ghidul de completare a fişei disciplinei

cod: USAMVB – FPG-001-19 Ediţia 1/ Revizia 0

GHID PENTRU COMPLETAREA FIȘEI DISCIPLINEI

Secţiunea 1 a Fişei Disciplinei se referă la datele generale referitoare la instituţia de

învăţământ superior ce oferă programul de studii, titlul programului de studii, domeniul şi

ciclul de studii.

Se va completa astfel:

1.1 - se menţionează instituţia de învăţământ superior care oferă programul de studii.

1.2 - se menţionează, după caz, structura din cadrul instituţiei care dezvoltă programul de

studii.

1.3 - se menţionează departamentul din cadrul structurii căreia i se subordonează programul

de studii.

1.4 - se menţionează domeniul major de dezvoltare disciplinară.

1.5 - se menţionează tipul ciclului universitar de studii: licenţă, master, doctorat.

1.6 - se menţionează titlul programului de studii/ specializarea

1. Date despre program1.1. Instituţia de învăţământ superior UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI ”REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA

1.2. Facultatea Facultatea de Agricultură 1.3. Departamentul Departamentul I ....1.4. Domeniul de studii Agricultură 1.5. Ciclul de studii Licenţă1.6. Programul de studii / Specializarea Agricultură / Agricultură

Secţiunea 2 a Fişei Disciplinei oferă date referitoare la disciplina integrată în cadrul unui

program de studii.

Se completează după cum urmează:

2.1 - se menţionează titlul corect al disciplinei, conform planului de învățământ.

2.2 - se menţionează gradul didactic și științific, numele și prenumele titularului activităţilor

de curs

2.3 - se menţionează gradul didactic și științific, numele și prenumele titularului activităţilor

de seminar

2.4 - se menţionează anul de studii în care urmează a fi predată disciplina, conform

planului de învățământ ;


2.5 se menţionează semestrul în cadrul căruia urmează a fi predată disciplina, conform

planului de învățământ

2.6 se menţionează tipul de evaluare a disciplinei, conform planului de învățământ

2.7 se menţionează tipul disciplinei, conform planului de învățământ

2.8 se mentioneaza odul disciplinei, din planul de invatamant

2. Date despre disciplină2.1. Denumirea disciplinei Fitotehnie2.2. Titularul activităţilor de curs Prof. univ. dr. 2.3. Titularul activităţilor de seminar / laborator / proiect

Șef lucrări dr.

2.4. Anul de studiu

II 2.5. Semestrul VI 2.6. Tipul de evaluare

E 2.7. Regimul disciplinei

DF

2.8.Codul disciplinei **Conform planului de învățământ

Secţiunea 3 specifică cumulat şi individual efortul intelectual, cuantificat temporar, pe care

studenții îl depun săptămânal şi pe durata întregului semestru, în cadrul disciplinei pentru

care se întocmeşte Fişa Disciplinei.

Se completează astfel:

3.1 –numărul cumulat de ore (curs, seminar/laborator) ce urmează a fi desfăşurate în cadrul

disciplinei, conform planului de învățământ (ex. Total ore/sapt: 4 ore )

3.2, 3.3 – se menţionează distribuţia numărului total săptămânal de ore desfăşurate în cadrul

disciplinei între activităţile de curs şi cele de seminar/laborator, conform planului de

învățământ. (ex. 2 ore curs +2 ore laborator)

3.4 –numărul cumulate de ore, pe semestru, în cadrul disciplinei, în conformitate cu planul

de învăţământ. (ex. 56 ore)

3.5 - numărul total de ore cursului (28 ore)

3.6 - numărul total de ore seminar/laborator (28 ore)

3.7 – se estimează anticipativ efortul depus de student în vederea obţinerii creditelor aferente

disciplinei, studiu individual (SI), conform planului de învățământ

Repartizarea timpului pentru studiu individual, documentare suplimentară în

bibliotecă, pregătire seminarii, laboaratoare, teme, referate, tutoriat, examinări și alte

activități este la latitudinea titularului de disciplină în funcţie de exigenţele şi de obiectivele

acesteia ;

3.8 – se calculează prin însumarea orelor prevăzute la 3.4, 3.7 subliniate cu gri în tabel.

