Fundamentarea teoretică a impozitelor

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni politice şi de tehnică fiscală, efectuate în

baza legii, care au ca scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei persoane fizice sau juridice.

Impozitul este plata bănească obligatorie, generală şi definitivă efectuată de persoane fizice şi

juridice la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege, fără

obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat. Impozitele pot fi de tip

direct sau de tip indirect. Cele indirecte se caracterizează prin faptul că nivelul impozitului este inclus în

preţurile bunurilor sau în tarifele lucrărilor şi serviciilor. Exemple de impozite indirecte: taxa pe valoare

adăugată (TVA), accizele, taxele vamale, comisioanele vamale ş.a.

Spre deosebire de impozit, taxa este plata care se efectuează de persoane fizice şi juridice către

instituţii publice pentru serviciile prestate acestora de către stat (presupun o contraprestaţie din partea

instituţiilor statului). Exemple de taxe: taxa de parcare, taxa de autostradă, taxa de timbru fiscal, taxa de

timbru de mediu ş.a.

Impozite Taxe

statul nu e obligat să presteze un

echivalent direct şi imediat plătitorului;

statul prestează un serviciu direct, şi, pe cât posibil,

imediat;

cuantumul impozitului se determină în

funcţie de natura şi volumul venitului

impozabil sau al averii;

mărimea taxei depinde, în mod obişnuit, de felul şi

costul serviciului prestat;

termenele de plată se stabilesc în prealabil. termenele de plată se fixează, de regulă, în

momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.

Impozitele directe

Impozitele directe se percep periodic (lunar, trimestrial sau anual) de la persoane fizice sau juridice

pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le aparţin. Exemple: impozitul pe profit,

impozitul pe venituri de natură salarială, impozitul pe venituri agricole, impozitul pe dividende, impozitul

pe clădiri, impozitul pe mijloace de transport, impozitul pe terenuri etc.

Impozitele directe pot fi împărţite în impozite directe reale şi impozite directe personale. Impozitele

directe reale se aşază asupra bunurilor care constituie avuţia materială a cetăţenilor (terenuri, imobile) fără

a ţine seama de veniturile pe care acestea le produc.

Impozitele directe de tip personal au în vedere, în primul rând, situaţia personală a subiectului

impozabil. Obiectul impunerii îl constituie veniturile dobândite sub formă de salarii, câştiguri din profesii

libere, beneficii din activităţi industriale, activităţi bancare, din comerţ, venitul net obţinut din exploatarea

pământului, din arenzi, chirii.

A. Calculul impozitului pe salarii

Impozitul pe salariu (Imp/sal) = 16% x Salariul impozabil

Salariul impozabil = salariul brut (SB) – contribuţii sociale angajat – deduceri personale

Salariul net (SN) = SB – contribuţii sociale angajat – Imp/sal

Contribuţiile sociale aferente angajaţilor (cote valabile la 1 ianuarie 2013):

CAS: 10,5%

CASS: 5,5% x SB

CFŞ: 0,5%

Contribuţiile sociale aferente angajatorului (unităţii):

20,8% pentru condiţii normale de muncă

CAS 25,8% pentru condiţii deosebite de muncă

30,8% pentru condiţii speciale de muncă

CASS: 5,2%

CFŞ: 0,5% x SB

AMBP (accidente de muncă şi boli profesionale): cota variază în funcţie de tipul activităţii între

0,15% - 0,85%

FGCS (fond de garantare creanţe salariale): 0,25%

CM (concedii medicale şi indemnizaţii): 0,85%

Deducerile personale se acordă în funcţie de nivelul salariului brut şi de numărul persoanelor aflate în

întreţinere. In cazul în care salariul brut este cuprins între 1.000 lei şi 3.000 lei, deducerea personală se va

acorda după următorul algoritm:

Numărul persoanelor

aflate în întreţinere

SB ≤ 1.000 lei 1.000 < SB ≤ 3.000 SB > 3.000 lei

0 persoane 250 lei 250 x [1 - (Sb – 1.000) / 2000]

Nu se acordă

deduceri

personale

1 persoană 350 lei 350 x [1 - (Sb – 1.000) / 2000]

2 persoane 450 lei 450 x [1 - (Sb – 1.000) / 2000]

3 persoane 550 lei 550 x [1 - (Sb – 1.000) / 2000]

≥ 4 persoane 650 lei 650 x [1 - (Sb – 1.000) / 2000]

B. Calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit (Imp/P) = 16% x Profitul impozabil

Profitul impozabil = profit brut (PB) – venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile

Profitul net (PN) = PB – Imp/P

Sunt plătitoare de impozit pe profit persoanele juridice române şi persoanele juridice străine care

desfăşoară activităţi în România prin intermediul unui sediu permanent.

