III.2. Principii de lucru

Într-o primă etapă se stabilesc componentele de mediu considerate în evaluarea impactului, în acest caz: apa de suprafaţă, apa subterană, solul şi aerul. După care se atribuie gradul de importanţă, de la 0 la 1, fiecărei componente de mediu considerate în procesul de evaluare. Pentru a se reduce din gradul de subiectivitate în calcularea unităţilor de importanţă, se foloseşte metoda matricii de calcul, obţinându-se mai întâi scoruri normate şi apoi unităţile de importanţă pentru fiecare componentă de mediu.

Calitatea componentei de mediu evaluată este determinată ca fiind raportul dintre concentraţia maxim admisă, conform legislaţiei în vigoare şi concentraţia determinată la un moment dat pentru un anumit indicator de calitate, specific componentei de mediu evaluate. Acesta este un parametru descris de ecuaţia:

Q=CMACdet

unde: CMA – concentraţia maxima admisă pentru indicatorul de calitate ce caracterizează componenta de mediu evaluată;

Cdet – reprezintă concentraţia determinată pentru indicatorul de calitate ce caracterizează componenta de mediu evaluată, la un moment dat. Importanţa este acordată de către evaluatorul de mediu pe o scară de la 0 la 1, unde valoarea 1 reprezintă “importanţa maximă”.

Calcularea importanţei fiecărei componente de mediu evaluate se bazează pe opinia şi experienţa evaluatorilor şi funcţie de specificul activităţii/instalaţiei evaluate.

Tabel 3.2.1 Calculul importantei fiecarei componenta de mediu.

Nr crt. Componenta de mediu

Importanta acordata

Observatii Unitati de importanta

1 Apa subterana

1.0 -se utilizeaza ca apa potabila;

-avand flux continuu,poluantii sunt dispersati in timp scurt.

312.5

2 Apa suprafata

0.9 -poate fi potabilizata prin metode de tratare astfel ajungand la valori optime.

281.25

3 Aer 0.8 -intra in contact cu toti factorii de mediu, poluarea lui duce la perturbari in ecosisteme.

250

4 Sol 0.5 -indicatorii alesi au mobilitate redusa in sol neafectand grav o suprafata mare in sol.

156.25

JUSTIFICAREA IMPORTANTEI ACORDATE:

Apei subterane i s-a acordat valoarea 1 pentru importanţă datorita faptului că se utilizează ca sursă de apă potabilă, aceasta având un flux continuu iar dispersia poluanţilor realizându-se într-un interval scurt de timp. În bilanţul de mediu există o serie de poluanţi precum azotaţi, sulfaţi, sulfuri, hidrogen sulfurat, reziduu fix, cupru, plumb, au valori ale concentraţiilor determinate mai mari decat cele prevăzute în legislaţiei.

Valoarea 0,9 am acordat-o apei de suprafaţă pentru că aceasta poate fi potabilizată. Indicatorii care depăşesc valoarea concentraţiei maxime admisibile din apele de suprafaţă, sunt CCOCr, azotaţi, sulfaţi, reziduu fix, crom total şi plumb, poluanţii aceştia putând afecta flora şi fauna.

Am acordat aerului valoarea 0,8 deoarece acesta întreţine viaţa şi intră în contact cu toţi factorii de mediu, poluarea acestuia cauzând diferite afecţiuni ale sănătăţii. Laminor 16” este cel mai poluant proces, toţi indicatorii (CO, NOx, PM10) au valori ale concentraţiilor determinate mai mari decât CMA.

Valoarea cea mai mică (0,5) a fost acordată solului, indicatorii acestuia cadmiu şi substanţele extractibile, deşi au valori ale concentraţiei determinate care depăşesc CMA au mobilitatea redusă în sol neafectând grav o suprafaţă mare de sol.

Magnitudinea impactelor de mediu depinde de parametrul calitatea mediului, depinde în mod direct de concetraţia poluantului în mediu. Astfel, impactul indus asupra fiecărei componente de mediu evaluate este dat de raportul dintre unităţile de importanţă obţinute de fiecare componentă de mediu şi calitatea componentei de mediu.

IM=UIQ

=UI⋅C detCMA

unde: IM – impactul asupra componentei de mediu,

UI – unităţile de importanţă obţinute de componenta de mediu,

Q – calitatea componentei de mediu.

