ARTE, DESIGN SI UTOPII (1917 – 1944) - SCOLI DE DESIGN -

Mirela Duculescu/UAUIM/Arhitectură de Interior Istoria Designului / sem. II 2009/2010

ARTE, DESIGN SI UTOPII (1917 – 1944) – SCOLI DE DESIGN

• Alegand masina si forma simpla, geometrica, arhitecti, designeri si chiar artisti vor imbratisa pana la sfarsitul anilor 1920 o expresie comuna denumita functionalism si rejectarea ornamentului, adica Stilul International.

• Ideologia reformei sociale, a proiectarii de locuinte si obiecte pentru nevoile clasei muncitoare care avea dreptul sa traiasca o viata moderna au fost echivalate in practica cu progresul, productia mecanica si standardizarea colectiva (blocuri, obiecte de serie).

• Aceasta perioada a fost denumita de Rayner Banham, elevul lui Nikolaus Pevsner, drept

“the first machine age.”

• Dupa Primul Razboi Mondial, increderea in industrializare, care ar fi ajutat la reconstructie si progres, a determinat inlocuirea artistului-mestesugar cu conceptul artistului-inginer, care experimenta cu noile materiale si tehnologii.

BAUHAUS (1919-1933)Este cea mai influenta scoala germana de design din secolul XX, denumita initial das Stattliche Bauhaus (Scoala de Stat Bauhaus) si apoi Bauhaus - die Hochschüle für Gestaltung (Academia de Design Bauhaus). A jucat un rol esential in cultura si civilizatia moderna, reprezentand mai multe idei si teorii noi:

• o idee (unitatea vietii cu artele - arhitectura, pictura, tipografie, dans, fotografie) exprimata printr-o noua pedagogie experimentala

• unitatea vietii cu artele (noua pedagogie experimentala)• reforma învăţământul artelor aplicate si statutul mestesugului aplicand noi principii de

organizare si invatare• dimensiune sociala: o sensibilitate pentru obiecte utile, durabile si de calitate, precum si

forme noi, accesibile oricui• arhitectura ca opera totala de arta în slujba noii realităţi europene pe baza principiului

standardizarii• un stil modern, Stilul International

(desi exista critici care sustin contrariul)

• A functionat succesiv in trei orase germane si a beneficiat de trei directori (Walter Gropius, Hannes Meyer si Mies van der Rohe), personalitati in design si arhitectura care si-au pus amprenta asupra modului de locuire si perceptie a obiectelor de uz zilnic :

• Bauhaus la Weimar, 1919-1925 (scoala este fondata la 1 aprilie 1919)

• Bauhaus la Dessau, 1925-1932• Bauhaus la Berlin, 1932-1933, cand este inchisa de

Partidul Nazi ca urmare a acuzatiei de « bolsevism cultural »

• Paradoxul aparent al mişcării timpurii Bauhaus a fost contradicţia dintre manifestul său artistic, care proclama ca ţel ultim al întregii activităţi artistice şi creatoare clădirea, ca un ansamblu finit, şi lipsa oferirii de cursuri de arhitectură până în 1927.

• În acelaşi timp, munca studenţilor de a termina proiecte nefinisate sau de a produce alte proiecte bazate pe clădiri niciodată construite, precum şi realizarea de piese ambientale, aşa cum au fost diverse piese de mobilier/ceramică, a constituit parte din pregătirea lor pentru viitoare cursuri specializate.

Influente determinante:• Fenomenul Bauhaus se află într-o linie de dezvoltare declanşată la mijlocul

secolului al XIX-lea de William Morris; revitalizarea tehnicilor meşteşugăreşti prin care se produceau obiecte de mare calitate ca ţesături, covoare, vitralii, mobilier, veselă şi alte obiecte domestice utilitare.

• rolul lui Hermann Muthesius (presedinte al DWB, fondata in 1907), trimis să cerceteze sistemul educaţional din Anglia, cu scopul ca după modelul englez de succes să fie reformate şi şcolile germane de arte frumoase şi meserii.

• Un rol special l-a avut belgianul Henry van de Velde, rezident în Germania din 1897, care a fondat în 1907 Marea Şcoală Ducală de Arte şi Meserii (Kunstgewerbeschule) la Weimar. Şcoala lui van de Velde din Weimar a fost precursorul direct al Şcolii Bauhaus chiar şi fizic, căci s-a Bauhaus deschis în acelaşi local (parţial proiectat de van de Velde).

