Universitatea tefan Cel Mare Suceava

Universitatea tefan Cel Mare SuceavaFacultatea Stiine economice si Administraie Public

Specializare Asisten managerial i Secretariat

ELEMENTE ALE FUNCIEI DE CONTROLPERSPECTIVE DE ABORDARE IN MANAGEMENTUL PUBLIC I MANAGEMENTUL GENERAL

,, Apariia statului a constituit inceputul avntului activitii de control; n evoluia sa istoric, controlul i-a mbunnit panoplia de metode, tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplic, obiective umane i niciodat nu i-a sczut rolul si importana. Perfecionarea i aprofundarea lui au avut urmri benefice n folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-a fcut indispensabil i l-a impus ca o permanen, intim legat de ideea de progres.

CUPRINSCAP.IElemente ale functiei de control

1.1Consideratii introductive

1.2Repere istorice privind evolutia functiei de control in Romania

CAP.IIControlul economic- financiar.

Fundamente

2.1Definitia, rolul si functiile controlului financiar

2.2Tipologia controlului financiar

2.3Organizarea structurilor de control financiar pe langa Parlamentul Romaniei

2.4Organizarea structurilor de control financiar in sfera de actiune a executivului

2.4.1Ministerul Finantelor Publice

2.4.2Autoritatea Nationala de Control

2.4.3 Garda Financiara

2.4.4Autoritatea Nationala a Vamilor

2.5Organizarea structurilor de control financiar la unitatile economice

CAP.IIIObiectul controlului financiar; surse de

date si informatii

3.1Finalizarea actiunilor de control financiar. Masuri de valorificare a constatarilor controlului financiar

BIBLIOGRAFIE CAP.I ELEMENTE ALE FUNCIEI DE CONTROL

Esena funciei

de control const n compararea administraiei, asa cum este, cum a fost sau cum va fi cu ceea ce trebuie, ceea ce trebuia sau ceea ce va trebui s fie.

Denis Levy

1.1 Consideraii introductive

Managementul reprezinta efortul de a organiza activitatea de conducere in raport cu legitatile pietei in vederea cunoasterii si perfectionarii modului de gestionare a potentialului agentilor economici si de preveni aparitia riscurilor, deficientelor si lipsurilor in activitatea acesteia.

In acest sens, economistul francez Henry Fayol, considerat, alaturi de F.W. Taylor drept parinte al stiintei conducerii, definea conducerea intreprinderii prin cinci functii principale: prevederea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

In acest context, controlul, este la nivel micro si macro economic, o functie eficienta si necesara managementului armonizand interesele individuale cu cele ale colectivitatii si ale societatii intr-un tot unitar.

Termenul de control se afl n legtur cu expresia contra rolus care nseamn verificarea actului original dup duplicatul care se ncredineaz n acest scop unei alte persoane. Ca i concept, controlul const n verificarea programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficienelor dintr-un anumit domeniu de activitate.

n economie i societate, coexist mai multe forme de control:

Control Administrativ: verificarea programului, aplicarea lui, verificarea respectrii principiilor.

Control Comercial: verificarea resurselor intrate i ieite (cantiti, preuri), a inventarelor (corectitudinea lor), a respectrii angajamantelor. Control Tehnic: verificarea mersului operaiilor, a strii echipamentelor.

Control financiar: verificarea registrelor de cas, a resurselor, a ntrebuintii fondurilor. Funcia de control poate fi definit ca fiind un ansamblu de procese de munc prin care se compar rezultatele cu obiectivele iniiale, se verific conformitatea aciunilor instituiilor publice cu reglementrile juridice n vigoare i cu misiunea angajailor si de a satisface interesul general cu respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale persoanelor i n final se determin abaterile de la situaiile normale n vederea eliminrii lor.

Exercitarea funciei de control se concretizeaz n: verificarea modului n care se execut deciziile administrative ale managerilor corectarea unor decizii pentru ca ele s fie n concordan cu realitile sociale n continu schimbare

iniierea unor decizii n scopul soluionrii unor noi probleme care apar, ca urmare a schimbrilor pe plan social.

Avnd n vedere reaciile posibile i imprevizibile ale comportamentului uman, controlorii trebuie sa dispun de anumite caliti care-i individualizeaz fa de sprecialitii din domeniul respectiv. Aceasta face ca nu orice bun specialist s poat fi un bun controlor n acest domeniu de activitate. Unui bun controlor i sunt necesare i alte nsuiri, pe lng o bun pregtire profesional i anume: fler, o fin i ptrunztoare observaie, putere de analiz i sintez, discernmnt, o anumit rutate convergent scopului controlului fr afectarea personalitii celui controlat, rigoare i oportunitate n luarea deciziilor, dechidere spre nou etc.

Fiecare form de control poart amprenta specificitii domeniului n care acioneaz. Ea trebuie s rspund comandamentelor impuse de factorii de decizie avnd n vedere sarcinile i scopurile urmrite de organizaia care adopt o anumit form de control.

Prin aceast lucrare ncercm o abordare detaliat a exercitrii controlului financiar public, o analiza comparativa intre controlul financiar public si privat, punnd n eviden elementele de noutate ale domeniului abordat.

1.2 Repere istorice privind evolutia controlului financiar in RomaniaStatul, indiferent de forma de organizare a acestuia, si-a creat, din cele mai vechi timpuri, sisteme de control, in special de control financiar, ale caror principale obiective au constatat, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, din activitati de urmarire a modului de realizare a obligatiilor financiare ale populatiei fata de institutiile sale.

