INTRODUCERE

Contractul de concesiune, în calitatea sa de contract administrativ, a apărut şi s-a

dezvoltat în perioada statului liberal de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul

secolului al XX-lea, din jurisprudenţa Consiliului de Stat din Franţa, care era strâns legată

de noţiunea de domeniu public şi, respectiv, de servicii sau de lucrări publice.

Prin urmare, contractul de concesiune îşi are originea în necesităţile imperioase de

ordin financiar ale autorităţilor publice care aveau în administrare bunuri proprietate

publică, pentru a le valorifica în interesul comunităţilor sau aveau în gestiune servicii

publice, care trebuiau prestate la un nivel înalt.

Clasic, concesiunea a fost definită ca un mod de gestionare a serviciilor publice

prin care o autoritate publică (concedent) însărcinează pe un particular (cetăţean sau

societate comercială), printr-o convenţie încheiată cu acesta, să facă să funcţioneze un

serviciu public pe cheltuiala şi riscul celui din urmă, care-şi primeşte remunerarea din

redevenţe percepute de la usageri.

Astfel, contractul de concesiune îşi marchează de la bun început locul său în dreptul

public ca un contract administrativ şi formă juridică de realizare a gestiunii de bunuri ale

domeniului public, servicii publice, activităţi sau lucrări de interes public. Această

instituţie juridică a dreptului public, mai exact, a dreptului administrativ a constituit şi

constituie subiectul unor studii ale specialiştilor în domeniu, fiind justificate, de necesitatea

imperioasă de a cunoaşte dimensiunile şi implicaţiile contractelor administrative în

societate şi, pe această bază, să se poată stabili acţiunile şi măsurile cele mai eficiente de

utilizare a acestora în procesul de administrare.

Modalităţile de exploatare a bunurilor domeniului public, de gestionare a serviciilor

publice sau a desfăşurării de activităţi s-au modificat semnificativ atât ca număr, cât şi ca

diversitate datorită creşterii considerabile a necesităţilor colective pe de o parte, iar, pe de

altă parte, datorită problemelor financiare pe care le întâmpină statul şi colectivităţile

locale, fapt ce determină o dezangajare din ce în ce mai mare a acestora în prestarea

activităţilor sau a serviciilor publice.

Necesitatea studierii contractului de concesiune comportă un dublu aspect: în

primul rând, sub aspectul formei juridice concrete de realizare a concesiunii, ca mod de

exploatare a bunurilor, serviciilor şi activităţilor de interes public, iar în al doilea rând se

5

impune stabilirea caracteristicilor contractului de concesiune ca un contract administrativ,

regim juridic special căruia îi sunt supuse contractele de concesiune, condiţiile

indispensabile încheierii lor (caietele de sarcini, licitaţiile), precum şi principiile speciale

cu privire la executarea acestor contracte perfectate pentru un interes general şi pentru

buna funcţionare a serviciilor publice.

Referindu-ne la gradul de studiere a temei de investigaţie vom releva că studierea

contractului de concesiune, în calitate de contract administrativ îşi are sediul în lucrările de

specialitate ale savanţilor francezi şi români, lucrări consultate de noi. Astfel, în ţara de

origine a contractelor administrative, în general, şi a contractelor de concesiune, în special,

a fost abordată această temă de profesori consacraţi în materie ca: Gaston Jeze, J.

Rouviere, A. de Laubardére, J. Rivero, J. Waline, L. Richer, Geoges Phillippe, R. Chapus.

În România, un suport considerabil în studierea acestei teme îl are literatura de

specialitate din perioada interbelică, reprezentată de profesorii: E. D. Tarangul, Jean H.

Vermeulen, Ilie St. Măndreanu, Pavel Strihan, Paul Negulescu, Anibal Teodorescu. În

prezent, recunosc teoria contractelor administrative, abordând şi contractul de concesiune,

profesorii români: A. Iorgovan, Eugen Popa, R. N. Petrescu, Ilie Iovănaş, Iulian

Avram, Mircea Preda, Verginia Vedinaş, Valentina Gilescu, Ioan Alexandru ş. a.

Scopul cercetării contractului de concesiune poate fi studiat din două puncte de

vedere, şi anume: a identifica locul contractului de concesiune, ca instrument al

administraţiei publice de realizare a atribuţiilor şi a supune analizei sub toate aspectele

contractul de concesiune ca un contract administrativ, distinct de contractele din dreptul

comun.

Acest scop se impune şi prin faptul că, în prezent, serviciile publice nu satisfac pe

deplin necesităţile populaţiei, deoarece bugetul statului şi cel al unităţilor administrativ-

teritoriale este destul de precar. Prin urmare, trebuie găsite şi alte căi de realizare a

sarcinilor statului de satisfacere deplină şi calitativă a necesităţilor vitale ale populaţiei.

Astfel, lucrarea nu are doar un scop teoretic, de dezvoltare a doctrinei juridice în

domeniu, ci şi unul practic: a propune administraţiei publice instrumente eficiente de

prestare a serviciilor publice, testate în timp în practica multor ţări.

Cercetarea complexă a contractului de concesiune, a fost mult timp subiect de

dispute între autorii dreptului civil şi dreptului public, vizavi de apartenenţa acestuia, fie

dreptului civil, fie dreptului administrativ.

6

Structura şi volumul lucrării

Lucrarea de licență cu tema “Contractul de concesiune” este compusă din

introducere, 5 capitole, divizate subcapitole care, la rândul lor, sunt împărţite în paragrafe

şi subparagrafe, încheiere și referinţe bibliografice. Volumul total al lucării este de 82 de

pagini.

7

CAPITOLUL I CONTRACTUL DE CONCESIUNE - CONTRACT

ADMINISTRATIV

1. Evoluţia teoriei contractului administrativ în dreptul francez şi

român

Teoria contractelor administrative în dreptul francez

În literatura juridică franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui

de-al XX-lea, autori ca E. Perrignet (în lucrarea “Les contrats de l’Etat, 1890”) şi, mai ales,

Gaston Jèze (în “Les contrats administratifs de l’Etat, des départements, des communes et

des établissements publics”, 1927-1934), conturează teoria potrivit căreia, în afară de

contractele caracteristice dreptului privat, există o categorie de contracte specifică

dreptului public, cu un regim juridic diferit, şi anume - contractele administrative.2

Astfel, întreaga doctrină a contractelor administrative are la bază distincţia între

contractele încheiate de administraţiile publice ca autorităţi publice şi contractele civile

(sau contractele de drept privat) încheiate de administraţiile publice în aceleaşi condiţii şi

cu aceleaşi efecte ca atunci când acestea sunt încheiate de către particulari.

Profesorul Gaston Jeze a apreciat că pentru existenţa contractului administrativ

propriu-zis sunt necesare următoarele condiţii:

a) un acord de voinţa între administraţie şi un particular;

b) acordul de voinţa să aibă ca scop crearea unei obligaţiuni juridice de prestare a

unor lucruri materiale sau de servicii personale, în schimbul unei remuneraţii;

c) prestaţiunea să fie destinată a asigura funcționarea unui serviciu public;

d) părţile printr-o clauză expresă, prin forma contractului, prin genul de colaborare

sau prin orice manifestare de voință, să fi înțeles a se supune regimului de drept public,

e) inegalitatea părților,

f) interpretarea extensivă a contractului,

g) dreptul de a lua măsuri unilaterale executorii,

h) aplicarea teoriei impreviziunii,3

2 Iulian Avram, Contractele de concesiune. Bucureşti: Editura Rosetti, 2003, p. 53 Antonie Iorgovan, Drept administrativ vol. II, București, Editura Atlas Lex, 1994, p. 105

8

Cercetând originea contractelor administrative, profesorul A. Iorgovan susţine că

literatura franceză este foarte bogată în această materie, teoria contractelor administrative

fiind preluată şi de jurisdicţia altor ţări. Perioada statului liberal de la sfârşitul secolului al

XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea a fost de neconceput fără teoria şi, mai ales,

practica, inclusiv contencioasă, în materia contractelor administrative. Marile echipamente

de infrastructură ale Franţei din acea perioadă şi până la ora actuală sunt strâns legate de

teoria contractelor administrative (căile ferate, drumurile, electricitatea, aprovizionarea cu

gaze şi apă etc.). Pe parcurs, contractele administrative au penetrat şi sfera “socialului” (se

consideră contract administrativ, de exemplu, convenţia dintre Casa naţională de asigurare

medicală şi organizaţiile naţionale ale medicilor, decizie susţinută şi de Consiliul de Stat în

1974).4

Jurisprudenţa franceză a avut şi are un rol deosebit de important în conceptualizarea

doctrinei în materie de contracte administrative.

Teoria contractelor administrative în dreptul român

În dreptul român din perioada interbelică, teoria contractelor administrative nu s-a

dezvoltat cu aceeaşi amploare ca în dreptul francez şi nu s-a ajuns la formarea unui regim

juridic diferenţial în aceeaşi măsură ca în Franţa, deoarece a lipsit jurisdicţia unui tribunal

administrativ de importanţa Consiliului de Stat, litigiile referitoare la toate contractele

administrative fiind judecate tot de instanţele puterii judiciare. 5

În literatura juridică românească din perioada interbelică s-au conturat trei opinii

cu privire la contractul administrativ:

Acceptarea teoriei contractelor administrative;

Respingerea oricărei teorii a contractelor administrative;

Considerarea tuturor contractelor încheiate de administraţia publică drept

contracte administrative.

Prima opinie este cea mai susţinută, promotorii ei fiind reputaţii jurişti J.

Vermeulen, E. D. Tarangul şi I. Vântu. Ei consideră că aceste contracte de drept public

sunt actele juridice încheiate de administraţie cu particularii în scopul de a “colabora” în

vederea realizării unui serviciu public sau a unui interes general.

4 Iorgovan, Antonie. Tratat de drept administrativ. vol. II. Bucureşti: Editura ALLBECK, 2002, pag. 99-1005 Petrescu, Rodica Narcisa. Drept administrativ. Cluj-Napoca: Ed. Accent, 2004, pag 338

9

În susţinerea teoriei contractelor administrative, prima opinie pleacă de la ideea

conform căreia concesiunea este un contract de drept public, un contract de servicii publice

sau un contract administrativ propriu-zis.

Opinia bazată pe respingerea teoriei contractelor administrative a fost susţinută de

profesorii A. Teodorescu şi P. Negulescu. Profesorii refuza ideea de contract tocmai pentru

a nu lasă să se înțeleagă că satisfacerea interesului public, care trebuie să domine regimul

juridic al concesiunii, ră,mâne la latitudinea concesionarului, concesiunea nu poate

transforma serviciul public într-o afacere. 6

Argumentele esenţiale invocate de A. Teodorescu sunt următoarele: 7

statul se manifestă în dreptul public nu numai “sub faţă de stat suveran, ci sub

aceea de stat - persoană juridică, în care calitate stăpâneşte un patrimoniu ce-i aparţine în

propriu şi este subiect de drepturi şi de obligaţiuni ca orice particular”;

în actul de gestiune, statul nu comandă şi nu interzice nimănui nimic, şi face cu

privire la patrimoniul său acte juridice pe care şi simplii particulari le-ar putea face cu

privire la patrimoniul lor propriu; el face acte patrimoniale;

spre deosebire de actul de autoritate care are caracter unilateral, actul de

gestiune este un act bilateral, contractual, căci el constă întotdeauna într-un acord de

voinţe; “din această cauză îmbracă întotdeauna forma obişnuită a actelor contractuale de

drept privat”;

prin actul de gestiune administraţia poate să urmărească satisfacerea unui

interes public, “cu alte cuvinte, uneori actul (de gestiune) nu se referă numaidecât la

domeniul privat, ci şi la domeniul public, a cărui pază şi administrare o are tot ea

(administraţia), sau chiar la interese publice…”;

numai actele de autoritate sunt deferite contenciosului administrativ şi judecate

după principiile şi procedura specială prevăzute de Legea din 23 decembrie 1925, pe când

actele de gestiune sunt “justiţiabile de tribunale şi curţi, după principiile şi procedura

dreptului comun (afară numai de cazurile când acestea ar fi contrazise de legi speciale)”

Profesorul P. Negulescu susţinea că teoria după care concesiunea este un contract,

promovată de jurisprudenţa franceză, apare “dăunătoare interesului general, pe care

serviciul concedat este menit să-l satisfacă, căci face ca serviciul public să urmeze mai

mult interesele concesionarului decât să satisfacă interesul public, nerealizând astfel

6 Antonie Iorgovan, Drept administrativ vol. II, București, Editura Atlas Lex, 1994, p. 115-1167 Tedorescu, Anibal. Tratat de drept administrativ. Bucureşti: vol. I, 1929, p. 294-298

10

îmbunătăţiri în serviciu; pe când din contră, serviciile publice trebuie să fie dominate de

grija interesului public, iar concesiunea nu poate transforma serviciul public într-o afacere

privată”. 8

Reprezentanţii celei de-a treia păreri, consideră că toate contractele încheiate de

administraţia publică sunt contracte administrative, supuse unui regim de drept

administrativ.

Unul dintre adepţii acestei opinii susţinea că toate contractele încheiate de

administraţia publică erau supuse, în primul rând, principiilor generale ale contractelor din

dreptul privat, din care cauză ele rămân contracte, şi în al doilea rând, unor principii şi

norme de drept administrativ, din care cauză ele devin administrative. “De aceea, socotim

că denumirea de contracte administrative pe care o propunem pentru toate aceste contracte

este potrivită, pentru că este revelatoare şi corespunde exact conţinutului noţiunii aşa cum

se desprinde din principiile şi normele dreptului nostru pozitiv”. 9

În perioada regimului comunist, teoria contractelor administrative a fost total

abandonată, datorită atât dispariţiei noţiunilor de proprietate publică şi privată a statului ori

a comunităţilor locale, cât şi înlocuirii acestora cu proprietatea socialistă de stat şi

imposibilităţii existenţei unor raporturi juridice de natură contractuală între stat şi

particulari, în scopul exploatării unor bunuri proprietatea statului.

Totuşi, în pofida tuturor impedimentelor de ordin politic şi legislativ, unii autori de

drept administrativ din perioada regimului comunist, ca profesorii Valentina Gilescu sau

Antonie Iorgovan de la facultatea de drept din Bucureşti, au încercat să aducă argumente

pentru fundamentarea teoriei contractelor administrative.

Perioada de după decembrie 1989 poate fi calificată ca o nouă etapă în evoluţia

teoriei contractului administrativ, prima în istoria României în care ar fi trebuit să se

regăsească fundamentată legal şi doctrinar existenţa ei, pornind de la faptul că însăşi

Constituţia din 1991 o recunoaşte fără a o califica expres cu denumirea de “contract

administrativ”. Este vorba de art. 135 alin. 5 care declară, pe de o parte proprietatea

publică inalienabilă, iar pe de altă parte, recunoaşte posibilitatea existenţei unor mijloace

juridice de valorificare a bunurilor proprietate publică. Este vorba de trei tipuri de contracte

8 Paul Negulescu,. Tratat de drept administrativ. Bucureşti: Institut de arte grafice “E. Marvan”,1934, p. 1559 Strihan, Pavel. Contractele administrative în dreptul român. Contribuţii la o teorie generală.Bucureşti: Tipografia Curierul judiciar, 1946, p. 247

11

administrative: darea în administrare, care nu se poate face decât către o regie autonomă

sau instituţie publică; concesiunea; închirierea. 10

Juriştii care susţin teoria contractelor administrative sunt A. Iorgovan, Ioan

Alexandru Verginia Vedinaş, Ilie Iovănaş, Rodica Narcisa Petrescu, Ion Corbeanu,

Corneliu Manda, Dana Apostol Tofan , Eugen Popa, Emil Balan ş. a.

2. Noţiunea contractului administrativ

Contractul administrativ reprezintă un mod de activitate a administraţiei publice,

concretizată în încheierea unor acte juridice bilaterale, în care una dintre părţi este

întotdeauna un organ al administraţiei publice.

Contractul administrativ poate fi definit ca o convenţie încheiată între administraţia

publică prin autorităţile şi organele sale competente cu un particular în vederea realizării

unui serviciu public, a unor lucrări publice sau folosirii unor bunuri ce aparţin domeniului

public sau privat al statului ori al autorităţilor administrative teritoriale. Deci scopul

contractului administrativ poate fi de gestiunea unui serviciu public sau de realizare a unei

lucrări publice.

Potrivit Legii contenciosului administrativ 544/ 200411 actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea

executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Verginia Vedinaş defineşte contractul administrativ ca fiind un acord de voinţă,

dintre o autoritate publică, aflată pe o poziţie de superioritate juridică, pe de o parte, şi alte

subiecte de drept, pe de altă parte (persoane fizice, persoane juridice sau alte organe ale

statului subordonate celeilalte părţi), prin care se urmăreşte satisfacerea unui interes

general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice sau punerea în

valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publică. 12

10 Verginia. Vedinaş, Drept administrativ şi instituţii politico-administrative. Bucureşti: Ed. Lumina Lex, 2002, p. 12611 Publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I-a, nr. 1154 din 7 decembrie 200512 Verginia Vedinaş, Drept administrativ. Bucureşti: Ed. Universul juridic, 2006, p. 116

12

Contractele administrative au fost definite ca fiind acele acte juridice pe care le

încheie organele administraţiei publice cu cei administraţi, acte care cuprind un acord de

voinţă generator de drepturi şi obligaţii pentru părţile contractante. 13

Unii autori mai consideră că prin natura lor contractele administrative sunt identice

cu contractele de drept privat, deosebirea constând însă în regimul juridic14 care li se aplică

datorită faptului că au drept obiect folosinţa bunurilor din domeniul public sau privat al

statului şi al unităţiloradministrativ teritoriale. Fiind un contract cu ajutorul căruia

administraţia publică îşi realizează o parte din sarcinile sale, avându-se în vedere şi

obiectul său juridic se consideră că regimul juridic aplicabil contractelor administrative

este unul exorbitant de drept public, având şi clauze negociate.

Gaston Jeze înțelege prin teoria contractelor administrative, contractele încheiate de

administrație pentru a asigura funcționarea unui serviciu public și care este supus, din

punct de vedere al regulilor particulare, altor reguli decât cele care guvernează raporturile

dintre particulari. 15

Contractul administrativ, sau contractul administratic propriu-zis, este definit ca

fiind contractul încheiat de o persoană publică și identificat prin intemediul unui criteriu

alternativ și anume prezența clauzelor exorbitante sau participarea cocontractanților la

executarea aceluiași serviciu. 16

Profesorul E. D. Tarangul defineste contracte administrative ca fiind contractele

încheiate cu particularii în scopul “de a colabora împreună în vederea unui serviciu public

sau a unui interes general’’.

3. Trăsături şi clasificarea contractelor administrative

3.1 Trăsături

Trăsăturile trebuie să delimiteze contractele administrative atât de contrctele

civile atât în sensul larg a termenului (contracte civile speciale, contractele de muncă,

etc.), cât şi de acele administrative ori de operaţiunile administrative.

