1

Volume XXIII, Issue,No.3 IUNIE / IULIE

EVENIMENTE IN IUNIE

ŞI IULIE

Joi 5 iunie, Înălţarea Domnu-

lui.

Sâmbătă 14 iunie, Sf Li-

turghie şi Pomenirea morţi-

lor. Moşii de vară.

Duminecă 15 iunie, RU-

SALIILE, Sf. Liturghie şi

masă comună.

Luni 16 iunie, SFÂNTA

TREIME

Luni 23 iunie, începe pos-

tulSf. Apostoli.

Marţi 24 iunie, Naşterea Sf.

Ioan Botezătorul.

Duminecă 29 iunie, Sf. Apos-

toli Petru şi Pavel.

Duminecă 20 iulie, Sf. Pooroc

Ilie Tesviteanul.. Masa

comună pentru luna iulie.

Câţi or fi cei care trăiesc

cu gândul la Duhul Sfânt,

la Dumnezeu, sau măcar la

propriul lor suflet. Câţi se

poartă mereu cu atentie la

ei înşişi, la tot ce fac, la tot

ce vorbesc, pentru a nu-L

supăra? Câţi se gândesc că

Duhul Sfânt primit la bo-

tez prin Sf. Mir şi punerea

mâinilor preotului, ca pe

vremea apostolilor, trăind

în păcate şi patimi, sa

retras de mult de la noi.

Prea puţini se întreabă de

ce nu ne mai ascultă Dum-

nezeu rugăciunile. De

multe ori socotim pe Dum-

nezeu de vină de neâm-

plinirea lor, nu ne între-

băm; -nu sunt eu cauza?

Dumnezeu este surd, nu

noi răguşiţi ,fără glas. Unii

au glas doar când vine vreo

încercare, atunci sunt en-

ervant de insistenţi şi

vreau lucruri mari, dar nu

sunt vrednici de ele. Sau

câteodată primesc ce cer,

dar uită curănd, sunt

nerecunoscători şi neîn-

dreptaţi şi problememele

îi copleşesc din nou. Du-

hul Sfânt este un

“musafir” special, cu care

trebuie să te porţi cu mare

atentie. Când ai un lucru

de preţ totdeauna eşti at-

ent să nu-l pierzi să nu ţi

se răpească. Ce este Duhul

Sfânt? -A treia Persoană a

Sfintei Treimi. Viaţa, ener-

gia, puterea, adevărul, aşa

spunea Domnul Iisus de-

spre El. Prezenţa Lui ne

face lucrători şi productivi

“ Iar roada Duhului este

dragostea, bucuria, pace,

îndelungă răbdarea, bună-

tatea, facerea de bine, cred-

inţă,blândeţe înfrânare,

curăţie...Gal.6,22-23. Sim-

ţim toate astea în noi?

Avem Duhul Sfânt! Nu le

simţim? Înseamnă că nu

este Duhul în noi. Unde

nu este Duhul lui Dumne-

zeu, neapărat va fi, roada

trupului, a firii. Conform

tot Gal. 6,19-20, spune; “ -

faptele trupului ( întunecat

“Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt...” Efes. 4,30

Newsletter date; June 1, 2008

BUNA VESTIRE BULETIN PAROHIAL

SAINT MARY ·ROMANIAN ORTHODOX CHURCH

555 S. Walnut Str. · ANAHEIM · CA 92802 · Tel.: (714) 776-1972

Ladies Auxiliaries President Parish Priest Parish Council President

RENICA CHILINTAN Rev. Fr. Cornell Avramescu GHEORGHE STAN

Cont. Pag. 4

2

Luna iunie în 29 zile: pomenirea

Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lău-

daţilor şi mai marilor Apostoli

Petru şi Pavel (+67)

Pentru aceşti doi Apostoli, pricina

de laudă nu va afla nimeni mai

mare alta, decât

lauda, pe care le-a

dat-o, Domnul În-

suşi, fiecăruia. Că,

pe Petru l-a fericit,

pentru mărturisirea

Lui, numindu-l

"Piatra" şi pe adevă-

rul mărturisirii lui a

zidit Biserica Sa;

iar, pe Pavel l-a nu-

mit "Vas ales", care

avea să poarte nu-

mele Domnului, îna-

intea tiranilor si a

împăraţilor. Dar, iată, alte câteva

cuvinte despre aceste slăvite

căpetenii ale Apostolilor.

Sfântul Apostol Petru, mai întâi,

era pescar din Betsaida, la Marea

Galileii şi se chema Simon, înainte

de a se întâlni cu Domnul. Era frate

cu Sfintul Apostol Andrei, "Cel întâi

chemat" la slujirea credintei. Era

cel mai vârstnic dintre cei dois-

prezece ucenici şi, deseori vorbea în

numele Apostolilor, rugând pe In-

văţătorul să le tâlcuiască întelesul

tainelor credinţei. Era o fire înfo-

cată, cinstită şi plină de rodire pen-

tru Hristos şi gata, oricând, la ui-

tarea de sine. Cu toată dragostea

pentru Iisus Hristos, nu şi-a putut

învinge slăbiciunea, lepădandu-se

de trei ori de Domnul sau, tocmai

când Acesta era batjocorit şi purtat

de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe

lacrimi şi cu mult

zbucium, a ispăşit el în-

treita lui lepădare de

Domnul, iar, la cea de a

treia arătare a Domnului

Înviat, ucenicilor Săi,

Petru redobândeşte vred-

nicia de Apostol, mărtur-

isind de trei ori dragostea

lui către Mantuitorul.