Marturii ale existentei unor forme de control financiar ale statului in spatiul carpato- danubiano- pontic dateaza inca din secolul al XIV-lea. In procesul de formare si cristalizare, statele medievale romanesti, nou infiintate, au creat o serie de structuri de control fiscal formate din slujbasi, al caror principal rolera sa asigure strangerea birurilor si a dijmelor de la contribuabilii vremii.

O prima perioada ar putea fi cea cuprinsa intre secolele al XVI- lea si al XIX. In aceasta perioada, domnul, fiind atotputernic, dispunea de veniturile tarii fara sa asculte de cineva, iar cand recurgea la Adunarea obsteasca si Sfatul boierilor, o facea numai spre a se consulta. Neexistand o reprezentanta nationala cu drepturi financiare, domnitorul nu era controlat de nimeni asupra intrebuintarii veniturilor. Exista totusi un control special al banilor domnesti exercitat in numele si pentru interesul domnului, ca nu cumva cei insarcinati cu perceperea veniturilor sa comita jafuri sau abuzuri care sa-l pagubeasca. Stabilirea si intrebuintarea fondurilor se facea la ordinul domnitorului dupa bunul sau plac, neexistand reguli clare, bine determinate. Asadar aceasta perioada se caracterizeaza prin lipsa unor reguli de control privind intrebuintarea veniturilor stranse de la populatie si deci a inexistentei unui sistem financiar.

O alta perioada este cuprinsa intre anii 1831-1858. Aceasta perioada este dominata de aplicarea Regulamentelor Organice, care, in Principatele Romane pun baza unei organizari financiare; tot acum se stabilesc unele norme publice de control financiar. Prin introducerea noului sistem financiar s-a acordat Adunarilor Obstesti din cele doua Principate dreptul de a incuviinta perceperea darilor si efectuarea cheltiielilor, folosindu-se pentru prima data notiunea de ,,buget,,. Ulterior, aluat fiinta controlul obstesc, care, in timpul anuluiputea sa cerceteze orice cheltuiala a statului si sa ,,adevereasca,, primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar in Romania si a devenit ulterior Ministerul Controlului, care exercita asupra conturilor de gestiune controlul, insa nu in ansamblu ci dispersat.

Din 1929, prin Legea Contabilitatii, este introdusa partida dubla, obligatorie pentru toate administratiile publice; inregistrarile contabile si incheierile de situatii si conturi privind executarea bugetului si manuirea banilor publici, de acum, fac posibile controlul si cunoasterea situatiei financiare a tarii. Prin aceasta lege se face o diferentiere intre contabili si manuitori, putandu-se determina raspunderea in caz de frauda.

Dupa 1918 a fost infiintata Garda Financiara, care a fost apoi desfiintata pentru a fi reinfiintata in 1932 in intreaga tara. Garda Financiara era o institutie puternica in toate statele dezvoltate. In Romania, Garda Financiara controla orice mijloc de transport cu produse de orice fel, de la petrol pana la bauturi spirtoase, precum si unitatile de productie. Controlul era legiferat, deci nu era nevoie de aprobari speciale. Printre atributiile sale, cele mai importante erau: controlul bilanturilor contabile si descarcarea gestiunii si controlul veniturilor statului.

Din decembrie 1948 ia fiinta Directia controlului financiar intern in ministere, alte organizatii centrale si locale, institutii, iar atributiile controlului financiar preventiv trec asupra controlului de contabilitate.

In septembrie 1949 a fost infiintata Comisia Controlului de Stat.

Dupa decembrie 1989 sunt elaborate o serie de acte normative, dintre care amintim: Legea nr. 30 sin 22 martie 1991, privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare, Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, Ordonanta Guvernului nr.65/ 1994 privind expertiza contabila, Ordonanta Guvernului nr.119/1999 privind auditul controlului intern.

CAP.II CONTROLUL ECONOMIC- FINANCIARFUNDAMENTE2.1 Definiia, rolul i funciile controlului financiar

Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezint verificarea modului de ndeplinire a programenor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor i deficienelor din activitatea economico- financiar.Controlul financiar, parte integranta a managementului si gestiunii financiare,constituie in acelasi timp, expresia unei necesitati obiective ca forma de cunoastere, ceea ce ii confera o sfera mult mai larga si cu semnificatii multiple care depasesc interesul strict al firmei. Mai mult, acelasi control care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie fiind in acelasi timp un control pentru sine (un control interior), un control pentru altii (un control exterior) si un control pentru stat (un control public).

Din definitie rezulta ca, prin rezultatele sale, activitatea de control financiar serveste unui triplu sistem de interese si anume:

In primul rand, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de prevenire si de reglare a disfunctionalitatilor ce pot interveni la un moment dat in activitatile desfasurate in cadrul unitatilor economice, serveste intereselor statului in realizarea politicii acestuia, pe termen lung, in domeniul fiscalitatii. Intr-un sistem economic pot sa apara, la un moment dat, unele disfunctionalitati in relatiile pe care statul le instituie, prin perevederi intre entitatile economice, indiferent de forma acestora, sau intre acestea si diferitele institutii guvernamentale.

Disfunctionalitatile pot fi generate de cauze subiective, cum sunt sustragerile deliberate ale reprezentantilor entitatilor economice de la indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat sau gestionarea defectuoasa a activitatilor.

