drept administrativ european ii tel

7/31/2019 Drept Administrativ European II Tel

1/22

Izvoarele dreptului administrativ european

(al Uniunii Europene)

Curtea Europeana de Justitie a stabilit o ordonare logica a sistemului

izvoarelor dreptului european in functie de baza juridica a adoptarilor si de relatiadintre ele, sunt astfel considerate izvoare tratatele constitutive si cele subsecvente,

acordurile international incheiate de Uniunea Europeana, dreptul european derivate

si sursele complementare.

A. Dreptul european originar sau primar (cuprinde tratateleconstitutive ale comunitatilor si tratatele de modificare a acestora) :

Tratatul de Constituire a Comunitatii Europene a carbunelui si otelului ;

Tratatul de Constituire a Comunitatii Economice Europene ; Actul Unic

European ; Tratatul asupra Uniunii Europene ; Tratatul de la

Amsterdam ; Tratatul de la Nisa ; Tratatul de la Lisabona.

Fiecare tratat contine in preambul si dispozitii preliminare, clauze

institutionale, materiale si finale. Clauzele institutionale importante se refera la

organizarea structurilor administrative (Comisia Europeana) la institutiile care

vegheaza la realizarea unei bune administratii europene (mediatorul european) la

functionarea Curtii Europene de Justitie pentru solutionarea contenciosului

administrativ. Clauzele materiale schiteaza un cadru general de actiune

administrativa, iar pe de alta parte vizeaza punerea in executare si executarea in

concret a politicilor sectoriale europene.

B. Dreptul european derivat (legislatia secundara)In conformitate cu art. 189/Tratatul de Constituire a Comunitatii Economice

Europene, izvoarele derivate sunt regulamentul, directiva, decizia, recomandarile si

avizele.

Regulamentul reprezinta principalul izvor al dreptului derivate, au uncharacter general, forta obligatorie si aplicabilitate directa. Ele devin in mod

automat valide in ordinea juridica a statelor membre fara a mai fi nevoie de

masuri speciale ca publicarea sau incorporarea in dreptul national.

Rolul regulamentelor este de a stabili un drept uniform pentru toata UniuneaEuropeana. Practica institutiilor confirmata de Curte a facut o distinctie intre

regulamentele de baza (drept derivat de nivel I) si regulamentele administrative

(drept derivat de nivelul II), de executare. Regulamentele de executare pot fi

adoptate de catre consiliu sau de catre comisie cu abilitarea data de acesta si ele

sunt subordonate din punctul de vedere al interpretarii si validitatii, regulamentului

de baza fata de care trebuie sa fie conforma.

1


2/22

DirectiveleSpre deosebire de regulamente, nu au o influenta generala, ci se adreseaza

numai anumitor state, nu tuturor membrilor Uniunii Europene. Directiva, in

general, nu are aplicabilitatea directa. Din dispozitii europene, directiva leaga orice

stat membru destinatar cu privire la rezultatul ce trebuie atins, lasand instantelornationale competenta referitoare la mijloace si forma. Directiva este un act

obligatoriu care stabileste o obligatie de rezultat, absolvita in sarcina statelor

membre destinatare.

In principiu alegerea formelor si mijloacelor de a o realiza este lasata la

latitudinea statelor destinatare. Astfel pentru a atinge obiectivele stabilite intr-o

directiva, statele membre trebuie sa adopte o noua legislatie nationala sau sa

modifice ori sa abroge dispozitiile legislative existente.

Directivele reprezinta principala metoda de armonizare a cadrului normativ

intern al tarilor membre prin care dispozitiile intre normele nationale sunt gradual

eliminate, aliniid astfel politicile guvernamentale la standarde comune.Netranspunerea unei directive sau a unui regulament in dreptul national

expune statele membre la proceduri de impunere a lor. Directivele pot fi directive

cadru si directive de executare (administrativa). Directivele de executare sunt

adoptate de comisie si prin aplicarea unui regulament sau directiva cadru adoptata

de consiliu.

Deciziile reprezinta acte cu forta obligatorie pentru cei carora le suntdestinate, ele neavand o influenta generala. Decizia vizeaza in mod deosebit

aplicarea prevederilor tratatelor la situatii particulare ca fiind echivalentaactelor administrative individuale din dreptul intern.

Decizia reprezinta un instrument de exceptie european. Se face deseori

distinctie intre deciziile cu caracter comercial referitoare la concurenta si

deciziile administrative care sunt pur de executare, fiind adoptate in

contextul politicilor europene si in materia de numire si promovare a

functionarilor.

Recomandarile si avizele nu au forta obligatorie deoarece ele solicita

numai adoptarea unei anumite conduite de catre statele comunitare. Eleindeplinesc un rol de apropiere al legislatiilor nationale reprezentand

instrumente utile de orientare a legislatiilor interne (recomandarea nr.

85/612/20 decembrie 1985 a consiliului privind coordonarea prevederilor

legale si administrative in legatura cu intreprinderile pentru investitii

colective in documente transferabile). Neavand forta obligatorie aceste acte

nu pot fi atacate in justitie.

2


3/22

C. Dreptul european complementar (dreptul tertial)

Cuprinde acordurile internationale la care se Uniunea Europeana este parte

si conventiile intre statele membre care creeaza norme uniform aplicabile pe

teritoriul Uniunii Europene. Acordurile intre statele membre sunt de douacategorii :

acorduri care rezulta din deciziile adoptate de reprezentantii guvernelor

statelor membre numiti in consiliu ;

acorduri pe care insasi tratatele pe prevad.

Analizand toate aceste izvoare scrise ale dreptului european, observam ca

prin nici o dispozitie nu se confera Uniunii puterea de a elimina toate diferentele

dintre prevederile nationale si dreptul comunitar in sensul unei uniformizari de

bine la nivelul dreptului administrativ national.

Instrumentele de interventie ale Uniunii sunt limitate in genere la

regulamente prin care se realizeaza o aplicare directa a dreptului european si

directive cu aplicare indirecta. Intre utilizarea regulamentelor si directivelor trebuie

sa existe un raport optim. Se observa necesitatea aplicarii uniforme a dreptului

european prin intermediul regulamentelor in toate statele membre, aceasta aplicare

nu poate fi singura si nu e suficienta pentru a constitui o administratie centralizata

cuprinzatoare.