Impactul Indus asupra componentelor de mediu este dat de următoarea formulă generală:

IM=∑i=1

n

IM cmi

n

unde: n – numărul total de indicatori de calitate consideraţi reprezentativi.

IMcmi – impactul indus asupra apei de suprafaţă, apei subterane, aerului sau solului considerând indicatorul de calitate “i”, definit ca în:

IMcmi=UI cmQcmi

Qcmi =CMAiCdet i

unde:

Qcmi - calitatea apei de suprafaţă, apei subterane, aerului sau solului funcţie de indicatorul de calitate “i”,

CMAi – concentraţia maxim admisă pentru indicatorul de calitate “i”, în conformitate cu legislaţia naţională,

Cdeti - concentraţia determinată (analizată) la un moment dat în mediu pentru indicatorul de calitate “i”.

UI – unităţi de imprtanţă obţinute de către fiecare componentă de mediu.

Se observă că impactul indus asupra componentei de mediu “j” este media impactelor de mediu, având în vedere “n” indicatori de calitate, consideraţi reprezentativi în caracterizarea componentei de mediu evaluate.

Tabel nr. 3.2.2 Clasificarea impactului de mediu.

Impact de mediu Descriere

<100 Mediu neafectat de activităţile umane/ calitate naturală

100 – 350 Mediu supus efectelor activităţilor umane în limite admisibile

350 – 500 Mediu supus efectelor activităţilor umane provocând stări de disconfort

500 - 700 Mediu supus efectelor activităţilor umane provocând tulburări formelor de viaţă

700 - 1000 Mediu grav afectat de activităţile umane

>1000 Mediu degradat impropriu formelor de viaţă

3.3. Rezultate şi discuţii

Componenta de mediu

Indicator de calitate

C det CMA Q IM IMf

Apa de suprafaţă

CCO-Cr, mg O2/l

10,58 125 11,814 23,806

135.938CBO5, mg/l 0,435 25 57,471 4,893

Azotati, mg/l 15,02 25 1,664 169,020

Azotiti, mg/l 0,125 1(2) 16 17,578

Fosfaţi, mg/l 0.024 1(2) 83,333 3,375

Sulfati, mg/l 158,016 600 3,797 74,071

Cloruri, mg/l 35,5 500 14,084 19,969

Pb, mg/l 0.55 0.2 0.363 774,793

Apa subterană

Azotaţi 154.305 13.5 0,086 3663,720

24684.27

Fosfaţi 0.0052 0.3 57,692 5,416

Sulfaţi 512.3 150 0,292 1070,205

Cloruri 51.44 100 1,944 160,751

CCO Cr 14,79 25 1,690 184,911

Crom total 0.025 0.002 0,08 3906,25

Cupru 0.78 0,002 0,002 156250

Zinc 0.05 0,005 0,1 3125

Plumb 0.22 0.001 0,004 78125

CBO5 5,62 5 0,889 351,518

Sol

Sustanţe extractibile,

mg/kg

11730 2000 0,170 919,117

185.087Cr total, mg/kg 181.01 600 3.314 47.148

Pb, mg/kg 90.05 1000 11.104 14.071

Zn, mg/kg 131.07 1000 7.629 20.481

Cu, mg/kg 91.12 500 5.487 28.476

Ni, mg/kg 146.23 500 3.419 45.7

Cd, mg/kg 14.12 10 0.708 220.692

Aer (Laminar

20’’)

CO 98,5 170 1,725 144,927

137.581

NOX 156,3 450 2,879 86,835

SO2 0.8 1700 2125 0,117

PM10 10,58 50 4,725 52,910

Aer (Laminar

16’’)

CO 406,8 170 0,417 599,520

NOX 308,9 450 1,456 171,703

SO2 9,4 1700 180,851 1,382

PM10 31 50 1,612 155,086

Aer (Laminar 6’’)

CO 190 170 0,894 279,642

NOX 169 450 2,662 93,914

SO2 0.84 1700 2023,809 0,123

PM10 13 50 3,846 65,002

Componenta de mediu

Impact de mediu

Descriere

Apa de suprafaţă

135.938 Mediu supus efectelor activităţilor umane în limite admisibile

Apa subterană 24684.27 Mediu degradat, impropriu formelor de viaţă

Sol 185,087 Mediu supus efectelor activităţilor umane în limite

admisibile

Aer 137,581Mediu supus efectelor activităţilor umane în limite admisibile

După realizarea metodei se observă că în apa de suprafaţă ,aer si sol intalnim un mediu supus efectelor activităţilor umane, cu valori cuprinse intre 350-500, pe cand în apa subterană intalnim un mediu degradat, impropriu formelor de viaţă cauzat de un impact cu valoarea de peste 1000.

