1

CONTENCIOS ADMINISTRATIV-SINTEZA

CURS 1. CONSIDERAłII GENERALE ....................................................................... 1 CURS 2. NOłIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV, ÎN REGLEMENTAREA LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV.......................................................... 8 CURS 3 ACTUL ADMINISTRATIV. NOTIUNEA SI DEFINITIA ACTELOR ADMINISTRATIVE..................................................................................................... 10 CURS 4 FORMA ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE................... 13 PROCEDURA DE ADOPTARE SAU EMITERE A ACTELOR DE AUTORITATE....................................................................................................................................... 13 CURS 5 RECLAMANTUL IN LITIGIILE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV 17 CURS 6 MINISTERUL PUBLIC(subiect de sezina) ................................................... 20 CURS 7 OBIECTUL ACTIUNII IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV.......... 25 CURS 8 PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV............................ 28 CURS 9 REGIMUL JURIDIC AL SUSPENDĂRII ACTELOR ADMINISTRATIVE PE CALEA CONTENCIOSULUI................................................................................ 31 Curs 10 GRADELE DE JURISDICTIE SI REGIMUL COMPETENTEI MATERIALE SI TERITORIALE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV................................... 35 CURS 11 PROCEDURA JUDECARII FONDULUI SI RECURSULUI IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIVE..................................................................... 37 SPEłE ........................................................................................................................... 40

CURS 1. CONSIDERAłII GENERALE

În realizarea activităŃii de organizare a executării legii, administraŃia

publică poate intra în litigii juridice cu cei administraŃi, care se rezolvă printr-o activitate

de jurisdicŃie. Controlul jurisdicŃional contribuie la asigurarea aplicării corecte a legii,

de către autorităŃile administraŃiei publice şi constituie o importantă cale de întărire

a statului de drept, bazat pe principiul separaŃiei puterilor, care implică colaborarea

şi controlul reciproc al activităŃii lor.

Totalitatea litigiilor juridice dintre administraŃia publică şi cei administraŃi constituie

contenciosul administrativ. Etimologic, cuvântul contencios provine din latinescul

"contendere" şi are semnificaŃia de a lupta. În acelaşi timp el exprimă

contradictorialitatea şi lupta de interese dintre cele două părŃi .

Potrivit legii contenciosul administrativ reprezintă „activitatea de soluŃionare, de

către instanŃele de contencios administrativ competente… a litigiilor în care cel puŃin una

2

dintre părŃi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau

încheierea după caz, a unui act administrativ… fie din nesoluŃionarea în termenul legal

ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim”

Organizarea contenciosului administrativ reprezintă, în orice stat de drept,

garanŃia asigurării respectării drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor, faŃă de

abuzurile administraŃiei. În Ńara noastră, instituŃia contenciosului administrativ a parcurs

mai multe etape, determinate de evoluŃia istorică a sistemului legislativ.

Astfel, prin Legea din 11 februarie 1864 s-a pus bazele acestei instituŃii prin

înfiinŃarea Consiliului de stat, ca un organism consultativ al puterii executive, cu atribuŃii

în materie legislativă, administrativă şi de contencios administrativ. Acest organ era

format din vicepreşedinte şi 9 consilieri , numiŃi şi revocaŃi de Domn, care era şi

preşedintele consiliului.

Ca instanŃă de contencios administrativ, Consiliul de stat soluŃiona litigiile dintre

particulari şi persoanele juridice, care reclamau vătămarea intereselor lor, prin actele

"miniştrilor date cu exces de putere sau cu încălcarea legii, a prefecŃilor sau altor agenŃi

administrativi, a hotărârilor comisiilor de lucrări publice" precum şi în alte cazuri

prevăzute de lege.

Hotărârile Consiliului de stat aveau doar un caracter consultativ deoarece prin ele

nu se anulau acte administrative ilegale şi nici nu se acordau despăgubiri. Considerate

doar nişte avize, hotărârile Consiliului nu aveau autoritate de lucru judecat, întrucât

hotărârea finală era luată de către Guvern. Când se pretindeau despăgubiri cauzate de acte

ilegale, cei interesaŃi se puteau adresa jurisdicŃiilor tribunalelor ordinare, cu excepŃiile

prevăzute de lege.

Consiliul de stat a fost desfiinŃat prin ConstituŃia din 1 iulie 1866, iar prin Legea

din 12 iunie 1866, atribuŃiile de contencios administrativ ale acestuia, au fost date în

competenŃa instanŃelor de drept comun.

În perioada 1866-1905, instanŃele judecătoreşti care soluŃionau litigiile de

contencios administrativ, făceau distincŃie între actele de gestiune şi actele de autoritate

ale administraŃiei. Astfel, în ce priveşte actele de gestiune, instanŃele aveau o

competenŃă deplină, iar în materia actelor de autoritate, legalitatea acestora era verificată

doar pe calea excepŃiei de ilegalitate.

3

Prin Legea pentru reorganizarea Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie din 1 iulie

1905 s-a statuat că particularii lezaŃi în drepturile lor, puteau ataca pe calea acŃiunii

directe, în anulare, principalele acte administrative ilegale. CompetenŃa de soluŃionare a

unor astfel de acŃiuni, o avea SecŃiunea a III-a a Înaltei CurŃi de CasaŃie. Totodată, cei

interesaŃi puteau folosi calea controlului judecătoresc indirect, a excepŃiei de ilegalitate,

putând cere despăgubirile cuvenite.

Acest sistem de contencios administrativ a durat până la apariŃia Legii din 25

martie 1910, prin care atribuŃiile SecŃiunii a III-a a CurŃii de CasaŃie au fost trecute în

competenŃa instanŃelor de drept comun. Aceste instanŃe judecau de urgenŃă pricinile

legate de actele administrative ilegale, însă ele nu puteau pronunŃa anularea actelor

ilegale.

Prin Legea din 17 februarie 1912, de reorganizare a CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie, se

reintroduce competenŃa acestei CurŃi, prin SecŃiunea a III-a, de a verifica pe cale directă,

legalitatea actelor de autoritate, însă de această dată, ea nu mai putea anula actele ilegale,

ci doar putea constata acest fapt, invitând autoritatea emitentă să satisfacă cererea, să

desfiinŃeze sau să modifice actul care leza dreptul particular. De la acest control erau

exceptate actele de guvernământ.

ConstituŃia din 1923 a consacrat în mod expres instituŃia contenciosului

administrativ, stabilind că o lege specială ulterioară va determina condiŃiile în care

puterea judecătorească, urmează să exercite acest control. Art.99 a reglementat dreptul

celor vătămaŃi printr-un decret sau dispoziŃie, semnată sau contrasemnată de un ministru,

de a obŃine despăgubiri.

Legea specială care a dat curs dispoziŃiilor constituŃionale, denumită Legea

contenciosului administrativ, a fost adoptată la 23 decembrie 1925. Potrivit acestei legi,

instanŃele de contencios administrativ erau curŃile de apel, de la domiciliul reclamantului

şi Curtea de CasaŃie. Aceste instanŃe nu puteau judeca actele de guvernământ, actele de

comandament cu caracter militar şi alte acte considerate ca şi fine de neprimire. Pe

lângă instanŃele judecătoreşti, sistemul constituŃional din 1923 a menŃinut şi jurisdicŃiile

administrative, în verificarea legalităŃii actelor administrative. Legea contenciosului

administrativ din 1925 a instituit un contencios de plină jurisdicŃie, întrucât instanŃa de

judecată putea anula actul administrativ de autoritate ilegal, putea obliga autoritatea

administrativă la soluŃionarea cererii şi putea acorda despăgubiri.

4

Această lege a fost abrogată prin Decretul nr.128 din 1948, desfiinŃându-se

astfel instituŃia contenciosului administrativ. În baza acestui decret, actele administrative

de autoritate nu mai puteau fi atacate la instanŃele judecătoreşti decât în mod excepŃional,

când legea prevedea expres acest lucru. ExcepŃia de ilegalitate putea fi invocată ca mijloc

de apărare în conflictele juridice de competenŃa instanŃelor judecătoreşti sau a altor

organe de jurisdicŃie.

Prin Legea 1/1967 se reintroduce dreptul instanŃelor judecătoreşti de a anula, în

condiŃiile legii, actele administrative ilegale. Această lege a reglementat un contencios

administrativ subiectiv, având în vedere că acŃiunile judecătoreşti trebuiau întemeiate pe

lezarea unui drept subiectiv şi nu doar a unui simplu interes personal. Totodată, acest

contencios avea un conŃinut de plină jurisdicŃie, cel lezat în drepturile sale putând cere

atât anularea actului sau obligarea organului administrativ la eliberarea actului, cât şi

acordarea de despăgubiri. În acelaşi timp, cel lezat într-un drept al său, în cauzele de

drept comun, putea invoca excepŃia de ilegalitate.

Pe fondul restaurării în Ńara noastră a instituŃiilor democratice Legea 29 din 7

noiembrie 1990 privind contenciosul administrativ, a instituit un nou regim

jurisdicŃional, de verificare a legalităŃii actelor administrative, specific statului de drept.

Potrivit art.1 din Legea 29/1990 orice persoană fizică sau juridică, dacă se

considera vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, se putea adresa instanŃei

judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi

repararea pagubei care i-a fost cauzată. Această lege a instituit un contencios subiectiv,

în sensul că se puteau adresa instanŃelor de judecată, numai persoanele lezate într-un

drept al lor şi nu pentru un simplu interes.

AcŃiunea în contencios administrativ reglementată de această lege avea caracterul

unei acŃiuni de plină jurisdicŃie, întrucât autoritatea administrativă putea fi chemată în

justiŃie, ca oricare particular, iar instanŃa de judecată pronunŃa o hotărâre în favoarea

celui vătămat în drepturile sale, prin actul administrativ, de "restituŃio in integrum" pentru

pagubele suferite material şi moral Această acŃiune putea avea şi caracterul unui

contencios obiectiv de anulare, când era îndreptată contra actului administrativ, iar

reclamantul nu urmărea decât anularea acestuia pe motive de ilegalitate

Legea 29/1990, modificată prin Legea 59/1993, a instituit un sistem de instanŃe

specializate pentru soluŃionarea acŃiunilor de contencios administrativ, prin înfiinŃarea la

5

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, la curŃile de apel şi la tribunale, a secŃiilor de

contencios administrativ care au desfăşurat activitatea de contencios general iar instanŃele

judecătoreşti de drept comun au judecat litigiile dintre administraŃie şi cei administraŃi,

date în competenŃa lor prin legi speciale.

Pe lângă instanŃele de contencios general şi cele speciale, prin lege erau

constituite organe de jurisdicŃie care funcŃionau în cadrul unor autorităŃi ale administraŃiei

publice şi soluŃionau în mod obligatoriu litigiile date în competenŃa lor, după o procedură

bazată pe principiul independenŃei şi contradictorialităŃii , prin acte administrativ-

jurisdicŃionale supuse căilor de atac judiciare.

În urma revizuirii ConstituŃiei din anul 1991 s-a reglementat pe baze noi dreptul

persoanei vătămate de o autoritate publică iar jurisdicŃiile speciale administrative au

devenit facultative şi gratuite

Potrivit art. 52 alin.1, din Legea fundamentală „persoana vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluŃionare în termenul legal a unei cereri este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea

dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei” iar

conform aliniatului 2 condiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege

organică.

De asemenea Legea fundamentală garantează controlul judecătoresc al actelor

administrative ale autorităŃilor publice pe calea contenciosului administrativ, cu excepŃia

celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu

caracter militar. Totodată instanŃele de contencios administrativ au dobândit competenŃa

să soluŃioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanŃe sau, după caz, prin dispoziŃii

din ordonanŃe declarate neconstituŃionale.