D. Dreptul cutumiarCutuma sau obiceiul consta intr-o practica generala, relativ indelungata,

repetata in raporturile dintre subiectele de drept, acceptata de catre acestea dreptregula obligatorie in raporturile dintre ele.

Pentru ca un obicei sa devina juridic (izvor de drept) teoria romano-canonica

a formulat doua conditii :

a) o conditie obiectiva (materiala) constand intr-o practica veche si

incontestabila ;

b) o conditie subiectiva (psihologica) in conformitate cu care regula (practica)

respectiva are un character obligatoriu ;

c) treptat s-a adaugat si a treia conditie : caracterul precis, continutul obiceiului

sa poata fi determinat, sa fie previzibil.Conditiile premergatoare rectificarii dreptului cutumiar sunt asemanatoare in

diferite sisteme legislative ale statelor membre Uniunii Europene, desi sunt intr-o

anumita masura diferente semnificative, in particular cu privire la durata folosirii

necesara pentru ca regulamentul sa fie rectificat ca o cutuma.

Legislatia Uniunii Europene rectifica practicile si traditiile tarilor membre

daca nu contravin ordinii de drept cutumiar. Legislatia cutumiara a fiecarui stat

3


4/22

membru trebuie sa respecte, cu alte cerinte, normele prevazute de Uniunea

Europeana. Aceste norme nu contin trimiteri exprese la cutume nationale sau

existente in activitatea si institutiilor europene. Referirea la acest gen de cutume o

face insa Curtea Europeana de Justitie. Teoretic atitudinea Curtii fata de practicile

neprevazute de vreun text european dezvoltate de institutiile europene sau tarile

membre poate fi urmatoarea :

a) de recunoastere, consacrate si sanctionate prin acordarea de forta juridica a

acelor cutume pe care le considera utile si necesare ;

b) de acceptare si tolerare a acelora care prin importanta si semnificatia lor, nu

reclama transformarea lor in norme cu caracter juridic, iar prin prevederile

lor nu contravin ordinii de drept europene ;

c) de interzicere a acelora care contravin ordinii de drept european.

In unele cazuri, Curtea nu rectifica forta juridica cutumelor ce intervin in

practica institutionala. Astfel Curtea a hotarat ca o practica a Consiliului constand

in adoptarea actelor legislative intr-un anumit domeniu pe o dubla baza juridica, nueste susceptibila de a deroga de la regulile tratatelor. O astfel de practica nu poate,

prin urmare, sa creeze un precedent legand institutiile Uniunii in ceea ce priveste

determinarea bazei juridice corecte.

De multe ori, Curtea s-a exprimat in sensul ca nu este suficient sa existe o

practica indelungata a unui singur stat membru al Uniunii, ci este necesar sa se

cerceteze daca practici similare exista si in celelalte state pentru a se putea vorbi

despre un drept cutumiar european.

Raportul Berger prezentat in Parlamentul European in sedinta nr. 215/68-69

din 12 martie 1969, in numele Comisiei Juridice, arata ca practica comunitara a

dezvoltat de multa vreme sub denumirea total neutra a rezolutiilor, a deliberarilor,

concluziilor sau a declaratiilor europene, utilizarea actelor pe care tratatele nu le

prevad fapt ce a ingrijorat pe reprezentantii europeni care au intrevazut in acestea

riscul denaturarii mecanismului institutional.

In literatura academica existenta regulamentelor juridice care au caracter de

drept cutumiar european este afirmata de unii autori din domeniul dreptului

administrativ. Astfel sunt citate principiile generale ale egalitatii ca exemple de

astfel de reguli. Aceste principii se bazeaza pe o traditie a dreptului omului, Curtea

operand cu efect declarativ o rectificare a fortelor juridice.

4


5/22

Spatiul administrativ european

Componenta a spatiului public european

Spatiul public european este in constructie sub aspectul descoperirii

legitimitatilor si resorturilor interne care sa-l guverneze. Astazi se observa ca lanivelul Uniunii Europene se doreste crearea unui spatiu public transnational care sa

permita legitimarea institutiilor europene si fondarea unei identitati colective

europene. Conditiile pentru existenta unui spatiu public european pot fi rezumate

la :

- existenta institutiilor comunitare care sa functioneze de o maniera

democratica ;

- existenta unui cadru organizat de dezbateri in viata publica bazat pe

existenta mijloacelor care sa permita tuturor cetatenilor sa se exprime

public ;

- existenta cadrului care sa permita conceptelor conturate in urma dezbaterilordin viata publica, sa fie legiferate prin intermediul dreptului public.

Dreptului public european ii revine rolul de a include conceptele conturate la

nivelul dezbaterii publice. Dreptul public acoperind dreptul constitutional si pe cel

administrativ, ramane de referinta pentru spatiul public european, unii autori

descoperind o adevarata convergenta intre administratiile europene, bazate pe

elementele dreptului public : sistemele politice europene au ramas fidele

parlamentarismului ; existenta unor majoritati parlamentare intemeiate pe

disciplina de vot ; practica referendara exercitata la nivel national ;

descentralizarea ; existenta unei administratii de cariera si mai ales modeluleuropean al controlului de constitutionalitate.

Sursele unei unificari transnationale a dreptului public sunt maxime in cazul

unor comunitati apropiate de state care demonstreaza, in general, aceeasi structura

economica, sociala, culturala si politica.

Aceste conditii fiind tot mai prezente in interiorul Uniunii Europene conduc

la concluzia ca miscarea iusscomune de-a lungul Europei se poate dezvolta si in

domeniul dreptului public. Realitatea arata ca este foarte dificil sa vorbim in

Europa despre un mod sau model de administratie publica. Referitor la dezvoltarea

conceptului european de administratie publica, trebuie sa notam ca administratia

publica se afla inca la stadiul primar al conceptualizarilor si intreprinderilor

nationale.