• Activitatea lui Walter Gropius între 1910-1914, membru DWB, angajat in biroul lui Peter Behrens, autor de arh. arhitectura industrială (good form).

Walter Gropius şi Adolf Meyer Uzinele Fagus (Fagus-Werk), 1911faţada integrala din materiale noi, oţel şi sticlă – un motiv care avea să devină icon-ul

arhitecturii industriale, dupa modelul Fabricii de Turbine AEG de Peter Behrens (acesta este forma buna, norma in arhitectura)/Gropius voia sa obtina un nou limbaj

arhitectural, cu o noua expresie.

BAUHAUS LA WEIMAR (1919-1925)• Henry van de Velde, care era director la Marea Şcoală Ducală

de Arte şi Meserii din Weimar, a fost obligat să demisioneze în 1915, din cauza naţionalităţii lui belgiene. El a fost cel care l-a propus pe Gropius în locul lui. (Se cunoşteau din Werkbund.)

• Această academie a fost continuată – sau mai bine zis

reînfiinţată sub numele de Bauhaus, în 1919, de către Gropius, care a implementat aici o reformă a învăţământului de artă. S-au purtat diverse discuţii cu privire la strategia de învăţământ; Fritz Mackensen susţinea forma de învăţământ de tipul Academiei de Arte Frumoase... (AST)

BAUHAUS LA WEIMAR (1919-1925)• Gropius susţinea o formă nouă de învăţământ, pe

bază de ateliere de proiectare şi de parţială execuţie, tip şcoală de arte şi meserii, dar ridicată la nivel de învăţământ superior. Rezultatul a fost înfiinţarea unei instituţii compozit, adică o combinaţie din ambele tipuri de şcoli, sub directoratul lui Walter Gropius.

• Numele Bauhaus vine de la termenul Dombauhütte (barăcile de şantier ale meşteşugarilor medievali; Dom = catedrală, bauen = a construi, hütte = colibă, baracă, Bau = construcţie). Dombauhütte a fost redus la Bauhütte, la care apoi s-a înlocuit Hütte cu Haus (colibă a fost înlocuit cu casă). Era de fapt sugerată munca în colectiv, aşa cum în evul mediu breslele lucrau la o catedrală, sub ochii,

cu acordul şi chiar asistaţi de întreaga comunitate. (AST)

Manifest Bauhaus 1919, semnat de Gropius / Lyonel Feiniger, coperta program Bauhaus 1919

Sensul nou va fi de casă pentru mase, economică, funcţională, dar respectabilă din punct de vedere estetic. Celebrul manifest Bauhaus redactat de Gropius era însoţit de gravura in lemn de pe copertă (mestesug medieval), aparţinând lui Lyonel Feininger şi înfăţişând catedrala (in sens democratic).

In manifestul lansat in 1919 de Gropius se punea accentul pe: • 1 ideea unitatii artistice • 2 Invatamantul era bazat pe cursuri teoretice si cursuri practice

(ateliere de proiectare), nu existau notiunile de profesori, student si examene, ci cele de meşteri, calfe, ucenici si probe de trecere

Seara in atelier, Dessau, 1928

• 3 Programul de invatamant se baza pe o conceptie revolutionara: discipline generale pregatitoare (un fel de basic design), care erau predate in premiera de artisti (pictori) si artizani deoarece erau o disciplina noua si complexa, si existenta unui laborator (idee antiacademista). Printre cursurile pregatitoare

(Vorlehre) existau trei cursuri fundamentale:- curs legat de materiale, Stofflehre- curs legat de tehnici, Werklehre - curs dedicat studiului formei, Formlehre

Seminar Oskar Schlemmer

Ora de evaluare la cursul preliminat condus de Josef Albers, 1928, foto Otto Umbehr

• Şcoala şi profesorii ei chemati din toata Europa, inclusive Rusia (pentru cursurile pregatitoare si atelier): Walter Gropius, Lyonel Feininger, Johannes Itten, Paul Klee, Josef Albers, Ani Albers, Georg Muche, Oskar Schlemmer, Herbert Bayer, László Moholy-Nagy, Lucia MoholyNagy, Otto Bartning, Wassily Kandinsky, Guntha Stölzl, Marcel Breuer (student şi apoi profesor la Bauhaus), Marianne Brandt (la fel) ş.a.

