kineto in deficiente

8/14/2019 Kineto in Deficiente

http://slidepdf.com/reader/full/kineto-in-deficiente 1/22



-recup.cardio-vasculară;-recup.în bolile respiratorii cronice şi extrapulmonare generatoare de disfuncţiiventilatorii cronice;-recup.în bolile psihice(inclusiv tulburările de vorbire);-recup. În deficitele senzoriale;

Metode şi tehnici de lucru în recuperare-fizioterapia;-ergoterapia;-ortezare-protezare;-logopedia;-protezarea auditivă;-protezarea oculară;-psihoterapia;-profesionalizare si reprofesionalizare;

Echipa cuprinde un colectiv

pluridisciplinar(medic,nutriţionist,psiholog,kinetoterapeut).

Kt în deficienţe fizice funcţionale



Tipuri de deficienţe,incapacităţi,handicapuri.Examinareapacientului.Fişa pacientului

Clasificarea I D H după OMS:-intelectuale;

-deficienţe ale psihicului;-limbaj şi vorbire;-auditive;-oculare;-alte organe;-deficienţe ale scheletului şi ale aparatului de susţinere;-deficienţe estetice;-deficienţe ale funcţiilor generale; Clasificarea incapacităţilor:-comportament;-comunicare;-incapacitate-îngrijiri corporale;-incapacitate de locomoţie,-incapacităţi privind utilizarea corpului la anumite sarcini;-neîndemânări;-incapacităţi evidente numai în situaţii speciale;-aptitudini particulare;-altele;Scala de apreciere a gravităţii -0(poate efectua orice activitate)-6(incapacitate completă);Scala perspectivei de revenire la normal-0(fără incapacitate)-6(fără

perspective de reintegrare);

Tipuri de handicap:-de orientare;-de independenţă fizică;-de mobilitate;-ocupaţional;-de integrare socială;-economic;A) handicap locomotor determinat de:-leziuni osteo-articulare(artroze,spondilite,poliartrite);

-leziuni ale sistemuluinervos(plegii,scleroză multiplă,

sechele poliomielită);-maladii

cronice,miopatii,degenerescenţe ale SN;-amputaţii;

B) handicap psihic-deficenţe mintale;-boli cronice(autism,psihoze severe);-handicap senzorial;-boli cronice invalidante;

-polihandicapuri;-deficienţe de integrare socială şi profesională;



Tipuri de activităţi-de învăţare şi aplicare a cunoştinţelor;-comunicare;-mişcare şi posturare;-mişcare în mediu(mobilitate);-îngrijire personală;

-activităţi la domicilui;-interrelaţionare;-activităţi majore pentru viaţă;-viaţă comunitară,socială şi civică;

Examinarea pacientului Examenul obiectiv-se utilizează instrumentespecifice(artrometru,goniometru,miotonometrudinamometru,tensiometru,pulsoximetru).-inspecţia-poziţia corpului,eventualele deficienţe alecoloanei,malaliniamente,deformaţiile

toracice;-palparea-eventualele semne ale inflamaţiei,tonusul muscular;-mobilizarea-mişcari pasive,comparaţie cu membrul sanatos ,plecând de lapoziţia anat. 0;

Mijloacele reeducării funcţionale

Reeducarea funcţională se individualizează pentru fiecareboală,după evoluţie,vârstă,sex,vârstă biologică.

Mijloace folosite-mişcarea;-masajul;



-fizioterapia;-posturările;

A) mişcarea-deplasarea segmentelor corpului sau a întregului corp înspaţiu.-mişcarea pasivă-prin contracţii musculare;fără participarea pacientului;

Scopul este de a asigura troficitateaţesuturilor,favorizarea circulaţiei locale,combaterea efectelor imobilizării.Prizele cât mai aproape de articulaţiile imobilizate;implicarea articulaţiilorde vecinătate;mişcarea se realizează până la apariţia durerii;ritm deexecuţie lent pentru evitarea contracturilor reflexe; Tipuri de mişcare pasivă-manipulări-mişcări pasive aplicate pe coloanavertebrală în tratarea

algiilor;-tehnica Bago-mişcări bruste după relaxarea

pacientului(pot provocaruperi ligamentare,smulgeri

apofizare);-îndoiri-întinderi-mişcări pasive până la pragul

dureros pentru păs-trarea mobilităţii.