3.9 – se calculează, pe baza 3.8, raportat la numărul minim de ore necesar obținerii 1 ECTS

convenit la nivel de program de studii, conform planului de învățământ


3. Timpul total estimat3.1. Număr total de ore pe săptămână

4 3.2. Curs 2 3.3. Seminar/laborator/proiect 2

3.4 Număr total de ore conform planului de învăţământ

56 3.5 Curs 28 3.6 Seminar/laborator/proiect/clinici 28

Distribuţia fondului de timp Ore Studiu după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe iDocumentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren iiPregătire seminarii / laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri iiiAlte activităţi ...ex. cercetare, vizite în teren.......................3.7 Total ore studiu individual i+ii+iii3.8 Total ore pe semestru 3.4 +3.73.9 Numărul de credite *

*Conform planului de învățământ

Secţiunea 4 este destinată menţionării precondiţiilor înscrierii la disciplina în cauză.

4.1 – se menţionează, unde este cazul, disciplinele necesare a fi fost parcurse anterior în

vederea bunei înţelegeri a noilor conținuturi şi desfăşurării procesului educaţional în cadrul

disciplinei (cu respectarea principiilor didactice - principiului sistematizarii cunostintelor si

al continuității, principiului accesibilității- precum și principiile cunoașterii științifice);

4.2 – se menţionează, unde este cazul, competenţele pe care studentul trebuie să şi le fi

însuşit anterior în vederea bunei înţelegeri şi desfăşurări a procesului educaţional în cadrul

disciplinei de faţă;

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1 de curriculum Parcurgerea de către studenți a curriculumului disciplinei/disciplinelor

anterioare.....(cf Planului de învățământ) Ex. Parcurgerea curriculumului disciplinei Anatomia și morfologia plantelor

(precondiție de curriculum pt disciplina Sistematica plantelor)

4.2 de competenţe Identificarea și utilizarea operațională a conceptelor fundamentale ale disciplinei Anatomia și morfologia plantelor- aceasta însemnând detaliat:

- identificarea structurii interne a organelor plantelor- recunoașterea diferitelor tipuri de rădăcină, tulpină, frunze, flori/inflorescențe, fructe, semințe...- recunoașterea caracterelor de inferioritate/superioritate ale diferitelor plante

- etc.

In alte situații ar putea fi necesare competențe de comunicare în limbi străine,

competente digitale, competente matematice etc.

Secțiunea 5 se referă la condițiile necesare a fi specificate în vederea bunei desfășurări a

procesului educațional.


5.1, 5.2 – se referă la condiţiile asigurate de cadrele didactice titulare de curs şi/sau

seminar/laborator studenţilor în vederea bunei desfăşurări a procesului educaţional.

Acestea pot include condiţionări materiale, comportamentale, disciplinare, etc.

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1. de desfăşurare a cursului

Condiții de învățare activă și interactivă, activități didactice desfășurate în spirit euristic, problematizant;

Sală curs/amfiteatru, mijloace de învățământ (PC, videoproiector, retroproiector...), material didactic: prezentare PowerPoint, film didactic, planse etc.

5.2. de desfășurare a seminarului/laboratorului

Reguli de conduită a studenților în cadrul laboratorului de ..... Condiții de învățare practic-aplicativă, în spirit euristic, problematizant; Laborator, sală seminar, dotări materiale specifice laboratorului de .... Termenul predării lucrării de seminar este stabilit de titular, de comun

acord cu studenții.

Secţiunea 6 este destinată menţionării competenţelor pe care disciplina urmăreşte să le

formeze.

Competenţele specifice ale disciplinelor individuale din cadrul unui program de studii trebuie

să aibă în vedere următoarele:

a) Competenţele specifice trebuie să reprezinte o formă specializată ( în funcţie de

specificitatea disciplinei) a competenţelor generice de la nivelul întregului program de

studii.

Acestea trebuie să derive din competenţele generice (vezi grilele RNCIS) pe care

programul educaţional le dezvoltă, făcând dovada valorii adăugate a disciplinei în cauză în cadrul

programului de studii desfăşurat.

A NU SE COPIA COMPETENŢELE SPECIFICE PROGRAMULUI DE STUDII

existente în grilele G1L sau G2L.

PENTRU FIECARE DISCIPLINA SE STABILESC COMPETENTELE SPECIFICE

PRIN CARE DISCIPLINA CONTRIBUIE LA FORMAREA COMPETENTELOR

PROFESIONALE ALE PROGRAMULUI DE STUDIU

Competenţele generate de o disciplină nu reprezintă decât o parte din ansamblul reprezentat

de competenţele programului de studii.

b. Competenţele specifice trebuie să fie descrise într-o formă acţională.

Competenţele, atât cele generice ale întregului program de studii, cât şi cele specifice ale

fiecărei discipline în parte, trebuie să reflecte diversitatea competenţelor-cheie: competenţele de


comunicare în limba maternă; competenţe de comunicare în limbi străine; competenţe matematice

şi ştiinţifice/tehnologice; competenţe digitale; competenţa de a învăţa să înveţi; competenţe

interpersonale, interculturale, sociale şi civice; competenţe antreprenoriale; competenţe culturale.