In al doilea rand, controlul financiar serveste intereselor agentilor economici care il organizeaza si exercita, atat prin actiunea de prevenire a situatiilor de disfunctionalitate in procesul de gestionare a patrimoniului, cat si, mai ales, prin cea de remedierea unor abateri de la prevederile legale, cu efecte perturbatorii in activitatea acestora. Din acest punct de vedere, controlul financiar constituie una dintre cele mai importante parghii ale activitatii de management a entitatii economice, deoarece poate furniza conducatorilor acestora importante informatii necesare realizarii, in conditii de eficienta, a programelor, respectiv a obiectivelor propuse. In al treilea rand, controlul financiar serveste intereselor entitatilor economice partenere pe piata, carora le ofera informatii exacte asupra starii patrimoniului unitatii economice de ale carei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, dupa caz, ale acesteia.

Obiectul controlului financiar l formeaz actele i operaiunile emise sau nfptuite de agenii economici, instituiile publice precum i de ali participani la viaa economico- financiar a statului, profesionitilor domeniului revenindu-le sarcina s urmreasc dac actele operaiunilor examinate ndeplinesc condiiile de legalitate, eficien, economicitate i realitate.

Indispensabil desfurrii activitilor economico- sociale, rolul controlului financiar iese pregnant n eviden n toate fazele proceselor de producie: proiectare, contractare, aprovizionare, producia propriu-zis, desfacere, nregistrarea rezultatelor obinute. Indiferent pentru cine i n ce scop s-ar efectua controlul, el este n acelai timp un proces de cunoatere a trecutului, de apreciare a prezentului i de descifrare a viitorului, n legtur cu activitatea firmei i cu perfomanele ei economico- financiare. Totodat, controlul financiar este un proces de cunoatere, o practic ce incit la studiu, aciune i reflecie. Deasemenea, acesta asigur protecia intereselor ce graviteaz n jurul firmei, furniznd o viziune global asupra ei. El constituie, n acelai timp, un factor de securitate i autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a activitii agenilor economici, precum i ca un ghid pentru cei ce iau hotrri la orice nivel, ajut la sancionarea agenilor economici ineficieni i incompeteni, ct i la recompensarea celor competitivi. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la intergrarea firmei n mecanismul de pia printr-o activitate managerial complex i continu. Direciile eseniale ale controlului, n contextul n care acesta este considerat necesitate obiectiv i subiectiv, fr a fi ns un scop, ci un mijloc de perfecionare a activitii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia sunt urmtoarele:

organizarea mai bun a muncii; ntrirea ordinii i disciplinei n organizarea i desfurarea activitii economice gospodrirea mai eficient a mijloacelor de munc, materiale i financiare, deci o consolidare a gestiunii financiare; prentmpinare apariiei deficienelor, neregulilor i pagubelor evaluarea eficienei rezultatelor obinute recuperarea abaterilor constatate i perfecionarea activitii viitoare. Prin modul de organizare i exercitare, prin rolul i obiectivele pe care le urmrete, controlul financiar ndeplinete o serie de funcii, asupra crora ne vom opri n continuare:

Funcia de evaluare are n vedere acte i operaiuni de estimare a situaiei existente la un moment dat, a rezultatelor obinute la sfritul unei perioade, a modului de desfurare a activitii n condiii de normalitate. Prin aceast funcie a controlului, se apreciaz, n condiii de legalitate i realitate, dificultile, orientrile n care i au izvorul factorii a cror aciune tind spre rezultate negative. Funcia preventiv const ntr-o serie de msuri luate de organele de control, n vederea evitrii i eliminrii unor fraude, nainte de a se produce efectele negative ale acestora. Functia de constatare a situatiei si functia de corectare, in cazul in care apar dereglari. Functia de repartitie a finantelor publice

Functia de control a finantelor publice Funcia de documentare prin care se asigur cunoaterea cantitativ i calitativ a problemelor ce fac obiectul dezvoltrii economico- sociale, controlul participnd nemijlocit la actul de conducere, furniznd date i informaii pentru fundamentare deciziilor economico- financiare. Funcia recuperatorie este dat de aciunea de descoperire i recuperare a pagubei i luarea de msuri fa de cei vinovai. Funcia pedagogic- are un caracter formativ, de generalizare a experienei pozitive, controlul favoriznd creterea nivelului de cunotine ale personalului din sferele controlate i rezolvarea n condiii satisfctoare a sarcinilor de munc.Gratie acestor functii controlul nu mai este un scop in sine, ci este mai mult un mijloc, o maniera de a creste supletea si eficacitatea sistemului in care functioneaza.

Privit din punct de vedere al misiunii sale, controlul este o componenta intrinseca a managementului, iar din punct de vedere al exercitarii sale este o activitate umana, autonoma si specifica, care serveste atat conducerii firmei, societatilor si partenerilor ei, cat si autoritatilor publice si chiar populatiei.Datorita importantei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulata a activitatii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare functie in parte dar si ansamblul firmei.

2.2 Tipologia controlului financiar

Pentru realizarea functiei sale de reglare a situatiei patrimoniale a agentilor economici, pe ansamblu, in diversitatea structurala si in dinamica, controlul, ca atribut al managementului si ca sistem, se manifesta prin forme diferite, reflectand realitatea, atat sub aspectul general si esential, cat si sub cel concret particular, diferentiate in functie de mai multe criterii:

Dupa momentul in care se exercita controlul, raportat la momentul desfasurarii activitatii sau efectuarii operatiilor ce se controleaza, controlul financiar se manifesta sub trei forme si anume:

- anticipat sau preventiv

- concomitent sau operativ curent

- post operativ sau ulteriorA. Controlul financiar preventiv

- se defineste ca fiin activitatea de determinare a starilor unor proiecte de operatiuni economice, reprezentate in documente financiar- contabile, prin compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost indeplinite.

