Design institutional si sisteme de partid

În general elementele de baza ale designului institutional ne spun putin despre tipurile de politici si coalitii preferate si despre capacitatea parlamentarilor de a actiona colectiv pentru a-si apara valorile.In cercetarile din domeniul politicilor comparate apar doua asumptii: cum ca majoritatile sunt de o importanta capitala si ca sigla partidului reprezinta cel mai important predictor despre modul in care se vor comporta si in ce tip de coalitii vor intra politicienii. Un sistem de partide care este prea reprezentatativ, bineinteles ca apare si diversitatea valorilor din cadrul electoratului, poate contribui la impasul crearii politicilor, iar pe langa problemele numarului si diversitatii partidelor care castiga reprezentare in parlament, se pune problema coeziunii si disciplinei interne a partidelor, acestea presupunand compromisuri intre responsabilitate fata de cetateni si capacitatea de a actiona decisiv pentru depasirea impasurilor.

Sprijinul pentru regim si guvernabilitatea

Analiza institutionala are o importanta particulara pentru consolidarea noilor democratii deoarece regulile formale pot afecta atat acceptarea noilor regimuri, cat si guvernabilitatea sistemului. O data ce au trecut primele zeci de ani in care majoritatea tarilor din ”al treilea val” au mentinut sprijinul pentru institutiile democratice, problema guvernabilitatii devine din ce in ce mai dominanta; de exemplu executivele carora le lipseste in mod constant sprijinul unei majoritati in legislativ contribuie la conflictul cronic dintre ramurile guvernarii, care, la randul sau, poate genera crize constitutionale. Pe langa faptul ca afecteaza relatiile dintre legislativ si executiv prin modelarea sistemului de partide, designul institutional afecteaza si coeziunea interna a partidelor. La o extrema, partidele care sunt intr-atat de divizate intern incat nu pot actiona colectiv nu sunt capabile sa raspunda rapid la crizele politice si sa prezinte cetatenilor optiuni coerente in alegeri.In concluzie designul institutional modeleaza atat structura generala a sistemelor de partide, cat si comportamentul politicienilor in cadrul partidelor. El reprezinta o problema critica si generatoare de disputele politice pentru democratiile tiner care lupta sa obtina sprijinul popular pentru noile proceduri politice si sa atinga echilibrul intre fermitatea guvernamentala si deilberare.

Impactul sistemelor electorale

In ciuda faptului ca formulele electorale, prin care voturile sunt transformate in locuri, afecteaza semnificativ proportionalitatea si distribuirea locurilor la margine, elementul critic al sistemelor electorale, ce conduce la aceste rezultate, este numarul locurilor legislative care sunt

alocate intr-o anumita circumscriptie electorala, numita magnitudinea circumscriptiei(M). Magnitudinea circumscriptiei, formula electoralã si pragul electoral au fost elementeleprincipale ale analizelor institutionale ale sistemelor de partide, iar efectele fiecãreiadintre acestea sunt relativ bine întelese. Desigur, în realitate, identificãm variatii aleacestor caracteristici chiar si în cadrul sistemelor electorale. Cel mai semnificativ dintreele este fenomenul sistemelor electorale mixte sau cu mai multe niveluri de distribuire alocurilor (sisteme electorale, multinivel) în care circumscriptiile geografice se suprapun. O variantã din ce în ce mai popularã a sistemelor mixte combinã alegerile unimodalepentru o parte a legislativului cu alegeri pe liste, printr-o formulã electoralã cu un gradridicat de proportionalitate, pentru restul locurilor de la nivelul superior de distribuire alocurilor. Impactul la nivel agregat asupra sistemului de partide depinde de mãrimeaacelor circumscriptii, de formula folositã pentru alocarea locurilor, de cerintele pragurilorlegale si metoda de distribuire folositã pentru locurile de la nivelul superior.In final se poate spune ca, la nivel agregat, teoriile despre impactul institutiilor electorale asupra sistemelor de partide sunt destul de bine dezvoltate si sprijinite de evidentele empirice Pentru a întelege modul în care designul institutional afecteazã sistemele de partide în afara regimurilor parlamentare pure, este foarte important sã se examineze sistemele electorale pentru executive si relatia lor cu alegerile pentru parlament.

Formula electorala pentru alegerea executivului

Pentru aproape toate alegerile prezidentiale exista doua tipuri de formule electorale: pluralitar si majoritar in doua tururi de scrutin. In sistemul pluralitar este ales candidatul cu cele mai multe voturi, iar in sistemul majoritar este nevoie de o majoritate a voturilor pentru a putea fi ales din primul tur; daca niciun candidat nu-si asigura majoritatea, atunci primii doi candidati intra in turul doi de scrutin.Distinctia dintre alegerile prezidentiale in sistem pluralitar si cele in sistem majoritar cu doua tururi de scrutin nu constituie neaparat o dihotomie stricta. Alegerile pluralitare sunt larg criticate deoarece, in ciuda faptului ca incurajeaza formarea unor coalitii largi permit alegerea unui candidat sprijinit numai de o minoritate a alegatorilor, daca exista o fragmentare in randul candidatilor.