13 E. S. Ticames, Drept administrativ. Partea generală, Editura ERA, Bucureşti, 2004, p. 304.14 D. Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. II, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 43.15 Verginia Vedinaş. Op.cit.. Bucureşti: Ed. Universul juridic, 2006, pag 11516 Antonie Iorgovan, Drept administrativ vol. II, București, Editura Atlas Lex, 1994, p. 107

13

Profesorul Antonie Iorgovan stabilește următoarele trăsături în ceea ce priveşte

contractul administrativ: 17

reprezintă un acord de voinţă între o autoritate a administraţie publice sau alt

subiect de drept autorizat de o autoritate a administraţiei publice şi un particular;

presupune efectuarea de lucrări, prestări de servicii, de către particulari în

schimbul unei renumeraţii (caracter oneros);

este destinat a asigura funcţionarea aceluiaşi serviciu public, a cărui

organizare reprezintă o obligaţie legală a autorităţii administraţiei publice contractante

(are ca scop un serviciu public), sau după caz, punerii în valoare a aceluiaşi bun public;

părţile trebuie să accepte unele clauze de natură reglementară stabilite prin

lege sau în baza legii, prin hotărâre a Guvernului (clauze reglementare);

autoritatea administraţiei publice (cel autorizat) nu poate ceda interesele,

drepturile sau obligaţiile sale decât altor autorităţi a administraţie publice, în condiţiile

legii, iar particularul le poate ceda oricărei persoane, dar numai cu aprobarea

administraţiei publice;

când interesul public o cere sau când particularul nu şi-a îndeplinit din culpă

obligaţiile de contract, oricând executarea apare prea impovărătoare pentru particular,

autoritatea administraţiei publice poate modifica sau rezilia unilateral contractul fără a

mai recurge la justiţie;

părţile, prin clauza expresă sau prin simpla acceptare a clauzelor prestabilite

au înţeles că se vor supune, inclusiv cu privire la soluţionerea litigiilor unui regim juridic

de drept public;

soluţionerea litigiilor este de competenţa instanţelor naţionale de contencios

administrativ dacă legea nu dispune altfel.

3.2. Clasificarea contractelor administrative

În vederea realizării unei clasificări a contractelor administrative în doctrina

juridică au fost propuse mai multe criterii.

Asfel, Antonie Iorgovan propune o clasificare în funcţie de: 18

a) subiecte;

b) natură (obiect);

17 Antonie Iorgovan, Op.cit. vol. II, București, Editura Atlas Lex, 1994, p 120-12118 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, ed a IV-a ,vol.II, Bucureşti 2005

14

c) modalităţi de încheiere, etc

După subiectele contractelor administrative distingem:

1. contracte încheiate între două autorităţi ale administraţiei publice (în general,

între două persoane juridice de drept public);

2. contracte încheiate între o persoana de drept public şi un particular (persoană

fizică sau persoană juridică de drept privat).

În ceea ce-l priveşte pe cocontractant, acesta poate avea calitatea de funcţionar

public sau nu.

După natură (obiect) se pot identifica cel puţin două mari categorii:

1. contracte care sunt încheiate pentru realizarea serviciilor publice destinate

punerii în valoare a bunurilor domeniului public;

2. contracte care sunt încheiate pentru realizarea altor servicii publice (în

învăţământ, sănătate, menţinerea ordinii publice, etc.)

După modalitațile de încheiere se disting:

1. contracte încheiate prin licitație publică, care este cea mai frecventă

modalitate de încheiere a unor asemenea contracte,

2. contracte încheiate prin simpla învoială, care sunt de regulă limitate la

o anumită sumă,

3. contracte încheiate prin învoială dar care au nevoie pentru a fi valabile

și de aprobarea unei autorități ierarhic superioare.

Un alt autor19 propune o clasificare după:

1.Modul de perfectare:

Contracte administrative perfectate pe bază de licitaţie publică;

Contracte administrative perfectate pe bază de învoială.

2.Domeniul public ce se contractează:

Contracte privind domeniul public al statului,

Contracte privind domeniul public al judeţului,

Contracte încheiate pentru domeniul public al municipiilor,oraşelor,comunelor.

Principalele contracte administrative pe care administraţia le poate încheia sunt:

a) contractul de concesiune a serviciului public ,

b) contractul de lucrări publice ,

c) contractul de furnituri ,

d) contractul de transport,19 T.Toma, Tratat de drept administrativ, Ed.Vasiliana, Iaşi, 2003.

15

Autorul Cătălin-Silviu Săraru face o amplă clasificare a contractelor

administrative, utilizând criteriile următoare: 20

a) subiectele;

b) obiectul;

c) formalismul necesar contractării (contracte care necesită un formalism complex,

licitaţie publică şi/sau negociere directă, cum sunt: contractele de concesiune, închiriere,

achiziţie publică;

d) reglementarea şi denumirea legală în funcţie de care se identifică contracte

numite sau tipice (contractele de concesiune de bunuri proprietate publică, servicii şi

lucrări publice; achiziţie publică, contractele de împrumut public etc.), contractele care au

fost reglementate de lege dar şi-au pierdut consacrarea legală prin abrogarea actelor

normative care le reglementau (contractul de parteneriat public-privat, contractul de locaţie

a gestiunii) şi contracte nenumite sau atipice, contracte care nu au o denumire şi o

reglementare proprie (diverse contracte de prestări servicii);

e) modul de remunerare a cocontractantului administraţiei: contracte în care

cocontractantul este remunerat din rezultatul exploatării serviciului public (contracte de

delegare a gestiunii) şi contracte în care cocontractantul este remunerat direct de autoritate

(achiziţiile publice de servicii).

În funcție de obiectul lor contractele administrative pot fi clasificate astfel:

a) contractul de concesiune a bunurilor din domeniul public,

b) contractul de achiziții publice,

Contractul de achiziții publice are trei variante:

contractul de furnizare,

contractul de lucări publice,

contractul de servicii,

c) contractul de împrumut,

d) contractul de garant. 21

CAPITOLUL II CONCEPTUL CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

20 Săraru C.-S. Contractele administrative. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă. Bucureşti,Ed CH Beck, 2009, p. 48-4921 Antop Trăilescu, Drept administrative ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 219

16

1. Noţiunea şi sediul materiei

Primele concesionări de terenuri în țara noastră au fost aprobate prin Legea 3/15

aprilie 1864 pentru concesionarea unei căi ferate pe Valea Siretului, mergând de la Galați

la frontiera cu Bucovina și având o ramură spre Ocna, alta spre Focșani și sub titlu

eventual, o prelungire de la Iași spre Valea Prutului și prin Legea 14/26 aprilie 1864 pentru

concesionarea drumurilor de fier din partea de dincolo Milcovului. O dată cu aprobarea

concesiunii, cele două legi au aprobat și Caietul de sarcini, în denumirea de atunci.

Cadrul general pentru contractul de concesiune a bunurilor proprietate publică î-l

reprezintă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 22 și înlocuiește Legea nr. 219/1998 23, abrogată la recomandarea Comisiei europene. Ordonanța reglementează numai regimul

concesionării bunurilor proprietate publică, aparținând domeniului public al statului sau

unităților administrativ-teritoriale, concesiunea de servicii și de lucrări considerându-se a fi

reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 24.

Conform art. 2 alin. 1 lit. g contractul de concesiune de lucrări publice este

„contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări, cu deosebirea că în

contrapartida lucrărilor executate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din

partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul

lucrărilor pe o perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani

prestabilite.” 25

Contractul de concesiune de servicii este definit în art. 2 alin. 1 lit. h ca fiind:

„contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii, cu deosebirea că în

contrapartida serviciilor publice contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din

partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o

perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite.” 26

Concesiunea a primit în decursul timpului mai multe definiţii, mai ales că

reglementarea legală a fost adesea contradictorie şi susceptibilă de interpelări diverse.

Art. 6 din Hotărârea de Guvern. nr. 1228/1990 defineşte concesiunea ca un contract

prin care ’’o parte – concedent – transmite celeilalte părți – concesionarul – spre

22 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 200623 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 30 noiembrie 199824 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 200625 Art.2 alin.1 lit. g din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/200626 Art.2 alin.1 lit. h din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006

17

administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, o activitate

economică, un serviciu public, o subunitate productivă sau un teren proprietate de stat’’.27

Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 219/1998 definește contractul de concesiue ca fiind

contractul prin care ’’o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă

determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte personae, numită concesionar, care acționează

pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun, a unei activități

sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe’’. 28

Potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006: „contractul de

concesiune de bunuri proprietate publică, este acel contract încheiat în formă scrisă prin

care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei

persoane, denumite concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi

obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei redevenţe.” 29

Potrivit autorului francez, J. Rivero ’’concesiunea serviciului public este un mod de

gestiune a unui serviciu prin care o persoană publică, concedentul, însărcinează prin

contract o persoană privată, concesionarul, cu funcţionarea unui serviciu, pentru o anumită

perioadă de timp, cu asumarea sarcinilor şi cu dreptul de remunerare al serviciilor

prestate’’. 30

După o altă definiție concesiunea serviciului public este ’’convenția prin care o

colectivitate publică încredințează exploatarea unui serviciu public, celui care poate

asigura investiții în aceasta, el urmând a se remunera din redevențele percepute de la

usageri’’. 31

În doctrina română interbelică, instituţia concesiunii a fost tratată de către doi mari

autori în materia dreptului administrativ şi anume Paul Negulescu şi E. D. Tarangul. 32

Paul Negulescu a definit concesiunea ca ’’o formă de exploatare a unui serviciu

public, în care un particular - persoană fizică sau morală - ia asupra sa riscurile exploatărei

şi conducerea activităţii serviciului în schimbul dreptului de a percepe taxele pentru

serviciile prestate’’. 33

27 Art. 6 din Hotărârea de Guvern. nr. 1228/199028 Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 219/199829 Art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 54/200630 Iulian. Avram, Contractele de concesiune, ed Rosetti, 2003, p.2131 Iulian. Avram, Op. cit. p.2232 Iulian. Avram Op. cit. p.2133 Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, Principii generale, Ediţia a IV-a, Editura Marvan, Bucureşti, p. 154

18

La rândul său, E. D. Tarangul menţionează ’’concesiunea este modul de organizare

a serviciilor publice, în care administraţia încredinţează un serviciu public unui particular.

Acesta se angajează să gireze serviciul public pe socoteala şi riscul său în conformitate cu

regulile stabilite de administraţie, remunerându-se din taxele pe care le percepe de la

particularii cari se folosesc de serviciul concesionat’’. 34

2. Natura juridică a contractului de concesiune

În privința naturi juridice a contractului de concesiune, în literatura juridică de la

începutul sec. XX, în lipsa fundamentării teoriei contractelor administrative, au fost emise

diferite opinii vizând încadrarea juridică a concesiunii. Astfel, unii autori germani ca Otto

Mayer, W. Jelinek sau Kobler, erau de părare că actul de concesiune este un act de putere

publică, deoarece se concretizează un serviciu public. 35

O lată opinie care domina doctrina sfârțitului sec. XIX și inceputului de sec. XX,

era că actul de concesiune ar fi un contract de drept comun, opinie împărtășită și de

jurisprudența Curții de Casație franceze, prin decizia din 2 mai 1873. 36

Paul Negulescu s-a opus celei de a doua teori menționată, susţinând că “ serviciile

publice trebuiesc să fie dominate de grija interesului public, iar concesiunea nu poate

transforma serviciul public într-o afacere privată’’. 37

De aceea, autorul respectiv califica concesiunea drept un act mixt, o combinaţie de

dispoziţiuni regulamentare şi de contract 38, refuzând ideea de contract tocmai pentru a nu

lăsa să se înţeleagă că satisfacerea interesului public, care trebuie să domine regimul juridic

al concesiunii, rămâne la latitudinea concesionarului.

În aceeaşi ordine de idei, E. D. Tarangul sublinia că: ’’Dacă s-ar admite că actul de

concesiune este un contract de drept comun, încheiat prin acord de voinţă între

administraţie şi particular, atunci el ar fi reglementat de codul civil, ar cădea sub regimul

juridic al dreptului privat şi nu ar putea fi modificat decât printr-un nou acord de voinţe,

34 E. D. Tarangul, Tratat de drept administrativ roman, Editura “Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1944.p. 41135 Iulian. Avram, Contractele de concesiune, Editura Rosetti, 2003, p.2336 Iulian. Avram Op. Cit. , p.2337 Paul Negulescu,. Tratat de drept administrativ. Bucureşti: Institut de arte grafice “E. Marvan”,1934, p. 15538 Paul Negulescu Op. Cit. p. 160

19

intervenit între administraţie şi concesionar. Aceasta ar stânjeni administraţia să dispună de

serviciul public şi după încheierea contractului de concesiune’’. 39

În literatura franceză au fost emise păreri precum conform cărora concesiunea ar fi

un contract special “sui generis”, sau un contract bilateral de drept public. 40

Astfel, Dufour, ocupându-se de contractul de concesiune, menţionează: ’’Natura

juridică a actului de concesiune este aceeaşi, fie că el a intervenit cu concursul special al

puterei legiuitoare, fie în baza unei delegaţii mai mult sau mai puţin generală. Este un act

sui generis, propriu administraţiei şi căruia Dreptul civil îi este străin. Jurisprudenţa este,

deci, chemată să rezerve autorităţii administrative, aprecierea şi interpretarea actelor de

concesiune”. 41

Dubla natură a contractului de concesiune constă în faptul că acesta cuprinde, pe

lângă clauzele de natură contractuală, şi clauze de natură reglementară.

Clauzele de natură contractuală deosebesc actul de concesiune de actele unilaterale,

de putere, ale autorităţii publice, iar clauzele reglementare, îl disting, îl separă de categoria

contractelor civile. 42

Clauzele de natură reglementară sunt acele clauze care prevăd organizarea şi

funcţionarea serviciului public, condiţiile de exploatare sau folosire a bunului public

concesionat sa caracteristicile lucrărilor publice care se vor realiza de către concesionar,

preţurile pe care le poate stabili concesionarul în raporturile sale contractuale cu terţii,

dreptul concedentului de a da dispoziţii concesionarului şi de a-l controla, obligaţia

concesionarului de a se supune controlului din partea concedentului şi de a pune în

executare dispoziţiile şi instrucţiunile date de către concedent, precum şi dreptul

concedentului de a modifica unilateral unele clauze ale contractului pentru adaptarea

concesiunii la nevoile şi cerinţele interesului general. De asemenea, părţile ar trebui să

specifice în contract stabilirea unor clauze reglementare ’’care vor apărea ulterior prin lege

sau printr-un act administrativ de autoritate. Administraţia (statul) nu poate să renunţe la

dreptul de organizare a unui serviciu public; nevoile publicului pot varia în timp şi statul

care e dator să le satisfacă trebuie să aibă posibilitatea de a o face’’. 43

39 E. D Tarangul, Tratat de drept administrativ român. Cernăuţi: Tipografia “GlasulBucovinei”, 1944, pag 41340 Iulian. Avram, Op cit. p.2441 Vermeulen, Jean H. Evoluţia Dreptului Administrativ Român. Bucureşti: Institutul de ArteGrafice (Vremea), 1943, p. 22342 Iulian Avram. Op cit. , p. 2443 Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Bucureşti: Institut de arte grafice “E. Marvan”, 1934, p. 168

20

Clauzele contractuale ale contractului de concesiune au drept scop să garanteze

interesele concesionarului, şi anume drepturile acestuia în legătură cu avantajele sale

personale şi care nu au legătură directă cu buna funcţionare a serviciului concesionat.

Partea contractuală conţine, în principal, prevederi de ordin financiar care garantează

concesionarului remuneraţia sa şi care este dominată de principiul echilibrului financiar al

contractului, fundamental în materia contractelor administrative. 44

Astfel, în partea contractuală ’’se va stabili durata concesiunii, modalităţile de

răscumpărare a concesiunii înainte de împlinirea termenului, mărimea taxelor ce poate

concesionarul să perceapă de la particularii, care se folosesc de serviciul public, diferite

garanţii de interese etc’’. 45

Actul de concesiune poate fi calificatt ca un contract, însă, un contract complex,

administrativ, în care coexistă alături de clauze specific contractuale și clauze de natură

reglementară, care-l deosebesc atât de contractele civile propriu-zise, cât și de celelalte

contracte administrative. 46

3. Caracterele juridice

Contractul de concesiune este un contract:

1. administrativ, supus unui regim juridic special, fiind alcătuit dintr-o parte

reglementară şi una contractuală, având ca obiect concesionarea unor bunuri publice,

activităţi sau servicii publice.

2. sinalagmatic, contractului de concesiune rezultă din reciprocitatea obligaţiilor

părţilor, concedentul şi concesionarul având concomitent calitatea atât de creditor, cât şi de

debitor.

Astfel, concedentul este obligat să transmită dreptul de exploatare asupra unui bun,

asupra unei activităţi sau asupra unui serviciu public, iar concesionarul are obligaţia de a

plăti redevenţa şi de a exploata bunul sau de a realiza activitatea sau serviciul public la care

s-a angajat.

44 Rivero, Jean. Droit administratif. 9-ieme edition. Paris: Dalloz, 1980, p 46445 E. D. Tarangul, Tratat de drept administrativ român. Cernăuţi: Tipografia “Glasul Bucovinei”, 1944. p. 41646 Iulian. Avram Op. Cit. , p.28

21

Alături de obligaţiile concesionarului ,prevăzute în caietul de sarcini, părţile pot să

prevadă şi alte drepturi şi obligaţii, esenţial fiind faptul că fiecare obligaţie care impune

unei părţi, să fie echivalentul unui drept al celeilalte părţi.

3. cu titlu oneros, fiecare parte urmăreşte realizarea unui folos, a unei contraprestaţii,

în schimbul obligaţiei pe care şi-a asumat-o.

Concedentul urmăreşte punerea în valoare a bunului public, executarea activităţii

sau prestarea serviciului în vederea eficientizării exploatării şi creşterii nivelului calitativ a

acestora în beneficiul usagerilor lor.

Scopul concesionarului este sporirea beneficiului propriu, dar cum acesta nu poate

fi realizat decât prin exploatarea eficientă a bunului sau calitatea superioară a serviciului

public prestat, se ajunge, ca, de exemplu în Franţa, la un adevărat “mariaj” între interesele

şi modul de acţiune al concedentului şi cele ale concesionarului în executarea contractului

de concesiune, desigur, în avantajul usagerilor concesiunii. 47

4. comulativ încă de la încheierea contractului (chiar din faza premergătoare încheierii

contractului, din etapa licitaţiei publice), drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor au o

existenţă certă (concretă, exactă), precum şi o întindere determinată sau, cel puţin,

determinabilă.

În literatura de specialitate există, însă, o opinie conform căreia, contractul de

concesiune are un caracter aleatoriu. Astfel, Mihai T. Oroveanu susţine că ’’dat fiind

caracterul aleatoriu al concesiunii, nu se poate face din echilibrul financiar o ecuaţie ai

cărei termeni să fie cunoscuţi, în totalitate şi în mod absolut. Concesionarul a acceptat un

anumit risc; nu i s-a garantat că va realiza beneficii şi el a sperat să realizeze beneficii

superioare faţă de acelea pe care Administraţia a avut intenţia să-l lase să le obţină’’. 48

5. caracter temporar, potrivit art. 7 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006

’’contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română, indiferent de

naționalitatea sau de cetățenia concesionarului, pentru o durată care nu va putea depăși 49

de ani, începând de la data semnării lui. Durata concesiunii se stabileste de catre concedent

pe baza studiului de oportunitate’’.49

Potrivit aceluiași art. 7, contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o

perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa inițială, prin simplul acord de voință al

părtilor.

