LILIANA RUXANDOIU NARATIUNE SI DIALOG IN PROZA ROMANEASCA

LILIANA RUXANDOIU NARATIUNE SI DIALOG IN PROZA ROMANEASCA

Distingerea dintre procesul emiterii si cel al receptarii, pentru ca E si R au de solutionatr probleme diferite:

E: - planificare lingvisctica

demers predictiv (trebuie sa prevasa reactiile lui R la fiecare sintre formularile posibile)

R: - interpretare lingvistica

demers euristic: trebuie sa opteze pentru ipoteza interpretativa pentru care nu are contraargumente)

Contextul:- factori lingvistici (ansamblul de enunturi)

factori extralingvistici (situatia de comunicare)

Limba: forma de baza a comportamentului social

intentionala

rationala

Comunicarea verbala:

a) Filtrul gramaticalitatii: corect/incorect

b) Filtrul reusitei: reusit/nereusit (R nu sesizeaza intentia E)

c) Filtrul eficientei: eficiente/ineficiente (R nu are reactia urmarita de E)

Enunt - corect - reusite- eficiente

- ineficiente

- nereusite

- incorect

P priveste comunicarea ca un act indreptat spere un anumit scop

( abordare retorica

Competenta pragmatica:

latura comunicativa = ansamblul conventiilor care guverneaza comunicarea (valabila pentru o intreaga comunitate)

latura sociala = capacitatea de folosire strategica a competentei comunicative, pentru realizarea scopurilor propuse (diferentiata in functie de grup si individ)

Tipologia textelor (Ch. Fillimore):

a) In functie de modelul de contructie:

monologic (E=R)

dialogic

impersonal ( E, R neidentificati)

b) In functie de relatia dintre ocazia producerii si receptarii textului:

conversatia convorbirea telefonica

comunicarea scrisaActul verbal:

a) componenta locutionara continutul verbel, lingvistic; independenta de contextul comunicativ

b) componenta ilocutionara continut locutionar + componeta intentionala a E, recunoscuta ca atare de R; presupune filtrul reusitei

c) componenta persocutionara efectele produse de actele ilocutionare asupra R; presupune filtrul eficientei; nu are indici specifici.

b) si c) sunt dependente de contextul comunicativ

Forta ilocutionara este exprimata prin:

1. verbe performative, care nu numai semnaleaza un anumit act, ci implica realizarea acestuia: a afirma, a declara, a promite, a invita.

2. Indici nespecifici:

modul imperativ

intonatia imperativa

forma negativa

anumite adverbe (sigur, bineinteles, precis)

3. Indirect, folosind indicatori ai altor acte:

mijloace conventionalizate formularea solicitarilor sub forma de intrebare

procedee ad-hoc, care tin de abilitatea E

enunt declarativ folosit pentru a exprima un refuz

Actele ilocutionare:

a) Declarative: E schimba lumea; presupun un cadru institutionalizat (va declar..., te concediez)

b) Reprezentative: E garanteaza adevarul propozitiei asertive (afirm, sugerez, insist)

c) Directive: E il determina pe R sa indeplineasca o actiune (a cere, a ruga, a ordona, a invita, a sfatui)

d) Comisive: E se angajeaza sa faca ceva (a promite, a se angaja)

e) Expresive: E isi exprima atitudinile, sentimentele (a multumi, a felicita, a se scuza)

Principii care guverneaza interactiunea verbala:

A) Principiul Cooperativ

Asigura coerenta si continuitatea discursiva

Presupune formularea fiecarei interventii in conformitate cu obiectivul activitatii comunicative

Presupune emiterea exclusiva a replicilor adecvate conversational

4 maxime:

maxima cantitatii: furnizarea tuturor informatiilor necesare si numai a celor necesare

maxima calitatii: furnizarea exclusiva a informatiilor pe care le cred adevarate si pentru care au probe

maxima relevantei: furnizarea exclusiva a informatiilor legate de subiectul discutiei

maxima manierei: reclama claritatea expresiei (evitarea obscuritatii, a ambiguitatii, prolixitatii, urmarirea logicii discursului)

esential nu este faptul ca E ar adera in mod constant la aceste maxime, ci ca R interpreteaza intotdeauna enunturile E ca fiind conforme cu ele.

2 tipuri de deductii pragmatice:

implicaturi conversationale:

nu sunt propriu-zis dependente de structura lingvistica, ci de contextul comunicativ.

Au in vedere presupunerea naturii cooperative a interactiunii verbale

a) Implicaturi standard

b) Implicaturi bazate pe abuz: incalca deliberat una sau mai multe maxime

presupozitii legate direct ed structura lingvistica

deductii pragmatice

depind si de factori contextuale

declansate de anumite elemente lingvistice cu functie de marci

cadrul oricarui dialog este definit ed un nucleu de presupozitii comun interlocutorilor; unde acesta nu exista, apare dificultatea de a dialoga cu persoane straine, si necesitatea unor schimburi cu functie fatica.

B) Principiul Politetii

incalcarea lui determina blocarea canalelor de comunicare

a) Politetea negativa (a mentinerii distantelor)

evitarea aducerii unor prejudicii imaginii publice a interlocutorului

respectarea reciproca a nevoii de independenta

strategii (mecanisme de atenuare a prejudiciului):

exprimarea indirecta conventionala a fortei ilocutionare (intrebare in loc de ordin)

reducerea la minimum a presupunerilor privind disponibilitatea R de a indeplini o actiune

adoptarea unei atitudini pesimiste cu privire la dorinta R de a efectua o actiune

reducerea gradului de interferenta prin apelul la structuri limitative (numai o secunda)

exprimarea diferentei prin inferiorizarea E

formularea directa de scuze

impersonalizarea enunturilor

formularea enuntului ca si cum E ar contracta o datorie fata de R (iti raman dator)

b) Politetea pozitiva (integrativa)

respectarea nevoii fiecaruia de a se bucura de aprecierea celorlalti

strategii formularea explicita a unor observatii admirative

preocuparea de a spori interesul propriei contributii la dialog

sublinierea apartenentei E si R la acelasi grup

cautarea acordului R prin abordarea unor subiecte sigure, sau prin reluarea replicilor R

evitarea exprimarii directe a dezacordului

exprimarea optimismului

afirmarea existentei unui teritoriu comun

gluma

Maximele politetii :

Maxima Tactului

centrate asupra celorlalti

Maxima Aprobarii

Maxima Generozitatiicentrate asupra E

Maxima Modestiei

Maxima Acordului

Maxima Simpariei