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

a) trezoreria statului;

b) instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile

realizate;

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

d) fundaţiile române;

e) cultele religioase, pentru: venituri obţinut obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi

produselor necesare activităţii de cult, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din

activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor

reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca

sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi

funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de reconstrucţie, de reparaţie şi consolidare a

lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume

propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni

specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase;

f) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate,pentru veniturile utilizate,

în anul curent sau în anii următori;

g) asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de locatari recunoscute ca

asociaţii de proprietari pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care sunt sau urmează

a fi utilizate pentru îmbunătăţirea utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea

proprietăţii comune;

h) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

i) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;

j) Banca Naţională a României;

k) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;

l) organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale pentru o bună parte din

veniturile realizate; ele sunt scutite şi pentru veniturile din activităţi economice obţinute până la

echivalentul în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale

scutite de la plata impozitului pe profit prevăzute.

Anul fiscal coincide cu anul calendaristic. Când un contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai

existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care

contribuabilul a existat.

Ȋn general, impozitul pe profit se plăteşte trimestrial la Bugetul de Stat până la data de 25 a

trimestrului următor celui pentru care se datorează. Exemplu: impozitul pe profit pentru trimestrul I se

plăteşte până la data de 25 aprilie.

Excepţii:

1) Societăţile bancare plătesc impozitul pe profit lunar până la data de 25 a lunii următoare celei

pentru care se datorează;

2) Organizaţiile nonprofit şi cele sindicale şi patronale (dacă depăşesc veniturile de 15.000 euro

anual) şi peroanele juridice române care obţin venituri din activităţi agricole, pomicultură trebuie

să plătească impozitul anual până la data de 15 februarie a anului următor celui pentru care se

datorează.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,

discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri

în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute

este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat asupra

veniturilor înregistrate:

16% x Profitul impozabil

5% x Veniturile obţinute

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării

rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoane juridice la care se deţin titluri de

participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau

anularea provizioanelor

se compară cele două sume şi se plăteşte valoarea mai mare

Cheltuielile deductibile sunt acele cheltuieli care se efectuează în scopul obţinerii de venituri

impozabile. Exemple: cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli de

personal, cheltuieli cu reclama şi publicitatea, cheltuieli cu transportul şi cazarea ş.a.

Exemple de cheltuieli integral nedeductibile fiscal:

- cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând

diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în

străinătate;

- cheltuielile cu amenzile, confiscările şi penalităţile, dobânzile şi majorările de întârziere datorate

către autorităţi române sau străine;

- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constate lipsă din gestiune

ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare;

- cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii,

prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată:

1. Cheltuieli de protocol – pot fi deduse în limita a 2% din baza de calcul

Baza de calcul = Venituri impozabile – Cheltuieli aferente veniturilor impozabile + Cheltuieli cu

impozitul pe profit + Cheltuieli de protocol

Cheltuieli de protocol deductibile = 2% x (Venituri impozabile – cheltuieli deductibile +

+cheltuieli cu impozitul pe profit + cheltuieli de protocol)

2. Cheltuieli cu sponsorizarea – sunt deductibile în limita impusă de: 3‰ x cifra de afaceri (CA) şi

20% x imp/P iniţial

La momentul iniţial, cheltuielile cu sponsorizarea se consideră, în întregime, a fi nedeductibile. Se

determină, în acest mod, totalul cheltuielilor nedeductibile, profitul impozabil şi un impozit pe profit iniţial.