• Colaboratori: Adolf Meyer, Ernst Neufert (student la Bauhaus), Theo van Doesburg, El Lissitzky.

Oskar Schlemmer, Bauhausemblem, 1922 / ceramica pictata cu emblema Bauhaus, Bogler &Marcks, 1922

Se punea accentul pe colaborarea cu industria si normarea elementelor formale, dupa cum explica Walter Gropius in “BAUHAUS. IDEE ŞI CONSTITUIRE, 1923”

Astray by Marianne Brandt, 1924

Astray by Marianne Brandt, 1924

Teainfuser by Marianne Brandt, 1924www.artstor.org

Teapot by Marianne Brandt, 1924www.artstor.org

Steel tea pot by Naum Slutzky, 1925www.artstor.org

Hot water jug by Marianne Brandt, 1924www.artstor.org

Primii trei ani (1919-1922) au fost dominaţi de Johannes Itten (1888-1967), un elveţian charismatic, care avea propria lui şcoală la Viena. Era pictor expresionist, designer, scriitor, teoretician, cercetător în ale psihanalizei şi pedagogiei, profesor.

• La Viena implementase o formă de învăţământ conform căreia se străduia să le dezvolte studenţilor creativitatea pe linia propriilor talente şi abilităţi. Nu-i corecta niciodată individual, ca să nu-i inhibe, ci observaţiile le făcea cu caracter general. La Bauhaus ţinea prelegeri extrem de inovative despre calităţile materialelor, compoziţie şi culoare, în cadrul anului pregătitor. El a fost cel i-a adus la Bauhaus pe Georg Muche şi Paul Klee.

• A cercetat culorile în relaţie cu tipuri de personalitate şi sezon – cercetări care sunt şi astăzi utilizate în industria cosmetică. Personalitate originală, el practica o religie proprie de origine indiană (Mazda). Practica o meditaţie care îl ajuta – pretinea el – la inspiraţie şi intuiţie în creaţie

• Acest drum individualist l-a situat în conflict ideologic cu orientarea practic-realistă a şcolii şi mai ales a lui Walter Gropius, astfel că a demisionat. În locul lui a apărut prompt, în 1924, László Moholy-Nagy. Wassily Kandinsky (1866-1944), pictor rus abstracţionist, a predat pictură la Bauhaus din 1922 până la închiderea şcolii, în 1933.

schita si set de vase din portelan, Kandinsky

László Moholy-Nagy, angajat in locul lui Itten, a preluat atelierul de metaloplastie. S-a ocupat de instalaţii, fotografie şi tipografie serigrafiată.

A avut legături cu avangardismul sovietic, cu van Doesburg şi cu de Stijl.

László Moholy-Nagy, Jealousy, 1929

În 1922 au apărut la Weimar Theo van Doesburg şi Wassily Kandinsky – primul raţionalist şi anti-individualist, celălalt privind arta într-o manieră emotivă şi mistică /exercitii de culoare la seminarul lui Kandinsky, legate de linie si punct

fotoliu rosu/albastru de Gerrit Rietveld, 1918

• Miscarea olandeza De Stijl (Stilul), reprezentata in principal de artistul designer Theo van Doesburg si pictorul Piet Mondrian, a publicat un jurnal si manifest in care sustinea un echilibru intre universal si individual si reconcilierea intre unitate si varietate intr-o compozitie geometrica, reconcilierea intre plin si gol. Mondrian (abstractionism geometric, utilizarea unghiului drept, linii orizontale/verticale combinate cu culori primare si non-culori) promoveaza un limbaj utopic in care armonia si echilibrul ar putea fi atinse prin eliminarea reprezentarii figurative.

Tot în 1922, sub presiunea situaţiei socio-economice, Gropius a virat politica meşteşugărească din atelierele de la Bauhaus către una mai adaptată proceselor industriale. El ţinea ca studenţii să cunoască toate etapele tehnologice prin care trece produsul – spre deosebire de muncitorii care nu cunosc decât faza în care

sunt ei specializaţi.