47 Iulian Avram Op. Cit. , p. 4248 Oroveanu, Mihai T. Concesiunea serviciului public. Bucureşti: Revista “Studii de drept românesc” nr. 2/1995, p. 4749 Art. 7 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006

22

6. executare succesivă. Contractele cu executare succesivă sunt ’’acele contracte din

care se naşte obligaţia ambelor părţi sau, cel puţin, a uneia dintre ele, de a executa

prestaţiile ce le datorează într-o perioadă de timp’’. 50

În cazul contractului de concesiune, prestaţiile la care s-a obligat concesionarul,

prevăzute în caietul de sarcini, se execută continuu, pe întreaga durată a concesiunii, iar

concedentul se obligă a nu-l tulbura pe concesionar şi a nu modifica unilateral clauzele

contractului de concesiune, decât în cazurile prevăzute de lege.

7. solemn, - contractul se încheie valabil prin exprimarea consimţământului într-o

anumită formă prevăzută de lege ad validitatem.

În acest sens, art. 47 alin.1 din Normele metodologice-cadru prevede ’’contractul

de concesiune va fi încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute’’. 51

8. intuitu personae - încheierea contractului de concesiune se face cu o anumită

persoană, în prealabil determinată si anume ofertantul declarat castigator.

Potrivit art. 51 al. 6 din Ordonanța de urgență nr. 54\2006, subconcesionarea în tot

sau în parte a obiectului concesiunii, este interzisă.

Sub acest aspect, relevante sunt dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Ordonața de urgență

nr. 54/2006, potrivit cărora:” refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul

de concesiune atrage după sine plata daunelor- interese”. 52

Concesionarul este astfel determinat în persoana ofertantului care a participat la

licitaţie şi care a fost desemnat câştigător în urma negocierii directe.

4. Clasificarea contractelor de concesiune

4.1 Clasificarea contractelor de concesiune după criteriul obiectului lor

50 Liviu.Pop, Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: Editura Lumina Lex, 1998, p. 4351 Aprobate prin HG. Nr. 216\1999 Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 140\ 6.04.199952 Art. 50 alin. 2 din Ordonața de urgență nr. 54/2006,

23

Această grupare a contractelor de concesiune este regementată de art. 3 al

Ordonanței de urgență nr. 54/2006, care prevede ca fac obiectul contractului de concesiune

bunurile care sunt proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale. 53

În funcție de acest criteriu contractele de concesiune pot fi:

a) Contracte de concesionare de bunuri,

b) Contracte de concesionare de servicii publice,

c) Contracte de concesionare de activităţi publice

a) Contractele de concesionare de bunuri

Fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publică a

statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivit Constituției și reglementărilor

legale privind proprietatea publică. 54

Contractele de concesionare de bunuri se clasifică, la rândul lor în:

a) contracte de concesiune de bunuri publice,

b) contracte de concesiune de bunuri private.

Din grupa contractelor de concesiune de bunuri fac parte, spre exemplu contractele

de concesiune a terenurilor proprietate publică, a plajelor, cheiurilor sau zonelor libere sau

concesiunea de resurse naturale ale zonei maritime și ale platoului continental. 55

b) Contractele de concesiune a serviciilor publice

Contract de concesiune de servicii este contractul care are aceleaşi caracteristici ca

şi contractul de servicii, cu deosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul,

în calitate de concesionar, primeşte din partea autorităţii contractante, în calitate de

concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o perioadă determinată sau acest drept însoţit

de plata unei sume de bani prestabilite. 56

Acest tip de contract este modelul clasic al contractului de concesiune şi cel mai

des practicat. Dacă urmărim doctrina franceză, putem observa că noţiunea de concesiune

este întotdeauna legată de termenul servicii publice şi însăşi definiţia se dă asupra

concesiunii de servicii publice. Însă, aceasta nu înseamnă că în Franţa nu se concesionează

şi bunuri publice. Concesionarul, în baza contractului de concesiune, poate presta servicii

publice.

53 Art. 3 al Ordonanței de urgență nr. 54/2006,54 Art. 3 din Ordonanța de urgență nr 54/200655 Iulian. Avram, Op. cit. , p.3556 Art. 3 lit. h din Ordonanța de urgență nr. 76/2010

24

c) Contractele de concesiune a activităților publice

Contractul de concesiune de activităţi este acel contract prin care statul sau o

autoritate a administraţiei publice locale conferă unei persoane private dreptul de a

desfăşura o anumită activitate de interes naţional sau local, în condiţiile legii şi a

contractului de concesiune.

Întreaga doctrină franceză în materie folosește noțiunea de ’’concesiune a lucărilor

publice’’ și nu aceea de ’’ activități publice’’, termen care se poate confunda cu cel de

’’servicii publice’’, folosit și de legiuitorul român. 57

4.2. Clasificarea contractelor de concesiune după modul de încheiere a lor

În funcţie de modul de încheiere a contractelor de concesiune, acestea pot fi:

a) contracte de concesiune încheiate în urma unei licitaţii publice a concesiunii;

b) contracte de concesiune încheiate prin negociere directă.

Contractele de concesiune încheiate în urma unei licitații publice a concesiunii

reprezintă contractele standard , contractele tipice, deoarece, în concepția legiutorului

român, licitația concesiunii constituie pincipiul general, regula de bază a alegerii

concesionarului. 58

Contractele de concesiune încheiate prin negociere directă se poate aplica numai în

situația în care, după repetarea procedurii de licitație, nu au fost depuse cel puțin 3 oferte

valabile. 59

La data prevazută în anunțul negocierii directe pentru începerea procedurii,

concedentul programează ofertanții și îi informează, în scris, despre data negocierii directe.

Concedentul va negocia cu fiecare ofertant la data stabilită conform programării. Pe

parcursul procedurii de negociere directă, comisia de evaluare poate propune

concedentului solicitarea oricăror clarificări și completări necesare, în termen de 3 zile

lucrătoare de la primirea propunerii comisiei de evaluare, concedentul o transmite

ofertanților vizati. Ofertanții trebuie să răspundă la solicitarea concedentului în termen de

două zile lucrătoare de la primirea acesteia. 60

4.3. Clasificarea contractelor de concesiune în funcţie de natura părţilor

57 Iulian. Avram, Op.cit. , p. 3658 Iulian. Avram Op.cit., p. 3759 Art. 26 OUG nr 54/200660 Art 32-28 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

25

În funcție de natura concedentului. 61

a) contracte de concesiune în care concedent este un minister sau un alt organ de

specialitate al administrației publice centrale,

b) contracte în care această calitate o are un consiliu județean, local sau o

instituție de interes public local.

Rațiunea punerii în evidență a celor două mari categori de concedenți rezidă,

însă, în competența defirită a acestora, componentă determinată de proprietatea asupra

bunului sau de atribuția desfășurări activității ori de prestarea serviciului – obiect al

contractului.62

Potrivit art. 5 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006 pentru bunurile proprietate

publică sau privată a statului, ori pentru activitațile și serviciile de interes național au

calitatea de concedenți ministerele sau alte organe de specialitate ale Administrației

publice centrale.

Pentrut ca bunurile porietate publică ori privată a județului, orașului, comunei,

calitatea de concedenți o au consiliile județene sau locale, ori instituțiile de interes local,

desigur în funcție de competență teritorială a fiecăruia.

În funție de natura concesionarului. 63

a) concesionari persoane fizice sau juridice române,

b) concesionari persoane fizice sau juridice stăine,

CAPITOLUL III REGIMUL JURIDIC APLICABIL

CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

1. Subiectele contractului de concesiune

61 Iulian. Avram, Op.cit. p. 3862 Iulian Avram, Op.cit. p. 3863 Iulian. Avram, Op.cit. p. 38

26

Caracteristica esenţială a contractelor administrative, din specia cărora face parte şi

contractul de concesiune, şi care le deosebeşte de contractele civile, este aceea că în cazul

primelor cel puţin unul dintre subiectele contractului este o persoană juridică de drept

public, sau astfel spus o autoritate publică ori persoană morală de drept public.64

Astfel, dacă subiect al contractului civil poate fi orice persoană fizică sau juridică

care are capacitate deplină de exerciţiu, atunci, în cazul contractelor administrative, cel

puţin un subiect trebuie să aibă “o calitate” specială, şi anume să fie o autoritate publică

sau o persoană morală de drept public. Prin excepţie, contractul încheiat între două părţi de

drept privat, prin care una acţionează în sensul executării unui serviciu public, dobândeşte

un caracter administrativ . 65

Prin definiţia dată concesiunii în art. 1 alin. 2 din Ordonanța de urgență a

Guvernului nr. 54/2006 cu privire la concesiuni, legiuitorul determină atât denumirea

părţilor contractante între care se formează raportul juridic, concedentul, respectiv,

concesionarul, cât şi obiectul contractului de concesiune, care-l deosebeşte de alte

contracte administrative.

Mai mult decât atât, în art. 5 al Ordonașei de urgență citate, se determină sfera

autorităţilor publice, persoane juridice de drept public care pot avea calitatea de concedent,

în timp ce art. 6 prevede sfera persoanelor care pot avea calitatea de concesionar.

Contractul de concesiune se încheie între o autoritate publică, numită concedent şi

o persoană fizică sau juridică privată, numită concesionar.

1.1 Concedentul

Potrivit art. 5 din Ordonanța de urgență nr. 54\2006, calitatea de concedenți o pot

avea, următoarele autorități: 66

64 Iulian Avram, Op,cit, p. 4865 Iulian. Avram, Op.cit. p. 4866 Art.5 din Ordonanța de urgență nr. 54\2006

27

ministerele sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale

pentru bunurile proprietate publică sau privată a statului ori pentru serviciile ori activităţile

de interes naţional;

consiliile judeţene, consiliile locale sau instituţiile publice de interes local

pentru bunurile proprietate publică ori privată a unităţilor administrativ - teritoriale ori

pentru serviciile şi activităţile de interes local.

Părţi în aceste contracte sunt, în realitate, statul şi, respectiv, unităţile administrativ-

teritoriale care sunt reprezentate de autorităţile publice competente potrivit legii.

Dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006, care se referă la

calitatea de concedent în contractele administrative de concesiune, trebuie raportate şi

corelate şi cu dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi

regimul juridic al acesteia. Astfel, pentru a încheia contractul de concesiune a unui bun,

concedentul trebuie să fie titularul dreptului de administrare asupra bunului, în baza

hotărârii Guvernului, consiliului judeţean sau a consiliului local, după caz (art. 12 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998). 67

Această concluzie rezultă şi din prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998,

potrivit cărora titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să

dispună de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. De altfel,

în doctrină s-a arătat că dreptul de administrare este o modalitate juridică de exercitare a

însuşi dreptului de proprietate publică. 68

În contractele de concesiune de lucrări publice şi a celor de servicii, concedentul,

care are calitatea de autoritate contractantă.

Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: 69

a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care

acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;

b) oricare organism, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate

juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter

comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:

este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este

definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;

67 Antop Trăilescu, Drept administrative ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 22968 Verginia Verdinaş, Drept administrativ , Ed, Universul Juridic Bucureşti 2006, p. 19669 Art. 8 din Ordonața de urgență nr. 34/2006

28

se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante,

astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;

în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de

supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o

autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de

drept public;

c) oricare asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele

prevăzute la lit. a) sau b);

d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile

prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie

publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi;

e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) și d), care desfăşoară

una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1, în baza unui drept

special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k), acordat de o autoritate

competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-

cadru destinate efectuării respectivelor activităţi.

1.2. Concesionarul

Potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență nr.54\2006 , concesionarar poate fi orice

persoană fizică sau juridică de drept privat. 70

Pentru a fi concesionar, persoana fizică trebuie să fie majoră şi să nu aibă

discernământul alterat, iar persoana juridică trebuie să fie înfiinţată în mod legal şi să aibă

o capacitate de folosinţă specializată obiectului concesiunii. 71

Aşadar, acest contract se încheie între o persoană juridică de drept public şi o

persoană juridică de drept privat, el neputându-se încheia niciodată între două persoane

morale de drept public. 72

În contractele de concesiune de lucrări publice şi a celor de servicii concesionarul

este reprezentat de către operatorul economic 73 , persoană fizică sau persoană juridică, de

drept public sau de drept privat, ori grupă de astfel de persoane cu activitate în domeniul

70 Art.6 din Ordonanța de urgență nr.54\200671 Anton Trăilescu ,Drept administrative ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 22972 Verginia Verdinaş, Op.cit, p. 19673 Art.3 lit. s din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006

29

care oferă în mod licit pe piaţă produse, servicii şi/sau execută lucrări, care a fost selectat

prin procedura de atribuire organizată şi derulată de către autoritatea contractantă.

1. 3 Pluralitatea de subiecte

În dreptul civil există destule cazuri în care se întâlneşte o pluralitate de subiecte

atât active, cât şi pasive ale aceluiaşi raport juridic.

La prima vedere s-ar părea că la încheierea unui contract de concesiune se nasc

raporturi juridice simple - un singur subiect activ (concedentul) şi un singur subiect pasiv

(concesionarul). Analiza aprofundată constată că pot exista situaţii în care raporturile

juridice născute din contractul de concesiune pot fi şi raporturi juridice complexe. 74

a) Pluralitatea de subiecte active (mai mulţi concedenţi)

Pornind de la faptul că bunurile, activităţile sau serviciile care fac obiectul

concesiunii sunt în administrarea ori constituie atribuţia unei singure autorităţi publice,

credem că posibilitatea existenţei pluralităţii de subiecte active, deci mai mulţi concedenţi

în cadrul aceluiaşi raport juridic, este exclusă .75

Spre exemplu, un teren public de interes local nu poate fi concesionat de către

consiliul local şi raional împreună, deoarece acelaşi teren nu poate fi concomitent în

competenţa a două autorităţi publice.

b) Pluralitatea de subiecte pasive (a concesionarilor)

Dacă posibilitatea existenţei mai multor concedenţi în cadrul aceluiaşi raport juridic

de concesiune este exclusă, deoarece serviciul public este în administrarea unei singure

autorităţi publice, atunci existenţa mai multor concesionari nu este interzisă de lege. Într-

adevăr, nu există nici o piedică ca două persoane fizice sau două persoane juridice să

participe împreună şi să adjudece licitaţia publică de concesionare a unui serviciu public.

În acest caz, contractul de concesiune se va încheia, pe de o parte între persoana juridică de

drept public competentă, în calitate de concedent şi persoanele fizice sau juridice în calitate

de concesionari, de cealaltă parte.

Pornind de la faptul că obiectul obligaţiei care izvorăşte din contractul de

concesiune este indivizibil (deoarece concesionarii s-au obligat să exploateze împreună

bunul, să presteze serviciul sau să execute lucrarea publică), atunci, în caz de neexecutare a

ei, oricare dintre coconcesionari poate fi obligat de către concedent la executarea integrală

74 Avram, Iulian. Op.cit, p. 5575 Avram, Iulian. Op.cit, p. 55

30

a prestaţiei la care s-au obligat toţi. De asemenea, plata redevenţei făcută de un concesionar

către concedent, liberează pe toţi concesionarii.

Prin urmare, un contract de concesiune va avea întotdeauna în calitate de concedent

doar o persoană de drept public, în competenţa căreia intră administrarea bunurilor sau

prestarea activităţilor şi serviciilor, conform prevederilor legale, în timp ce realizarea

obligaţiilor contractuale privind exploatarea bunurilor sau gestiunea activităţilor sau

serviciilor poate fi asigurată de unul, doi, trei sau mai mulţi concesionari.

2. Condiţii de validitate ale contractului de concesiune

Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice, contractul de concesiune trebuie

să îndeplinească condiţiile generale de validitate:

2.1. Capacitatea de a contracta

Pentru ca acordul de voinţă să producă efecte juridice, părţile contractante trebuie

să aibă capacitate de a contracta.

Capacitatea de a contracta presupune ’’examinarea părţilor contractante – persoane

fizice sau juridice – sub aspectul capacităţii de folosinţă, cât şi sub acela al capacităţii de

exerciţiu’’. 76

Capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu a concesionarului – persoană fizică sau

juridică, sunt supuse dispoziţiilor dreptului privat.

În dreptul public, conceptul de capacitate se identifică cu cel de competenţă a

persoanei juridice de drept public. Prin competenţă se înţelege ’’acea situaţie juridică

generală, impersonală, legală care permite agenţilor administraţiei publice să îndeplinească

acte juridice’’. 77

Competenţa reprezentanţilor administraţiei publice prezintă anumite caractere

specifice care o deosebesc de capacitatea din dreptul civil. Aceste caractere sunt:

76 Bârsan, Corneliu. Stătescu, Constantin. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. BucureştiEditura ALLBECK, 2002, p. 4177 Costi, George. Noţiunea contractului administrativ. Bucureşti: Monitorul Oficial şi imprimeriilestatului. Imprimeria centrală p. 32

31

a) Competenţa este determinată de lege. În domeniul dreptului public domină

regula în virtutea căreia competenţa funcţionarilor publici se poate exercita numai în

materiile determinate de lege. Un agent public nu poate desfăşura activitatea sa decât

atunci când dispoziţiunile legale îi arată terenul de manifestare.

b) Competenţa are drept scop satisfacerea interesului general. Regulile relative la

reglementarea competenţei agenţilor persoanei administrative au în vedere numai

îndeplinirea nevoii publice. Legiuitorul fixează competenţa administraţiei publice cu

gândul de a organiza, în modul cel mai eficace, mijlocul de satisfacere a interesului

colectivităţii. Legea de organizare a capacităţii funcţionarilor administraţiilor nu are în

vedere autoritatea publică ca atare; competenţa acestora este creată pentru mulţumirea

întregii colectivităţi.

c) Competenţa trebuie exercitată atunci când reclamă satisfacerea interesului

general. Reprezentanţii administraţiei sunt obligaţi să exercite atribuţiile conferite lor de

lege şi în limitele fixate de aceasta. Uneori, legea decide că, dacă se întrunesc anumite

condiţii de fapt, agentul administraţiei este obligat să ia măsuri. Alteori, legea lasă

administraţiei o margine de apreciere a oportunităţii şi utilităţii măsurii ce trebuie luată în

vederea satisfacerii nevoii colective. Şi în ipoteza când legea lasă luarea măsurilor

administrative la aprecierea funcţionarilor publici, ca şi în cazul când legea impune

agenţilor administrativi desfăşurarea unei anumite activităţi, reprezentanţii persoanei

administrative sunt obligaţi să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile legii, oricare ar fi

părerea lor personală asupra actului ce trebuie emis. Luarea măsurii administrative în acest

sens este cerută de satisfacerea interesului general.

d) Competenţa administrativă este împărţită între mai mulţi agenţi publici.

Îndeplinirea interesului colectiv este dată în atribuţiunile mai multor persoane

administrative. Satisfacerea nevoii publice de ordin general este în căderea statului.