Daca in urma calcularii impactului de mediu am fi obtinut valori mici, denota faptul ca impactul asupra mediului este nesemnificativ. Prin urmare, cu cat valorile obtinute sunt mai mari, cu atat impactul este major ( valori mari pentru impact indica prezenta poluantului in mediu intr-o concentratie foarte mare).

In graficul de mai jos sunt reprezentate valorile impactului de mediu pe fiecare componenta in parte :

Apa de suprafata Apa subterana Sol Aer0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

135.938

24684.27

185.087 137.581

Capitolul IV. Plan de măsuri pentru minimizarea impactului

4.1. Măsuri tehnice, tehnologice

Prevenirea poluării se poate realiza prin mai multe procese, unul dintre acestea fiind reducerea poluării la sursă şi minimizarea pierderilor aplicînd soluţia tehnologiilor curate, nepoluante (clean technologies). Tehnologiile curate reprezintă o componentă a protecţiei integrate a mediului, care înseamnă rezolvarea problemelor prin măsuri luate la sursa potenţială de emisii sau deşeuri şi diminuarea impactului asupra mediului, paralel cu îmbunătăţirea performanţelor economice ale companiilor vizate.

Tehnologiile nepoluante sau curate şi minimizarea poluanţilor/deşeurilor sunt acţiuni care, corelate, determină reducerea sau eliminarea deşeurilor produse de industrie. Producţia prin intermediul acestor tehnologii este înţeleasă ca realizând eliminarea sau reducerea deşeurilor la sursă, în locul procesării deşeurilor care implică costuri suplimentare. În aplicarea acestui concept apar totuşi o serie de obstacole, care se distribuie astfel: 10% sunt de natură tehnică; 30% sunt de natură financiară; 60% sunt de natură politică.

Eforturile firmei în direcţia minimizării pierderilor trebuie, prin urmare conectate şi articulate cu eforturile în acelaşi sens ale furnizorilor, dar şi ale beneficiarilor. În acest sens se poate realiza şi armoniza un lanţ furnizor - producător - beneficiar, astfel încît metodele şi procedeele de fabricaţie, precum şi cele de desfacere şi valorificare să fie concordante cu interesele firmei şi în privinţa minimizării pierderilor.

Pentru prevenirea poluării mai putem lua în calcul înlocuirea materialelor deficitare cu altele în exces. Avînd în vedere definiţia dezvoltării durabile, este necesar ca în procesele de producţie să fie minimizată utilizarea materialelor deficitare. Se cunoaşte faptul că orice este deficitar pe piaţă este şi scump, astfel încăt şi considerentele economice cer înlocuirea materiilor deficitare şi deci scumpe, cu altele mai puţin deficitare şi deci, mai ieftine, chiar prin recuperarea (cartonul rezultat de la întinderea mătăsii poliesterice, abur, etc.), reciclarea, reutilizarea unor materiale refolosibile ce se constituie, la un moment dat, în pierderi.

Un plan global de protecţie a mediului prin aplicarea practicilor de prevenire a poluării prin minimizarea pierderilor cuprinde reciclarea şi reutilizarea deşeurilor, fie sub formă de materii prime, fie în direcţia obţinerii de energie (abur). Problema managementului reciclării şi reutilizării materialelor refolosibile este specifică şi complexă, întrucît materialele refolosibile nu sunt numai o sursă potenţială de poluare, dar constituie şi o resursă secundară de materii prime şi energie. S-a constatat că, între

ritmul creşterii economice şi cel al volumului de pierderi prin deşeuri şi scurgeri, sau emisii există o legătură directă. Creşterea cantităţii de deşeuri poate pune în pericol capacitatea mediului de a le asimila. Din cauza caracterului limitat al resurselor naturale, reciclarea şi reutilizarea resurselor reprezintă o componentă a dezvoltării durabile, esenţială în cadrul şi, în ultimă instanţă a politicilor naţionale şi globale de mediu.

