîncălecarea spre vest a marginii Platformei Moesice sub Unitatea Pericarpatică (Figurile nr. 1 și 2). Blocul de forland în care este localizată Depresiunea Focşani este delimitat la est de falia Peceneaga-Camena (P-CF) şi la vest de falia Fierbinţi-Călăraşi (F-CF) (Figura nr. 1). Ea s-a deplasat spre nord-vest şi subdus către Carpaţii

Orientali în timpul Miocenului şi Pliocenului (Rădulescu şi al, 1976). Depresiunea Focşani a suferit subsidenţă şi sedimentare semnifi cativă în Miocenul târziu şi pe parcursul întregului Pliocen. Sedimentele au provenit din Carpaţi în vest şi din Platforma Moesică în est (Figura nr. 3).

Depresiunea Focşani are 150 km lungime şi 60 km lăţime. Depozitele neogene au peste 9.000 m grosime (Dumitrescu şi Săndulescu, 1972). Seria miocenă, în special Ponţianul, este în principal constituită din marne în sudul depresiunii, unde a fost deschisă de sonde.


Forum

17

H i d r o c a r b u r i î n c o r p u r i p e l i t i c e s u p r a p r e s u r i z a t e d i n D e p r e s i u n e a Fo c şa n i

H y d r o c a r b o n s i n ov e r p r e s s u r e d p e l i t i c N e o g e n e b o d i e s f r o m t h e Fo c s a n i D e p r e s s i o n , R o m a n i a

În depresiune, viteza sedimentării a fost foarte rapidă, depăşind viteza subsidenţei. Datorită îngropării rapide a marnelor miocene, în cuprinsul acestora s-au păstrat un număr de corpuri pelitice subcompactate. Studiile geochimice au arătat că formaţiunea ponţiană are caracter anoxic.

Abordarea problemeiStudiul efectuat a făcut uz de date de carotaje

sonice, electrice de densitate, neutronice şi cavernometrice, împreună cu date seismice. Aceste date au fost folosite pentru a efectua diagrafi i de

corelare, hărţi de isopachite sau hărţi ale adâncimii de îngropare a formaţiunilor. S-a ţinut, de asemenea, seama de datele geologice şi geotermice.

Studiul diagrafi ilor de carotaj acustic din capătul sudic al depresiunii a revelat intervale mari cu viteze anormal de mici în marnele ponţiene. Vitezele anormal de mici corespund unor corpuri subcompactate şi suprapresurizate (Timko & Fertl, 1972).

Diagrafi a sonică din sonda 1bis Inoteşti indică un interval cu timpul de tranzit (travel-time) de ordinul a 140-172 ms/ft, în timp ce valorile de

Figura nr. 1: Location of the Focşani Depression.

Figura nr. 2: Schematic cross-section showing the plunge Moesian Platform margin under the Pericarpathian Unit and the resulting Focşani Depression(not to scale).

18

Forum

densitate sunt mai mici de 2 g/cm3 şi valorile de porozitate neutronică sunt între 28-40% (Figura nr. 4).

Diagrafi a acustică a sondei 6001 Mizil indică un interval de 120 m grosime cu valori ale timpului de tranzit de 140-170 ms/ft.

Între corpurile subcompactate şi marnele compactate normal înconjurătoare există intervale de marne slab compactate (LCS, Figura nr. 4), ce au valori de viteze sonice tranziţionale.

Pe alocuri, spre exemplu la Bobocu şi Roşioru (Figura nr. 6), formaţiunea ponţiană este reprezentată prin nisipuri murdare. În aceste circumstanţe, comportarea este normală, fără anomalii de viteză mică.

Combinarea datelor de diagrafi e sonică cu cele din diagrafi a electrică (Figura nr. 5) arată că la capătul sudic al depresiunii corpurile subcompac-tate se îngroaşă de la est spre vest, de la 30 m la 120 m, în pas cu creşterea grosimii marnelor ponţiene de la 180 m la 600 m (Figura nr. 6). În această zonă ele reprezintă aproape 20% din grosimea totală a formaţiuni ponţiene. Astfel, în centrul depresiuni corpurile subcompactate pot atinge grosimi de cca 400 m.

Corpul gros subcompactat de la Inoteşti-Mizil se afl ă (cu baza) la 2.670 m (Figura nr. 5). În partea de sud a depresiunii (Figura nr. 6), sondele

au gradienţi geotermici mici de 1,45-1,820o pe 100 m (Anton, 1973). Pe structura Sinaia, la est de Mizil, gradientul geotermic este 2,22oC pe 100 m (Paraschiv, 1979).

Zona de viteză anomală de la Mizil este, astfel, deasupra ferestrei termice de generare a hidrocarburilor. Cercetarea ne arată că zona groasă cu anomalie de viteză mică Inoteşti-Mizil este confi rmată şi de analize de viteze efectuate pe profi le seismice executate acolo. Această confi rmare a rezoluţiei înregistrărilor seismice privind existenţa corpurilor subcompactate ne-a condus la cercetarea/căutarea corpurilor subcompactate în zonele de îngropare mai adâncă a marnelor ponţiene, unde erau disponibile numai informaţii seismice. Toate datele seismice din lucrare au fost luate din rapoartele privind prospecţiunile seismice executate în zona Mizil-Focşani de S.C. Prospecţiuni S.A. între anii 1976-1993.

Rezultate şi discuţiiConstruindu-se şi suprapunându-se o hartă cu

isopachite şi o hartă a adâncimilor de îngropare a bazei formaţiunii ponţiene s-a revelat golful Râmnicu-Sărat al Depresiunii Focşani, în care grosimea marnelor ponţiene depăşeşte 1.900 m, iar adâncimea de îngropare a bazei formaţiunii ponţiene trece de 4.000 m. Determinările de viteze

Figura nr. 3: Source areas for the Focşani Depression sediments.


Forum

19

Figura nr. 4: The anomalous low-velocity zone in the Inotesti 1bis well.

Figura nr. 5: The electrical log correlation line I(see Figura nr.6).

20

Forum

efectuate pe secţiunile seismice arată numeroase anomalii de viteză mică la nivelul marnelor ponţiene, dar la nivelele altor formaţiuni marnoase miocene, mai vechi (Figura nr. 6).

În sonde ce înconjoară golful Râmnicu-Sărat, Anton (1973) a menţionat valori de gradienţi geotermici cuprinşi între 2,10oC pe 100 m şi 2,16oC pe 100 m. Pe structurile ce înconjoară golful, valorile gradientului geotermic sunt de 2,20oC, 2,25oC şi 2,47oC pe 100 m, respectiv la Bobocu, Roşioru şi Balta Albă (Paraschiv, 1979).

În timpul îngropării unui corp gros subcompac-tat (Figura nr. 7) greutatea coloanei sedimentare într-un punct A, afl at aproape de baza corpului, este mai mică datorită grosimii marnelor cu densitate mică (din corp), decât greutatea coloanei sedimentare din punctele B şi B′, situate la aceeaşi adâncime, în marnele compactate normal de la marginea corpului. Coloana de marne compactate normal din jurul corpului exercită o presiune laterală asupra acestuia, care creşte cu adâncimea de îngropare. În plus, stressul tectonic tangenţial (Figura nr. 1), încă activ, este de luat în seamă.

În situaţiile în care astfel de corpuri sunt acoperite de un înveliş pelitic subţire, presiunea laterală crescătoare poate produce un număr de efecte, cum ar fi :

deplasarea apei din zona supracompactată • către zonele mai permeabile;

creşterea compactării în marnele slab • compactate ce înconjoară corpul;parţiala înlocuire a apei expulzate prin apa • de zăcământ.

În consecinţă, mişcarea către corp a putut juca un rol important în acumularea hidrocarburilor. La (sau peste) 3.000 m adâncime şi temperaturi de peste 60-65oC formaţiunea de marne a atins condiţiile ferestrei termice de generare a hidrocarburilor. Generarea gazelor a început atât în corpul subcompactat (G1), cât şi în zonele adiacente (G2, G3). Datorită tensiunii superfi ciale diferenţiate a fl uidelor în mişcare către corpul subcompactat (apă + G2) şi spaţiilor poroase mai mari între granulele din corp, gazele au putut penetra mai uşor în corp decât apa şi scapă numai cu mare difi cultate. În acest mod, corpul subcompactat a reţinut gazele acţionând ca o capcană stratigrafi că.

Gazele (G3) care au migrat către marginea bazinului au fost, de asemenea, reţinute, dar în capcane combinate (nisipuri murdare ponţiene) de pe crestele ridicărilor sindepoziţionale. Zăcăminte de gaze de tipul Balta Albă (Figura nr. 7) se găsesc dincolo de limitele golfului Râmnicu-Sărat. Golful Râmnicu-Sărat, cu numeroasele sale anomalii de viteză mică în marnele ponţiene, este înconjurat de zăcăminte de gaze în capcane combinate din Miocenul superior, cum sunt cele de la Balta Albă, Boldu, Gheorgheasa, Roşioru şi Bobocu (Figura nr. 6).

Figura nr. 6: Isopach map of the upper Miocene(Pontian) and depth to the base of the Pontian shales in the southern zone of the Focşani Depression.

Hydrocarbons in the Focşani Depression, România


Forum

21

Figura nr. 7: The generation of gas and its accumulation in overpressured pelitic bodics(Râmnicu Sărat Embayment) and combined traps of the Balta Albă.

ConcluziiStudiul diagrafi ilor sonice a revelat exis-1. tenţa corpurilor subcompactate în marnele miocene din Depresiunea Focşani.Corpuri subcompactate groase au fost 2. confi rmate de analizele de viteze pe secţiunile seismice.Diagrafi ile sonice şi electrice sugerează 3. o grosime de cca 400 m a corpurilor subcompactate din zona adâncă a depresiunii.În golful Râmnicu-Sărat al Depresiunii 4. Focşani există condiţii favorabile pentru generarea şi acumularea gazelor în corpurile subcompactate miocene.Descoperirea zăcămintelor de gaze în 5. capcane combinate în zona adiacentă golfului ar trebui să stimuleze explorarea marnelor subcompactate din golf.

Bibliografi e:

ANTON, S., 1973 - Condiţiile de geneză a hidrocarburilor din pliocenul subcarpatic al Munteniei, Petrol şi Gaze, 24, 543-549

DUMITRESCU, I. şi SĂNDULESCU, M., 1970 - Harta tectonică a Republicii Socialiste România, scara 1:1.000.000, Atlas Geologic 6, Institutul geologic Bucureşti

PARASCHIV, D., CORNEA, I., SĂNDULESCU, M., CONSTANTINESCU, P., RĂDULESCU, F., şi POMPILIAN, A., 1976 - Structure de la croute terrestre en Roumanie Essaz d interpretation des etudes seismiques profondes, Annuary of the Institute of Geology and Geophysics, L, 30-31

TIMKO, D.I. şi FERTL, W.H., 1972 - Haw downhole temperatures, pressures affect drilling, World Oil, 175, 73-88.

22

LEXORDIN Nr. 393 din 4 martie 2010

privind aprobarea lansarii Cererii de propuneri de proiecte de investitii in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, propuse pentru acordarea asistentei

fi nanciare nerambursabile prin Programul operational sectorial „Cresterea competitivitatii economice“ (POS CCE), axa prioritara 4, domeniul major de interventie 1, operatiunea 4.1.b)

„Sprijinirea investitiilor in extinderea si modernizarea retelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale si petrolului, precum si ale retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor

naturale, in scopul reducerii pierderilor in retea si realizarii in conditii de siguranta si continuitate a serviciilor de transport si distributie“- partea de distributie

EMITENT: MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERIPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 22 aprilie 2010

In baza Hotararii Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale,

in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispozitii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.783/1999 si cu Decizia Comisiei nr. 3.472/2007 de aprobare a Programului operational sectorial “Cresterea competitivitatii economice”,

avand in vedere dispozitiile Ordinului ministrului economiei nr. 2.243/2009 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat privind sprijinirea investitiilor in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale,

in temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri,

ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri emite urmatorul ordin: Art. 1. - Se aproba lansarea Cererii de propuneri de proiecte pentru acordarea asistentei fi nanciare

nerambursabile din Fondul European de Dezvoltare Regionala si de la bugetul de stat, pentru propuneri de proiecte de investitii in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, fi nantate prin Programul operational sectorial “Cresterea competitivitatii economice” (POS CCE), axa prioritara 4, domeniul major de interventie 1, operatiunea 4.1.b) “Sprijinirea investitiilor in extinderea si modernizarea retelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale si petrolului, cat si ale retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, in scopul reducerii pierderilor in retea si realizarii in conditii de siguranta si continuitate a serviciilor de transport si distributie” - partea de distributie.

Art. 2. -(1) Termenul de depunere a cererilor de fi nantare pentru operatiunea 4.1.b) este prevazut in anexa nr.

1 “Cerere de propuneri de proiecte”. (2) Indrumari pentru completarea corecta a cererii de fi nantare, precum si informatii referitoare la

conditiile de fi nantare, criteriile de eligibilitate, procedura de evaluare si selectie a proiectelor aferente operatiunii mentionate la art. 1 sunt cuprinse in anexa nr. 2 “Ghidul solicitantului”.

(3) Contractarea, fi nantarea si monitorizarea proiectelor selectate, precum si raportarea se fac in conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

Art. 3. - Valoarea alocarii fi nanciare din fondurile POS CCE este in cuantum de 117.200.000 lei din fondurile publice, pentru fi nantarea proiectelor selectate in cadrul cererii de propuneri de proiecte prevazute la art. 1.

Art. 4. - Anexele nr. 1 si 2*) fac parte integranta din prezentul ordin. ___________ *)Anexele nr. 1 si 2 se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 264 bis, care se poate achizitiona de la Centrul pentru relatii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Ofi cial”, Bucuresti, sos. Panduri nr. 1.

Art. 5. - Structurile responsabile cu coordonarea, implementarea si gestionarea fondurilor structurale aferente axei prioritare 4 din cadrul POS CCE din cadrul Ministerului Economiei, Comertului si


LEX

23

Mediului de Afaceri vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin. Art. 6. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

p. Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,Tudor Serban,secretar de stat

ORDIN Nr. 1370 din 20 iulie 2010pentru prelungirea termenului de depunere a cererilor de fi nantare, prevazut in Ordinul ministrului

economiei, comertului si mediului de afaceri nr. 393/2010 privind aprobarea lansarii Cererii de propuneri de proiecte de investitii in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, propuse pentru acordarea asistentei fi nanciare nerambursabile prin

Programul operational sectorial „Cresterea competitivitatii economice“ (POS CCE), axa prioritara 4, domeniul major de interventie 1, operatiunea 4.1.b) „Sprijinirea investitiilor in extinderea si

modernizarea retelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale si petrolului, precum si ale retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, in scopul reducerii pierderilor in retea si realizarii in conditii de siguranta si continuitate a serviciilor de transport si distributie“ - partea de

distributie EMITENT: MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 2 iulie 2010

In baza Hotararii Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a instrumentelor structurale,

in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispozitii generale privind Fondul european pentru dezvoltare regionala, Fondul social european si Fondul de coeziune si de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu Regulamentul (CE) nr. 1.080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regionala referitor la eligibilitatea interventiilor in domeniul locuintelor in favoarea comunitatilor marginalizate,

in conformitate cu Cadrul strategic national de referinta 2007-2013, aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. 2.594 din 25 iunie 2007, si cu Decizia Comisiei nr. 3.472/2007 de aprobare a Programului operational sectorial “Cresterea competitivitatii economice”,

avand in vedere prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 pentru modifi carea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fi scal si alte masuri fi nanciar-fi scale,

in temeiul prevederilor art. 9 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.634/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri,

ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri emite urmatorul ordin: Art. 1. - Termenul de depunere a cererilor de fi nantare prevazut in rubrica “Modalitatea, locul si

termenul de depunere a cererilor de fi nantare” din anexa nr. 1 “Cerere de propuneri de proiecte” la Ordinul ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri nr. 393/2010 privind aprobarea lansarii Cererii de propuneri de proiecte de investitii in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, propuse pentru acordarea asistentei fi nanciare nerambursabile prin Programul operational sectorial “Cresterea competitivitatii economice” (POS CCE), axa prioritara 4, domeniul major de interventie 1, operatiunea 4.1.b) “Sprijinirea investitiilor in extinderea si modernizarea retelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale si petrolului, cat si ale retelelor de distributie a energiei electrice si gazelor naturale, in scopul reducerii pierderilor in retea si realizarii in conditii de siguranta si continuitate a serviciilor de transport si distributie” - partea de distributie, publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 264 si 264 bis din 22 aprilie 2010, se prelungeste pana la data de 20 august 2010, ora 14,00. Art. 2. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri,Adriean Videanu

24

LEXORDIN Nr. 5 din 6 ianuarie 2011

privind aprobarea unor licente de concesiune pentru explorareEMITENT: AGENTIA NATIONALA PENTRU RESURSE MINERALEPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 26 din 12 ianuarie 2011

Avand in vedere art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modifi carile si completarile ulterioare,

in temeiul art. 4 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,

presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aproba Licenta de concesiune nr. 13.917/2010 privind explorarea resurselor de granit din perimetrul Calatele, judetul Cluj, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Societatea Comerciala Holcim (Romania) - S.A., cu sediul in municipiul Bucuresti, in calitate de concesionar.

Art. 2. - Se aproba Licenta de concesiune nr. 13.941/2010 privind explorarea resurselor de apa geotermala din perimetrul Seaca, judetul Valcea, incheiata intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Societatea Comerciala Foradex - S.A., cu sediul in municipiul Bucuresti, in calitate de concesionar.

Art. 3. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale,Alexandru Patruti

Bucuresti, 6 ianuarie 2011.

important


LEX

25

important

Asociaţia „SOCIETATEA INGINERILOR DE PETROL ŞI GAZE” anunţă apariţia şi vă invită să comandaţi S.I.P.G. ALMANAH 2011, lucrare înscrisă în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris.

Articolele din conţinutul Almanahului nostru, în cele 350 pagini, acoperă domenii variate: politică, economie, tehnică, istorie, literatură, religie, divertisment, şi sunt semnate de personalităţi recunoscute.

În ALMANAH 2011 fi ecare poate găsi ceva interesant sau măcar amuzant.nt.

ORDIN Nr. 33 din 11 noiembrie 2010privind completarea anexei nr. 2 „Standardul de performanta pentru serviciul de distributie a gazelor

naturale“ la Decizia presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.361/2006 privind aprobarea Standardului de performanta pentru serviciul de transport al gazelor naturale

si a Standardului de performanta pentru serviciul de distributie a gazelor naturale EMITENT: AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 782 din 23 noiembrie 2010

Avand in vedere prevederile art. 8 alin. (1) lit. n) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modifi carile si completarile ulterioare, in temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 1.428/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei, cu completarile ulterioare,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite urmatorul ordin: Art. I. - Anexa nr. 2 “Standardul de performanta pentru serviciul de distributie a gazelor naturale”

la Decizia presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.361/2006 privind aprobarea Standardului de performanta pentru serviciul de transport al gazelor naturale si a Standardului de performanta pentru serviciul de distributie a gazelor naturale, publicata in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr. 27 si 27 bis in 16 ianuarie 2007, cu modifi carile si completarile ulterioare, se completeaza dupa cum urmeaza:

-La articolul 9, dupa alineatul (3) se introduc doua noi alineate, alineatele (4) si (5), cu urmatorul cuprins:

“(4) In situatia in care intreruperea dureaza mai putin de 24 de ore, iar situatia concreta/reala va genera repetarea intreruperii, intr-un interval de 24 de ore de la reluarea prestarii serviciilor de distributie, OSD trebuie sa notifi ce/informeze consumatorii in termen de 3 ore de la reaparitia intreruperii. Notifi carea/Informarea prin modalitatile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) va contine informatii in legatura cu motivele intreruperii repetate si, dupa caz, in legatura cu data preconizata pentru reluarea prestarii serviciului, in situatia in care acesta nu a fost reluat anterior indeplinirii obligatiei de notifi care/informare.