Competenţa administrativă a Statului se exercită de mai multe organe care se cunosc sub

denumirea de Guvern şi departamente ministeriale. Satisfacerea interesului general de

ordin local este dată în atribuţia altor persoane administrative care sunt, în actuala

organizaţie de la noi, provincia, judeţul şi comuna.

e) Competenţa este de ordine publică. Atribuţiile agenţilor persoanelor

administrative sunt fixate de legi. Acestea arată care este limita până unde poate acţiona

administraţia publică. Părţile contractante nu pot deroga de la norma competenţei. Aceasta

32

este de ordine publică. Prin urmare, incompetenţa unei persoane administrative este de

ordine publică şi poate fi invocată chiar din oficiu de judecător”.78

În cazul contractelor de concesiune competenţa de contractare este determinată prin

lege.

2.2 Consimţământul valabil al părţii ce se obligă

Consimţământul este o exteriorizare a unui act de voinţă interior şi real, este

necesar ca manifestarea acestuia să fie realizată cu respectarea următoarelor condiţii:79

să provină de la o persoană cu discernământ;

să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;

să fie exteriorizat;

să nu fie viciat.

Dacă manifestarea de voinţă a concesionarului nu presupune o analiză amănunţită,

deoarece este o persoană fizică sau juridică de drept privat, necesitatea analizei survine în

privinţa exprimării consimţământului de către concedent.

Specificitatea manifestării voinţei de a contracta a concedentului rezultă din

calitatea specială a acestuia – organ de specialitate al administraţiei publice centrale sau

consilii locale. 80

După cum prevede Legea cu privire la concesiuni, calitatea de concedent o pot avea

ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, consiliile

județene, consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București sau instituțiile

publice de interes local.

Din punctul de vedere al organizării lor şi al competenţelor de a aproba

concesiunea, concedenţii pot fi organe cu conducere unipersonală sau cu conducere

colegială. 81

Astfel, ministerele, conduse de miniştri, precum şi alte organe de specialitate ale

administraţiei publice centrale (Serviciul standardizare şi Metrologie, Serviciul Vamal,

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Agenţia pentru Dezvoltare Regională ş. a.), conduse

78 Costi, George. Op.cit., p.32-3479 Beleiu, Gheorghe. Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil.Bucureşti: Editura universul juridic, 2003, p.14880 Iulian. Avram, Op.cit, p. 6981 Iulian. Avram, Op.cit, p. 69

33

de o persoană numită de organul ierarhic superior, fac parte din categoria concedenţilor cu

conducere unipersonală.

Există şi concedenţi, ca exemplu consiliile, orăşeneşti sau săteşti, cu o conducere

colegială, aleasă.

Din punctul de vedere al manifestării de voinţă în sensul iniţierii concesiunii,

concedenţii unipersonali pot fi grupaţi în concedenţi competenţi să aprobe concesiunea şi

concedenţi unipersonali pentru care un organ colegial aprobă concesiunea, spre exemplu,

Guvernul.

Din prima categorie de concedenţi cu conducere unipersonală fac parte ministerele

sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.

Pentru concesionarea bunurilor, activităţilor şi serviciilor publice de interes

naţional, este necesar acordul de voinţă a două organe: o voinţă unipersonală (a

ministrului) şi o voinţă a unui organ colegial (Guvernul), pe când pentru cele de interes

local, decizia consiliului este decisivă, contractul fiind semnat de primar.

Forma de exprimare a voinţei concedentului trebuie făcută în scris şi supusă

formalităţilor procedurale legale de emitere.

Astfel, în cazul concedentului cu organ de conducere unipersonal, manifestarea

voinţei de a concesiona trebuie să îmbrace forma scrisă a ordinului ministrului sau a

deciziei, în situaţia conducătorului altui organ de specialitate a administraţiei publice

centrale.

Organele colegiale care au calitatea de concedent îşi exprimă voinţa de a

concesiona prin emiterea unei hotărâri sau decizii1, care trebuie să îndeplinească condiţiile

legale de valabilitate.

Încălcarea prevederilor legale privind adoptarea hotărârii de concesiune atrage

nulitatea relativă a contractului încheiat în acest mod, deoarece voinţa concedentului nu a

fost legal exprimată. 82

Pentru a produce efecte juridice, în vederea încheierii contractului, manifestarea de

voinţă a concedentului trebuie să fie expresă şi nu tacită.

Viciile de consimţământ

82 Avram, Iulian. Op.cit, p.73

34

În literatura juridică română viciile de consimțământ au fost definite ca ’’acele

împrejurări care afectează caracterul conștient și liber al voinței de a face un act juridic.’’83

Vicierea consimţământului constituie o situaţie de exprimare a actului de voinţă,

însă, în virtutea unor împrejurări, numite vicii, acest act este alterat. Astfel, sunt

considerate vicii de consimţământ eroarea, dolul, violenţa şi leziunea. 84

Acordul de voinţă, care constituie manifestarea părţilor de a crea efecte juridice,

poate fi supus unor vicii care atrag după sine anularea contractului. În ipoteza existenţei

viciilor, acordul de voinţă dă naştere contractului, dar i se poate cere anularea. Din această

cauză, viciile acordului de voinţă se deosebesc de lipsa consimţământului părţilor care

atrage după sine inexistenţa contractului.” G. Costi susţine că în materia contractelor

administrative, viciile acordului de voinţă sunt eroarea şi dolul. 85

L. Richer menţionează că, în dreptul public, teoria viciilor de consimţământ nu

cunoaşte decât puţine aplicaţii, datorită existenţei procedurilor de încheiere ’’mai mult sau

mai puţin elaborate pentru principalele contracte administrative, fapt care ar înlătura, în

bună măsură, posibilitatea vicierii consimţământului persoanelor morale de drept

public’’.86

În cazul contractelor de concesiune, problema imparţialităţii se poate pune, atât în

privinţa concedenţilor, organe colegiale sau unipersonale, precum şi în cazul

corespondenţei dintre voinţa organului colegial, care are calitatea de concedent, şi cea a

semnatarului – persoană fizică – care angajează răspunderea persoanei juridice de drept

public.

Prin urmare, pentru a încheia un contract de concesiune valabil, consimţământul

părţilor trebuie să provină de la o persoană competentă şi, respectiv, cu discernământ

trebuie să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu

fie viciat.

2.3 Obiectul contractului de concesiune

În literatura juridică romănă, obiectul raportului juridic de obligație a fost definit ca

fiind ’’ conduita concretă – acțiune sau inacțiune – la care este indrituit subiectul activ și 83 G. Boroi, Drep civil, Teoria generală, Editura All, București 1997, p. 11184 Beleiu, Gheorghe. Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil.Bucureşti: Editura universul juridic, 2003, p 14585 Costi, George. Noţiunea contractului administrativ. Bucureşti: Monitorul Oficial şi imprimeriilestatului. Imprimeria centrală, 1945, p. 2986 Richer, Laurent. Droit des contrats administratifs, Paris: L. G. D. J., 1995, p.117

35

ținut subiectul pasiv. Cu alte cuvinte obiectul constă în ceea ce creditorul poate pretinde de

la debitor și acesta din urmă trebuie să îndeplinească, adică însași prestația.’’87

Obiectul contractului de concesiune îl constituie exploatarea bunurilor publice şi

redevenţa.

Obiectul acestui contract rezultă din prevederile art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de

urgenţă nr. 54/2006, care defineşte contractul de concesiune, dar şi din dispoziţiile art. 3

care menţionează în mod expres că fac obiectul contractului de concesiune bunurile

proprietatea publică a statului şi a uni tăţilor administrativ-teritoriale. 88

În acest sens sunt şi prevederile art. 136 alin. 4 din Constituţie, potrivit cărora

dreptul de proprietate publică al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale poate li

exercitat fie prin darea în administrare a bunurilor asupra cărora poartă acest drept, regiilor

autonome ori instituţiilor publice, fie prin concesionarea sau închirierea lor .

Astfel, de exemplu, pot face obiectul contractului de concesiune terenurile

proprietate publică pe care se află: plajele, cheiurile şi zonele libere, bazele sportive,

locurile de recreare, infrastructurile rutiere, feroviare, portuare şi aeroportuare civile.

Redevenţa este suma de bani pe care concesionarul o plăteşte concedentului în

schimbul dreptului de a exploata un bun public. Ea reprezintă o parte din profitul obţinut

de concesionar şi se stabileşte de către părţi în momentul încheierii contractului.

Potrivit art. 4 alin.1 din Ordonanța de urgență. nr. 54/2006, redevenţa obţinută prin

concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz. Potrivit alin.

2 al aceluiași art. modul de calcul si de plata a redevenței se stabilește de către ministerele

de resort sau de alte organe de specialitate ale administrației publice centrale ori de către

autoritățile administrației publice locale. 89 

Conform art. 2 alin. 2 din Legea privind regimul concesiunilor nr. 219/1998 din

România, pot face obiectul unei concesiuni bunurile, activităţile sau serviciile publice din

următoarele domenii: 90

a) transporturi publice;

b) autostrăzile, podurile şi tunelurile rutiere cu taxă de trecere;

c) infrastructurile rutiere, feroviare, portuare şi aeroporturile civile;

d) construcţia de hidrocentrale noi şi exploatarea acestora, inclusiv a celor aflate în

conservare;

87 Liviu Pop, Teoria generală a obligațiilor, Editura Lumina Lex, 1998, p.1488 Art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006,89 Art. 4 alin.1 si alin. 2 din Ordonanța de urgență. nr. 54/200690 Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 219/1998

36

e) serviciile poştale;

f) spectrul de frecvenţe şi reţele de transport şi de distribuţie pentru telecomunicaţii;

g) activităţile economice legate de cursurile de ape naturale şi artificiale, lucrările

de gospodărire a apelor aferente acestora, staţiile şi instalaţiile de măsurători hidrologice,

meteorologice şi de calitate a apelor şi amenajările piscicole;

h) terenurile proprietate publică, plajele, cheiurile şi zonele libere;

i) reţelele de transport şi de distribuţie a energiei electrice şi termice;

j) reţelele de transport prin conducte şi de distribuţie a petrolului şi gazelor

combustibile;

k) reţelele de transport şi de distribuţie publică a apei potabile;

l) exploatarea zăcămintelor minerale şi substanţelor solide şi fluide;

m) exploatarea surselor termale;

n) resursele naturale ale zonei economice maritime şi ale platoului continental;

o) bazele sportive, locurile de recreere, instituţiile profesioniste de spectacole;

p) unităţile medico-sanitare, secţiile sau laboratoarele din structura acestora,

precum şi serviciile medicale auxiliare;

q) activităţile economice legate de punerea în valoare a monumentelor şi siturilor

istorice;

r) colectarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor;

s) orice alte bunuri, servicii sau activităţi publice care nu sunt interzise prin legi

organice speciale.”

Se poate observa că sfera bunurilor, activităţilor şi serviciilor publice care pot fi

concesionate în România este foarte mare, iar natura acestora este foarte diversă. Practic

există puţine domenii de bunuri, servicii ori activităţi care nu pot fi concesionate, spre

exemplu, activităţile care interesează direct apărarea naţională ori siguranţa statului, pe

care legiuitorul a înţeles să le lase pe mai departe în atribuţia directă a serviciului sau

autorităţii publice care are competenţa de a le executa.

Obiectul contractului de concesionare, fiind un element esenţial pentru validitate;

acestuia, trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

a) bunul să existe în momentul încheierii contractului;

b) bunul trebuie să fie determinat în individualitatea sa;

37

c) redevenţa trebuie să fie determinată în momentul încheierii contractului de

concesiune sau determinabilă prin stabilirea unui procent din profitul realizat de

concesionar.91

3. Încheierea contractului de concesiune

Ori de câte ori este vorba despre interesul public, legea instituie numeroase

modalităţi şi mecanisme de protecţie a acestuia. Este şi cazul procedurii de încheiere a

contractului de concesiune, o procedură administrativizată şi extrem de formalistă, menită

să protejeze interesul public şi să elimine, pe cât posibil, frauda şi deturnarea acestui

instrument în vederea satisfacerii unor interese private.

Procedura de concesionare a bunurilor proprietatea publică a statului şi a unităţilor

administrativ-teritoriale este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

3.1 Inițiativa concesiunii

Aceasta reprezintă o operaţiune material-tehnică , premergătoare redactării unui

studiu de oportunitate, prezentă numai în cazul în care iniţiativa concesionării o are un

investitor interesat. Dacă iniţiativa concesionării o are concedentul, prima etapă o

constituie studiul de oportunitate.

Potrivit art. 10 alin. 2 din Ordonanța de urgență nr. 54/ 2006 ’’concedentul este

obligat ca, într-un termen de 30 de zile de la însusirea propunerii de concesionare

formulate de orice persoană interesată, să procedeze la întocmirea studiului de

oportunitate’’. 92

Potrivit art. 5 alin. 3 din Norma metodologica de aplicare a Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 54/2006 propunerea va cuprinde în principal următoarele elemente: 93

91 Anton Trăilescu ,Drept administrativ ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 228

92 Art. 10 alin. 2din Ordonanța de urgență nr. 54/ 200693 Art. 5 alin. 3 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006

38

datele de identificare ale investitorului ( denumire, sediu, cont bancar, pentru

persoanele juridice, numele, prenumele, domiciliu sau resedinta, garanţiile bancare pentru

persoanele fizice);

manifestarea fermă şi serioasă a intenţiei de concesionare, obiectul concesiunii;

planul de afaceri.

3.2 Studiul de oportunitate

Şi acesta are aceeaşi natură juridică, cea de operaţiune material-tehnică, în lipsa

acestuia fiind imposibilă concesionarea unui bun proprietate publică sau a unui serviciu

public.

În cazurile în care autoritatea publică nu deține capacitatea organizatorică și tehnică

pentru elaborarea studiului de oportunitate, aceasta poate apela la serviciile unor

consultanți de specialitate. 94

Potrivit art. 10 alin. 1 studiul de oportunitate cuprinde, în principal: 95

a) descrierea și identificarea bunului care urmează să fie concesionat; 

b) motivele de ordin economic, financiar, social și de mediu, care justifică

realizarea concesiunii; 

c) nivelul minim al redevenței; 

d) procedura utilizată pentru atribuirea contractului de concesiune și justificarea

alegerii procedurii; 

e) durata estimată a concesiunii; 

f) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare; 

g) avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al

Statului Major General privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura

sistemului național de apărare, după caz; 

h) avizul obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate,

în cazul în care obiectul concesiunii îl constituie bunuri situate în interiorul unei arii

naturale protejate, respectiv al autorității teritoriale pentru protecția mediului competente,

în cazul în care aria naturală protejată nu are structura de administrare/custode. 

94 Art. 10 alin.3 din Ordonanța de urgență nr. 54/200695 Art. 10 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006

39

Se poate trage concluzia că ’’scopul întocmirii de către concedent a studiului de

oportunitate, înaintea declanșării procedurilor de concesionare propriu-zise, este acela de a

procura autorității publice concedente, date economico-financiare suficiente, pentru a putea

aprecia dacă concesiunea se justifică sau nu.’’96

Studiul de oprtunitate va fi aprobat de către concent. În masura în care, după

întocmirea studiului de oportunitate, se constată că exploatarea bunului ce va face obiectul

concesionării implică în mod necesar și executarea unor lucrări și/sau prestarea unor

servicii, concedentul are obligația ca, în funcție de scopul urmărit și de activitățile

desfășurate, să califice natura contractului.

3.3 Elaborarea caietului de sarcini

Potrivit art. 12 din Ordonanța de urgență nr. 54/ 2006, concesionarea unor bunuri

proprietate publică sau privată a statului, a unor activităţi sau a unor servicii publice se

aprobă pe baza caietului de sarcini al concesiunii, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului

judeţean, orăşenesc sau comunal, după caz. În baza studiului de oportunitate, concedentul

elaborează caietul de sarcini al concesiunii. 97 

Cronologic, această etapă se situează înainte de hotărârea Guvernului.

Caietul de sarcini cuprinde, în mod obligatoriu98:

1. Informații generale privind obiectul concesiunii:

descrierea și identificarea bunului care urmează să fie concesionat;

destinația bunurilor ce fac obiectul concesiunii;

condițiile de exploatare a concesiunii și obiectivele de ordin economic,

financiar, social și de mediu urmărite de către concedent privind exploatarea eficace a

bunurilor ce fac obiectul concesiunii;

2. Condiții generale ale concesiunii:

regimul bunurilor utilizate de concesionar în derularea concesiunii (regimul

bunurilor proprii);

obligațiile privind protecția mediului, stabilite conform legislației în vigoare;

obligativitatea asigurării exploatării în regim de continuitate și permanență;

96 Iulian Avram, Contractele de concesiune, ed Rosetti, 2003, p. 10697 Art. 12 din Ordonanța de urgență nr. 54/ 200698 Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica

40

interdicția subconcesionării bunului concesionat/posibilitatea subconcesionării,

după caz;

condițiile în care concesionarul poate închiria bunul concesionat pe durata

concesiunii;

durata concesiunii, care nu poate depași 49 de ani;

redevența minimă și modul de calcul al acesteia;

natura și cuantumul garanțiilor solicitate de concedent;

condițiile speciale impuse de natura bunurilor ce fac obiectul concesiunii,

Aceste condiții sunt:

- protejarea secretului de stat;

- materiale cu regim special;

- condiții de siguranță în exploatare;

- condiții privind folosirea și conservarea patrimoniului sau cele privind

protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, după caz,

- protecția mediului;

- protecția muncii;

- condiții impuse de acordurile și convențiile internaționale la care România

este parte;

3. Condițiile de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească ofertele;

4. Clauze referitoare la încetarea contractului de concesiune.

Caietul de sarcini nu poate lipsi din conținutul nici unui contract de concesiune

datorită faptului că acesta constituie partea reglementară a contractului de concesiune.

Caietul de sarcini este definit ca fiind ’’acea parte a contractului de concesiune –

denumită parte reglementară- obligatorie și legală, adoptată printr-un act administrativ

unilateral de către concedent, anterior încheierii contractului și care conține principalele

clauze și prescripții al concesiunii, vizând obligațiile esențiale ale concesionarului în raport

cu obiectul concesiuni și care pot fi modificat în condițiile legale în mod unilateral de

concedent în timpul executări contractului.’’99

3.4 Organizarea și desfășurarea licitației

Potrivit art. 14 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006, procedurile de atribuire a

contractului de concesiune sunt: licitația și negocierea directă.99 Iulian Avram, Contractele de concesiune, ed Rosetti, 2003, p. 108

41

1. Licitaţia

În literatura juridică franceză, licitația a fost definită ca având drept obiect

’’alegerea printr-o formulă de selecție a unui cocontractant ale cărui oferte sunt cele mai

interesante pentru administrație, adjudecarea sprijunindu-se pe princiile egalități și

concurenței între ofertanți, principiu care guvernează mecanismul de acces la

adjudecare.’’100

Potrivit art. 14 din Ordonața de urgență nr. 54/2006 licitația este definită ca fiind

’’procedura la care orice persoană fizică sau juridică interesată are dreptul de a depune

oferta’’.101

Interesul public în joc impune ca persoana viitorului concesionar să fie decisă prin

licitaţie publică: va dobândi dreptul de a încheia contractul de concesiune cel care va emite

cea mai bună ofertă, aceasta fiind apreciată din mai multe puncte de vedere. Acestea sunt:

Publicarea anunţului licitaţiei

Concedentul are obligația să publice în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-

a, într-un cotidian de circulație națională și într-unul de circulație locală anunțul de licitație

cu cel puțin 20 de zile caledaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor. 102 

Anunțul de licitație trebuie să cuprindă cel puțin elementele din următoarele: 103

1. informații generale privind concedentul, în special denumirea, codul fiscal,

adresa, numărul de telefon, telefax și/sau adresa de e-mail a persoanei de contact etc.;

2. informații generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea și

identificarea bunului care urmează să fie concesionat;

3. informații privind documentația de atribuire;

modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în

posesia unui exemplar al documentației de atribuire;

denumirea și adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului,

de la care se poate obține un exemplar din documentația de atribuire;

100 Iulian Avram, Op.cit. p. 122101 Art. 14 din Ordonața de urgență nr. 54/2006102 Art. 21 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006103 Anexa 4 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

42

costul și condițiile de plată pentru obținerea acestui exemplar, unde este cazul,

potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2006;

data limită pentru solicitarea clarificarilor;

4. informații privind ofertele:

data limită de depunere a ofertelor;

adresa la care trebuie depuse ofertele;

numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă;

5. data și locul la care se va desfășura ședința publică de deschidere a ofertelor;

6. denumirea, adresa, numărul de telefon, telefax și/sau adresa de e-mail a instanței

competente în soluționarea litigiilor apărute și termenele pentru sesizarea instanței;

7. data transmiterii anunțului de licitație către instituțiile abilitate, în vederea

publicării.