În baza acestor dispoziŃii constituŃionale a fost adoptată, noua lege a

contenciosului administrativ nr.554/2004 potrivit căreia „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri se

poate adresa instanŃei de contencios administrativ competente pentru anularea actului,

recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate” iar

„interesul legitim poate fi atât privat cât şi public”. Totodată potrivit legii se poate adresa

instanŃei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de

6

drept.

Pe lângă persoanele vătămate, civile şi de drept public, instanŃa de contencios

administrativ poate fi sesizată, în condiŃiile legii, şi de alte subiecte de sezină cum sunt:

Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefectul judeŃului şi al Municipiului Bucureşti,

AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor Publici şi chiar autoritatea publică emitentă a unui act

administrativ nelegal, dacă acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

După natura şi întinderea controlului exercitat de către instanŃa judiciară,

contenciosul administrativ reglementat de lege este unul de plină jurisdicŃie care permite

atât anularea actului administrativ unilateral dedus judecăŃii şi obligarea la emiterea sau

adoptarea ori încheierea unui asemenea act, cât şi acordarea de despăgubiri materiale şi

morale. Când obiectul acŃiunii în contencios administrativ îl formează un contract

administrativ, în funcŃie de starea de fapt, instanŃa judiciară poate impune uneia dintre

părŃi îndeplinirea unor obligaŃii sau poate chiar suplini consimŃământul unei părŃi, dacă

interesul public o cere.

În funcŃie de natura dreptului valorificat prin acŃiunea de contencios administrativ,

deosebim contenciosul subiectiv de contenciosul obiectiv.

Contenciosul administrativ subiectiv se bazează pe noŃiunea de drept subiectiv

care îşi are izvorul în reglementarea constituŃională a dreptului persoanei vătămate de o

autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal, a

unei cereri de a solicita recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea

actului şi repararea pagubei.

Protejarea drepturilor subiective ale persoanelor fizice şi juridice împotriva actelor

administrative ilegale sau a faptelor asimilate acestora efectuate de către autorităŃile

publice se realizează atât de către legea cadru a contenciosului administrativ, cât şi de alte

reglementări speciale. Legea 554/2004 constituie sediul materiei pentru contenciosul

administrativ general şi reprezintă „dreptul comun” al contenciosului administrativ. În

consecinŃă ori de câte ori legea nu precizează instanŃa competentă de contencios

administrativ, acŃiunile judiciare vor fi soluŃionate de către tribunalele administrativ-

fiscale sau secŃiile de contencios administrativ ale curŃilor de apel, în funcŃie de nivelul

de organizare al autorităŃilor publice ale căror acte sunt atacate în justiŃie.

Când instanŃele judecătoreşti de drept comun sunt sesizate cu acŃiuni de

contencios administrativ în baza unor legi speciale, aceste reglementări alcătuiesc

7

contenciosul administrativ special şi în măsura în care nu dispun altfel, acestea se

completează cu legea generală.

Contenciosul administrativ obiectiv urmăreşte să apere un drept obiectiv

reglementat de normele juridice în vigoare, cu caracter general şi impersonal,

independent de subiectele unui raport juridic concret care presupun drepturi subiective.

Acest contencios este consacrat de art. 123 alin.5 din ConstituŃie care prevede că

„prefectul poate ataca, în faŃa instanŃei de contencios administrativ actele ilegale ale

autorităŃilor autonome locale iar actul atacat este suspendat de drept”, de dispoziŃiile art.1

alin.5 din Legea 554/2004 care reglementează dreptul Ministerului Public de a sesiza

instanŃa de contencios administrativ când apreciază că prin exces de putere autorităŃile

publice au emis acte administrative normative şi de prevederile art.3 alin.1 şi 2 din Legea

contenciosului administrativ referitoare la prefect şi AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor

Publici. Ca urmare prin contenciosul obiectiv se asigură menŃinerea stării de legalitate în

domeniul administraŃiei publice iar hotărârile de contencios administrativ, prin care s-au

anulat actele administrative normative, produc consecinŃe juridice general obligatorii şi

au autoritate de lucru judecat, cu putere numai pentru viitor.

8

CURS 2. NOłIUNEA ACTULUI ADMINISTRATIV, ÎN REGLEMENTAREA LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

În baza principiului separaŃiei puterilor, funcŃia executivă a statului, de asigurare a

bunului mers al vieŃii publice, se realizează printr-o activitate politică, juridică şi

materială. Actele politice nu creează, nu modifică şi nici nu desfiinŃează drepturi

subiective. De aceea, verificarea legalităŃii lor, nu face obiectul Legii contenciosului

administrativ.

Actele administrative, ca acte de organizare a executării şi executarea propriu-

zisă a legilor, constituie principalul instrument juridic care stă la baza activităŃii

autorităŃilor administraŃiei publice. Controlul legalităŃii lor se realizează atât de

instanŃele de contencios administrativ, cât şi de instanŃele de drept comun, precum şi în

anumite cazuri, de către organe cu activitate jurisdicŃională, care funcŃionează în cadrul

autorităŃilor administraŃiei publice.

Activitatea materială a autorităŃilor administrative se realizează prin fapte

materiale juridice, producătoare de efecte juridice, ca urmare a transformărilor ce le

produc în lumea materială înconjurătoare şi operaŃiuni tehnice. OperaŃiunile materiale

tehnice (administrative) au semnificaŃia unor lucrări de birou efectuate de personalul

autorităŃilor administraŃiei publice, în cadrul activităŃii administrative. Ele nefiind

producătoare de efecte juridice, nu pot forma obiectul unei acŃiuni în justiŃie, potrivit

Legii contenciosului administrativ. Cu toate acestea, în baza art.18 alin.2 din Legea

554/2004, instanŃa de judecată este competentă să se pronunŃe şi asupra legalităŃii actelor

sau operaŃiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăŃii.

În concepŃia Legii contenciosului administrativ, noŃiunea actului administrativ are

o cuprindere mai largă decât legea anterioară, oferind posibilitatea unui amplu control

judecătoresc, asupra unor categorii mai mari de acte administrative.

Potrivit legii prin act administrativ se înŃelege „actul unilateral cu caracter

individual sau normativ, emis de o autoritate publicăasimilează actelor administrative

unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen, în vederea

executării legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Totodată se menul

legal.

9

De asemenea sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, şi contractele

încheiate de autorităŃile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public şi prestarea serviciilor publice

precum şi achiziŃiile publice.

În literatura de specialitate, pentru noŃiunea actului administrativ, se foloseşte şi

denumirea de act de drept administrativ, subliniidu-se astfel regimul juridic al acestui act.

Actele de drept administrativ pot fi clasificate după mai multe criterii, dar din

perspectiva Legii contenciosului administrativ prezintă importanŃă clasificarea actelor

administrative, în acte normative şi individuale, precum şi în acte de autoritate, acte de

gestiune şi acte jurisdicŃionale.

Actele normative cuprind reglementări de principiu, formulate în abstract fără a

se adresa unor persoane dinainte determinate, şi au un caracter obligatoriu, fiind

susceptibile de a fi aplicate prin forŃa de constrângere a statului.

Ori de câte ori efectul juridic al manifestării de voinŃă, conŃinută în actul

administrativ, constă în crearea, modificarea, suspendarea sau desfiinŃarea unor drepturi

şi obligaŃii, pentru una sau mai multe persoane, dinainte determinate, actul juridic va

avea un caracter individual.

DistincŃia dintre actele normative şi cele individuale prezintă interes, din punct

de vedere al Legii 554/2004, pentru a şti dacă atât actele administrative individuale, cât

şi cele normative pot fi atacate, printr-o acŃiune directă la instanŃa de contencios

administrativ.

Într-o opinie s-a susŃinut că numai actele individuale pot face obiectul acŃiunii în

contencios administrativ, întrucât numai aceste acte privesc un drept subiectiv al unei

anumite persoane fizice sau juridice, care poate avea calitatea de reclamant. Un act

administrativ normativ nu poate produce o vătămare în mod direct, deoarece efectele lui

se răsfrâng asupra tuturor subiectelor de drept, cărora li se adresează.

10

CURS 3 ACTUL ADMINISTRATIV. NOTIUNEA SI DEFINITIA ACTELOR ADMINISTRATIVE

Actul juridic este acea manifestare de vointa a unei persoane fizice sau juridice

facuta in scopul de a produce efecte juridice.

Atunci cand actul este emis de catre particular, persoana fizica sau juridica, acesta

va fi un act de drept privat, iar daca este facut de un functionar public, in realizarea

competentelor pe care le are, actul va fi unul de drept public, va produce efecte in

domeniul public.

Nu toate actele juridice emise de serviciile publice administrative au aceeasi

natura, aceeasi insemnatate si valoare juridica. De aceea ele se impart in acte

administrative : - de autoritate

- de gestiune

- cu caracter jurisdictional

Actele administrative de autoritate sunt acte juridice adaugate de un serviciu

public in mod unilateral in baza si in vederea executarii legii pentru nasterea,

modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.

Intrucat executarea acestor acte, indiferent de autoritatea emitenta este asigurata

de puterea publica, iar nerespectarea prevederilor lor atrage sanctionarea ; actele

administrative de autoritate mai sunt denumite si acte administrative de putere publica si

pot avea caracter normativ sau individual.

Actele administrative de gestiune sunt acele acte juridice incheiate de serviciile

publice administrative pentru exploatarea si dezvoltarea proprietatii publice respectiv

domeniul public al statului, judetului sau comunei cu particularii, persoane fizice sau

juridice, romane sau straine. Intrucat statul, judetul, etc., avand conducerea propriului

patrimoniu, face in aceasta calitate acte patrimoniale bilaterale.

Actele administrative jurisdictionale sunt acele acte administrative emise de

organele de jurisdictie care functioneaza in cadrul organelor administratiei publice,

competente potrivit legii, sa solutioneze anumite conflicte juridice aparute intre organele

administratiei publice si particulari, persoane fizice sau juridice. Aceste acte juridice,

11

dupa organul care le emite, sunt acte administrative, iar dupa efectele pe care le produc

sunt acte de jurisdictie.

ACTELE ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE. DEFINITIE SI TRASATURI

Organele administratiei publice, institutiile publice, regiile autonome de interes

public, dar si alte entitati publice constituie toate servicii publice administrative, respectiv

acele organisme ale puterii executive create potrivit legii, pentru a satisface interesele

generale ale societatii.

Pentru a realiza aceste sarcini pentru care au fost infiintate, aceste organe adopta

diferite acte juridice administrative, dintre care, unele sunt de autoritate. Suntem in

prezenta unui act juridic adoptat pentru a produce efecte juridice, pentru a naste, a

modifica sau stnge raporturi juridice, de regula de drept administrativ. Aceste acte sunt

administrative pentru ca sunt emise sau adoptate de servicii publice administrative, in

scopul realizarii atributiilor ce revin acestora, respectiv de satisfacere a intereselor

generale ale societatii. Sunt acte de autoritate pentru ca sunt adoptate de servicii publice

administrative in calitatea lor de detinatoare a unor parti din suveranitatea nationala din

puterea publica a statului.

Actul administrativ de autoritate este actul juridic adoptat sau emis de un serviciu

public administrativ in mod unilateral, in baza si in vederea executarii legii pentru

nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de regula de drept

administrativ.

Trasaturile actului administrativ de autoritate :

1. Sunt adoptate sau emise de servicii publice administrative ( organele

administratiei publice, institutiile publice, regii autonome de interes public)

competente potrivit legii sa adopte sau sa emita astfel de acte.

2. Cuprind o dispozitie, un ordin pe care serviciul public emitent al actului il da

serviciului public din subordine, sau particularilor, persoane fizice sau

juridice.

