DE LA STRATEGIE LA DEMERS DIDACTIC IN

INTERDISCIPLINARITATE

Prof. inv. primar Medina Irod

Motto:

“Cel mai puternic argument pentru interdisciplinaritate este chiar faptul ca viata nu

este impartita pe discipline.” (J. Moffet)

Abstract

Characteristics of teaching and learning in modern teaching of a school that

wants to be modern and European, at the same time, while seen from the perspective

of four factors: student, teacher, teaching, assessment. The teacher becomes the

moderator, facilitator and partner learning, while supporting the students to

understand and explain their views. The student is placed permanently in a position

to make, to give answers and to have personal opinions. The finality of learning,

skill prevails and practical skills training.

Interdisciplinarity ensure systematic and gradual formation of student learning

communicative culture necessary for networking with peers, for successful

completion of the next steps in learning, for lifelong learning.

In societatea contemporana, aflata intr-o continua transformare si dezvoltare,

educatia si invatamantul sunt puse in situatia de a tine pasul cu societatea actual si

cu ritmul ei alert de evolutie.Ca raspuns la transformarile sociale, sistemul

educational a elaborat o serie de noi metode si procedee care sa raspunda cerintelor

contemporaneitatii.

Invatamantul modern, la care a aderat si cel romanesc, preconizeaza o

metodologie bazata, in special pe actiune si pe promovarea imaginatiei si creativitatii

elevului. Inovarea in domeniul strategiilor si demersurilor didactice constituie o

necessitate a zilelor noastre pentru cautarea de noi variante in sporirea eficientei

activitatii instructiv-educative in scoala.

Caracteristicile demersului didactic in invatamantul modern si european in

acelasi timp, decurg din perspectiva celor 4 factori: elev, profesor, invatare, evaluare.

Pentru a avea succes in procesul instructiv-educativ trebuie sa construim o

buna contextualizare si articulare a traseului didactic. Strategiile didactice trebuie sa

fie flexibile, respective sa poata fi modificate, reformate infunctie de context, sa

genereze atat invatarea cat mai ales schimbarea de atitudini si comportamente in

situatii didactice diverse.

Insa aceasta diversitate de contexte nu poate fi privita separat. Disciplinele nu

ne dau imaginea completa a lucrurilor, daca le privim izolat. Articulandu-se intre

ele, integrandu-se, ele isi indeplinesc rolul in mod eficace. Teoretic vorbind,

interdisciplinaritatea presupune intersectarea diferitelor arii disciplinare prin

ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, se cauta teme comune pentru diferite

obiecte de studio cu un ordin de invatare mai inalt, termen regasit in limba engleza

ca “higher order leaning objectives”.

Capacitatile metacognitive, cum ar fi luarea deciziilor, rezolvarea de probleme,

invatarea eficienta sunt unele din aceste obiective.

Prin interdisciplinaritate se realizeaza actiunea deschisa dintre component sau

continuturi interdependente din doua sau mai multe discipline, ce implica

interpenetrarea acestora.

demers didactic

elev

evaluare

profesor

invatare

La nivelul proiectarii curriculare vorbim de competente transversale, integrate,

cheie, crosscurriculare.

Abordarea unui demers didactic in stil interdisciplinar are mai multe avantaje:

incurajarea colaborarii directe si a schimbului intre specialist care provin din

domenii diferite contribuind la constituirea unui caracter deschis al cercetarii,

al practicii sociale si al curriculu-mului scolar

centrarea procesului de instruire, de invatare, pe elev, dezvoltarea

pedagogiilor active

lucrul pe centre de interes

invatarea tematica sau conceptual

invatarea pe baza de proiecte sau problem

invatarea prin cooperare

creearea unor structuri de tip mental –actional- comportamente flexibile si

integrate cu potential de transfer si adaptare

invatare durabila si cu sens, prin actiuni permanente intre discipline, prin

relevant explicita a competentelor formate, in raport cu nevoile personale,

sociale si profesionale

interactiuni si corelatii

competente integrate

competente crosscurriculare

competente transversale

competente cheie

Deşi, interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea ştiinţifică,

putem identifica unele modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul

curriculum-ului şcolar. Acestea se pot realiza atât la nivelul macroeducaţional (cel

al proiectării şi elaborării curriculum-ului: planuri, programe, manuale şcolare), cât

şi la nivelul microeducaţional (cel al activităţilor de predare-învăţare-evaluare,

desfăşurate într-un cadru formal sau nonformal).

Un conţinut şcolar proiectat, elaborat şi utilizat în manieră interdisciplinară

corespunde mult mai bine realităţii prezentate, conducând la o înţelegere cât mai

bună şi unitară din partea elevilor.

Ca şi pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea depăşeşte limitele disciplinei

însfinalitatea sa rămâne înscrisă în cercetarea interdisciplinară.

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al

progresului cunoaşterii. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie

permanentă” autorul L.D. Hainault aprecia că: „Se acordă mai multă importanţă

omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt

invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le

închide în impasul hiperspecializării. Inconvenienţele tot mai evidente ale

compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale

şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul sa fie uitat, au dus

treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate”.

În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988) se pot identifica

trei direcţii ale interdisciplinarităţii :

-la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare; -puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare – evaluare

(în acest caz programele rămân neschimbate); -prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare.

Interdisciplinaritatea se bazeaza obligatoriu si pe doi factori primordiali:

cultura bogata, interdisciplinara a profesorului

echipe de profesori cu specialitati diferite

Un conţinut şcolar structurat în chip interdisciplinar este mai adecvat realităţii

descrise şi asigură o percepere unitară şi coerentă fenomenelor. Astfel avantajele

interdisciplinarităţii sunt multiple:

a. Permit elevului sa acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care

vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii; b. Clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe discipline;

c. Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare; d. Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii;

e. Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare.

Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale

dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.

Interdisciplinaritatea asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi

comunicative necesare elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii,

pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea

permanentă.

Bibliografie:

Jula, A., Interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea, factori de crestere a

calitatii invatamantului

Cucos,C., Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2006

Jinga, I., Educatia si viata cotidiana, Editura Didactica si Pedagogica, Buc., 2005

www.didactic.ro