Dupa Înălţarea la cer a

Domnului şi după po-

gorarea Duhului Sfânt, a

început strădania, cea

fără odihna, pentru

raspândirea credinţei şi,

ca şi ceilaiti Apostoli, Sfântul Petru

nu a precupeţit nici o osteneală pen-

tru împlinirea poruncii Mantuitoru-

lui, de a vesti adevărul mântuirii. A

străbătut drumuri lungi şi grele,

propovăduind Evanghelia în Iudeea,

în Antiohia şi în Pont, în Galatia, în

Capadochia şi în Bitinia, ajungând

până la Roma. Deşi, mai varstnic,

se supune întru totul, hotărârilor

luate la Sinodul Apostolilor din anul

51. Peste tot, a întemeiat biserici, a

învăţat, a mângâiat, a întărit cred-

inţa şi nădejdea primilor crestini.

Când n-a putut ajunge la fraţi, a

luat pana şi a scris cele doua Epis-

tole din Noul Testament, comori de

învăţătură, care depaşesc aurul şi

pietrele scumpe.

Marele pescar şi-a încheiat

strădania şi viaţa la Roma, cetatea

cezarilor. La anul 67, în ziua de 29

iunie, Sfântul Petru a îndurat

moarte de Mucenic, în vremea

prigoanei împotriva creştinilor,

dezlănţuită de crudul împărat Nero.

Pe colina Vaticanului, acolo unde

astăzi se înalţă strălucita basilică ce

-i poartă numele, verhovnicul Apos-

tolilor a fost răstignit cu capul în

jos, pecetluind, cu sângele său, cred-

inţa şi dragostea lui faţă de Man-

tuitorul Hristos.

Să privim, acum, spre cealaltă

căpetenie a Apostolilor, Sfântul

Apostol Pavel. A fost bărbat învăţat,

fariseu şi rabin în religia evreilor,

ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător

al întregii învăţături din vremea sa.

Se numea Saul înainte de a veni la

credinţă şi era de fel din Tarsul

Ciliciei. Împuternicit de sinedriul

din Ierusalim, Pavel a prigonit cum-

plit pe cei ce mărturiseau credinta

în Hristos şi propovăduiau Învierea

Lui. Pe când călătorea, spre cetatea

Damascului, spre a prinde pe

creştinii de acolo, Saul a văzut pe

Domnul, Care i S-a arătat în chip

minunat, şi a crezut în El, lepădând

rătăcirea în care trăise până atunci.

Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un

neinfricat propovăduitor al cred-

inţei creştine şi sub noul nume de

Pavel, a fost unul din cei mai mari

Apostoli ai lui Hristos. El a dus

vestea cea bună a Evangheliei Dom-

nului printre popoarele păgâne,

binevestind în multe locuri din

Răsărit, trecând prin Grecia, la

Atena, la Corint, în Asia şi în Mace-

donia şi ajungând până la Roma. În

lungile şi obositoarele lui călătorii, a

îndurat nenumărate primejdii, a

suferit bătăi, a fost întemniţat, a

îndurat foamea şi setea. Nici o suf-

erinţă nu i-a micsorat râvna de

propovăduire a credinţei, nici o

primejdie nu l-a înspăimântat. Prin

ală. La venirea Domnului, sufletele

se vor uni cu trupurile din nou şi

vor sta la judecată. Toate bisericile

vechi de la apostoli, au cultul morţi-

lor. Cei noi “ evanghelici”, nu. Cinti-

ţivă înaintaşii, pomeniţii adesea şi

vă rugaţi pentru ei! Este un act de

dragoste. În sămbăta Rusaliilor

este o zi special dedicată lor. Vom

sluji Acatistul celor adormiţi. Sf.

Liturghie şi vom face parastas .

Nimic nu este mai plăcut lui

Dumnezeu ca recunoştinţa. Celor

care ne-au născut, ne-au crescut şi

pe care i-am iubit, nu le vom putea

niciodată mulţumi îndeajuns. Şi

cum le vom mulţumi dacă nu mai

sunt? -Ei nu mai sunt aici printre

noi, umblând cu trupul, dar sunt vii

etern. Pentru Dumnezeu nu există

morţi şi vii, ci stări. O stare, pentru

viaţă în trup, apoi o stare spiritu-

SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

Pomenirrea morţilor

Caption describing picture or graphic.

PAGINA 2 BULETIN VOLUME XXI I I ,

3

(cont. din pag 2)

toate cetăţile, pe unde a trecut, a

întemeiat obşti creştine, de care s-a

îngrijit tot timpul, sfătuindu-le şi

îndrumându-le prin epistolele, pe

care le trimitea catre fraţi, când se

afla departe, epistole din care ni s-

au păstrat patrusprezece, ca un

adevărat tezaur al vietii lui Hristos,

ca o adevărată ştiinţă a mântuirii.