(5) In cazul in care OSD nu respecta prevederile alin. (4), acesta are obligatia de a plati penalitatile prevazute in anexa nr. 1 la indicatorul de performanta IPG 4.”

Art. II. - Operatorii sistemelor de distributie vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin, iar compartimentele de resort din cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei vor urmari respectarea acestora.

Art. III. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I.

Presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei,Iulius Dan Plaveti

N O U !N O U !

26

Evenimente – Viaţa ştiinţifi că

În ziua de 14 decembrie 2010, la Universitatea Politehnica din Bucureşti (UPB), a avut loc ceremonia dezvelirii bustului celui care a fost prof.dr.ing. Ionel I. Purica, de la a cărui naştere au trecut 85 de ani (1925) şi a cărui trecere în nefi inţă s-a săvârşit în urmă cu 20 de ani (1990).

Cu acest prilej a avut loc un seminar omagial, la care a fost prezentată activitatea, opera ştiinţifi că şi didactică a celui omagiat. Au participat numeroase personalităţi din domeniul energetic nuclear, cadre didactice, cercetători, foşti studenţi şi colaboratori ai magistrului.

La masa prezidiului au fost invitaţi domnii academicieni Mircea Maliţa, Cristian Hera, Gleb Drăgan, Dorel Zugrăvescu, precum şi Adrian Badea, prorector UPB, George Darie, decanul Facultăţii de Energetică, şi Ionuţ Purica, fi ul omagiatului, eminent cercetător.

În deschiderea seminarului, moderatorul evenimentului, prof.dr.ing. Adrian Badea, prorector UPB, a salutat prezenţa specialiştilor în sală, după care a arătat că se evocă un mare profesor al Facultăţii de Energetică, savant cu contribuţii teoretice şi practice experimentale de nivel european şi mondial.

Dl George Darie, decanul Facultăţii de Energetică, a prezentat câteva repere biografi ce şi realizări ştiinţifi ce ale celui omagiat, pe care le consemnăm în cele ce urmează.

Prof. Ionel I. Purica s-a născut la Naipu, în Vlaşca, în ziua de 3 martie 1925. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul Militar „Mânăstirea Dealu” şi la Liceul „Sf. Sava”, unde şi-a susţinut

examenul de bacalaureat. Studiile superioare le-a efectuat la Institutul Politehnic din Bucureşti – Facultatea de Electromecanică, pe care a absolvit-o în 1949. În perioada imediat postbelică şi-a adus contribuţia la refacerea Sistemului Energetic Naţional, distrus de beligeranţi. În viaţa profesională se poate constata că a fost continuu în avangarda ştiinţei şi tehnicii româneşti, făcând parte dintre cei care au pus bazele programului nuclear românesc. Din 1955 a lucrat la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, fi ind un colaborator apropiat al profesorului savant Horia Hulubei. Reactorul de la Măgurele a funcţionat fără incidente 25 de ani în special datorită prof. I. Purica. Tot el a pus bazele colaborării româno-canadiene în domeniul nuclear, începând din 1957. Timp de douăzeci şi trei de ani a format promoţii de ingineri şi fi zicieni nuclearişti, creând o şcoală românească de fi zică şi inginerie a reactorilor nucleari, care s-a califi cat printre primele din lume. Din anul 1967 a predat cursul de „Teoria reactorilor nucleari şi securitatea nucleară” la Facultatea de Energetică. A condus 20 de teze de doctorat în domeniul nuclear şi a publicat şase tratate şi peste o sută de articole de specialitate. Este citat în dicţionarele ştiinţifi ce internaţionale.

Au evocat relaţiile de prietenie şi înţelegere umană care l-au caracterizat pe marele profesor şi savant, expuse în scurte alocuţiuni sentimentale, profesori şi membrii ai Academiei Române:

embrie 2010, la Universitatea examenul de bacalaureat. Studiile superioare le-a

ÎN ONOAREA ÎNAINTAȘILORÎN ONOAREA ÎNAINTAȘILOR

Prezidiul, de la stânga la dreapta: Mircea Maliţa, Gleb Drăgan, Adrian Badea, Cristian Hera, Dorel

Zugrăvescu, Ionuţ Purica.

27Monitorul de petrol şi gaze ♦ 1(107) Ianuarie 2011

Evenimente – Viaţa ştiinţifi căConstantin Hera, Mircea Maliţa, Dorel Zugrăvescu, Gleb Drăgan şi preşedinta Asociaţiei Române de Energie Nucleară, ing. Mihaela Stiopol. Au luat cuvântul in laudatio o serie de foşti colaboratori şi foşti studenţi: Constantin Bilegan, Viorel Şerban ş.a.

În încheierea lucrărilor seminarului a luat cuvântul conf.dr.ing. Ionuţ Purica, fi ul omagiatului, care a spus că s-a format alături de tatăl său, căruia i-a fost şi student, care l-a educat să construiască, să păstreze tradiţiile şi spiritualitatea oamenilor.

După încheierea alocuţiunilor, participanţii au plecat pe Aleea Energeticienilor, unde bustul savantului a fost dezvelit de către decanul facultăţii şi prorectorul UPB.

Bustul lui Ionel I. Purica, realizat în bronz, este opera sculptorului Dan Covătaru de la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, realizator a numeroase busturi amplasate în diferite locaţii din oraş.

Bustul este amplasat pe Aleea Energeticienilor, alături de cele ale altor profesori şi cercetători renumiţi, cum ar fi : Constantin Dinculescu, Dumitru Dumitrescu, Alexandru Diacon, Eugen Pavel.

Fie ca memoria tuturor celor care au slujit ştiinţa şi au pregătit urmaşi de la înălţimea catedrei să îşi găsească locul materializat în busturi în incinta UPB.

Ing. Mihai OLTENEANU

În numărul 12 din 2010 al revistei „Monitorul de Petrol şi Gaze“, trei distinşi specialişti au publicat un articol pertinent referitor la catastrofa de la Platforma Petrochimică Teleajen produsă la data de 7 decembrie 1983.

Desigur, cauzele tehnice îi interesează în mod deosebit pe specialişti, dar în completarea articolului precedent voi prezenta conjunctura, implicaţiile politice, sociale şi economice în care s-a produs explozia de la instalaţia de piroliză care se afl a în probe tehnologice.

Instalaţia urma să intre în producţie în ziua de 7 decembrie 1983, constituind un cadou de ziua numelui lui Nicolae Ceauşescu care, deşi ateu, îşi sărbătorea sfântul pentru a crea un prilej de obedienţă printre supuşii săi.

La primele cercetări ale exploziei s-a emis ipoteza unui sabotaj care să fi avut un efect contrar celui pe care-l sconta conducătorul.

Pentru anchetarea cauzelor avariei a fost numită o comisie de partid, dar Nicolae Ceauşescu a hotărât să nu implice partidul în această cauză şi a constituit o comisie guvernamentală cu două subcomisii: subcomisia tehnică şi subcomisia de protecţia muncii. Subcomisia tehnică a defi nit avaria ca fi ind un accident tehnic, estimând pagubele la 350-500 milioane dolari. Au fost identifi caţi 40 de morţi, foarte mulţi răniţi grav sau uşor, unii fi ind mutilaţi pe viaţă.

Sub presiunea unor factori de răspundere din Ministerul de Interne s-au luat măsuri de învinuire netemeinice şi nelegale contra unor ingineri care lucrau la montarea instalaţiei de piroliză. Cauzele reale ale avariei nu au fost reţinute de cuplul prezidenţial şi s-a făcut tot ce era posibil pentru a fi ascunse şi a se găsi vinovaţi fi ctivi. Iniţial s-a hotărât ca cei care au fost desemnaţi drept vinovaţi să fi e deferiţi justiţiei militare ce urma să aplice pedeapsa capitală. Cauza reală a

avariei a constituit-o faptul că în timpul montajului cei care trebuiau să se asigure că pe fl uxul tehnologic s-au pus componente corespunzătoare, conducte de oţel care să reziste la trecerea fl uidului cu temperaturi înalte sau joase, au montat alte conducte, necorespunzătoare tehnic, pentru a pune piroliza în funcţiune la data planifi cată.

În comunicatul prezentat presei timpului („Scânteia” ş.a.) s-a scris că explozia a avut loc pe fundalul de indisciplină şi se cerea pedepsirea vinovaţilor. Prin intermediul mass-media, dar şi prin alte mijloace, s-a urmărit să fi e scoase de sub acuzare unităţile coordonate de Elena Ceauşescu, cum ar fi Institutul de Proiectare şi Inginerie Tehnologică ş.a.

Din cele constatate, a reieşit într-adevăr că explozia s-a produs din motive tehnice; trei ingineri au fost totuşi condamnaţi cu privare de libertate pentru „delicte privind protecţia muncii”, deşi s-a demonstrat cu documente şi martori că au fost efectuate în detaliu toate instructajele prevăzute de lege.

În urma procesului, cu un vădit caracter politic, dirijat de Ministerul Justiţiei prin participarea la şedinţe a fostului ministru adjunct Maria Bobu, s-au dat sentinţe de închisoare de 5-8 ani, confi scarea averii şi imputaţii cuprinse între 500-700 milioane lei, pe care urmau să le plătească familiile celor condamnaţi până la epuizarea sumei.

După evenimentele din decembrie 1989, cei condamnaţi au fost reabilitaţi la cererea procurorului general Ion Robu, care a dispus reluarea procesului. Cei anterior condamnaţi au fost găsiţi nevinovaţi şi li s-au plătit daune, dar banii nu au putut acoperi traumele psihice şi sănătatea zdruncinată ca urmare a detenţiei nedrepte.

Ing. Mihai OLTENEANU

În numărul 12 din 2010 al revistei „Monitorul de Petrol şi Gaze“ trei distinşi specialişti au publicat un

avariei a constituit-o faptul că în timmppul moonntajulluui cei care trebuiau să se asigure că pe flfluuxul tehhnnologgic

Epilogul exploziei din 1983 de la instalația de piroliză TeleajenEpilogul exploziei din 1983 de la instalația de piroliză Teleajen


Recenzii

Asociaţia „SOCIETATEA INGINERILOR DE PETROL ȘI GAZE” a editat la fi nele anului 2010 ALMANAH 2011, lucrare înscrisă în Catalogul internaţional al Publicţiilor Periodice al Centrului Internaţional ISSN de la Paris.

Articolele din conţinutul Almanahului S.I.P.G. sunt semnate de personalităţi recunoscute şi cele 350 pagini acoperă domenii variate: ştiinţă, politică, economie, tehnică, istorie, literatură, religie, divertisment, artă plastică.

Tipărit în ediţie full color, de o înaltă ţinută artistică, Almanahul se adresează cititorilor elevaţi care vor găsi în paginile parcurse, de la ideile şi fragmentele din opere care au străbătut timpurile, până la problematica lumii contemporane şi ale vieţii de fi ecare zi.

ALMANAH 2011 omagiază câteva personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti şi adaugă pagini mai puţin cunoscute din istoria naţională şi universală.

Sunt reunite, pentru prima dată, calendarele religioase pe anul 2011 ortodox, catolic, mozaic, musulman şi chinezesc.

Buna dispoziţie a cititorului va fi întreţinută de paginile cu umor, glume şi bancuri mai vechi şi mai noi şi ilustrarea unor creaţii din pictura contemporană.

În ALMANAH 2011 fi ecare poate găsi ceva interesant sau măcar amuzant.

S.I.P.G. – ALMANAH 2011

re auu i l i ţii d fi i

Volumul ALMANAH 2011 poate fi procurat, la preţul de 50,00 lei + TVA 9%, în următoarele condiţii:pe bază de comandă fermă transmisă la Asociaţia SIPG pe adresa O.P. 22, CP 200, Sector 1, Bucureşti, - www.sipg.ro sau prin fax la numărul 0318174420, expedierea urmând a se face prin poştă cu “plata ramburs” sau prin delegat-benefi ciar după confi rmarea efectuării plăţii aferente(copie OP) în contul Asociaţiei SIPG : RO 14 RNCB 0072 0497 0460 0001 deschis la BCR-Sector 1-Bucureşti (pentru comenzi mai mari de 100 exemplare plata se poate face ulterior prin OP, pe baza facturii emise de SIPG, în termen de până la 15 zile de la livrarea cărţii prin delegat-benefi ciar);direct de la sediul SIPG-Bucureşti, Bd. Magheru nr. 28-30, etaj. V, Sector 1, unde se efectuează - plata în cash cu emitere de chitanţă/factură SIPG;Informaţii suplimentare se pot obţine zilnic la telefon : 0372160599 şi 0741.086400.

30

Personalităţi

S-a născut la 24 februarie 1943 în municipiul Piteşti. A urmat succesiv şcoala primară, gimnaziul şi a absolvit Liceul „Nicolae Grigorescu” din Câmpina în anul 1961.

După terminarea liceului, în urma examenului de admitere, a devenit student al Facultăţii de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Ţiţei şi Gaze de la Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti.

Dotat cu o inteligenţă deosebită, putere de muncă şi tenacitate ieşite din comun, studentul Constantin Popa s-a remarcat încă din primul an de studiu, rămânând în fruntea promoţiei sale şi realizând performanţa de excepţie de a obţine nota maximă (10) la toate examenele din toţi cei cinci ani de studii.

Şef de promoţie cu diplomă de merit, a devenit inginer în anul 1966, optând pentru activitatea de cercetare la Institutul de Cercetări pentru Ţiţei şi Gaze din Câmpina, unde a rămas timp de aproape patru ani. Din 1970, cariera cercetătorului se va împleti în mod armonios cu activitatea didactică a inginerului, care devine asistent la catedra de Foraj şi Exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze, unde, în anul următor (1971), şi-a susţinut teza de doctorat. A parcurs toată ierarhia universitară: şef de lucrări (1974-1982), conferenţiar universitar la Institutul de Petrol şi Gaze Ploieşti (1982-1990) şi la Universitatea din Annaba (Algeria) – Catedra de Matematică-Informatică (1983-1985), şef de catedră (1986-1990), prodecan al Facultăţii de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor (1981-1983), membru al Senatului Institutului de Petrol şi Gaze din Ploieşti, profesor universitar, din anul 1990, al Catedrei de Hidraulică, Termotehnică şi Inginerie de Zăcământ.

În paralel cu activitatea de la catedră, a urmat cursul postuniversitar de Programarea și utilizarea calculatoarelor în industrie/cercetare științifi că la Facultatea de Automatică de la Institutul Politehnic Bucureşti (1972).

A efectuat vizite şi stagii de specializare la: Universitatea Lomonosov şi Institutul de Cercetări „I.M. Gubkin” din Moscova (U.R.S.S.), 1972; Georgetown University – Washington D.C. (S.U.A.), 1975; bursier Fulbright la Universitatea din Tusla – Oklahoma (S.U.A.), 1975/1976; Institutul ELKEPA/Universitatea din Atena (Grecia), 1992; Institute Français du Petrole, Paris (Franţa), 2000; Universitatea Tehnică din Clausthal (Germania), 2004 etc.

De-a lungul unei strălucite cariere didactice de patruzeci de ani, mii de viitori ingineri din peste 60 de ţări au audiat cursurile Profesorului. În laborioasa sa activitate didactică, profesorul Constantin Popa a predat la înalt nivel ştiinţifi c cursurile de: Proiectarea zăcămintelor de hidrocarburi; Programarea calculatoarelor şi

Profesor universitar Profesor universitar doctor inginerdoctor inginer

CONSTANTIN GH. CONSTANTIN GH. POPAPOPA

1943 – 2011


Personalitati

metode numerice; Ingineria zăcămintelor de gaze; Extracţia gazelor şi condensatului; Modelarea numerică a exploatării zăcămintelor; între anii 1983-1985 a predat cursurile de Analiză numerică şi Teoria elementului fi nit la Universitatea din Annaba (Algeria).

Rigoarea ştiinţifi că în abordarea multi-disciplinară a celor mai difi cile probleme ale explorării şi exploatării zăcămintelor de hidrocarburi l-a propulsat pe profesorul Constantin Popa în elita internaţională a cercetătorilor din domeniul ingineriei zăcămintelor de ţiţei, gaze/condensat.

Bucurându-se de un prestigiu naţional şi internaţional deosebit ca profesor şi specialist în domeniul petrolului, a efectuat numeroase vizite şi a fost invitat la diverse congrese şi conferinţe ştiinţifi ce din ţară şi străinătate.

A făcut parte din consiliile de administraţie ale unor mari societăţi petroliere (1990-1992 – PETROSTAR – Ploieşti; 1992-1994 – Regia Autonomă a Petrolului PETROM R.A.). S-a distins în mod deosebit prin activitatea desfăşurată în Comisia Republicană de Rezerve Geologice din cadrul A.N.R.M. Bucureşti.

A fost membru al unor prestigioase asociaţii profesionale din ţară şi din străinătate, astfel: membru al Societăţii Internaţionale a Inginerilor de Petrol (SPE) din anul 1975 şi preşedinte al S.P.E. România (2005-2007), medaliat cu medalia de onoare S.P.E.; membru al Societăţii de Matematică Aplicată (1985-1990); membru al European Association of Geologists and Engineers (EAGEE) din anul 1992; membru al Society of

Exploration Geophysists (SEG) din anul 2002; colaborator apropiat al asociaţiei S.I.P.G. etc.

Ca profesor, specialist în domeniul ingineriei zăcămintelor de hidrocarburi, Constantin Popa a insufl at spiritul ştiinţifi c şi experienţa proprie studenţilor şi celor peste 20 de doctoranzi pe care i-a îndrumat cu competenţă.

Rezultatele cercetărilor profesorului doctor inginer Constantin Popa s-au materializat în zecile de proiecte şi studii de zăcământ, în cele peste 50 de articole de specialitate publicate sau susţinute la conferinţe naţionale şi internaţionale în S.U.A., Japonia, Canada, Germania, Turcia, Norvegia etc. A publicat cinci tratate de specialitate, cursuri, culegeri de probleme şi îndrumare de laborator.

Figură emblematică a celei de-a doua generaţii de mari profesori ai Universităţii/Institutului de Petrol şi Gaze din Ploieşti/Bucureşti, profesorul universitar Constantin Gh. Popa şi-a asigurat un loc de frunte în galeria marilor dascăli şi specialişti ai industriei extractive de petrol din România şi de pretutindeni.

Întreaga activitate a profesorului, desfăşurată cu înaltă competenţă, dăruire şi generozitate până în ultimele zile ale vieţii, a fost caracterizată de rigoare, perseverenţă, ţinută morală şi etică exemplare.

Prin trecerea sa în eternitate la 12 ianuarie 2011, lumea specialiştilor din domeniul petrolului a devenit mai săracă, iar Şcoala româneasca de petrol a suferit o grea pierdere.

Dr.ing. Gheorghe BULIGA Prof.dr.ing. Marian RIZEA

Werner Ladwein - Petrom, Magali Anderson - Sclumberger, Vasile Badiu -Petrom, Pandele Neculae - Petrom, Klaus Potsch - OMV, Constantin Gh. Popa - UPG Ploiesti (de la stanga la dreapta)


InfoPOLUAREA MEDIULUI AMBIANT, POLUAREA MEDIULUI AMBIANT,

NOTA DE PLATĂ A EVOLUŢIEI NOTA DE PLATĂ A EVOLUŢIEI SOCIETĂŢII UMANESOCIETĂŢII UMANE

Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEAUniversitatea Ecologică Bucureşti

Cadru didactic asociat U.P.G. Ploieşti, Universitatea de Vest din

Timişoara şi Universitatea din Piteşti

Moto:„Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în jur!”

Mahatma Gandhi

Abstract: A clean, unpolluted environment is the objective and duty of every State, to ensure a quality

life for its citizens. Pollution, together with energy crises, economic, fi nancial, food and water crises, migration, terrorism, etc., are the main challenges of the contemporary world.