-mişcarea activă-ajutată(în impotenţe funcţionale,atrofii musculare);-liberă(în fazele avansate ale recuperării);-cu rezistenţă;

Miscările izometrice-concentrice şi excentrice;-în interiorul sau în afara segmentului de

contracţie;

Contracţiile izometrice-fără deplasarea segmentelor,efectuate împotrivaunei rezistenţe;B)masajul -ansamblu de tehnici efectuate manual sau mecanic pe parţilemoi ale corpului cu -scop igienic,terapeutic şi profilactic.-se folosesc diferite procedee de masaj în funcţie de afecţiune şi derezultatul dorit.C)fizioterapia-hidro,termo,electro,crioterapia;D)posturările-fixarea într-o anumită poziţie a uneia sau a mai multorarticulaţii,un timp variabil,pentru a restabili curbura,axul sau forma iniţialăa articulaţiei,corectarea progresivă a poziţiei şi amplitudinii mişcărilor uneiarticulaţii prin învingerea retracţiilor musculo-tendinoase.

Poziţii fundamentale-stând(ortostatism);-şezând;-pe genunchi;-decubit;-atârnat;-sprijinit;

Mersul fiziologic şi corectarea mersului

patologic



Mersul este un procedeu natural de deplasare folosind mişcăriciclice;spre deosebire de alergare se menţine permanent contactul cusolul.

Un ciclu complet de mers cuprinde sprijin unilateral şi dublu,fiecarepicior trecând prin fazele de sprijin,oscilantă,de sprijin.

Fazele mersului:1)perioada de sprijin a fiecărui picior a-faza de amortizare -începe cu aşezarea piciorului pe sol în faţacorpului şi durează până în momentul verticalei; la contactul cu solul secontractă muşchii antero-externi ai gambei pentru a atinge solul mai întâicu călcâiul,apoi se aşează toată talpa prin relaxarea acestor muşchi; prininerţie tibia se înclină înainte,cu flexia genunchiului prin contracţiatricepsului sural.Contactul iniţial al tălpii se face pe marginea externă alabei piciorului.b-faza de impulsie- începe din momentul în care piciorul de sprijin estevertical,talpa se desprinde de sol,terminându-se perioada de sprijinposterior.Elanul rezultat împinge corpul în faţă.-tricepsul sural realizează extensia articulaţiei TT şi apoi a genunchiului.-lungimea pasului depinde de amplitudinea extensiei(tocurile înalte duc lascurtarea pasului).

Între aceste două faze este perioada de oscilaţie a picioruluinesprijinit.

2)perioada de oscilaţie a piciorului libera-faza pasului posterior-piciorul se află înapoia trunchiului şi se îndoaietreptat,pe măsură ce se apropie de verticală;

b-faza pasului anterior-piciorul oscilant trece de verticală,se întindetreptat şi ajunge în extensie în momentul atingerii solului.- laba piciorului pendulează după ce a părăsit solul şi cade în ecvin;-înainte de a lua contact cu solul, talpa se ridică prin fexie dorsală(princontracţia m.gambier anterior);

În absenţa acestor contracţii apare mersul stepat.Un ciclu de mişcare pentru acelaşi picior cuprinde-perioada de sprijin-

amortizare -verticală

-impulsie-perioada de

oscilaţie-pasul posterior -verticală -pasul anteriorCentrul de greutate al corpului execută în fiecare ciclu câte două urcări şidouă coborâri.-maximul de înălţime este la momentul verticalei iar poziţia cea mai joasăeste în sprijinul dublu;-oscilaţiile CGC sunt şi în plan lateral,când greutatea corpului se ducealternativ de pe un picior pe altul;



-trunchiul compensează şi armonizează deplasarea având răsuciri stg/dr. sisimultane cu cele ale bazinului;-la fiecare păşire,braţul şi piciorul opus sunt duse în acelaşi timp înainte;

Amplitudinea şi viteza mişcărilor trunchiului superior se corelează cucele ale trunchiului inferior.

