Libertatea de a alege

Cei trei piloni pe care s-au sprijinit recomandările făcute pe baza Consensului de la

Washington în anii 80-90 au fost: austeritatea fiscală, privatizarea și liberalizarea pieței. În loc

să fie niște mijloace folosite în scopul realizării unei creșteri economice mai echitabile și mai

viabile, aceste politici deveniseră scopuri în sine.

Privatizarea reprezintă transformarea sectoarelor de activitate și a firmelor gestionate de stat

în sectoare și firme private, iar felul în care se face privatizarea este extrem de important.

F.M.I și Banca Mondială sunt două din instituțiile care au abordat problema dintr-o

perspectivă ideologică îngustă, și anume – privatizare rapidă, lăsând la o parte problemele

concurenței și ale reglementării. Această procupare redusă a F.M.I-ului asupra concurenței și

reglementării are o explicație firească: privatizarea unui monopol nereglementat poate aduce

mai mulți bani guvernului, drept pentru care instituția se și concentrează mai mult asupra

aspectelor macroeconomice (cum ar fi mărimea bugetului de stat) dcât asupra celor structurale

(cum ar fi eficiența și competitivitatea industriei). La acest proces au participat atât

consumatorii cât și lucrătorii. Deși privatizarea contribuie adesea la eficientizarea

întreprinderilor de stat prin ajustarea efectivelor de personal ale acestora, economiștii trebuie

să se concentreze asupra eficienței pe ansamblu, deoarece șomajul presupune niște costuri

sociale pe care firmele private pur și simplu nu le iau în calcul. Aceste costuri, mai ales în

țările în curs de dezvoltare, sunt uriașe și sunt suportate multă vreme imediat după pierderea

unui loc de muncă, ceea ce duce la reducerea venitului țării respective și agravarea situației

materiale a lucrătorilor. Autorul subliniază faptul că privatizarea trebuie să fie componenta

unui program mai vast astfel încât să determine creearea de locuri de muncă în paralel cu

dispariția lor generată adesea de privatizare. De asemenea trebuie aplicate politic

macroeconomice, inclusiv de reducere a ratelor dobânzilor, care să contribuie la crearea de

locuri de muncă. Una dintr cele mai serioase preocupări legate de privatizare o constituie

corupția și anume: dacă un guvern este corput, există puține dovezi că privatizarea va putea

rezolva problema, în cel mai sigur caz același guvern corupt ocupându-se și de privatizare.

Unul din exemplele tulburătoare în privința răului produs de ”privatizarea cu orice preț” îl

constituie Rusia, dovedindu-se a fi un puternic factor de subminare a încrederii în instituțiile

democrației și economiei de piață.

Liberalizarea – presupune eliminarea amestecului statului, în activitatea de pe piețele

financiare, de capital, precum și a barierelor din calea schimburilor comerciale. Unul dintre

aspectele liberalizării care s bucură de un sprijin masiv este liberalizarea comerțului. Deși,

liberalizarea comerțului ar trebui să servească la creșterea venitului unei țări, determinând

resursele să se miște dinspre destinațiile mai puțin productive spre cele mai productive sau,

așa cum spun economiștii, folosind avantajul comparativ, mișcarea resurselor dinspre

destinațiile cu productivitate scăzută spre cele cu productivitate zero nu sporește avuția unei

țări, lucru care s-a întâmplat în urma aplicării programelor F.M.I. Deși ideologa F.M.I susține

că se vor crea locuri de muncă noi, cu o producivitate mai mare, pe măsură ce locurile de

muncă noi, cu o productivitate scăzută, create în spatele barierelor protecționiste, vor

dispărea, lucrurile nu stau așa. Pentru crearea de noi firme și de locuri de muncă este nevoie

de captal și de spirit de inițiativă în afaceri, iar în țările în curs de dezvoltare cel din urmă

element este adeseori aproape absent din cauza lipsei de educație , iar cel dintâi, din cauza

lipsei de finanțare bancară. În multe țări insituția a înrăutățit lucrurile pentru că programele de

austeritate au generat o creștere atât de mare a ratelor dobânzilor – uneori acestea depășind

20%, alteori depășind 50 % sau chiar 100% -încât ar fi fost imposibil să se creeze locuri de

muncă și întreprinderi noi chiar și în condițiile unui mediu economic prielnc precum cel din

SUA.