Sfântul Apostol Pavel a fost numit

"Apostolul Neamurilor", ca unul ce

a vestit cel mai mult pe Hristos,

printre popoarele păgâne din acele

timpuri, iar sfârşitul său a fost cu

moarte de mucenic taindu-i-se capul

cu sabia, în aceeaşi zi cu Sfântul

Petru şi sub acelaşi împărat Nero,

la marginea Romei, pe drumul ce

duce de la Roma spre mare. Să cin-

stim necontenit pe acesti mari cti-

tori ai credinţei noastre. Cât vor

dura cerul şi pământul, faptele şi

măreţia Sfinţilor Apostoli nu se vor

sterge din istoria mântuirii. Să-i

chemăm în rugăciunile noastre şi să

fim recunoscatori. Prin credinta,

suntem de-a pururea ucenicii Apos-

tolilor

(Din Proloage)

prafirească şi să provoace uimire şi

teamâ semenilor lor. Adică suferă

profund de patima iubirii de

stăpânire, a slavei deşarte şi a mân-

driei. Îşi doresc desfătări materiale

şi trupeşti. Astfel, diavolul îi folose-

şte ca pe nişte unelte ale lui. Prin

mijlocirea lor vădeşte „semne şi

năluciri", cu puterea pe care, duh

fiind, o are din firea lui.

Aceştia sunt vrăjitorii, sataniştii,

spiritiştii, hipnotizatorii, medium-

urile şi mulţi alţii asemenea lor,

care dobândesc puteri trupeşti şi

duhovniceşti suprafireşti. Rup

sforile groase ca pe nişte fire subţiri

de aţă. Sparg stânci. Retează ca pe

nişte paie copacii falnici. Se ridică

în vâzduh sau mută obiecte fără să

le atingâ. Le arată celor deznădă-

jduiţi şi nemângâiaţi „duhuri" ale

aşa-ziselor rude moarte ale lor, care

vorbesc cu ei sau le dau mesaje prin

metoda „scrierii automate". Fac pe

„profeţii" sau vădesc pâcate nespov-

edite, încât sâ le uimească şi să le

înfricoşeze pe viitoarele lor victime.

Cea mai gravâ formă de apostazie

de Dumnezeu şi de supunere sub

stăpânirea diavolului este vrăjitoria

şi toate ramurile ei; o rană socială

scârboasă, o religie „diavolească" cu

multe chipuri şi multe denumiri,

care le-a condus pe miile de victime

ale ei la distrugere sufletească şi

trupească. De la începuturi şi până astăzi, satana, „cel ce înşală pe

toată lumea" (Apocalipsa 12: 9), se

strâduieşte să ni se arate ca un

Dumnezeu adevărat. În fiecare ep-

ocă are susţinâtori care, fie de ne-

voie, fie de frică, îl recunosc ca ocro-

titor al lor şi fâptuiesc cu râvnă

voile sale. Dintre aceştia, satana i-a

ales pe „preoţii" lui, care-l adoră în

ritualuri tainice şi înfricoşătoare,

oferindu-i de la simplă tămâie, până

la... jertfe omeneşti!

Există, din păcate, oameni cu min-

tea vicleană, care doresc sâ-l slujea-

scă pe diavol. Îl invocă, îl cheamă să

intre în ei, îl roagă să le stăpânea-

scă sufletele. -De ce? -Vor în felul

acesta să dobândească putere su-

Fac pe „tămăduitorii" în boli pe care,

desigur, chiar ei le-au provocat. Îi

îngrozesc pe oamenii simpli, făurindu

-le probleme familiale şi sociale, sau

pe cei care suferă de boli psihice şi

trupeşti, silindu-i astfel să caute la

dânşii „soluţi" sau „terapie".

Vrăjitoria se împarte în albă şi

neagră. Cea albâ, după cum spun cei

care o practică, aduce sănătate şi

fericire, fâră sâ provoace cuiva vătă-

mare. Dimpotrivă, vrâjitoria neagră

este vătâmătoare şi distrugătoare.

Oricum, în ambele cazuri se fac invo-

cări ale lui satana şi se săvârşesc

fapte în fata cârora orice om normal

se înfricoşează.

Este foarte primejdioasă preocuparea

cu orice fel de vrâjitorie, chiar şi din

simplă curiozitate. De pildă, urmâri- rea unei emisiuni de televiziune care-i arată

pe diferiţi reprezentanţi ai ocultismului dovedindu-şi însuşirile lor sau citirea cărţ-

lor care ne introduc în spaţul vrăjitoriei, sau ascultarea de muzică cu conţinut satanic,

oricât de nevinovate ar pârea, îl pot târî pe

omul neatent şi uşuratic într-o prindere fără

Vrăjitorie - satanism

PAGE 3 BULETIN VOLUME XXI I I ,

POSTUL SFINŢILOR

APOSTOLI

Se ţine în felul următor; luni,

miercuri şi vineri mâncăm numai

pâine şi legume fierte, fără ulei.

Marţi şi joi dezlegare la ulei. Iar

sâmbăta şi dumineca este dezlegare

la peşte.

Cine are alt regim, să ţină cum îi dă

doctorul.

Răsplata fiecăruia va fi după

osteneala depusă!