Lungimea pasului depinde de-lungimea membrului inferior;-unghiul de deschidere al MI(artic.coxo-femurală);

-răsucirea în afara a vârfurilorpicioarelor(pasul este mai lung

când răsucirea este mai mică);-modul cum se ia contactul cu solul(mai

întâi călcâiul,asigurândextensia gambei pe coapsă);

Mersul patologic

-şchiopătări-ireductibile;-corectibile;

Variante de mers patologic:-pasul unilateral-mers sacadat,la impulsie participă doar piciorul sănătos;-pasul tarşiit-în boala Parkinson;-pasul cosit-piciorul bolnav realizează deplasarea prin rotaţie laterală;-pasul scurtat-prin afectarea aerticulaţiilor;-pasul cu baza de susţinere lărgită;

Afectări musculare ce determina mers patologic:

-muşchiul psoas iliac-nu realizează flexia coapsei pe bazin(în pareze şiparalizii ale MI);-fesierul mare-nu realizează extensia coapsei în faza de impulsie a pasuluiposterior;-fesierul mijlociu-mers legănat;-fesierul mic-pas scurt cu rotare în afară;-ischio-gambierii-nu realizează flexia gambei pe coapsă;-cvadricepsul-sprijinul pe picior se realizează cu genunchiul în recurvatum;-peronierii-sprijinul tălpii se va face pe margineea externă;-extensorii-pasul va fi mai scurt;

Mijloace de reeducare a mersului Se pot folosi aparate de sprijin pentru mers-fixe-bare paralele;

-scară;-plan înclinat;

-mobile-cadru de mers;-cârje;-bastoane;

-hidrokinetoterapie;-deplasare pe plan înclinat;-mers pe teren variat;



Kt.în deficienţe fizice funcţionale-membrulsuperior

PrehensiuneaMâna este considerată organul cel mai inteligent darmişcările în

toate planurile sunt asigurate de coroborarea mişcărilor proprii mâinii cumişcările cotului şi umărului.Prehensiunea apare încă de la nastere,copilul fiind capabil să se

agaţe şi să se menţină atârnat în aer chiar din primele zile.În afară de prehensiune mai avem-pronosupinaţie;

-adducţie/abducţie;-rotaţie;-flexie/extensie;

Prehensiunea este dată de contracţia flexorilor degetelor(sunt maiputernici şi în caz de paralizie se recuperează mai repede).

Tipuri de mişcări:-flexia degetelor -m.interosoşi pentru falanga I;

-m.flexor superficial pentru falanga II;-m.flexor profund pentru falanga III;-m.scurt/lung flexor al policelui pentru falangele I-II;

-extensia degetelor -m.interosoşi pentru degetele 2-5;-m.scurt/lung extensor al policelui pentru falangele I-

II;-abducţia-m.interosoşi dorsali pentru degetele 2-5;

-m.lung abductor al policelui;

-adducţia-m.interosoşi palmari pentru degetele 2-5;-m.adductor oblic al policelui;

-opoziţia-m.opozant al policelui;-m.opozant al degetului mic;

Tipuri de prehensiune:-apucarea în cârlig(flexia degetelor 2-5;se întâlneşte la hemiplegici);-apucarea între police şi index pe partea laterală(obiecte mici,plate);.apucarea palmară globală(pentru obiecte cilindrice);-apucarea între degete a obiectelor mici fără a le deforma;

-apucarea police-index spre vârful degetelor(obiecte mici,bani);-apucarea în menghină(obiecte mari,cărţi);



În hemiplegie se pierd mişcările mâinii,este afectată mai alesextensia.Pacientul poate ţine în mână obiecte(flexorii degetelor primescstimuli tactili şi proprioceptivi)dar nu le poate da drumul(din lipsaextensiei).

Mijloace de reeducare a mâinii Ergoterapia foloseşte activităţi normale pentru a antrenaarticulaţiile şi muşchii lezaţi(direct sau secundar leziunilor nervoase).-terapia ludică la copil;-integrarea în grup elimină apatia,creşte încrederea,antreneazăcreativitatea, favorizează comunicarea şi ameliorarea comportamentuluisocial;-munca are şi finalitate practică,rol psihologic şi de crestere a calităţiivieţii;Durata unei şedinţe de eroterapie este de 60-90 min/2-3 ori pe

săptămână.Se are în vedere întreg membrul superior,insistând pemişcările deficitare.