Nu aş fi scris acest articol dacă în ultimele zile ale anului 2010, când toată lumea ar fi trebuit să se bucure de farmecul sărbătorilor de iarnă, mass-media nu ar fi prezentat imaginile dezolante din oraşul Ocna Mureş, unde prăbuşirea unor galerii subterane a schimbat relieful localităţii şi a adus teama şi groaza în inimile celor afectaţi de acest fenomen. Prin telefon, mai multe persoane (foşti colegi, studenţi, masteranzi, participanţi la sesiuni de comunicări ştiinţifi ce etc.), pe lângă urările de sezon, au ţinut să mă felicite pentru semnalul de alarmă tras cu diverse ocazii în privinţa pericolelor din subsolul unor zone ale ţării şi, în general, despre potenţiale catastrofe ce vom fi nevoiţi să le înfruntăm. Drept urmare, după câteva căutări, am găsit şi reproduc un fragment al articolului Terorismul ecologic și biologic, coșmarul lumii contemporane ce nu trebuie să devină realitate, publicat cu ocazia workshop-ului Terorism și Antiterorism – Educație de securitate

prin cunoaștere, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, 15 februarie 2007, 15 pagini.

Recitindu-l, am constatat, pe lângă actualitatea şi importanţa celor scrise, cât de inspirat a fost motto-ul ales: „Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi, i se opune rezistență înverșunată. Abia în faza a treia este acceptat ca fi ind de la sine înțeles” (Arthur Schopenhauer).

Cititorii fragmentului de mai jos pot să cântărească, prin prisma pregătirii şi a înţelegerii gravităţii pericolelor care ne pândesc, să acţioneze în direcţia sensibilizării factorilor abilitaţi şi decizionali pentru prevenirea unor dezastre de genul celui de la Ocna Mureş, oriunde vor fi localizate pe harta României. În plus, articolul va fi completat cu prezentarea unei potenţiale stări de pericol ce persistă de mai mult timp în anumite zone locuite ale municipiului Ploieşti, ca urmare a poluării subterane cu hidrocarburi, pentru sensibilizarea autorităţilor locale.

34

Info

Decembrie 2010 – Imagine din centrul orașului Ocna Mureș.

Despre riscuri şi catastrofe1

Programele pe termen mediu şi lung ale marilor centre de putere evidenţiază, pe fondul accentuării interdependenţelor multiple dintre state, al globalizării şi liberalizării schimburilor de orice fel, o intensifi care fără precedent a eforturilor acestora de a accede şi a deţine o cât mai mare parte a resurselor informaţionale, de energie, hrană şi de apă, la nivel planetar, condiţie esenţială pentru propria securitate.

România nu este, şi nu se va afl a în viitorul apropiat, în faţa vreunei ameninţări majore de tip militar clasic, însă estimări realiste evidenţiază că adevăratele riscuri la adresa securităţii naţionale sunt de natură nemilitară şi, mai ales, internă, manifestându-se în domeniile economic, fi nanciar, social şi ecologic2.

Uneori, catastrofele ecologice, deliberate sau „accidentale”, pot avea consecinţe dezastruoase cu mult mai mari în timp, cu efecte transfrontaliere directe ori indirecte mai greu de controlat decât o confruntare militară care, de regulă, este delimitată în timp şi în spaţiu şi care se supune unor reguli şi norme controlate în mare parte de om.

Din categoria catastrofelor „accidentale” majore (mai corect spus a celor independente de dorinţa

1 Broşura workshop-ului Terorism și Antiterorism – Educație de securitate prin cunoaștere, articolul Tero-rismul ecologic și biologic, coșmarul lumii contempora-ne ce nu trebuie să devină realitate, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, 15 februarie 2007, 15 pagini. 2 General-locotenent Marin I., Comunitatea de infor-mații, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bu-cureşti, 2004.

sau voinţa umană), dar cu un impact semnifi cativ în plan ecologic, fac parte cutremurele, taifunurile, valurile tsunami, inundațiile, erupțiile vulcanice, alunecările de teren, coliziunea Pământului cu diverse corpuri extraatmosferice, incendiile, epidemiile etc. Din nefericire, în ultimii doi-trei ani, locuitorii Terrei s-au confruntat cu toate aceste tipuri de catastrofe.

În limbajul curent, o catastrofă înseamnă un eveniment neprevăzut, cu consecinţe de amploare, adesea tragice, şi o răsturnare a ordinii lucrurilor şi a lumii din arealul în care s-a produs. Le Petit Larousse şi Webster atribuie termenului catastrofă sensul de „eveniment subit care produce o răsturnare, putând provoca distrugeri, pierderi de vieți omenești, nenorociri și dezastre” sau „un fi nal dezastruos al unui eveniment sau al unei concluzii obținute” ori „o răsturnare bruscă, violentă sau o tulburare a unei părți din scoarța Pământului”.

Matematicianul francez René Thom desem-nează prin noţiunea de catastrofă „o discontinuitate matematică corespunzătoare unei discontinuități fenomenologice”.

Se înţelege, prin aceasta, că o catastrofă apare atunci când o variaţie continuă a cauzelor produce o variaţie discontinuă a efectelor.

În Figura nr. 1, funcţia f(x) este o funcţie catastrofi că în punctul x = x1.

Referitor la necunoaşterea tainelor adâncurilor, interpretând mitul Sfi nxului din Beoţia, scriitorul Francis Bacon concluzionează că „graba şi nerăbdarea conduc la răspunsuri greşite”. Această concluzie este valabilă atât pentru problemele zilnice, cât şi pentru cele ştiinţifi ce, multitudinea întâmplărilor derivate din neevaluarea şi combaterea riscurilor privind atributul de „evenimente catastrofi ce” fi ind relevate aproape zilnic de către mass-media3.

Figura nr. 1: Funcţia catastrofi că (René Thom).3 Buliga Gh., Rizea M., Reducerea efectelor fenome-nelor catastrofi ce induse de activitățile antropice de exploatare a substanțelor minerale utile, „Monitorul de Petrol şi Gaze”, nr. 4/iunie 2002.


InfoRiscuri asimetrice, nonclasice la adresa

securităţii naţionale a României4

Printre riscurile asimetrice, nonclasice care se pot materializa în catastrofe, se pot enumera, atât prin periculozitate, cât şi prin efecte în plan intern şi extern şi importanţă strategică, următoarele:

Riscul potenţial pe care îl reprezintă pentru ♦mediul înconjurător imensele rezervoare subterane de saramură reziduală, ca rezultat al activităţilor specifi ce exploatării clorurii de sodiu (sarea), în ultimii 100 de ani, pe structurile din Ocna Mureş, afl ată în proximitatea imediată a râului Mureş, Ocnele Mari – Govora din apropierea râului Olt şi Târgu-Ocna, situat pe râul Trotuş.

Neluarea unor măsuri urgente de aplicare a soluţiilor tehnice găsite de specialiştii în domeniu, minimizarea pericolului real al producerii unor catastrofe tehnice pot avea grave consecinţe pentru securitatea naţională a României în domeniul mediului înconjurător. Deversarea unor cantităţi mari de saramură, în mod accidental, în râurile Mureş, Olt şi Trotuş, acestea fi ind afl uenţi direcţi şi indirecţi ai Dunării, poate transforma un important fl uviu european cu apă dulce într-un mediu sărat, ostil şi greu de refăcut pentru fauna şi fl ora ce se perpetuează, de la începuturi şi până acum, pe traseul Szeged–Belgrad–Baziaş–Giurgiu–Olteniţa–Cernavodă–Tulcea–Sulina–Marea Neagră.

O potenţială deversare, accidentală sau intenţionată, de saramură (aşa cum s-a produs în ziua de 12 septembrie 2001, orele 19.00, când debite de 17-20 m3/secundă, la Ocnele Mari – Govora, au intrat în râul Olt) ar determina transformarea, pentru o bună perioadă, a acestui râu cu apă dulce, afl uent al Dunării, într-un râu cu salinitate extrem de ridicată.

Deversările accidentale din toamna anului 2003 şi începutul anului 2004, care au creat mari probleme localnicilor şi autorităţilor din zonă, arată că situaţia se poate repeta oricând, fapt confi rmat, din nefericire, de „erupţia” saramurii la sonda 366 din Câmpul II de sonde Şeica, în luna iulie 2004.

Dacă ţinem cont de faptul că Structura Ocnele Mari are o lungime de 7,5 km, o lăţime de 2,5 km şi o grosime de 300-350 m, un calcul simplu conduce la incredibila cantitate de saramură de 5.840.000.000 m3 (depozitată în subsolul celor 4 Rizea M., Riscuri asimetrice nonclasice la adresa securității naționale a României, a X-a Sesiune de co-municări ştiinţifi ce „Securitate şi societate: provocările mileniului trei”, 24 martie 2004, Academia Naţională de Informaţii.

patru structuri exploatabile), care poate transforma oricând Oltul într-un râu sărat.

Zăcământul de la Târgu-Ocna, de dimensiuni apropiate de cele menţionate, poate deversa accidental în Trotuş, acesta în Siret şi Siretul în Dunăre5.

În afara efectelor dezastruoase asupra mediului înconjurător – afectarea faunei, fl orei şi deteriorarea sau scoaterea din uz a staţiilor şi uzinelor de apă potabilă, cu efecte directe asupra populaţiei, este necesar să ne imaginăm ce litigii vor apărea cu statele din vecinătatea României – Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria şi Ucraina !

Dacă acestei situații de fapt îi alăturăm, ipotetic, și o componentă intenționată de tip terorist, putem proiecta o imagine apocaliptică pentru securitatea națională a României în domeniul ecologic, ce are ca geneză o stare potenţială de risc, insufi cient cunoscută sau gestionată de factorii decizionali.

Un alt risc major, neconvenţional, la adresa ♦securităţii ecologice naţionale îl reprezintă zecile de mine de cărbune şi petrol închise în ultimii 17 ani ca urmare a programelor de restructurare energetică, în diverse zone ale ţării şi unde proiectele şi tehnologiile de închidere s-au efectuat şi aplicat de mai multe ori, în mod empiric, de către fi rme neautorizate şi fără posibilităţi fi nanciare şi logistice adecvate.

Trebuie menţionat că, atât în minele de cărbune, cât şi în minele de petrol închise, acumulările de hidrocarburi gazoase (cel mai adesea un amestec în care predomină gazul metan) pot determina, în timp, explozii subterane devastatoare, aşa cum s-a întâmplat în anii ’80 în statul Alberta din vestul Canadei, când explozia unei acumulări de gaze într-o mină de cărbuni a iniţiat explozia acumulărilor de gaze într-o mină de petrol abandonată, efectul constând în producerea unui seism local, soldat cu mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Este puţin cunoscut, chiar şi în mediul specialiştilor petrolişti, faptul că în zona Buştenari-Telega din judeţul Prahova, între anii 1977 şi 1990, fostul Minister al Petrolului, Minelor şi Geologiei, în cooperare cu Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice din Câmpina şi Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, a derulat un program de cercetare şi punere în practică a unei tehnologii de exploatare a zăcămintelor de ţiţei vâscos, prin 5 Rizea M., Contribuții la studiul îmbunătățirii exploa-tării clorurii de sodiu prin dizolvare, Teză de doctorat, 2001, Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti.

36

Infometoda gravitaţională, în mine, metodă afl ată de mai mulţi ani în atenţia unor institute cu renume din SUA, Canada şi Rusia.

În prezent, cele două mine de petrol din zona Buştenari-Telega (una verticală şi alta orizontală), proprietatea fi rmei OMV-PETROM, sunt închise şi există riscul producerii unei explozii subterane, pe fondul acumulărilor de gaze, urmate de seisme locale. Refl ectând că în apropiere se afl ă şi barajul Paltinu, iar la cca 40 km nord-est cel de la Măneciu-Prahova, construit din arocamente, imaginea unui posibil accident tectonic este puţin liniştitoare pentru toţi cetăţenii din localităţile afl ate în aval pe direcţia Paltinu–Măneciu–Ploieşti–Bucureşti. Un alt baraj, construit tot din arocamente, afl at la mică distanţă de zona Buştenari-Telega, este barajul Bolboci din judeţul Dâmboviţa. Tot într-o zonă relativ apropiată se afl ă şi barajul de la Siriu, pe râul Buzău.

În perioada proximă, în condiţiile inevitabile ♦de creştere considerabilă a cantităţilor de deşeuri rezultate din funcţionarea centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă, se va pune cu o acută stringenţă problema depozitării în deplină siguranţă a acestora, având în vedere că reziduurile radioactive sunt în atenţia unor grupări teroriste sau chiar a unor state afl ate pe „axa răului”, interesate de producerea şi utilizarea de „bombe murdare”. În acelaşi timp, o depozitare în condiţii nesigure va determina, în timp, efecte negative greu de previzionat privind mediul înconjurător: infestarea pânzei freatice, creşterea artifi cială a gradului de radioactivitate în zonele populate etc.

La începutul anilor ’80, un renumit specialist român în foraje speciale a înaintat o propunere de brevetare a tehnologiei pentru depozitarea deşeurilor periculoase în tuburi de beton armat, însă ideea nu a fost agreată decât mult mai târziu când în Vestul Europei a apărut un brevet de invenţie asemănător.

Prezenţa în apropierea unor aşezări umane şi a râurilor a unor iazuri de decantare ce fac parte din ansamblurile tehnologice de extracţie şi îmbogăţire a mineralelor metalice (de ex., iazul Bozânţa, Săsar şi Baia Mare), constituie, de asemenea, un potenţial pericol.

Accidentul tehnic din data de 30 ianuarie 2001, orele 22.00, prin care cca 100.000 m3 de apă contaminată cu cianuri au pătruns în râul Săsar, de aici în Tisa şi, apoi, în Dunăre, prin deversarea apelor reziduale din iazul decantor Bozânţa, a determinat reacţia promptă a autorităţilor vecinilor

de la vest care, printr-o campanie media intensă, uneori exagerată şi răuvoitoare, au sensibilizat opinia publică occidentală, iar consecinţele la adresa României nu s-au lăsat aşteptate.

Fără a minimaliza efectele negative ale acestui accident ecologic, nu putem să nu ne amintim că anumite posturi de televiziune din afara ţării au mediatizat excesiv situaţia, prezentând mari cantităţi de crap asfi xiat şi pescari autohtoni ce se deplasau cu greu printre unele sălcii „înverzite” în plină iarnă pe malurile Tisei.

Insufi cientul control tehnic al proceselor de ♦injecţie cu apă sărată sau abur în straturile productive de ţiţei şi gaze, care pot determina poluarea apelor subterane din zonele Moreni, Videle, Boldeşti, Craiova etc.Nerespectarea tehnologiei de lucru în ♦schelele de petrol care extrag ţiţei greu prin procedeul de combustie subterană (Suplacul de Barcău, Videle etc.), care pot conduce la emiterea, în atmosferă, a unor gaze foarte toxice.Tergiversarea, de către fi rma OMV- ♦PETROM, a începerii lucrărilor de „ecologizare” a peste 16.000 de sonde de petrol abandonate de-a lungul timpului de către SNP PETROM, multe dintre acestea fi ind moştenite de la fostele societăţi petroliere străine care au funcţionat în România în perioada interbelică. (Costurile pentru asemenea operaţiuni de amploare necesită fonduri estimate la peste 100 de milioane de euro.)Prezenţa haldelor de steril de pe marile ♦platforme industriale chimice, siderurgice şi de extracţie a unor minereuri utile, în apropierea aglomerărilor urbane, constituie o sursă permanentă de poluare a aerului, a surselor de apă şi a solului (Valea Călugărească, Zlatna, Copşa Mică, Baia de Criş, Brad etc.). Deşeuri de uraniu sau amestec de steril şi cărbune în stare latentă (rezultate din exploatările miniere de acum 50 de ani) au fost depozitate, prin anii ’60, în halde de dimensiuni uriaşe, răspândite pe întreg cuprinsul României. Pentru că nimeni nu s-a preocupat să ţină o evidenţă clară a acestor halde, deasupra lor au fost construite oraşe, cartiere, uzine şi chiar unităţi sanitare sau de tratament. Localităţi precum Ciudanoviţa, Lisava, Dobrei, Natra, Mehadia, Anina, Reşiţa, Ruşchiţa, Rusca Montană (judeţul Caraş-Severin), Otvos, Bârzava, Moneasa (judeţul Arad), Grinţieş


Infoşi Tulgheş (judeţul Neamţ), Valea Varniţei şi Vf. Boul (Munţii Poiana Ruscăi) ar trebui monitorizate atent de către autorităţi pentru că, la doar câţiva metri sub ele, există mari cantităţi de deşeuri încă active şi care pot provoca boli cumplite. La începutul anilor ’90, presa centrală şi locală a relatat, pe larg, riscurile la care fuseseră expuse, ani de zile, mai multe familii ploieştene care locuiau în apartamente construite din cărămizi (b.c.a.) fabricate din deşeuri din haldele de la fostul Combinat chimic „Romfosfochim” – Valea Călugărească.Existenţa, pe întreg teritoriul ţării, în special ♦în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat şi Crişana, a unei vaste reţele subterane de conducte de transport de ţiţei indigen sau din import, benzine şi motorine, constituie o sursă potenţială de risc ecologic, mai ales că majoritatea traseelor conductelor magistrale de petrol şi produse petroliere (România dispune de cea mai veche şi mai densă reţea de conducte din lume, exploatarea şi prelucrarea ţiţeiului fi ind consemnată ofi cial în anul 1857, odată cu punerea în funcţiune a rafi năriei lui Teodor Mehedinţeanu, lângă Ploieşti) supra- sau subtraversează principalele cursuri de ape curgătoare (Dunărea, Oltul, Mureşul, Argeşul, Trotuşul, Prahova, Ialomiţa, Buzăul etc.), care constituie şi sursele de apă potabilă ale marilor oraşe din ţară.Pe platoul continental al Mării Negre există ♦platformele marine de foraj şi de extracţie a ţiţeiului şi gazelor, foarte aproape de litoralul românesc şi Delta Dunării. Un accident tehnic şi o deversare accidentală de ţiţei în mare ar putea avea efecte de neimaginat pentru fauna şi fl ora zonei6.Nu în ultimul rând ar trebui menţionată ♦existenţa, în diferite combinate chimice şi petrochimice din ţară sau din statele riverane, precum Bulgaria şi Iugoslavia, a unor imense cantităţi de materiale şi substanţe chimice extrem de periculoase, de multe ori insufi cient protejate sau defectuos depozitate. Sunt mai mult decât cunoscute incidentele ecologice provocate de scurgerile de petrol şi produse petroliere în Dunăre din rezervoarele fi rmelor iugoslave

6 Rizea M., Surse de agresiune ale mediului planetar. Risc și siguranță în exploatarea sării prin dizolvare, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2004.

sau bulgăreşti şi chiar româneşti. Dar ce s-ar întâmpla dacă din rezervoarele şi instalaţiile de la Brazi, Petrotel-Lukoil, Arpechim, Doljchim, Ruse, Târnovo, Pancevo etc. s-ar elimina în atmosferă, accidental sau intenţionat, mari cantităţi de amoniac, hidrogen sulfurat sau alte produse pe bază de clor?

Acesta este fragmentul din articolul scris şi publicat în urmă cu trei ani. Poate lucrurile s-au mai schimbat între timp, dar las la latitudinea cititorilor să tragă concluziile necesare, nu înainte de a prezenta starea potenţială de pericol din anumite zone ale municipiului Ploieşti.

Imediat după 1989, activitatea centralizată desfăşurată de fostul Minister al Petrolului s-a regăsit, după desfi inţarea acestuia, în activităţile unor agenţi economici, după cum urmează:

activităţi de explorare şi producţie: Regiile –Autonome PETROM şi ROMGAZ, precum şi companiile străine Shell, Amoco, Entreprise Oil şi Canadian Occidental etc.;activităţi de servicii: Rompetrol S.A., –Conpet S.A., 18 companii de foraj, companii prestatoare de măsurători şi operaţii speciale, producătoare de materiale, de echipamente, consultanţă şi elaborare de proiecte.