DATORIILE BĂNEŞTI

Am spus nu odată de datoria biblică a

fiecăruia din cei care vor a se nu mi

credincioşi, că au datoria ca din ce

câştigă să returneze lui Dumnezeu o

parte. A da bisericii nu-i un act de

mărinimie ci-i o datorie. Biserica se

conduce nu singură, ci are un consiliu

ales de adunarea generală care

sugerează, hotărăşte şi poartă grijă de

cele necesare existenţei şi propăşirii

bisericii. Aşa bunăoară fiecare este

dator să aibă o contrubuţie lunară care

la noi se cheamă pledge. Dacă se

cumpără, se construieşte ceva, este

sugerat cât să dea fiecare, pentru că

fiecare se foloseşte. Bunăuară casa

vecină bisericii. Sau alte donaţii de

care este nevoie. Dacă fiecare ar face

lucrul acesta, buletinul n-ar aminti

niciodată de aşa ceva. Dacă pledgeul,

discul, donaţiile ar fi îndestulătoare şi

bierica va avea cele necesare, dar

buzunarul d-voastră ar fi mereu plin.

Urmare în pag 6

4

de patimi) sunt; adulterul, desfrânarea,

necurăţia, destrăbălarea, închinare la idoli,

farmecele,,vrajbele, certurile, zavistiile,

mâniile, gâlcevile, dezbinările, eresuri

(erezii), pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri,….”

şi versetul continuă; cei ce le fac pe acestea

nu vor moşteni Împărăţia cerurilor.

Fiecare poate să-şi dea seama de cît Duh

Sfât are, sau cât este de bine văzut în faţa

lui Dumnezeu, socotind cât din roada Duhu-

lui are. Sau cât din roada întunericului are.

Să nu vă înşelaţi că trăind în cele din urmă,

sunteţi plini de Duh Sfânt şi OK cu Dumne-

zeu.! Lumina cu întunericul nu pot sta la un

loc. La Efeseni 5,5 zice; ” ..nici un curvar

nici un stricat, nici un lacom de avere, care

este un închinător la idoli, n’are parte de

moştenire în împărăţia lui Hristos.” Iar în

Apoc. 22,15 zice; “Afară (vor fi) câiniivrăjito-

rii, curvarii, ucigaşii, închinăturii la idoli şi

oricine iubeşte minciuna şi traieşte în minci-

ună.” Inchinători la idoli nu sunt cei care au

icoane reprezentându-L pe Iisus, ci cei care

ai făcut idol; banul, casa, copilul, distrac-

tiile, maşina barca, swap-miturile,

televizorul, alcoolul, femeia, Las Vegasul,

Hawaiul. Ăştia sunt îdolii.Da dar idolatrii

nu vor intra în cer. Vrei să intri în împăra-

ţia lui Hristos, îţi trebuie să ai ceva comun

cu El. Cei ce nesocotesc poruncile Împăratu-

lui, nu sunt prieteni ci vrăjmaşi. Uită-te la

ce roade ai şi vei şti meriţi împărăţia lui

Hristos sau nu!. Nu te înşela cu speranţa că

Dumnezeu este bun. Da este bun dar drept.

El nu se poate nesocoti pe sine însuşi. Dacă

El a spus că nimic spurcat nu va intra în

împărăţie, aşa va fi. Vrei să intri? Curăţeşte

-ţi sufletul. Leapădă toate faptele firi păca-

tului şi vei intra!

părintele

(Urmare din buletinul de sf. Paşti)

Diavolul caută inima noastră

Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case cum cred unii oameni,

ci dă neincetat tărcoale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este

locul lui cel plăcut de şedere.

Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii noastre (cf. Ef. 6, 12);

diavolul este un ucigător ce caută viaţa noastră (cf. Ioan 8, 44); este un

leu ce caută pe cine să inghită (cf. I Petru 5, 8); este un semănător de

neghină care caută ţarina inimii noastre; este un amăgitor care caută

pe cine să amăgească. Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşul

lor I Petru 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit pe diavolul şi

strigă după noi să ne ferim de uneltirile lui. Însă diavolul e mişel mare.

El se tăgăduieşte pe sine însuşi. pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi

să nu se ferească de inşelăciunile lui.

În cele ce urmează vom arăta, ca în nişte „oglinzi", starea cea dinlăun-

tru a omului, aşa după cum L-a primit pe Domnul sau pe diavolul.

Priveşte, dragă cititorule, în aceste „oglinzi", să vezi în care din ele te

vei afla pe tine. Să afli dacă locuieşte în tine Hristos sau diavolul; Îm-

părăţia lui Dumnezeu sau împărăţia diavolului. Uită-te în acesteste

„oglinzi" şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci stai în faţa lui Dumne-

zeu, Care cunoaşte toate „cele dinlăuntru ale tale". în zadar ai căuta să

ascunzi adevărul. Spune adevărul, căieşte-te, apleacă-te cu lacrimi la

picioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume să te scape de

sub puterea lui satan.

Inima omului care l-a primit inlăuntru pe

satan

Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima

omului biruită de ispitele lui satan. O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti

privind imaginea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o

închipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi intămplă.