Activităţi care pot mobiliza mai multe segmente:-umărul-desenat,colorat pe şevalet;

-tâmplărie;-scrimă,tenis,-ţesut pe pânză verticală;

-cotul şi umărul-rularea de obiecte cilindrice;-pieptănat şi coafat;-ridicare/coborâre de obiecte;

-pentru pronosupinaţie-folosirea uneltelor de inşurubare/deşurubare;-umplerea/golirea apei dintr-un recipient ;-articulaţia mâinii-tricotat,crosetat;

-scris la maşină;-activităţi casnice diverse;

-degetele-cusut,înşirare de mărgele pe aţă;-cantat la instrumente cu clape,-scris,desenat,pictat;-olărit;-modelaj din plastelină;

-indexul-apăsare pe butoane,clape,taste;

-formare de numere pe discul de telefon;

Principii în recuperarea după paralizii ale nervilor mâinii Paraliziile apar prin secţionare,zdrobire sau compresiune a nervilor

motori.Dacă sunt secţionaţi nervii senzitivi apar amorţeli sub locul

secţiunii.afectarea nervilor micşti determină tulburări de motricitate şisensibilitate.

In caz de zdrobire-scade motricitatea,apare durerea sau contractura.Compresiunea-determină senuaţia de amorţire.

-nervul circumflex-inervează m.deltoid,prin paralizie funcţia sa estediminuată;-nervul musculo-cutanat-afectează supinaţia;



Kt.în afecţiuni cardio-respiratorii

-de reamintit noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatelor cardio-vascular şi respirator;-blocul toracal-structurile osoase,musculare,pleura;-mediastinul-spaţiul cuprins între stern(anterior),coloanavertebrală(posterior)şi feţele interne ale plămânilor(lateral).-conţine inima şi marile vase toracice,traheea,bronhiile,esofagul,canalullimfatic,nervii pneumogastric,frenic şi lantul simpatic,ganglioni;

Aparatul respiratorAnatomie-fose nazale;

-faringe;-laringe;-trahee;-bronhii;-ţesut pulmonar;-alveole pulmonare;

Fiziologie

-fazele respiraţiei :-ventilaţia pulmonară-deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolelepulmonare şi mediul extern;-difuziunea alveolară-difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şidifuziunea în sens invers a CO2;-transportul gazelor -O2 sub formă de oxihemoglobină;

-CO2 dizolvat în plasmă sub formă decarbaminohemoglobină;-respiraţia tisulară;

-reglarea respiraţiei

-centrii bulbari-ritmul de bază,involuntar,automat(GRD;GRV);-centrii pontini-apneustic-scade frecvenţa respiratorie,inspir profund;



- pneumotaxic-creşte frecvenţa respiratorie,limiteazăinspirul;-chemoreceptorii centrali-localizaţi bilateral de suprafaţa ventrală abulbului;

-prezintă sensibilitate la concentraţia ionilor

de H din LCR(CO2 poate străbate bariera hematoencefalică);-chemoreceptorii periferici-la nivelul corpilor aortici şi carotidieni;suntstimulaţi de scaderea

presiunii parţiale a O2 şi crestereapres.parţiale a CO2;

-sunt singurii care detectează modificareapres.parţiale a O2 în

lichidele organismului;Este importantă elasticitatea,complianţa pulmonară;există lucru

mecanic al respiraţiei ce poate fi ameliorat prin kt.

Semiologiesimptome funcţionale

Tusea-act reflex sau voluntaral cărui rezultat este expulzarea aerului saua corpilor straini din căile respiratorii.După etiologie poate fi-faringiană(faringite acute şi cronice);

-laringiană;

-bronşică;-pulmonară;-pleurală;-mediastinală;

Mai poate fi-uscată,fără expectoraţie;-umedă,urmată de expectoraţie;

Alte tipuri-cvintoasă(în tusea convulsivă);-bitonală(traheobronşite,tumori mediastinale);-surdă,răguşită(afecţiuni laringiene);-emetizantă(în tusea convulsivă);

Expectoraţia-eliminarea produşilor din căile respiratorii.