Obiectul principal al controlului financiar preventiv este de a opri, inainte de efectuare, toate documentele privind operatiuni care nu sunt legale, reale, necesare, oportune, economicoase si eficiente, in faza de angajare si de plata, respectiv de incasare, dupa caz.

a) La nivelul societatilor comerciale, indiferent de forma si natura capitalului social ale acestora, pot fi supuse activitatii de control financiar preventiv urmatoarele operatiuni:- incheierea contractelor sau a comenzilor interne sau externe de aprovizionare sau a contractelor ce au ca obiect executarea de lucrari sau prestari servicii.

- efectuarea de plati, in lei/valuta, pentru produsele aprovizionate, lucrarile executate sau diversele servicii prestate.

- efectuare de plati pentru activitatea desfasurata in cadrul unitatii de catre personalul propriu, ca si a altor drepturi cuvenite acestuia.

- trecerea pe seama cheltuielilor sau a rezultatelor financiare a pierderilor sau a daunelor aduse patrimoniului care nu au fost produse cu vinovatie.

- alte operatiuni stabilite de conducerea unitatii economice.

Controlul financiar preventiv mai poate fi exercitat de asemenea, asupra operatiilor de creditare , de finantare si de plata efectuate in legatura cu activitatile de productie, investitii, comert sau apartinand altor sectoare stabilite prin prevederi sau norme legale.

b) La nivelul institutiilor publice, al ministerelor si al altor institutii centrale asimilate acestora, conduse de ordonatori de credite, principalele operatiuni pentru care se stabilesc obiectivele de control financiar preventiv, sunt:- deschiderea, repartizarea si modificarea creditelor bugetare- angajamentele din care rezulta, direct sau indirect, obligatii de plata catre terti.

- ordonantarea cheltuielilor

- concesionarea, inchirierea, transferul, vanzarea si schimbul bunurilor ce formeaza patrimoniul institutiilor publice

- alte operatiuni stabilite de ordonatorul de credite, conducator al institutiilor publice.

Activitatii de control financiar i se supun, de asemenea, documentele si operatiile privind acordarea fondurilor de la buget, efectuareaunor plati din fonduri publice, precum si operatiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul institutiilor publice.

B. Controlul financiar operativ curent

- se defineste ca fiind activitatea de determinare a starii unor operatiuni economice reprezentate in documente financiare si contabile prin raportarea modului de manifestare a acestora, in momentul efectuarii sau pe masura derularii in cadrul sistemelor din care fac parte, la prevederile si normele legale prin care au fost definite.C. Controlul financiar ulterior

- se defineste ca fiin activitatea de determinare a starii unor operatiuni economice efectuate, reprezentate in documente financiar- contabile, prin raportare la prevederile si normele legale prin care au fost definite.

c1) La nivelul unitatilor economice principalul obiectiv al controlului financiar ulterior consta in stabilirea modului de gestionare a mijloacelor materiale si banesti din patrimoniul fiecareia dintre acestea in legatura cu:- respectarea prevederilor si a normelor legale privind aprovizionarea, expeditia, transportul si receptia mijloacelor materiale

- respectarea prevederilor legale privind incadrarea si salarizarea personalului de conducere si executie.

- legalitatea, realitatea si necesitatea cheltuielilor efectuate in numerar sau prin alte mijloace de plata.

c2)La nivelul institutiilor publice, principalele obiective ale activitatii control financiar ulterior constau in stabilirea:

- modului de administrare si utilizare a fondurilor acordate de la buget

- modului de utilizare a mijloacelor si a fondurilor din dotarea unitatilor economice ale statului.

- indeplinirii integrale si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscala fata de diferite structuri guvernamentale. Dupa structurile care o exercita:

A. Control financiar al statului - se defineste ca fiind activitatea de verificare financiara exercitata de catre structurile specializate ale statului, organizate in acest scop pe baza de prevederi legale proprii.

Dupa locul de exercitare, in cadrul institutiilor din sfera de activitate a legislativului sau a excutivului, controlul financiar al statului este organizat in structuri distincte, cu statute si atributii proprii fiecareia dintre ele, astfel:

A1) In sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este organizat si exercitat de Curtea de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar ulterior extern avand ca obiectiv verificarea modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.

A2) In sfera de activitate a executivului, controlul financiar este exercitat de catre structurile specializate ale Ministerului Finantelor Publice si ale Autoritatii Nationale de Control.

In cadrul Autoritatii Nationale de Control, activitatea de control financiar se exercita in baza prevederilor legale proprii, prin urmatoarele forme specifice:

- control economic exercitat de Corpul de Control al Guvernului

- control specific exercitat de Garda Nationala de Mediu si Inspectoratul de Stat in Constructii

- control financiar exercitat de Garda Financiara si Autoritatea Nationala a Vamilor

Controlul financiar de stat cuprinde in sfera sa administrarea si utilizarea mijloacelor financiare publice, precum si respectarea reglementarilor financiar- contabile in activitatea desfasurata de catre agentii economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.In concret, controlul financiar al statului are ca obiective:

Administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat si unitatilor finantate de la buget.

Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii prevazute de lege.

Exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiunilor financiare si fiscale fata de stat.

Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal si vamal.

Structuri cu atributii si competente in domeniul financiar- fiscal din cadrul Agentiei Nationale de administrare fiscala (ANAF):

1. Garda Financiara

2. Autoritatea Nationala a vamilor

3. Curtea de Conturi a Romaniei

B)Controlul financiar propriu

- se defineste ca fiind forma controlului financiar care se organizeaza si se exercita in cadrul unitatilor economice in scopul prevenirii sau depistarii si solutionarii efectelor unor abateri de la prevederile si normele legle prin care activitatile realizate in cadrul acestora sunt definite.Necesitatea instituirii, de catre unitatile economice, indiferent de forma acestora, a unui sistem de control financiar propriu rezulta din obligatia:

- cunoasterii de catre conducatorii unitatii economice, in orice moment si la detaliu, a starii patrimoniului propriu;

- recuperarii prejudiciilor si stabilirii raspunderilor pentru situatii care au afectat integritatea sau corecta administrare a patrimoniului.

Orice conducator de unitate economica are interesul si obligatia de a cunoaste, in amanuntime si in orice moment modul in care obligatiile financiare ce revin acesteia fata de stat au fost calculate, inregistrate si virate la diferitele bugete, in cuantumul si la termenele stabilite prin prevederile legale in vigoare.

In aceste conditii, oragnizarea unui sistem de control intern, care sa constate deficientele in legatura cu modul de gestionare a patrimoniului si de indeplinire a obligatiilor financiare ale unitatii economice fata de stat, este benefica atat acesteia cat si statului, deoarece creeaza premisele realizarii obiectivelor stabilite prin organele de guvernare.

In functie de natura unitatii economice in cadrul careia se organizeaza si se exercita, controlul financiar propriu poate avea urmatoarele doua forme:

Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale

Control financiar propriu organizat si exercitat in cadrul institutiilor publice.

Controlul financiar propriu organizat in cadrul agentiloe economici se exercita la randul sau, tot prin doua forme:

- control financiar preventiv al agentilor economici

- control financiar de gestiune.

Dupa sfera si continutul lui, controlul financiar poate fi de mai multe feluri:

- control financiar complet

- control financiar partial

- control total

- control prin sondaj

- controale tematice

- controlul integrat

- controale combinate

O alta forma importanta de control este cel fiscal.

Activitatea fiscala reprezinta o componenta a activitatii financiare referitoare la stabilirea si perceperea impozitelor si a altor venituri ale statului.

Controlul fiscal poate fi definit ca activitatea de verificare, supraveghere si analiza a modului de realizare a obiectivelor referitoare la stabilirea, perceperea si virarea catre stat a obligatiilor legale, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat.

Prin urmare, controlul fiscal este o parte componenta a controlului financiar, care in ansamblul sau are ca scop descoperirea abaterilor, deficientelor, lipsurilor prin compararea situatiei initiale, a obiectivelor stabilite, cu realitatea efectiva dupa derularea proceselor economice si financiare si luarea sau propunerea de masuri pentru eliminarea acestora.

In aceasta calitate, el contribuie la perfectionarea managementului atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic. Controlul financiar se efectueaza la regii autonome, societati nationale, companii nationale, societati comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica are calitatea de actionar si la alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat. Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar pune in evidenta marea complexitate a obiectivelor care fac obiectul verificarilor, fiind o proiectare din unghiuri diferite a diferitelor tehnici si procedee specifice asupra realitatii economiei si societatii.

2.3 Organizarea structurilor de control financiar pe langa Parlamentul Romaniei

Activitatea de control financiar organizata pe langa Parlamentul Romaniei este exercitata de catre o singura structura, specializata, Curtea de Conturi a Romaniei.

Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar si jurisdictie in domeniul financiar. Infiintarea acesteia este prevazuta de Constitutia Romaniei din 1991, care stabileste ca organizarea si functioanarea sa se reglementeaza prin lege organica.

Necesitatea si importanta Curtii de Conturi sunt determinate de faptul ca, in conformitate cu principiile democratice ale organizarii si functionarii statului, populatia trebuie sa cunoasca, din sursa independenta si competenta, daca impozitele platite si averea publica sunt administrate conform legii.

Prin modul cum este conceputa si organizata Curtea de Conturi, care functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei si isi exercita functiile in deplina independenta si in conformitate cu dispozitiile prevazute in Constitutie si in celelalte legi ale tarii, are menirea de a asigura populatiei atat cunoasterea daca banii de care se disperseaza prin impozite si avere publica sau administrate conform legii, cat si convingerea ca toti cei care nu respecta legea sunt obligati la raspundere, la recuperarea prejudiciilor cauzate.

Conform art.139 di Constitutie, Curtea de Conturi are:

Atributii de control asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public

Atributii jurisdictionale

Constitutia prevede, de asemenea, doua principale obligatii ce revin Curtii de Conturi :

- sa prezinte anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitul bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate

- sa controleze la cererea Camerei Debutatilor sau a Senatului modul de gestionare a resurselor si sa raporteze despre cele constatate

Curtea de Conturi a Romaniei se compune din:

Sectia de control financiar ulterior

Camerele de conturi judetene si a municipiului Bucuresti

Curtea de conturi verifica la nivelul MFP/ANAF si al directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, respectiv la unitatile teriroriale ale acestora, legalitatea stabilirii si incasarii veniturilor statului.