6. Competenţele specifice acumulate

Com

pete

nţe

prof

esio

nale

Prin competenţă profesională se înţelege capacitatea dovedită de a selecta,combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii (valori şi atitudini), în vederea rezolvării cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, circumscrise profesiei respective, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Fiecare calificare corelată unui anumit ciclu de studii (licenţă, masterat, doctorat) este definită în baza descrierii generale a rezultatelor învăţării şi se exprimă prin:

- Competenţe profesionale generale, care se dezvoltă în cadrul mai larg al domeniului de studii;

- Competenţe profesionale specifice, care se dezvoltă în cadrul mai restrâns al unui program de studii.

Competenţele profesionale sunt exprimate prin 1.Cunoştinţe - se exprimã prin urmãtorii descriptori: - Cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific; - Explicare şi interpretare.

2. Abilităţi - se exprimã prin urmãtorii descriptori: - Aplicare, transfer şi rezolvare de probleme; - Reflecţie criticã şi constructivã; - Creativitate şi inovare.

Se vor menționa competentele profesionale derivate din competentele profesionale corespunzătoare disciplinei (vezi grilele RNCIS G1L și G2L)

Com

pete

nţe

tran

sver

sale

Competenţele transversale sunt acele capacităţi care transcend un anumit domeniu, respectiv program de studii, având o natură transdisciplinară.

Acestea constau în abilităţi de lucru în echipă, abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba maternă/străină, utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării – TIC, rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor, recunoaşterea şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii, autonomia învăţării, iniţiativă şi spirit antreprenorial, deschiderea către învăţarea pe tot parcursul vieţii, respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii profesionale etc.

Competenţele transversale - se exprimă prin următorii descriptori generici: - Autonomie şi responsabilitate; - Interacţiune socială; - Dezvoltare personală şi profesională

Se vor nota competentele transversale specifice disciplinei, derivate din competențele transversale stabilite pentru programul de studiu (grilele RNCIS G1L și G2L)


Cunoașterea, înțelegerea conceptelor, teoriilor și metodelo de bază ale domeniului și ale ariei de specializare, utilizarea lor adecvată în comunicarea profesională

Utilizarea cunoștințelor de bază pentru explicarea și interpretarea unor variate tipuri de concepte, situații, procese, proiecte asociate domeniului

Aplicarea unor principii și metode de baza pentru reyolvarea de probleme/situații bine definite, tipice domeniului în condiții de asistență calificată

Utilizarea adecvată de criterii și metode standard de evaluare pentru a aprecia calitatea, meritele și limiteleunor procese, programe, proiecte, concepte, mtode și teorii

Elaborarea de proiecte profesionale cu utilizarea unor principii și metode consacrate în domeniu

Executarea responsabilă a sarcinilor profesionale în condițioi de autonomie restrânsă și asistență calificată

Conștientizarea nevoii de formare continuă: utilizarea eficientă a resurselor și tehnicilor de învățare pentru dezvoltarea personală și profesională

Familiarizarea cu rolurile și activitățile specifice m uncii în echipă și distribuirea de sarcini pentru nivelurile subordonate


Secţiunea 7 se referă la enunţarea clară a obiectivelor urmărite a fi atinse în cadrul fiecărei

discipline.

Acestea trebuie să fie cuantificabile şi formulate acţional în strânsă legătură

derivativă cu seturile de competenţe pe care le dezvoltă (enunțate mai sus) și în

concordanţă cu obiectivele programului de studii

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)7.1 Obiectivul general al disciplinei Scopul general al disciplinei, contribuția disciplinei

(exprimată în termeni generali) la formarea competențelor profesionale și transversale ale absolvenților programului de studii, în strânsă concordanță cu obiectivele programului de studii

7.2 Obiectivele specifice Sunt obiective specifice disciplinei, exprimate în termeni de acțiune,care, pe parcurs vor fi evaluate;

Acestea sunt: Obiective ce vizează cunoașterea și înțelegerea Obiective ce vizează explicarea și interpretarea Obiective instrumental-aplicative Obiective afectiv-atitudinale

Obiectivele declarate ale programului de studii vor fi atinse în cadrul programului de

formare prin contributia fiecărei discipline din planul de invatamat, exprimata sintetic

prin obiectivul general al disciplinei.