-vomica-expulzarea brutală a unei colecţii purulente din parenchimulpulmonar în căile respiratorii(în abcese pulmonare,pleurezii);-sputa mucoasă-în bronşita acută şi astmul bronşic;-sputa purulentă-în abces pulmonar,Tbc cavitară,chist hidaticsuprainfectat;-hemoptizia-sânge din căile respiratorii inferioare;-sughiţul-contracţie a diafragmului produsă prin iritarea nervului frenic(întumori cerebrale şi pulmonare,pleurezii);-tulburările vocii(disfonie);Durerea toracică-poate fi pleuro-pumonară,parietală,cardio-vasculară,mediastinală.Dispneea-dificultate în respiraţie;respiraţie conştientă,voluntară;-după etiologie-permanentă(în insuf.cardiacă);



-de efort;-de decubit;-paroxistică(în astm bronşic,EPA);

După ritmul respirator-bradipnee;-tahipnee sau polipnee;

După timpul respiraţiei-inspiratorie(în edem glotic);-expiratorie(în astm bronşic,emfizem pulmonar);-mixtă(pleurezii,pneumonie);

Semne fiziceInspecţia-informaţii asupra cutiei toracice şi a mişcărilor respiratorii;Palparea-ritmul respirator,transmiterea vibraţiilor vocale;Percuţia-interpretarea calităţii sunetelor pulmonare;Auscultaţia-sesizarea şi interpretarea zgomotelor în cursulrespiraţiei,tusei,vorbirii;Modificările murmurului vezicular;Suflurile-înlocuiesc zgomotele respiratorii normale;Ralurile-zgomote patologice în alveole sau bronhii care se modifică prinrespiraţie sau tuse;Frecătura pleurală-zgomot patologic între foiţele pleurei în infamaţiaacestora.

Aparatul cardio-vascularAnatomie-cord;

-vase de sânge-artere,capilare,vene;Fiziologie

Circulaţia pulmonară-din VD prin trunchiul arterei pulmonare-arterepulmonare-sânge cu CO2 la reţeaua capilară perialveolară-eliminarea CO2prin expir;sânge cu O2 colectat de venele pulmonare-AS.Circulaţia sistemică-din VS-artera aortă-sânge oxigenat la ţesuturi şiorgane-sânge cu CO2 pin venele cave –AD.

SemiologieSimptome funcţionale

Dispneea-apare de obicei în IC stângă(respiraţii frecvente şi superficiale);-apare în accese şi survine de obicei noaptea;

Durerea-precordială(cardiacă sau extracardiacă);

-radiculară;-din astenia neurocirculatorie;-cardiacă-în cardiopatiile coronariene ischemice;

Cianoza- în insuficienţa cardiacă dreaptă;creste Hb în sângele capilar;

Semne fiziceinspecţia -poziţia bolnavului;

-culoarea tegumentelor şi a mucoaselor;-turgescenţa venelor jugulare;-bombarea abdomenului;

Palparea-şocul apexian;-palparea arterelor periferice;



-T-repolarizarea cordului;Polisomnografia=Ecg+Eeg+ritm respirator+SaO2-pentru diagnosticareasindromului de apnee în somn.Radiografia toracicăAngiografia-pune în evidenţă cavităţile inimii şi vasele mari de sânge cu

ajutorul substanţeolr radioopace,introduse prin cateterism.Echo-cord,fonocardiogramă;

Testarea toleranţei la efort

Testarea cardio-respiratorie dinamică de apreciere la efort ,stabileşte:-tipul efortului-mers pe covor rulant;

-cicloergometrul;-6 min de mers;-banc de vâslit;

-măsurarea efortului-travaliul(forţa x distanţa);-puterea(travaliul/timp);-randamentul(travaliul efectuat/energia utilizată);În funcţie de efort,există mai multe tipuri de teste:-cu efort submaximal standardizat,cu intensitate constantă(testul Master);-cu efort subaximal cu intensitate crescută;-metode de măsurare a efectelor asupra organismului-durerea(scală în 4trepte);

-TA,FC;frecvenţa respiratorie;VO2; Testele pot avea durată-scurtă-până la 10 min(reacţia la efort);

-lungă-peste 20 min(adaptarea la efort);

Condiţii-dimineaţa sau în timpul zilei;-după 2 ore de la masă;-examinare şi supraveghere medicală;-microclimat optim;-oxigenoterapie,în caz de urgenţă;

Contraindicaţii-relative-care apar în timpul testării;-absolute-modificări recente pe Ecg;

-IMA recent;-angină pectorală instabilă;-aritmii necontrolate;-insuficienţă cardiacă congestivă acută;-febră;-miocardite,pericardite;-tulburări psihice severe;