Sommerfeldhaus, Berlin-Dahlem maniera traditionalista, Gropius

Casa lui Muche şi Adolf Meyer, numită Haus am Horn, la Weimar este un fel de maşină de locuit. Aici apar radiatoarele, tâmplăria metalică,

neoanele tubulare fără abajur, bucătăria standard integrată de tip modern şi mobilierul de baie standard. Se pare că bucătăria standard a fost totuşi

invenţia Mariannei Brandt.

interior Haus am Horn, scaune « tip de Stijl » de Marcel Breuer

bucătăria standard în Haus am Horn, Georg Muche şi Adolf Meyer

CARACTERISTICI ALE CONCEPTULUI DE DESIGN LA BAUHAUSWalter Gropius, in Principiile productiei de la Bauhaus, 1926, explica care sunt:

1 crearea de tipuri standard pentru toate obiectele practice, folosite zi de zi, ca necesitate sociala si crearea de prototipuri standard potrivite cererilor economice; deviza era să răspundă necesarului pentru popor şi nu cererii de unicate de lux

2 utilizarea de forme simple, primare, in relatie cu masina, si de culori simple accesibile tuturor ; astfel, relatia dintre forma si functie este eficientizata industrial; materiale de bază nu mai erau lemnul, argintul sau lutul, ci ţevile din metal, lemnul stratificat şi sticla produsă industrial.

3 simplitate in multiplicitate si economie de materiale, timp, spatiu si bani

4 standardizarea si productie de masa de calitate care genereaza obiecte mai ieftine si mai bune (sic !) decat cele lucrate manual

5 potrivit lui Gropius, standardizarea nu va forta utilizatorul sa aleaga doar un anume tip de obiect, deoarece gama larga de tipuri de design ii va oferi consumatorului posibilitatea de a alege intre mai multe modele de design

Deviza era să răspundă necesarului pentru popor şi nu cererii de unicate de lux (Volksbedarf statt Luxusbedarf).

Marcel Breuer, scaunul Wassily, 1925 Totuşi, ca materialitate şi ca expresie, produsele Bauhaus ţineau să corespundă condiţiilor necesare pentru a fi fabricate industrial, ca producţie de masă. De exemplu, materiale de bază nu mai erau lemnul, argintul sau lutul, ci ţevile din metal, lemnul stratificat şi sticla produsă industrial. Formele erau simple, primare, ca si culorile.

1924

Scopul declarat era producţia de obiecte cu o calitate estetică

controlată, de serie mare, accesibile claselor sociale modeste. Două exemple

definitorii pentru Bauhaus sunt:

1) bucătăria integrată

Bucătăria standard, Margarete Schuette-Lihotzky, bucataria de

la Frankfurt, 1927

The Kitchen of Erwin Piscator’s apartment, Berlin, 1927Courtesy of Vitra Design Museum

2) Si, al doilea exemplu, aşa numita - Systemmöbel (în general mobilier pentru

birouri, uşor, din elemente structurale metalice, din aceeaşi gamă care poate fi

de serie)

Acest tip de mobilier este cel mai bine este descris, împreună cu intenţiile lui, de către

Hans Luckhard: "Mobilele din oţel, cu silueta lor clară şi frumuseţea materialelor, sunt o expresie vie a aspiraţiei noastre către ritm,

utilitate practică, igienă, luminozitate, simplitate a formei. Oţelul este un material

tare, rezistent, durabil, dar suficient de flexibil, ascultător atunci când este prelucrat. O mobilă din metal, bine făcută, are o valoare estetică proprie, autonomă, valabilă numai în

cazul ei specific." (AST, Hans Luckhard, ” Moderne Stahlmöbel”, Innendekoration (January 1931), quoted in Brüder

Luckhardt und Alfons Anker , vol. 21 of the Schriftenreihe der Akademie der Künste , Berlin, 1990, p. 306.)

int. casa lui Feininger de la Dessau, Gropius, 1924

BAUHAUS LA DESSAU / NOUA OBIECTIVITATE (NEW OBJECTIVTY, NEUE SACHLICHKEIT) = Politica Bauhaus era acum una clară în sensul derivării

formei din posibilităţile tehnologiei, din calitătatea materialelor şi din necesităţile funcţionale. Nici o intenţe de expresivitate emoţională/ Noua Obiectivitate.

O nouă reorientare a programului şcolii a avut loc odată cu mutarea la Dessau, în 1925. S-au mutat în celebra cladire proiectata de Gropius, 1925-1926.