PETROM R.A., devenit S.A. şi preluată ulterior de OMV-Austria, a avut în ultimii 20 de ani în administrare cca 465 zăcăminte de ţiţei şi cca 200 zăcăminte de gaze, răspândite pe întreg teritoriul ţării şi pe Platforma Continentală a Mării Negre. Prin cele peste 11.000 sonde active (dintr-un total de cca 40.000 sonde săpate pe teritoriul României începând cu 1857) s-au extras anual, în medie, cca 5-7 milioane ţiţei, împreună cu cca 50 milioane tone apă de zăcământ (din care cca 80% se reinjectează). Ţiţeiul brut s-a colectat în aceşti ani la cca 840 parcuri de separatoare, utilizându-se cca 9.000 km conducte de amestec de la 2 la 4 inch, s-a condiţionat în 35 staţii de tratare (dezemulsionare şi desalinare) şi s-a transportat la 23 staţii de depozitare prin conducte a căror lungime însumează cca 2.000 km şi în proporţie de peste 50% sunt îngropate. Gazele produse împreună cu ţiţeiul şi cele din zăcămintele de gaze libere afl ate în administraţia PETROM au însumat, în 1992, un volum de 7 x 109 Nm3. Din gaze „bogate” (C3>50 g/Nm3) s-au extras 57.000 t (1992) fracţie etan plus lichidă în instalaţiile de la Piteşti şi Turburea şi 160.000 t (1992) gazolină în 26 instalaţii.

38

InfoTransportul ţiţeiului, gazolinei şi fracţiei etan

de la schele la rafi nării s-a efectuat de către S.C. CONPET S.A. Ploieşti printr-o reţea de conducte, cu diametrul de la 2 la 28 inch, care depăşeşte 5.000 km.

Prin reţeaua S.C. CONPET S.A. Ploieşti se transportă şi ţiţeiul importat (cca 8 x 106 t în 1992), adus în ţară în principal cu tancuri petroliere care sunt descărcate la Constanţa. În reţeaua de transport a ţiţeiului produs în ţară se estimează pierderi de cca 0,6-0,7% greutate, în timp ce pentru ţiţeiul importat pierderile se estimează la cca 0,1-0,2%.

CONPET S.A. asigură transportul fracţiei etan plus lichidă la o presiune de 5-6 MPa printr-o conductă de 140 km, Ø = 5 ½ inch, care leagă Turburea de Piteşti. Gazolina este transportată printr-un sistem de conducte care conectează degazolinările din zonele Oltenia, Muntenia şi Moldova cu Ploieştiul, precum şi cu cisterne de presiune (1,8 MPa) pe calea ferată.

Reţeaua de transport hidrocarburi lichide a CONPET S.A. Ploieşti este redată în fi gura de mai jos.

Figura nr. 2: Reţeaua naţională de transport ţiţei şi gazolină prin conducte.

ROMGAZ activează în şase unităţi geologice majore, dintre care cea mai importantă este Bazinul Transilvaniei, şi produce din 150 câmpuri de gaze prin 5.200 sonde 15 x 106 Nm3 (la nivelul anului 1992). Sistemul de transport al gazelor cuprinde peste 11.000 km de conducte principale cu diametre de la 10 la 40 inch şi presiuni maxime de lucru de 5MPa subdivizat în nouă subsisteme zonale interconectate prin 15 noduri tehnologice şi o capacitate maximă zilnică de 135 x 106 Nm3/zi.

Sistemul naţional de distribuţie, preluat prin privatizare de către Ruhr Gaz/EON Gaz – zona de nord, respectiv Gaz de France/GAS de SUEZ, cuprinde conducte în lungime totală de 15.000 km,

de presiune joasă (sub 0,1-0,6 MPa). Peste 6.000 km nu sunt protejaţi catodic, iar cca 700 km sunt corodaţi sever. Există cca 560 staţii de reglare măsură prin care gazele se dirijează în peste 450 localităţi unui număr de cca 2,6 x 106 consumatori fi nali.

Din anul 1972 România tranzitează gaze naturale printr-o conductă de 200 km, 40 inch, pentru Bulgaria, iar din anul 1988 printr-o conductă de 100 km, 48 inch, pentru Turcia, sistemul având o capacitate de 18 x 109 Nm3/an ce poate fi mărită. Există, pentru vârfurile de consum, o rezervă în trei depozite subterane (Bilciureşti, Urziceni, Bălăceanu), cu o capacitate totală


Infoutilă de înmagazinare de peste 1200 x 106 Nm3 gaze. Pierderile estimate la extracţie, colectarea, transportul şi distribuţia gazelor sunt estimate la cca 2% anual.

Această succintă prezentare a sectorului românesc de petrol şi gaze, cel mai vechi din lume,

a determinat şi poluarea mediului ambiant (aer, apă, sol), cu consecinţe asupra calităţii vieţii populaţiei. Figurile nr. 3 şi 4 evidenţiază schematic principalele surse de poluare prin desfăşurarea activităţilor de foraj, extracţie, transport hidrocarburi.

Figura nr. 3: Principalele surse de poluare prin activităţile de foraj, extracţie şi transport hidrocarburi.

Figura nr. 4: Surse de poluare offshore.

Ca urmare a activităţilor de peste 150 de ani de transport-depozitare-rafi nare ţiţei, depozitare-transport produse petroliere, în zona municipiului Ploieşti s-a produs o poluare graduală a subsolului care poate favoriza în orice moment, dar mai ales în perioada cu temperaturi ridicate – ce accelerează

degajarea fracţiilor uşoare –, declanşarea de explozii şi incendii devastatoare, cu victime omeneşti şi pagube materiale însemnate.

O schemă cu principalele zone subterane ale municipiului Ploieşti poluate cu hidrocarburi este redată mai jos (Figura nr. 5).

40

Info

Pentru proiectarea unei imagini a pericolului potenţial care poate face diferenţa dintre normalitate şi dezastru în zona de sud a municipiului Ploieşti, vor fi redate mai jos principalele situaţii critice, aşa cum au fost consemnate, cronologic.

Evenimente petrecute şi cunoscute în zona delimitată de S.C. Rafi năria „Astra Română” S.A., Liceul Industrial de Chimie Ploieşti şi S.C. Petrobrazi S.A.:

1. În anul 1983, la centrala termică a Liceului Industrial de Chimie, amplasată subteran, s-a produs o defl agraţie a amestecului de vapori de hidrocar-buri (gaze) cu aerul din încăpere, la acţionarea unui întrerupător electric afl at în exteriorul încăperii. Evenimentul nu s-a soldat cu victime.

Cercetându-se cauza, s-a constatat că exista o emisie permanentă de astfel de gaze. Efectuându-se măsurători de concentraţie cu explozimetrul, s-a constatat că amestecul gaze-aer se încadra în LIE (limita inferioară de explozie). Pentru eliminarea momentană a situaţiei, s-au practicat goluri în pereţi, în trei din colţurile încăperii, pentru captarea şi arderea gazelor infi ltrate („fl ăcări de veghe”).

2. În anul 1984, în apropierea Formaţiei Bărcăneşti a Secţiei Drumuri Naţionale Prahova se afl au două locuinţe particulare. Fiecare dintre proprietari săpase puţuri de colectare şi recuperare

produs petrolier. La unul din puţuri, datorită manevrelor şi dispozitivelor necorespunzătoare folosite, s-a produs un început de incendiu, care a fost stins de pompierii de la S.C. Petrobrazi S.A. După scurt timp, la cel de-al doilea puţ s-a produs decesul prin intoxicare al unui membru din familie în timp ce coborâse în puţul practicat pentru scoaterea unei găleţi.

3. În anul 1985, un localnic din zona comunei Bărcăneşti a intrat noaptea, cu un felinar, într-un astfel de puţ, pentru a scoate produs petrolier. A luat foc produsul, iar persoana respectivă a decedat în urma arsurilor.

4. În anul 1991, conducerea Liceului Industrial de Chimie, prin înţelegere cu o fi rmă particulară, au convenit să sape un puţ în perimetrul liceului, pentru captarea şi recuperarea produsului petrolier. Ajungându-se la cota „–10 m”, s-au mai făcut unele rectifi cări în interiorul puţului în vederea montării unei pompe pentru evacuarea produsului ce urma să fi e colectat. Persoana care lucra în interior a fost surprinsă de un val de gaze (emisia de gaze era intermitentă) şi a suferit intoxicaţie acută cu hidrocarburi gazoase. O altă persoană, care a intervenit şi l-a salvat, a fost intoxicată mai puternic, decedând la puţin timp după acţiunea întreprinsă.

Figura nr. 5: Principalele zone poluate ale municipiului Ploieşti.


Info5. În anul 1992, la unul din căminele de

tragere pentru cablurile telefonice aparţinând ROMTELECOM, afl at în zona Barierei Bucureşti, s-a produs o emanaţie de gaze în timp ce se lucra cu foc interior, situaţie care a produs o defl agraţie, accidentându-l superfi cial (arsuri uşoare) pe jonctorul care efectua lucrarea. Se menţionează faptul că, înainte de începerea lucrului cu foc, s-au făcut determinări cu metanometrul, constatându-se lipsa gazelor infl amabile.

6. În anul 1993, în perimetrul S.C. Rafi năria „Astra Română” S.A., lângă gardul situat vizavi de Liceul de Chimie (cca 30 m), o echipă de muncitori săpase un şanţ în care urma să fi e pozată o conductă tehnologică. În ziua accidentului, doi muncitori au intrat în şanţul respectiv pentru continuarea săpăturii; înainte de începerea lucrului, s-au aşezat pe fundul şanţului pentru a nu fi observaţi şi şi-au aprins o ţigară. Când au aruncat chibritul încă aprins, s-a produs o aprindere a gazelor acumulate peste noapte, provocându-le arsuri superfi ciale.

Prezentarea situaţiei existenteOriginea poluării solului cu produse

petroliere. Sursele sunt următoarele, chiar dacă rafi năria ASTRA este închisă de câţiva ani:

Tancuri de depozitare a produselor fi nale –sau intermediare;Staţii de pompare; –Echipamente şi conducte de transport –abandonate;Separatoare de produse petroliere; –Rampe de încărcare hidrocarburi; –Sisteme de canalizare/tratare/transport ape –uzate;

Depozite (bataluri) de slamuri. –Cauze: –

A. Bombardamentele din 1944-1945. Din documentele ofi ciale ale celui de-al doilea război mondial, publicate în Larousse-Times (Grand Atlas de la Second Guerre Mondiale, p. 139, anexa 1) cele 8 rafi nării ale oraşului Ploieşti bombardate de trupele aliate au fost:

CONCORDIA VEGA; –STEAUA ROMÂNĂ; –REDEVENŢA XENIA; –ROMÂNO-AMERICANĂ; –DACIA ROMANĂ; –UNIREA SPERANTZA; –STANDARD PETROL BLOCK; –ASTRA ROMÂNĂ. –

Poziţia acestora coincide cu originea fronturilor de poluare identifi cate în prezent (Figura nr. 6).

B. Avarii provocate de seismele din 1940, 1977, 1986. Există susceptibilitatea ca aceste seisme să fi afectat instalaţii şi conducte de transport, determinând abandonarea acestora (1940), unele conţinând încă zestrea conductei (1977; 1986).

C. Defecțiuni în timpul exploatării la reţelele de conducte sau de canalizare, la rezervoare, recipienţi sau instalaţii cu destinaţia înmagazinării sau transportului produselor petroliere sau al apelor uzate conţinând produse petroliere.

D. Spargeri accidentale sau provocate la conductele de transport ţiţei sau produse fi nite.

E. Exploatarea necorespunzătoare a insta-lațiilor, precum şi nesupravegherea încărcării produselor, au determinat dese accidente tehnice ce au constat din deversări peste rezervoare sau pe traseele de transport.

Figura nr. 6: Poziţia rafi năriilor ploieştene bombardate în 1944-1945.

42

InfoF. Starea avansată de uzură a unor instalații, în

special a celor de înmagazinare, precum şi montajul lor parţial subteran fără măsurile corespunzătoare de impermeabilizare a zonei în scopul prevenirii infi ltraţiilor (rezervoare, separatoare).

G. Evacuarea în emisar a apelor uzate cu produs petrolier peste limitele admise şi utilizarea emisarului cu sursa de apă pentru sisteme de irigaţii.

H. Antrenarea de către apele meteorice abundente din timpul unor averse de intensitate mare a produselor afl ate accidental în vecinătatea instalaţiilor de prelucrare sau a zonelor de depozitare (careuri de rezervoare).

Nivelul determinat al poluării pentru S.C. Rafi năria „ASTRA ROMÂNĂ” S.A.

PloieştiZona sudică a municipiului Ploieşti constituie

una dintre cele mai poluate zone din ţară cu produse petroliere şi zona de referinţă pentru acest tip de poluare.

În această parte a municipiului s-au desfăşurat activităţi legate de prelucrarea ţiţeiului, depozitarea şi transportul produselor petroliere încă din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Rafi năria „ASTRA ROMÂNĂ” S.A. Ploieşti a fost fondată în anul 1880.

Sursele de poluare a zonei limitrofe municipiului Ploieşti sunt multiple, acestea putând fi : instalaţii industriale de prelucrare a ţiţeiului, parcuri de rezervoare, rampe de încărcare şi descărcare, staţii de pompare, conducte subterane, reţele de canalizări, precum şi bataluri pentru depozitarea reziduurilor petroliere.

Zona sudică limitrofă a municipiului Ploieşti, poluată cu produse petroliere, are o suprafaţă de peste 4.000 ha. În această zonă sunt amplasate Rafi năria „ASTRA ROMÂNĂ” S.A. Ploieşti, PETROBRAZI S.A., conducte de transport produse petroliere aparţinând PETROTRANS S.A., CONPET S.A, PETROTEL şi rafi năriilor ASTRA ROMÂNĂ S.A. şi VEGA S.A. Ploieşti, rampe, bataluri, canalizări, staţii de pompare, staţii triaj vagoane transport produse petroliere etc.

Zona include localităţile rurale: Tătărani, Bărcăneşti, Ghighiu, Româneşti, Puşcaşi, Moara, Băteşti, Brazii de Sus, Brazii de Jos şi o parte din pădurea Balota.

Amplasate în partea nordică a zonei, obiectivele aparţinând Rafi năriei „ASTRA” S.A., care constituie surse potenţiale de poluare, sunt:

Platforma rafi năriei, care include rezervoare –de depozitare a ţiţeiului şi produselor

fi nite, instalaţii de procesare, reţele interne de canalizare şi transport prin conducte a ţiţeiului şi produselor petroliere, separatoare etc.;Parcul de rezervoare „Mimiu”; –Parcul de rezervoare „Creţulescu”; –Conducte externe de transport a produselor –petroliere pentru transferul în rafi nării;Conducta de recuperare a slopsului de la –staţia de epurare Corlăteşti;Batal de depozitare a reziduurilor –petroliere.

Activitatea îndelungată şi cantităţile mari de ţiţei procesate la Rafi năria „Astra” au generat în timp scurgeri apreciabile de produse petroliere, amplifi cate de bombardamente şi cutremure.

Aceste scurgeri au direcţia de curgere a apei freatice NV–SE (cu o pantă medie de 4,5‰).

Începând de la adâncimea de 3 m, probele de sol conţineau vapori de hidrocarburi. La adâncimea de 6,7 metri a fost interceptat în probe petrol, iar între 10,40 metri şi 11,10 metri a fost evidenţiată prezenţa masivă a compuşilor petrolieri.

Pentru evaluarea gradului de poluare s-au efectuat foraje pe o arie de peste 120 ha, în care se afl a Rafi năria „Astra”, parcurile de rezervoare „Mimiu” şi „Creţulescu”, Liceul Industrial de Chimie şi Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti. În această zonă sunt 76 de foraje, din care numai 30 funcţionale, şi în care s-au efectuat măsurătorile nivelului apei subterane şi a stratului de reziduu petrolier.

Produsele petroliere infi ltrate se afl ă în patru faze distincte:

faza liberă de deasupra apei freatice; –faza adsorbită (care aderă la sol); –faza dizolvată în apa subterană; –faza vapori din stratul de roci de deasupra –fazei libere.

Prezenţa produsului petrolier sub formă de vapori determină factori de risc, astfel:

acumulări de vapori în cămine de vizitare sau –gropi de exploatare empirică. O asemenea situaţie, soldată cu câteva decese, este aceea a acumulării de vapori în concentraţii care pot provoca decesul prin intoxicare a persoanelor care coboară în groapă pentru a recupera rudimentar reziduul petrolier acumulat. Astfel s-a produs decesul unei persoane care încerca să amenajeze o instalaţie de recuperare în zona Liceului de Chimie;acumulări de vapori toxici sau potenţial –explozivi în spaţii închise (subsoluri,


Infoclădiri), cu riscuri majore asupra sănătăţii şi siguranţei omului. În acest sens trebuie remarcat cazul apariţiei de vapori de hidrocarburi în subsolul cantinei Liceului Industrial de Chimie, aprinderea şi combus-tia acestora, din fericire fără urmări grave.

Într-o situaţie mult mai periculoasă se afl ă blocurile de locuinţe de lângă incinta rafi năriei, din vecinătatea separatoarelor, datorită:

înălţimii mult mai mari a stratului de reziduu –petrolier – de peste 3 metri (de cca două ori mai mari decât cea din zona Liceului de Chimie);distanţei mici dintre blocurile de locuinţe –şi zona forajelor 202-204 (în care înălţimea stratului poluat este în medie de 3 metri), distanţă cuprinsă între 30 şi 50 metri.

La o asemenea apropiere, stratul petrolier este cu siguranţă prezent sub fundaţiile blocurilor.

Figura nr. 7: Amplasarea blocurilor de locuinţe în zona contaminată cu hidrocarburi în vecinătatea

Rafi năriei „ASTRA” Ploieşti

Aceste date minime privitoare la poluarea subsolului din zona locuită din sudul municipiului

Ploieşti (Figura nr. 7) sunt în măsură de a trage un nou semnal de alarmă pentru toate autorităţile statului, în primul rând pentru cele ale judeţului Prahova. Este, în opinia semnatorului acestui articol, necesară o inventariere urgentă – la nivel naţional – a tuturor perimetrelor poluate şi potenţial periculoase şi demararea de proiecte şi programe, inclusiv prin accesarea de fonduri ale Uniunii Europene de decontaminare/depoluare.

Bibliografi e:

[1]. Rizea, M., Enăchescu, D., Neamţu-Rizea, C. – Infrastructuri critice, Editura U.N.Ap. „Carol I”, 2010.

[2]. Rizea, M. – Asigurarea securității ecologice – evaluarea riscului, Editura ANI, Bucureşti, 2005.

[3]. Rizea, M. – Repere ale dezvoltării regional-europene, Editura ANI, Bucureşti, 2007.

[4]. Rizea, M., Rizea, E. – Petrol, dezvoltare și (in)securitate, Ediţia a II-a, Editura SIPG, Bucureşti, 2008.

[5]. OUG nr. 195 din 2005 privind protecţia mediului („M. Of.” 1196/2005; rectifi care „M. Of.” 88/2006), aprobată prin Legea nr. 265/2006; H.G. nr. 1635 din 29 decembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Pădurilor – publicată în „Monitorul Ofi cial” nr. 22 din 12 ianuarie 2010.

[6]. Directiva nr. 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive.

[7]. H.G. nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor, modifi cată şi completată prin H.G. nr. 358/11.04.2007.

[8]. Rizea, M., Asandului, Ge. – General consideration on waste management in Romania, Conferinţa Internaţională „Resurse Minerale şi Mediu”, ediţia a II-a, Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de Resurse Minerale şi Mediu, în parteneriat cu Asociaţia Română de Mediu, 28-30 octombrie 2010.

[9]. Rizea, M., Enăchescu, D., Asandului, I. –Interdependențele infrastructurii energetice, prim-autor, la a IV-a ediţie a Sesiunii Internaţionale de Comunicări Ştiinţifi ce în organizarea Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, secţiunea Studii de Securitate, 28-30 mai 2010.

[10]. Iordache, G. – Raport de cercetare privind evidența surselor de agresiune asupra factorilor de mediu. Lucrare susţinută la Simpozionul Work Shop World Watch (www), Snagov, 22-23 martie 1996

[11]. Iordache, G., Petrescu, M., Dumitraşcu, L., Avram, L. – Instrumente și sisteme informatice experimentale pentru efectuarea de studii ecosano-genetice în supravegherea și protecția mediului – B42, Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti, septembrie 1995.