Astfel, se verifica respectarea dispoziitiilor legale cu privire la stabilirea, urmarirea si incasarea sumelor datoarte de contribuabilii bugetului statului.

2.4 Organizarea structurilor de control financiar in sfera de actiune a executivuluiIn sfera de activitate a executivului, activitatea de control financiar este organizata in structuri distincte care functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice, ca organ central ce pune in aplicare politica guvernamentala in domeniul financiar si Autoritatea Nationala de Control, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale.

2.4.1 Ministerul Finantelor PublicePrincipalele obiective ale activitatii Ministerului Finantelor Publice, asa cum au fost ele stabilite in baza prevederilor legale de organizare si functionare constau in:

- elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de guvernare in domeniul finantelor publice

- elaborarea cadrului normativ si institutional necesar realizarii obiectivelor din domeniul propriu de activitate.

- elaborarea si implementarea politicii bugetare si fiscale a Guvernului

- administrarea datoriei publice a statului

- elaborarea cadrului legal in domeniul contabilitatii

- exercitarea controlului financiar public.

Activitatatea de control financiar sau forme derivate ale acesteia, in sensul teoretic al notiunilor,este realizata in cadrul Ministerului Finantelor Publice de catre urmatoarele structuri:

1. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern

2. Directia Generala de Control Financiar Preventiv

3. Directia de Audit Public Intern

4. Agentia Nationala de Administrare Fiscala

2.4.2 Autoritatea Nationala de Control- este organizata in baza prevederilor legale proprii ca organ de specialitate al administratiei publice centrale care aplica programul Guvernului Romaniei in domeniul exercitarii functiilor autonome de control.

Principalele actiuni pe baza carora ANC realizeaza axtivitatea de control sunt:

Elaboreaza strategia comuna si specifica de control pentru structurile de control aflate in subordinea sau coordonarea sa.

Asigura exercitarea unitara a controlului si respectarea reglementarilor legale in domeniul sau de activitate.

Administreaza si gestioneaza patrimoniul propriu in baza prevederilor legale de organizare.

Din punct de vedere organizatoric ANC ii sunt subordonate urmatoarele institutii:

- Corpul de control al Guvernului

- Garda Financiara

- Autoritatea Nationala a Vamilor

2.4.3 Garda Financiara

Garda financiara se organizeaza ca institutie publica de control, cu personalitate juridica, in subordinea Autoritatii Natioale de Control, finantata de la bugetul de stat.

Garda financiara exercita controlul operativsi inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte care au efect evaziunea si frauda fiscala cu exceptia stabilirii diferentelor de impozite, taxe si contributii, precum si a dobanzilor si penalitatilor aferente acestora, a urmaririi, incasarii veniturilor bugetare si solutionarii contestatiilor.

Personalul Garzii financiare executa:

- operatiuni de control curent

- operatiuni de control tehnic

Garda financiara, in exercitarea atributiilor proprii, incheie, ca urmare a controalelor operative si inopinate, acte de control prin care se constata contraventiile savarsite si aplica sanctiunile stabilite de lege. Aceasta are dreptul sa constate acte si fapte care au ca efect evaziunea si frauda fiscala, sa solicite organelor fiscale stabilirea obligatiilor fiscale in intregime datorate, sa ceara organelor de executare competente luarea masurilor asiguratorii ori de cate ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea si sa sesizeze, dupa caz, organele de urmarire penala.

2.4.4. Autoritatea Nationala a Vamilor

Autoritatea Nationala a Vamilor se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Autoritatii Nationale de Control. Aceasta aplica strategia si programul Guvernului in domeniul vamal si exercita atributiile stabilite prin lege.

Autoritatea Nationala a Vamilor asigura aplicarea legislatiei in domeniul vamal in mod uniform, impartial, transparent si nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice si juridice, indiferent de statutul lor juridic si de forma de organizare si functionarea acestora.

In conformitate cu prevederile OG nr8/2005 privind stabilirea unor masuri de preluare a Garzii Financiare si a Autoritatii Nationale a Vamilor in subordinea MFP, precum si a unor masuri de reorganizare a Agentiei Nationale de Administare Fiscala, Garda Financiara si Autoritatea Nationala a Vamilor trec in subordinea ANAF.

Corpul de Control al Guvernului- este instituia publica a carei activitate se desfasoara in subordinea ANC aflata in directa coordonare a primului ministru.

Principalele obiective rezultate din propriile prevederi legale de organizare si functionare constau in:

Controlul administrativ intern privind modul de respectare a prevederilor legale in cadrul aparatului de lucru al Guvernului

Verificarea sesizarilor cu privire la conflictul de interese, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Lupta antifrauda.2.5 Organizarea structurilor de control financiar la unitatile economice

Intr-o economie bazata pe principii de piata, libera initiativa a membrilor societatii trebuie cultivata si stimulata, cu conditia ca materializarea acesteia in practica sa se realizeze intr-un cadru organizat, institutionalizat. Agentii ce actioneaza pe o piata economica, indiferent de forma de organizare a acesteia, au deplina libertate de a decide in mod autonom asupra activitatii proprii de a stabili cat si ce produc, de a stabili cota de repartizare a profitului pentru investitii si consum, conform obiectivelor imediate sau de perspectiva.