12

3. Unele acte administrative de autoritate au un caracter normativ, respectiv

produc efecte juridice, cu caracter general impersonal, altele au caracter

individual, adica produc efecte juridice numai asupra serviciilor publice, sau

numai pentru particularii pentru care au fost emise.

4. Spre deosebire de actul legislativ, care creeaza pentru prima data o

reglementare juridica ( contine norme juridice primare) actul administrativ de

autoritate este adoptat pentru aplicarea, executarea unei legi existente,

respectiv a unei norme primare cuprinse intr-o lege in vigoare.

5. Actul administrativ de autoritate, fiind adoptat pe baza si in vederea executarii

legii, el nu poate avea caracter retroactiv producand efecte numai pentru

viitor. Aceasta este regula generala pentru toate actele juridice de drept public,

cf. art. 15 alin. 2 din Constitutie : « legea dispune numai pentru viitor cu

exceptia legii penale mai favorabile ».

6. Actul administrativ de autoritate normativ, intra in vigoare, produce efecte

juridice de la data la care a fost publicat iar cel individual produce efecte

juridice de la data aducerii la cunostinta celor interesati : exceptie : decretele

emise de presedintele Romaniei si hotararile Guvernului ( doar cele

individuale) pentru a putea produce efecte juridice pentru care au fost emise

trebuie sa fie publicate in Monitorul Oficial.

7. Executarea actului administrativ de autoritate este asigurata de puterea publica

care aplica sanctiunile potrivit legii.

13

CURS 4 FORMA ACTELOR ADMINISTRATIVE DE AUTORITATE

Atat actele administrative normative cat si cele individuale se adopta sau se emit

intotdeauna in forma scrisa. Forma scrisa a ctului administrativ de autoritate este ceruta

pentru a se putea cunoaste continutul actului in vederea aducerii la indeplinire a

prevederilor sale. De asemenea necesitatea formei scrise se impune spre a se verifica

legalitatea actului iar in caz de litigii in legatura cu continutul acestuia, sau ca urmare a

executarii lui, sa se poata face proba actului si a cuprinsului sau.

Alte elemente obligatorii :

- denumirea serviciului public administrativ care a doptat sau emis

actul

- data emiterii actului

- data viitoare la care intra in vogoare actul, daca este o alta data decat

data publicarii in cazul actelor normative sau aducerii la cunostinta

celor interesati in cazul actelor individuale

- sigiliul sau stampila organului emitent

- semnatura conducatorului serviciului public administrativ emitent sau

a loctiitorului acestuia

- numarul sub care a fost emis sau adoptat actul

PROCEDURA DE ADOPTARE SAU EMITERE A ACTELOR DE AUTORITATE

I. Procedura prealabila

II. Procedura concomitenta

III. Procedura posterioara

I. Procedura prealabila cuprinde : intocmirea unor acte pregatitoare sau savarsirea

unor operatiuni tehnico- materiale de catre functionarii publici ai organului emitent sau

de catre functionarii publici ai altor organe ale administratiei publice. Aceste acte

14

pregatitoare si operatiuni tehnico- materiale nu produc efecte juridice prin ele insele, insa

fara intocmirea lor nu s-ar putea adopta acte administrative de autoritate.

Din categoria de acte pregatitoare fac parte : propunerile, referatele, analizele,

schitele, acordurile, etc.. Pe baza acestora se intocmeste proiectul de act administrativ de

autoritate care se supune spre aprobare organului competent. Unele dintre aceste acte

pregatitoare sunt cerute de lege iar actul administrativ de autoritate emis in lipsa acestora

este lovit de nulitate. Altele sunt inerente acestei faze a procedurii de adoptare a actelor

administrative de autoritate ( intocmirea proiectului).

II. Procedura concomitenta consta in deliberarea membrilor organului emitent sua in

adoptarea actului precum si in luarea deciziilor conducatorului serviciului care emite

actul. Dupa adoptare actul administrativ de autoritate se semneaza de catre conducatorul

organului care l-a adoptat. In cazul anumitor acte de autoritate, in aceasta faza a

procedurii, urmeaza a fi indeplinite si alte cerinte ; ex : cf. Legii administratiei publice

locale, Consiliile Locale, in exercitarea atributiilor ce le revin, adopta hotarari cu votul a

cel putin jumatate + 1 din numarul consilierilor prezenti. In alte cazuri, asa cum sunt

hotararile privind adoptarea bugetului local, se iau cu numarul a cel putin 2/3 din numarul

consilierilor.

Dupa semnare actul administrativ de autoritate trebuie sa fie stampilat, se

mentioneaza numarul de ordine, precum si data emiterii.

III. Procedura posterioara consta in indeplinirea formelor de aducere la cunostinta

generala a actelor cu caracter normativ si/ sau de aducere la cunostinta celor interesati in

cazul actelor individuale.

NOTIUNEA, FORMELE SI TRASATURILE CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV

Notiune

Legea Contenciosului Administrativ – Legea 554/2004 ( M. O. 1154)

Art. 2 alin.1 lit.c din Lege defineste Contenciosul Administrativ: “ Activitatea de

solutionare de catre Instantele de Contencios Administrativ competente potrivit legii a

15

litigiilor in care cel putin una din parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut

fie din emiterea sau dupa caz incheierea unui act administrativ in sensul acestei legi fie

din nesolutionare in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim.”

Contenciosul Administrativ este controlul judecatoresc al legalitatii activitatii

autoritatii publice exercitat de Instantele specializate in cadrul unei proceduri

reglementate in principiu de normele dreptului public.

Forme

In cele mai multe cazuri Contenciosul Administrative se exercita pe calea actunii

directe(in anularea actului legal sau in obligarea autoritatilor publice la adoptarea unei

conduite prescrise de lege; ex: admiterea unui act administrativ de autoritate).

Sunt si situatii in care Contenciosul Administrativ se exercita pe cale indirecta

avand ca scop inlaturarea unui act administrativ de autoritate unilateral din solutionarea

unui litigiu judecatoresc. Acest control indirect mai poarta denumirea de exceptie de

nelegalitate. Aceasta exceptie a fost consacrata pentru prima data in dreptul nostru prin :

art.4 din Legea 554/2004.

Contenciosul direct are doua forme :

1. Contenciosul subiectiv ;

2. Contenciosul obiectiv.

Aceasta clasificare a Contenciosului direct rezulta din distinctia pe care L

554/2005 o face intre actiunea in anulare pt apararea unor drepturi subiective si actiunea

in anulare pt apararea unor interese publice.

Prin Contenciosul obiectiv se tinde la restabilirea legalitatii generale iar

prin cel subiectiv se urmareste restabilirea unei situatii personale nerecunoscuta de

autoritatile publice.

In cazul Contenciosului subiectiv, reclamantul invoca un drept al sau, in

timp ce in cel obiectiv el apara legea sau ordinea de drept.

In functie de obiectul sau Contenciosul cunoaste trei forme :

1. obiectiv

2. subiectiv

16

3. exceptia de nelegalitate.

PARTILE IN LITIGIILE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

1. Reclamantul

2. Paratul

Calitatea de parat o poate avea in principiu orice autoritate administrativa,

serviciile publice administrative care realizeaza sarcinile puterii executive de satisfacere a

intereselor generale ale societatii.

Conform actualelor reglementari, calitatea de parat o poate avea orice alta entitate

juridica care deserveste sau apara interesele membrilor unor colectivitati.

Din prevederile L554/2004 rezulta ca actiunile in justitie pot fi formulate si

impotriva functionarului autoritatii parate care a eliberat actul sau care se face vinovat de

refuzul rezolvarii cererii. Daca se solicita plata unor despagubiri pt prejudiciul cauzat prin

emiterea actului sau prin intarziere totodata L 554/2004 ii da dreptul acestui functionar sa

cheme in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze

sau sa nu elaboreze actul a carui legalitate este supusa judecatii.

Daca actiunea in anulare priveste un act administrativ individual adresat unui alt

subiect de drept atunci are calitatea de parat in acest proces si beneficiarul actului atacat

conform dispozitiilor L 554/2004.

Este reglementata astfel o situatie de coparticipare procesuala pasiva obligatorie.

17

CURS 5 RECLAMANTUL IN LITIGIILE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Reclamant = subiecte de sezina ( L 554/2004)

Una din laturile pozitive ale noii legi ( 554/2004) este faptul ca largeste sfera

persoanelor ce se pot adresa instantelor de Contencios Administrativ in calitate de

reclamanti la mai multe categorii de subiecte. Astfel, pe langa traditionala persoana

vatamata intr-un drept sau interes legitim, regasim si unele persoane juridice de drept

public care au ca misiune constitutionala si legala sa apere drepturile si libertatile

cetatenilor ( procurorul, avocatul poporului) sau drepturile si libertatile unor categorii

determinate cum ar fi cele ale functionarilor publici prin Agentia Nationala a

Functionarilor Publici.

Subiectele de sezina sunt :

1. Orice persoana ce se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes

legitim printr-un act administrativ ilegal sau prin neraspunsul la o cerere a sa. Noua lege

foloseste sintagma de orice persoana si nu ca in vechea lege orice persoana fizica sau

persoana juridica, intrucat esential pentru acest gen de litigii nu este capacitatea juridica

de drept civil ci capacitatea de drept public de drept administrativ. O asemenea concluzie

se desprinde din definitia pe care art.2 alin.1 din L554/2004 o da conceptului de persoana

vatamata in sensul ca aceasta reprezinta nu numai orice persoana fizica sau persoana

juridica dar si orice alt gen de persoane fizice titulare ale unor drepturi subiective sau

interese legitime vatamate prin acte administrative precum si organismele sociale care

invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat.

O alta inovatie a legii este recunoasterea dreptului de a sesiza Instanta de

Contencios Administrativ si persoanei care fara a fi destinatarul sau beneficiarul unui act

administrativ individual este vatamata in drepturile sau interesele sale legitime prin acel

act.

Desi nu rezulta expres din textul legal, se poate desprinde concluzia ca respectiva

actiune se va indrepta atat impotriva autorului actului administrativ vatamator cat si

impotriva beneficiarului sau destinatarului actului. Actul atacat in asemenea conditii este

intotdeauna un act administrativ cu caracter individual.

2. Avocatul Poporului dobandeste cf. actualei legi o dubla calitate procesuala

activa :

18

a) de titular al unei actiuni de Contencios subiectiv prin intermediul careia in urma

controlului realizat potrivit leii sale organice in baza unei sesizari a unei persoane fizice,

Avocatul Poporului sesizeaza instanta de Contencios Administrativ, daca apreciaza ca

legalitatea actului sau excesul de putere nu poate fi inlaturat decat prin justitie. Acest

control se exercita in urmatoarele conditii :

- sa existe o sesizare din partea unei persoane fizice ;

- in baza sesizarii sa se exercite un control in conditiile legii organice a

avocatului poporului ( L35/1997) ;

- actiunea poate viza de regula un act administrativ individual dar

poate viza si un act administrativ normativ ;

- actiunea se poate exercita numai daca Avocatul Poporului apreciaza

ca ilegalitatea actului sau excesul de putere nu pot fi eliminate in alt

mod iar actiunea in Contencios Administrativ este singura solutie.

Rezulta ca Avocatul Poporului trebuie sa motiveze prin cererea

adresata instantei de ce apreciaza ca actiunea judiciara este singura

posibila ;

- petitionarul dobandeste de drept calitatea de reclamant urmand a fi

citat ( petitionar = cel care s-a adresat Avocatului Poporului ;

problema care apare : in ce masura aceasta norma respecta principiul

disponibilitatii specific procedurii civile. Conditia este ca la primul

termen de judecata petitionarul trebuie sa precizeze in scris daca isi

insuseste sau nu actiunea formulata de Avocatul Poporului iat

Instanta trebuie sa ia act prin incheierea de pozitia petitionarului.