44

Info

1. INTRODUCERE

Activitatea de cercetare-dezvoltare din sectorul explorare-exploatare (segmentul „upstream”) în industria petrolieră din România are un istoric complex. În trecut, până la naţionalizarea din anul 1948, accentul principal s-a pus pe domeniul cercetării: explorarea geologică şi geofi zică polarizând, practic, principalele domenii de activitate: prospecţiuni geologice, prospecţiuni geofi zice (gravimetrie, magnetometrie, electro-metrie şi seismică), sinteze cu rezultatele acestor lucrări şi analize de laborator privind rocile sursă şi fl uidele din zăcăminte. Rolul principal în activitatea de cercetare, în această etapă, a revenit Institutului Geologic al României, înfi inţat în anul 1906 şi condus, o lungă perioadă, de L. Mrazec. Cele mai importante companii petroliere care activau în România, în special „Astra Română” (sucursală Shell) şi „Steaua Română”, având preocupări intense în domeniile investigării prin sonde (carotare mecanică, probe laterale, diagrafi a geofi zică, măsurători de presiune şi temperatură), studiul rocilor rezervor (granulometrie, porozitate, permeabilitate, saturaţia în apă interstiţială) şi determinarea proprietăţilor fl uidelor în condiţii de zăcământ.

Perioada care a urmat actului naţionalizării, până în anul 2004 când s-a privatizat o parte din industria petrolieră din România, s-a caracterizat printr-o concentrare a tuturor preocupărilor legate de industria petrolieră, inclusiv activităţile de cercetare-dezvoltare („research and development”). Programele elaborate pentru aprofundarea cunoaşterii privind sectorul explorare-exploatare

au fost stabilite în strânsă corelare cu preocupările pe plan mondial. Rezultatele din producţie au confi rmat succesul acestor preocupări prin producţiile cele mai mari obţinute de România, ţiţei 14,7106 t (în anul 1976) şi gaze 39,37-109 Sm3 (în anul 1986).

În prezent, activitatea de cercetare-dezvoltare se realizează de către companiile care operează în România şi care au obţinut licenţe pe anumite perimetre oferite de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.).

Pentru viitor, problema activităţii de cercetare-dezvoltare trebuie să devină, din punctul nostru de vedere, o problemă de strategie economică a statului. Se ştie că această activitate este costisitoare şi necesită personal specializat. În consecinţă, problema fi ind de importanţă naţională, organismele abilitate ale statului trebuie să decidă unde se vor efectua, cu precădere, activităţile de cercetare-dezvoltare, în universităţi, în laboratoarele societăţilor naţionale sau în companiile de servicii petroliere?

2. SUCCINTĂ ANALIZĂ A REALIZĂRILOR DIN TRECUT

2.1. PERIOADA ANTERIOARĂ NAŢIONA-LIZĂRII

Începutul „Erei Industriale” s-a refl ectat în industria petrolieră din România printr-o creştere continuă a infuziei de capital, mai ales străin. Într-un timp relativ scurt au luat fi inţă numeroase societăţi cu activităţi legate de exploatarea petrolului [13]. În segmentul „upstream” al industriei petroliere, preocuparea principală a fost

TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR ÎN ACTIVITATEA DE TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN SEGMENTUL „UPSTREAM” CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN SEGMENTUL „UPSTREAM”

AL INDUSTRIEI PETROLIERE DIN ROMÂNIAAL INDUSTRIEI PETROLIERE DIN ROMÂNIA

Dr.ing. Ştefan-Traian MOCUŢA


Infoexploatarea, cercetarea geologică şi geofi zică fi ind realizată, în cea mai mare măsură de Institutul Geologic al României, înfi inţat în anul 1906 şi condus, o lungă perioadă, de L. Mrazec.

În general, cercetarea geologică din domeniul petrolului a fost orientată pe trei aspecte semnifi cative:

defi nirea originii petrolului, cu referire –specială la petrolul şi zăcămintele de petrol din România;explicarea diapirismului şi a rolului său în –formarea zăcămintelor de petrol;stabilirea naturii şi originii apelor de –zăcământ.

Activitatea de cercetare efectuată de Institutul Geologic al României a inclus şi lucrări efectuate „în teren”, s-au extins prospecţiunile geologice de detaliu [6, 20] şi s-au săpat multe sonde de explorare [19].

În această etapă au fost introduse şi extinse lucrările geofi zice, atât cele de „prospecţiune” [24], cât şi cele încadrate în categoria „geofi zica de sondă” [16, 22].

În anul 1925 a fost înfi inţat, în cadrul Institutului Geologic al României „Serviciul de prospecţiuni”, sub conducerea profesorului David Roman (1925-1927), dotat cu aparatură corespunzătoare pentru gravimetrie, magnetometrie şi electrometrie. În cadrul acestui serviciu şi-au început activitatea tineri care au devenit distinse personalităţi ale geofi zicii şi geologiei româneşti: Toma-Petre Ghiţulescu, Iulian-Silviu Gavăţ, Mircea Socolescu, Sabba S. Ştefănescu. Tot în anul 1925 s-a organizat Serviciul de prospecţiuni geofi zice din cadrul societăţii „Astra Română”.

Prima măsurătoare gravimetrică din România a fost realizată, experimental, la 28 martie 1928, de I. Gavăţ şi T.P. Ghiţulescu, în zona Floreşti-Călineşti, judeţul Prahova. Lucrarea a fost efectuată cu o balanţă de tensiune Schweyder-Askania tip Z-40.

În anul 1927 au fost introduse metodele magnetometrice, iar câţiva ani mai târziu şi metodele electrometrice, cea mai utilă fi ind metoda sondajelor electrice verticale (SEV).

Prospecţiunea seismometrică, introdusă în România de societăţile petrolifere, a început prin metoda refracţiei, iar în anul 1935 prin metoda refl exiei.

Carotajul electric, ca formă particulară a prospecţiunii electrometrice, bazat pe invenţia fraţilor Schlumberger, 1927 [22], a fost experimentat în România în anii următori (1928-1929), iar din anul 1931 s-a generalizat în practica

investigării litologiei şi conţinutului în fl uide a stratelor traversate de sonde.

Pentru mărirea gradului de realizare a obiectivelor la săparea unei sonde, au fost introduse în practica curentă operaţii speciale: măsurarea deviaţiei sondelor, extragerea probelor de perete, perforarea coloanelor, măsurarea continuă a temperaturii, urmărirea profi lului găurii de sondă, carotajul radioactiv ş.a., cuprinse ulterior în ramura geologiei petrolifere aplicate, sau „geologia de şantier”, sub denumirea de „geofi zica de sondă”.

Tehnologiile şi tehnicile utilizate în geofi zica de sondă au aparţinut societăţilor de servicii specializate, cu sucursale în România. La aceste sucursale au lucrat şi specialişti români, unii dintre ei aducând un aport semnifi cativ în îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor aplicate. Personalităţile cele mai cunoscute sunt acad. Sabba S. Ştefănescu şi C. Gheorghiu, primul profesor de „geofi zică de sondă” la Institutul de Petrol şi Gaze – Bucureşti, amândoi lucrând la „Misiunea Schlumberger”, iar Grigore Zmieureanu, în cadrul Societăţii „Steaua Română”, a avut o contribuţie remarcabilă în perfecţionarea tehnicii de perforare, realizând primul „perforator cu jet”.

Institutul Geologic al României (I.G.R.) şi cele mai mari societăţi petroliere au efectuat numeroase analize de laborator. În cadrul I.G.R. obiectivele cercetării erau rocile sursă, tipurile de hidrocarburi (ţiţei, gaze) şi apele de zăcământ. Lucrările efectuate au stat la baza unor remarcabile studii de sinteză, realizate în special de E. Casimir, C. Creangă, M. Dimitriu ş.a.

Societăţile petroliere au avut ca obiective:determinarea proprietăţilor fi zice ale –rocilor rezervor (porozitate, permeabilitate, saturaţie în apă interstiţială, granulometrie, conţinut în carbonat de calciu, pentru rocile siliciclastice);analize de fl uide (ţiţei, gaze, apă), în condiţii –standard;analize de hidrocarburi în condiţii de –zăcământ (metodologie şi aparatură);determinarea condiţiilor fi zice din zăcă- –minte, presiune şi temperatură (aparatură şi tehnică de lucru).

Analizele de hidrocarburi în condiţii de zăcământ au fost efectuate în România în anul 1936, în premieră mondială, cu autoclava „tip Hiigel”, în cadrul Societăţii „Astra Română”. Tot în cadrul acestei societăţi s-au realizat şi utilizat, în premieră, în anul 1938, manometrele, cu ajutorul cărora s-au înregistrat presiunile statice şi dinamice din sonde.

TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE ÎN SEGMENTUL „UPSTREAM”

AL INDUSTRIEI PETROLIERE DIN ROMÂNIA

46

Info2.2. PERIOADA POST-NAŢIONALIZARE,

PÂNĂ LA PRIVATIZAREA UNUI SECTOR DIN INDUSTRIA PETROLIERĂ

În intervalul de timp care cuprinde perioada post-naţionalizare analizată (1948-2005), activi-tatea de cercetare-dezvoltare a fost mult infl uenţată de structura organizatorică a industriei petroliere. Sistemul centralizat a condus la unifi carea tuturor activităţilor specifi ce din segmentul „upstream”. Cercetarea geologică şi geofi zică pentru hidrocarburi a fost preluată de la toate societăţile petroliere, inclusiv de la Institutul Geologic al României. S-au înfi inţat întreprinderi specializate, s-au creat laboratoare şi s-a înfi inţat Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice (I.C.P.T. Câmpina) care, sub diferitele moduri de organizare în timp, a contribuit, esenţial, la strategia activităţii de cercetare-dezvoltare din sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere.

Un loc deosebit în sistemul de stabilire a strategiei de cercetare geologică şi geofi zică pentru hidrocarburi a revenit Sectorului Explorare din I.C.P.T., organizat pe secţii şi laboratoare specializate, pe domenii de activitate: stratigrafi e (macro şi microfaună, palinologie, nanoplancton), roci sursă, ape de zăcământ, roci rezervor, sinteze geologice şi proiecte, având sediul în Bucureşti. Acest sector, cu diferite denumiri în timp, a benefi ciat de aportul unor valoroşi cercetători, care au contribuit, prin rezultatele activităţii lor, la crearea personalităţii acestei instituţii, din conducerea căreia au făcut parte: D.M. Preda, acad. I. Băncilă, M. Popescu, V. Coman, P. Zaharescu, Al. Butac, I. Mureşan ş.a.

Rolul principal în efectuarea lucrărilor de prospecţiuni şi explorări a revenit, treptat, Întreprinderii de Prospecţiuni Geologice şi Geofi zice pentru Hidrocarburi (I.P.G.G.H.). întreprindere complexă, înzestrată cu aparatură corespunzătoare pentru achiziţionarea şi procesarea datelor (într-o anumită perioadă, la nivel mondial), benefi ciind de personal cu o temeinică pregătire profesională. Aici s-au realizat numeroase studii şi lucrări de sinteză pentru industria petrolieră, sub îndrumarea ştiinţifi că a unor mari specialişti: N. Grigoraş, J. Gherman, O. Dicea, V. Chişcan ş.a.

Obiectivele activităţii de cercetare-dezvoltare din industria petrolieră, în Sectorul Explorare, din România, din această perioadă, au fost [7, 13, 15, 21]:

studierea calităţii ţiţeiurilor, pe formaţiuni –productive şi câmpuri petrolifere [1];identifi carea rocilor generatoare de hidro- –carburi din marile unităţi structurale [3, 5];

elaborarea programelor pentru utilizarea mai –efi cientă a metodelor geofi zice în rezolvarea problemelor geologice din zonele petrolifere [4];sinteza concepţiilor privind formarea cutelor –diapire din România [17];cunoaşterea legilor de răspândire a –zăcămintelor de petrol din Depresiunea Precarpatică [6, 13, 15] şi sectorul românesc al Depresiunii Pannonice [25];elaborarea studiilor geologice complexe, pe –zone şi formaţiuni geologice, cu descrierea rezervoarelor, distribuţia hidrocarburilor şi a tipurilor apelor de zăcământ [13], în scopul stabilirii direcţiilor favorabile pentru lucrările de explorare.

Geofi zica de sondă, organizată, în fi nal, sub forma unei unităţi speciale, Întreprinderea de Carotaj şi Perforări, a avut activitatea de cercetare-dezvoltare orientată spre mărirea performanţelor tehnologiilor şi tehnicilor de achiziţie şi prelucrare a informaţiilor obţinute prin metodele de investigare în sonde. Au contribuit la perfecţionarea acestui sector mulţi specialişti, dintre care unii cu un aport deosebit: Şerban Goilav, Gh. Peteu, Pavel Lazăr, Floricel Gheorghiu, V. Negoiţă, I. Savu, Şt. Stoicescu, Al. Babskov, V. Iamandi ş.a. [13, 14, 16].

În Sectorul Exploatare activitatea de cercetare-dezvoltare a fost elaborată şi realizată în cea mai mare parte în I.C.P.T. Câmpina. Înfi inţat pe structura organizatorică a Direcţiei Tehnice a fostei societăţi „Astra Română”, I.C.P.T. Câmpina, cu diferite denumiri în decursul timpului, a realizat numeroase studii în domeniile tehnologiilor de foraj, extracţie, exploatarea zăcămintelor şi fi zico-chimia fl uidelor produse, concentrând numeroşi specialişti în domeniile respective, a căror activitate a fost coordonată şi stimulată, timp de peste trei decenii, de Gh. Aldea şi N. Cristea [13].

În această perioadă s-a format, în I.C.P.T. Câmpina, Departamentul Inginerie de zăcământ, cu o activitate deosebit de laborioasă în ţară şi cu o prezenţă semnifi cativă în programele de cooperare internaţională. Activitatea acestui departament cu aport apreciabil în „upstream-ul” industriei petroliere din România, a fost „construită”, în timp, sub conducerea prof.dr. N. Cristea, începând cu o generaţie memorabilă, supranumită, de cei care au urmat, „generaţia de aur”, din care au făcut parte: N. Mihailovici, Al. Ursu, D. Bossie-Codreanu, Al. Vernescu, Al. Costa-Foru, M. Popescu, FI. Langa, P. Chiran, R. Beldianu, D. Rusu. Pe „fundamentul” construit de această generaţie, cei care au urmat au continuat, cu respect şi modestie, să construiască,


Infoparticipând, alături de specialiştii din celelalte domenii şi de cadrele didactice universitare, la edifi carea unei adevărate şcoli româneşti în industria petrolieră.

Tot în această perioadă s-a realizat un salt calitativ în domeniul cercetării proprietăţilor fi zico-chimice ale zăcămintelor. Laboratoarele de specialitate pentru studiul rocilor sursă şi rezervor, analiza fl uidelor, în condiţii standard şi de zăcământ, şi determinarea condiţiilor fi zice din zăcăminte, din cadrul I.C.P.T. Câmpina, Bucureşti şi Mediaş, au promovat, în timp, benefi ciind de aparatură perfecţionată, tehnici şi tehnologii noi sau îmbunătăţite, furnizând domeniului „dezvoltare” informaţii superioare calitativ pentru proiectarea explorării şi exploatării zăcămintelor.

Un domeniu nou în activitatea de cercetare-dezvoltare din „upstream”-ul industriei petroliere din România, bazat pe un fundament ştiinţifi c elevat, a fost adoptat şi dezvoltat, în această perioadă. Acest domeniu este cunoscut, sub denumirea de „modelare integrată a rezervorului” – un procedeu avansat pentru o mai bună caracterizare a zăcămintelor şi a descrierii curgerii fl uidelor prin medii poros-permeabile – care se bazează pe integrarea datelor geologice, geofi zice şi inginereşti (de zăcământ şi extracţie), creând un model tridimensional cu impact asupra deciziilor în managementul exploatării [2, 20].

Procesele de simulare a exploatării rezervoarelor au fost introduse la I.C.P.T. Câmpina în anul 1970 şi s-au continuat, pe baza unor cercetări interne, cca 20 ani, cu rezultate notabile obţinute de colective din care au făcut parte N.V. Popescu, V. Badiu, V. Voinescu şi I. Ilie (pentru zăcăminte de ţiţei sau gaze, cu şi fără injecţie de agent de lucru pentru creşterea recuperării), P. Chiţu-Militaru (pentru zăcămintele de gaz condensat) şi Gh. Ciucă (pentru exploatarea zăcămintelor cu ţiţeiuri grele, cu şi fără procese termice, – combustie, abur).

Din anul 1993, I.C.P.T. Câmpina a benefi ciat de softuri mult îmbunătăţite şi mai performante: Western Atlas Software, Landmark, Schlumberger şi Roxar Software [2].

Reanalizând realizările acestei perioade în activitatea de cercetare-dezvoltare din sectorul „upstream” al industriei petroliere din România, se remarcă faptul că, prin strategiile folosite, cu aspecte pozitive şi negative, în această perioadă s-au realizat, practic, cele mai intense lucrări pentru explorarea şi exploatarea principalelor provincii petrolifere, obţinându-se cele mai ridicate nivele de producţie, ţiţei 14,7x106 t (în anul 1976) şi gaze 39,37-109 Sm3 (în anul 1986).

Colectivul de specialişti din I.C.P.T. Câmpina a rezolvat, în această perioadă, multiple probleme ale „upstream”-ului industriei petroliere din România, creând, prin activitatea cercetare-dezvoltare, tehno-logii noi sau îmbunătăţite, produşi noi sau îmbună-tăţiţi, tehnici şi metode noi sau îmbunătăţite, unele dintre acestea formând subiectul celor peste 500 de brevete, dintre care unele cu largă aplicare prin consecinţele economice apreciabile, ca de exemplu:

termoadsorbţia pentru degazolinarea –gazelor, autor N. Petcu;tehnologii şi echipamente pentru exploatarea –sondelor prin gaz-lift şi piston liber, autor „colectiv V. Truică”;tratarea termochimică a ţiţeiurilor, autor –„colectiv F. Popescu – T. Basarabescu”;deshidratarea – ţiţeiurilor grele prin stripare cu gaze, autor „colectiv V. Popp”;fl uidizarea ţiţeiurilor asfaltoase şi parafi noase, –autor „colectiv M. Cucuiat – V. Popp”;aditivi pentru fl uidele de foraj, autor –„colectiv I. Ana – M. Orosz”;curăţirea apei de zăcământ produse cu celula –de fl otaţie cu aer indus, autor „colectiv V. Dinulescu – L. Voinescu” (Dinulescu).

Multe dintre brevete au urmărit îmbunătăţirea performanţelor echipamentului de fund şi suprafaţă în pompajul de adâncime, perfecţionarea tehnologiilor în operaţiile de control al nisipului din rezervoarele deschise în sonde, deparafi narea sondelor, evacuarea apei din sondele de gaze, îmbunătăţirea tehnologiilor în foraj (de mare adâncime, marin, geotermal, la sonde cu unghiuri mari de înclinare ş.a.), realizarea regimului optim pentru foraj, reţete noi sau îmbunătăţite pentru fl uidele de foraj şi pastele de ciment, perfecţionarea aparaturii de cercetare a condiţiilor fi zice din zăcăminte, a aparaturii şi echipamentelor de suprafaţă din Sectorul Exploatare.

În această perioadă au fost introduse în şantierele petroliere din România:

tehnologia de creştere a productivităţii –sondelor prin operaţiile de fi surare hidraulică, realizată de I. Niculescu şi Gh. Aldea (Buştenari, 1954, şi Moineşti-Chilii, 1955);creşterea recuperării ţiţeiului din zăcăminte –prin metode convenţionale (I.O.R.) – injecţia de apă şi/sau gaze – şi neconvenţionale (E.O.R.) – polimeri, micelare, surfactanţi, termice (combustie, abur), microbiene;cercetarea şi testarea hidrodinamică a –zăcămintelor (C. Şerban);forajul orizontal ş.a. –

48

InfoLaboratoarele I.C.P.T. Câmpina şi Bucureşti

au benefi ciat de utilarea cu aparatură modernă pentru determinări specifi ce pentru roci sursă, roci rezervor, fl uide, condiţii fi zice din zăcăminte şi caracteristici ale fl uidelor în condiţii standard.