Administratia publica din statele membre Uniunii Europene, desi au o

structura foarte veche au trebuit sa se adapteze, in mod continuu, la conditiile

moderne, inclusiv prin aderarea la Uniunea Europeana. Contactul constant dintre

functionarii publici ai statelor membre Uniunii Europene si comisie, solicitarea de

5


6/22

a dezvolta si implementa aquis-ul comunitar la standarde echivalente de incredere

in toata Uniunea, necesitatea unui sistem de justitie administrativ unic pentru

Europa si impartasirea principiilor si valorilor administratiei publice au dus la

crearea unei anumite convergente intre administratiile nationale. Acest lucru a fost

descris ca spatiul administrativ european.

Spatiul public european poate fi inteles in sens larg ca spatiu al

administratiei publice europene si poate forma obiectul stiintei administrative, o

stiinta cu caracter multidisciplinar in preocuparile sale intrand multe actiuni care

luate separat se regasesc in domeniul dreptului administrativ, resurse umane,

management public. In sens restrans putem vorbi de drept administrativ care

reglementeaza acest spatiu european.

Notiunea de spatiu public european poate fi gandita dupa modelul spatiului

economic si social european, fiind in legatura cu vastul sistem al cooperarii

juridice. In mod traditional un spatiu administrativ comun este posibil atunci cand

un set de principii legale, norme si regulamente sunt uniform respectate intr-unteritoriu acoperit de o constitutie nationala.

Sistemele legislative ale statelor membre Uniunii Europene se afla intr-un

proces constant de apropiere, in multe domenii diferite , sub indrumarea legislatiei

europene prin activitatea legislativa a institutiilor europene si in cazurile Curtilor

Europene de Justitie. Hotararea Curtii Europene de Justitie pot genera principii cu

caracter general care sa guverneze un drept administrativ european. Suntem astfel

martorii europenizarii dreptului administrativ.

6


7/22

Convergente administrative europene

Convergenta implica reducerea variantelor si disparitatilor intre sistemele

administrative urmarind identificarea unui pachet de caracteristici comune

diferitelor administratii europene.Un model european de administratie publica este la ora actuala in stadiul de

ideal. Nu exista o administratie tip la care sa ne putem referi ca etalon. Plecand de

la aceasta stare, de fapt, au fost depistate cateva linii majore ale administratiei

publice conturate in jurul principiilor comune tarilor europene.

Factori care pot avea un rol in convergenta administrativa europeana :

1) Tratatele Uniunii si legislatia secundara de implementare a lor sunt parte

componenta a legilor nationale ale statelor membre. Administratiile publice

si Curtile Judecatoresti nationale sunt obligate sa aplice aceste tratate,

precum si legislatia secundara aferenta in aceeasi masura in care aplica legile

proprii. Astfel, desi fiecare stat membru are libertatea de a decide asupramodurilor de obtinere a rezultatelor prevazute de tratate, in cadrul Uniunii s-

au dezvoltat intelesuri si principii comune administrative. Acest important

drept administrativ constituie aquis-ul comunitar al carui nivel de

compabilitate cu normele corespunzatoare din tarile candidate este impus de

Comisia Europeana in cadrul procesului de negociere pentru aderare.

2) O alta sursa de apropiere administrativa este contactul constant dintre

oficialii statelor membre si dintre acestia si cei ai Uniunii. Relatiile

interguvernamentale contribuie la constituirea unei viziuni comune asupra

modului de implementare a politicilor Uniunii Europene, la nivel national, sila un schimb benefic de initiative pozitive pentru a obtine rezultatele vizate

de aceste politici.

3) Curtea Europeana de Justitie are cel mai important rol in formarea

principiilor administrative comune in Uniunea Europeana. In timp ce

legislatia secundara are mai degraba o influenta sectoriala, hotararile Curtii

duc la reflectarea si dezvoltarea unor principii administrative cu caracter

general, chiar daca sunt stabilite pornind de la cazuri particulare.

4) Junger Schwarze subliniaza un fenomen de intrepatrundere a legislatiei

Uniunii in sistemele nationale.

5) Drumul catre europenizarea administratiei nationale este reflectata si deprogramele academice. Exista o dimensiune europeana cu privire la studiul

administratiei publice regasita la nivelul curriculei universitare.

6) J.P. Olsen considera ca se poate ajunge la convergent ape doua cai : fie prin

atractivitate , fie prin impunerea modelului superior. Atractivitatea

presupune invatarea si imitarea voluntara a modelului superior care este

perceput ca functional, util si legitim. Impunerea semnifica convergenta

7


8/22

bazata pe utilizarea autoritatii sau a puterii. La nivel european se face

distinctie intre imitare si armonizare. Politica Uniunii nu impune imitarea

unui model, caci Uniunea nu doreste o stergere a diferentelor culturale si a

traditiilor, ci doar o unitate in diversitate.

In Uniunea Europeana nu exista suportul pentru a impune o solutie unitara

care sa mearga spre o singura forma de administratie. Actorii interni si diversitatea

structurala interna persista in ciuda intenselor interactiuni intre administratie si

competitia intre modelele nationale.

Cu toate acestea se poate vorbi despre o tendinta de apropiere institutionala

si decizionala reflectata in cateva concepte :

- traditia autonomiei locale ;

- multiplicarea structurilor de decizie si coordonarea ;

- aparitia unor autoritati administrative independente fata de Guvern in diverse

domenii.

Astazi se vorbeste tot mai des despre nivelul de convergenta al sistemeloradministrative, in legatura mai ales, cu integrarea unor noi state in Uniune. Se

porneste de la ideea ca un anumit sistem administrativ poate fi evaluat prin

stabilirea nivelului la care principiile administrative europene sunt aplicate atat in

legislatie cat si in comportamentul zilnic al autoritatilor publice si al functionarilor

publici.