Organizarea unor structuri interne de control financiar , proprii unitatilor economice, constituie o sarcina legala numai pentru institutiile publice.

Cu toate acestea, organizarea unui sistem de control intern la nivelul tuturor unitatilor economice, indiferent de forma de proprietate a acestora, este necesara, atat datorita pemisivitatii actuale a cadrului legislativ, situatie care poate favoriza un climat de instabilitate cu repercursiuni in cresterea numarului activitatilor nelegale, cat si a nevoii de cunoastere in permanenta a situatiei patrimoniale si financiare a acestora.

Instituirea la nivelul unitatilor economice, a diferitelor forme ale controlului financiar intern, este programata astfel incat, prin rezultate, sa reaspunda urmatoarelor cerinte principale:

- sa asigure realizarea obiectivelor generale ale activitatii de control financiar prin evaluarea sistematica a tuturor activitatilor derulate de unitatea economica astfel incat sa se asigure mentinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor si operatiunilor realizate de catre acesta.

- stabilirea obiectivelor specifice se dimensioneaza astfel incat sa cuprinda pe cat posibil intrega arie a activitatilor desfasurate de institutie, sa fie adecvate fiecarei perioade si sa fie rezonabile.

- sa contribuie la crearea unei atitudini de cooperare constructive a intregului personal atat a celui de conducere cat si a celui de executie.

- sa realizeze conditiile unei supravegheri permanente a tuturor activitatilor de catre personalul de conducere pentru a interveni prin actiuni corective prompte si responsabile ori de cate ori se constata abateri de la prevederile legale sau de la regulamentele si normele proprii de organizare si functionare.

Calitatea managementului activitatilor desfasurate de societatile comerciale este data in primul rand si de capacitatea conducatorilor acestora de a preveni situatiile care, prin efecte ar perturba realizarea in conditii de eficienta a obiectivelor propuse.

Activitatea de control financiar se organizeaza in cadrul compartimentului financiar contabil al societatii comerciale si se exercita de catre conducatorul acestuia (director financiar contabil, contabil sef).

Un exemplu teoretic de document prin care se organizeaza activitatea de control financiar preventiv la nivelul unei societati comerciale, indiferent de forma acesteia se prezinta astfel:Societatea comerciala ,,X,, S.A

Decizia nr.10

Din ianuarie 2010

Conducatorul unitatii ( director general, presedinte,etc) in baza prevederilor (documentul de numire a conducatorului legal al unitatii- ordin, decizie), ale Legii nr.15/1990, ale Legii nr.30/1991, ale... (se trec, unde este cazul, actele normative de infiintare a unitatii) si ale statului propriu de functionare.CAP.III Obiectul controlului financiar; surse de date si informatiiActivitatea economica si financiara a unitatilor economice si a institutiilor se reflecta in programele economice si financiare ale acestora, in evidenta contabila, in darile de seama contabile si statistice etc. Toate acestea fac obiectul altor discipline de studiu, insusirea cunostintelor temeinice in domeniul tuturor acestora.

Evidenta contabila este principala furnizoare de date si informatii pentru efectuarea controlului. Majoritatea datelor necesare efectuarii controlului se gasesc in documentele primare precum si in cele contabile, respectiv in conturi, situatii contabile periodice, bilanturi, formulare anexe la darile de seama. Contabilitatea constituie insa concomitent si obiect al controlului, fiind necesar sa se controleze organizarea rationala si tinerea corecta si la zi a acesteia.

Constatarile controlului permit completarea sau corectarea inregistrarilor contabile, in masura in care anumite fenomene sau operatii au fost omise sau gresit evidentiate. Intre control si contabilitate exista deci relatii ample si reciproce.

Subliniem ca o importanta deosebita trebuie acordata controlului documentelor, atat sub aspectul formei cat si sub aspectul continutului documentelor.

Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective: autenticitatea, exactitatea intocmirii, valabilitatea documentelor si efectuarea corecta a calculelor. Din punct de vedere al continutului controlul documentelor are ca obiective: legalitatea, realitatea- exactitatea si eficienta, respectiv necesitatea, economicitatea si oportunitatea operatiilor economice si financiare consemnate in documente.Un control financiar fundamentat si cuprinzator nu poate evita controlul gestionarii, folosirii si evidentei formularelor cu regim special si nici ceea ce indeobste numim controlul contabil asupra activitatii economice a diverselor unitati.

Controlul asupra gestionarii, folosirii si evidentei formularelor cu regim special are ca obiectiv preintampinarea si descoperirea oricarei sustrageri a formularelor cu regim special pe tot parcursul gestionarii lor, astfel incat acestea sa nu poata fi folosite in scopuri frauduloase.

Controlul contabil este acel control asupra realitatii, legalitatii si eficientei operatiilor si activitatii economice si financiare care se efectueaza cu ajutorul mijloacelor contabilitatii.

Activitatii de control i se integraza si analiza activitatii economice a unitatilor. Astfel, in timp ce analiza economico- financiara ofera posibilitatea ca, prin folosirea datelor sintetice de evidenta, a documentelor centralizatoare sa se traga concluzii asupra realizarii programelor, asupra factorilor care au influentat aceste realizari, a rezervelor existente in intreprinderi, controlului ii revine sarcina de a continua aceasta analiza, prin verificari faptice si cercetari pana la nivelul documentelor primare.