Cicul electoral

Ciclul electoral reprezinta o alta caracteristica critica a designului institutional, ce afecteaza sistemul de partide. Intre sistemele politice exista variatii enorme in ceea ce priveste ciclurile electorale: in multe cazuri alegerile prezidentiale si parlamentare au loc simultan, iar membrii ambelor puteri servesc in mandate simultane. Pe de alta parte este posibil ca aceste alegeri sa fie asincrone. Existã trei seturi de factori institutionali care sunt cei mai importanti în modelarea sistemului de partide la nivel agregat: regulile electorale de alegere a legislativului,regulile electorale de alegere a executivului si ciclul electoral. Apar doua efecte ale ciclului electoral, care sunt legate unul de celalalt: efectul asupra fragmentarii sistemelor de partide si efectul asupra sprijinului partizan din legislativ pentru presedinte. Importanta acestor efecte este subliniatã de faptul cã foarte multe democratii noi au presedinti alesi în mod direct. Toate statele din America Latinã care s-au democratizat si redemocratizat în anii 80 îsi aleg în mod direct sefii executivelor. Acelasi lucru este valabil si în unele dintre cele mai remarcabile cazuri de democratizare din Asia, Filipine, Coreea de Sud si Taiwan, precum si în multe dintre democratiile emergente din Africa. Aproape toate statele post-sovietice îsi aleg în mod

direct presedintii si la fel se întîmplã în cazul Poloniei si României. Pe scurt, nici o teorie ce priveste designul institutional si sistemul de partide nu poate fi completã dacã nu ia în considerare interactiunea importantã dintre alegerile legislative si cele executive.

Politicieni si partide

Factorii institutionali sunt extrem de importanti pentru explicarea motivatiilor parlamentarilor si a capacitatii partidelor parlamentare de a actiona colectiv. Apare aici o distinctie critica intre aranjamentele institutionale care ii incurajeaza pe parlamentari sa-si cultive imaginea personala in randul alegatorilor si cele care pun imaginea colectiva a partidului mai presus de imaginea lor personala. Existã un numãr de cauze pentru tensiunea dintre reputatia personalã si cea partizanã.În primul rînd, tipurile de bunuri si servicii pentru care parlamentarii pot revendicapaternitatea sunt, de obicei, costisitoare, in al doilea rînd, timpul si efortul dedicat de parlamentari cultivãrii imaginii personale îi împiedicã sã dezvolte politici publice cuprinzãtoare si sã le pãstoreascã pe parcursul procesului legislativ si in al treilea rînd, regulile electorale care presupun existenta unei competitii între membriiaceluiasi partid, precum si o competitie între partide,îi motiveazã pe parlamentaripentru a-si cultiva o reputatie personalã. Deoarece variatiile în designul institutional modeleazã în mod direct compromisul între reprezentarea personalã si cea partizanã, ele ne ajutã în explicarea tipurilor de politici si coalitii pe care parlamentarii le vor valoriza si vor prezice capacitatea partidelor parlamentare de a actiona colectiv. Tipul de regim si regulile electorale sunt douã aspecte importante ale designului institutional.

Tipul de regim si regulile electorale

Guvernamantul parlamentar produce partide mai unite decat o face guvernamantul prezidential. Dependenta mutuala a cabinetului si parlamentului pentru supravietuire creeaza o motivatie puternica pentru parlamentari sa formeze coalitii stabile pe baza unor platforme politice largi. Distinctia traditionalã dintre guvernãmîntul prezidential si cel parlamentar, pe acestebaze, are însã numai o valoare limitatã, din douã motive: in primul rînd, în regimurilecu presedinti alesi puterile constitutionale acordate presedintilor si parlamentelor, atîtasupra legislatiei, cît si asupra compozitiei guvernului, variazã foarte mult; in al doilea rînd, în noile democratii a crescut foarte mult tendinta de a instala presedinti, dar de a înzestra parlamentele cu un anumit nivel de control al supravietuirii cabinetului. Atributul comun al acelor regimuri, cu sau fãrã presedinti, ale cãror partide manifestã secretul eficient al sprijinului coeziv pentru executive este cã, o datã alese, cabinetele sunt responsabile exclusiv în fata parlamentului. În cele mai multe sisteme, însemnele de partid transmit alegãtorilor informatii ce potfi foarte costisitoare în cazul comunicãrii lor individual, de cãtre candidati. Astfel,capacitatea liderilor de partid de a controla accesul la însemnele partidului este o resursãfoarte importantã în organizarea si motivarea politicienilor de rînd. Existã douã elemente în acest sens: controlul asupra sustinerii candidatilor de cãtre partid si controlul pozitiei pe care candidatii o au pe lista de partid în cadrul sistemelor cu liste. În alte sisteme, candidatii individuali obtin accesul la însemnele de partid prin colectarea unui numãr necesar de semnãturi si plata unei taxe de înregistrare (Columbia), prin cîstigarea alegerilor primare (SUA) sau printr-un drept garantat parlamentarilor în exercitiu (Brazilia). Liderii de partid nu mai pot interzice folosirea însemnelor. În aceste cazuri, motivele existente împotriva coeziunii de partid si în favoarea personalismului sînt cele mai mari.