8


9/22

Elementele componente ale

spatiului administrativ european

Elementele de arhitectura juridica a spatiului administrativ european se

regasesc in legislatia primara si secundara a Uniunii Europene.Elementele componente ale spatiului administrativ european in legislatia

primara :

a) Premisele cooperarii in domeniul administrativ

Punerea in opera a dreptului Uniunii Europene prin statele membre este

considerata ca o chestiune de interes mutual (reciproc). Uniunea poate sprijini

eforturile statelor membre pentru imbunatatirea capacitatilor administrative de

aplicare a dreptului Uniunii. Aceasta poate aresta in facilitarea schimbului de

informatii de functionari publici, precum si in sustinerea programelor de formare

profesionala.

b) Apropierea legislatiilor administrativeUn rol important il are consiliul de ministri care poate sa stabileasca printr-o

lege cadru europeana, masuri pentru apropierea dispozitiilor legale, reglementare si

administrative ale statelor membre.

c) Eliminarea barierelor administrative

Cele patru libertati fundamentale inseamna ca administratiile publice ale

statelor membre trebuie sa actioneze intr-o directie care sa conduca pentru

aplicarea lor efectiva.

d) Clauze speciale in contractele de drept public

Unele legislatii, cum este si cea romaneasca prevad diferite clauze specialein contractele de drept public. In general autorii de drept administrativ opteaza

pentru scoaterea contractului administrativ din sfera arbitrajului si supunerea lui

doar judecatorului administrativ.

e) Dreptul la o buna administrare

Acest drept apare in art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene adoptata la summitul de la Misa. Aici se prevede dreptul cetatenilor la

calitatea prestatiilor realizate de administratie.

f) Dreptul la repararea prejudiciului produs de institutii si agenti comunitari

Orice persoana are dreptul la despagubiri din partea Uniunii pentru daunele

cauzate de catre institutii, organizatii sau de catre agentii acestora aflati in

exercitiul functiunii conform principiilor generale comune si drepturile statelor

membre.

g) Limba de comunicare cu institutiile Uniunii

Orice persoana poate sa se adreseze institutiilor Uniunii intr-una din limbile

prevazute de tratatele europene si trebuie sa primeasca raspuns in aceeasi limba.

9


10/22

h) Verificarea juridica a deciziilor administrative

Tratatele europene stabilesc principiul si baza caruia actele institutiilor

trebuie sa fie conforme cu dispozitiile tratatelor. In acest sens sunt folosite expresii

precum ,,in conformitate cu dispozitiile prezentului tratat`` sau ,,in conditiile

prevazute de prezentul tratat``. Totodata deciziile individuale trebuie sa fie in

concordanta cu regulamentele si directivele Uniunii.

i) Sedentaritatea functionarilor publici

Prevederile europene stipuleaza ca libertatea de miscare a fortei de munca nu

se aplica si functionarilor din administratia publica (art. 39 alin. 4).

j) Egalitatea de tratament a cetatenilor in relatia cu administratia

Datorita gradului de abstractizare foarte ridicat, doctrina a afirmat ca

,,egalitatea este propriul sau corolar``. Considerat mai degraba un drept de

principiu decat ca un principiu de drept, egalitatea indeplineste o functie de drept

garantie. Legislatia primara a Uniunii prevede ca sunt interzise toate masurile si

dispozitiile care nu sunt stabilite pe considerente de ordin prudential si carestabilesc agentiile Uniunii, precum si in administratiile centrale si locale ale

statelor membre.

k) Dreptul de petitionare

Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica cu resedinta

sau sediul social intr-unul din statele membre, are dreptul de a inainta cu titlu

individual sau in asociere cu alte persoane o petitie Parlamentului European,

referitoare la un subiect ce tine de domeniile de activitate ale Uniunii sau care il

priveste in mod direct.

l) Comisia de ancheta pentru administrare defectuoasa

Tratatele europene prevad ca Parlamentul European poate sa constituie la

cererea unui sfert din membrii sai, o comisie temporara de ancheta pentru a

examina acuzatiile contraventie sau de administrare defectuoasa privind aplicarea

de catre Uniune.

m) Mediatorul European

Functia de mediator european a fost instituita pentru apararea principiului

potrivit caruia administratia este in serviciul cetatenilor si pentru a ancheta

eventualele cazuri de rea administratie in activitatile institutiilor si organelor

Uniunii Europene. El exercita un mecanism de control administrativ comparabil cu

cel care permite controlul autoritatilor publice la nivel national de catreombudsman sau avocatul poporului.

Mediatorul este abilitat sa primeasca plangerile de la orice cetatean al

Uniunii si poate initia anchete pe baza acestor plangeri sau din proprie initiativa.

Daca constata un caz de administrare incorect, el sesizeaza organul sau institutia

vizata care are la dispozitie un termen de 3 luni pentru a se conforma.

10


11/22

Mediatorul european prezinta in fiecare an un raport Parlamentului European

continand rezultatele anchetei sale. El poate fi demis de Curtea de Justitie la

cererea scrisa a Parlamentului European, daca nu indeplineste cerintele prevazute

pentru acest post sau daca a savarsit o fapta grava.

n) Aplicarea de sanctiuni administrative

Tratatele recunosc Uniunii o putere directa de sanctiune numai in cazuri

exceptionale. In general daca sanctiunile administrative sunt prevazute de legislatia

europeana , tratatele europene sunt cele care le pun in aplicare. Sanctiunile

administrative aplicate de statele membre vizeaza protejarea intereselor financiare

ale Uniunii in derularea politicilor europene (in special gestionarea ajutoarelor in

cadrul politicii agricole comune).

11


12/22

Principiile generale ale dreptului administrativ al

Uniunii Europene

1. Incredere si previzibilitate

Aceste deziderate mai pot fi identificate prin certitudine si securitate juridica

in actiunile si deciziile administrative. Aceste principii vizeaza in fapt eradicarea

arbitrariului din afacerile publice.

Un principiu care pledeaza in favoarea increderii si previzibilitatii este

principiul administratiei prin lege sau al legalitatii administratiei. Autoritatile

publice ajung la anumite decizii respectand regulile si principiile generale, aplicate

impartial (principiul nediscriminarii) oricarei persoane care le adreseaza o cerere.

Principiul legalitatii are legatura cu principiul conform caruia o autoritate publica

nu este investita in mod normal cu o putere de decizie exclusiva, aceasta fiind incontradictie cu legile in vigoare.