Rezulta ca petitionarul are la dispozitie doua posibilitati : fie adera la

actiunea Avocatului Poporului, situatie in care actiunea isi continua

cursul, fie nu achieseaza ( adera), situatie in care dosarul se inchide

iar actiunea este respinsa prin renuntarea petitionarului.

b) de titular al unei actiuni in Contenciosul obiectiv. In aceasta situatie, Avocatul

Poporului actioneaza atunci cand, fie ca exista o sesizare fie ca nu exista, el constata, ca

urmare a controlului exercitat asupra activitatii autoritatilor administrative ca a fost

adoptat un act administrativ cu caracter normativ care afecteaza drepturile si libertatile

cetatenilor si apreciaza ca singura posibilitate de desfiintare a actului este actiunea

19

introdusa la instanta judecatoreasca. Aceasta forma de control nu poate sa vizeze dacat

actele autoritatilor administratiei publice asupra carora Avocatul Poporului exercita

atributii de control potrivit legii sale organice.

Legea Contenciosului Administrativ, prevede ca actiunile Avocatului Poporului

ca si cele ale Ministerului Public sau ale Agentiei Nationale a Functionarilor Publici ( A.

N. F. P.) nu mai pot fi retrase in cazul Contenciosului obiectivintrucat actiunile formulate

la sesizarea unei persoane pot fi retrase de petitionarul respectiv.

20

CURS 6 MINISTERUL PUBLIC(subiect de sezina)

Ministerului public ii este recunoscuta competenta de a sesiza institutiile

de Cotencios Administrativ atunci cand in urma exercitarii atributiilor prevazute in legea

sa organica, apreciaza ca incalcarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane

fizice sau juridice determinate, se datoreaza existentei unor acte administrative ale

autoritatilor publice emise cu exces de putere.

Si in cazul actiunii ministerului public se regasesc atat Contenciosul

Administrativ cand procurorul constata incalcarea unor drepturi sau interese legitime ale

unor persoane fizice sau juridice determinate, cat si forme ale Contenciosului

Administrativ obiectiv, daca Ministerul Public constata ca actele ilegale vatama un

interes public.

Competenta teritoriala in cazul Ministerului Public este diferita :

-instanta de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice in cazul

Contenciosului Administrativ subiectiv ;

instanta de la sediul autoritatii publice emitente in cazul Contenciosuluiobiectiv.

Ca si in cazul actiunilor introduse de Avocatul Poporului, petitonarul

dobandeste de drept calitatea de reclamant urmand a fi citat in aceasta calitate.

Exista o deosebire si anume : in ceea e priveste emitentul actului legal

daca actiunea Avocatului Poporului poate sa vizeze doar acte emise de autoritatile

administrative, actiunile procurolrului pot sa vizeze acte ale oricarei autoritati publice

deoarece competenta Ministerului Public este generala.

Astfel legitimarea procesuala activa a Ministerului Public trebuie

raportata la dispozitiile constitutionale acre ii consacra rolul in activitatea judiciara in

sensul ca reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept precum si

drepturile si libertatile cetatenilor.(art. 131 alin 1 Constitutie).

Autoritatea emitenta a unui act administrativ ilegal

� in cazul in care actul nu mai poatefi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a

produs efecte juridice civile.

Precizari:

21

Actele administrative se impun principiului revocabilitatii- operatiunea

de desfiintare a actului de organul emitent sau de cel ierarhic superior pentru motive de

nelegalitate sau neoportunitate care pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii

actului.

De la acest principiu al revocabilitatii s-au admis exceptii care privesc

doar actele administrative individuale intrucat actele administrative normative sunt

intotdeauna revocabile. Printre aceste exceptii se regasesc si actele administrative care au

intrat in circuitul civil si care ai produs efecte juridice in plan civil.

Pentru a acoperi nevoia desfiintarii unor asemenea acte, care desi au

intrat in circuitul civil sunt ilegale, s-a consacrat dreptul chiar al autoritatii emitente de a

le ataca iar instanta urmeaza in cadrul procesului sa se pronunte si asupra legalitatii

actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal precum si asupra efectelor

civile produse.

Persoanele vatamate prin ordonante sau prin dispozitii din ordonante

Acestea au calitatea procesuala activa de asesiza instantele de

Contencios Administrativ conform unei proceduri specifice reglementate de art. 9 Legea

554/2004.

Aceasta calitate procesuala activa a fost recunoscuta dupa revizuirea

Constitutiei Romaniei care in art 126 alin 6 prevede competenta instantelor de contencios

de a se pronunta asupra cererilor persoanelor vatamate prin ordonante sau prin dispozitii

din ordonante declarate neconstitutionale.

Este vorba de doua categorii de asemenea actiuni :

1. care privesc ordonante pe care un subiect de drept le considera neconstitutionale,

caz in care este necesar sa se pronunte mai inatai Curtea Constitutionala, iar

cererea adresata instantei judecatoresti va fi insotita de exceptia de

neconstitutionaliate. In aceste conditii litigiul de Contencios Administrativ se

suspenda, iar daca exceptia se admite, litigiul se repune pe rol si se continua

judecarea. Daca insa exceptia se respinge, atunci se respinge si actiunea ca

inadmisibila.

22

2. care privesc ordonante care au fost declarate neconstitutionale intr-un alt proces.

In aceasta situtatie persoana vatamata introduce cererea direct la instanta de

Contencios Administrativ insa insotita de decizia Curtii Constitutionale care a

declarat tot sau in parte neconstitutionala ordonanta care vatama persoana

respectiva.

PREFECTUL(subiect de sezina)

In baza art. 123 alin 5 din Constitutie prefectul poate ataca in fata

instantelor de Contencios actele pe care le considera ilegale emise sau adoptate de

Consiliul Local ori de cel Judetean sau de primar, fapt care atrage suspendarea de drept a

actului dedus judecatii.

Reglementarea acestui drept este o consecinta a controlului de legalitate pe

care il exercita prefectul ca reprezentat al Guvernului in teritoriu. Aceasta reglementare a

fost realizata initial prin legile administratiei publice locale(Legea 215/2001 dar si prin

legea cadru pt organizarea si functionarea institutiei prefectului Legea 340/2004).

O noutate adusa de legea noua apare chiar prin denumirea art.3 din lege

care consacra pt prima data in limbajul legislativ de dupa 1990 sintagma de tutela

administrativa.

AGENTIA NATIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Prin modificarile aduse, Legea 188/1999 privind statutul functionarilor

publici, Agentia Nationala a Functionarilor Publici a dobandit legitmare procesuala

activa, ea putand ataca in Contenciosul Administrativ actele prin care se incalca prevederi

referitoare la legislatia aplicabila functionarilor publici consatate in ruma activitatii

proprii de control precum si refuzul autoritatilor publice de a aplica prevederile legale in

domeniul functiei publice si al functionarilor publici.

Ca si in cazul prefectului, actul atacata in aceste conditii este suspendat de

drept. De aceea si acest control poate fi considerat un control de tutele administrativa.

23

Orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau interes legitm(ultimul

subiect de sezina)

Aceasta solutie este necesara in sensul permiterii oricarei persoane morale

de drept public in exercitarea competentei sale sa sesizeze instanta de Contencios

Administrativ. Acestea pot actiona atat in baza legii cadru a Contenciosului Administratvi

cat si in baza unor legi speciale care sa consacre acest drept cu trimitere la legea

Contenciosului Administrativ comun in materie.

Actiunea acestora poate sa vizeze atat vatamarea unui drept subiectiv cat

si a unui interes legitm. In acest caz ne aflam in cadrul Contenciosului obiectiv intrucat

realizarea competentei unui organ [public este o chestiune de ordine publica.

MISIUNE

Misiunea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici constă în dezvoltarea unui corp al

funcŃionarilor publici profesionist, bine pregătit, neutru din punct de vedere politic şi

capabil să asimileze şi să îşi însuşească standardele de performanŃă de la nivelul Uniunii

Europene, în scopul eficientizării administraŃiei publice şi îmbunătăŃirii raporturilor dintre

administraŃie şi principalii săi beneficiari, cetăŃenii.

Activitatea AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici vizează de asemenea autorităŃile

şi instituŃiile administraŃiei publice, funcŃionarii publici, mass-media, organizaŃiile

sindicale, organizaŃiile naŃionale şi internaŃionale, precum şi alte instituŃii străine similare

AgenŃiei.

În demersurile sale de a promova performanŃa în administraŃia publică, AgenŃia NaŃională

a FuncŃionarilor Publici consideră drept resursă strategică factorul uman, având la bază

orientarea spre schimbare şi dorinŃa de perfecŃionare continuă.

VALORI

• TransparenŃa actului administrativ

• Onestitatea şi integritatea în exercitarea funcŃiei publice;

• Respect faŃă de cetăŃean şi orientarea administraŃiei publice către nevoile

acestuia;

24

• Profesionalism şi inovaŃie în exercitarea funcŃiei publice;

• Calitatea serviciilor publice;

• ImparŃialitatea şi obiectivitatea în activitatea funcŃionarilor publici;

• Respectarea normelor eticii şi deontologiei profesionale;

• Flexibilitate, adaptabilitate şi dinamism;

• Comunicare eficientă inter si intra-instituŃională.

25

CURS 7 OBIECTUL ACTIUNII IN CONTENCIOS

ADMINISTRATIV

Noua lege 554/2004 aduce importante modificari in acest sens.

1. Actul administrativ poate imbraca o forma tipica in sensul de act emis de autoritate

insa considerat legal si vatamator cat si o forma atipica in sensul de nesolutionare in

termenul legal a unei cereri. Forma atipica are doua subforme :

-tacerea administrativa;

- tardivitatea.

Notiunea de act administrativ voca in limbaj juridic de drept public o

manifestare de vointa avand un caracter unilateral si expres facuta in scopul de a nsate,

modifica, stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica. Obiectul actiunii este

deci actul adminitrativ in cele doua forme.

2. Urmand linia doctrinei in materie noua lege a Contenciosului Administrativ a

considerat ca se impune ca pe calea Contenciosului Administrativ a fie atacate nu doar

manifestarile unilaterale de vointa facute in regim de drept public ci si manifestarile

bilaterale sau multilaterale facute in acelasi regim de drept public respectiv contractele

administrative. Acesta s-a facut pe fondul recunoasterii a doua categorii de contracte care

emana de la autoritatile publice :

-unele incheiate in regim de drept comun(privat) ;

-altele incheiatein regim de drept public, daca au ca obiect punerea in valoare a

unui bun public, efectuarea unei lucrari publice, prestarea unui serviciu public ori

efectuarea unei achizitii publice.

Astfel L 554/2004 conform art.2 alin 1 lit c aduce o importanta inovatie:

asimilarea actului administrativ a contractelor incheiate de autoritatile publice care au ca

obiect punerea in valoare a unui bun public, efectuarea unei lucrarui publice sau a unei

achizitii publice

3. Recunoasterea expresa ca pe calea Contenciosului Administrativ pot fi atacate atat

actele administrative individuale cat si cele cu caracter normativ.

26

SOLUTIILE PE CARE LE POATE DA INSTANTA IN FUNCTIE DE OBIECTUL

ACTIUNII

A. Atunci cand actiunea vizeaza un act administrativ unilateral normativ sau individual,

insatnata poate pronunta una din urmatoarele solutii :

� poate anula in tot sau in parte actul administrativ emis de autoritatea publica ;

� poate sa oblige autoritatea sa emita un act adminitrativ ori sa elibereze un

certificat, o adeverinta sau orice alt inscris. In aceasta situatie instanta poate

stabili si sanctiuni sub forma unor penalitati pe fiecare zi de intarziere.

� Poate sa hotarasca asupra despagubirilor materiale sau morale daca reclamantul a

solicitat acest lucru.