Depunerea ofertelor

Potrivit art. 21 alin. 3 anunțul de licitație se trimite spre publicare cu cel putin 20 de

zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor. 104

Ofertanți depun ofertele la sediul concedentului sau la locul precizat în anunțul de

licitație ori în anunțul negocierii directe, după caz, în două plicuri închise și sigilate, unul

exterior și unul interior. 105

Plicul exterior trebuie să conțină: 106

a) o fisă cu informații privind ofertantul și o declarație de participare, semnată de

ofertant, fără îngroșări, ștersături sau modificări;

b) acte doveditoare privind calitatile și capacitățile ofertanților, conform

solicitărilor concedentului;

c) acte doveditoare privind intrarea în posesia caietului de sarcini,

Pe plicul interior, care conține oferta propriu-zisă, se înscriu numele sau denumirea

ofertantului, precum și domiciliul sau sediul social al acestuia, după caz. 107

Plicurile sigilate se predau comisiei de evaluare în ziua fixată pentru deschiderea

lor. 108

104 Art 21 alin 3 din Ordonanța de urgență nr. 54/2006105 Art 23 alin 1 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006106 Art. 11 alin 3 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006107 Art. 11 alin. 4. din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006108 Art. 11 alin. 5. din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

43

Alcătuirea comisiei de evaluare

Comisia de evaluare este alcătuită dintr-un număr impar de membri, care nu poate

fi mai mic de 5. 109

Potrivit art. 15 alin. 3 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgență

a Guvernului nr 54/2006, comisia de evaluare este alcătuită după cum urmeaza: 110

a) în cazul în care concedentul este unul dintre ministerele prevăzute la art. 5 lit. a)

din Ordonanța de urgență (ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației

publice centrale), din reprezentanți ai ministerelor respective și ai Ministerului Finanțelor

Publice, numiți în acest scop;

b) în cazul în care concedentul este un organ de specialitate prevăzut la art. 5 lit. a)

din Ordonanța de urgență (ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației

publice centrale), din reprezentanți ai acestuia și ai Ministerului Finantelor Publice, numiți

în acest scop;

c) în cazul în care concedentul este unul dintre consiliile prevăzute la art. 5 lit. b)

din Ordonanța de urgență (consiliile județene, consiliile locale, Consiliul General al

Municipiului București sau instituțiile publice de interes local), din reprezentanți ai

consiliului respectiv și ai direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a

municipiului București, numiti în acest scop;

d) în cazul în care concedentul este una dintre instituțiile publice prevăzute la art. 5

lit. b) din Ordonanța de urgență (consiliile judetene, consiliile locale, Consiliul General al

Municipiului București sau instituțiile publice de interes local), din reprezentanți ai

instituțiilor publice respective, ai consiliului județean sau ai consiliului local ori ai

Consiliului General al Municipiului București și ai direcțiilor generale ale finanțelor

publice județene sau a Municipiului București, numiți în acest scop.

Componența comisiei de evaluare se stabileşte și ‚este numită prin ordin, hotărâre

sau decizie a concedentului, după caz. 111

Membrii comisiei de evaluare și invitații sunt obligati sa dea o declarație de

compatibilitate, imparțialitate și confidențialitate pe propria răspundere, după termenul

limită de depunere a ofertelor, care se va păstra alături de dosarul concesiunii. 112

109 Art. 15 alin 1 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006110 Art. 15 alin 3 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006111 Art. 16 alin. 1 Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006112 Art. 17 alin. 2 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

44

Potrivit art. 18 alin. 3 în caz de incompatibilitate, președintele comisiei de evaluare

îl va sesiza de îndată pe concedent despre existența stării de incompatibilitate și va propune

înlocuirea persoanei incompatibile.

Atribuțiile comisiei de evaluare sunt: 113

a) analiza și selectarea ofertelor pe baza datelor, informațiilor și documentelor

cuprinse în plicul exterior;

b) întocmirea listei cuprinzând ofertele admise și comunicarea acesteia;

c) analizarea și evaluarea ofertelor;

d) întocmirea raportului de evaluare prevăzut de prezentele norme metodologice;

e) întocmirea proceselor-verbale prevăzute de prezentele norme metodologice;

f) desemnarea ofertei caștigătoare.

Comisia de evaluare este legal întrunita numai în prezența tuturor membrilor.

Membrii comisiei de evaluare au obligația de a păstra confidențialitatea datelor,

informațiilor și documentelor cuprinse în ofertele analizate.114

Şedinţa de deschidere a plicurilor

Şedinţa de deschidere a plicurilor este reglementată de art. 25 si art. 26 din Norma

metodologica de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr 54/2006, astfel: 115

Plicurile, închise și sigilate, se predau comisiei de evaluare la data fixată pentru

deschiderea lor, prevazută în anunțul de licitație sau în anunțul negocierii directe, după caz.

După deschiderea plicurilor exterioare, comisia de evaluare elimină ofertele care nu

conțin totalitatea documentelor și a datelor prevăzute de lege. După analizarea conținutului

plicului exterior, secretarul comisiei de evaluare întocmește procesul-verbal în care se va

menționa rezultatul analizei.

Deschiderea plicurilor interioare se face numai după semnarea procesului-verbal de

către toți membrii comisiei de evaluare și de către ofertanți.

Sunt considerate oferte valabile ofertele care îndeplinesc criteriile de valabilitate

prevăzute în caietul de sarcini al concesiunii.

2. Negocierea directă

113 Art. 20 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006114 Art. 22 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006115 Art 25-26 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

45

În cazul în care nu au fost depuse cel putin 3 oferte valabile în cadrul celei de-a

doua licitații publice, concedentul va decide inițierea procedurii de negociere directă.116

Potrivit art. 27 din Ordonanţa de urgenţă nr 54/2006 concedentul are obligația să

publice în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, într-un cotidian de circulație

națională și într-unul de circulație locală anunțul de licitație. 117 

Anunțul negocierii directe trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente: 118

1. informații generale privind concedentul,

2. informații generale privind obiectul concesiunii,

3. informații privind documentația de atribuire:

modalitatea sau modalitățile prin care persoanele interesate pot intra în

posesia unui exemplar al documentației de atribuire;

denumirea și adresa serviciului/compartimentului din cadrul concedentului,

de la care se poate obține un exemplar din documentația de atribuire;

costul și condițiile de plată pentru obținerea acestui exemplar, unde este cazul,

potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul

contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 22/2007;

data limită pentru solicitarea clarificărilor;

4. informații privind ofertele:

data limită de depunere a ofertelor;

adresa la care trebuie depuse ofertele;

numărul de exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă;

5. data și locul la care este programată începerea procedurii de negociere directă;

6. denumirea, adresa, numărul de telefon, telefax și/sau adresa de e-mail ale

instanței competente în soluționarea litigiilor apărute și termenele pentru sesizarea

instanței;

7. data transmiterii anunțului negocierii către instituțiile abilitate, în vederea

publicării

Anunțul negocierii directe se trimite spre publicare cu cel puțin 10 zile

calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor. 119

116 Art. 32 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006117 Art. 27 din Ordonanţa de urgenţă nr 54/2006 118 Anexa Nr. 4 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006119 Art. 27 din Ordonaţa de urgenţă nr. 54/2006

46

3.5 Încheierea propriu-zisă a contractului de concesiune

Potrivit art. 42 din Oronanța de urgență nr. 54/2006, contractul de concesiune se

încheie în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care concedentul a informat

ofertantul despre acceptarea ofertei sale, dacă prin caietul de sarcini nu s-a stabilit altfel.

Ofertantul se consideră informat la data recepţionării scrisorii recomandate cu confirmare

de primire care conţine acceptarea ofertei sale. 120

De asemenea, potrivit art. 44 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a

Ordonanței de urgență nr. 54/2006, contractul de concesiune se încheie în formă scrisă,

sub sancţiunea nulităţii. 121

Nerespectarea termenului pentru încheierea în formă scrisă a contractului atrage

plata de daune-interese de către partea în culpă, iar refuzul ofertantului declarat câştigător

de a semna contractul are drept consecinţă, pe lângă plata de daune interese, şi anularea

procedurii de atribuire. După anularea procedurii de atribuire, concedentul va relua

procedura în condiţiile legii, studiul de oportunitate păstrându-şi valabilitatea. 122

Concedentul nu poate să se adreseze justiţiei pentru obligarea ofertantului

câştigător la încheierea contractului de concesiune, autoritatea publică fiind obligată să

anuleze procedura de atribuire şi să organizeze o altă procedură pentru desemnarea unui alt

cocontractant. Ofertantul declarat câştigător va putea cere aceleiaşi instanţe de contencios

administrativ obligarea concedentului la încheierea contractului în formă scrisă şi la plata

de despăgubiri, dacă este cazul, concedentul asumându-şi obligaţia de a face, constând în

semnarea contractului, odată cu realizarea acordului de voinţă al părţilor privind încheierea

contractului de concesiune.123

Dacă părţile nu s-au înţeles altfel, cuantumul daunelor interese va fi stabilit de către

tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului.

Deşi contractul de concesiune se încheie prin acordul părţilor, numai o parte infimă

a clauzelor acestuia sunt negociate de părţi, majoritatea clauzelor fiind prestabilită de către

concedent prin caietul de sarcini. 124

120 Art. 42 din Oronanța de urgență nr. 54/2006121 Art. 44 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 54/2006122 Art. 46 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 54/2006123 Anton Trăilescu ,Drept administrative ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2010, p. 236124 Anton Trăilescu Op.cit. p 237

47

Contractul va cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini şi clauzele convenite

de părţile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini şi fără a contraveni

obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini.125

Clauzele contractului de concesiune preluate din caietul de sarcini constituie partea

reglementară a acestui contract iar clauzele contractuale stabilite de părţi prin acordul lor

formează partea convenţională. 126

Conţinutul contractului de concesiune este prevăzut orientativ în anexa de la

finalul lucări.

Potrivit art. 7 ’’contractul de concesiune va fi încheiat în conformitate cu legea

română, indiferent de naţionalitatea sau de cetăţenia concesionarului, pentru o perioadă de

maximum 49 de ani, începând de la data semnării lui. Durata concesiunii se stabileşte în

funcţie de perioada de amortizare a investiţiilor ce urmează să fie realizate de către

concesionar şi poate fi prelungită pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata

sa iniţială, prin simplul acord de voinţă al părţilor.127

CAPITOLUL IV. EFECTELE ŞI ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE

CONCESIUNE

1. Drepturile si obligaţiile părţilor

Caracteristica esenţială a contractelor sinalagmatice, din categoria cărora face parte

şi contractul de concesiune, o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce

125 Art. 51 alin. 1 din Ordonața de urgență nr. 54/2006126 Anton Trăilescu Op.cit. p 237127 Art. 7 din Ordonața de urgență nr. 54/2006

48

revin părţilor. Respectiv, obligaţia ce revine uneia dintre părţi îşi are cauza juridică în

obligaţia reciprocă a celeilalte părţi, ambele obligaţii fiind interdependente. 128

În contractul de concesiune, trebuie să avem în vedere,din partea concedentului,

transmiterea dreptului de exploatare a unui bun, a unei activităţi sau serviciu public, în

condiţiile stabilite în caietul de sarcini, iar din partea concesionarului, obligaţia de a

executa exploatarea bunului concesionat sau de a efectua lucrarea, sau de a îndeplini

serviciul public la care s-a obligat la încheierea contractului de concesiune.

1.1 Drepturile si obligatiile concesionarului

Drepturile concesionarului sunt reglementate în art. 47 din Normele metodologice

de aplicare a Ordonanței de urgență. nr. 54/2006.

Acestea sunt următoarele:129

a) dreptul de a exploata, pe riscul și pe răspunderea sa, bunurile proprietate publică

care fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent.

b) dreptul de a folosi și de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul concesiunii,

potrivit naturii bunului și scopului stabilit de părți prin contractul de concesiune.

Obligaţiile concesionarului sunt reglementate de art. 48-51 din Normele

metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență. nr. 54/2006.

Acestea sunt următoarele:130

a) obligația de a asigura exploatarea eficientă, în regim de continuitate și

permanentă, a bunurilor proprietate publică care fac obiectul concesiunii.

b) obligația de a plăti redevența la valoarea și în modul stabilit în contractul de

concesiune.

c) concesionarul este obligat să respecte condițiile impuse de natura bunurilor

proprietate publică.

d) în termen de cel mult 90 de zile de la data încheierii contractului de concesiune,

concesionarul este obligat să depună garanția 

128 ,Iulian Avram. Op.cit, p. 154129 Art. 47 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență. nr. 54/2006.

130 Art. 48-51 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență. nr. 54/2006.

49

Potrivit art. 56 din Ordonanța de urgență, concesionarul are obligația ca în termen

de cel mult 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune să depună, cu titlu de

garanție, o sumă fixă reprezentând o cotă-parte din suma obligației de plata către

concedent, stabilită de acesta și datorată pentru primul an de exploatare. Din această sumă

sunt reținute, dacă este cazul, penalitățile și alte sume datorate concedentului de către

concesionar, în baza contractului de concesiune. Concesionarul poate constitui drept

garanție și titluri de credit, asupra cărora se va institui garanție reală mobiliară, cu acordul

concedentului. 131

e) obligația de a restitui concedentului, la expirarea termenului contractului de

concesiune, a bunurile de retur, în mod gratuit și libere de orice sarcini,

Potrivit art. 52 lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 54/2006, bunurile de retur sunt

acele bunuri care au făcut obiectul concesiunii.

Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2006 reglementează şi categoria bunurilor proprii care

au aparţinut concesionarului şi au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii -

bunurile proprii care la incetarea contractului de concesiune raman in proprietatea

concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au apartinut concesionarului si au fost

utilizate de catre acesta pe durata concesiunii. 

f) obligația de a asigura continuitatea activităţii de exploatare a bunului public în

cazul încetării contractului de concesiune din alte cauze decât expirarea termenului

acestuia, forţa majoră sau cazul fortuit.

Această obligaţie revine concesionarului şi în cazurile în care încetarea contractului

are loc din iniţiativa uneia dintre părţi şi subzistă până la preluarea bunului de către

concedent. 132

g) obligația de a notifica de îndata concedentului cu privire la existența unor cauze

sau iminența producerii unor evenimente de natură să conducă la imposibilitatea

exploatării bunului public, în vederea luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea

continuității exploatării bunului.

1.2 Drepturile si obligatiile concedentului

Drepturile concedentului sunt prevăzute în art. 53-54 din Normele metodologice

de aplicare a Ordonanța de urgență. nr. 54/2006.

131 Art. 56 din Ordonanța de urgență nr.54/2006132 Anton Trăilescu ,Op.cit., p. 238

50

Acestea sunt următoarele:133

a) are dreptul să inspecteze bunurile concesionate, verificând respectarea

obligațiilor asumate de concesionar.

În acest sens, concedentul are dreptul să inspecteze bunurile, să verifice stadiul de

realizare a investiţiilor, precum şi modul în care este satisfăcut interesul public prin

realizarea activităţii de exploatare a bunurilor publice.134

Controlul se va exercita cu notificarea prealabilă a concesionarului şi în condiţiile

stabilite în contractul de concesiune.

b) dreptul de a modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune

Acest drept îi este recunoscut numai concedentului şi numai pentru motive

excepţionale legate de interesul general sau local. El poate fi exercitat numai cu condiţia

notificării prealabile a concesionarului.135

Potrivit art. 54 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de

urgență nr. 54/2006, concesionarul este obligat să continue exploatarea bunului în noile

condiţii stabilite de concedent, fără a putea solicita încetarea contractului de concesiune.136

Dacă prin modificarea unilaterală a contractului de concesiune se aduce un

prejudiciu concesionarului, acesta are dreptul să primească, fără întârziere, o justă

despăgubire, în caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la suma

despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către instanţa judecătorească. Cu alte cuvinte,

’’concesionarul are dreptul la acţiunea în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat

de către concedent prin modificarea unilaterală a contractului de concesiune. în acest caz,

acţiunea în despăgubiri este o acţiune principală, de sine stătătoare, izvorâtă din contractul

de concesiune (aşa cum a fost modificat de către concedent) şi este de competenţa instanţei

de contencios administrativ’’. 137

Obligaţiile concedentului sunt prevăzute în art. 55 din Normele metodologice de

aplicare a Ordonanței de urgență nr. 54/2006, acestea fiind următoarele:138

a) obligația de a nu îl tulbura pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din

contractul de concesiune,

133 Art. 53-54 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanța de urgență. nr. 54/2006.134 Antop Trăilescu, Op.cit, p.238135 Anton Trăilescu Op.cit. p. 238136 Art. 54 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 54/2006137 Anton Trăilescu Op.cit. p. 238-239138 Art. 55 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență nr. 54/2006

51

b) obligația de a notifica concesionarului apariția oricăror împrejurări de natură să

aducă atingere drepturilor acestuia.

2. Încetarea contractului de concesiune

Una din caracteristicile concesiunii o constituie durata determinată a acesteia. Așa

cum arată profesorul E. D. Tarangul, “deoarece serviciul public concesionat rămâne mai

departe un serviciu public, administrația nu poate să-l înstrăineze pentru totdeauna, ci

numai pentru un anumit termen. Pe de altă parte, însă, chiar și în cursul acestui termen,

administrația trebuie să aibă posibilitatea să dispună de serviciul public concesionat, așa

după cum va crede ea că este în interesul general”139.

Același autor enumera cazurile de încetare a concesiunii: împlinirea termenului;

nerespectarea obligațiunilor; răscumpărarea concesiunii și cazurile de forță majoră.

Un alt autor interbelic menționa următoarele situații în care concesiunea ia sfârșit,

și anume: ajungerea la termen; rezilierea cerută de una din părți pentru nerespectarea

condițiilor contractuale de către cealaltă parte; căderea în stare de faliment a

concesionarului; prin răscumpărare; prin efectul legii care ar opri concesiunea pentru un

anumit fel de servicii publice, și care ar echivala cu o răscumpărare neconsimțită și, în fine,

prin nerespectarea condițiilor esențiale cerute pentru funcționarea unui serviciu public 140.