Aş putea să întăresc acest lucru cu nenumărate din Sfănta Scriptură.

Voi aminti aici unul sinngur, despre Iuda ne spune Evanghelia că, in

clipa când L-a trădat pe Mântuitorul, a intrat satan în el. “Satan a in-

trat in Iuda", zice Evanghelia (Ioan 13, 27). Satan a intrat în Iuda cu

patima iubirii de bani. Cu ajutorul patimilor rele intră şi azi satan în

inimile oamenilor.

O! Satan nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii

oameni, ci dă târcoale neincetet să poată intra în inimile oamenilor.

De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii, dragă cititorule,

că satan e la uşa inimii tale şi încearcă să intre inăuntru. Dacă nu resp-

ingi ispita, satan deschide uşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe ne-

aşteptate şi pe nesimţite, şi pe urmă dă năvală înăuntru cu toată gloata

lui, cum se vede în chipul de pe pagina următoare.

Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cuprindă inima

omului: cu trufia, cu desfrănarea, cu pizma, cu mânia, cu zgârcenia, cu

lăcomia (umbuibarea cu mâncări şi beţii) şi cu lenea. Aceste şapte

păcate de moarte sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâte

şi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu adevărat patimile cele rele

sunt lighioanele, sunt „oile" lui Satan, pe care diavolul le scoate la

păşune in ţarina inimii oamenilor.

MASA COMUNa PE LUNA IUNIE SE VA tINE IN zIAU DE

RUSALII, DUMINECa 15.

5

Trufia înseamnă măndria. Ea e arătată in

chip de păun pentru că păunul este o pasăre

care se mândreşte cu penele ei cele frumoase.

Prin păcatul trufiei a intrat satan în lume şi în

inima primilor doi oameni.

Mândria este şi azi un izvor de păcate şi de

păcătuiri Măndria îl face pe om să nu se plece

în smerenie în faţa lui Dumnezeu, iar, pe de

altă parte, tot mândria stârneste între oameni

zavistii, certuri, asupriri şi alte păcate.

Desfrânarea este arătată

în chip de ţap, pentru că

este un dobitoc desfrânat,

puturos şi neruşinat.Aşa e

si patima desfrănării.

Lăcomia, îmbuibarea de

mâncări şi băuturi e

arătată în chipul porcului.

Tot aici se ţin şi beţiile şi

chefurile ce il schimbă pe

om în chipul porcului, care

se tăvăleşte în noroi şi în

fărădelegi.

Pizma e arătată în chipul

şarpelui care stă gata să

muşte de moarte, sufletul

oamenilor. Graficianul

nostru a făcut acest şarpe,

în alte reprezentări, şi ca

fiind coada diavolului.

Potrivit lucru... Pentru că

pizma şi zavistia sunt cu

adevărat coada şi codiţa

diavolului care tulbu-

răsatele şi oraşele, făcând

grozave pustiiri sufleteşti.

Mânia şi răzbunarea e

arătată în chip de tigru

furios, gata să sfâşie pe

aproapele. Mânia îl

schimbă pe om în dobitoc

furios.

Lenea şi nepăsarea e arătată în chipul por-

cului iar Zgârcenia, în chipul broaştei, care în

pofta ei nesăturată, mănâncă până şi pămănt.

Acestea sunt cele şapte păcate de moarte din

care izvorăsc, ca dintr-un izvor plin de otravă,

toate păcatele şi fărădelegile. Aceasta e firea

noastră cea veche cu patimile ei. În această

imagine, firea noastră cea veche cu patimile ei

e reprezentată în chipul dobitoacelor, în mijlo-

cul cărora stă comandant diavolul.

Foarte potrivită asemănare, pentru că obărşia

diavolului, alcoolul. Ăsta e duhul cel

rău care dă omului îndemn şi putere

în cele rele şi face „minuni" mari

pentru biruinţa iadului şi pierzarea

sufletelor.

Duhul diavolului, alcoolul, stă şi el

in rând cu cele şapte păcate de

moarte - precum se vede în imagine -

ba încă, mai mult decât acelea, el stă

tocmai pe fundul inimii, în loc de

frunte, pentru că face mare slujbă

pentru biruinţa diavolului şi a iadu-

lui.

Îngerul cel bun, darul şi mila lui

Dumnezeu, nu se depărtează încă de

cel păcătos. Tot mai sileşte pe om,

să-l trezească din pieire. Îi strigă

mereu: Omule, ce-ai făcut cu sufletul

tău?... Ce va fi cu sufletul tău?... Însă

păcătosul n-aude. El este surdo-mut,

adică surd şi mut, când e vorba de

cele sufleteşti. Ochi are, dar nu vede

pieirea.Urechi are, dar n-aude che-

marea Domnului. Satan l-a ameţit,

l-a îmbătat cu plăcerile şi patimile-

cele rele.Un astfel de om este un

mort viu sau un mort care

trăieşte cum foarte nimerit

il numeşte Apocalipsa 3,

versetul 1. Mortul nu simte,

nu vede, nu aude, nu se

mişcă. intocmai aşa e şi

păcătosul. Îi poţi predica,

dar el n-aude nimic; îi trim-

ite Dumnezeu fel : de fel de

semne şi arătări, dar el nu le

vede; Poţi s.ă plângi pentru

el, că el nu te aude. Nu aude

şi nu vede , pentru că sa-

tan a„orbit mintea lui ca să

nu vadă strălucind Evang-

helia lui Hristos" (II Cor.