Obiectvul general al disciplinei este atins prin intermediul unor obiective specifice

disciplinei formulate in termeni activi, ce descriu comportamentele observabile si

masurabile care sunt urmarite a fi formate la studenti in cadrul disciplinei.

Prin intermediul acestora, cumulativ, se formează competentele specifice profesionale si

transversale

Nerealizarea obiectivelor specifice atrage după sine nerealizarea obiectivului general al

disciplinei, deci a obiectivelor programului de studii datorită faptului că nu sunt formate la

studenți competentele profesionale și transversale


Taxonomia obiectivelor cognitive (după B.S. Bloom)

Nivelul Infinitivul Complementul direct1. Cunoaşterea 1.1 Cunoaşterea datelor particulare1.1.1 Cunoaşterea terminologiei a defini, a distinge, a identifica, a aminti, a

recunoaştevocabular,termeni, terminologie, semnificaţie, definiţie, referenţi, elemente

1.1.2. Cunoaşterea faptelor particulare a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica fapte, informaţii faptice (surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri, perioade de timp, proprietăţi, exemple, fenomene)

1.2. Cunoaşterea mijloacelor care permit utilizarea datelor particulare1.2.1. Cunoaşterea convenţiilor a aminti, a identifica, a recunoaşte, a dobândi forme, convenţii, uzanţe, utilizări, mijloace,

simboluri, reprezentări, stil(uri), format(e)1.2.2. Cunoaşterea tendinţelor şi secvenţelor

a aminti, a recunoaşte a dobândi, a identifica acţiune, proces, mişcare, continuitate, dezvoltare, tendinţă, secvenţă, cauze, relaţii, forţe, influenţe

1.2.3. Cunoaşterea clasificărilor şi categoriilor

a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica arie(ii), tip(uri), caracteristici, clase, ansambluri, diviziuni, aranjări, clasificări, categorii

1.2.4. Cunoaşterea criteriilor a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica criterii, baze, elemente1.2.5. Cunoaşterea metodelor a aminti, a recunoaşte, , a dobândi, a identifica metode, tehnici, abordări, utilizări, procedee,

tratamente1.3. Cunoaşterea reprezentărilor abstracte1.3.1. Cunoaşterea principiilor şi a legilor a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica principii, legi, propoziţii, părţi esenţiale, generalizări,

elemente principale, implicaţii1.3.2. Cunoaşterea teoriilor a aminti, a recunoaşte, a dobândi, a identifica teorii, baze, interrelaţii, structuri, organizare,

formulare2. Comprehensiunea2.1. Transpunere a traduce, a transforma, a exprima prin propriile

cuvinte, a ilustra, a pregăti, a citi, a reprezenta, a schimb a, a scrie din nou, a redefini,

semnificaţii, exemple, definiţii, abstarcţii, reprezentări, cuvinte, fraze

2.2 Interpretare a interpreta, a reorganiza, a rearanja, a diferenţia, a distinge, a face, a stabili, a explica, a demonstra

pertinenţă, relaţi, fapte esenţiale, aspecte, puncte de vedere nou, caracterizări, concluzii, metode, teorii, abstracţii

2.3. Extrapolare a estima, a induce, a conchide, a prevedea, a consecinţe, implicaţii, concluzii, factori, ramificaţii,


diferenţia, a determina, a extinde, a interpola, a etrapola, a completa, a stabili

semnificaţii, corolare, efecte, probabilităţi

3. Aplicarea a aplica, a generaliza. a stabili legături, a alege, a dezvolta, a organiza, a utiliza, a se servi de, a transfera, as restructura, a clasifica

principii, legi, concluzii, efecte, metode, teorii, abstracţii, situaţii, generalizări, procese, fenomene, procedee

4. Analiza4.1. Căutarea elementelor a distinge, a detecta, a identifica, a clasifica, a

discrimina, a recunoaşte, a categorisi, a deduceelemente, ipoteze, concluzii, supoziţii, enunţuri de fapte, de intenţii, argumente, particularităţi

4.2. Căutarea relaţiilor a analiza, a contrasta, a compara,a distinge, a deduce

relaţii, interrelaţii, pertinenţă, teme, evidenţă, erori, argumente, cauză, efect, consistenţă, părţi, idei, căi indirecte

4.3. Căutarea principiilor de organizare a analiza, a distinge, a detecta, a deduce formă, modele, scopuri, puncte de vedere, tehnici, mijloc indirect, structură, temă, aranjament, organizare

5. Sinteza5.1. Crearea un ei opere personale a scrie, a povesti, a relata, a produce, a constitui,

a transmite, a crea, a modifica, a documentastructuri, modele, produse, performanţă, proiecte, comunicări, eforturi, fapte specifice, compunere