Încetarea concesiunii poate să fie generată de un fapt juridic - expirarea duratei -

sau un act juridic - manifestarea de voință a unei părți sau a ambelor părți contractante.

Încetarea contractului de concesiune potrivit Ordonanței de urgență nr. 54/2006,

poate avea loc în următoarele situații. 141

a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune; 

b) în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală

de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina acestuia, în caz

de dezacord fiind competentă instanța de judecată; 

c) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere

de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului; 

139 E. D. Tarangul, Tratat de drept administrativ român. Cernăuţi: Tipografia “Glasul Bucovinei”, 1944, p. 430140 Paul. Negulescu, Tratat de drept administrativ. Bucureşti: Institut de arte grafice “E. Marvan”, 1934, p. 168141 Art. 57 din Ordonanța de urgență nr 54/2006

52

d) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin reziliere

de către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului; 

e) la dispariția, dintr-o cauză de forță majoră, a bunului concesionat sau în cazul

imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunțare, fără plata unei

despăgubiri. 

2.1 Încetarea contractului de concesiune la expirarea termenului

În conformitate cu art. 7 contractul de concesiune se încheie pentru o durată care nu

va putea depași 49 de ani, începand de la data semnării lui.142 

Contractul de concesiune încetează de drept la expirarea perioadei pentru care a

fost încheiat, în măsura în care părțile nu convin, în scris, prelungirea acestuia în condițiile

prevăzute de lege. 143

Prelungirea contractului nu va putea fi efectul îndeplinirii unei condiţii suspensive,

deoarece, pentru prelungirea contractului este necesară existenţa unui nou acord de voinţă,

intervenit ulterior încheierii contractului. 144

Este de observat că anumite prevederi ale contractului de concesiune nu pot fi

aplicate tale quale noului contract. Ne referim, în primul rând, la clauzele privitoare la

echilibrul financiar al concesiunii. Cât timp prelungirea contractului de concesiune se face

pentru o perioadă de maximum jumătate din durata inițială a contractului, nu se poate

susține că toate clauzele financiare se vor aplica în condițiile inițiale, deoarece, spre

exemplu, în momentul prelungirii, investițiile prevăzute au și fost amortizate. 145

La încetarea contractului de concesiune concesionarul este obligat să restituie, în

deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.146

2.2 Încetarea contractului de concesiune prin denunțarea unilaterală de către

concedent

142 Art. 7 din Ordonanța de urgență nr 54/2006143 Art. 56 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006144 A.Sebeni şi S.Gherghina, Efectele şi încetarea contractului de concesiune, în revista Dreptul nr. 11/1999, p. 19145 A.Sebeni şi S.Gherghina, Op.cit. p. 19146 Art. 57 din Ordonanța de urgență nr 54/2006

53

Concedentul poate denunța unilateral contractul de concesiune în cazul în care

interesul național sau local o impune, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina

acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanța de judecată.

Autoritatea concedentă va putea denunţa unilateral contractul de concesiune în

cazul în care necesitatea serviciului public a dispărut, atunci când este necesară o nouă

formă de exploatare a serviciului public, în caz de neînţelegeri grave între doi concesionari

care colaborează la realizarea aceluiaşi serviciu public sau de neînţelegeri între concesionar

şi beneficiari. 147

În cazul concesiunii de bunuri din domeniul public, concedentul va putea pune

capăt concesiunii în cazul dezafectării bunului concesionat, spre exemplu, dezafectarea

unui cimitir sau unei pieţe, ori în situaţia afectării acestuia pentru realizarea unui serviciu

public.

În cazul concesiunii de activităţi, considerăm că autoritatea concedentă va putea

pune capăt concesiunii pentru raţiuni ce ţin de interesul naţional ori local. 148

Înainte de a proceda la denunţarea unilaterală a contractului, concedentul are

obligaţia de a-l notifica pe concesionar. Notificarea va fi făcută în scris, într-un termen

rezonabil de timp, astfel încât să se asigure posibilitatea concesionarului de a lua act de

intenţia concedentului şi de a putea stabili, de comun acord, cuantumul despăgubirilor

datorate de către concedent şi modul de plată a acestora. Despăgubirea va trebui să acopere

atât prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat (lucrum

cessans). 149

În doctrina juridică română interbelică şi în doctrina juridică franceză actuală,

denunţarea contractului de concesiune este sinonimă cu răscumpărarea concesiunii.

Denunţarea unilaterală (răscumpărarea) este un mod de stingere a obligaţiilor

părţilor, specific contractelor administrative – şi, în special, contractelor de concesiune –

prin intermediul căruia autoritatea publică contractantă (concedentul, în cazul contractelor

de concesiune), invocând motive de interes general, are dreptul să rezilieze un contract, în

lipsa unei culpe contractuale a cocontractantului său, dar numai după o prealabilă şi

echitabilă despăgubire a acestuia. 150

Concedentul va notifica de îndată intenția de a denunța unilateral contractul de

concesiune și va face mențiune cu privire la motivele ce au determinat această masură.

147 A.Sebeni şi S.Gherghina, op. cit p. 20148 A.Sebeni şi S.Gherghina, op. cit p. 20-21149 A.Sebeni şi S.Gherghina, op. cit p. 21150 Iulian Avram, Contractele de concesiune. Bucureşti: Editura Rosetti, 2003, p. 195

54

Paărțile vor stabili cuantumul despăgubirilor datorate concesionarului și modul de plată a

acestora. În caz de dezacord, acestea se stabilesc de către tribunalul în a cărui rază

teritorialaă se află sediul concedentului, dacă părțile nu stabilesc altfel. 151

2.3 Încetarea contractului de concesiune prin reziliere

În cazul nerespectării din culpa a obligațiilor asumate de către una dintre părti prin

contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este

îndreptățită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului să

se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei despăgubiri, dacă părtțle nu

stabilesc altfel. 152

2.4 Încetarea contractului de concesiune prin renunțare

În cazul dispariției, dintr-o cauză de forță majoră, a bunului concesionat sau în

cazul imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata, acesta va notifica de

îndată concedentului dispariția bunului ori imposibilitatea obiectivă de exploatare a

acestuia, declarând renunțarea la concesiune. 153

Evenimentul care constituie forța majoră, trebuie sâ fie independent de voința

concesionarului, care nu l-a putut nici prevedea, nici preveni nici impedica și care-l pune în

imposibilitate obsolută de a executa concesiunea. 154

Concedentul nu va putea fi obligat la plata vreunei despagubiri pentru prejudiciile

suferite de concesionar.

151 Art. 57-56 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006152 Art. 58 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006153 Art. 59 din Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006154 Iulian Avram Op.cit. p.199

55

CAPITOLUL V. PARTEA PRACTICĂ – CONCESIONAREA

TERENURILOR PENTRU CONSTRUCȚII

1. Introducere

Orice persoană care intenționează să realizeze o construcție și nu dispune de

terenul necesar poate să beneficieze, la cererea sa, de concesionarea unei suprafețe de teren

de către stat sau unitățile administrativ – teritoriale proprietate de terenuri cu această

destinație.

56

Terenurile aparținând domeniului privat al statului sau unităților administrativ –

teritoriale, destinate executării de construcții, pot fi concesionate, prin licitație publică.155

Reglementarea de drept comun a contractului de concesiune o reprezintă art. 871-

873 din Codul civil, iar reglementarea specială a contractului de concesiune pentru

construcții o constituie din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, privind autorizarea

executării lucrărilor de construcții, publicata în Monitorul Oficial nr. 933/13.10.2004.

Legea 50 1991 actualizata prin:

Legea pentru modificarea şi completarea art.7 din Legea 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Monitorul Oficial nr. 870/2011

Ordonața de urgență nr. 85/2011 - pentru modificarea Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 11 octombrie 2011 Monitorul Oficial

716/2011 

Ordonața de urgență nr. 214/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 14 octombrie 2009

Monitorul Oficial 847/2008

Ordonața de urgență nr. 214/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 14 februarie 2009

Monitorul Oficial 847/2008

Ordonața de urgență nr. 228/2008 - pentru modificarea şi completarea unor

acte normative 05 ianuarie 2009 Monitorul Oficial 3/2009

Legea 101/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcţii 18 mai 2008 Monitorul Oficial 371/2008

Legea 117/2007 - pentru modificarea art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 10 mai 2007 Monitorul

Oficial 303/2007

Legea 376/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcţii 16 octombrie 2006 Monitorul Oficial

846/2006

Legea 52/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcţii 19 martie 2006 Monitorul Oficial 238/2006

Ordonața de urgență nr. 122/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 19 mai 2005 Monitorul

Oficial 1152/2004155 Art. 13 alin. 1 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată

57

Ordonața de urgență nr. 122/2004 - pentru modificarea art. 4 din Legea nr.

50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 06 decembrie 2004

Monitorul Oficial 1152/2004

Potrivit dreptului comun, concesiunea este considerată o varietate a contractului de

lacațiune. Prin concesiune nu se transferă dreptul de proprietate, ci numai dreptul de

folosintă asupra terenului / imobilului concesionat.

Potrivit Legii nr 50 /1991 modificată si republicată, concesiunea terenurilor pentru

construcții se face pe un preț determinat care constă într-o sumă anuală stabilită pe metru

pătrat.

Limita minimă a prețului concesiunii se stabilește, după caz, prin hotarârea

consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului

local, astfel încât sa asigure recuperarea în 25 de ani a pretului de vânzare al terenului, în

conditii de piață, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.156

Întrucât specific concesiunii este transmiterea unui teren proprietate de stat pentru

administrare rentabilă în schimbul unei redevențe, în cazul terenurilor proprietate publică

destinate construcțiilor, termenul adecvat ar fi cel de închiriere și nu de locațiune.

Conform Codului Civil locațiunea bunurilor imobile și aceea a bunurilor mobile se

numește închiriere.157

De asemenea, în literatura juridică profesorul Antonie Iorgovan și-a exprimat

opinia potrivit căreia ’’ concesionarea sau închirierea evocă două instituții juridice, una de

rept administrativ, alta de drept civil ( comercial ), după cum obiectul îl formează un bun

proprietate privată sau nu’’. Ori ăn cazul analizat este vorba despre terenuri proprietate

privată a statului sau unităților administrativ- teritoriale.158

Numai exploatarea imobilului în sens de activitate productivă, rentabilă, aducătoare

de profit, din care o parte numită redevență se remite proprietarului, este esența concesiunii

în întelesul ei propriu-zis, în timp ce simpla folosință este de domeniul contractului de

închiriere, reglementat de Codul Civil.

Durata concesionării terenurilor pentru construcții se stabilește de către consiliile

locale, consiliile județene, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, în

funcție de prevederile documentațiilor de urbanism și de natura construcției.159

156 Art. 17 1 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată157 Art. 1.778 din Codul Civil Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011 158 Art. 13 alin. 1 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată159 Art. 22 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată

58

Persoanele fizice și juridice, care beneficiază de teren în condițiile prezentei legi,

sunt obligate să solicite emiterea autorizației de construire și să înceapă construcția în

termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare a terenului, în caz

contrar concesionarea îsi pierde valabilitatea.160

Concesionarea terenurilor pentru construcții prin licitație publică se face după

următoarea procedură

2. Legislație aplicată

Legea nr.50/1991 modificată și republicată, privind autorizarea executării

lucrărilor de construcții, publicată în Monitorul Oficial nr. 933/13.10.2004,

Hotărârea  Nr. 1228 din 21 noiembrie 1990 pentru aprobarea Metodologiei

concesionarii, închirierii și locației gestiunii, Act emis de Guvernul României, publicat în

Monitorul Oficial nr. 140 din 12 decembrie 1990,

Norme Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 din 22/12/2005 versiune actualizată la data

de 22/10/2007 privind protecția mediului,

Ordin nr. 860 din 26 septembrie 2002 actualizat pentru aprobarea Procedurii de

evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu,

Ordonanța de urgență privind regimul contractelor de concesiune de bunuri

proprietate publică, nr. 54/2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 569 din

30/06/2006 , apobat și modificat prin Legea nr. 22/2007,

Legea cadastrului și a publicității imobiliare, nr. 7/1996 din 13/03/1996,

versiune actualizată la data de 25/07/2005,

3. Documente pregătitoare licitației

Hotărârea consiliului local cu privire la concesionarea terenului în condiţiile

respectării documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform Legii

160 Art. 36 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată

59

nr. 50/1991, modificată și republicată, care va cuprinde suprafaţa şi destinaţia terenului161,

taxa minimală anuală de concesiune162 şi durata concesiunii163 (pentru construcţii de

locuinţe concesionarea se face pe durata existenţei construcţiei).

Limita minimă a preţului concesiunii se stabileşte astfel încât să asigure

recuperarea în 25 ani a preţului de vânzare a terenului, în condiţii de piaţă, la care se

adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.164

Studiul tehnico- economic de fundamentare în vederea concesionarii ,întocmit de

iniţiatorul concesiunii,165 potrivit Hotărârii nr. 1228 din 21 noiembrie 1990 pentru

aprobarea Metodologiei concesionarii, inchirierii si locatiei gestiunii, Act emis de

Guvernul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 140 din 12 decembrie 1990.

1. Date privind persoana juridică careia îi aparține domeniul ce se va concesiona:

denumirea și sediul;

actul de înființare;

forma juridică de organizare;

obiectul de activitate;

structura organizatorică (unitati, subunități ce urmează a fi concesionate)

2. Titlul juridic al deținerii (proprietate, folosința).

3. Motive care determină concesionarea.

4. Date privind bunul care se concesionează:

denumirea activității sau serviciului;

obiectul de activitate, volumul producției;

sediul activității respective;

descrierea bunurilor conform inventarului: terenuri, clădiri, utilități, utilaje,

mijloace circulante în stoc, mijloace circulante în rulaj, după caz, planul de situatie.

5. Date privind eficienta bunului ce se concesionează, elaborate conform normelor

de proiectare specifice domeniului, la care se adaugă, după caz:

gradul de tehnicitate al bunului ce se concesionează;

costurile necesare pentru realizarea produselor;

utilitatea produselor ce se realizează;

161 Art. 16 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, 162 Art. 16 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, 163 Art. 22 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, 164 Art. 17 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată, 165 Anexa 1 din Hotărârea  nr. 1228 /1990

60

ansamblul în care functionează bunul și condițiile ce se cer pentru a nu

prejudicia acest ansamblu; gradul de integrare;

productivitatea realizată în ultimii ani;

valoarea investițiilor făcute în bunul ce face obiectul contractului de

concesionare în ultimii 3 ani;

forța de muncă necesară desfasurării activității; nivelul asigurat;

gradul de instruire cerut; gradul de instruire asigurat pe specialități de bază;

sarcini de care este grevat bunul ce urmează a fi concesionat;

principalii furnizori și beneficiari și dificultățile în aprovizionare și desfacere;

principalii debitori și creditori inregistrați.

6. Date privind prețul minim pentru concesiune:

valoarea rezultată din inventariere și reevaluare;

estimarea valorii globale a concesiunii și calcularea dobânzilor bancare,

conform Legii nr. 15/1990;

media beneficiilor realizate în ultimii 5 ani, conform bilanțurilor anuale, la

valoarea actualizată;

cota de amortizare calculată la valoarea rezultată în urma acțiunii de

reevaluare;

cheltuieli efectuate și nerecuperate la data predării.

7. La stabilirea valorii minime de la care pleacă licitația, în studiul tehnico-

economic se propune o valoare estimată în funcție de toate elementele prevăzute la pctul 6,

precum și de unele aspecte de reevaluare menționate la pct. 5, în mod diferențiat după

specificul concesiunii.

Certificatul de urbanism valabil

Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile administrației

publice locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor

aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate

potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și

tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele

urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului,

precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.166

166 Art. 6 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată,

61

Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.167

Obținerea în prealabil a certificatului de urbanism este obligatorie pentru emiterea

autorizațiilor de construire.

Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau

de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-sef sau de către persoana cu

responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al

autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind

semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.168

Conflorm Legii nr. 50/1991 modificata si republicată169, certificatului de urbanism

poate fi solicitat de orice persoană fizică sau juridică interesată. Aceasta se va adresa

autorităților cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru

care se solicită certificatul de urbanism, cât și elementele care definesc scopul solicitării.

În conformitate cu art. 35 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991,

certificatul de urbanism cuprinde date privind170:

a) regimul juridic, economic și tehnic al imobilului;

b) încadrarea / neîncadrarea lucrărilor în prevederile documentațiilor de urbanism

și/sau de amenajare a teritoriului aprobate;

c) nominalizarea avizelor, acordurilor, punctului de vedere și, după caz, a actului

administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, care trebuie să însoțească

documentația tehnică ;

d) necesitatea întocmirii, după caz, a unor documentații de urbanism suplimentare,

de tip Planul Urbanistic Zonal sau Plan Urbanistic de Detaliu, care să justifice soluția

urbanistică propusă, sau să modifice reglementările urbanistice existente pentru zona de

amplasament, după caz,

Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp acordat

solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis. Emitentul

certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp

cuprins între 6 si 24 luni de la data emiterii, în functie de171:

a) scopul pentru care a fost solicitat;

167 Art. 6 alin 5 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată168 Art. 6 alin. 3 din Legea nr.50/1991 modificată și republicată169 Art. 6 alin 4 din . Legea 50/1991 modificata si republicată170 Art. 35 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991171 Art. 39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991

62

b) complexitatea investiției și caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află

imobilul;

c) menținerea valabilității prevederilor documentațiilor urbanistice și a planurilor

de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.

Potrivit alin. 3 aceluiași art. valabilitatea certificatului de urbanism încetează dacă:

a) titularul renunță la intenția de a mai construi, situație în care are obligația de a

notifica acest fapt autorității administrației publice emitente;

b) titularul nu solicitată prelungirea valabilității certificatului de urbanism în

termenul legal de 15 zile înaintea expirării acesteia.172

Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face

numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel putin 15 zile înaintea

expirării acestuia, pentru o perioadă de timp de maximum 12 luni, după care, în mod

obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.173

Ansamblu de reglementări juridice privind protecția mediului, obiectiv de interes

public major, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea

durabilă formează obiectul Legii 195/2005 versiune actualizată la data de 22.10.2007

privind protecția mediului.

Acordul de mediu

Acord de mediu este actul tehnico-juridic prin care se stabilesc condițiile de

realizare a proiectului, din punctul de vedere al impactului asupra mediului, acordul de

mediu reprezintă decizia autorității competente pentru protecția mediului, care dă dreptul

titularului de proiect să realizeze proiectul din punctul de vedere al protecției mediului.174

Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice

sau private sau pentru modificarea ori extinderea activiăților existente, inclusiv pentru

proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului.175

Autoritatile competente pentru emiterea acordului de mediu sunt Agenția Națională

pentru Protecția Mediului, la nivel central, și autoritățile regionale și locale pentru protecția

172 Art. 39 alin. 3din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991173 Art. 40 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991174 Art. 2 pct. 3 din Ordonanța de Urgența nr. 195/2005 versiune actualizată la data de 22.10.2007175 Art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgența nr. 195/2005 versiune actualizată la data de 22.10.2007

63

Mediului.176

Procedura de emitere a acordului de mediu se desfășoară în conformitate cu

prevederile Ordinului  nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de

evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu cu modificările şi

completările ulterioare.

