Metoda “Patru Colţuri”

Într-o dezbatere, profesorul stabileşte că fiecare colţ al clasei de studiu reprezintă zona unei afirmaţie în legătură cu o întrebare, temă sau o problemă.

Elevii participanţi se adună în colţul unde există afirmaţia cu care sunt de accord (elevii care sunt în favoarea poziţiei A se duc într-un colţ al încăperii, cei care sprijină poziţia B (poziţia opusă poziţiei A) se duc în alt colţ, nedecişii se pot aşeza în mijlocul încăperii sau într-un alt colţ; dacă există grupuri cu o opinie diferită, acestea vor fi poziţionate în alte părţi ale încăperii).

Se formează astfel spontan grupuri de discuţii în care se dezbat atitudinile faţă de afirmaţia respectivă: păreri, argumente, problematizări (timp de cinci minute, elevii trec în revistă propriile argumente în favoarea poziţiei lor şi vor stabili argumentele grupului; doi purtători de cuvânt ăi vor reprezenta în dezbaterea ce va urma).

Începe dezbaterea, fiecare grup exprimându-şi succint punctul de vedere şi argumentele ce îl susţin; elevii din toate grupurile trebuie încurajaţi să participe la conversaţie; dacă li se pare dificil, ajutaţi-i cu întrebări precum: "De ce nu acceptaţi voi, cei din grupul A, părerea celor din grupul B?", "Cu ce anume nu sunteţi de acord din ceea ce susţine grupul B?" sau "Grupul nedecişilor, aţi auzit ceva care să vă facă să înclinaţi către unul sau altul din celelalte două grupuri?" sau "De ce nu vă lăsaţi convinşi voi, cei din grupul B, de ceea ce a afirmat grupul A?"

La sfârşit dezbaterilor pe grupe are loc discuţia finala care se desfăşoară frontal, în plen (pentru această discuţie finală se poate aplica o altă metodă).

Afirmaţiile de obicei provocatoare şi contradictorii reprezintă un stimul pentru articipanţi. Ei se întreabă care este părerea lor în acea problemă. Alegerea unei opinii stimulează căutarea unor argumente în favoarea ei. Astfel se facilitează un schimb activ de păreri.

Dacă în urma dezbaterii elevii şi-au schimbat opinia, aceştia sunt încurajaţi să se mute în grupul ce susţine acea opinie; aceasta îi obligă pe membrii fiecărui grup să încerce să fie cât se poate de convingători, pentru a nu-şi pierde aderenţii sau pentru a-şi atrage alţi susţinători. Este, de asemenea, bine ca elevii să-şi noteze ideile care le vin în timp ce ascultă sau discută. Aceasta îi va ajuta mai târziu, când vor trebui să-şi exprime şi să-şi susţină poziţia în scris.

După ce discuţia s-a încheiat şi toată lumea a ajuns în grupul a cărui poziţie o împărtăşeşte, cereţi fiecărui grup să-şi rezume punctul de vedere şi argumentele. Apoi cereţi fiecărui elev să-şi exprime, în scris, poziţia şi argumentele (o lucrare mai sofisticată ar trebui să ţină cont şi de contraargumente şi să încerce să le demonteze).

Metoda colţurilor este o metodă de învăţare prin cooperare, al cărei scop este să genereze o dezbatere şi să folosească procesele de grup pentru a genera discuţii în contradictoriu.Colţurile pot fi folosite în cadrul unei lecţii în care se dezbate basmul, deoarece sunt un mijloc plăcut de a conduce dezbaterile în cazul problemelor controversate, situaţii în care elevii pot avea puncte de vedere diferite. Activitatea poate avea loc după lectura în clasă a unui basm, ori după vizionarea unui film.Prezentarea aceasta trebuie să includă activităţi de evocare şi de realizare a sensului. Instrucţiunile pentru metoda colţurilor sunt destul de simple: scopul este de a-i face cu adevărat pe elevi să ia poziţie cu o anumită problemă şi să-şi poată susţine această poziţie. Metoda încurajează ascultarea

celorlalţi cu atenţie şi posibilitatea pe care o are fiecare de a-şi schimba părerea, dacă argumentele celorlalţi i se par suficient de puternice.Am dezbătut basmul lui Ioan Slavici Doi feţi cu stea în frunte începând la evocare cu un brainstorming: ,,Ce vă spune sintagma "mamă vitregă"? Li se dat elevilor un fragment din basm şi li s-a cerut să formuleze o opinie în legătură cu întrebarea scrisă pe fişă: "A procedat bine mama vitregă ?" Elevii au lucrat independent cinci minute, deoarece a trebuit ca fiecare să ia o atitudine, înainte de a afla părerea celorlalţi, fără a fi influenţat. A urmat afirmarea publică a gândirii fiecărui elev, deoarece fiecare opinie în metoda colţurilor contează. S-au grupat fizic în trei colţuri în clasă: cei cu Nu , cei cu Da şi grupa Indecişilor. Etapa realizării sensului a constat în etapa în care elevii au ascultat părerile colegilor, au cântărit sensurile care s-au construit în legătură cu problema discutată. Pasul ce a urmat a oferit elevilor posibilitatea de a-şi schimba punctul de vedere şi de a îl face public. La reflecţie a avut loc notarea şi rezumarea poziţiei grupului, a argumentelor precum şi redactarea unor lucrări scrise individuale. Elevii sunt responsabili în acest mod de opiniile şi propriile convingeri, pe care trebuie să şi le poată şi susţine.