B. Atunci cand abiectul actiunii vizeaza un contract administrativ(act bilateral sau

multilateral) instanta poate da solutii :

� Sa anuleze total sau in parte contractul ;

� Sa oblige autoritatea sa incheie contractul la care reclamantul este indriduit sub

sanctiunea unor penalitati pentru fiecare zi de intarziere ;

� Sa impuna uneia dintre parti sa indeplineasca o anumita obligatie care ii revine

din contract sub sanctiunea penalitatilor ;

� Sa suplineasca consimtamantul uneia din parti atunci cand interesul public o cere ;

� Sa oblige la plata unor despagubiri materiale si morale.

Exceptia de ilegalitate

Legalitatea unui act administrativ poate fi controlata atat pe cale directa

printr-o actiune introdusa la instanta competenta prin care se urmareste desfiintarea

actului, cat si in mod indirect prin invocarea unei exceptii de nelegalitate.

Invocarea exceptiei de nelegalitate trebuie sa prezinte un interes pentru

judecarea cauzei astfel incat sa hotarasca daca actul trebuie luat in considerare la

solutionarea cauzei. Aceasta exceptie este introdusa prin art.4 din Legea 554/2004, art

prin care se instituie o procedura similara ca cea consacrata de Legea 47/1992 privind

27

solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiilor de neconstitutionalitate. Asa

cum Curtea Constitutionala este singura autoritate jurisdictionala care se poate pronunta

asupra unei exceptii de neconstitutionalitate, exceptie care poate fi ridicata in fata oricarei

instante judecatoresti, tot astfel instanta de Contencios Administrativ este singura

competenta a se pronunte asupra unei exceptoii de nelegalitate a unui act administrativ

acre poate fi ridicata in fata oricarei instante judecatoresti. Ca orice exceptie si exceptia

de nelegalitate poate fi invocata din oficiu sau la cererea partii interesate.

Instanta care judeca litigiul ca trebui mai intai sa verifice in ce masura

solutionarea litigiului depinde de actul administrativ care face obiectul exceptiei, iar daca

constata ca astfel stau lucrurile, va suspenda cauza si va sesiza instanta de contencios

competenta :

� Daca exceptia vizeaza un act emis de autoritatile locale sau judetene, competenta

va reveni sectiei de Contencios Administrativ a Tribunalelor Judetene sau al Mun.

Bucuresti ;

� Daca exceptia vizeaza un act emis de o autoritate centrala competenta va reveni

sectiilor de Contencios Adminitrativ a Curtilor dew appel.

Efectul admiterii unei exceptii de nelegalitate nu este acela al anularii

actului administrativ in tot sau in parte ca in cazul unei actiuni directe, ci al inlaturarii

actului din cauzxa, litigiul urmand a fi judecat de instanta ca si cand actul respectiv nu ar

exista.

28

CURS 8 PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

1. Procedura administrativă prealabilă

2. Procedura în faŃa InstanŃei de Contencios

1. Procedura administrativă prealabilă

Pâna la apariŃia L 554/2004 au existat ample discuŃii dacă să se mai menŃină

sau nu caracterul obligatoriu al procedurii administrative prealabile.

S-a optat în final pentru menŃinerea Contenciosului obligatoriu al acestei

proceduri pornindu-se de la faptul că o asemenea soluŃie este impusă şi de o nouă

ConstituŃie Europeană care consacră pentru prima dată printre drepturile fundamentale,

drepturile cetăŃeanului la o bună administrare.

ExistenŃa unui asemenea drept presupune şi recunoaşterea posibilităŃii pentru

organul administrativ emitent sau cel ierarhic superior de a asigura o bună administrare,

inclusiv de a-şi putea revoca propriul act administrativ, care fără voia sa nu întruneşte

condiŃiile de legalitate. Astfel, procedura administrativă prealabilă oferă o dublă şansă

atât autorităŃii publice de a-şi putea revoca actul şi sa nu mai fie obligată să participe la

un proces care astfel va fi iritat, cât şi pentru cel vătămat care va putea să-şi ocrotească

dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea InstanŃei

Judecatoreşti.

Astfel, potr. art.7 alin.1 din L 554/2004 înainte de a se adresa InstanŃei de

Contencios Administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată într-un drept

al său sau un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, terbuie să solicite

autorităŃii publice emitente în 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot

sau în parte a acestuia. Această plângere se poate adresa în egală măsură şi organului

ierarhic superior dacă acesta există.

Se menŃine astfel, termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii

prealabile prevazut şi de legea veche.

ExcepŃie: Cf. art.7 alin.7 L 554/2004: “ Plângerea prealabilă în cazul actelor

administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice şi peste termenul de

29

30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Acest termen de 6 luni

este unul de prescripŃie.”

În ce priveşte regimul juridic al procedurii prealabile se impun precizările:

a) Când obiectul acŃiunii în Contencios îl formează un contract administrativ,

procedura prealabilă va avea semnificaŃia concilierii, în cazul litigiilor comerciale

dispoziŃiile Codului de Procedură Civilă urmând a fi aplicate corespunzator.

b) Se consacră în mod expres prin noua lege şi posibilitatea de a formula plângere

pentru persoana vatamată într-un drept al său sau un interes legitim printr-un act

individual adresat unui alt subiect de drept. În acest caz, termenul de exercitare a

plângerii prealabile este de 6 luni de la data emiterii actului.

c) Se relevă caracterul facultativ al procedurii prealabile în cazul acŃiunilor

formulate de Prefect, Avocatul Poporului, AgenŃia NaŃională a FuncŃionarilor

Publici, de cei vătămaŃi prin ordonanŃe sau dispoziŃii de ordonanŃe declarate

neconstituŃionale sau în cazul judecării excepŃiei de neconstituŃionalitate de către

InstanŃele de Contencios.

Rezultă, că subiectelor de drept precizate nu li se interzice să parcurgă dacă

doresc, procedura prealabilă înainte de a sesiza InstanŃa de Contencios.

d) Se recunoaşte posibilitatea ca acŃiunea prealabilă să se poată introduce pentru

motive temeinice şi peste termen de 30 de zile dar nu mai târziu de 6 luni de la

data emiterii.

Urmează ca InstanŃa de Contencios să aprecieze dacă o situaŃie susŃinută

departe poate să primească încadrarea juridică de motiv temeinic şi să considere că

acŃiunea poate fi primită chiar dacă a expirat termenul de 30 de zile

2. Procedura în faŃa InstanŃei de Contencios

Potr. art.11 alin.1 L 554/2004 Cererile prin care se solicită anularea unui act

administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins se pot introduce în termen de

6 luni. Acest termen de 6 luni începe să curgă din anumite momente precizate prin

dispoziŃiile art.11 alin.1 lit. a – c L 554/2004.

În ceea ce priveşte regimul juridic al termenelor de introducere a acŃiunilor la

InstanŃa prev. de art. 11 din Lege se precizează două ipostaze:

30

a) acŃiunile în Contencios al căror exerciŃiu se supune unor termeni care vizează

actele administrative individuale şi contractele administrative

b) acŃiuni care pot fi exercitate oricând care vizează actele administrative normative

şi cererile formulate de persoane vătămate prin ordonanŃe declarate

neconstituŃionale.

În cee ce priveşte actiunile supuse unor termene, regula în materie o reprezintă

termenul de 6 luni care este unul de prescripŃie.

Prin excepŃie potr. art.11 alin.2 L 554/2004 pentru motive temeinice în cazul

actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni dar

nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.

Dacă termenul de 6 luni este de prescripŃie, termenul excepŃional de 1 an este

unul de decăderi.

31

CURS 9 REGIMUL JURIDIC AL SUSPENDĂRII ACTELOR ADMINISTRATIVE PE CALEA CONTENCIOSULUI

Regimul suspendării al actelor administrative a suferit multiple modificări prin

L554/2004. În doctrină suspendarea actului administrativ este considerat ca o excepŃie de

la regimul juridic al actelor administrative.

Suspendarea se deosebeşte astfel de revocare, care constituie regula.

Schimbarea fundamentală adusă prin noua lege a Contenciosului vizează posibilitatea ca

suspendarea să poată fi dispusă şi în faza procedurii administrative prealabile.

Cf. art. 14 L 554/2004:

Cf. actualei reglementări există doua tipuri de suspendare:

A. Suspendarea care poate fi introdusă odată cu plângerea prealabilă. Dacă există

cazuri bine justificate şi necesitatea de a se preveni producerea unor pagube

iminente, procedura de judecare a acestei cereri este urgentă, părŃile sunt citate,

iar hotărârea pronunŃată indiferent că este încheiere sau sentintă poate fi atacată cu

recurs în termen de 5 zile de la pronunŃare.

Din punctul de vedere al subiectului care solicită suspendarea în faza

procedurii prealabile aceasta poate fi:

a) suspendarea care poate fi solicitată de persoana vatamată asa cum este ea definită

prin art. 2 alin. 1 lit. a L 554/2004

b) suspendarea care poate fi solicitată de Ministerul Public din oficiu sau la sesizare

atunci când în cauză există un interes public major de natură a perturba grav

funcŃionarea unui serviciu public administrativ de importanŃa naŃională.

Art. 2 alin. 1 lit. s L 554/2004 : “ prejudiciu material viitor dar previzibil cu

evidenŃă sau dupa caz perturbarea previzibilă gravă a funcŃionării unei autorităŃi

publice sau a unui serviciu public”

Hotărârea pronunŃată în acest tip de suspendare produce efecte până la

soluŃionarea cauzei pe fond.

B. Suspendarea solicitată prin acŃiune principală

32

Astfel, art. 15 L 554/2004 face referire la suspendarea actului administrativ

unilateral; rezultă că poate fi vorba cf. definitiei dată de art. 2 alin. 1 lit.c L

554/2004 de un act administrativ cu caracter individual sau normativ ori de un

contract administrativ.

Indiferent dacă a solicitat sau nu suspendarea actului odată cu plângerea

prealabilă sau a solicitat-o dar i-a fost respinsă, reclamantul poate să reintereze

cererea de suspendare odată cu acŃiunea principală.

Din punct de vedere procedural, partea poate să formuleze cererea de suspendare

odată cu acŃiunea principală ca un capăt de cerere distinct sau poate să o

formuleze ca o cerere distinctă care să facă obiectul unui dosar separat, caz în care

cererea trebuie formulată până la soluŃionarea cauzei de fond.

Spre deosebire de primul tip de suspendare, în care hotărârea produce efecte pana

la pronunŃarea InstanŃei de fond, în acest tip de suspendare hotărârea produce

efecte până la soluŃionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Această hotărâre este

executorie de drept, iar introducerea recursului nu are efecte asupra suspendarii.

În ce priveşte InstanŃa competentă să dispună suspendarea:

- din punctul de vedere al competenŃei materiale aceasta se stabileşte în funcŃie de

natura organului de la care emană actul

- în ceea ce priveşte competenŃa teritorială în doctrină s-a decis că nu este de

conceput ca reclamantul să introducă acŃiunea în anulare la InstanŃa de la

domiciliul său, iar acŃiunea în suspendare la InstanŃa de la domiciliul pârâtului,

este astfel logic, ca ambele acŃiuni să fie introduse fie la InstanŃa de la domiciliul

reclamantului fie la cea de la domiciliul pârâtului.

ACTELE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL DE LEGALITATE

ExcepŃiile de la controlul judecătoresc direct asupra actelor administrative conform

actualei Legi a Contenciosului

O condiŃie esenŃială cu caracter negativ de admisibilitate a acŃiunii în justiŃie

împotriva actelor administrative ilegale constă în faptul că actul contestat pe această cale

să nu fie exceptat de la controlul juduciar. Noua lege a Contenciosului consacră ca regulă

33

ganerală competenŃa InstanŃelor Judecatoresti de a verifica legalitatea şi temeinicia

actelor administrative.