Atelierele lui Marcel Breuer şi Marianne Brandt au avut roluri mari. Au obţinut licenţă pentru o serie mare de produse industriale din metal. De fapt, cinci erau departamentele de bază, care produceau obiecte de faimă:

- la Marcel Breuer se producea mobilier tubular - la Marianne Brandt, fittinguri şi obiecte casnice din

metal - la Güntha Stadler-Stölzl, ţesături - la Feininger în tipografie se făcea o grafică nouă - departamentul de arhitectură era condus de Hannes Meyer. Marile realizări ale perioadei

au fost casele maeştrilor (Meisterhäuser) - ansamblul Törten Dessau

textil parietal, Anni Albers, bumbac

atelier metal Dessau si balet triadic

catalog mobila Breuer produsa de Standard Möbel / scaun Barcelona, Mies van der Rohe, 1929

Black table lamp by Karl Trabert, 1930 Table lamp by Marianne Brandt, 1928

(Rowland 25) (Rowland 35)

Touch lamp by Marianne Brandt, 1928www.artstor.org

Adjustable ceiling light by Marianne Brandtsi Hans Przyrembel, 1926(Rowland 39)

Table lamp by Hendrik Berlage, 1916

Photo Credit : Erich Lessing / Art Resource, NY Table lamp by Wilhelm Wagenfeld si J.Jucker, 1924; www.artstor.org

• În 1928, Gropius şi-a dat demisia. Cu el au plecat şi Moholy Nagy şi Marcel Breuer şi Bayer, alungaţi de spiritul obiectivist dus la limită, lipsit de orice urmă de emoţie artistică. Gropius l-a numit în locul său pe Hannes Meyer, un obiectivist excesiv.

• Hannes Meyer a condus şcoala pe o direcţie ultra practică. S-a produs mult, demontabil, pliant, practic, economic, ergonomic, dar inexpresiv. Cercetarea ştiinţifică a sporit enorm, s-au făcut cunoscutele studii pentru normative în proiectare, de acustică, de însorire, de termodinamică, de organizare industrială – dar şi de psihologie!

• Hannes Meyer considera ca Bauhaus trebuie sa produca modele de design potrivite pentru nevoile oamenilor, adica ale proletariatului, pentru el designul avand un rol social care punea necesitatile maselor inaintea bunurilor de lux elitiste. Ca urmare, produsele standard erau cele mai potrivite pentru a indeplini principiile utilitatii, economiei si accesibilitatii maselor.

• Meyer a fost acuzat de comunism de către autorităţi şi a demisionat forţat în 1930. Şcoala a mai rezistat doi ani sub directoratul lui Ludwig Mies van der Rohe, la Berlin (1932-1933). Echipa e emigrat aproape in totalitate în America via Londra, unde infiinteaza the New Bauhaus School la Chicago.

CONCLUZIE DESPRE BAUHAUS, 1919 – 1933

Scopuri principale ale învăţământului de design:- producţia de obiecte de masă după un prototip, produse în serie,

accesibile -prototipul creat de un designer, conform principiilor: calitate estetică, ■

utilitate practică, funcţionalitate, calităţi ergonomice, ■ ■ ■ ■adecvare la condiţii de producţie industriale

Scopul integrării artelor plastice în arhitectură şi design

Scopuri principale ale învăţământului de arhitectură:-Realizarea unităţii dintre artă şi meşteşug, dintre teorie şi practică, în

cadrul operei de artă totală, având la bază unitatea construită elementară (Bauhütte)

-Transferul virtuţilor artei meşteşugăreşti la condiţiile erei industriale -Adecvarea materialelor la funcţiuni, funcţionalitatea produselor -Arta utilizată în industrie

VKHUTEMAS (ATELIERELE SUPERIOARE TEHNICO-ARTISTICE,

1920-1930)

• Au fost fondate in 1920 la Moscova, dupa Marea Revolutie Socialista din Octombrie (1917). Atelierele de lucru au fost stabilite printr-un decret de Vladimir Ilici Lenin "pentru a pregăti artişti-maestri de cea mai înaltă calificare pentru industrie, constructori şi manageri pentru învăţământul profesional-tehnic.”

• Practic, scopul era de a aduce impreuna arta, arhitectura si educatia in design. Institutul continea ateliere de lucru, facultăţi de arhitectura, design, ceramica, grafica, prelucrarea lemnului şi prelucrarea metalelor.

• Reorganizata in 1926 prin separarea facultatilor in institute, VKHUTEMAS a fost dizolvata în 1930, ca urmare a presiunilor politice interne.

• A fost un centru pentru trei importante mişcări de avangardă în arta si arhitectura: constructivism, raţionalism şi suprematism.