O alta notiune legata de legalitate este si aceea a competentei legale. Astfel

autoritatile publice pot decide numai asupra unor probleme aflate in jurisdictia lor

legala. Competenta inseamna o colectie de atributii prestabilite legal in vederea

bunei functionari a serviciului public, in virtutea careia functionarul poate decide

asupra unei probleme de interes public, lucru care nu numai ca autorizeaza

persoana in cauza sa ia o decizie, dar o si obliga sa-si asume responsabilitatea

pentru aceasta. O autoritate publica competenta nu poate renunta la aceasta

responsabilitate. Notiunea de competenta este strict definita, astfel incat decizia

unei persoane neautorizate, necompetente, este nula si va fi declarata ca atare deCurtea Europeana de Justitie. In principiu in dreptul administrativ european nu se

aplica principiul aparentei in drept.

Increderea si previzibilitatea nu vin in contradictie cu puterea discretionara a

administratiei daca aceasta este exercitata in limitele conferite de lege.

Un alt principiu care pledeaza in favoarea increderii si previzibilitatii este

principiul proportionalitatii. Aceasta inseamna ca actiunea administrativa trebuie sa

decurga in mod proportional cu obiectivul urmarit si respectiv cu finalizarea pe

cale legala, neprivand cetatenii de nici un aspect care sa faciliteze atingerea

scopului propus si corect din punct de vedere legal. Proportionalitatea este instransa legatura cu rezonabilul. De asemenea, mai inseamna ca este ilegal sa aplici

legea numai atunci cand prin aceasta apare un avantaj, neintentionat omis de lege.

Acest lucru poate constitui ceea ce se numeste abuz de putere administrativa.

Proportionalitatea este in mod particular relevanta in cazurile de anchete

administrative solicitate, in care persoane individuale sunt private de drepturile de

proprietar in favoarea interesului public.

12


13/22

In general se apreciaza ca proportionalitatea administrativa poate fi analizata

cel putin ca rezultat al combinarii a trei elemente (decizia luata, finalitatea acesteia

si situatia de fapt careia i se aplica), dar in egala masura si ca o parte a unui

ansamblu mai vast, dar omogen, aproape ca o notiune cheie a dreptului

administrativ si stiintei administratiei.

Natura principiului proportionalitatii variaza de la o tara la alta datorita

originii sale formale, cat si datorita functiilor pe care le indeplineste. Manifestarea

frecventa a principiului se gaseste si in functia contencioasa, caci proportionalitatea

permite ghidarea judecatorului in aprecierea sa privind exercitiul puterii

discretionare a administratiei.

Un alt principiu care pledeaza in favoarea ,,administratiei prin lege`` este

acela al corectitudinii procedurale. Aceasta inseamna proceduri care sa aplice legea

in mod clar si impartial, sa acorde atentie valorilor sociale, cum ar fi respectul fata

de oameni si protectia demnitatii lor. O aplicatie concreta a corectitudinii

procedurale este principiul care prevede ca nici o persoana nu poate fi privata dedrepturile sale fundamentale fara sa fi fost avizata in prealabil si audiata intr-o

maniera corespunzatoare.

Acest principiu pretinde ca persoana impotriva careia Comisia a inceput o

procedura administrativa, sa fie in masura, in cursul acestei procedurim sa-si faca

cunoscut cu folos punctul sau de vedere despre realitatea si pertinent faptelor si

circumstantelor invocate si despre documentele retinute de Comisie in sprijinul

sustinerii sale cand exista o violare a dreptului comunitar.

Un alt element care sustine increderea si previbilitatea este principiul

termenului rezonabil. Intarzierile in luarea deciziilor sau finalizarea procedurilor

administrative pot cauza frustari, injustitii sau pot afecta in mod negative atat

interesul public cat si cel privat. Intarzierile pot rezulta din anumite resurse

neadecvate sau din lipsa unei posibile rezolvari pe cale politica. Deseori acest

fenomen este asociat cu ineficienta si incomptenta functionarilor publici.

Valoarea profesionalismului si a integritatii profesionale in serviciul public

influenteaza increderea si previzibilitatea administratiei publice. Integritatea

profesionala a serviciului public se bazeaza pe impartialitate si independenta

profesionala. Codul bunei conduite administrative precizeaza ca functionarul este

impartial si independent. El trebuie sa se abtina de la orice actiune arbitrara care

lezeaza cetatenii precum si de la orice tratament preferential. Conduitafunctionarului nu trebuie sa fie niciodata ghidata de interese personale, familiale

sau nationale sau de presiuni politice. Functionarul nu ia parte la o decizie in care

el sau rudele sale apropiate au in interese financiare.

13


14/22

2. Deschidere si transparenta

Deschiderea sugereaza faptul ca administratia este dispusa sa accepte un

punct de vedere venit din afara ei, in timp ce transparenta semnifica gradul de

deschidere in cazul unui scrutin sau al unei verificari. Aceste doua caracteristicipermit, pe de o parte, ca orice cetatean implicat intr-o procedura administrativa sa

poata urmari derularea acesteia, si pe de alta parte, ca administratia sa permita si sa

accepte mult mai usor o evaluare venita din partea unor institutii autorizate sau ale

societatii civile.

Constitutia pentru Europa prevede faptul ca institutiile Uniunii trebuie sa

intretina un dialog deschis, transparent si permanent cu asociatiile reprezentative si

prevede ca toti cetatenii Uniunii sau toate persoanele fizice si morale rezidente sau

avand sediul statutar intr-un stat membru dispun de dreptul de acces la

documentele institutiilor, organelor si agentiilor Uniunii, in forma in care ele au

fost realizate, in conditiile legii europene care fixeaza principiile si limitele in carese poate exercita acest drept.

In Regulament se mentioneaza ca transparenta permite asigurarea unei mai

bune participari a cetatenilor la procesul decizional, precum si garantarea in masura

mai mare a legitimitatii, eficacitatii si responsabilitatii administratiei in privinta

cetatenilor intr-un sistem democratic. Transparenta contribuie la intarirea

principiilor democratiei si respectului drepturilor fundamentale.