4,4) O ce fioroasă e starea

sufletească a omului biruit

de ispitele lui satan! În

inima lui s-a stins lumina

vietii duhovniceşti, s-a

făcut întuneric şi noapte

fioroasă… a voit sâ trăi-

ască o viaţă slobodă pentru

toate plăcerile şi patimile

lumeşti şi acum, iată,

această „slobozenie"la

băgat intr-o robie infrico-

şată: in robia patimilor rele

în robia diavolului. În

această infricoşată stare

ajung toţi cei care trăiesc

după „duhul acestei

lumi"(Efes.2,2)

Pentru ca să ajungă omul

în starea aceasta grozavă,

nu trebuie să se predea lui

satan. E destul dacă trăi-

eşte “în voia găndurilor

sale" şi în duhul acestei

lumi. Despre un mare ne-

credincios se spune că şi-a

t e s t a m e nt a t a v e re a

diavolului. Neavând ur-

maşi, dorinţa i-a fost ascul-

tată, aşa că averea şi casele

au fost lăsate în voia lor. Şi

ce s-a întâmplat? Moşia a

ajuns pustietate plină de

spini şi bălării, iar casele,

adăpost pentru bufniţe. În-

tocmai aşa şi inima omului

lăsată în voia ei, în voia

lumii şi în duhul lumii,

ajunge sigur un locaş

diavolului şi un cuib al tu-

turor răutăţilor. Vai, ce

„proprietar" bogat e diavolul

în privinţa asta! E plină lu-

mea de „casele" şi „moşiile"

6

lui.

Dar oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pier-

dut. Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva,

el poate fi mântuit. El e ca pomul care şi-a pier-

dut frunzele când a venit iarna cu viscolul

ispitelor şi păcatelor, dar puterea de înfrunzire

o are. Şi în cel mai păcătos om poate da o pri-

măvară de trezire la o viaţă nouă, când suflă

vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului

Sfânt.

(Urmare din pag 3)

de voie şi pasivă în cursele diavolului. Căci chiar sim-pla folosire a numelui satanei sau a anumitor simbo-

luri ale lui acţonează şi îi înrâuresc direct pe cei care

se ocupă cu acestea, indiferent dacă primesc sau nu

puterile diavoleşti.

Iar dacă unora refugierea în vrăjitorie li se pare ne-primejdioasă sau chiar folositoare, să aibă în vedere că

diavolul lucrează ca un înşelător, care oferă câteva

daruri şi făgăduieli, cu scopul de a prinde victima în „acul" lui. Adicâ oferă răsplăÎi imediate, dar cu timpul

îl face pe om unealtâ a sa.

Astăzi, din pâcate, există o redeşteptare a vrâjitoriei şi

sătanismului. Şi cel mai rău este că şi-au băgat coada

şi în spatiul jocurilor şi al literaturii pentru copii şi adolescenţi. Astfel, copilul se obişnuieşte cu înfricoşă-

toarele chipuri satanice, cu violenţa şi sadismul, în

vreme ce află câ problemele şi greutăţile vieţi se pot rezolva fărâ efort, prin mijloace vrâjitoreşti. Îşi for-

mează impresia că vrăjitoria este atrăgătoare şi folosi-toare şi că prin actiuni simple le poate reuşi pe toate,

pentru aceasta fiind îndeajuns să-şi cultive aşa-zisele

puteri ascunse care existâ în el şi să devinâ un mic

dumnezeu.

În spaţiul larg al vrăjitoriei se aflâ şi ghicirea, care, cu

ajutorul duhurilor rele, se străduieşte să tâlmăcească spaţiul tainic al viitorului sau al celor ascunse şi să

prezică evenimente din viitor sau să gâsească obiecte pierdute. Există multe feluri de ghicire, precum ghici-

tul în visuri, în chemarea morţilor, astrologia, ghicitul

în palmă etc. În afară de vrăjitorii de acest fel, mai umblă şi multe vrăjitoare şarlatane (prezicătoare, văză-

toare în cărţi, în cafea etc.), pentru că, din păcate, nu lipsesc nici amatorii naivi ai acestor fenomene

„metafizice".

O deosebită atentie trebuie să fie dată vrăjitorilor

camuflaţi, fermecătorilor. Aceştia, folosind diferite

obiecte sfinte (icoane, lumânări, tâmâie etc.), îi înşală

pe creştinii nebănuitori, prin prezenta lor evlavioasă. Merg la biserică, fac semnul crucii şi în templele lor

demonice amestecă psalmii lui David şi numele Sfinti-lor, ale Maicii Domnului, chiar şi ale Sfintei Treimi.

Invocările acestea sunt cunoscutele „descântece", care

se întâlnesc de obicei în lucrările vrăjitoreşti. Mulţi cred că „descântecele" sunt ceva precum exorcismele,

pe care le citesc preotii pentru izgonirea duhurilor rele.