În prima etapă, titularul proiectului sau al activităţii este obligat să depună la

autoritatea teritorială pentru protecţia mediului următoarele acte:

Cerere 

Fișa Tehnică privind condițiile de protecție a mediului

certificat de urbanism 

acte doveditoare ale dreptului de folosință (copie) 

plan de situație anexa la certificatul de urbanism (copie) 

plan de încadrare în zonă (copie) 

dovada plății tarifului inițial de avizare conform anexei 5 din Ordinul

860/2002- -memoriu tehnic conform normativului de conținut (anexa II.2) din Ordinul

860/2002 pentru proiectele care se încadrează în Anexa I.1 sau I.2 din ordinul menționat

mai sus.

Anunt public conform modelului din  Ordinul 1037/2005 ,de modificare şi

completare  a Ordinului 860/2002 .

Urmează etapa a doua în care autoritatea teritorială pentru protecţia mediului

analizează documentele depuse, încadrează acţiunea propusă în tipurile de obiective şi

activităţi care se supun sau nu studiilor de impact asupra mediului şi stabileşte competenţa

de emitere a acordului de mediu.

Pentru obiectivele sau activităţile care necesită studiu de impact, autoritatea

teritorială pentru protecţia mediului solicită informaţii suplimentare sau studiu preliminar

de impact, dacă e cazul, şi când consideră necesar, verifică pe teren veridicitatea datelor

prezentate.

În cazul în care proiectul/activitatea poate fi reglementată, autoritatea teritorială

pentru protecţia mediului întocmeşte îndrumarul cu problemele rezultate în urma analizei,

care urmează să fie tratate în studiul de impact asupra mediului şi urmărite în raportul cu

privire la acest studiu.

După executarea studiului de impact asupra mediului, urmează o nouă etapă în care

titularul proiectului/activităţii prezintă autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului 176 Art. 4 din Ordinul nr. 860/2002

64

raportul privind studiul de impact cu toate alternativele analizate, inclusiv cea de renunţare

la activitatea propusă. După ce acest raport a fost făcut public, autoritatea teritorială pentru

protecţia mediului va lua decizia dacă se continuă sau nu procedura de reglementare, având

în vedere principalele aspecte, în ordinea importanţei rezultate în urma studiului de impact

asupra mediului, şi anume:

riscul pentru viaţa populaţiei din zonă,

afectarea stării de sănătate a populaţiei,

încadrarea în normele privind concentraţiile maxime admise a poluanţilor

evacuaţi în mediu,

asigurarea condiţiilor de funcţionare în siguranţă,

rezolvarea unor probleme de ordin social,

utilitatea publică,

valorificarea rațională a resurselor și a deșeurilor în contextul unei dezvoltări

durabile

realizarea obiectivelor planurilor şi programelor aprobate

Decizia se va comunica titularului proiectului/activității și, dacă este favorabilă,

continuă procedura cu depunerea memoriului tehnic, studiului de impact asupra mediului,

avize, autorizații și alte documente pentru emiterea acordului de mediu.

Acordul de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicare a proiectului,

dar își pierde valabilitatea dacă lucrările de investiții pentru care a fost eliberat nu încep în

maximum 2 ani de la data emiterii. Pe durata execuției lucrărilor autoritățile publice

competente pentru protecția mediului controlează respectarea condițiilor impuse prin

acordul de mediu.

Autorizația de mediu

Autorizația de mediu este actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite şi parametrii

de funcţionare pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.

Reglementarile cu privire la procedura de emitere a autorizației de mediu sunt

cuprinse în cadrul Ordinului nr. 1.798 din 19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii

de emitere a autorizației de mediu publicată în Monitorul Oficial nr. 808 din 27 noiembrie

2007, care stabilește condițiile de solicitare, de emitere și de revizuire a autorizației de

mediu, coroborată cu Ordonanța de urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind

65

protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, cu

modificările și completările ulterioare.

Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizației de

mediu este, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, Agenția

Națională pentru Protecția Mediului sau autoritatea publică teritorială pentru protecția

mediului .

Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt obligatorii atât pentru

desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi.

Procedura de emitere a autorizației de mediu

La solicitarea unei autorizații de mediu sau, după caz, cu minimum 45 de zile

înainte de expirarea unei autorizații de mediu existente, titularul activității este obligat să

depună la autoritatea competentă un dosar cuprinzând următoarea documentație:

a) cererea pentru eliberarea autorizației de mediu;

b) fișa de prezentare și declarație;

c) dovada că a făcut publică solicitarea prin cel puțin una dintre metodele de

informare

d) planul de situație și planul de încadrare în zonă a obiectivului;

e) procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condițiilor impuse prin acordul

de mediu întocmit potrivit Ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr. 860/2002

pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a

acordului de mediu, cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, nota privind

stadiul de realizare a programului pentru conformare existent;

f) formularul de înregistrare, însoțit de documentele specificate de acesta.

Autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizației de

mediu verifică amplasamentul, analizează documentele, stabilește dacă sunt necesare

informații, acte sau documente suplimentare și le solicită în scris titularului activității.

Pentru activități noi pentru care a fost emis acordul de mediu, autoritatea

competentă, după derularea etapelor prevazute mai sus, face publică decizia de emitere a

autorizației de mediu, precum și programul de consultare a documentelor care au stat la

baza acesteia, prin afisare la sediul propriu și postare pe pagina proprie de internet. Decizia

poate fi contestată în termen de 15 zile lucratoare de la data publicării.

Termenul de eliberare a autorizației de mediu este de maximum 90 de zile

lucrătoare de la data depunerii documentației complete.

66

Pentru activitățile existente, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data depunerii

solicitării, autoritatea competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizației de

mediu întocmește îndrumarul cu problemele rezultate din analiza inițială a documentației,

lista autorizațiilor/avizelor necesare emise de alte autorități, precum și necesitatea

efectuării bilanțului de mediu.

După executarea bilanțului de mediu, titularul activității prezintă la autoritatea

competentă un raport cu concluziile bilanțului de mediu și cu recomandări pentru

elementele programului pentru conformare.

Raportul cu concluziile bilanțului de mediu este supus dezbaterii publice în

conformitate cu procedura de dezbatere publică.

După realizarea dezbaterii publice și analizarea rezultatelor acesteia, autoritatea

competentă pentru derularea procedurii de emitere a autorizației de mediu împreună cu

titularul activității și cu colectivul de analiză tehnică analizează raportul cu concluziile

bilanțului de mediu, concluziile dezbaterii publice și stabilește dacă emite autorizația de

mediu, cu sau fară un program pentru conformare.

Comisia de licitație este numită prin dispoziția președintelui consiliului județean în

baza:

propunerii primăriei de nominalizare a trei persoane care să facă parte din

comisie iar secretarul primăriei să fie secretarul comisiei, dar făra drept de vot,

propunerii Direcției de urbanism, amenajarea teritoriului și lucări publice

pentru două persoane dintre care una va fi președintele comisiei.

Solicitarea primăriei adresată consiliului județean pentru organizarea desfășurării

licitației.

4. Publicitatea licitației

Terenurile ce fac obiectul licitaţiei se aduc la cunoştinţă publică de către primarii

unităţilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, prin:

publicaţie afişată la sediul primăriei (se va întocmi proces verbal de afişare

de către secretarul comisiei cu minimum 20 zile înainte de data licitaţiei),

67

publicaţie în două ziare de largă publicitate in Monitorul Oficial al

Romaniei, Partea a VI-a, intr-un cotidian de circulatie nationala si intr-unul de circulatie

locala -cu minimum 20 zile înainte de data licitaţiei.

Publicaţiile vor cuprinde:

data, locul şi ora desfăşurării licitaţiei,

suprafaţa şi destinaţia terenului,

taxa anuală minimală de concesiune,

durata concesiunii,

destinaţia terenului,

amplasamentul terenului,

ziua şi ora de depunere a ofertelor.

5. Desfășurarea licitației

Concesiunea se face prin licitaţie publică prin strigare.

6. Documentele licitației

1. Hotărârea consiliului local

2. Dispoziţia de numire a comisiei de licitaţie

3. Certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul urbanistic, vizat şi

aprobat potrivit legii, precum şi regimul juridic al terenului plus alte acorduri şi avize

emise ele organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare privind:

avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea și oportunitatea

realizării investigației,

avizele privind asigurarea utilităților – energie termincă și electrică, gaz

metan, apă, canal, telecomunicații,

avizele pentru consumul de combustibil,

avizele pentru protecția mediului și a apelor,

alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispozițiilor legale

4. Caietul de sarcini

Caietele de sarcini dezvoltă, în scris, elementele tehnice menţionate planșe şi

prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor. Aceste caiete de

68

sarcini se elaborează de către proiectant, pe baza planșelor deja terminate şi se organizează,

de regulă, în broşuri distincte, pe specialități.

Rolul și scopul caietelor de sarcini:

fac parte integrantă din proiectul tehnic și documentele licitației,

reprezintă descrierea scrisă a lucrărilor care fac obiectul licitaţiei; planşele

fac prezentarea lor grafică iar breviarele de calcul justifică dimensionarea elementelor

constituente,

planşele, breviarele de calcul şi caietele de sarcini sunt complementare;

notele explicative înscrise în planşe sunt scurte şi cu caracter general, vizând în special

explicația desenelor,

conţin nivelul de performanță al lucărilor, descrierea soluțiilor tehnice şi

tehnologice folosite care să asigure exigentele de performanţă calitative,

detaliază aceste note şi cuprind caracteristicile şi calităţile materialelor şi

probele acestora, descriu lucrările care se execută, calitatea, modul de realizare, testele,

verificările şi probelor acestor lucrări, ordinea de execuţie şi de montaj şi aspectul final,

împreună cu planşele, trebuie să fie astfel concepute încât, pe baza lor, să se

poată determina: cantităţile de lucrări, costurile lucrărilor şi utilajelor, forţa de muncă şi

dotarea necesară execuţiei lucrărilor,

elaborarea acestora se face, pe baza breviarelor de calcul şi a planşelor, de

către ingineri specialişti, pentru fiecare categorie de lucrare,

forma de prezentare "trebuie să fie amplă, clară, să conţină şi să clarifice

prezentările din planşe, să definească calităţile materialelor, cu trimitere la standarde, să

definească calitatea execuţiei, normative şi prescripţii tehnice în vigoare,

să stabilească responsabilităţile pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor

şi responsabilităţile pentru teste, verificări, probe,

orice neclaritate în execuţia lucrărilor trebuie să-şi găsească precizări în

caietele de sarcini,

nu trebuie să fie restrictive,

redactarea acestora trebuie să fie concisă, sistematizată şi exprimarea se va

face cu minimum de cuvinte,

să prevadă modul de urmărire a comportării în timp a investiţiei,

69

să prevadă măsurile şi acţiunile de demontare, de demolare (inclusiv

reintegrarea în mediul natural ale deşeurilor), după expirarea perioadei de viaţă

(posfatilizarea).

Tipuri şi forme de caiete de sarcini în funcţie de destinaţie, caietele de sarcini pot fi:

caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor

caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri în

funcţiune,

urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi conţinutul cărţii tehnice a

construcţiei

caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje, echipamente şi

confecţii diverse.

În funcţie de domeniul la care se referă, caietele de sarcini pot fi:

caiete de sarcini generale, care se referă la lucrări curente în domeniul

construcţiilor şi care acoperă majoritatea categoriilor de lucrări; acestea se pot sistematiza

pe categorii şi capitole de lucrări, pot deveni repetitive şi pot fi introduse în memoria

calculatoarelor,

caiete de sarcini speciale, care se referă la lucrări specifice şi care sunt

elaborate independent pentru fiecare lucrare.

Conţinutul caietelor de sarcini

Dat fiind că fiecare lucrare în construcţii are un anumit specific, caietele de sarcini

sunt elaborate pentru fiecare lucrare în parte, folosind, dacă este posibil, secţiuni, capitole,

etc. elaborate anterior, verificate şi adaptate la noile condiţii tehnice ale lucrării şi puse de

acord cu prescripţiile tehnice în vigoare.

Astfel, conţinutul unui capitol de lucrări din caietul de sarcini trebuie să cuprindă:

breviarele de calcul pentru dimensionare elementelor de construcţii şi de

instalaţii,

nominalizarea planşelor care guvernează lucrarea,

proprietăţile fizice, chimice, de aspect, de calitate, toleranţe, probe, teste,

etc., pentru materialele componente ale lucrării cu indicarea standardelor,

dimensionarea, forma, aspectul şl descrierea execuţiei lucrării, ordinea de

execuţie, probe, teste, verificări ale lucrării,

70

standardele, normativele şl alte prescripţii care trebuie respectate la

materiale, utilaje, confecţii, execuţie, montaj, probe, teste, verificări, condiţiile de recepţie,

măsurători, aspect, culori, toleranţe,

5. Instrucțiuni pentru ofertanți

6. Proces verbal al comisiei de licitație prin care se stabileşte taxa de participare la licitaţie

şl se aprobă documentele licitaţiei (caiet de sarcini şi instrucţiuni pentru ofertanţi) şi

anunţul publicitar.

7. Proiect de contract de concesiune

Proiectul tehnic verificat, avizat şi aprobat, potrivit prevederilor legale, reprezintă

documentaţia scrisă şi desenată, pe baza căreia se întocmeşte oferta şi este anexat

contractului de execuţie, pe baza căreia se execută lucrarea.

Proiectul tehnic trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar si să asigure

informații complete, astfel încât:

persoana juridică achizitoare ( investitorul) să obțină date tehnice si

economice complete privind viitoarea lucrare si să raspundă cerințelor sale tehnice,

economice si tehnologice,

contractantul ( ofernantul ), după studierea proiectului tehnic, să poată

elabora oferta, să analizeze datele tehnice si tehnologie necesare stabiliri valorii ofertei,

precum si informații complete privind execuția lucrărilor.

De asemenea, este necesar ca proiectul tehnic să fie complet si suficient de clar,

astfel încât, pe baza lui, să se poată elabora detaliile de execuție în conformitate cu

materialele si tehnilogia de execuție propusă, dar cu respectarea strictă a prevederilor

proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităților de lucrări respective si

fără a se depăși costul lucrării, stabilit în faza de ofertă.

Proiectul tehnic se elaborează pe baza studiului de fezabilitate aprobat, etapă în

care au fost stabilite elementele și soluțiile principale ale lucrării și în care au fost obținute

toate avizele, acordurile si aprobările necesare execuției lucrării, în conformitate cu

prevederile legale.

Proiectul tehnic se verifică de specialiști atestați de Ministerul Lucrărilor Publice și

Amenajării Teritoriului, conform prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr. 925/1995 actualizată, se avizează și se aprobă de persoana juridică achizitoare.

În cadrul descrierii lucrărilor care fac obiectul proiectului tehnic se vor face referiri

asupra următoarelor elemente:

71

amplasamentul,

topografia,

clima și fenomenele naturale specifice zonei,

geologia, seismicitatea,

prezentarea proiectului pe volume, broșuri, capitole,

organizarea de șantier, descriere sumară, demolări, devieri de rețele, etc,

căile de acces provizorii,

sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon,

programul de execuție a lucrărilor, graficele de lucru, programul de recepție

trasarea lucrărilor,

protejarea lucrărilor executate și amaterialelor din șantier,

măsurarea lucrărilor,

laboratoarele contractantului ( ofertant), consultant și persoană juridică

achizitoare (investitor),

curățenia în șantier

serviciile sanitare,

relțiile dintre contractant (ofertant), consultant și persoana juridică

achizitoare (investitor),

memoriile tehnice pe specialități.

8. Proces verbal de adjudecare a licitației semnat de comisia de licitație în potriva

licitație, până în momentul adjudecării, se poate face contestație de către orice persoană

interesata, la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitația. Contestația suspendă

desfășurareea licitației până la soluționarea sa definitivă.177

După adjudecare, dacă licitația nu a fost organizată și desfășurată în condiții legale,

actul de concesionare poate fi anulat în condițiile dreptului comun.

9.Raportul comisiei de licitație privind adjudecarea concesionării terenului.

10. Hotărârea comisiei de licitație privind adjudecarea

11. Publicațiile

Acest contract se va înregistra, de către concesionar în evidețele de publicitate

imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau adoptării hotărâri consiliului

local, dacă concesionarea s-a făcut fără licitție publică.178Contractul trebuie încheiat în

177 Art. 20 din Legea nr. 50/1991178 Art 15 din Legea nr.50/1991

72

formă scrisă întrucât, în regim de carte funciară, dreptul de concesiune devine opozabil

terților numai de la data încrierii în evidențele de publicitate imobiliară179

Sistemul de publicitate al cărților funciare. Cărțile funciare constituie un sistem

depublicitate care se intemeiază pe identitatea topografică a imobilelor și reflectă toate

modificările care intervin în situația materială și juridică a imobilelor, fiind și un sitem

complet, deoarece oglindește toate transmisiunile și contituirile de drepturi reale în

legătură cu imobilul respectiv, ba chiar și unele drepturi personale, fapte sau alte raporturi

juridice referitoare la bunuri imobile.

Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară se numesc drepturi tabulare, iar

înscrierile care se referă la aceste drepturi alcătuiesc Starea tabulară.

Cartea funciară este alcătuită din titlu, precum și din trei părți180:

Partea I sau foaia de avere va cuprinde:

numărul de ordine și cel cadastral al fiecărui imobil,

suprafața terenului, categoria de folosință si,după caz, construcțiile

planul imobilului cu vecinățile, descrierea imobilului și inventarul de coordonate

al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte, constituie anexa la partea I, întocmită

conform regulamentului aprobat prin ordin al directorului general al Agenției Naționale

Partea a II-a, referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate, care cuprinde:

numele proprietarului;

actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și

menționarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;

strămutările proprietății;

servituțile constituite în folosul imobilului;

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și

acțiunile privitoare la proprietate;

orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face în titlu, în partea I sau a

II-a a cărții funciare, cu privire la înscrierile făcute.

Partea a III-a, referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de

proprietate și sarcini, care va cuprinde:

dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, servituțile în sarcina

fondului aservit, ipoteca și privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de

venituri pe timp mai mare de 3 ani;

179 Art 27 din Legea nr. 7/1996180 Art. 21Legea nr 7/1996

73

faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și

acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;

orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile

făcute în această parte.

12. Taxe și garanți

taxa de participare la licitație se tabilește de comisia de licitație, în așa fel încât

să acopere cheltuielile generate de organizarea licitației și anume: conceperea

documentațiilor pentru licitație, multimplicareadocumentațiilor (exclusiv cele cumpărate

de ofertați ), onorariile membrilor comisiei pentru licitație, anunțuri depublicitate,

corspondeță în legătură cu licitația,

garanția de paticipare la licitație reprezintă 10% din prețul minimanual de

concesionare

costul documentelor de licitație (caiet de sarcini,instrucțiuni pentru ofertanți,

certificat deurbanism, proiect constract de concesiune) care se va stabili de comisia de

licitație.

Persoanele fizice sau juridice care beneficiază de teren în condițiile Legii nr.

50/1991 sunt obligate săsolicite emiterea autorizației de construire și să înceapă construcția

în termen de cel mult 1 an de la data obținerii actului deconcesionarare a terenului.