Principalele direcţii ale politicii Comunităţii Europene privind managementul reciclării şi reutilizării materialelor refolosibile sunt:

- Prevenirea generării de materiale refolosibile;

- Reciclarea şi refolosirea acestora;

- Reglementarea transportului şi transferului de resurse refolosibile;

- Refacerea mediului ambiant.Acestea, împreună cu recuperarea componentelor utile din deşeuri pot constitui

adevărate surse de diferenţiere strategică a unei unităţi de producţie în raport cu concurenţii săi, în măsura în care, prin recuperare sunt realizate economii importante de materii prime şi materiale ce vor atrage reduceri substanţiale ale unor costuri sau sunt evitate cheltuieli asociate unor sancţiuni pentru nerespectarea unor norme de protecţie a mediului înconjurător. Reducerea materiilor prime include următoarele acţiuni:

- Reducerea folosirii materialelor nereciclabile;

- Înlocuirea materialelor şi produselor cu un singur ciclu de utilizare cu materiale şi produse reutilizabile;

- Reducerea ambalării produselor;

- Reducerea cantităţii de deşeuri generate;

- Stabilirea unor taxe pentru deşeuri în vederea reducerii de către generatori (surse) a cantităţilor de deşeuri;

- Creşterea eficienţei utilizării cartonului, plasticelor şi a altor materiale.

Reutilizarea este următorul pas în eficientizarea materialelor şi în prevenirea formării deşeurilor. Refolosirea efectivă păstrează structura iniţială a materialului sau a articolului şi nu necesită energie sau timp suplimentar pentru folosire.

Reciclarea este cel de-al treilea pas, care implică convertirea articolelor executate în materie primă pentru refabricare. Prin înlocuirea materialelor naturale cu

resurse naturale reciclate, resursele naturale şi energia sunt conservate. În plus, reciclarea contribuie la economie.

Pentru a preveni emisiile de COV putem efectua în cadrul instalaţiei alimentarea în sistem închis a reactoarelor.

Posibilităţi de control a poluării aerului:

· NOxPentru NOx cea mai cunsocuta tehnologie de elimininare din fluxurile gazoase

este reducerea chimică a NOx. Ca şi agenţi de reducere se pot folosi NH3, hidrocarburi, H2 şi CO. Doar NH3 poate realiza o reducere selectivă a NOx în prezenţa O2.

SNCR (reducerea selectivă necatalitica) utilizează NH3 sau uree pentru reducerea NOx, în prezenţa O2 formându-se N2 şi H2O. Temperatura la care are loc reacţia de reducere în prezenţa NH3 este 850-10000C. Pentru a fi cît mai eficient procesul de reducere a oxizilor de azot trebuiesc îndeplinite o serie de cerinţe: o amestecare bună a reactanţilor, un timp de staţionare adecvat a compuşilor la temperatura de reacţie şi o temperatură controlată cu precizie.

Un sistem de SCR (reducere selectivă catalitica) este format dintr-un sistem de injecţie a NH3 şi un sistem care conţine stratul de catalizator. Temperaturile de operare a SCR pot fi:

· mici (175-2500C) se utilizează catalizatori pe bază de metale nobile Pt, Pd, Al2O3;

· medii (300-4500C) se utilizează catalizatori pe bază de V2O5/TiO2;· mari (350-6000C) se utilizează catalizatori pe bază de zeoliţi.O altă metodă de eliminare a NOx sunt procesele de oxidare. Se realizează la

temperatura scăzută şi este urmată de procesele de absorbţie. Reacţia are loc la temperaturi de 1500C, de aceea fluxul gazos este încălzit. Temperaturi mai mari de 2500C trebuie evitate deoarece la această temperatură se produce o descompunere neproductivă a O3.

· SO2

Stripare pe cale umedă cu calcar (carbonat de calciu). Echipamentele includ: utilaje pentru măcinarea calcarului, siloz de depozitare, absorber rezident la coroziune, pompe pentru suspensii, conducte rezistente la coroziune, rezervoare (tancuri) de depozitare, separatoare gravitaţionale etc. Procesul are loc într-un turn de absorbţie. Suspensia de carbonat de calciu este pulverizată în turn şi va contacta în contracurent gazele de ardere conţinînd SO2 (HCl). În partea superioară turnul va fi prevăzut cu un separator de picături. Gazele vor părăsi turnul prin partea superioară iar suspensia va fi eliminată prin partea inferioară şl trimisă la un rezervor de recirculare. Suspensia va fi preluată de o pompă care va recircula o parte din suspensie în timp ce altă parte va fi

trimisă spre un separator lichid/solid (clarificare). Lichidul separat în partea superioară este recirculat în rezervorul de recirculare iar suspensia îngroşată este filtrată. Solidul de pe filtru este eliminat iar lichidul reintrodus în separator. Rezervorul se recirculare este alimentat continuu cu suspensie proaspătă cu carbonat de calciu.