Se calculează cele două sume precizate, iar valoarea mai mică va reprezenta partea deductibilă a

cheltuielilor cu sponsorizarea:

Cheltuieli cu sponsorizarea deductibile = min(cheltuieli cu sponsorizarea, 3‰ x CA, 20% x

imp/P iniţial)

Imp/P final de plată = Imp/P iniţial – cheltuieli cu sponsorizarea deductibile

3. Cheltuieli cu dobânzile bancare şi cu diferenţele de curs valutar – sunt integral deductibile dacă

gradul de îndatorare al întreprinderii (Gî) este ≤ 3

Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de

rambursare peste un an (DTML) şi capitalul propriu (KPR): Gî = DTML/KPR

In condiţiile în care gradul de îndatorare al capitalului este peste 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu

pierderea netă din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea

gradului de îndatorare sunt nedeductibile.

4. Cheltuielile cu indemnizaţia de deplasare (diurna) – sunt deductibile în limita a 2,5 x nivelul legal

stabilit pentru instituţii publice

5. Cheltuieli sociale – sunt deductibile în limita a 2% din cheltuielile de personal

Cheltuieli sociale deductibile = 2% x Cheltuielile de personal

Cheltuieli sociale: cadourile oferite cu ocazia sărbătorilor, ajutorul de naştere, ajutoarele în cazul unor

boli grave sau incurabile, ajutorul de înmormântare ş.a.

Impozitele indirecte

Impozitele indirecte reprezintă impozitele percepute cu prilejul vânzării unor bunuri, prestării unor

servicii sau în cazul activităţilor de import-export. Impozitele indirecte sunt denumite şi impozite pe

cheltuieli sau pe consum deoarece se încasează prin preţul mărfurilor sau prin tariful lucrărilor executate şi

serviciilor prestate. In prezent, în România se întâlnesc din această categorie TVA, accizele, taxele vamale

şi comisionul vamal.

TVA reprezintă cel mai important impozit indirect pe plan european. La baza aplicării TVA poate

sta:

a) Principiul originii: se impozitează valoarea care este adăugată tuturor produselor realizate

într-o ţară indiferent de locul în care vor fi consumate (în ţară sau în străinătate). Ca urmare,

conform principiului originii, se impozitează şi exporturile, importurile fiind scutite.

b) Principiul destinaţiei: se impozitează întreaga valoare adăugată realizată atât în ţară, cât şi în

străinătate, pentru toate bunurile consumate în ţara respectivă. Ca urmare, conform

principiului destinaţiei, exporturile sunt scutite, iar importurile se impozitează.

In ceea ce priveşte cotele de aplicare a TVA, se cunosc două tipuri de cote:

1) cota standard, care se aplică la marea majoritate a produselor (24%);

2) cota redusă, care se aplică numai unor categorii de produse esenţiale pentru consum (9%).

Cota redusă de 9% este aplicabilă pentru:

- dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de

arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;

- livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv

publicităţii;

- livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare pentru care

se aplică cota standard;

- medicamente de uz uman şi veterinar;

- cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea

terenurilor amenajate pentru camping.

Accizele reprezintă taxe de consumaţie pe produs ce se instituie asupra unor produse cu pondere

mare şi constantă în consum. Sfera de aplicare a accizelor cuprinde produse precum: alcool şi băuturi

alcoolice, produse din tutun, benzină, motorină, ceaiuri, cafea, autoturisme, blănuri, parfumuri, cristale,

bijuterii (mai puţin verighetele).

Taxele vamale sunt impozite instituite de către stat asupra mărfurilor care sunt transferate dintr-o ţară

în alta. De la 1 ianuarie 2007, nu mai plătim taxe vamale în cadrul relaţiilor comerciale cu celelalte state

membre ale Uniunii Europene.

Trăsături ale impozitelor indirecte:

comoditate şi cost relativ redus de percepere;

nu ţin cont de mărimea venitului realizat de către plătitori, de averea personală sau de

situaţia socială a acestora, ele fiind achitate la fel şi de cei care realizează venituri mici;

caracter regresiv – nivelul impozitului indirect fiind acelaşi, indiferent de mărimea

venitului sau a averii contribuabilului, ponderea impozitelor indirecte în total venit va fi

mai mare