Kt.în boli cu deficit ventilatorobstructiv



1-boli obstructive ale căilor respiratorii-BPOC-se poate asocia cuemfizem pulmonar;

-bronşita cronică-tuseproductivă,cu expectoraţie,

zilnic,cel puţin 3 luni/an,2ani consecutiv;-boli obstructive pulmonare-astm bronşic-boală inflamatorie de tip

alergic ce poate evoluaprin crize bronho-

spastice parţial sau total rever-sibile;wheezing,VEMS

mai puţin de 70%,CV nor-mală;

2-boli pulmonare restrictive(DVR)-sarcoidoza-boală inflamatoriecronică granulomatoasă; -pneumoconioze;

-alveolite alergice(febra de fân);-alte fibroze pulmonare;

3-boli infecţioase pulmonare- pneumonia;-pleurezia;-tuberculoza;-bronşiectazia;-chistul hidatic;

4-tumori5-boli ale sistemului vascular pulmonar-embolia pulmonară-obstrucţia

unui vas prin tromb; -cord pulmonar cronic-deteriorarea morfo-funcţio-

nală a VD ca urmare acreşterii presiunii la nivel

pulmonar;-hipertensiunea arterială

pulmonară;-sindromul de detresă

respiratorie;6-sindromul de apnee în somn(SAS;SAOS)

Mecanisme de producere a DVO1.reversibile(hipersecreţie,bronhospasm)-trat.constă în administrarea debronhodilatatoare,Antiinflamatoare;2.ireversibile-fibroza;

-atrofia peretelui bronhic;-scăderea elasticităţii ţesutului pulmonar;-pierderea de spaţii aeriene;

Efectele sindromului obstructiv



1.perturbarea fluxului de aer-OAFA(obstrucţie acută flux de aer);2.perturbarea volumelor pulmonare-obstrucţia creşte volumulrezidual;3.perturbarea raportului ventilaţie-perfuzie-scade ritmul respirator;

-echilibrare inspir-expir;

4.perturbarea difuziunii alveolo-capilare5.tulburarea travaliului-cresterea tensiunii în muşchi;-activarea muşchilor inspiratori şi expiratori de

rezervă;-tonifierea muşchilor respiratori;

- scăderea obstrucţiei;-reeducare respiratorie;

6.perturbarea gazelor sanguine-oxigenoterapie;-ameliorarea obstrucţiei;

7.tulburări cardio-circulatorii

Metode de recuperare în DVO1.dezobstrucţia bronşică-eliminarea secreţiilor prin educarea tuseiproductive;

-expectorante;-hidratare;-drenaj postural;-vibromasaj;-educarea tusei;-ex.fizice pentru braţe şi trunchi;

2.scăderea travaliului respirator-scade treptat frecvenţa respiratorie;

-creşte volumul curent;-relaxarea toracică şi a umerilor;-respiraţie diafragmatică;-reantrenare la efort progresiv;

4.tonifierea muşchilor respiratori-vorbit,cântat;-corectarea poziţiilor vicioase;



Kt. În boli cu deficit ventilatorrestrictivDVR-scade capacitatea vitală,scade ventilaţia maximă şi cinematicasistemului toraco-pulmonar.Clasificare:1.după etajul lanţului cinematic ventilator:-afectarea centrilor nervoşi-intoxicaţii medicamentoase;

-TCC;-leziuni vasculare;

-leziuni nervoase-sechele poliomielitice;-paralizii de nerv frenic;

-nevralgii intercostale;-leziuni musculare-miastenia gravis;

-distrofii musculare;-miozite;

-afectarea directă a mobilizării sistemului toraco-pulmonar -cifo-scolioze;-SA;-epanşa

mente pleurale;-pneum

otorax;-fracturi

costale;-chist

hidatic,fibroză pulmonară;-pneum

onii;-tumori,

hernie diafragmatică;-obezita

te;-sarcină;

2.după substratul mecanic:-boli care supraîncarcă mecanic sistemul toraco-pulmonar;



-boli care scad forţa motorie a sistemului(leziuni nervoase,musculare);-boli cu supraîncărcare mecanică şi pierdere senzitivo-motorie(tetraplegii);

Consecinţele DVR-hipoventilaţie globală alveolară-bruscă(urgenţămajoră!);

-treptat-scadeconc. O2 (hipoxemie);-creşte

presiunea CO2-muscul

atură deficitară;-creşte

travaliul ventilator;-scade

volumul curent;Efectele tulburărilor gazoase-cerebrale,metabolice,circulatorii.