Însâ aceasta este o mare greşeală! „Descântecele" nu

numai câ nu au legâtură cu Biserica, dar sunt

şi curse ale satanei. Nu e cu putintă să cheme cineva în acelaşi timp harul lui Hristos şi

puterea satanei. „Ce însojire are dreptatea cu

fârădelegea? Sau ce împârtăşire are lumina

cu întunericul? Şi ce învoire este între Hris-

tos şi Veliar? (II Corinteni 6: 14-15).

Orice „descântec", aşadar, are provenientâ

demonică. Şi asta se vâdeşte nu numai din

vorbele vrăjitoreşti din care e alcătuit, ci şi din materialele vrăjitoreşti care-1 însotesc: cuţit

cu mâner negru, aţâ roşie, forme de stele în cinci colturi, picături de ulei, cărbuni aprinşi,

fâşii roşii de pânzâ etc. Chiar şi obişnuitul

„scuipat" de deochi are provenientâ magicâ. MulÎi obişnuiesc să scuipe vreun om sau

vreun obiect, ca să nu-i deoache. Însă practica

aceasta este folosită de vrăjitori. Este o prac-tică de înjosire a omului, care se întinde până

la blasfemierea lui Dumnezeu, de vreme ce

omul este chip al Său.

Din cartea; Demonii şi lucrările lor

Vom veni în buletinele viitoare cu mărturii

din aceiaşi carte despre cei căzţi în această

rătăcire.

De ce se tem demonii şi

ce iubesc ei?

Odată, pe când fericitul Ioan Bostrinul se afla

cu treburi în Antiohia Siriei, au fost duse la el patru femei demonizate, care spuneau multe,

fiind înrâurite de diavoli.

Ioan, ascultându-le, le-a întrebat despre

diferite lucruri, cum ar fi căderea demonilor

din rai, despre fructul pe care 1-a mâncat Adam, despre şarpe şi altele, pe care nu le

vom spune aici, din pricina slăbiciunii

multora. Însă, pe două dintre acestea, care sunt spre zidire» sufletului, le vom povesti în

continuare.

- Vă e fricâ de rugâciunea împârătească „Tatăl

nostru...", de Psalmul 90 „Cel ce locuieşte întru ajutorul Celui-Preaânalt" şi de „Cu noi

este Dumnezeu" al proorocului Isaia? - Da, au răspuns femeile demonizate pentru că

rugăciunile acestea sunt de folos.

- Dar de „Să învie Dumnezeu şi să se

risipească vrăjmaşii..."?

- Încetează, nu mai spune cuvintele astea au

strigat demonii. În toată Scriptura nu este cuvânt care să ne zădărnicească puterile

precum acesta

- De care lucruri ale creştinilor

vă temeţi?

- Aveţi, într-adevăr, trei lucruri

mari, unul ce-l purtaţi 1a gât,

cu unul vă scăldaţi în biserică, şi altul cel pe care îl mâncaţi la

Liturghie.

Se refereau la Sfânta Cruce, la

Sfântul Botez şi la Sfânta

Împărtăşanie.

- Din acestea trei, de care vă

temeţi mai mult?

- Dacă păziţi bine lucrul cu care

vă împărtăşiţi, nimeni dintre

noi nu va putea face rău

vreunui creştin.

Cuviosul Ioan L-a slăvit pe

Dumnezeu pentru cele auzite şi

a întrebat iarăşi:

- Ce religie iubiţi mai mult

dintre cele care există pe lume?

- Le iubim pe cele care n-au

nici unul din cele trei lucruri pe care le-am spus şi care nu-L

mărturisesc ca Dumnezeu sau

Fiu al lui Dumnezeu, pe fiul

Mariei.

- Dar voi cum de L-aţ

mărturisit ca Fiu al lui

Dumnezeu atunci când i-aţi spus; “ ce ai cu noi Iisuse fiul

lui Dumnezeu? Atunci demonii au tăcut pentru puţin şi după

aceia au răspuns; - Am spus

că este Fiul lui Dumnezeu nu pentru că am vrut, ci pentru că

ne-a silit puterea Lui. Şi asta

pentru ai ruşina pe iudeii, care-L huleau şi-L numeau

nelegiuit.

Pe acestea şi multe altele le-au

descoperit diavolul prin gura

demonizaţilor în faţa multora care au spus şi altora ce-au

MASA LUNII

IULIE VA FI

PE DATA DE

20, DE

SFÂNTUL

ILIE.

7

(Va urma)

CINE FRCVENTEAZĂ

BISERICA NOASTRĂ

OBLIGATORIU

TREBUIE SĂ

RESPECTE ACESTE

RÂNDUIELI

În biserică:

- Venim la biserică da la

început cel târziu ora 10.

-Nu se vorbeşte,

-Nu telefoane celulare.

-Nu se mestecă gumă.

-Nu se aduce mâncare,

băutură, sau jucării

pentru copii.

-Nu se urcă cu picioarele

pe bănci.

-Nu stăm cu copiii mici

în băncile din faţă.

- Nu se aduc pungi de

plastic în biserică.

-Nu lumînări din afara

bisericii.

-Nu se intră cu bluze

fără mănecă sau

pantaloni scurţi,

-Nu ne plimbăm

înnăuntru şi afară,

deranjând pe alţii.