5.2. elaborarea unui plan de acţiune a propune, a planifica, a produce, a proiecta, a modifica, a specifica

planuri, obiective, specificări, fapte schematice, operaţii, modalităţi, soluţii, mijloace

5.3. Derivarea unor relaţii abstracte dintr-un ansamblu

a produce, a deriva, a dezvolta, a combina, a organiza, a sintetiza, a clasifica, a deduce, a dezvolta, a formula, a modifica

fenomene, taxonomii, concepte, scheme, teorii, relaţii, abstracţii, generalizări, ipoteze, percepţii, modalităţi, descoperiri

6. Evaluarea6.1. Critică internă a judeca, a argumenta, a valida, a evalua, a

decideexactităţi, pertinenţă, erori, veracitate, lacune, sofisme, precizie, grad de exactitate

6.2. Critică extern ă a judeca, a argumenta, a considera, a compara, a contrasta, a standardiza, a evalua

scopuri, mijloace, eficienţă, economie, utilitate, alternative, planuri de acţiune, standarde, teorii, generalizări


Taxonomia obiectivelor cognitive (după B.S. Bloom) - aClasele de

comportament Competenţele Verbe de acţiune

1.Cunoaşterea (achiziţie de cunoaştere)

- cunoaşterea elementelor specifice şi izolabile de informaţie, date particulare, de la care se porneşte apoi în construirea unor forme complexe şi abstracte de cunoaştere; - cunoaşterea căilor şi mijloacelor de a trata elementele specifice, adică de a le organiza, studia, aprecia, critica (include metodele de cercetare, standardele de apreciere, structurile de organizare internă) - cunoaşterea elementelor generale şi abstracţiilor (legi, principii, teorii specifice domeniului)

a defini, a recunoaşte, a distinge, a identifica, a aminti, a menţiona

II. Comprehensiunea (înţelegerea)

- tratarea, adică înţelegerea pusă în evidenţă prin grija şi precizia cu care un mesaj se parafrazează sau se redă dintr-un limbaj sau formă de comunicare în alta (reformulare în termeni proprii) - interpretarea, adică explicarea sau rezumarea unui mesaj, ceea ce implică o redistribuire, o reorganizare sau o nouă perspectivă asupra lui (inclusiv cunoaşterea unei experienţe, situaţii etc.) - extrapolarea, adică evidenţierea direcţiilor sau a tendinţelor dincolo de datele existente, pentru a determina implicaţii, efecte etc.

a transforma, a ilustra, a interpreta, a explica, a demonstra, a reorganiza, a extinde, a extrapola, a estima, a determina

III. Aplicarea (prin utilizarea teoriei învăţării)

- folosirea abstracţiilor în situaţii particulare şi concrete (utilizarea noţiunilor, formulelor, regulilor, teoriilor deja învăţate pentru a rezolva noi situaţii)

a aplica, a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compensa, a deduce, a detecta

IV. Analiza (gândire logică deductivă)

- identificarea elementelor incluse într-un mesaj (sesizarea premiselor) - stabilirea legăturilor şi interacţiunilor elementelor şi părţilor mesajului (identificarea de raporturi logice, cauzale) - identificarea principiilor de organizare şi structurare a mesajului (surprinderea legilor şi structurilor care dau concreteţe unei abstracţii)

a distinge, a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compara, a deduce, a detecta

V. Sinteza (activitate creativă)

- producerea unui mesaj prin care se încearcă transmiterea ideilor, impresiilor, experienţelor - elaborarea unui plan de acţiune sau set de informaţii care să corespundă sarcinii ce îi

a scrie, a relata, a produce, a deriva, a planifica, a propune, a formula, a sintetiza


revine elevului - derivarea unui set de relaţii abstracte, pentru a clarifica sau explica date specifice sau fenomene ori pentru deducerea de afirmaţii şi relaţii pornind de la propoziţii de bază

VI. Evaluarea(formularea opiniilor proprii)

- aprecierea critică asupra valorii materialului în raport cu criterii interne (precizie logică, coerenţă, consistenţă etc.) - aprecierea critică asupra valorii materialului în raport cu criterii externe (eficienţă, model

a judeca, a argumenta, a valida, a decide, a compara, a standardiza

Taxonomia obiectivelor afective (după Krathwohl, Bloom, Hastings, Madaus)