Totuşi legea în cauză a prevăzut şi unele excepŃii, în sensul că fie că InstanŃa nu

poate deloc cenzura unele acte din această categorie, fie că respectiva verificare se face

pe cale judiciara în baza altor prevederi speciale. Pe de altă parte ConstituŃia în art.126

alin. 6 garantează controlul judecatoresc asupra actelor administrative ale autorităŃilor

publice însă cu anumite excepŃii. Aceste excepŃii reprezintă fine de neprimire a unor

astfel de cereri introduse în justiŃie.

Instituirea acestor excepŃii a fost determinată printre altele de noua organizare

statală politică şi social- economică care consacră separaŃia puterilor în stat, pluralismul

politic, trecerea la economia de piată bazată în principal pe cerere şi ofertă. Totodată

ConstituŃia a redus şi mai drastic categoriile de acte exceptate de la controlul de

Contencios.

Doctrina în materie a realizat o grupare a acestor excepŃii:

a) derivă din specificul raporturilor sociale în legatură cu care a intervenit actul

dublat de calitatea subiectului emitent al manifestării de vointă.

- actele administrative ale autorităŃilor publice care privesc raportul cu Parlamentul

– cf. art.126 alin. 6 ConstituŃie şi art. 5 alin. 1 lit. a L 554/2004

Legiuitorul nu a stabilit natura juridică a unor astfel de acte exceptate, de aici

concluzia că ele indiferent de regimul lor juridic, legislativ sau administrativ sunt scoase

de sub controlul autorităŃilor judecătoreşti; datorită relaŃiilor în legătură cu care intervin şi

a organelor de la care provin potr. dispoziŃiilor ConstituŃiei şi L 554/2004, aceste acte

numai dacă sunt administrative vor fi exceptate de la Contencios.

Dacă respectivele autorităŃi emit acte în afara acestor raporturi, atunci ele

întrunesc cerinŃe legale de control judiciar şi vor fi susceptibile de cenzură judecătorească

în condiŃiile legii Contenciosului.

Dată fiind poziŃia autorităŃilor publice legal implicate, în această exceptare nu ar fi

exclus ca alte organe de stat inclusiv din subordinea lor, să dispună prin alte acte juridice

de autoritate măsuri de punere în executare a unor acte interesând raportul cu

Parlamentul. Nici aceste acte nu vor putea fi verificate judiciar pe calea Contenciosului.

b) a doua categorie se referă la raporturile sociale în legatură cu care au intervenit

actele administrative.

34

Se refera la raporturile sociale in legatura cu care au intervenit actele administrative.

actele de comandament cu caracter militar.

Conform art5(1) punctul b, Legea 554/2004 acestea sunt exceptate de la controlul

judiciar dat fiind obiectul deosebit de specific al relatiilor in care intervin. Aceasta

exceptie vizeaza toate actele de acest gen indiferent de autoritatea de la care provin, chiar

daca apartin Ministrului Apararii Nationale, Consiliului Suprem al Aparari al Tarii,

Guvernului sau oricarui alt oegan de stat care ar emite astfel de acte in aceasta materie.

Peracontrario alte acte administrative ce provin de la organele mentionate, dar emise in

sfera acestor organe sunt supuse controlului judiciar daca vatama drepturi subiective sau

interese legitime.

Sunt exceptate de la contencios actele administrative emise pentru aplicarea regimului

starii de razboi, a starii de asediu sau a celei de urgente, cele care privesc apararea si si

securitatea nationalaori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru

inlaturarea consecintelor calamitatilor care pot fi atacate numai pentru exces de putere.

articolul 2(1) litera M, Legea 554/2004 defineste excesul de putere ca fiind exercitarea

drepturilor de apreciere apartinand autoritatilor administratiei publice prin incalcarea

drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie sau de

lege.

In cazul primei categorii a actelor administrative pentru aplicarea regimului starii de

razboi, al starii de asediu sau a celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea

nationala ori cele emise pentru apararea ordinii publice, exceptarea lor de la contrlolul de

legalitate are la baza aceleasi motive ca si in cazul actelor de comandament cu caracter

militar; avand in vedere obiectul specific al relatiilor in care intervin indiferent de autorul

lor.

35

Curs 10 GRADELE DE JURISDICTIE SI REGIMUL COMPETENTEI MATERIALE SI TERITORIALE IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Specific litigiilor de contencios este dublul grad de jurisdictie: fondu si recursul care se

judeca dupa caz de sectiile de Contencios Administrativ din cadrul tribunalelor judetene

sau a Municipiului Bucuresti,din cadrul curtilor de apel sau a Inaltei Curti de Casatie si

Justitie.

Noua lege 554/2004 aduce modificari in competenta materiala si teritoriala a

instantelor de contencios.

A. Competenta materiala se stabileste dupa criteriul loculuipe care il ocupa organul

emitent al actului sau care a incheiat contractul administrativ vatamator si criteriul

cuantumului litigiilor.

Criteriul locului

Litigiile privind actele administartive care emana de la organele plasate la nivel

judetean si local se judeca in fond de sectiile de contencios administartiv ale tribunalelor

judetene, respectiv Municipiul Bucuresti, iar in recurs se judeca la sectia de contencios a

Curtii de Apel.

Litigiile care privesc acte ce emana de la organele centrale se judeca in fond de

sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel iar in recurs la sectia de contencios a

Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Criteriul cuantumului

Legea contenciosului a mers pe solutia promovata de Codul de Procedura fiscala

stabilind pragul de pana la 5 miliarde lei pentru sectiile de contencios ale tribunalelor si

de peste 5 miliarde lei pentru Curtile de Apel.

Se respecta astfel principiul unitatii de reglementare.

Acest criteriu nu este valabil pentru orice categorie de litigii ci doar pentru litigiile care

privesc taxe, impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora.

36

Rezulta ca daca este vorba despre un litigiu care are un alt obiect decat cel precizat

anterior dar care implica o suma de 5 miliarde sau mai mare, competenta materiala nu va

mai fi stabilita in functie de organul emitent al actului.

B. Competenta teritoriala

Spre deosebire de vechea lege, legea 554/2004 consacra in mod expres caracterul

alternativ al acestei competente. se prevede ca partea se poate adresa fie la instanta de la

domiciliul sau sediul sau, fie de la domiciliul paratului.

Dispozitiile legale prevad ca daca regulamentul a optat pentru instanta de la domiciliul

paratului nu se mai poate invoca exceptia necompetentei materiale.

37

CURS 11 PROCEDURA JUDECARII FONDULUI SI RECURSULUI IN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIVE

Judecarea fondului

Prin actuala lege se mentine caracterul urgent al judecarii si cu precadere in

sedinta publica iar hotararile pronuntate trebuie sa fie redactate si motivate de urgenta in

termen de cel mult 10 zile de la pronuntare. Termenul de 10 zile este unul de

recomandare iar nerespectarea acestuia de catre judecator constituie o abatere

disciplinara.

Judecata in recurs

Potrivit articolului 20, Legea 554/2004 hotararea pronuntata in prima instanta

poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.

Recursul declarat suspenda executarea si se judeca si el de urgenta. Astfel se mentine

caracterul urgent al judecarii recursului.

Un element de noutate adus de Legea 554/2004 este instituirea, prin articolul 21 a

recursului in situatii deosebite. Astfel recurentul in situatii deosebite, cum ar fi implinirea

termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui

instantei competente sa solutioneze resursul si stabilirea termenului de judecata a

recursului chiar inainte de primirea dosarului.

Daca presedintele apreciaza ca situatia se poate incadra intr-o situatie deosebita

conform textului legal ( art. 21, Legea 554/2004) atunci va admite cererea avand la

dispozitie un interval de 24 de ore in intervalul caruia trebuie sa o solutioneze. In cazul in

care admite cererea solutia se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia sa

redacteze hotararea atacata, sa o comunice partilor sis a trimita dosarul la instanta de

recurs intr-un interval de 5 zile. Recurentul este obligat sa motiveze recursul in termen de

2 zile de la data comunicarii sentintei instantei de fond.

Sub sanctiunea nulitatii acestuia pentru tardivitate.

Pentru a se asigura urgenta specifica institutiei legea prevede ca citarea partilor si

comunicarea solutiei se face cu prescurtarea termenelor la 48 de ore de aceea se foloseste

38

pe langa agentul procedural orice mijloc de comunicare a informatiilor scrise ( faxul,

telefonul, posta electronica).

EFECTELE HOTARARILOR SI PROCEDURA DE EXECUTARE

Hotararile judecatoresti definitivesi irevocabile prin care s-au admis actiunile

formulate conform legii contenciosului constituie titluri executorii.

In ce priveste efectele acestor hotarari se fac precizarile:

- in cazul anularii unui act administrative individual hotararea definitive

produce efecte juridice numai intre partile aflate in litigii; in schimb in

cazul unor acte administrative normative efectele hotararilor sunt erga

omnes. Drept urmare se impune ca aceste hotarari sa fie aduse la

cunostiinta prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei partea I

sau dupa caz in monitoarele oficiale ale judetelor, ori a Municipiului

Bucuresti la cererea instantei de executare ori a reclamantului fiind

scutite de taxele de publicitate.

- daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligate sa

incheie , sa inlocuiasca sau sa modifice un act administrative, sa

elibereze un certificate, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea

hotaririlor definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in

cuprinsul ei, iar in lipsa unuis tfel de termen in cel mult 30 de zile de la

data ramanerii irevocabile a hotaririi;

- daca termenul nu este respectat instanta de executare va putea aplica

fie persoanei obligate, fie conducatorului autoritatii publice o amenda

de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de intarziere,

iar reclamantul va putea sa solicite si sa obtina si despagubiri pentru

intarziere.

In situatia in care si dupa ce s-a aplicat amenda mentionata se persista

neexecutarea sau nerespectarea unei hotarari definitive si irevocabile, aceasta fapta

constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda

de la 25-100 milioane lei.

39

Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta impotriva celor vinovati

de neexecutarea hotaririi prin actiune potrivit dreptului comun.

40

SPEłE

I. ExcepŃie de nelegalitate. CondiŃia existenŃei unei legături între fondul pricinii şi

excepŃia de nelegalitate. Nemotivarea excepŃiei. Respingere.

Lege Nr. 554/2004, art. 4. Drept administrativ. ExcepŃie de nelegalitate.

În conformitate cu dispoziŃiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepŃia de

nelegalitate poate fi invocată doar în cazul în care soluŃionarea pe fond a unei acŃiuni

depinde de actul administrativ a cărui legalitate se cere a fi cercetată. Pentru a putea fi

admisă, excepŃia de nelegalitate trebuie să fie motivată. Analizând motivele invocate,

instanŃa în faŃa căreia a fost invocată excepŃia, în situaŃia în care le găseşte întemeiate,

pronunŃă o încheiere, de asemenea motivată, prin care sesizează instanŃa de contencios

administrativ şi dispune suspendarea judecării cauzei până la soluŃionarea excepŃiei.

În lipsa încheierii de sesizare motivată în sensul stabilirii unei legături intre

fondul pricinii şi excepŃia de nelegalitate, instanŃa de contencios administrativ este

nelegal investită iar hotărârea este pronunŃată cu depăşirea limitelor în care a fost

reglementat controlul judecătoresc al actelor administrative pe cale de excepŃie.