Procese de adsorbţie. S02 poate fi eliminat şi prin adsorbţie. În acest tip de proces, se injectează pulberea alcalină uscată în fluxul gazos. S02 se adsoarbe la suprafaţa particulelor alcaline şi reacţionează, cu formare de compuşi ce nu pot fi reintroduşi (re-emişi) în fluxul gazos. Varul stins - Ca(OH)2 este cei mai folosit adsorbant.

· PulberiCamerele de depunere. Construcţia şi funcţionarea acestor separatoare, avînd la

bază forţa gravitaţionala şi principiul inerţiei, este simplă. Sunt destinate pentru captarea prafului grosier, cu dimensiuni peste 150 microni. Soluţiile constructive pentru camerele de desprăfuire sunt: cu plăci orizontale de depunere, respectiv cu deflectoare verticale.

Plăcile orizontale au rolul de a demultiplica (micşora) înălţimea h pe care particulele de praf trebuie să coboare, depunîndu-se în intervalul de timp t în care gazele distribuite printre plăcile orizontale, traversează lungimea camerei, iar deflectoarele verticale direcţionează fluxul gazos, acesta fiind obligat să parcurgă o traiectorie descendentă, înspre conurile aflate la baza camerei de depunere, urmată de schimbarea cu 180° a direcţiei, ceea ce favorizează, datorită inerţiei particulelor de praf, separarea acestora şi căderea lor în conurile de separare-colectare.

Pulvocaptoarele au la bază principiul inerţiei. Sunt construite dintr-un număr mare de inele conice, care-şi micşorează treptat diametrul pe sensul de deplasare a fluidului supus epurării. Inelele sunt aşezate unul după altul, la intervale mici, lăsînd între ele spaţii libere, prin care ies 90-95% din gazele epurate. Restul de gaze cu un conţinut foarte mare de praf, sunt trecute în condiţii de eficacitate ridicată, la desprăfuirea înt r-un ciclon.

Cicloanele sînt formate dintr-un cilindru, avînd la partea inferioară un con de colectare a prafului, intrarea gazelor cu praf în partea cilindrică a ciclonului se face tangenţial, după care gazele desprăfuite sunt evacuate pe o ieşire tubular-axială, imersată central în cilindrul ciclonului pe 2/3 din înălţimea acestuia. Este important ca diametrul ieşirii din ciclon să fie mai mare decît cel de intrare a gazelor, pentru a reduce antrenările de praf.

Filtrele electrostatice (denumite curent electro-filtre), realizează separaţia prafului prin ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenuşă şi prin urmare tensiunea de lucru a acestora este ridicată.

Epurarea electrică a gazelor se bazează pe următorul principiu: gazele ce urmează să fie epurate trec printr-o carcasă al cărui echipament interior constă în esenţă din electrozi de emisie şi electrozi de depunere cu suprafeţe mari, aşezaţi faţă în faţă.

Filtre umede. Factorul important care intervine în acest sistem este mediul lichid, care prezintă o mult mai bună aderenţă la contactul cu praful din gaze. Prin umezire particulele de praf devin mai grele, iar prin coagulare, în urmă, ciocnirii particulelor umede între ele, rezultă particule mai mari, mult mai uşor de reţinut, astfel încît eficacitatea acestor tipuri de desprăfuitoare este foarte mare.

· COPentru CO una dintre metodele de control este reprezentată de oxidarea termică.

Aceasta este o metodă distructivă, care permite o valorificare energetică a solvenţilor prin recuperarea căldurii degajate prin oxidare. Oxidarea termică are loc prin încălzirea aerului poluat la temperaturi foarte mari 700-10000C, în care moleculele poluanţilor sunt degradate prin reacţia cu O2 la CO2 şi H2O.

Posibilităţi de control a apei poluate:

· Substanţe organiceAdsorbţia este fenomenul de reţinere şi de acumulare a moleculelor unui gaz sau

ale unui lichid (adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid (adsorbant). Substanţele reţinute de adsorbant pot fi puse în libertate prin încălzire sau prin extracţie, adsorbantul recăpătându-şi aproape integral proprietăţile şi poate fi folosit din nou pentru adsorbţie.