În caz contrar concesionarea îșipierdevalabilitatea.

Dreptul deconcesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau

înstrăinare a construcției pentru realizarea căreia el a fost concesionat.

74

CONCLUZII

Dezvoltată şi sistematizată de doctrina franceză, teoria contractelor administrative

s-a născut din jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ din Franţa, în primul

rând a Consiliului de Stat, care a calificat drept contracte administrative numai acele

contracte în care, afară de simpla participare a unei administraţii publice, se mai întâlneşte

un anumit scop-asigurarea funcţionării unui serviciu public într-un regim juridic de drept

public.

În România această teorie s-a dezvoltat începând cu perioada interbelică, urmată de

o perioadă de cădere, ca după 1989 să se revină din plin în susţinerea, cercetarea şi

reglementarea contractelor administrative.

În scopul elucidării confuziilor care se creează în Legea cu privire la concesiuni

referitoare la noţiunea de concesiune şi la obiectul contractului de concesiune, am arătat că

o concesiune ca mod de gestiune a bunurilor domeniului public, activităţilor şi a serviciilor

75

publice, se face în baza unui contract de concesiune, prin care o persoană juridică de drept

public, numită concedent, transmite unei persoane fizice sau juridice de drept privat,

denumită concesionar, care acţionează cu riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de

exploatare a unui bun public, a unei activităţi sau serviciu public, în schimbul unei

redevenţe.

Având la bază elementele cu valoare de constantă a contractelor de concesiune am

determinat categoria de contracte din care face parte contractul de concesiune şi, respectiv,

regimul juridic aplicabil acestui contract. Astfel, contractul de concesiune de bunuri

publice, activităţi şi servicii publice este contract administrativ şi supus unui regim juridic

de drept public.

Contractul de concesiune este un contract administrativ, sinalagmatic, cu titlu

oneros, comulativ, caracter temporar, executare succesivă, solemn, intuitu personae.

Alcătuit dintr-o parte reglementară şi una contractuală, tât concedentul cât şi concesionarul

au obligații reciproce, fiecare parte urmărind realizarea unui folos, a unei contraprestaţii, în

schimbul obligaţiei pe care şi-a asumat-o. Încă de la încheierea contractului, care se încheie

ad validitatem ,durata neputând depasi 49 de ani, drepturile şi obligaţiile reciproce ale

părţilor au o existenţă certă, precum şi o întindere determinată sau, cel puţin,

determinabilă.

Părţile în contractul de concesiune sunt concedentul şi concesionarul. În condiţiile

în care proprietatea publică poate aparţine doar statului sau unităţii administrativ-

teritoriale, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate publică, mai puţin în ce

priveşte înstrăinarea, fiind vorba despre bunuri inalienabile, este realizată de autorităţile

care acţionează în numele acestora la nivel central şi, respectiv, la nivel local. În aceeaşi

ordine de idei, organizarea şi prestarea activităţilor şi serviciilor publice este în competenţa

autorităţilor publice.

Prin urmare, concedent este statul și concesionar orice persoană fizică sau juridică

de drept privat.

În ceea ce privește pluralitatea de subiecte, existenţa mai multor concedenţi în

cadrul aceluiaşi raport juridic de concesiune este exclusă, deoarece serviciul public este în

administrarea unei singure autorităţi publice, dar existenţa mai multor concesionari nu este

interzisă de lege. Nu există nici o piedică ca două persoane fizice sau două persoane

juridice să participe împreună şi să adjudece licitaţia publică de concesionare a unui

serviciu public. În acest caz, contractul de concesiune se va încheia, pe de o parte între

76

persoana juridică de drept public competentă, în calitate de concedent şi persoanele fizice

sau juridice în calitate de concesionari, de cealaltă parte.

Pentru a încheia un contract de concesiune valabil, părţile contractante trebuie să aibă

capacitate de a contracta, consimţământul părţilor trebuie să provină de la o persoană

competentă (concedent) şi, respectiv, cu discernământ (concesionar, persoană fizică),

trebuie să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu

fie viciat, și obiectul concesiunii să fie un bun, un serviciu sau o activitate publică.

Încheiere a contractului de concesiune, este o procedură administrativizată menită

să protejeze interesul public şi să elimine, pe cât posibil, frauda şi deturnarea acestui

instrument - contractul de concesiune - în vederea satisfacerii unor interese private.

Studiul de oportunitate este o etapă a încheierii contractului de concesiune, în lipsa

acestuia fiind imposibilă concesionarea unui bun proprietate publică sau a unui serviciu

public.

Caietul de sarcini constituie partea reglementară a contractului de concesiune, de

aceea nu poate lipsi din conţinutul nici al unui contract de concesiune. Elementul specific

contractului de concesiune, care-l individualizează în cadrul contractelor administrative şi-l

deosebeşte de contractele civile, constă tocmai în existenţa părţii reglementare, ca entitate

distinctă, în conţinutul contractului de concesiune.

Alegerea concesionarului se face prin licitaţie publică sau prin negociere directă.

Deşi legea-cadru prevede şi negocierea directă, susţinem că anume licitaţia publică

este de esenţa concesiunii şi are drept scop alegerea celui mai bun concesionar, în baza

ofertelor pe care aceştia le vor prezenta concedentului şi care vor evidenţia cele mai bune

condiţii pentru exploatarea bunurilor, prestarea serviciilor publice şi executarea lucrărilor

publice.

Negocierea directă este folosită doar în cazul prezentării unui singur solicitant al

concesiunii, cu respectarea condiţiei ca acesta să îndeplinească condiţiile cerute.

Caracteristica esenţială a contractelor sinalagmatice, din categoria cărora face parte

şi contractul de concesiune, o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce

revin părţilor. Respectiv, obligaţia ce revine uneia dintre părţi îşi are cauza juridică în

obligaţia reciprocă a celeilalte părţi, ambele obligaţii fiind interdependente.

Încetarea contractului de concesiune poate fi generată de un fapt juridic – expirarea

duratei – sau un act juridic – manifestarea de voință a unei părți sau a ambelor părți

contractante.

77

Contractul de concesiune încetează de drept la expirarea perioadei pentru care a

fost încheiat, în măsura în care părțile nu convin, în scris, prelungirea acestuia. Contractul

de concesiune se încheie pentru o durată care nu va putea depăși 49 de ani, începand de la

data semnării lui. 

Concedentul poate denunța unilateral contractul de concesiune în cazul în care

interesul național sau local o impune, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina

acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanța de judecată.

În cazul nerespectării din culpa a obligațiilor asumate de către una dintre părti prin

contractul de concesiune sau al incapacității îndeplinirii acestora, cealaltă parte este

îndreptățită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului să

se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei despăgubiri, dacă părțile nu

stabilesc altfel.

În cazul dispariției, dintr-o cauză de forță majoră, a bunului concesionat sau în

cazul imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata, acesta va notifica de

îndată concedentului dispariția bunului ori imposibilitatea obiectivă de exploatare a

acestuia, declarând renunțarea la concesiune.

ANEXA

CONTRACT DE CONCESIUNE

- model orientativ -

I. Partile contractante

Intre ministerul/organul de specialitate al administratiei publice centrale/consiliul

judetean/consiliul local/institutia publica de interes local .............................., cu sediul

in .................................., reprezentat prin ........................., avand functia de .................., in

calitate de concedent, pe de o parte, si .........................................................................,

persoana fizica (domiciliul, buletinul/cartea de identitate)/persoana juridica (actul

constitutiv al agentului economic) ....................................., cu sediul principal

in ...................., reprezentat prin ................., avand functia de ......................., in calitate de

concesionar, pe de alta parte, la data de ......................................................, la sediul

concedentului (alt loc, adresa etc.) ............................., in temeiul Ordonantei de urgenta a

Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate

78

publica, aprobata cu modificari prin Legea nr. 22/2007, si al Hotararii (Guvernului,

consiliului judetean, orasenesc sau comunal) de aprobare a concesionarii

nr. ......................... din ........................., s-a incheiat prezentul contract de concesiune.

II. Obiectul contractului de concesiune

Art. 1. - (1) Obiectul contractului de concesiune este exploatarea unui bun,..........................

................., situat in .................................., in conformitate cu obiectivele concedentului.

(2) Obiectivele concedentului sunt:

a) .........................................................................;

b) .........................................................................;

c) .........................................................................;

d) ..................................................................... etc.

(3) In derularea contractului de concesiune, concesionarul va utiliza urmatoarele categorii

de bunuri:

a) bunurile de retur: ......................................................;

b) bunurile proprii: ...................................................... .

III. Termenul

Art. 2. - (1) Durata concesiunii este de .................... ani, incepand de la data

de .................. .

(2) Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mult

jumatate din durata sa initiala.

IV. Redeventa

Art. 3. - Redeventa este de .................... lei, platita anual/lunar, in conformitate cu caietul

de sarcini (detalii cu privire la modul de plata).

V. Plata redeventei

Art. 4. - Plata redeventei se face prin conturile:

- contul concedentului nr. ........................................., deschis la Banca

......................................................................;

- contul concesionarului nr. ......................................., deschis la

Banca ..................................................................... .

Neplata redeventei sau executarea cu intarziere a acestei obligatii conduce

la ........................................................................... .

VI. Drepturile partilor

Drepturile concesionarului

79

Art. 5. - (1) Concesionarul are dreptul de a exploata in mod direct, pe riscul si pe

raspunderea sa, bunurile proprietate publica ce fac obiectul contractului de concesiune.

(2) Concesionarul are dreptul de a folosi si de a culege fructele bunurilor care fac obiectul

concesiunii, potrivit naturii bunului si obiectivelor stabilite de parti prin contractul de

concesiune.

Drepturile concedentului

Art. 6. - (1) Concedentul are dreptul sa inspecteze bunurile concesionate, verificand

respectarea obligatiilor asumate de concesionar.

(2) Verificarea se va efectua numai cu notificarea prealabila a concesionarului si in

urmatoarele conditii: .................................. .

(3) Concedentul are dreptul sa modifice in mod unilateral partea reglementara a

contractului de concesiune, din motive exceptionale legate de interesul national sau local.

VII. Obligatiile partilor - clauze stabilite in conditiile caietului de sarcini

Obligatiile concesionarului

Art. 7. - (1) Concesionarul este obligat sa asigure exploatarea eficace in regim de

continuitate si de permanenta a bunurilor proprietate publica ce fac obiectul concesiunii,

potrivit obiectivelor stabilite de catre concedent.

(2) Concesionarul este obligat sa exploateze in mod direct bunurile care fac obiectul

concesiunii.

(3) Concesionarul nu poate subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii/

Concesionarul poate subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii, cu respectarea

prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2006, aprobata cu modificari prin

Legea nr. 22/2007.

(4) Concesionarul este obligat sa plateasca redeventa.

(5) Concesionarul este obligat sa respecte conditiile impuse de natura bunurilor proprietate

publica (protejarea secretului de stat, materiale cu regim special, conditii de siguranta in

exploatare, protectia mediului, protectia muncii, conditii privind folosirea si conservarea

patrimoniului etc.).

(6) La incetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen, concesionarul este

obligat sa restituie concedentului, in deplina proprietate, bunurile de retur, in mod gratuit si

libere de orice sarcini.

(7) In termen de (cel mult) 90 de zile de la data incheierii contractului de concesiune,

concesionarul este obligat sa depuna, cu titlu de garantie, o suma de .............. lei,

80

reprezentand o cota-parte din suma datorata concedentului cu titlu de redeventa pentru

primul an de activitate.

(8) Concesionarul este obligat sa continue exploatarea bunului in noile conditii stabilite de

concedent, in mod unilateral, potrivit art. 6 alin. (3) din prezentul contract de concesiune,

fara a putea solicita incetarea acestuia.

(9) Concesionarul se obliga sa plateasca ...........% din prima de asigurare.

(10) Alte clauze.

Obligatiile concedentului

Art. 8. - (1) Concedentul este obligat sa nu il tulbure pe concesionar in exercitiul

drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune.

(2) Concedentul nu are dreptul sa modifice in mod unilateral contractul de concesiune, in

afara de cazurile prevazute expres de lege.

(3) Concedentul este obligat sa notifice concesionarului aparitia oricaror imprejurari de

natura sa aduca atingere drepturilor concesionarului.

VIII. Incetarea contractului de concesiune

Art. 9. - (1) Prezentul contract de concesiune inceteaza in urmatoare situatii:

a) la expirarea duratei stabilite in contractul de concesiune;

b) in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala de

catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina acestuia, in caz de

dezacord fiind competenta instanta de judecata;

c) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin reziliere de

catre concedent, cu plata unei despagubiri in sarcina concesionarului;

d) in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concedent, prin reziliere de catre

concesionar, cu plata unei despagubiri in sarcina concedentului;

e) la disparitia, dintr-o cauza de forta majora, a bunului concesionat sau in cazul

imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renuntare, fara plata unei

despagubiri;

f) alte cauze de incetare a contractului de concesiune, fara a aduce atingere cauzelor si

conditiilor reglementate de lege.

(2) La incetarea, din orice cauza, a contractului de concesiune, bunurile ce au fost utilizate

de concesionar in derularea concesiunii vor fi repartizate dupa cum urmeaza:

a) bunuri de retur .........................................................;

b) bunuri proprii ......................................................... .

81

IX. Clauze contractuale referitoare la impartirea responsabilitatilor de mediu intre

concedent si concesionar

Art. 10.

- ................................................................................................................................................

.................................... .

X. Raspunderea contractuala

Art. 11. - Nerespectarea de catre partile contractante a obligatiilor cuprinse in prezentul

contract de concesiune atrage raspunderea contractuala a partii in culpa.

XI. Litigii

Art. 12. - (1) Solutionarea litigiilor de orice fel ce decurg din executarea prezentului

contract de concesiune se realizeaza potrivit prevederilor Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare.

(2) Pentru solutionarea eventualelor litigii, partile pot stipula in contractul de concesiune

clauze compromisorii.

XII. Alte clauze (de exemplu: clauze de reziliere conventionala, clauze penale)

Art. 13. - ..................................................................

. ......................................................................................................................

. ......................................................................................................................

. ......................................................................................................................

. .................................................................................................................... .

XIII. Definitii

Art. 14. - (1) Prin forta majora, in sensul prezentului contract de concesiune, se intelege o

imprejurare externa cu caracter exceptional, fara relatie cu lucrul care a provocat dauna sau

cu insusirile sale naturale, absolut invincibila si absolut imprevizibila.

(2) Prin caz fortuit se intelege acele imprejurari care au intervenit si au

condus la producerea prejudiciului si care nu implica vinovatia paznicului juridic, dar care

nu intrunesc caracteristicile fortei majore.

Prezentul contract de concesiune a fost incheiat in .............. exemplare.

82

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

1. Constituția României

2. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

publicat in Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998

3. Noul Cod civil

4. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de

concesiune de bunuri proprietate publica publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, apobată și modificată prin Legea nr. 22/2007

5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de

83

concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15

mai 2006

6. Hotărârea de Guvern. nr. 1228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionarii,

închirierii si locației gestiunii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 140

din 12 decembrie 1990

7. Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 459 din 30 noiembrie 1998

8. Ordonanța de urgență nr. 76/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,

publicată în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010

9. Norma metodologica de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 54/2006

2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, , publicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 146 din 28/02/2007

10. Legea nr. 50/1991 modificată și republicată, privind autorizarea executării

lucrărilor de construcții, publicata în Monitorul Oficial nr. 933/13.10.2004,

11. Hotărârea  Nr. 1228 din 21 noiembrie 1990 pentru aprobarea Metodologiei

concesionarii, inchirierii si locatiei gestiunii, Act emis de Guvernul României, publicat în

Monitorul Oficial nr. 140 din 12 decembrie 1990

12. Norme Metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcții.

13. Ordonanta de urgenta nr. 195/2005 din 22/12/2005 versiune actualizata la data de

22/10/2007 privind protecția mediului

14. Ordin nr. 860 din 26 septembrie 2002 actualizat pentru aprobarea Procedurii de

evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu

15. Ordonanța de urgență privind regimul contractelor de concesiune de bunuri

proprietate publică, nr. 54/2006, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 569 din

30/06/2006 , apobat si modificat prin Legea nr. 22/2007 

16. Legea cadastrului și a publicității imobiliare, nr. 7/1996 din 13/03/1996, versiune

actualizată la data de 25/07/2005

MATERIALE TIPĂRITE

84

1. Antonie Iorgovan, 1994, Drept administrativ vol. II, București, Editura Atlas

Lex,

2. Antonie Iorgovan, 2002 Tratat de drept administrativ. vol. II. Bucureşti Editura

ALLBECK

3. Antonie Iorgovan, 2005, Tratat de drept administrativ, ed a IV-a ,vol.II,

Bucureşti

4. Anton Trăilescu, 2010, Drept administrative ed. 4, Editura C.H. Beck, Bucureşti

5. A.Sebeni şi S.Gherghina, Efectele şi încetarea contractului de concesiune, în

revista Dreptul nr. 11/1999

6. Bârsan Corneliu Stătescu Constantin, 2002 Drept civil. Teoria generală a

obligaţiilor. Bucureşti Editura ALLBECK

7. Beleiu, Gheorghe, 2003, Drept civil român. Introducere în dreptul civil.

Subiectele dreptului civil. Bucureşti: Editura universul juridic

8. Costi, George. Noţiunea contractului administrativ. Bucureşti: Monitorul Oficial

şi imprimeriile statului. Imprimeria centrală

9. Dana Apostol Tofan, 2004, Drept administrativ, vol. II, Editura All Beck,

Bucureşti

10. E. D. Tarangul, 1944, Tratat de drept administrativ roman, Editura “Glasul

Bucovinei”, Cernăuţi

11. E. S. Ticames, 2004, Drept administrativ. Partea generală, Editura ERA,

Bucureşti

12. Iulian Avram, 2003, Contractele de concesiune. Bucureşti: Editura Rosetti

13. Liviu.Pop, 1998, Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: Editura Lumina Lex

14. Oroveanu, Mihai T. Concesiunea serviciului public. Bucureşti: Revista “Studii de

drept românesc” nr. 2/1995,

15. Paul Negulescu,1934, Tratat de drept administrativ. Bucureşti: Institut de arte

grafice “E. Marvan”

16. Petrescu Rodica Narcisa, 2004, Drept administrativ. Cluj-Napoca: Ed. Accent

17. Săraru C.S, 2009, Contractele administrative. Reglementare, doctrină,

jurisprudenţă. Bucureşti, Ed CH Beck

18. Strihan Pavel, 1946, Contractele administrative în dreptul român. Contribuţii la o

teorie generală. Bucureşti: Tipografia Curierul judiciar

19. Tedorescu Anibal, 1929, Tratat de drept administrativ. Bucureşti: vol. I

85

20. T.Toma, 2003, Tratat de drept administrativ, Ed.Vasiliana, Iaşi

21. Verginia Vedinaş, 2002, Drept administrativ şi instituţii politico-administrative.

Bucureşti: Ed. Lumina Lex

22. Verginia.Vedinaş, 2006, Drept administrativ. Bucureşti: Ed. Universul juridic

23. Vermeulen, Jean H, 1943, Evoluţia Dreptului Administrativ Român. Bucureşti:

Institutul de Arte Grafice (Vremea)

86