Clasele de comportament Competenţele Verbe de exprimare

I. Receptarea (participarea)

- conştientizarea; în situaţii adecvate elevul să fie conştient de ceva, să ţină seama de o situaţie, un fenomen, o stare de lucruri etc. - dispoziţia de receptare; elevul nu caută să evite, ci doreşte să ia cunoştinţă de ceva, sa-i acorde atenţie- atenţie dirijată sau preferenţială, orientată spre perceptarea şi selectarea stimulilor care interesează

a accepta, a acumula, a combina, a diferenţia, a separa, a izola, a diviza, a alege, a răspunde, a asculta, a controla

II. Reacţia (răspunsul, satisfacţia)

- asentimentul de a reacţiona la o sugestie, la o cerinţă-dorinţa de a răspunde, de a participa - satisfacţia de a răspunde şi reacţia emoţională ce o însoţeşte (plăcere, savoare, bucurie)

a se conforma, a asuma, a aproba, a discuta, a practica, a oferi, a aplauda, a aclama, a-şi petrece timpul liber într-o activitate

III. Aprecierea (valorizarea, preferinţa, preţuirea)

- acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament etc - preferinţa pentru o valoare, care nu este doar acceptată, ci dorită şi căutată deoarece individul îşi identifică comportamentul cu ea

a renunţa, a specifica, a-şi spori competenţa prin…, a încuraja, a argumenta, a dezbate, a protesta, a nega

IV. Organizarea (conceptualizarea şi sedimentarea)

- conceptualizarea unei aprecieri (valori), care permite elevului să raporteze o apreciere la cele pe care el şi le-a format sau sunt în curs de formare - organizarea sistemului de aprecieri (valori), acestea fiind ordonate, sintetizate cu scopul de a obţine o nouă apreciere sau un complex de evaluări de ordin superior, ceea ce ajută la formarea unei concepţii

a discuta, a abstrage, a compara, a teoretiza o temă, a organiza, a defini, a formula, a armoniza

V. Caracterizarea prin apreciere

- ordonarea generalităţii, care conferă o consistenţă internă sistemului de atitudini şi aprecieri (exprimă personalitatea elevului) - caracterizarea (autocaracterizarea) globală; la acest nivel se regăsesc obiective care se referă la

a revizui, a schimba, a completa, a fi apreciat, a aprecia valoric o activitate sau


(valorică) propriul punct de vedere asupra lumii o acţiune, a dirija, a evita, a-şi asuma, a colabora

Taxonomia domeniului psihomotor (acţional)

Taxonomia lui Simpson pentru domeniul psihomotor utilizează ca principiu ierarhic de ordonare gradul de stăpânire a unei deprinderi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie (nemijlocit practică). Această taxonomie comportă şapte niveluri, acestea sunt:

a) percepţia – este mai mult un act preparator pentru o deprindere motorie; se bazează pe stimularea şi descifrarea senzorială şi stimularea însuşirii ei;

b) dispoziţia – oferă starea de pregătire pentru a putea efectua un act motor;

c) reacţia dirijată– are în vedere comportamentele din care se constituie o deprindere;

d) automatismul – exprimă deprinderea psihomotrică finalizată;

e) reacţie complexă– indică o structură psihomotorie complexă manifestată cu uşurinţă şi eficacitate

f) adaptarea – modificarea voluntară a mişcărilor;

g) creaţia – crearea unor noi sisteme de mişcări.


Secţiunea 8 urmăreşte detalierea corelată a conţinuturilor ce urmează a fi predate în

cadrul disciplinei, a metodelor de predare-învăţare utilizare (adecvate conţinuturilor

predate şi competenţelor ce urmează a fi formate), a bibliografiei abordate.

Rubrica Observaţii are menirea de a oferi cadrelor didactice posibilitatea de a specifica

instrucţiuni clare de desfăşurare a prelegerii sau seminarului/laboratorului respectiv, care să

poată fi accesate de studenţi prin parcurgerea Fişei Disciplinei.

Conţinuturilor se completează individual de către cadrele didactice titulare de curs şi

seminar/laborator în vederea co-responsabilizării ambelor categorii.

8. Conţinuturi

8. 1 Curs Număr ore Observații

Tema nr. 1 Activitate frontală, pe grupe, individualăMateriale și mijloace didactice utilizate: Prezentare Power Point, Planse (grafice, scheme, desene, tabele)Bibliografie suplimentarăEtc.

Bibliografie Ionescu, M. (2001), Paradigme educaționale moderne, ediția a IV-a revizuită și adăugită, Editura Eikon, Cluj-

Napoca;

8. 2 Seminar/laborator Număr ore ObservațiiTema nr. 1

Materiale și mijloace didactice utilizate: Prezentare Power Point Planse (grafice, scheme, desene, tabele)Dotări specifice laboratorului de specialitateActivitate frontală, pe grupe, individualăBibliografie suplimentarăEtc.