Epurarea biologică avansată a apelor uzate se impune atunci cînd prin procedeele clasice nu pot fi separate acele substanţe şi elemente chimice, care prin conţinutul lor, pot accentua poluarea receptorilor naturali, făcîndu-i improprii pentru alimentările cu apa, pentru creşterea peştilor sau pentru zonele de agrement. Procedeele prin care se pot separa substanţele poluante din apele uzate sunt: striparea cu aer; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol activ;

Sisteme cu membrane pentru epurarea apelor uzate. Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate direct în bazinele tehnologice, acest lucru ducînd la scăderea cheltuielilor de investiţie şi exploatare. Membranele imersate au o structură de fire tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune slabă atrăgînd apa curată spre interiorul firelor, lăsînd în reactor masa biologică şi poluanţii.

Oxidarea şi reducerea sunt procese în care substanţele se transformă în altele ca urmare a schimbului de electroni. Despre materialele care se transformă cedînd electroni se spune că se oxidează, iar despre cele care acceptă electroni, că se reduc, cele din prima categorie fiind materiale reducătoare, iar cele din a doua, materiale

oxidante. Întrucît nu poate exista o reacţie de oxidare fără o reacţie cuplată de reducere, procesul în ansamblul său este numit o reacţie de oxidoreducere. Această interpretare a reacţiilor de oxido-reducere este aplicabilă compuşilor anorganici. În cazul celor organici, oxidarea se poate defini ca avînd loc atunci cînd are loc un transfer de specii diferite de cele ionice normale, şi anume: electronul e atomul liber de hidrogen H• , atomul liber de oxigen O• , radicalul hidroxil OH• , atomul liber de clor Cl• , ionul de clor Cl+ sau alte specii asemănătoare. Pentru scopuri practice, în domeniul epurării apelor se poate accepta interpretarea reacţiei de oxidare ca aceea în care are loc adiţie de oxigen sau îndepărtare de hidrogen.

· AzotIazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu bune rezultate pentru epurarea

terţiara, folosindu-se efectul algelor de a asimila substanţele nutritive, azotul şi fosforul în special, îndepărtîndu-le din apă.

· FosforBazine cu nămol activ şi filtre biologice. Aceste instalaţii sunt practicate

îndeosebi pentru îndepărtarea din apele uzate a fosforului.

Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte: prin efectul bacteriilor anaerobe şi a celor aerobe.

În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transformă substanţele organice uşor de descompus în acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-organisme. Bacteriile capabile să acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi produc apoi substanţele de rezervă.

În treaptă aerobă, fosfatul din apa este preluat de micro-organisme şi acumulat în special de către bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă de polifosfaţi.

Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3, 18H2O, hidroxid de calciu (Ca (OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinată fiecare situaţie separat.

· Cu, Ni, ZnMetalele grele sunt toxice în ecosisteme. Scoaterea lor prin procedee mecanice

are o eficientă de 30%-70%, nu poate fi folosită tratarea biologică, aceste substanţe fiind inhibitori. Pentru recuperarea acestora se pot folosi metode precum: precipitarea chimică, extracţie şi osmoza inversă, care sunt însă metode costisitoare, necesitînd un cost mare aceste metode fiind recomandate doar la cantităţi mici de ape uzate.

Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele uzate în produşi greu solubili. Precipitarea este, de regulă, rezultatul unor reacţii chimice din care rezultă substanţe mai greu solubile, dar ea poate avea loc şi în urma schimbării unor condiţii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micşorarea solubilităţii unor substanţe organice prin sporirea concentraţiei de electroliţi, micşorarea solubilităţii unei sări prin mărirea concentraţiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scăzută.

Acest proces de epurare are la bază proprietatea unor metale (mai ales solide) ca, atunci cînd sunt puse în contact cu o apă mineralizată (conţinînd săruri ionizate), să înlocuiască (să schimbe) ionii din apă cu ioni proprii (prezenţi în materialul însuşi). Se deosebesc schimbări de cationi (cationiţi) şi schimbări de anioni (anioniţi).