Un rol deosebit 1-a avut, în această perioadă, învăţământul de specialitate, ramura „petrol”, din România. Domeniul cercetare-dezvoltare a benefi ciat, în primul rând, de cadre cu o înaltă califi care, formate în universităţi cu tradiţie în acest domeniu, în special Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti. În al doilea rând, universităţile, benefi ciind de contracte, au elaborat, mai ales după 1989, studii de înalt nivel ştiinţifi c privind industria petrolieră. În domeniul Explorare, universităţile au abordat problemele geologice din domeniul bazinelor sedimentare şi al sistemelor petrolifere, iar în domeniul Exploatare, problemele studiate s-au referit la rocile rezervor, proprietăţile fi zico-chimice ale fl uidelor din zăcăminte, umectabilitate, neuniformitate, tehnologii de exploatare.

Caracteristica strategică în managementul activităţii cercetare-dezvoltare din acea perioadă, a fost dominanta relaţiei „Universitate–Institut tehnologic–Unitate operativă (Producţie)”. Deşi nu a funcţionat perfect, această „dominantă” a condus la cele mai performante rezultate obţinute de „upstream”-ul industriei petroliere din România.

3. SITUAŢIA ACTUALĂ DIN ACTIVITATEA CERCETARE-DEZVOLTARE

Din anul 1990 activitatea de cercetare-dezvoltare în sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere din România se desfăşoară într-un cadru mult mai complex. În general, structura programelor R&D are la bază solicitările companiilor petrolifere, în principal S.C. PETROM S.A. – membru OMV Grup şi S.N.G.N. Romgaz S.A., societăţi care deţin primele locuri în sectorul explorare-exploatare din România. Activitatea de cercetare-dezvoltare s-a deplasat, treptat, spre universităţi şi companii sau societăţi private specializate (de exemplu: S.C. PROSPECŢIUNI S.A., Schlumberger, S.C. ATLAS GIP S.A. ş.a.). A urmat o scurtă perioadă de colaborare cu instituţii importante, pentru rezolvarea unor probleme cu impact asupra Sectorului Exploatare: L’Institute Franşaise du Petrole – Franţa, Petroleum Recovery Institute – Canada, M.I. Drilling Fluids – S.U.A. ş.a. Într-un timp scurt, forajul s-a privatizat, societăţile înfi inţate preluând şi o mare parte din obiectivele de cercetare-dezvoltare din domeniul tehnologiilor şi echipamentelor.

Până la privatizarea PETROM, în anul 2004, I.C.P.T. Câmpina a continuat programul de activitate integrată, explorare-exploatare, participând, cu un aport important, la menţinerea şi chiar creşterea producţiei, care a înregistrat o surprinzătoare cădere în 2 ani (1989-1991) de 2,5-106 t ţiţei şi 5,5-109 Sm3 gaze. În anul 1993, I.C.P.T. a achiziţionat sistemul integrat WINGS (Western Atlas Software) pentru modelarea zăcămintelor, asigurând o fundamentare mai riguroasă soluţiilor recomandate pentru exploatare. Tot în anul 1993, a fost redotat Laboratorul de analize carote cu aparatură modernă (Edinburgh Petroleum Services), iar în anul 1995, instalaţia pentru analiza comportării ţiţeiului în condiţii de zăcământ, prin scăderea treptată a presiunii, „tip Hugel”, a fost înlocuită cu o instalaţie modernă, Raska-2370, fără mercur.

Sectorul Explorare a continuat, prin studii complexe, să identifi ce „prospect-urile” cu perspective. Rezultatul acestor studii a ajutat la stabilizarea producţiei de ţiţei şi a condus la creşterea producţiei de gaze cu cca. 2-109 Sm3, în perioada imediat următoare.

În domeniul industriei gazelor naturale, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. are o strategie proprie în activitatea cercetare-dezvoltare. Încercările de explorare adâncă în Bazinul Transilvaniei, singuri sau în cooperare cu SHELL, deocamdată, sunt fără rezultate economice. Rezultatele ştiinţifi ce sunt în patrimoniu propriu şi suntem convinşi că vor fi utilizate, la momentul oportun, pentru continuarea cercetării.

Celelalte societăţi petroliere, inclusiv ROMPETROL, îşi desfăşoară activitatea pe perimetre singulare. Succesul într-un cadru restrâns este întâmplător. Problema acestor societăţi este nivelul „riscului” la care îşi desfăşoară activitatea.

În domeniul forajul sondelor activitatea de cercetare-dezvoltare s-a axat pe următoarele direcţii:

perfecţionarea tehnologiei de săpare a –sondelor şi drenelor orizontale;realizarea unor aditivi pentru fl uidele de –foraj şi obţinerea pastelor de ciment pentru sondele de mare adâncime şi a sondelor cu pierderi.

În extracţia petrolului realizările cercetare-dezvoltare se referă la următoarele probleme:

introducerea pompelor cu cavităţi –progresive;elaborarea unor noi tehnologii de completare –a sondelor orizontale;


Inforealizarea unui gel de fi surare hidraulică pe –bază de polimeri reticulari (polkalcolgel);elaborarea unor tehnologii de fi surare –hidraulică a rocilor rezervor de mediu şi mare permeabilitate;elaborarea unor tehnologii de stimulare a –colectoarelor depletate cu spume neutre şi acide;elaborarea de tehnologii şi noi aditivi –chimici pentru tratarea ţiţeiurilor.

O realizare a I.C.P.T. Câmpina din această perioadă, cu mare rezonanţă mondială, o reprezintă realizarea „elaborarea de tehnologii şi echipamente (dispozitive magnetice) pentru reducerea depunerilor de cruste şi parafi nă în ţevile de extracţie şi în liniile de amestec de la suprafaţă”, care a constituit subiectul unui brevet („colectiv V. Truică”), premiat la Geneva în anul 2009.

În Sectorul Exploatare s-a promovat un concept modern, care a avut şi în România un rezultat favorabil: „Integrated Reservoir Management” (I.R.M.). Respectând principiile acestui concept [2], s-a continuat perfecţionarea modelelor de zăcământ şi s-a extins modelarea rezervoarelor, până la limita maximă a capabilităţii aparaturii din dotare.

Luând în consideraţie rezultatele unui screening sever al elementelor hotărâtoare, proiectele de exploatare au recomandat cele mai efi ciente variante de exploatare pentru punerea în valoare a rezervelor unui zăcământ sau câmp petrolifer.

Treptat, însă, activitatea integrată explorare-exploatare, considerată de mulţi specialişti ca cea mai efi cientă, s-a dizolvat. În prezent, I.C.P.T. Câmpina, instituţie a cărui titlu nu mai refl ectă integral activitatea din trecut, se preocupă de analize (roci rezervor, fl uide) şi aspecte legate de condiţiile de mediu din industria petrolieră, proiectele de exploatare, din fazele de pre- fezabilitate, fezabilitate şi defi nitivă (conceptual design), precum şi cele de urmărire periodică a evoluţiei exploatării (elaborate de societăţi private).

4. PRIVIRE SPRE VIITOR ÎN ACTIVITATEA DE CERCETARE-

DEZVOLTARE

4.1. OBSERVAŢII GENERALEEvoluţia strategiei în activitatea de cercetare-

dezvoltare în sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere este urmărită şi analizată cu mult interes pe plan mondial [8, 9, 10, 23]. În

general, în ultimul timp, s-a remarcat o descreştere continuă a acestei activităţi în interiorul marilor companii petroliere şi un transfer, cu o creştere a preocupărilor în domeniul R&D, spre companiile de servicii [10]. Aceste schimbări în strategia dezvoltării activităţii de cercetare-dezvoltare în „upstream”-ul industriei petroliere promovează implicarea universităţilor, laboratoarelor parti-culare şi guvernamentale în toate aspectele cercetării-dezvoltării din industria petrolieră. Se întrevăd modifi cări conceptuale fundamentale şi în formarea cadrelor cu pregătire superioară. Epoca specializării (înguste) adânci a trecut. Supravieţuirea în „piaţa globală” impune interesul pentru cadre bine pregătite în toate tehnologiile, aplicate, obişnuit, în sectorul respectiv şi o accentuată promovare interdisciplinară, geologie, geofi zică, inginerie de petrol, fi zică, chimie, matematică, protecţia mediului, tehnica de calcul ş.a.

4.2. ACTIVITATEA DE CERCERARE-

DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIAŞansele pentru activitatea de cercetare-

dezvoltare interdisciplinară din sectorul explorare- exploatare al industriei petroliere din România sunt deosebit de favorabile. Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti pregăteşte cadre care primesc cunoştinţele necesare pentru a excela rapid, în condiţii favorabile, în toate tehnologiile. Promovarea unei relaţii mai strânse cu „producţia” poate favoriza crearea unor centre de elaborare şi aplicare rapidă a unor studii realizate pentru rezolvarea unor probleme importante din şantierele petroliere.

Tot mai mulţi observatori şi analişti remarcă o modifi care în ordinea mondială, evidenţiată printr-o mişcare de la Modern la Era Cunoașterii. În aceste condiţii, responsabilitatea pentru pregătirea cadrelor de specialitate devine foarte mare. Deşi accentul cade asupra universităţilor, companiile petrolifere nu vor putea neglija perfecţionarea continuă a personalului propriu.

În România, până în prezent, nu s-au stabilit competenţe pentru o instituţie care să efectueze, periodic, sinteze pe baza informaţiilor obţinute de societăţile petroliere care activează şi sectorul explorare-exploatare. În perioada interbelică, aceste sinteze erau realizate de Institutul Geologic al României. Analizând situaţia actuală, cunoscând modul cum a evoluat activitatea cercetare-dezvoltare în „upstream”-ul industriei petroliere din România, considerăm că această problemă, de importanţă naţională, trebuie integrată în strategia

50

Infoeconomică a statului. Problemele resurselor şi rezervelor de hidrocarburi ale României sunt de importanţă strategică [12]. Abordarea acestei probleme nu se face, nicăieri în lume [13], limitaţi la principiile aplicate altor ramuri sau subramuri industriale. Industria petrolieră are un management caracteristic, propriu. Neglijarea modului de abordare a acestui management se plăteşte scump [13].

Raportând „viitorul” la experienţa realizată, în „trecut” şi „prezent”, apreciem, ca realizabile relativ mai rapid, următoarele direcţii de continuare a activităţii de cercetare-dezvoltare în sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere din România:

sinteza informaţiilor geologice şi geofi zice –în Institutul Geologic al României, într-o strânsă colaborare cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi universităţile cu preocupări în acest domeniu, analizele în laboratoare particulare şi proiecte în universităţi şi/sau societăţi specializate;reintroducerea în circuitul relaţiei –dominante, caracteristică fostei „şcoli româneşti petroliere”, a formei de succes: „Universitate - Institut tehnologic - Unitate operativă (Producţie)”, cu un .management perfecţionat.

Se ştie că activitatea de cercetare-dezvoltare este costisitoare şi necesită un personal specializat, cu aptitudini deosebite pentru ştiinţă şi tehnologii, cu imaginaţie şi dăruire pentru rezolvarea problemelor complicate ale „upstream”-ului industriei petroliere. În România, au fost, mai sunt şi sperăm să avem şi în viitor cadre capabile să facă faţă preocupărilor din sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere. Dar, organismele abilitate ale statului trebuie să decidă unde se vor efectua, cu precădere, activităţile de cercetare-dezvoltare pentru „upstream”-ul industriei petroliere din România. În universităţi, în laboratoarele societăţilor naţionale sau în companiile de servicii petroliere? Indiferent unde se vor efectua aceste activităţi, statul va trebui să participe cu un susţinut sprijin material.

4.3. SUGESTII PENTRU OBIECTIVE DE VIITOR

În activitatea de cercetare-dezvoltare din sectorul explorare-exploatare al industriei petroliere din România există o situaţie paradoxală. S-au efectuat nenumărate studii pe diferite câmpuri petrolifere dar nu există, în prezent, o

situaţie clară asupra perspectivelor zăcămintelor considerate mature. În primul rând, cunoscând faptul că majoritatea câmpurilor petrolifere mature au fost insufi cient cercetare, se impune clarifi carea situaţiei acestor câmpuri. Prin urmare, este necesar să se stabilească volumul forajului de evaluare pentru aprecierea posibilităţilor reale ale acestor câmpuri petrolifere.

Multe din zăcămintele de petrol au fost şi continuă să fi e exploatate sub acţiunea mecanismului natural. Este un moment extrem de prielnic pentru a evalua performanţele acestui mecanism pentru fi ecare zăcământ şi pe total câmp petrolifer, făcând recomandări de îmbunătăţire a efi cienţei exploatării.

În anii care au trecut, au fost, şi încă mai sunt aplicate, procese de creştere a recuperării ţiţeiului din anumite zăcăminte. Efi cienţa unora dintre procese este cunoscută ca discutabilă. Se impune o reanalizare obiectivă. Screening-ul, aplicat mai mult sau mai puţin realist, ar trebui reanalizat. Sunt multe zăcăminte cu procese, pe care s-ar putea interveni cu măsuri favorabile.

Viitorul stimulează mult interesul pentru aplicarea de noi tehnologii şi tehnici de mărire a recuperării în condiţii economice. Această perspectivă impune necesitatea pentru un „expert system”.

Pentru creşterea efi cienţei proceselor de exploatare sunt necesare tehnici îmbunătăţite pentru o descriere şi o mai bună înţelegere a fenomenelor fi zico-chimice din zăcăminte.

Un aspect mai puţin abordat în activitatea de cercetare-dezvoltare se referă la procese şi mediu. Se consideră necesară, pentru o mai precisă descriere a acestora, realizarea unor fundamentate modele matematice.

În forajul sondelor se remarcă inovaţii deosebite. Pentru mărirea efi cienţei forajului se întrevede o dezvoltare locală (regională) a unui „expert system”. Un salt tehnologic deosebit va fi însă realizat prin introducerea sistemului de „foraj şi perforare” cu laser.

În extracţie, preocupările pe plan mondial sunt uimitoare [10]:

utilizarea unui „expert system” pentru –remedierea problemelor din gaura sondei;„smart wells”, ce asigură controlul sondei –fără intervenţie de la suprafaţă;„artifi cial intelligence systems”, pentru –controlul proceselor stochastice;materiale noi pentru combaterea coroziunii; –tehnici şi metode noi pentru controlul –nisipului;


Infotehnici şi metode noi pentru reducerea –impurităţilor (apă-ţiţei);„expert-system”, pentru optimizarea –producţiei;modele de analiză a riscului în strategiile de –producţie ş.a.

Extinderea problemelor din activitatea de cercetare-dezvoltare în Sectorul Explorare, prin readucerea în discuţie a multiplelor probleme neelucidate legate de sistemele petrolifere din principalele unităţi tectonice ale României, posibilităţile de reinterpretarea modelelor geologice a multor câmpuri petrolifere prin utilizarea seismicii 3-D şi săparea unor sonde de evaluare, arată dimensiunea reală a perspectivei acestei activităţi, în cazul în care ne vom apleca cu responsabilitate pentru stabilirea strategiei şi redimensionarea acestei activităţi.

BIBLIOGRAFIE:

Anton, S., 1955. – 1. Calitatea țițeiului din R.P.R. din structuri și formațiuni productive, Arhiva Petrom, Bucureşti.Badiu, V., 2009 – 2. The integrated reservoir modelling approach is valuable for improved reservoir management, isn’t it?, „Revista Română de Petrol“, Vol. 16, Nr. 1.Cherchez, V., Anton, S., 1971 – 3. Cercetări asupra unei roci generatoare de hidrocarburi din Pliocenul subcarpatic, „Rev. Petrol şi Gaze“, număr special (Nr. 13. Cuprinde articole pentru „8th W.P.C.”, Moscova).Dicea, O., Ionescu, N. – 1986.4. Stadiul actual al rezolvării problemelor geologice, prin metode geofi zice, în zonele de interes petrolifer din R.S.R. „Rev. Petrol şi Gaze“, Nr. 8.Grigoraş, N., 1956 – 5. Roci bituminoase în formațiunile geologice din R.P.R., Rev. Univ. „C.I. Parhon”, Seria Şt. Naţ., Nr. 9, Bucureşti.Grigoraş, N., Petrişor, I., Hristescu, E. şi 6. Şuluţiu, N., 1963 – Contribuții la cunoașterea legilor de răspândire a zăcămintelor de petrol și gaze din depresiunea Precarpatică de pe teritoriul R.P.R., „Rev. Petrol şi Gaze“, Nr. 7.Hagiu, D., 1957 – 7. Contribuția Institutului Geologic la dezvoltarea industriei de petrol din România, „Rev. Petrol şi Gaze“, N. 9-10, sept.-oct.Hill, A.D. and Judzis, A., 2004 – 8. Petroleum Engineering Research and Development - Seeking Value Through Technology, J.P.T., January.Horne, R. and Raghavan, R„ 2004 – 9. Reservoir Description and Dynamics, J.P.T., March.

Islam, M.R., Wellington, S.L., 2001 – 10. Past, Present, and Future Trends in Petroleum Research, SPE 68799.Macovei, Gh., 1932. Originea petrolului din 11. Carpaţii Orientali şi rocile lui mame. Congr. A.S.I.T. din Ind. Minieră (27-30 iunie, 1931), Bucureşti.Mocuţa, Şt.T., Pândele, N., 2004 – 12. Prezent și perspective în explorarea pentru petrol în România, „Revista Română de Petrol“, Serie Nouă, Voi. 11, Nr. 2, aprilie-iunie, pag. 1-10.Mocuţa, Şt.T., Ivănuş, Gh., Ştefanescu, 13. I.Şt., Antonescu, N.N., Coloja, M.P., 2008 – Industria de petrol și gaze din România. Acad. Șt. Tehn. din România, Pag. 117-127, 268-287, 427-450, 630-634 şi 653-655, Ed. A.G.I.R., Bucureşti.Negoiţă, V., 2008 – 14. 40 de ani de investigare geofi zică românească după brevetarea metodei D.R.R. pentru carotajul electric al sondelor. Provocări și aplicații recente, „Rev. Monitorul de petrol şi gaze“, 1 (71), ianuarie.Paraschiv, D„ 1974 – 15. Contribuția cercetărilor geologice și geofi zice la dezvoltarea industriei extractive de petrol și gaze din România, „Rev. Mine, Petrol şi Gaze“, Nr. 8.Pavel, T., 2001 – 16. Istoria geofi zicii de sondă din România, Ed. Noel Computers, Ploieşti.Pătruţ, I., Paraschiv, D., Dicea, O., 1973 – 17. Considerații asupra modului de formare a structurilor diapire din România, „Rev. Petrol şi Gaze“, Nr. 9.Petrescu, P., 1973 – 18. Les eaux salles des gisements de petrole Roumains, II-eme Congr. Mond. Du Petrole, Paris.Pizanty, M., 1948 – 19. Considerațiuni preliminare asupra sondajelor de explorare efectuate în România, în perioada 1900-1947, Bucureşti.Popescu, N.V., 2000 – 20. Simularea numerică în I.C.P.T. Câmpina, realizări și perspective, „Revista Română de Petrol“, Nr. 4, oct.-dec.Preda, D., 1957 – 21. Dezvoltarea geologiei petrolului în România, „Rev. Petrol şi Gaze“, Nr. 9-10.Schlumberger, C., Schlumberger, M., 1933 – 22. Electrical Coring, its application in Romania in 1931-1932, „Petrol-Times“, Vol. 29, Nr. 756, and First W.P.C., London, Proc., Vol. 1.Spath, J., Judzis, A., 2005 – 23. Promoting R&D in Management and Information, J.P.T., February.Ştefănescu, S., 1957 – 24. Evoluția prospecțiunilor geofi zice pe teritoriul R.R.R., Bul. Şt. Al Acad. R.P.R., Secţ. Geol. Şi Geogr. Tom II, Nr. 1, Bucureşti.Văcărescu, Gh., 1999 – 25. Sisteme petrolifere existente în sectorul românesc al Depresiunii Panonice, Lucr. Simpoz. S.N.P. Petrom S.R. (Secţ. Explor. Geol.), Câmpina.