Recuperarea pacienţilor cu DVR-testarea toleranţei la efort;-adaptarea metodelor kinetice la cerinţele fiecărui pacient;Obiective:1.tratarea cauzei supraîncărcării mecanice-regim hipocaloric înobezitate;

-menţinerea mobilităţiicoloanei şi a articulaţiilor

-gimnastică medicală

corectivă; -mobilizarea toracelui dupăpuncţia pleurală(pentru

a evita aderenţele ce scadexpansiunea toracelui);2.ameliorarea ventilaţiei alveolare:-tratarea cauzei care încarcăsistemul;

-creşterea expansiunii şiamplitudinii mişcărilor respira-

torii;-scăderea travaliului ventilator;

-respiraţie în presiune pozitivăintermitentă;3.antrenamentul la efort:-tehnici de antrenare;-iniţial se foloseşte oxigenoterapie;-cicloergometru,scară rulantă,covor rulant;Pentru bolile care scad forţa motorie a sistemului toraco-pulmonar se încearcă recuperarea eficienţei activităţii nervoase şi musculare.

Recuperarea pacienţilor cu DVM-scade VEMS şi CV;

Cauze:



a)pneumoconioze-depuneri de pulberi minerale în ţesutul pulmonar;scadeelasticitatea

pulmonară,capacitatea de difuziune şi apar zone deobstrucţie.b)sindroame post-tuberculoase-BK se localizează cel mai frecvent la nivel

pulmonar; -fibroza pulmonară;-pahipleurite;

Metodele de tratament sunt aceleaşi ca în DVR şi DVO.

Infarctul miocardic acutDefiniţie-sindrom clinic produs prin necroza ischemică a unei porţiuni dinmiocard datorată

obstrucţiei unei artere coronare.Simptome-perioada prodromală-accese de angină de efort intens;

-perioada de debut- complicaţii grave,mortalitate ridicată,esteperioada cea mai

critică;-durerea-intensitate şi durată

mare,cedează la opiacee;

-febra-durează 8-10 zile-hTA;



-perioada de stare-4-5 săptămâni,ameliorarea stării generale;-convalescenţa-formarea cicatricii fibroase,restabilirea

capacităţii de muncă;Complicaţii -tulburări de ritm şi conducere;

-moarte subită;

-ruptură de miocard;-complicaţii tromboembolice;-sindroame dureroase;

Examene paraclinice-Ecg,coronarografie;Evoluţie-poate fi de la uşoară la gravă,de recuperare şi vindecarespontană,fără tratament(se dezvoltă circulaţie colaterală şi serepermealizează trombusul).Tratament-repaus la pat;

-combaterea durerii;-tratament anticoagulant;

Kt.post IMAFaza I- începe din spital;se tratează mai întâi complicaţiile;

-mobilizare precoce;-diminuarea efectelor generale ale decubitusului;-antrenarea cardio-vasculară pentru etapele următoare;

1-incepe după dispariţia durerii,stabilizarea FC şi a TA;-mişcări pasive apoi active ale extremităţilor;-şezând cu picioarele la marginea patului;2-zilele 3-4;-poate sta în fotoliu,lângă pat;

-mişcări active la toate extremităţile;-poate sta în ortostatism şi face câţiva paşi;-îşi poate face toaleta singur;3-zilele 5-7;-începe mersul pe hol;4-zilele 7-8;-se poate deplasa pe hol de 2 ori/zi;5-din ziua a 9-a;-face exerciţii de 3 ori/zi;-poate face singur duş;-poate sa urce câteva trepte;

6-coboară un etaj;-creşte distanţa de mers până la 400 m X2/zi;7-urcă şi coboară 1-2 etaje;-poate începe exerciţii la cicloergometru sau covor rulant;La externare-continuă exerciţiile fizice;

-desfăşoară activităţi casnice moderate;

Faza II-după 3-6 săptămâni de la infarct şi durează 8-10 săptămâni;-numai dacă nu apare intoleranţă la efort!!

-ameliorarea consumului de O2;-creşterea capacităţii de efort;

kineto in deficiente

Documents