Beneficiarii acestui Regulament sunt toti cetatenii Uniunii si toate

persoanele fizice sau juridice rezidente sau avand sediul lor intr-un stat membru.

Pentru a permite cetatenilor sa se foloseasca in mod concret de drepturile conferitede Regulament, fiecare institutie europeana este obligata sa tina un registru de

documente accesibil publicului. Fiecare institutie este obligata sa publice un raport

anual in care sa mentioneze numarul de refuzuri de acces la documente opuse de

institutie si motivele acestor refuzuri.

Deschiderea si transparenta pot duce la o limitare a proastei administrari si a

coruptiei. Aceste sunt necesare pentru respectarea drepturilor individuale, in

masura in care furnizeaza motivele necesare deciziilor administrative si ajuta

partile interesate sa-si exercite dreptul de a solicita recurs.

Aceste principii isi gasesc aplicatia in legislatia europeana cu privire la

administratia publica. Astfel actiunile administrative trebuie sa fie motivate sirealizate de o autoritate competenta.

Un element important pentru deschiderea si transparenta in administratia

publica este obligatia autoritatilor publice de a face cunoscute motivele deciziilor

lor. Curtea Europeana a aratat de nenumarate ori ca deciziile luate de functionarii

din institutiile europene trebuie sa fie motivate de o maniera suficienta.

14


15/22

Motivatia trebuie sa transmita elementele esentiale ale procedurii

administrative aplicate si sa aiba un grad de justificare suficient pentru a permite

partii interesate sa solicite un recurs la decizia finala. Motivarea trebuie sa fie in

fapt si in drept. Prin ,,motive`` trebuie sa se inteleaga atat prevederile juridice ce

indreptatesc institutiile sa ia masuri, cat si ratiunile ce motiveaza institutiile sa

emita actul in cauza. Motivatia este foarte importanta in cazurile in care o solicitare

a unei parti interesate este respinsa, iar daca o reglementare nu este suficient

,,motivata, aceasta carenta poate sta la baza anularii actului respectiv.

3. Raspunderea delictuala a administratiei comunitare

Raspunderea presupune ca o persoana sau o autoritate trebuie sa explice si sa

justifice propriile sale actiuni. In dreptul administrativ, aceasta s-ar traduce prin

faptul ca orice organism administrativ trebuie sa raspunda de actele sale in fata

unei alte autoritati administrative, legislative sau juridice. Aceasta se poate realizaprin mai multe mecanisme : prin curti de justitie, prin sondarea opiniei publice,

prin presa, prin controlul realizat de comisii parlamentare sau alte comisii speciale.

Scopul controlului este de a stabili daca serviciile publice isi exercita functiile in

mod efectiv, eficient si in limitele de timp stabilite, precum si daca principiile si

procedurile stipulate de reglementari speciale sau generale, sunt respectate.

Raspunderea este un instrument care arata daca principii ca respectarea legii,

deschiderea, transparenta, impartialitatea si egalitatea in fata legii sunt respectate.

Totodata raspunderea este esentiala pentru consolidarea unor valori ca eficienta,

increderea sau previzibilitatea in administratia publica.In situatia in care personae fizice si juridice sunt vatamate prin acte emise de

statele membre in baza unei legi comunitare, se pot distinge doua situatii. In primul

rand, in situatia in care solicitarea de reparatii vizeaza neconformitatea masurilor

nationale de punere in aplicare cu reglementarea comunitara, Curtea Europeana de

Justitie nu are competenta de solutionare. In acest caz statele membre pot fi

chemate in judecata in fata instantelor nationale pentru aplicarea gresita a dreptului

comunitar. In al doilea rand, daca daunele cauzate de masurile nationale de punere

in aplicare isi au originea in reglementarea comunitara, raspunderea Comunitatii

poate fi stabilita de Curtea Europeana de Justitie in baza dreptului comunitar.

Actiunile reparatorii fac obiectul unei limite temporare de cinci ani. In

situatia in care Curtea dispune acordarea de daune persoanelor fizice si juridice

vatamate printr-un act al institutiilor comunitare considerat de aceasta ca ilegal,

actul respectiv devine virtual inaplicabil.

15


16/22

4. Eficienta si eficacitate

Aceste doua aspecte sunt legate mai ales de managementul serviciului

public.

Eficacitatea priveste raportul dintre rezultatul obtinut si obiectivul caretrebuie atins. Acest concept presupune, pe de o parte, definirea in prealabil a unui

obiectiv, iar pe de alta parte, masurarea sau estimarea rezultatului obtinut.

Eficacitatea consta in siguranta faptului ca performantele administratiei publice se

indreapta catre scopurile propuse, solutionand problemele publice pe cale legala.

Este necesar sa se realizeze o analizare si o evaluare a politicilor publice

permanent, pentru a ne asigura ca acestea sunt corect implementate de catre

administratia publica si de functionarii publici.

Eficienta reprezinta raportul intre rezultatul obtinut si mijloacele angajate. In

zilele noastre, datorita constrangerilor fiscale existente la nivel national, dar si

european, performanta efectiva si eficienta a administratiei in asigurarea de serviciipublice societatii se afla din ce in ce mai mult in atentia autoritatilor si opiniei

publice.

Eficienta, ca valoare manageriala poate intra uneori in conflict cu restrictiile

legale. Managerii publici vad adesea procedurile legale ca inamici ai eficientei.

Pretutindeni legislatia este un element conservator, iar inovatiile manageriale tind

sa o exceada. Conflictul genereaza la randul sau institutii si solutii legale, astfel

incat se poate afirma ca managementul devine astazi ,,motorul remodelarii

dreptului in administratie. Printre elementele institutionale se numara si procesul

de transferare a activitatilor productive catre sectorul privat prin proceduricontractuale (contracte administrative sau comerciale), administratia publica

pastrand rolul de factor care concepe aceste contracte si apoi le monitorizeaza.