Deci, analiza scoate la iveala legaturile cauzale dintre fenomenele petrecute in intreprindere, permitand aprecierea generala asupra situatiei economico- financiare a acesteia, iar controlul, realizand o continuarea si o adancirea a analizei, completeaza si concretizeaza in amanunt aceste constatari. Se poate aprecia ca analiza economico- financiara constituie de fapt si o metoda de control.

Orice control, cu exceptia celor limitate strict la situatia gestionara, trebuie sa inceapa cu analiza datelor din darile de seama, pentru a stabili indicatorii nerealizati si cauzele acestor nerealizari , pentru ca apoi, axat pe aceste constatari, sa se adanceasca cercetarea pana la documentele primare si pana la locul de desfasurare a proceselor, in vederea stabilirii concrete a deficientelor si raspunderilor. Cu ajutorul lui, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este, bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor. Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

La solutionarea problemelor financiare participa o multitudine de organe, care fac parte din sistemul democratiei reprezentative, din autoritatea administrativa sau constituie organe specializate ale puterii executive ori compartimente financiare in intreprinderi si institutii, dupa caz. Din categoria organelor democratiei reprezentative fac parte organele puterii centrale de stat: Parlamentul si consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale. Sub directa indrumare a acestor organe functioneaza organele administratiei de stat, prefecturile si primariile.

Din categoria institutiilor financiare specializate fac parte: Ministerul Finantelor, bancile, societatile de asigurari si reasigurari etc. Compartimentele financiare functioneaza in ministere si alte organe centrale ale administratiei de stat, in prefecturi si primarii, precum si in intreprinderi si institutii.

Aproximativ la fel ca reglementarea veche, activitatea de control financiar al statului se exercita prin Directia de control financiar si structurile subordonate apartinand directiilor generale ale finantelor publice judetene.

Obiective specifice de controlIn executarea atributiilor prevazute in art.5 din Legea nr.30/1991, cu modificarile ulterioare, principalele obiective ale controlului financiar sunt:

Modul de respectare a disciplinei economico- financiare si de realizare a prevederilor din bugetul de venituri si cheltuieli.

Modul de administrare si gestionare a mijloacelor materiale si a fondurilor financiare de catre regiile autonome, societatile nationale si societatile comerciale la care statul, direct sau printr-o institutie ori autoritate publica, are calitatea de actionar.

Modul de utilizare a ajutorului de stat( subventii, alocatii, credite cu garantia statului, fonduri, facilitati), potrivit destinatiei prevazute de lege.

Exectitatea si realitatea inregistrarilor in evidente

Calitatea managementului.

Intocmirea actelor de control

Organele de control financiar intocmesc, de regula, urmatoarele acte de control:

- proces verbal de control financiar

- proces verbal intermediar

- proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor

- nota de constatare

- nota unilaterala

- nota de prezentare

- raport de inspectie fiscala.

Necesitatea exercitrii funciei de control a managementului public este evident. Prezentm n continuare doar cteva argumente n acest sens:

permite verificarea legalitii i oportunitii deciziilor administrative, respectiv a eficienei msurilor adoptate de organele controlate.

identific acele cauze care constituie o frn n desfurarea normal a activitii.

ofer posibilitatea corectrii coninutului deciziilor astfel nct acestea s fie n concordan cu realitile sociale.

determin iniierea unor noi decizii

pune bazele reorganizrii nu numai a activitii, ci i a structurii administraiei, deoarece structurile din cadrul sistemului administrativ nu sunt imuabile, ele variaz n raport cu dezvoltarea social i cu modul de adaptare a aparatului administrativ la schimbare.

3.1Finalizarea actiunilor de control financiar. Masuri de valorificare a constatarilor controlului financiar.

Controlul financiar nu se limiteaza la constatarea lipsurilor, deficientelor si abaterilor. Controlul de constatare este urmat obligatoriu de controlul de remediere definitiva a neajunsurilor si abaterilor constatate. O actiune de control nu este considerata incheiata pana nu se lichideaza toate deficientele constatate si se stabilesc masuri care duc la imbunatatirea parctica a activitatilor economico-financiare. Controlul actioneaza pentru solutionarea corecta, operativa a problemelor, iar acolo unde sunt incalcate legile, in conformitate cu prevederile si drepturile legale, controlul ia masuri inclusiv pentru sanctionarea celor vinovati.

Finalizarea actiunilor de control financiar, respectiv valorificarea constatarilor facute, depinde de organul care a axercitat controlul,de conducerea agentului economic si de aplicarea solutiilor corespunzatoare, in functie de natura activitatii si deficientelor sau a rezervelor de imbunatatire constatate.

Pentru finalizarea actiunilor de control financiar se utilizeaza, in mod selectiv, diferentiat si corelat, in functie de aspectele concrete ale activitatiilor sau obiectivelor supuse controlului, o serie de masuri, cai, tehnici sau modalitati, in principal, se pune accent pe determinarea oricaror masuri necesare pentru remedierea si prevenirea repetarii deficientelor si abaterilor constatate si tragerea la raspundere a persoanelor vinovate.

Pentru stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar avem urmatoarele raspunderi: disciplinara, contraventionala, materiala si penala.BIBLIOGRAFIE,,Control financiar si fiscal,,- CECCAR Dr. Petre Popeanga, Dr. Gabriel Popeanga, Editura CECAR, Bucuresti, 2004,, Sistemul de control financiar- fiscal si de audit din Romania,,- Mircea Boulescu, Fuat Cadar, Editura Economica.

,, Managementul controlului financiar,, - Ion Bostan

PAGE 23