Dacia Literara si momentul 1848(subiect literar 49)

Perioada pasoptista

- paşoptismul a fost un moment social politic de mare efervescenţă politică socială şi culturală

- d.p.d.v politic si social marcheazăo ieşirea Tărilor Române de sub dominaţia otomanăo începutul europenizării şi modernizării ţărilor româneo realizarea unor idealuri naţionale cum a fost Unirea principatelor de la 1859

sau Revoluţia de 1848 şi dobândirea libertăţilor politiceo societatea românească este din ce în ce mai mult deschisă la ideile

reformatoare din apusul Europei- d.p.d.v cultural se dezvoltă presa, teatrul, învăţământul, ştiinţa, se înfiintează diferite

societăţi culturaleo apar primele ziare româneşti:

T. Rom: Curierul românesc, 1829 – Ion Heliade Rădulescu Mol: Albina românească, 1829 – Gh. Asachi Trans: Gazeta de Transilvania, 1838 – Gh. Bariţiu

o apar primele reviste de literatura, Dacia literară, 1840 – Iaşi; România literară, 1855 – Iaşi

o numeroase reviste apărute acum relevă rolul literaturii în formarea societăţii moderne

o se înfiinţează primul teatru naţional, la Iaşi – 1840, sub conducerea lui Kogalniceanu, Alecsandri, Negruzzi.

o Se publica primele piese în limba românăo Se pun bazele învăţământului în lb română; se înfiinţează primele şcoli, dar şi

primele instituţii de învăţământ superior

Literatura- cunoaşte o dezvoltare fără precedent- apare practic prima generaţie literară- scriitori:

o Mihail Kogălniceanuo Costache Negruzzio Dimitrie Bolintineanuo Vasile Alecsandrio Nicolae Bălcescuo Ion Heliade Rădulescuo Grigore Alexandrescuo Andrei Mureşan

Trăsăturile generaţiei paşoptiste1. erau luptatori pentru emanciparea naţională, mari patrioţi, de aceea literatura lor

are un caracter militant pentru împlinirea marilor idealuri naţionale2. participanţi direcţi la principalele evenimente istorice ale epocii, Rev de la 1848 şi

Unirea de la 18593. profund legaţi de mediul românesc şi de tradiţiile ţării4. orientăţi în principalele curente ale gândirii europene: clasicism, romantism5. deschizători de drumuri în literatura, exploratori sau debutanţi în diverse genuri

sau specii

Dacia literară

- revista apare la 1 martie 1840 la Iaşi, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu- articolul program intitulat “Introducţie” este considerat manifestul romantismului

românesc- conţinutul articolului nu a impus autoritar o serie de principii, ci a enunţat un număr

de idei acceptate prin consens de toţi paşoptiştii, pentru ca ele reprezentau modul de a gândi al tuturor oamenilor de cultură din epocă

- conţinutul introducţiei devine un program al literaturii române, un cod de norme:o işi propune sa continue pe o treaptă mai înaltă întreprinderile lui Eliade şi

Asachi ca iniţiatori ai presei româneşti, evitându-le erorile (provincialismul, fărămiţarea interesului prin diversitatea de profil)

o îşi propune sa fie o revistă literară pentru românii din toate provinciile vechii Dacii

o îşi propune să facă “abnegaţie de loc”, adică să fie o foaie românească, un repertoriu general al literaturii române în care să se regăsească scriitori din toate provinciile

o işi fixează ca ţel exclusiv literatura, fără a părăsi idealurile politice naţionaleo îşi propune sa promoveze consecvent direcţia naţională şi populară în

literatura din credinţa ca originalitatea este însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi

o condamnă excesul de imitaţie şi traduceri care omoară duhul naţional şi “au devenit o manie primejdioasă”

o Kogălniceanu le propune scriitorilor surse de inspiraţie autohtonă: Istoria naţională Folclorul Natura patriei Realităţile sociale ale epocii (teme introduse de romantism în lit)

o revista va lupta ca românii să aibă o limbă şi o literatură română comună pentru toţi

o pentru prima oară la noi Kogălniceanu legitimează spiritul critic în literatură, propunându-şi să critice opera şi nu autorul

- programul a avut un mare ecou în epocă, deoarece el exprima un spirit al veacului şi necesitatea de sincronizare cu literatura europeană; aşa se face că în tematica literaturii paşoptiste predomină:

o istoria: evocarea unor momente din istoria patriei, sau figuri de domnitori şi eroi, meditaţia romantică pe tema trecutului glorios, antiteza trecut – prezent, considerarea istoriei glorioase ca un model pt contemporani

o folclorul: aprecierea teoretică a tezaurului popular, realizarea unor culegeri de folclor, dar şi valorificarea folclorului în creaţii originale, evocarea miturilor, a tradiţiilor şi obiceiurilor populare, a eroilor legendari

o natura: descrieri, evocarea anotimpurilor, însemnări de călătorie, comuniunea om-natură,

o realităţile sociale ale epocii,o evocarea principalelor momente: revoluţia, unirea, chiar şi dezrobirea

tiganilor