Bibliografie

Metode de predare: Prelegere interactivă, Expunere, Explicația, Conversația euristică, Demonstrația, Problematizarea, Studiu de caz, Reflecția individuală și colectivă, Brainstorming, Observație, Algoritmizare Simularea, Exercițiul, Studiu de caz, Demonstrație, Experiment de laborator, Invatarea prin cercetare si (re)descoperire, Proiectul, Investigația etc.Metodele de predare pot fi grupate pe tipul de activitate (curs, seminar, laborator....)


Secţiunea 9 se referă la menţionarea metodelor prin care cadrele didactice titulare de curs

şi/sau seminar au coroborat aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice

(comunitatea științifică), asociaţiilor profesionale şi angajatorilor reprezentativi din

domeniul aferent programului de studii, cu setul de conţinuturi şi metode de predare

abordate.

Această secţiune cere justificarea alegerii seturilor specifice de conţinuturi şi metodologie

de predare-învăţare prin prisma valorii lor adăugate în corelarea nevoilor angajatorilor din

domeniu.

9. Coroborarea/validarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

În vederea schițării conținuturilor, alegerii metodelor de predare/învățare titularii disciplinei au organizat o întâlnire cu: membrii ai Societății Române ..... specializați în domeniul............,; cu reprezentanți ai instituțiilor publice (ministerele de resort, autoritățile locale etc.); precum și cu alte cadre didactice din domeniu, titulare în alte instituții de învățământ superior.

Întâlnirea a vizat identificarea nevoilor și așteptărilor angajatorilor din domeniu și coordonarea cu alte programe similare din cadrul altor instituții de învățământ superior.

Conținuturile abordate acoperă teme fundamentale ale disciplinei ce asigură familiarizarea studenților cu problematica specifică disciplinei (concepte, teorii, idei, ipoteze, legi, principii și metode de cunoastere, cercetare, analiză critică, inovare, transfer în sfera practică-productivă);

Curriculumul disciplinei este alcătuit astfel încât să faciliteze formarea competențelor profesionale (specifice profesiei, prevăzute in documentele RNCIS) și a competențelor transversale;

Conținuturile disciplinei sunt abordate în manieră inter-, intra-, trans- și/sau multidisciplinară astfel încât să stimuleze inițiativa, independența în gândire, analiza critică și gândirea creativă, care stau la baza formării la studenți a competențelor necesare cercetării științifice în domeniu, a competențelor profesionale și transversale necesare absolvenților pentru rezolvarea eficientă și creativă a problemelor și a situațiilor noi de muncă;

Conținuturile abordate cuprind teme de actualitate (pe plan local, național, internațional) ce constituie subiectul de interes și/sau al unor dezbateri/cercetări realizate de asociațiile profesionale și/sau angajatori.

Conținuturile disciplinei au fost selectate ca urmare a colaborării cadrelor didactice cu alte cadre didactice din universitati din tara si/sau strainatate, ca urmare a colaborării cu mediul de afaceri

Secţiunea 10 se referă la procesul de evaluare. Menţiunile din cadrul acestei secţiuni

trebuie coroborate cu cele de la punctul 6 şi 7, fiind adecvate disciplinei.

Evaluarea sumativă (ES) presupune evaluarea studenţilor, de obicei la finalul predării

disciplinei în cauză atât la curs, cât şi la seminar.


Evaluarea continuă (EC) presupune utilizarea unor metode multiple şi variate de

evaluare în cadrul activităţilor de curs şi seminar, pe parcursul derulării procesului educaţional.

Metodele de evaluare trebuie adecvate specificității disciplinei, competenţelor formate

prin aceasta, conţinuturilor predate în cadrul ei şi ciclului universitar de studii (licență, masterat,

doctorat) în cadrul căruia aceasta disciplină este predată.

Acolo unde există metode distincte de evaluare a activităţilor de curs şi

seminar/laborator se va specifica care sunt acestea.

Metodele de evaluare sunt definite în strânsă corelare cu un set de criterii de evaluare , pe

care cadrele didactice titulare le vor specifica.

Tipuri de evaluare: evaluare initiala, evaluare curenta, de progres sau continua, evaluare

sumativa sau finala.

Metode de evaluare: evaluare orala, practica, scrisa, observare sistematica, referat,

portofoliu, proiect, autoevaluare.

Criteriile de evaluare trebuie să aibă în vedere deopotrivă competenţele formate, care

trebuie să fie obiectul evaluării, dar şi obiectivele enunţate ale disciplinei.