-Nu plecăm nemiruiţi.

-Nu filmaţi sau

fotografiaţi, decât după

ce aţi luat permisiune.

În curte;

- Nu se fumează pe

teritoriul bisericii.

-Păstrăm liniştea.

-Nu aruncăm gunoi.

-Nu rupem florile,

frunzele sau fructele.

-Parcăm doar cu faţa.

-Nu claxonăm.

- Copiii nu se joacă, ci

vor fi supravegheaţi tot

timpul de părinţi.

- Salutăm cu respect

toata lumea.

MULŢUMIRI CELOR CARE DONEAZĂ DAR

ŞI AJUTĂ EFECTIV

Cristian Costea pentru; tablourile photo din sală.

D-lui Ardelean Gheorghe, pentru crengile de palmier pentru Florii.

Andrei şi Eugen Avramescu pentru crenguţele de sfinţit de Florii.

Celor care au ajutat la curăţenia de Paşti.; Renica Chilinţan, Mariana

Corchiş, Ramona Miclea, Valy Câmpean, Mihaela Domnica, Steliana Ştefan,

Rafila Dumitresscu, Sântioana Lomonar, Parascheva Cristina Stoica, Ana

Ferenţ, Manuela Tabic, Maria Belteu, Angela Slaten, Valy Radu, Tereza

Sefcic, Adriana Geana, Ana Marie/David, Gabriel Zachia, Nicolae Avram,

Adrian Ionescu, Mihai Belteu, Veniamin Chira, Florin Tudoran, p-tesa

Eugenia,care-şi cere scuze de la cei ce aeventual nu au fost notaţi

Doamnelor care au donat florile de la Sf. Mormânt. Fam. Popovici

pentru donarea aranjamentelor florale de Paşti.

D-nei Floarea Buzlea, pentru călcatul lucrurilor de Paşti.

Donatorii Sf. Paşti; Marcel Răchită 100, Vanda Boieru 80, Lucreţia

Costea 50, Maria Tudoran 50, P-teasa Eugenia 50, Steluţa Vişinoiu 50,

Valeria Radu 50, Sântioana Lomonar 50, Rafila Dumitrescu 50, Angela

Ionescu 50, Domnica Zica 40, Terezia Sefcic 100, Nicoleta Teoman 25,

Teodora Tudor 25, Simona Popovici 25, Iliana Vaida 20, Diana Berariu 20,

Iliana Stan 20, Mariana Marinescu 20, Maria Belteu 20. Floare Buzlea 20,

Maria Corchiş 20, Adriana Geana 20,Oana Filimon 20, Ioana McKay 20,

Andreaia Moisiu 20, Monica Ioan 20, Marinela Lasc 20, Renica Chilintan

20, Ioana Florea 20, Florica Blaga 20, Maria Nicorici 20, Adriana Borcea

20,Mihaela Domnica 10, Minodora Sandor 20, Stana Ladislau 10, Viorica

Tânjală 10, Elvira Abrudan 10, Natalia 5,

Băieţii care au tăiat şi împachetat Sf. Paşti. Eugen Buzlea, Veniamin

Chirta, Gabriel Zachia, Chorghiţă Codru, Nicolae Avram, Şerban Calciu,

Cristian Macavei, Flaviu Macavei, Florin (Todoran), Aurelian Ioan, Cătălin

,Ionuţ, Sorin Dinescu.

Celor care ne-au trimis felicitări de Sf. Paşti, care sunt aşa mulţi că

ne trebuie un buletin întreg.

D-nei Maria Belteu a donat o pereche de vaze penru Sf Altar, D-nei Rosca

donarea de cărţi pentru colţul de obiecte.D-nei Filip pt. multe daruri.

Celor care au ajutat părintelui la punerea ornamentelor la ornamentele

din pridvorul de la intrare. Gebriel Zachia care a lucrat cel mai mult.

Beniamin Chira, Nicolae Avram, Aurelian Iooan

Celor care au donat unele din obiectele aduse anul trecut din Rusia.

Popica Carmen-veşmânt, Vişinoiu Steluţa-veşmânt, Ghioghiţă Codru

veşmânt, Melania Stângaciu- veşmânt, Ioana Florea- veşmânt, Au donat la

icoane; Gherghiţă Codru, Iulia Roşca, Filimon Oana. Fam. Părintelui-

stihar, Maria Belteu- stihar, Maria Tudoran- icoana prăznicar, Iulia Roşca-

acoperemănt albastru. Carmen Calciu- stihar şi cadelniţa.Iordăchescu

Bogdan şi Ovidiu Muntean- la veşminte.

D-lor Virgil Macavei, Ghorghe Stan, Sorin Chiş, pentru instalarea sistemului video de supraveghere.

Să aveţi răsplată de la Stăpânul, toţi care aveţi la inimă Sfântă

8

555 S. Walnut St. Anaheim, Ca 92802-1450

SAINT MARY, ROMANIAN ORTH. CHURCH

Nu uitaţi!

Sămbătă 14 iunie, de la 9;30, facem

pomenirea morţilor, Moşii de vară!

Duminecă, în Ziua de Rusalii, după slujbă

avem masă.

Postul Sf. Apostoli este între 23 şi 29 iunie.