4.2. Măsuri de management

Tehnici de management şi control

Operatorul instalatiei trebuie sa stabileasca si sa mentina un sistem eficient de management de mediu care sa respecte urmatoarele cerinte BAT: responsabilitati alocate; identificarea, evaluarea si managementul impactului semnificativ asupra mediului; conformarea cu cerintele legislative; stabilirea unei politici de mediu a obiectivelor si tintelor; programe de modernizari, de mediu pentru a implementa obiectivele si tintele; stabilirea controalelor operationale pentru a preveni si minimiza impactul semnificativ asupra mediului; programe de intretinere preventiva; planificarea in caz de urgenta si prevenirea accidentelor; monitorizarea si masurarea performantei; sisteme de monitorizare si control; instruire; comunicarea si raportarea incidentelor actuale si posibilelor non-conformari si reclamatii; auditarea; actiuni corective pentru a analiza avariile si pentru a preveni reaparitia lor; administrarea documentatiei si inregistrarilor;

Instruire

- Personalul care lucreaza in domeniul de activitate autorizat va fi calificat si instruit periodic, corespunzator fiecarui loc de munca. Evidenta instruirilor trebuie tinuta in scris.

Intretinere

- Toate echipamentele si instalatiile sunt intretinute permanent in stare de functionare corespunzatoare.

- Anual se intocmeste si se aplica un plan de revizie si intretinere a instalatiilor si echipamentelor. Operatorul asigura, in scris, evidenta reviziilor, interventiilor si reparatiilor efectuate in instalatii.

- Reviziile si reparatiile sunt efectuate de personal calificat corespunzator.

Incidente

- Se aplica o procedura scrisa de investigare, rezolvare, comunicare si raportare a incidentelor de mediu ce pot apare in desfasurarea activitatii, de stabilire a masurilor necesare pentru reducerea impactului asupra mediului;

- Dupa orice incident se va face o analiza a situatiei si se vor stabili masuri de prevenire a unor situatii similare;

- Se mentine evidenta scrisa a incidentelor, avariilor, accidentelor aparute in desfasurarea activitatii si a masurilor luate in fiecare caz.

Reclamatii, sesizari

- Operatorul instalatiei asigura pe amplasament un registru pentru evidenta oricarei reclamatii sau sesizari din partea publicului, referitoare la poluarea mediului datorita activitatii desfasurate in instalatia autorizata;

- In registru se vor consemna:- data si ora reclamatiei, numele reclamantului,- detalii cu privire la natura reclamatiei,- investigatiile facute de titularul activitatii si modul de rezolvare/actiune, dupa caz.

Raportãri

- Operatorul instalatiei, prin persoana împuternicita în probleme de protectia mediului, va transmite autoritatii competente pentru protectia mediului raportarile solicitate, la datele stabilite prin prezenta autorizatie;

- Frecventa si scopul raportarilor se pot modifica de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului în functie de legislatia în vigoare.

Evaluarea conformării

Conform declaratiei de politica in domeniul mediului, conducerea societatatii SC Mittal Steel Roman SA promoveaza o politica de mediu axata pe protejarea mediului, angajandu-se ferm la prevenirea si combaterea poluarii .

SC Mittal Steel Roman SA are implementat sistemul de management al calităţii ISO 9001/2000 - certificat Lloyd’s Register si sistemul de management al sanatatii si securitatii ocupationale SR OHSAS 18001/2008 - certificat TÜV CERT.

Are implementat si certificat Sistemul de management al mediului ISO 14001- certificat Lloyd’s Register.

Obligaţii

Operatorul instalatiei trebuie sa se asigure ca o persoana desemnata cu atributii în domeniul protectiei mediului va fi în orice moment disponibila pe amplasament.

Politica de mediu va fi implementată la SC Mittal Steel Roman SA pe baza procedurilor de sistem si operaţionale stabilite şi va fi adusă la cunoştinţă întregului personal al unităţii prin informările prezentate în cadrul şedinţelor operative şi prin notele interne difuzate secţiilor şi sectoarelor de activitate.

Sistemul de management de mediu va fi supus unui proces de perfecţionare continuă în concordanţă cu seria de standarde ISO 9000 şi ISO 14001. În acest mod, în crearea fluxului informaţional al asigurării protecţiei mediului la SC Mittal Steel Roman SA vor fi implicaţi toţi factorii de răspundere din societate.

Operatorul instalatiei va mentine Sistemul de management al mediului, pentru urmarirea si realizarea conditiilor din autorizatie.

In termen de 2 luni de la emiterea AIM, sarcinile care decurg din conditiile din autorizatie vor fi incluse in fisa postului fiecaruia dintre toti factorii responsabili.

Operatorul instalatiei va planifica anual o analiza a calitatii factorilor de mediu ce va fi inclusa in Raportul Anual de Mediu