Se menţionează ponderea în nota finală a diferitelor activităţi de curs şi seminar/laborator –

asigurând o corelare între ponderea efortului estimat depus de studenţi între cele două categorii de

activităţi şi ponderea din nota finală pe care o reprezintă fiecare (ex. curs – 2 ore/săptămână – pondere

în nota finala 70%, seminar/laborator – 1 oră/săptămână – pondere în nota finală 30%).

10. Evaluare

Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota finală

10.4 Curs Comunicarea unor informații utilizând corect limbajul științific, de specialitate vehiculat în cadrul disciplinei/domeniului științific respectiv;

Examen – evaluare orală 40-60%

Cunoașterea conceptelor de bază proprii disciplinei și explicarea interdependențelor dintre ele;Originalitatea și justetea răspunsurilor în construirea unor argumentări pro/contraDemonstrarea unei gandiri coerente, științifice, logice, în expunerea unor idei, teorii, legi și a capacității de a aplica cunoștințele teoretice în rezolvarea unor probleme practice.Etc.

Criteriile de evaluare pot fi cantitative si calitative si vor fi


stabilite în funcție de specificul disciplinei

10.5 Seminar/laborator/clinici

Aplicarea achizițiilor în oferirea unor exemplificări, în realizarea de analize, în rezolvarea unor exerciții, probleme, în susținerea unor argumentări, etc.;

Evaluare continua sau periodică (prin probe de evaluare orală/scrisă/practică) referate , proiecte individuale sau de grup

Utilizarea achizițiilor proprii disciplinei în abordarea inter-, intra-, multi- și/sau transdisciplinară a unor probleme/situații problemă.

Evaluare sumativă – Colocviu (probă orală), Examen practic, Proiecte individuale sau de grup, Portofoliu etc., in functie de specificul disciplinei

10.5. Proiecte/referate

Demonstrarea capacității de analiză, sinteza, abstractizare si concretizare a cunoștințelor teoretice, în construirea unor argumentări, in identificarea unor probleme și a solutiilor acestoraEtc

Criteriile de evaluare pot fi cantitative si calitative si vor fi stabilite în funcție de specificul disciplinei

10.6. Criterii de acceptare la evaluarea finală

Prezenta la curs, prezenta la seminar Promovarea evaluării la seminar/laborator/....după caz

In funcție de specificul disciplinei pot fi incluse diferite criterii de acceptare la evaluarea finală

10.7 Standard minim de performanțăAcestea trebuie să exprime minimum necesar a fi considerat suficient pentru nota 5 în raport cu obiectivele specifice disciplinei enumerate la pct 7 și a competențelor profesionale și transversale din care acestea derivă (pct 6)

Comunicarea unor informații utilizând corect limbajul științific, de specialitate vehiculat în cadrul disciplinei/domeniului științific respectiv;

Cunoașterea conceptelor de bază proprii disciplinei și explicarea interdependențelor dintre ele; Aplicarea achizițiilor în oferirea unor exemplificări, în realizarea de analize, în rezolvarea unor exerciții,

probleme, în susținerea unor argumentări, etc.; Utilizarea achizițiilor proprii disciplinei în abordarea inter-, intra-, multi- și/sau transdisciplinară a unor

probleme/situații problemă Etc.

Alte exemple ce pot fi utilizate in formularea criteriilor de evaluare ( Atentie! Nu sunt standarde minime de performanță):

Cunoaşterea terminologiei utilizate...., Capacitatea de utilizare adecvată a noţiunilor din ......, Capacitatea de a realiza analize reflexive și critic constructive, transferuri cognitive, Înţelegerea importanţei studiilor de........, Capacitatea de a aplica in practică.....


Însuşirea problematicii tratate la curs şi seminar, Capacitatea de a realiza operaționalizări și resemnificăriCapacitatea de a utiliza corect metodele, modelele; Capacitatea de a aplica achizițiile în diverse situații concreteEvaluarea argumentelor proprii sau susţinute de alţii; Capacitatea de a construi tipurile de argumente pro şi contra studiate; Capacitatea de a realiza analize reflexive și critic – constructive, transferuri cognitive, Capacitatea de rezolvare de probleme și de integrare a achizițiilor proprii disciplinei în context multidisciplinar

La punctul 10.6 se va menţiona setul de criterii minime de performanţă a studenţilor în

cadrul activităţilor desfăşurate la disciplina, astfel încât să poată obţine nota minimă (în

funcţie de ciclul universitar de studii). Criteriile de performanță pot fi calitative si/sau

cantitative

ghidul de completare a fişei disciplinei

Documents