52

Info

Jurist Ion M. UNGUREANU

SOCOTIND CEI 150 DE ANI DE SOCOTIND CEI 150 DE ANI DE INDUSTRIE PETROLIERĂ ROMÂNEASCĂ .INDUSTRIE PETROLIERĂ ROMÂNEASCĂ .SCHELA ŢICLENI A RĂSĂRIT ŞI STRĂLUCIT ÎN SCHELA ŢICLENI A RĂSĂRIT ŞI STRĂLUCIT ÎN

ULTIMA JUMĂTATE DE VEACULTIMA JUMĂTATE DE VEAC

La 1 iulie 2010 s-au împlinit 56 de ani de la înfi inţarea Schelei de Petrol Ţicleni, unitate economică de bază a Olteniei şi a ţării.

În cele ce urmează vom trece în revistă lapidar unele aspecte ale evoluţiei exploatării petrolului anterioare actului de la 1 iulie 1954.

După anul 1840, apar primele rafi nării de petrol în Moldova şi Ţara Românească. Teodor Mehedinţeanu din Păcureţi-Prahova, care a construit rafi năria de la Râfov (lângă Ploieşti), obţine în 1856 concesionarea iluminatului public pentru oraşul Bucureşti – primul oraş din lume iluminat pe baza petrolului lampant.

Anul 1857 înscrie România drept prima ţară din lume, în statisticile mondiale, cu o producţie de ţiţei de 275 de tone. După 2 ani, Statele Unite ale Americii apar în statistici cu 274 tone, urmate de Italia în 1860, Canada în 1862 şi Rusia în 1863.

„Cristoforul Columb al petrolului american” (Edwin Drake) începea forajul primei sonde la Titusville, în Pensylvania, în anul 1858, sondă care

după un an a fost pusă în producţie cu 3 tone de ţiţei pe zi.

În anul 1870, România începea să exporte petrol, dar mai ales produse petroliere. În 1875, producţia de petrol ajunge la 15.000 de tone. În 1882 se înfi inţează Biroul Geologic, care stabileşte provinciile cu potenţial geologic.

Marele gorjean Dincă Schileru sapă primul puţ pe moşia sa de la Bâlteni, pe „Valea Păcurii” (numită de localnici Valea Romanatului), care confi rmă existenţa ţiţeiului şi a gazelor naturale. Încurajat, mai sapă alte 6 puţuri, dar numai două le confi rmă existenţa.

Acest rezultat este consemnat şi în „Buletinul Ministerului Agriculturii”, VIII, 1896-1897.

În 1885 a fost pus în funcţiune primul puţ de ţiţei de la Govora. În 1903, Ludovic Mrazec continuă cercetările geologice în zona Olteniei.

În 1912, Gheorghe Cristescu din Ţicleni a recoltat probe de la unele izvoare din zona Ţiclenilor, ce au fost analizate la laboratorul

Jurist Ioon M UNGUREANU


InfoSOCOTIND CEI 150 DE ANI DE

INDUSTRIE PETROLIERĂ ROMÂNEASCĂ .SCHELA ŢICLENI A RĂSĂRIT ŞI STRĂLUCIT ÎN

ULTIMA JUMĂTATE DE VEAC

Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanţa şi, pe baza indiciilor pozitive, în 1913, un cercetător geolog a vizitat zona, confi rmând-o ca rezervă cu potenţial geologic.

În 1918 a fost înfi inţat, la Craiova, „Inspectoratul Minier Craiova”, cu menirea evidenţierii resurselor de hidrocarburi şi cărbune în zona Olteniei.

În timpul Primului Război Mondial, în condiţiile ocupaţiei vremelnice germane, conjudeţeanul nostru – savantul Ion Popescu-Voiteşti – s-a ocupat, printre altele, şi de studiul petrolului, începând cu studierea posibilităţilor măririi producţiei de ţiţei pentru necesităţile războiului în regiunea Solonţ-Stăneşti.

În 1921 a luat fi inţă Societatea „Petrol Govora”. În 1924, Ion Popescu-Voiteşti întreprinde cercetări geologice în Oltenia, iar în 1925 întocmeşte harta geologică a României la scara 1 : 1.500.000, când era şi profesor de geologie şi paleontologie la Universitatea din Cluj. În 1935 a publicat, la Cluj, lucrarea Evoluția geologică și paleografi că a pământului românesc.

În 1942, societatea petrolieră „Creditul Minier” execută foraj structural în Oltenia.

În 1945 iau fi inţă primele societăţi mixte sovieto-române – Sovromuri –, printre care şi Sovrompetrol.

În acel an, sub egida Sovrompetrolului, se fac noi prospecţiuni geologice în toată ţara, inclusiv la Ţicleni şi Bâlteni. Sondeza de la confl uenţa pârâului Cioiana cu pârâiaşul Vramniţa confi rmă existenţa ţiţeiului. Chirovnicul ne-a arătat cochilii de moluşte scoase din adâncuri, ca dovadă certă. Le-am văzut personal în acel an, când eram copil.

În iunie 1948, prin sonda nr. 1 Bâlteni, se începe forajul în apropierea puţului săpat de Dincă Schileru în 1883. Difi cultăţile tehnice impun abandonarea acesteia la 927 m, în data de 10 aprilie 1949, deşi fusese programată pentru 2.000 metri adâncime. Începe forajul sondei 1 bis, dar şi aceasta întâmpină mari difi cultăţi tehnice, ce impun abandonarea după multă trudă, trecându-se la forarea sondei 8 Bâlteni, tot în apropiere.

În 1949 se înfi inţează la Tg.-Jiu un nucleu pentru asistenţă tehnică pentru petrol – viitoarea Bază Tubulară.

La 1 august 1950, Ofi ciul Geologic de Explorări Oltenia de la Tg.-Jiu este transformat în Întreprinderea de Foraj Bâlteni. În acelaşi an s-a înfi inţat şi Baza de Carotaj şi Perforări Tg.-Jiu. În noiembrie 1950, după terminarea forajului, sonda nr. 8 Bâlteni începe probele de producţie, iar la 20 ianuarie 1951 este pusă în producţie, marcând începerea extracţiei de petrol în Gorjul Olteniei şi al ţării.

La 1 noiembrie 1951 a fost înfi inţată Schela de Extracţie Bâlteni. Forajul se extinde şi la Ţicleni, astfel că, la 18 iunie 1953, este pusă în producţie sonda nr. 80 Tunşi, cu o producţie de 30 tone de ţiţei şi 4.000 m.c. gaze pe zi. Au urmat sondele 76, 77 şi altele, situaţie ce va impune divizarea Schelei Bâlteni şi înfi inţarea, la 1 iulie 1954, a Schelei de Extracţie Ţicleni. Statele de plată ale lunii iulie 1954 dovedesc că Schela de Extracţie Ţicleni şi-a început activitatea cu un număr de 73 persoane.

În fotografi a de mai jos se pot vedea câteva portrete ale primilor salariaţi ai Schelei Ţicleni.

54

Info

Schela de Extracţie Ţicleni şi-a păstrat această titulatură până la apariţia Decretului nr. 171/1983, când a luat denumirea de Schela de Petrol Ţicleni şi, în urma divizării sale, au mai luat fi inţă schelele de petrol Stoina şi Turburea. Anterior, în anul 1969, tot în urma divizării Schelei de Extracţie Ţicleni, a luat fi inţă şi Schela de Extracţie Timişoara. De la Schela de Extracţie Ţicleni, o parte din personal s-a îndreptat şi spre

Videle, în momentul în care a început exploatarea petrolului în acea zonă.

Mai multe detalii privind prima jumătate de veac a erei petrolului oltean le-am înmănunchiat într-o modestă monografi e, de 200 pagini, intitulată PETROLUL ȘI OLTENII, tipărită în vara anului 2004, care sper să fi e lecturată cu plăcere, mai ales de către petrolişti, cărora le-am dedicat-o ca un omagiu adus muncii lor.

Cele două schele de extracţie funcţionau în subordinea Trustului de Extracţie Târgu-Jiu, cu menţiunea că, la 1 februarie 1963, s-a înfi inţat Schela de Extracţie Craiova, încetând funcţionarea Schelei de Extracţie Bâlteni, activitatea de la Bâlteni fi ind preluată de Schela Ţicleni.

Primul director al Schelei de Extracţie Ţicleni a fost Nicolae Vătău, originar din comuna Ilovăţ, judeţul Mehedinţi, dar care venise detaşat de la Moreni. În 1961 a urmat Ion Turcu. În 1962 i-a succedat ca director ing. Alexandru Ciorăscu din Bâlteni, iar în 1969 ing. Victor Murea. În

1979 a urmat ing. Alexandru Doman, ing. Victor Murea fi ind promovat ca director al Trustului de Foraj Extracţie Tg.-Jiu, după pensionarea ing. Emil Preoţescu, iar din 1981 a fost promovat mai întâi adjunct al Ministrului Petrolului, apoi, după revoluţia din 1989, ca ministru al Petrolului. Tot după 1989, la Schela Ţicleni a urmat ca director ing. Victor Stancu, iar din 1997 ing. Nicolae Giurconiu. Din 2001 a urmat ing. Ioan-Cristian Todea, când, după pensionarea ing. Victor Murea, ing. Nicolae Giurconiu a fost promovat ca director al Sucursalei Petrom Tg.-Jiu.

S h l d E i Ţi l i i ă Vid l î l î î l


Info

„SCOALĂ, CĂ VINE LUPU!” Prin anii 1954-1960, la Schela de Extracţie

Ţicleni era organizat controlul de noapte, al cărui protagonist – cunoscutul director („de noapte”) Lupu –, de cu seară până în zori, cutreiera pe la locurile de muncă din schelă, pentru a preveni chiulul de noapte şi, în special, dormitul în timpul serviciului.

Într-una din nopţi a controlat Parcul nr. 10. Sondorii erau plecaţi la deparafi narea sondelor, în parc fi ind găsit doar operatorul de parc (căruia în limbajul sondăresc i se zicea „parcagiu”), şi care nu era altul decât Constantin Comânzaru. Acesta a fost găsit bine în timpul serviciului, fi ind şi felicitat.

Directorul de noapte s-a deplasat de acolo spre alte parcuri de separatoare de ţiţei şi gaze, dar după câteva ore i-a venit ideea năstruşnică să treacă iarăşi pe la Parcul nr. 10. Când a intrat în baraca parcului l-a găsit pe Comânzaru sforăind, întins pe o bancă. S-a apropiat de el şi, în şoaptă, i-a zis: „Bă, scoală că vine Lupu!”. Comânzaru i-a răspuns: „Dă-l, mă, dracului că nu vine, că mai înainte trecu pe aici!”. Directorul de noapte i-a zis şi mai răspicat: „Bă, scoal’ că-i Lupu!” Cel care dormea, la orizontală, a sărit în picioare ca un resort, s-a frecat la ochi şi i s-a adresat: „Să trăiţi, tovarăşe director!”.

Directorul de noapte l-a întrebat: „Mă, mă înjuraşi?”, răspunzându-i-se: „Vă înjurai, tovarăşe director, vă rog să mă iertaţi”. Şi l-a iertat, chiar dacă o vorbă zice: „Cu lupul să nu faci pe mielul!”.

ZOOLOGIE PETROLIFERĂ

Tot directorul de noapte, Lupu, controla (într-o noapte ploioasă) multe locuri de muncă, dar din cauza noroiului nu a putut trece şi pe la Parcul nr. 13, care se afl a într-o vale greu accesibilă. I-a venit ideea să sune la telefonul parcului, să-şi dea seama dacă oamenii din schimb sunt prezenţi. Când i s-a răspuns de la capătul fi rului de la Parcul 13, s-a recomandat: „Sunt directorul de noapte, Lupu, cine e acolo?”. Interlocutorul i-a răspuns: „Aici e Vulpe!”. Enervat, directorul Lupu a crezut că respectivul îşi bate joc de el, zicându-i celui de la telefon că e neserios şi să-i dea pe altcineva. Într-adevăr a fost chemat altul. Întrebându-l, la rândul său, şi pe acesta cum se numeşte, i s-a răspuns: „Sunt Raţă!”. Enervarea s-a amplifi cat, s-a înfuriat mai tare, cerând să cheme pe altul la telefon. Şi a venit un altul, care s-a recomandat: „Sunt Pupăză!”. Disperat, a cerut pe altul la telefon. Şi a venit altul, care s-a recomandat: „Sunt Moţ!”. Cum pe Victor Moţ îl cunoştea încă de la Moreni şi acesta i-a confi rmat că antevorbitorii aveau numele cu care s-au recomandat, directorul de noapte s-a mai liniştit. Totuşi, dimineaţa a mers la cadre să verifi ce. I s-a confi rmat că angajaţii de la Parcul nr. 13 au nume de vieţuitoare din zoologie, cum era de altfel şi numele său.

ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE CU PETROLIŞTIÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE CU PETROLIŞTI

Jurist Ion M. UNGUREANU

56

Info

Punctual, vom prezenta un set clar de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung, care vor trebui să-şi găsească locul într-o viitoare Strategie Națională de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă pe următoarele decenii:

refacerea potențialului industrial al țării1. , paralel cu dezvoltarea serviciilor şi cu orientarea spre ramurile producătoare de valoare adăugată înaltă, spre crearea de locuri de muncă stabile şi bine remunerate şi spre conservarea şi ameliorarea mediului natural prin introducerea de tehnologii nepoluante;dezvoltarea modernă a mediului rural2. în jurul unor centre focalizatoare, prin efi cientizarea producţiei agricole, încura-jarea unor multiple activităţi adiacente complementare, reînvierea unor meşte-şuguri şi îndeletniciri tradiţionale la un nivel calitativ superior;investiții substanțiale3. în cercetare, creaţie tehnico-ştiinţifi că, în cultură şi în societatea bazată pe cunoaştere;modernizarea sistemului educațional 4. pe baza unor principii esențiale: şcoala secundară (liceele, şcolile de arte şi meserii) trebuie să fi e interativă şi axată pe valorifi carea capacităţilor individuale ale elevilor, punând în plus bazele unei culturi generale solide; şcoala terţiară (universităţile) trebuie să-şi ancoreze programele în realităţile şi nivelul de cunoştinţe ale mileniului trei, accetuând multidisciplinaritatea tuturor profesiunilor şi domeniilor actuale; aplicarea principiului învăţării pe tot timpul vieţii (atât în profesia de bază, cât şi pentru o eventuală schimbare a acesteia);

conceperea judicioasă a infrastructurii 5. naționale, mai ales a căilor de transport şi comunicaţii şi a punctelor de tranzit, pentru a satisface atât nevoile comunitare europene, cât şi cele de dezvoltare şi revitalizare naţională;sprijinirea prin programe coerente a 6. micilor industrii producătoare de bunuri cu valoare ridicată (inclusiv artizanatul şi mărfurile de lux) şi a turismului menit să pună în valoare obiectivele istorice, artistice şi naturale ale ţării;transformarea deziteratelor de protecție 7. a mediului într-o adevărată industrie, care creează locuri de muncă şi aduce benefi cii pe termen lung (purifi carea apelor şi conservarea solului, împăduriri pe două milioane hectare în următorii 35 de ani, înfi inţarea şi stricta gestionare a ariilor naturale protejate: rezervaţii, parcuri naţionale, parcuri naturale etc.);îmbunătățirea radicală a accesului la 8. informații de interes public şi stimularea dezbaterii critice a problemelor curente şi de perspectivă ale dezvoltării societății moderne, precum şi a ideilor noi afl ate în circulaţie;refacerea, modernizarea și efi cientizarea 9. sistemului medical și de asigurări sociale, în conformitate cu standardele europene şi cu cerinţele societăţii româneşti din mileniul trei.

În cele ce urmează se va încerca o scurtă argumentare şi explicitare a acestor deziderate esenţiale pentru o ţară şi o naţiune care doreşte să aibă un viitor. Cât despre realizarea lor concretă, ea nu este nici pe departe atât de difi cilă pe cât

Câteva soluţii pentru ieşirea din criză Câteva soluţii pentru ieşirea din criză şi dezvoltarea durabilă a Românieişi dezvoltarea durabilă a României

Călin GEORGESCUDirector executiv Centrul Naţional pentru

Dezvoltare Durabilă

Mircea MALIŢAMembru titular al Academiei Romane


Infos-ar crede. În cele mai multe cazuri, aportul statului s-ar reduce la o legislaţie favorabilă atingerii obiectivului respectiv, la anumite facilităţi compatibile cu operarea unei economii de piaţă concurenţiale, la coordonarea şi utilizarea responsabilă a fondurilor europene care sunt dirijate cu prioritate spre asemenea obiective. Numai în unele cazuri (sistemul educaţional, al sănătăţii, al asigurărilor sociale, al cercetării ştiinţifi ce în domenii de interes naţional, al culturii) ar fi nevoie de fonduri de la buget şi de o politică de sprijin pe termen lung. Dar acesta este rolul unui stat, chiar şi în condiţiile apartenenţei la Uniunea Europeană.

În următorii ani, România va trebui să identifi ce şi să încurajeze dezvoltarea acelor produse sau servicii specifi ce, „de nișă”, care dau contur „brand”-ului de ţară. Se pot invoca în această privinţă exemplele Belgiei, Irlandei şi Ungariei. Belgia, o ţară cu jumătate din populaţia României, este susţinută economic, în proporţie de 60%, de trei industrii: cea a prelucrării diamantelor (locul 1 în lume); cea a producerii de bere de calitate (242 de sortimente, locul 1 în lume); cea a producţiei de specilităţi de ciocolată fi nă (locul 1 în lume). Belgia exportă asemenea produse în 100 de ţări, şi cifra de afaceri a acestor industrii depăşeşte, anual, câteva zeci de miliarde de dolari. Irlanda a devenit, în ultimii 20 de ani, un mare producător mondial de echipamente electronice de înaltă calitate, în urma unor eforturi susţinute, desfăşurate în timp, pentru califi carea superioară a forţei de muncă specializată. Ungaria a trecut recent la producţia pe scară largă (preluând tehnologie din Italia) de machete aeronavale de colecţie, o industrie care îi aduce peste un miliard de dolari anual şi este total nepoluantă! Şi exemplele pot continua.

Proporţia persoanelor a căror principală sursă de venit este munca în agricultură depăşeşte, în România, de 5 până la 10 ori procentajul populaţiei agricole din celelalte ţări membre ale Uniunii Europene. Absorbţia excendentului de forţă de muncă din agricultură şi îndrumarea sa spre activităţi aducătoare de venituri sigure şi stabile, în primul rând în sfera serviciilor, devine astfel o prioritate în procesul de modernizare a României. Şi în acest caz există modele europene demne de urmat, s-a acumulat o experienţă preţioasă ce poate fi aplicată cu succes pentru transformarea mediului rural din România şi ridicarea populaţiei săteşti la o viaţă civilizată. Ţări ca Belgia şi Austria au încurajat transformarea fermelor tradiţionale în pensiuni pentru agroturism, ceea ce le aduce, după calculele economiştilor englezi, un venit de 15-25 de ori mai mare decât cel pe care l-ar

fi putut primi din vânzarea produselor animaliere ori vegetale obţinute de pe suprafeţele respective. Guvernele grec, ceh, spaniol şi italian, s-au folosit din plin de banii Uniunii Europene pentru a-şi recondiţiona obiectivele turistice naţionale şi a completa elementele infrastructurii de transport şi comunicaţii.