• Constructivismul, miscare tipica pentru “the first machine age” cauta sa gaseasca o relatie pozitiva intre arta si industrie ca mijloc de a unifica schimbarile sociale si culturale, ceea ce a determinat aparitia unei noi categorii de “artisti-productivisti.” Pentru constructivisti importante sunt structurile, relatia echilibrata dintre functie si forma, relatia dintre spatiu si t mp, volume deschise si transparente.

• Un curs introductiv de bază a fost o parte importantă a noii metode de predare si era obligatoriu pentru toţi studenţii, indiferent de specializarea lor viitoare. Acest lucru a fost bazat pe o combinaţie de discipline ştiinţifice şi artistice. În timpul cursului de bază, elevii au trebuit să înveţe studiul formei si cromatica.

• Produsele concepute la Vkhutemas erau o punte peste prăpastia dintre atelierele de lucru şi producţia din fabrica.

• Desenul a fost considerat fundamental şi studenţii investigau relaţiile dintre culoare şi formă, precum şi principii de compoziţie spaţiala. La începutul anilor 1920 acest curs de bază a constat în următoarele, printre altele: studiul culorii (cu Lyubov Popova), al spatiului si al construcţiei (cu Alexandru Rodchenko) etc.

• Departamentul industrial s-a străduit pentru a crea produse viabile în economie şi funcţionale, utile societatii, precum şi proiectarea de gospodării sau a bunurilor industriale. Această împingere pentru economia de proiectare a dus la o tendinţă de lucru, desene şi modele funcţionale, in care luxul era redus la minimum.

• Piese de mobilier construite la Vkhutemas au explorat posibilităţile oferite de noi materiale industriale, cum ar fi placajul şi oţelul tubular. A deschis drumuri noi in scenografie.

Afis 1927

atelierul de lemn

Alexander Rodchenko, Soviet Workers Club, expus la Expo de la Paris, 1925 cu mobilier anonim tip, fara decoratie, din placaj si metal, produs in serie, cu scaune cu spatar rotunjit compus din opt elemente standardizate si interschimbabile. Blat rabatabil pentru lectura, fotolii cu blaturi adaugate cand erau asezate fata in fata, astfel incat sa formeze o masa de sah.

Vladimir Tatlin (1885 – 1953)

Director al facultatilor de metal si lemn, partizan al ideii

de artist-inginer si reprezentant al

constructivismului practic sau productivismului. A incercat sa reconcilieze arta cu industria.

A creat o soba care sa dea maxim de randament cu minim de combustibil,

echipamente muncitoresti care sa ofere maxim de

caldura cu minim de material, s-a implicat in design de

planoare, a creat constructii suspendate

constructii spatiale Tatlin, 1915; false masini suspendate cu fire metalice, compozitii aeriene, usoare, asezate la colturi, sursa pentru structuri spatile sau

design industrial contemporan

Tatlin, Monumentul Internaţionalei a III-a,

1919-1920, este o piesa metalica ascensionala (fier,

sticla, otel), un prototip niciodata realizat destinat

propagandei bolsevice

(stg)

scaun tubular, Tatlin, 1927, din teava metalica,

care rivalizeaza cu scaunul din tubulatura metalica al

lui Marcel Breuer(dreapta)

Comparaţie Bauhaus-Vkhutemas Vkhutemas a fost o aproape o paralelă a Bauhaus-ului german în intenţia sa, organizarea şi

domeniul de aplicare. Ca si Bauhaus, Vkhutemas a fost formata prin fuziunea a două şcoli anterioare: Scoala de Pictură, Sculptură şi Arhitectură de la Moscova si şi Şcoala de Artă Aplicată Stroganov.

• Cele două şcoli au fost primele care au educat si format artisti-designeri într-o manieră modernă. Ambele şcoli au fost iniţiative sponsorizate de stat care au cautat să fuzioneze traditia cu o tehnologie moderna, cu un curs de bază în principii estetice, cursuri de teoria culorii, design industrial şi arhitectură.

• Ca si in cazul Bauhaus, arta de avangarda a fost decisiva pentru limbajul formal rus. • Pe fondul internaţionalismului in arhitectura moderna si design, au existat mai

multe schimburi între Vkhutemas şi Bauhaus.

• Accent pe standardizare si colaborarea cu industria; productie de masa si dimensiunea democratica dpdv al accesibilitatii maselor.

• Ambele scoli au înflorit într-o perioadă relativ liberală şi au fost închise de regimuri totalitare.