In controlul gestiunii financiare a institutiilor Uniunii un rol important il are

Curtea de Conturi Europeana. Obiectul controlului realizat de aceasta consta in

verificarea legalitatii si a principiilor de economicitate, eficienta si eficacitate in

gestionarea mijloacelor banesti ale organizatiei si in modul in care bunurile

institutiilor Uniunii Europene sunt administrate. Prin controalele sale, Curtea de

Conturi Europeana pune in evidenta si atrage atentia administratorilor si organelor

competente asupra lacunelor, neregularitatilor si fraudelor constatate sau potentiale

si semnaleaza ambiguitatile ori insuficientele dispozitiilor aplicabile in materie de

control care ar putea favoriza aparitia unor asemenea fenomene negative.

16


17/22

Procesul decizional in Uniunea Europeana intre

restrictiile legale si libertatea de decizie

Consiliul, prin Decizia nr. 1999/468 din 28 iunie 1999 a stabilit modalitatile

de exercitare a competentelor de executie conferite Comisiei. Aceasta Deciziereglementeaza patru metode procedurale pentru adoptarea deciziilor

administrative :

1. Procedura de gestiuneAceasta se utilizeaza in cazul actelor care privesc aplicarea politicilor

comunitare agricole si de pescuit sau cele referitoare la punerea in aplicare a

programelor cu substantiale implicatii bugetare. In cadrul acestei proceduri

Comisia este asistata de un Comitet de gestiune compus din reprezentantii statelor

membre si prezidat de reprezentantul Comisiei.

2. Procedura de reglementareAceasta se utilizeaza pentru adoptarea masurilor de domeniul general

destinate sa aplice prevederi esentiale ale actelor de baza, inclusiv masuri cu

privire la protectia sanatatii si securitatii persoanelor, animalelor sau plantelor.

Cand un act de baza prevede ca anumite elemente neesentiale ale acestui act

pot fi adoptate sau aduse la zi prin proceduri de executare, aceste masuri trebuie sa

fie adoptate utilizandu-se procedura de reglementare. In realizarea acestei

proceduri Comisia este asistata de un Comitet de reglementare. Compunerea

Comitetului si procedura votului in cadrul acestuia se realizeaza la fel ca inprocedura de gestiune.

3. Procedura consultativaEste utilizata pentru adoptarea masurilor care nu sunt de resortul celor doua

proceduri, si anume, procedura de gestiune si procedura de reglementare, lasandu-

se Comisiei libertatea de a o aplica in orice caz in care ea este considerata a fi cea

mai adecvata.

In realizarea acestor proceduri Comisia este asistata de un Comitet

consultativ compus la fel ca si celelalte doua. Reprezentantul Comisiei prezintaComitetului un proiect al masurilor care urmeaza a fi luate. Comitetul va emite

avizul sau asupra proiectului, in cadrul unui termen pe care presedintele sau il

fixeaza in functie de urgenta problemei in cauza, daca este necesar procedandu-se

la vot. Avizul Comitetului va fi consemnat intr-un proces verbal ; fiecare stat

membru are dreptul de a cere ca sa ii fie consemnata pozitia sa in acest proces-

17


18/22

verbal. Comisia va tine cont pe cat posibil de avizul emis de Comitet. Ea va

informa Comitetul in legatura cu modul in care avizul a fost luat in considerare.

4. Procedura de salvgardare sau de protectie

Aceasta procedura poate fi aplicata cand actul de baza confera Comisieicompetenta de a decide asupra masurilor de salvgardare. Comisia comunica

Consiliului si statelor membre toate deciziile referitoare la masurile de salvgardare.

Se poate prevede ca, inainte de adoptarea deciziei sale, Comisia va consulta statele

membre in conformitate cu modalitatile determinate in fiecare caz. Orice stat

membru poate sa trimita Consiliului decizia Comisiei in cadrul unui termen

determinat in actul de baza in cauza. Consiliul, statuand cu majoritate calificata,

poate lua o decizie diferita in cadrul termenului stabilit in actul de baza. In mod

alternativ poate fi prevazut in actul de baza ca, statuand cu majoritate calificata,

Consiliul poate sa confirme, sa modifice sau sa revoce decizia adoptata de Comisie

si ca, daca Consiliul nu a luat o decizie in termenul mentionat, decizia Comisieieste considerata revocata.

18


19/22

Caile de contestare a deciziilor administrative ilegale

Curtea Europeana de Justitie are un rol important in solutionarea

contenciosului administrativ comunitar. Ea actioneaza ca un veritabil tribunal

administrativ examinand plangerile persoanelor fizice si juridice impotriva actelorcomunitare si recursurile introduse de agentii institutiilor europene impotriva

acestora. Caile de contestare a actelor comunitare in fata Tribunalului de Mare

Instanta si a Curtii Europene de Justitie sunt : recursul in carenta, recursul in

anulare, recursul in interpretare si recursul in plina jurisdictie.

1. Recursul in carentaReprezinta un mijloc procesual comunitar pus la dispozitia statelor, a

institutiilor comunitare, a intreprinderilor si a particularitatilor, de a ataca in fata

Curtii, in anumite situatii strict delimitare, abtinerea Parlamentului European,

Comisiei, Consiliului de ministri sau a Bancii Centrale Europene de a decide in

materii in care aceste organe au, prin tratate, obligatia de a lua o anumita masura.

Inainte de a fi sesizata instanta comunitara este necesara realizarea unui recurs

prealabil care consta in invitarea institutiei in cauza sa actioneze. Invitatia trebuie

sa fie clara, precisa si sa avertizeze institutia in cauza ca perseverarea in

inactivitate va determina introducerea unui recurs in carenta. Daca la expirarea

unui termen de doua luni de la data invitarii, institutia nu a luat pozitie, partea

interesata are la dispozitie un nou termen de doua luni pentru a sesiza Curtea cu un

recurs in carenta propriu-zis.

2. Recursul in anulareEste un mijloc procesual care permite statelor, institutiilor comunitare,

persoanelor fizice si juridice de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu emis de

Consiliu, de Comisie, de Banca Centrala Europeana, sau un act al Parlamentului

European destinat sa produca efecte juridice fata de terti si de a obtine, in anumite

conditii, desfiintarea acestuia.