Creşterea substanţială a rolului activităţilor de cercetare ştiinţifi că, inovaţie şi dezvoltare tehnologică nu este doar o chestiune de prestigiu naţional, ci şi o condiţie necesară a racordării României la dinamica economiei europene şi mondiale într-un context concurenţial tot mai accentuat. Pentru a putea ţine pasul cu exigenţele neiertătoare ale pieţei, existenţa unei baze proprii de cercetare este imperativă în efortul unei ţări de a-şi croi nişe de excelenţă şi de a dobândi şi menţine un loc fruntaş în cursa permanentă de reînnoire tehnologică. În această privinţă, obiectivele-ţintă stabilite prin Strategia Lisabona a Uniunii Europene sunt deosebit de ambiţioase şi se sprijină pe instrumente de fi nanţare generoase. Nu numai în toate cele 26 de state dezvoltate, dar şi în China, India, Rusia, Brazilia, Malaiezia cercetarea ştiinţifi că este sprijinită, încurajată şi fi nanţată direct de stat, pe lângă iniţiativele particulare. Până şi în SUA şi Anglia, campioanele privatizării cercetării tehnico-ştiinţifi ce, guvernele o sprijină cât se poate de direct, prin enorme comenzi de stat făcute preferenţial companiilor care investesc masiv în cercetarea ştiinţifi că şi în tehnologiile moderne.

Este salutar faptul că, în cazul României, Strate-gia națională în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării pentru perioada 2007-2013 reafi rmă rolul statului în acest domeniu: acela de a crea condiţii pentru acumularea cunoaşterii şi aplicarea acesteia în interesul societăţii, prin inovare. Documentul oferă baza pentru organizarea sistemului, identifi că principalele priorităţi şi recomandă modalităţi practice prin care se va concentra investiţia publică în cercetare şi dezvoltare pentru susţinerea inovării în următorii ani.

Transformarea protecţiei mediului într-o „industrie” generatoare de profi t este una din marile surprize pe care le-au rezervat statele dezvoltate restului lumii în ultimile 2-3 decenii. Japonia, Germania, Noua Zeelandă, Franţa, Italia (de Nord), Elveţia, Ţările Scandinave, Olanda, Coreea de Sud, Austria, Irlanda, Scoţia, Canada fac investiţii masive în depoluarea apelor şi solului, în asanarea marilor aglomerări urbane, împăduriri pe suprafeţe întinse, promovarea speciilor autohtone. Sondajele de opinie indică o creştere constantă

Câteva soluţii pentru ieşirea din criză şi dezvoltarea durabilă a României

58

Info

a preferinţei populaţiei din aceste ţări pentru un ambiant curat, pentru o relaţie mai prietenoasă şi mai armonioasă între om şi natură. Mai mult, paralel cu aplicarea principiului „poluatorul plăteşte”, cetăţenii acestor ţări, mai ales în Uniunea Europeană, se declară dispuşi să accepte internalizarea, în preţul produselor şi serviciilor curente, a costurilor pe care le implică acţiunea de conservare şi ameliorare a calităţii mediului înconjurător. Cu sprijinul masiv al populaţiei şi al parlamentelor naţionale, reglementările UE în materie de mediu devin tot mai exigente. România, ca membră a Uniunii Europene, nu poate decât să se alinieze la aceste tendinţe, nu dintr-un refl ex mimetic, ci având conştiinţa clară că aceasta este singura cale de urmat pentru asigurarea sănătăţii şi bunăstării generaţiilor prezente şi viitoare. Este de aşteptat ca guvernele viitoare ale României să tragă învăţămintele necesare din experienţa altor ţări europene şi să acorde o atenţie sporită, precum şi resursele necesare pentru acţiunile de ocrotire şi îmbunătăţire a mediului natural. O asemenea schimbare de atitudine este cu atât mai necesară într-o ţară ca România unde suprafaţa pădurilor este în continuă scădere, iar cea a terenurilor degradate, unde se efectuează împăduriri, s-a redus la o cincime în ultimele două decenii, singura ţară europeană ex-comunistă unde retrocedarea pădurilor s-a făcut haotic, fără să fi fost însoțită

de o legislație de protejare adecvată a fondului forestier.

Dar, pentru ca toate aceste măsuri să devină realitate, pentru ca strategiile de dezvoltare dura-bilă să fi e cu adevărat implementate trebuie să rezulte şi dintr-o presiune crescândă a opiniei publice care să dea contur unui consens național.

Nicăieri acest adevăr nu se verifi că mai bine decât în domeniul în care statul are un rol primordial: educaţia şi formarea profesională. Aici resursele vor trebui să fi e alocate în baza unor politici care probează valoarea adăugată sau creată de şcoală, la oricare dintre nivelurile de învăţământ. România trebuie să îşi propună şi să realizeze o strategie a învăţării pe parcursul întregii vieţi, care să reunească serviciile educaţionale create prin intervenţia părinţilor şi prin oferta educaţională a sistemului formal de învăţământ.

Problema capătă o acuitate deosebită în condiţiile în care, potrivit constatărilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, rata abandonului şcolar s-a dublat între 1997 şi 2004, liceele au laboratoare caricaturale şi biblioteci scheletice, universităţile particulare (şi unele de stat) scot pe bandă rulantă posesori de diplome în loc de specialişti, iar la nivelul anului 2007 elevii şi studenţii români citeau în medie o carte pe an şi 60% din adolescenţi considerau şcoala o formalitate inutilă.


Info

Gheorghe Indre s-a născut la 6 mai 1953 în comuna Luna din județul Cluj. A absolvit cursurile școlii generale din Luna (1960-1968), a urmat Liceul Industrial Energetic din Cluj (1968-1973) și Institutul Politehnic din București – Facultatea Energetică (1974-1979). Doctor în Științe tehnice inginerești, specialitatea Energetică, Universitatea Politehnică București (2001). Și-a desfășurat întreaga activitate în unități ale sistemului energetic național (SEN) ca inginer electroenergetic, specializat în rețele electrice de transport și distribuție, cu excepția perioadei 2003-2006, când a funcționat ca director General al Direcției Generale de Politică Energetică din Ministerul Economiei și Comerțului din România. În prezent, este Director de Program în CNTEE Translectrica pentru Programul de coordonare a integrării energiei eoliene în SEN. A activat pe plan internațional în domeniul construirii pieței regionale de electricitate din Sud-Estul Europei, a reprezentat România în negocierea Tratatului de creare a Comunității Energetice, a reprezentat Transelectrica în Comitetul de Coordonare al ETSO și în Comitetul de Coordonare al UCTE ca responsabil de proiect pentru Integrarea sistemelor energetice ale Ucrainei și a Moldovei cu sistemul european al UCTE, a condus Grupul Regional Continental din Sud-Estul Europei din cadrul Comitetului de piață al ENTSO-E. A publicat articole cu caracter științifi c în reviste de specialitate („Energetica“ și „Producerea Transportul și Distribuția Energiei Electrice“), a prezentat lucrări științifi ce la conferințe de specialitate și manifestări științifi ce din țară și din străinătate, a publicat un mare număr de articole de opinie pe teme de politică energetică, reformă și restructurarea sectorului energetic în diverse publicații de specialitate din țară. Este căsătorit, din 1980 cu Mihaela Adi Indre, dr. ing. în specialitatea energetică.

Statul na ţ ional ş i g lobal izarea (I)Statul na ţ ional ş i g lobal izarea (I)Începuturi le dezvoltări lor pol i t ice globale

Dr.ing. Gheorghe INDRE Director de Program în CNTEE Transelectrica

Când domnul Gheorghe Buliga, pe care îl preţuiesc ca pe unul dintre oamenii integri şi bine pregătiţi profesional pe care i-am întâlnit în ultimii 20 de ani, mi-a cerut să încerc să scriu un articol despre raportul dintre procesul de globalizare şi autoritatea şi rolul statului naţional în acest proces, am acceptat fără ezitare, deoarece rugămintea dumnealui era generată de o intervenţie a mea, pe această temă, într-o şedinţă a Consiliului Ştiinţifi c al Comitetului Naţional Român pentru Consiliul Mondial al Energiei, în care se discuta programul de manifestări şi conferinţe al CNR-CME pentru anul 2011.

Spuneam atunci, cu o oarecare amărăciune, că în opinia mea, teoria statului minimal – care trebuie să susţină şi să dezvolte piaţa liberă ca soluţie pentru rezolvarea problemelor de natură economică şi care trebuie să creeze doar cadrul legislativ pentru desfăşurarea iniţiativei private, să-şi reducă la minim intervenţiile prin reglementări, având doar rolul de a garanta proprietatea privată, fără a impune, sau controla prin planifi care modul de exploatare, de alocare şi de utilizare a resurselor, această sarcină revenindu-i integral pieţei, prin mecanismul cererii şi ofertei şi acţiunea concurenţei – teorie foarte la modă şi susţinută

60

Infocu fervoare şi pasiune de o serie de forţe politice şi grupuri de interese, ar trebui reexaminată din perspectiva rezultatelor reformei desfăşurate în România, în principal sub semnul aplicării tot mai accentuate a acestei teorii.

Toate referirile mele se bazau pe implicarea personală în procesul de restructurare şi reformă în sectorul energiei din România, pe experienţa şi cunoştinţele acumulate în acest proces complex, şi perioada în care am avut ca sarcină de serviciu elaborarea şi implementarea politicii energetice a statului în domeniul petrol, gaze şi energie electrică din poziţia de Director General al Direcţiei Generale de Politică Energetică din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului. Mare parte din consideraţiile pe care le voi face în cele ce urmează pe tema enunţată în titlu se vor alimenta din trimiteri la transformările radicale petrecute în ultimii 10-15 ani în domeniul energiei, înţeles şi considerat ca sector de activitate esenţial, de care depinde securitatea şi pacea în lume, prosperitatea şi progresul omenirii, viitorul Pământului din punctul de vedere al prezervării ecosistemelor, ca cerinţă fundamentală a dăinuirii civilizaţiei umane pe planetă.

Singura perspectivă corectă în abordarea subiectului nostru este perspectiva istorică, care poate prezenta, într-o inventariere rezumativă, rădăcinile ce alimentează dezvoltarea procesului de globalizare şi care sunt adânc înfi pte în aspiraţia societăţii omeneşti spre progres în planul civilizaţiei, spre dezvoltare, modernizare şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de viaţă, spre prosperitate şi acumulare, generând o continuă creştere economică şi transformări în plan social şi cultural.

Iată de ce acest amplu subiect, sau aspecte ale lui, este refl ectat în gândirea contemporană pe de o parte, în multe studii şi lucrări de mare întindere, elaborate în urma unor cercetări amănunţite, adesesa multidisciplinare realizate de echipe de cercetători specializaţi pe diverse domenii, cum sunt studiile elaborate şi publicate în anii `60 de Clubul de la Roma, sau, mai recent, de economistul american Joseph Eugen Stiglitz, iar pe de altă parte, în lucrări de autor scrise de mari gânditori contemporani, oameni cu structură enciclopedică, care se legitimează prin lucrările lor ca scriitori istorici şi fi losofi (cum este scriitorul canadian John Ralston Saul sau Philipe Ball, om de formaţie ştiinţifi că, gânditor şi scriitor, ale cărui lucrări strălucite sunt rezultate ale gândirii şi metodelor matematicii şi al ştiinţlor naturii contemporane aplicate şi văzute ca dezvoltări culturale şi posibile instrumente de

investigare pentru domenuiul ştiinţelor sociale). Faţă de dimensiunea, importanţa şi relevanţa

unor astfel de opere strălucite de sinteză ale gândirii omeneşti, orice încercare de a exprima în mod public şi în scris opinii pe marginea unui asemenea subiect este o aventură intelectuală temerară, plină de riscuri şi primejdii din punctul de vedere al imaginii proprii, pusă tot timpul sub semnul îndoielii în privinţa temeiniciei şi afi rmaţiilor, putând fi foarte uşor expediată în derizoriu de orice critic informat şi sever.

Iată de ce consider că o modestă opinie formu-lată în spaţiul sumar a două sau trei pagini ale unei publicaţii nu poate fi considerată decât un timid început al unui exerciţiu de refl ecţie intelectual-culturală, ce trebuie continuată şi alimentată cu solide izvoare de documentare credibile, dar şi cu strădania de a interpreta şi integra în judecăţile făcute realităţile şi dezvoltările politice, sociale, economice şi culturale, pe care le observăm şi le înregistrăm zi de zi în evoluţia societăţii româneşti, cu toate bunele şi relele ei.

Revoluţia industrială, începută în secolul al XVII-lea în Anglia şi continuată în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea a generat cel puţin două fenomene foarte importante pentru evoluţia societăţii omeneşti, şi anume:

O evoluţie fără precedent, explozivă, • a cercetării ştiinţifi ce, care a dus la dezvoltarea matematicii aplicate şi la formalizarea conţinutului unor discipline teoretice fundamentale (cum sunt: mecanica, termodinamica, electromagnetismul, teoria realativităţii, fi zica nucleară, chimia, ştiinţele biologice, genetica, ştiinţele sociale, etc.); O stimulare a creativităţii ştiinţifi ce • caracterizată prin invenţii ce au dus de la motorul cu abur a lui Jammes Watt la modernele şi sofi sticatele calculatoare şi produse industriale de o diversitate şi utilitatea infi nită ce se reînnoiec şi se perfecţionează permanentO creştere continuă a volumului şi • diversităţii producţiei industriale din toate domeniile activităţii industriale, care a început să pună o presiune din ce în ce mai mare asupra resurselor naturale, pe a căror descoperire exploatare şi valorifi care se baza creşterea economică în ritmuri tot mai susţinute şi multă vreme fără preocupare în privinţa consecinţelor acestor fenomene asupra evoluţiei pe termen lung a vieţii pe pământ.


Info

Foamea de resurse şi lăcomia cu care acestea erau înghiţite de aspiraţiile de creştere şi de îmbogăţire a tuturor cetăţenilor Europei – care a fost fără îndoială leagănul acestor dezvoltări – au condus la expansiuni teritoriale fără precedent în istorie, la crearea sistemului colonial, uneori la practici ocupaţioniste de o cruzime fără margini (cum a fost reînvierea practicilor din sclavagism şi a comerţului cu sclavi din istoria SUA şi a statelor din America de Sud, ocupate şi „civilizate“ de europeni după descoperirea Americii). De abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost abrogate în SUA aceste practici, iar omul politic care şi-a sumat misiunea nobilă a abolirii lor, Abraham Lincoln, a plătit această izbândă a omenirii cu propria sa viaţă, fi ind astăzi unul din cei mai mari eroi ai naţiunii americane al cărui mausoleu este amplasat în axul central al celebrului parc National Mall din centrul capitalei SUA, Washington.

Expansiunea colonială, realizată prin ocupaţie militară, printr-un război de cucerire, acorda noilor stăpâni şi reprezentanţilor lor dreptul de a dispune de toate bogăţiile şi resursele coloniilor. Efectul acestor evoluţii care veneau încă din antichitatea Romei, a cărei prosperitate se baza pe expansiune teritorială şi subjugare sclavagistă, a fost naşterea confl ictelor între marile puteri, generate de sferele de infl uenţă şi dominare diferite şi de distribuţia inegală a diverselor resurse critice în teritoriile ocupate. După ce marile metropole europene, au

înregistrat perioada de creştere, prosperitate şi lux, alimentată din bogăţiile coloniiloră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (perioadă, cunoscută sub numele de “la belle epoque”, epocă despre care unii dintre locuitorii acestor capitale credeau că nu se va sfârşi niciodată), a izbucnit pe fondul apariţiei şi dezvoltării tensiunilor şi confi ctelor de interese menţionate anterior Primul Război Mondial. A fost primul exerciţiu de globalizare a unei catstrofe nimicitoare, a expansiunii răului în formele sale cele mai brutale şi mai violente, cu observaţia că nu a fost denumit „primul război global“ s-a preferat sintagma mondial pentru a păstra termenul global în rezervă ca pe un cuvânt cu intenţii de conotaţie pozitivă (pe care îl foloseşte azi noţiunea de globalizare).

Nu este lipsit de importanţă, în contextul discuţiei noastre, să observăm că în această primă confl agraţie mondială (globală) beligeranţii au fost statele naţionale puternice, reprezentând interesele de prosperitate şi progres economic ale popoarelor lor şi angajând aceste popoare în cel mai sângeros măcel din istoria omenirii, în care s-au folosit pentru prima dată arme de nimicire în masă, reprezentate de cumplitele substanţe toxice de luptă. Astfel, uluitoarele izbândiri ale cunoaşterii şi creativităţii omeneşti au fost integral puse în slujba distrugerii, cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii corespunzătoare acelei perioade probându-şi forţa de distrugere şi de ameninţare a păcii şi securităţii globale. Este, de asemenea necesar să

62

Info

meţionăm că această tragedie a fost precedată de marea criză fi naciară din SUA (1907), care a fost calmată de intervenţia bancherilor sub orchestraţia marelui bancher şi fi nanţist care a fost J.P. Morgan. Această situaţie critică pe piaţa americană a sfârşit prin iniţiativa bancherilor, sprijiniţi şi suţinuţi de politicienii vremii, de a înfi inţa şi Federal Reserves ca bancă centrală a SUA, ca instituţie, puternică şi profi tabilă, şi instrument al Guvernului Federeal al SUA pentru gestionarea unor astfel de crize şi pentru îmbunătăţirea controlului guvernamental asupra mecanismului fi nanciar menit să asigure „ungerea“ motorului economic prin menţinerea unui nivel corespunzător de „lichid“ în „baia de ungere“ a acestui „motor“, strădiundu-se să identifi ce la timp toate pierderile şi să intervină pentru a preîntâmpina „griparea angrenajului“.

Este interesant de reţinut că procesul înfi inţării acestei instituţii a durat până la 22 decembrie 1913 (zi din care a şi început să funcţioneze), marele bancher J.P. Morgan, apreciat de unii şi contestat de alţii, stingându-se din viaţă în martie 1913 şi nemaiapucând să se bucure de rezultatul strădaniilor sale. Anul următor, în vara lui 1914, atentatul de la Saraevo a fost declickul care a declanşat Primul Război Mondial, taberele beligerante fi ind de mult constituite.

În acest trist episod cu desfăşurare globală s-a manifestat pentru prima dată interferenţa între autoritatea şi interesele statelor naţionale şi dimensiunea globală limitată a spaţiului de dezvoltare al societăţii omeneşti, care este defapt tema enunţată în titlul acestui articol.

Urmările războiului mondial au fost impresionante din toate punctele de vedere, dar

dintre toate poate cea mai spectaculoasă a fost afi rmarea comunismului ca ideologie de stat şi crearea URSS, prima putere comunistă din lume, care a triumfat pe fondul înapoierii economice din Rusia ţaristă, a epuizării economice a sistemului ţarist – aprope integral bazat pe relaţii de muncă feudale – a gradului redus de educaţie al maselor, dar şi a instaurării după revoluţie a unui regim dictatorial, plin de cruzime ce a determinat emigrarea sau distrugerea prin eliminare fi zică a unei mare părţi din elitele poporului rus.

A dus însă şi la destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi la apariţia în Europa balcanică a unui mare număr de state naţionale independente, ale căror popoare îşi vedeau împlinite aspiraţii seculare, noile state fi ind construite pentru a apăra interesele popoarelor şi a promova aspiraţia acestora spre prosperitate şi progres.

Sfârşitul războiului şi înfrângerea Puterilor Centrale a creat, însă, şi mari frustrări ale unor popoare europene civilizate care nu numai că nu au obţinut ce visau şi promiteau liderii lor, dar au şi plătit un greu tribut de vieţi omenşti şi de mari pierderi materiale, creând prin aranjamentele de pace o stare de nemulţumirea care se va amplifi ca şi va conduce, după numai 20 de ani, la al doilea mare eveniment politic de dimensiune globală, declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial, ce a durat, dureros şi pustiitor, timp de aproape 6 ani. Despre înţelesul raportului dintre statele naţionale şi acest al doilea proces politic global, ca şi despre evoluţia acestor raporturi, până la ceea ce numim astăzi globalizare, ne propunem să continuăm refl ecţiile noastre într-un viitor articol.

(va urma)

meţionăm că această trageddie a ffost precedată de dintre toate poate ceea mai spectaculoas


Info

EVOLUŢIA COTAŢIILOR ÎN 2004-2010 LA PRINCIPALELE PRODUSE PETROLIERE

64

Info

mpg_ianuarie2011 final

Documents