Î.C.C.J., SecŃia de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia nr. 461 din 8 februarie 2006

În cadrul litigiului aflat pe rolul Tribunalului Braşov – SecŃia Civilă, având ca

obiect revendicarea formulată de către reclamantul JudeŃul Braşov în

contradictoriu cu pârâŃii Universitatea „T”, CSC şi Ministerul EducaŃiei şi

Cercetării, a unui imobil compus din teren şi clădire situat în municipiul Braşov,

reclamantul a invocat excepŃia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 emis

de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, ordin prin care a fost atestat dreptul de

proprietate asupra imobilului în cauză, în favoarea UniversităŃii „T”. Sesizată în

temeiul art. 4 din Legea 554/2004 prin încheierea din 16.12.2005 a Tribunalului

Braşov, Curtea de Apel Braşov a admis excepŃia şi a constatat nelegalitatea

Ordinului nr. 5683/15.12.2005 emis de MEC.

41

Împotriva acestei sentinŃe, pârâŃii au declarat recurs, recursurile lor fiind admise pentru

următoarele considerente: În litigiul de drept civil în cadrul căruia a fost invocată

excepŃia de nelegalitate a Ordinului nr.5683/15.12.2005, pârâta Universitatea „T” a

invocat dreptul său de proprietate asupra imobilului, dobândit prin lege ca mod originar

de dobândire a proprietăŃii, şi anume prin îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de art. 166

din Legea nr. 84/1995, aşa cum s-a constatat prin decizia civilă nr. 138/A/05.02.2003 a

Tribunalului Braşov, menŃinută ca legală şi temeinică prin decizia nr. 6458/18.11.2004,

pronunŃată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – SecŃia civilă şi de proprietate

intelectuală.

ExcepŃia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 care a atestat acest drept de

proprietate, ridicată de către reclamant nu a fost motivată, în sensul că nu au fost arătate

acele motive de nelegalitate a respectivului act administrativ pe care partea le consideră

susceptibile să influenŃeze soluŃionarea fondului în cauza de drept civil dedusă judecăŃii.

Datorită neîndeplinirii acestei condiŃii de contestare în justiŃie a unui act administrativ,

pe cale directă sau pe cale incidentă, Tribunalul Braşov nu a verificat dacă între fondul

pricinii pentru care a fost investit şi ordinul emis de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării pe

parcursul judecării cauzei există o legătură juridică, suficientă pentru a face necesară

cenzurarea nelegalităŃii ordinului în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art.4

din Legea nr. 554/2004. La rândul său, Curtea de Apel Braşov, ca instanŃă de contencios

administrativ, nu a examinat dacă erau îndeplinite condiŃiile legale pentru a se pronunŃa

asupra excepŃiei de nelegalitate, deşi încheierea de sesizare a sa nu a fost motivată de

tribunal şi a acordat un termen pentru ca reclamantul să motiveze în fapt şi în drept

excepŃia invocată.

Motivarea depusă ulterior, nu îndeplineşte cerinŃa procedurală impusă de art.4 alin.1

din Legea nr. 554/2004, pentru că reclamantul a justificat invocarea excepŃiei printr-o

simplă enunŃare a normei cuprinsă în textul de lege susmenŃionat, nearătând elementele

de fapt şi de drept care să determine aplicarea ei în cauză. Nefiind stabilită existenŃa

legăturii dintre fondul pricinii şi excepŃia de nelegalitate, instanŃa de contencios

administrativ a apreciat greşit că a fost legal sesizată să cenzureze în temeiul art.4 din

Legea nr. 554/2004 nelegalitatea Ordinului nr. 5683/15.12.2005 şi din acest motiv,

42

hotărârea a fost pronunŃată cu depăşirea limitelor în care a fost reglementat controlul

judecătoresc al actelor administrative pe cale de excepŃie.

Această concluzie rezultă din faptul că actul administrativ cu caracter individual, a

cărui nelegalitate a fost invocată de reclamant, nu produce efecte juridice proprii cu

privire la dreptul de proprietate al universităŃii pârâte asupra imobilului în cauză, întrucât

conŃinutul său atestă regimul juridic al bunului constatat cu autoritate de lucru de lucru

judecat în decizia civilă nr.138 A/5.02.2003 pronunŃată de Tribunalul Braşov – SecŃia

civilă.

Prin această hotărâre judecătorească, menŃinută ca legală şi temeinică prin decizia

nr.6458/18.11.2004 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie – SecŃia civilă şi de proprietate

intelectuală, s-a constatat că Universitatea „T” este, prin lege, titulara dreptului de

proprietate asupra imobilului. Dreptul de proprietate al universităŃii pârâte a fost constatat

în baza art.166 din Legea nr. 84/1995 republicată, reŃinându-se îndeplinirea condiŃiilor

prevăzute de acest text de lege, întrucât imobilul face parte din baza materială a

învăŃământului şi a fost realizat din fondurile statului, prin cumpărare cu venituri

publice. Dreptul de proprietate astfel constatat a fost opus de universitatea pârâtă în

acŃiunea de revendicare formulată de JudeŃul Braşov şi deci apărarea sa a fost întemeiată

pe o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În atare situaŃie, Ordinul nr. 5683/15.12.2005 de atestare a dreptului respectiv este un

act de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile cu privire la îndeplinirea cerinŃelor

prevăzute de art.166 din Legea nr.84/1995 republicată şi deci nu constituie un act juridic

distinct de aplicare a acestei norme legale. Constatând că Ordinul nr. 5683/15.12.2005

este nelegal faŃă de dispoziŃiile art.166 din Legea nr. 84/1995, cu motivarea că această

reglementare nu este aplicabilă universităŃii pârâte, instanŃa de contencios administrativ s-

a pronunŃat implicit asupra fondului litigiului privind dreptul de proprietate, depăşind

astfel cadrul procesual prevăzut de art.4 din Legea nr. 554/2004, întrucât a încălcat

competenŃa materială a tribunalului investit cu acŃiunea în revendicare, dar şi autoritatea

de lucru de judecat a deciziei civile nr.138/A/5.02.2003. Ordinul nr.5683/15.12.2003 nu

atestă o altă situaŃie juridică decât cea constatată prin hotărârea judecătorească

43

irevocabilă menŃionată anterior şi nu produce alte consecinŃe asupra aprecierii dreptului

propriu invocat de universitatea pârâtă în cadrul acŃiunii în revendicare.

Prin motivele de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 invocate pe cale de

excepŃie de către JudeŃul Braşov, se contestă în realitate dreptul de proprietate al

UniversităŃii „T” constatat în mod irevocabil într-un alt litigiu civil, ceea ce aduce

atingere principiului autorităŃii de lucru judecat. Din acest motiv, nu au fost examinate în

cauză susŃinerile formulate de părŃi pe fondul pricinii şi asupra cărora s-a pronunŃat greşit

instanŃa de fond pe calea excepŃiei de nelegalitate, cum sunt apărările referitoare la lege,

ca mod originar de dobândire a dreptului real de proprietate sau prezumŃia de proprietate.

De asemenea, instanŃa de fond s-a pronunŃat greşit asupra unor motive de nelegalitate

care vizează condiŃiile de formă ale Ordinului nr. 5683/15.12.2005 deşi acestea, prin

natura lor, nu pot avea o incidenŃă asupra soluŃiei din litigiul de drept civil şi nici nu au

fost invocate de reclamant în susŃinerea excepŃiei. Astfel, instanŃa de contencios

administrativ a constatat greşit nelegalitatea Ordinului nr.5683/15.12.2005 faŃă de

denumirea dată actului, de lipsa din conŃinutul său a unor dispoziŃii proprii actului

administrativ de autoritate şi emiterea lui anterior încheierii unui protocol de predare –

primire a imobilului, deşi nu s-a contestat că universitatea pârâtă are posesia bunului.

Toate aceste motive de nelegalitate sunt lipsite de relevanŃă la soluŃionarea acŃiunii în

revendicare şi pot fi invocate pe calea unei acŃiuni directe de persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes legitim.

Pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursurile, a casat hotărârea atacată şi

constatând că nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, a

respins excepŃia de nelegalitate a Ordinului nr. 5683/15.12.2005 invocată de JudeŃul

Braşov în dosarul nr. 821/C/2005 al Tribunalului Braşov – SecŃia civilă.

II. JurisdicŃie administrativă specială. CondiŃia notificării prealabile a organului

administrativ jurisdicŃional în cazul renunŃării la calea specială de atac.

44

Legea nr.554/2004, art.6 alin. (3). JurisdicŃie administrativă specială. Prematuritatea

cererii.

În situaŃia în care legea prevede posibilitatea atacării unui act administrativ şi în

cadrul unei jurisdicŃii speciale administrative, iar partea optează pentru această cale, ea

este datoare fie să parcurgă integral procedura specială, fie dacă hotărăşte să renunŃe la

această procedură, să notifice intenŃia sa, în prealabil, organului administrativ

jurisdicŃional. În caz contrar, cererea adresată instanŃei de contencios, va fi respinsă ca

prematură.

Î.C.C.J., SecŃia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 605 din 22 februarie 2006

S.C.”PMH” SRL ConstanŃa a chemat în judecată Ministerul FinanŃelor Publice –

AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală şi DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice

ConstanŃa, solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.1738 din 19 ianuarie 2005,

precum şi a titlurilor executorii nr.1223-1236 din 7 februarie 2005, prin care s-au stabilit

în sarcina societăŃii obligaŃii fiscale de 9.651.616.539 ROL reprezentând majorări şi

penalităŃi de întârziere aferente sumelor amânate la plată în baza convenŃiilor nr.24/2002

şi respectiv nr.21/2002, arătând că a respectat întocmai graficele de eşalonare la plată

stabilite în baza celor două convenŃii, astfel încât urma să beneficieze de reducerea cu

50% şi respectiv 75% a majorărilor şi penalităŃilor de întârziere aferente obligaŃiilor

restante către bugetul de stat, respectiv către bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel

cum era stabilit în convenŃii. A mai arătat că în urma intrării în vigoare a OG nr.94/2004,

aprobată prin Legea nr.507/2004, îndeplineşte condiŃiile pentru a beneficia la 31

decembrie 2004 de scutirea la plata majorărilor şi penalităŃilor de întârziere amânate la

plată prin cele două convenŃii, astfel încât actul administrativ fiscal din 19 ianuarie 2005

a fost întocmit printr-o interpretare eronată a prevederilor ordonanŃei.

Prin sentinŃa civilă nr.181 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel ConstanŃa – SecŃia

comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată

excepŃia privind prematuritatea actului, invocată de pârât, şi a admis în parte acŃiunea, în

45

sensul anulării actului administrativ-fiscal nr.1738 din 19 ianuarie 2005 şi al titlurilor

executorii nr.1223 – 1236 din 7 februarie 2005. InstanŃa a reŃinut că, în raport de norma

specială prevăzută de art.174 alin.1 Cod procedură fiscală, societatea nu era obligată să

epuizeze procedura administrativă de contestare, având dreptul de a se adresa instanŃei de

judecată în vederea realizării dreptului său şi că reclamanta a respectat prevederile celor

două convenŃii încheiate privind condiŃiile de acordare a înlesnirilor şi graficele de

eşalonare la plată, astfel încât nu se justifică stabilirea majorărilor şi penalităŃilor de

întârziere consemnate în actul administrativ fiscal întocmit la 19 ianuarie 2005.

DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice ConstanŃa şi Ministerul FinanŃelor Publice –

AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală au declarat recurs invocând greşita respingere

a excepŃiei prematurităŃii acŃiunii, în raport de împrejurarea că reclamanta a formulat

contestaŃie administrativă împotriva actului fiscal, după care, fără a aştepta epuizarea căii

administrative de atac, prin emiterea unei decizii de către Ministerul FinanŃelor Publice -

AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală, s-a adresat direct instanŃei, care a dispus

anularea actului atacat. Pe fondul litigiului, recurenŃii au arătat că adresa nr.1738 din 19

ianuarie 2005, a cărei anulare s-a dispus, nu îndeplineşte condiŃiile pentru a fi considerată

un act administrativ de autoritate, întrucât prin acea adresă, societatea a fost doar

înştiinŃată că urmează să achite obligaŃiile bugetare restante, actul fiind aşadar, doar o

înştiinŃare de plată, conform art.136 Cod procedură fiscală, urmată de emiterea titlurilor

executorii.