Contenciosul in anulare poate fi fondat doar pe legalitate, nu si pe

oportunitatea actului. Recursul in anulare indreptat contra unui act care are un

caracter pur confirmativ al unui act anterior, astfel incat anularea actuluiconfirmativ se confunda cu aceea a actului anterior, trebuie sa fie considerata ca

fiind fara obiect si prin urmare imposibil de primit.

19


20/22

3.Recursul in interpretare (deciziile preliminare, prejudiciale)Curtea de Justitie are competenta de a hotara, cu titlu prejudicial asupra :

a) interpretarii Tratatului ;

b) valabilitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Uniunii ;

c) asupra interpretarii statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului,cand statutele prevad acest lucru.

Cand se ridica o asemenea chestiune in fata unei instante dintr-un stat

membru, in cazul in care considera ca pentru a se pronunta o hotarare este necesara

o decizie in privinta acestei chestiuni, aceasta instanta poate cere Curtii de Justitie

sa pronunte o hotarare.

Cand se ridica o asemenea chestiune intr-o cauza pendinte in fata unei

instante nationale ale carei decizii nu pot face obiectul unei cai de atac in dreptul

intern, aceasta instanta trebuie sa sesizeze Curtea de Justitie.

Prin urmare sunt abilitate sa formuleze recursuri in interpretare atat

jurisdictiile supreme ale statelor cat si jurisdictiile care pronunta in speta concreta ohotarare nesusceptibila de recurs in dreptul intern.

4. Recursurile de plina jurisdictieAcestea dau posibilitatea Curtii de a se pronunta asupra tuturor elementelor

de fapt si de drept ale cauzei, modificand hotararea organului comunitar care a fost

pusa in discutie, in sensul de a stabili o alta solutie obligatorie pentru parti. Se

permite astfel Curtii sa substituie propriile sale decizii institutiilor comunitare.

Recursul de plina jurisdictie se deosebeste de celelalte recursuri unde Curtea de

Justitie nu avea posibilitatea reformarii actelor in cauza.

a) Recursul in constatarea neindeplinirii de catre state a

obligatiilor decurgand din tratatele constitutive.In cazul in care considera ca un stat membru nu si-a indeplinit una din

obligatiile care ii revin in temeiul Tratatului, Comisia poate sa emita un aviz

motivat, dupa ce, in prealabil, i-a acordat statului respectiv posibilitatea de a-si

prezenta observatiile. Daca statul in cauza nu se conformeaza in termenul stabilit

de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie.

Astfel se instituie un recurs administrativ prealabil sesizarii Curtii de Justitie.Scopul procedurii administrative prealabile precotencioase este, pe de o parte, de a

da statului membru prilejul de a-si indeplini obligatiile sale conform tratatului si,

pe de alta parte, de a beneficia el insusi de drepturile sale de a se apara contra

obiectiilor ridicate de Comisie, acest dublu scop impunand un termen rezonabil in

care sa raspunda la scrisoarea formala si sa dea curs avizului motivat sau daca este

cazul sa-si pregateasca apararea.

20


21/22

b) Recursul impotriva sanctiunilor menite sa aplice regulile

comunitareTratatele si legislatia derivata pot impune sanctiuni statelor sau persoanelor

fizice sau juridice. Pentru dreptul administrativ european o importanta deosebita o

au caile de atac impotriva sanctiunilor administrativ disciplinare aplicate agentilorcomunitari.

Pentru a introduce un recurs jurisdictional la Curtea Europeana de Justitie,

urmand procedura reglementata de Statutul functionarilor comunitari, este necesara

parcurgerea urmatoarelor proceduri administrative prealabile :

Exercitarea dreptului de petitionare orice persoana vizata de Statut poate

sesiza autoritatea investita cu puterea de numire solicitandu-i sa ia o decizie

cu privire la persoana sa ;

Exercitarea caii de atac administrative (recursul administrativ) orice

persoana vizata de Statut poate sesiza autoritatea investita cu putere de

numire cu o reclamatie indreptata impotriva unui act care o incrimineaza, fie

ca numita autoritate a luat o decizie, fie ca ea s-a abtinut sa ia o masura

impusa de Statut.

c) Recursul in responsabilitate extracontractualaOrice persoana interesata poate cere prin intermediul Curtii repararea

prejudiciului produs de institutii si agenti comunitari in exercitiul functiunii.

d) Recursul in responsabilitate contractualCurtea poate fi investita cu solutionarea unui litigiu contractual, in calitate

de instant arbitrala, daca printr-o clauza compromisorie continuta intr-un contract

se stipuleaza acest lucru. Curtea de Justitie are posibilitatea de a hotara in temeiul

unei clauze compromisorii dintr-un contract de drept public sau privat incheiat de

Uniune sau in numele acesteia.

21


22/22

Limitele controlului realizat de Curtea Europeana de Justitie

asupra deciziilor cu caracter discretionar ale institutiilor

comunitare

Protectia judiciara contra deciziilor discretionare luate de institutiilecomunitare se realizeaza de Curtea Europeana de Justitie. Aceasta asigura

respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea legislatiei comunitare. Din

aceasta prevedere se desprind si urmatoarele limite in care deciziile cu caracter

discretionar sunt deduse controlului Curtii :

Controlul juridic se opreste acolo unde inceteaza aplicarea dreptului si unde

alte aspecte determina decizia, precum exemplul de oportunitate tehnica sau

politica a unei masuri. Una din caracteristicile puterii discretionare este chiar

aceea potrivit careia, aspectele extra-juridice admisibile limiteaza controlul

judecatorului ; In cazul aprecierilor de ordin tehnic care vizeaza circumstante economice

complexe se da credit administratiei comunitare, Curtea refuzand sa se

pronunte ;

Tratatele arata ca Curtea Europeana de Justitie are, cu titlu exceptional si in

situatii bine determinate, o competenta de control nelimitata a puterii

discretionare. In contrast cu controlul jurisdictional al deciziilor

discretionare este limitat in cazurile normale ;

Este permis, totusi, controlul aprecierii situatiei economice generale, in

special atunci cand exista o plangere adresata Comisiei Europene privind

comiterea unei deturnari de putere.

22

drept administrativ european ii tel

Documents