Modul în care cetãtenii îsi exprimã votul si modul în care sînt agregate voturile pentrucandidati si partide influenteazã, de asemenea, coeziunea de partid.

Competitia intrapartizana

Un control asupra însemnelor de partid, tipurile de vot si colectarea voturilor determinãgradul în care candidatii aceluiasi partid trebuie sã concureze unul împotriva altuiapentru cîstigarea alegerilor. Aceste trei variabile au efecte directe asupra compromisuluidintre reprezentarea personalã si cea partizanã în parlament. Un control mai puternic alliderilor asupra însemnelor de partid genereazã o reprezentare mai mult partizanã simai putin personalã. Similar, cerinta voturilor partizane, si nu bazate pe preferintelepersonale favorizeazã reprezentarea partizanã.In cazul in care competitia intrapartizana este absenta liderii de partid controleaza insemnele de partid si structura listelor de partid, astfel incat candidatii au motive sa se supuna directivelor conducerii. In cazul in care exista competitie intrapartizana pentru voturi, este rezonabil sa ne asteptam ca reputatia personala sa conteze mai mult decat ar face-o in sistemele cu liste inchise. Majoritatea e un determinant important al compromisului dintre reprezentarea personalã si cea partizanã, dar efectul sãu depinde de valorile celorlalte variabile ale sistemului electoral.

Sistemele electorale mixte

Sistemele electorale mixte pot oferi categorii diferite de stimulente pentru grupuri diferite de parlamentari, în acelasi for legislativ.Într-adevãr, un scop deseori mentionat al sistemelor electorale mixte este acela de areprezenta, la un nivel al sistemului electoral, parlamentarii ce au legãturi puternice cuelectoratul, iar la un alt nivel, partidele cu interese politice ce transcend grupurileelectorale restrînse geografic.Acolo unde liderii nu controleazã accesul la însemnele de partid, se pot dezvolta douãsisteme de partide, paralele si complet distincte, în cadrul aceleiasi camere legislative.În concluzie, natura partidelor din sistemele electorale mixte depinde de gradul încare organizatiile de partid si liderii dispun de resursele necesare pentru a cîstigaalegerile uninominale, versus gradul în care candidatii din alegerile uninominale actioneazãca antreprenori politici individuali. Nu este clar modul în care, în cele mai noi sistememixte, se va obtine echilibrul dintre controlul partidului si independenta candidatului,dar acest lucru promite sã fie un domeniu de cercetare interesant.

Agenda curenta pentru cercetare

In acest articol este implicitã premisa cã sistemele de partide sunt în mare mãsurã produse ale regulilor institutionale.Cea mai importantã provocare la aceastã agendã este constatarea directã cã designulinstitutional nu este pur si simplu impus exogen în sistemele politice. Regulile contestãriipolitice sunt ele însele produse ale proceselor politice si fac subiectul disputei si negocieriicontinueDouã rezultate ale acestei prime cercetãri sugereazã faptul cã tratarea regulilor formale ca variabile independente si examinarea lor ca produse ale competitiei politice nu sunt în mod necesar abordãri antitetice. Chiar si acolo unde regulile fundamentale ale competitiei nu sunt impuse de un actor exterior, tiparele comportamentale, o datã stabilite, ajung repede sã modeleze asteptãrile si strategiile actorilor politici. Chiar dacã institutiile sunt definite

minimal ca seturi comune de asteptãri cu privire la comportamentul altor actori politici, existã o bazã teoreticã pentru a crede cã institutiile modeleazã alternativele care sunt viabile încompetitia politicã si în construirea coalitiilor.Examinarea regulilor formale ca produse ale contestãrii politice oferã, în esentã, unsuport empiric pentru asertiunile teoretice.