Recursul este fondat. Astfel, reclamanta şi-a întemeiat acŃiunea pe dispoziŃiile art.21

alin.4 din ConstituŃie, potrivit cărora jurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative

şi gratuite şi pe prevederile art.174 alin.1 Cod proc. fisc, conform cărora contestaŃia

administrativă împotriva actelor fiscale nu înlătură dreptul la acŃiune al celui care se

consideră lezat în drepturile sale, în condiŃiile legii.

InstanŃa de fond a reŃinut în mod justificat că procedura administrativă de soluŃionare a

contestaŃiei formulate împotriva actelor administrative fiscale nu are caracter obligatoriu.

În cauză însă, reclamanta a urmat această procedură, formulând contestaŃie

administrativă, înregistrată sub nr.11232 din 23 februarie 2005, ce a fost transmisă

Ministerului FinanŃelor Publice –DirecŃia Generală SoluŃionare ContestaŃii, ca organ

46

administrativ jurisdicŃional competent să emită decizie potrivit art.178 alin.1 lit. c Cod

proc. fisc.

Reclamanta nu a aşteptat însă epuizarea procedurii administrative, adresându-se

ulterior cu acŃiune instanŃei de contencios administrativ, cerere în care a invocat şi

dispoziŃiile Legii nr.554/2004. Prevederile legii contenciosului administrativ vin în

completarea dispoziŃiilor Codului de procedură fiscală care reglementează jurisdicŃia

administrativă specială, în art.6 alin.3 din Legea nr.554/2004 prevăzându-se posibilitatea

pentru partea care a optat pentru această jurisdicŃie să renunŃe la calea administrativ-

jurisdicŃională, caz în care va notifica intenŃia sa organului administrativ - jurisdicŃional

sesizat, ce va emite o decizie care să ateste această împrejurare.

Reclamanta nu s-a conformat însă acestor dispoziŃii, sesizând instanŃa de contencios

administrativ fără a notifica acest fapt Ministerului FinanŃelor Publice ce fusese deja

sesizat cu soluŃionarea procedurii administrative de contestare a actului administrativ

fiscal. Şi în ipoteza în care reclamanta, prin contestaŃia adresată Ministerului FinanŃelor

Publice, a înŃeles să opteze pentru efectuarea recursului administrativ prevăzut de art.7

alin.2 din Legea nr.554/2004, avea dreptul de a sesiza instanŃa de judecată de-abia după

primirea răspunsului sau după expirarea termenului de răspuns, ceea ce nu s-a întâmplat.

În consecinŃă, critica privind neefectuarea procedurii prealabile este întemeiată, motiv

pentru care Curtea, admiŃând recursul declarat de pârâŃi, a casat sentinŃa şi a respins

acŃiunea ca prematur introdusă.

III. ExcepŃie de nelegalitate privind un act administrativ cu caracter normativ.

Admisibilitate.

Legea nr. 554/2004, art. 4. Act administrativ normativ. ExcepŃie de nelegalitate.

Este greşită interpretarea potrivit căreia un act administrativ cu caracter normativ nu

poate face obiectul excepŃiei de nelegalitate, considerând că în condiŃiile art. 11 alin. (4)

din legea contenciosului administrativ, acesta ar putea fi atacat oricând pe calea acŃiunii

directe.

47

Textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu face nici o distincŃie între actul cu caracter

individual şi actul cu caracter normativ, singura cerinŃă expresă a legii pentru

admisibilitatea excepŃiei de nelegalitate a unui act administrativ fiind cea privind

caracterul unilateral al acestuia.. Aşadar, excepŃia de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004,

privind concesiunea unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, act administrativ

unilateral cu caracter normativ, este pe deplin admisibilă.

Î.C.C.J., SecŃia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 633 din 22 februarie 2006

În litigiul aflat pe rolul Tribunalului Târgu Mureş, având ca părŃi pe reclamanta VE şi

pârâtul Consiliul JudeŃean Mureş, iar ca obiect obligarea autorităŃii administrative

judeŃene la încheierea contractului de concesiune privind un spaŃiu din Târgu Mureş în

care funcŃionează un cabinet medical, înfiinŃat de reclamantă în baza OrdonanŃei

Guvernului nr.124/1998, a fost invocată excepŃia de nelegalitate a H.G. nr. 884/2004.

Investită cu soluŃionarea excepŃiei, Curtea de Apel Târgu Mureş – SecŃia comercială şi de

contencios administrativ a respins-o ca inadmisibilă.

Pentru a pronunŃa această sentinŃă instanŃa de fond a reŃinut că dispoziŃiile art.4 din

Legea nr.554/2004 privitoare la excepŃia de nelegalitate care poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, au în vedere doar actele administrative cu caracter individual şi care

nu ar mai putea fi atacate cu acŃiune directă prin împlinirea termenelor de 6 luni,

respectiv de un an de la data emiterii actului conform art.11 din lege. Or, hotărârea de

guvern ce se atacă este un act administrativ cu caracter normativ şi care potrivit art.11

alin.4 din lege, poate fi oricând atacată pe calea acŃiunii directe la instanŃa competentă de

contencios administrativ. Pe de altă parte se reŃine că la data sesizării instanŃei, H.G. nr.

884/2004 era intrată în circuitul civil, producând efecte juridice în privinŃa concesionării

spaŃiilor cu destinaŃia de cabinete medicale înfiinŃate potrivit O.G. nr.124/1998 aprobată

prin Legea nr.629/2001, hotărârea fiind emisă chiar în aplicarea acestei ultime legi, având

din acest punct de vedere putere de lege.

48

Împotriva sentinŃei a declarat recurs pârâtul Consiliul JudeŃean Mureş, susŃinând

că prin respingerea ca inadmisibilă a excepŃiei de nelegalitate invocată, instanŃa de

fond a dat o interpretare greşită textului de lege – art.4 din Legea nr.554/2004 acesta

referindu-se la „actul administrativ unilateral a cărei legalitate poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepŃie, din oficiu sau la cererea părŃii

interesate”, înŃelegând prin aceasta atât actele administrative individuale cât şi cele

cu caracter normativ. Hotărârea de guvern atacată, dispune în mod imperativ

privitor la bunuri aparŃinând domeniului public local, cu privire la regimul juridic

al acestora dar şi cu privire la un preŃ impus, al redevenŃei în primii 5 ani de

concesiune, precum şi la durata acesteia, ceea ce echivalează cu o îngrădire a

dreptului de proprietate reglementat de Legea nr.213/1998 şi o încălcare gravă a

principiului autonomiei locale, principiu formulat expres în art.120 alin.1 din

ConstituŃia României cât şi în dispoziŃiile Legii administraŃiei publice locale

nr.215/2001.

Recursul este fondat. Obiectul excepŃiei de nelegalitate îl constituie H.G. nr. 884/2004,

privind concesionarea unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, emisă în vederea

aplicării dispoziŃiilor art.10 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul

juridic al acesteia. Având în vedere definiŃia dată noŃiunii de act administrativ prin art.2

alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, se constată că

Hotărârea de Guvern atacată este într-adevăr, un act administrativ unilateral cu caracter

normativ, aşa cum reŃine corect şi instanŃa de fond.

În mod eronat însă, prima instanŃă reŃine că aceasta nu poate face obiectul excepŃiei de

nelegalitate, tocmai datorită caracterului său de act normativ, legalitatea ei putând fi

cercetată oricând pe calea unei acŃiuni separate, în condiŃiile art.11 alin.4 din legea

contenciosului administrativ. Art.4 din Legea nr.554/2004, nu face nici o distincŃie între

act unilateral cu caracter individual şi act unilateral cu caracter normativ, textul de lege

referindu-se pur şi simplu la faptul că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate

fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepŃie, din oficiu sau la cererea

părŃii interesate”. Aşadar, excepŃia de nelegalitate a H.G.nr.884/2004 privind concesiunea

unor spaŃii cu destinaŃia de cabinete medicale, act administrativ unilateral cu caracter

normativ, este pe deplin admisibilă.

49

Constatând deci că instanŃa de fond a pronunŃat o sentinŃă nelegală şi netemeinică,

recursul declarat a fost admis, sentinŃa atacată casată, iar cauza a fost trimisă aceleiaşi

instanŃe spre rejudecare.

IV. Suspendarea executării actului administrativ. CondiŃii.

Lege nr. 554/2004, art.14 alin. (1) Act administrativ. Suspendarea executării.

Din conŃinutul art. 14 alin.(1) al Legii nr.554/2004 rezultă că pentru soluŃionarea

favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiŃii:

cazul să fie bine justificat şi paguba să fie iminentă. Simpla susŃinere a reclamatei în

sensul că nu datorează suma la care a fost obligată, precum şi împrejurarea că prin

cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a

societăŃii, nu sunt de natură a satisface cerinŃele legii în ceea ce priveşte admisibilitatea

cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Î.C.C.J., SecŃia de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005

Împotriva sentinŃei civile nr.188 din 31 mai 2005, prin care Curtea de Apel Timişoara

– secŃia comercială şi de contencios administrativ a admis cererea reclamantei SC „N”

SRL de suspendare a executării procesului verbal de control nr. 4170/1114.02.2005, a

declarat recurs Autoritatea NaŃională a Vămilor prin DirecŃia Regională Vamală

Timişoara, susŃinând pe fond că, în cauză, nu erau îndeplinite cerinŃele art.14 din Legea

nr.554/2004.

Recursul este întemeiat. PrezumŃia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură

actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ

unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt

emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de

neconceput. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o

50

situaŃie de excepŃie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiŃiile anume

reglementate.

Art.14 din Legea nr.554/2004 în baza căruia a fost introdusă cererea de faŃă stabileşte

că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu

sesizarea, în condiŃiile art.7 a autorităŃii publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanŃei competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ până la pronunŃarea instanŃei de fond”. Aşadar, din textul precizat rezultă

că cererea de suspendare poate fi introdusă şi în perioada recursului prealabil, deci

anterior sesizării instanŃei cu fondul acŃiunii, şi că pentru soluŃionarea favorabilă trebuie

îndeplinite în mod cumulativ două condiŃii: cazul să fie bine justificat şi paguba iminentă.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenŃei acestor condiŃii.

Prin procesul verbal de control încheiat de organele vamale la 11 februarie 2005 a cărei

executare s-a solicitat a fi suspendată s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante o datorie

bugetară de 24.025.429.871 ROL reprezentând diferenŃe de taxe vamale şi de TVA,

dobânzi şi penalităŃi pentru operaŃiuni de import efectuate în perioada ianuarie 2001 –

decembrie 2004. Simpla susŃinere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a

fost obligată prin actul administrativ în discuŃie şi la care prima instanŃă face referire în

fundamentarea soluŃiei adoptate, nu satisface cerinŃele art.14 alin.(1) din Legea

nr.554/2004. Faptul că suma stabilită prin actul de control depăşeşte 24 miliarde ROL şi

că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu

înseamnă că, implicit există şi o pagubă iminentă.

Aşa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea

unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ,

soluŃia adoptată de instanŃa de fond este nelegală şi netemeinică. In consecinŃă, recursul a

fost admis, hotărârea atacată casată, iar cererea reclamantei respinsă.

BIBLIOGRAFIE

51

� Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ. EdiŃia a III-a, revăzută şi

adăugită” , Editura Juridică Nemira, Bucureşti, 2000;

� Toader Toma, „Tratat de drept administrativ”, Editura Vasiliana, Iaşi, 2003;

� Gabriel Bădărău, „Drept Administrativ. Suport de curs”

� http://www.scj.ro