1

NEVOIA DE A SE RECREA

Curs 12 - Nursing

Definiţie

Recrearea este o necesitate a fiinţei umane de a se destinde, de a se distra, recurgand, pentru aceasta,

la activităţi agreabile, în scopul obţinerii unei relaxări fizice şi psihice.

I. Independenţa în activităţile recreative

Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi inteleasă în plenitudinea ei, dacă nu se iau în

considerare unele din dimensiunile psiho-comportamentale ale personalităţii — jocul şi

activităţile recreativ-distractive

Omul a fost, dintotdeauna, conştient de necesitatea de a-şi ocupa o parte din timp cu activităţi

recreative, pentru a realiza un anumit echilibru afectiv, compensator în raport cu indeletnicirile

sale cotidiene, responsabile şi uneori stresante.

În perspectiva educatiei permanente, activităţile recreative trebuie integrate pe tot parcursul vietii

şi concepute într-o legătură nemijlocită cu functia lor formativă.

În şcoală, elevii trebuie să-şi însuşească diverse procedee rationale de învăţare şi practicare a

jocurilor, să-şi formeze atitudini favorabile fată de activităţile recreative, să le aprecieze valoarea,

să inţeleagă importanţa şi necesitatea lor în viata omului.

Sedentarismul — adică lipsa de mişcare, solicitările profesionale monotone, uniforme, şi mai

ales, necompensate, plus viata în atmosfera poluată a oraşelor la care se adaugă şi alte cauze,

predispun la o serie de tulburări organice şi psihice, capabile să zdruncine sănătatea şi să ducă în

final, la scăderea capacitătii de muncă.

Loisir-ul, notiune caracteristică civilizatiei timpurilor noastre, are un rol fundamental în efortul

continuu al omului de a-şi mentine echilibrul fizic şi psihic, respectiv sănătatea/Folosire optimă a

timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului (DEX)

Divertismentul, distractia, relaxarea sunt principalele functii ale acestor tipuri de activităţi

accesibile pentru toate varstele

2

Factori care influentează satisfacerea nevoii

FACTORI BIOLOGICI

Vârsta — Copilui mic şi preşcolarul îşi petrec o mare parte din timp jucându-se, ceea ce va favoriza

dezvoltarea lui fizică şi va influenţa atât sfera proceselor psihice, cât şi personalitatea acestora.

• Şcolarul împarte timpul intre invăţătură şi joc.

• Adolescentul continuă jocurile copilăriei şi pubertăţii în forme modificate şi face trecerea spre

activităţile recreative ale tinerilor şi adulţilor.

• Maturitatea fizică şi psihică permit adultului alegerea şi organizarea activitătilor recreative în

raport de preferinţe, timp liber, posibilităţi şi anturaj.

• Dinamica psihică mai redusă a vârstnicului ii limitează alegerea şi explică interesul diminuat

pientru activităţile sportive dinamice şi retragerea spre cele de interior.

Constitutia şi capacitătile fizice

• Activităţile recreative care impun un efort fizic deosebit trebuie selectate şi practicate după

constituţia şi capacităţile fizice ale fiecărui individ.

FACTORI PSIHOLOGICI

Dezvoltarea psihologică

• Jocul contribuie la formarea principalelor trăsături ale personalităţii si conduitei copilului, precum

şi la realizarea controlului emoţional

Emotiile

• Activităţile recreative permit individului exteriorizarea emoţiilor şi eliberarea tensiunii.

• Pentru atingerea acestor scopuri, individul optează pentru divertismentul care i se pare potrivit.

FACTORI SOCIOLOGICI

Cultura

• Fiecare popor, prin tradiţiile lui specifice, propune, organizează şi derulează activităţi recreative

specifice comunităţii respective.

3

• La noi în ţară, serbările populare, ceremoniile (nunţi, botezuri ş.a.) se bucură de o largă

participare, ceea ce demonstrează eficacitatea acestor modalităţi de satisfacere a nevoii de

recreare.

Roluri sociale

• Persoanele incadrate într-o muncă organizată, care le asigură un timp optim pot să-şi satisfacă

această nevoie printr-o recreare cotidiană, periodică (la sfârşit de săptămână) şi anuală (vacanţe,

concediul de odihnă).

• Pensionarea măreşte timpul liber al indivizilor, care pot să-şi organizeze activităţile recreative

după gustul şi posibilităţile lor.

Organizarea socială

• Asigurarea condiţiilor şi a accesului la activităţi diversificate de petrecere a timpului liber:

odihna, distracţiile, invăţarea şi realizarea favorizează satisfacerea acestor nevoi.

• Ele sunt diferite de la ţară la ţară depinzând de condiţille socioeconomice

Manifestări de independenţa

Destinderea

— Starea de relaxare, de încetare a unei tensiuni

nervoase sau a unei stări de încordare

Satisfactia

— Sentiment de mulţumire, de plăcere

Plăcerea

— Senzaţia sau emoţia agreabilă, legată de

satisfacerea nevoii, de relaxare

Amuzamentul

— Distracţie, divertisment, înveselire

4

Interventiile asistentei pentru menţinerea independentei

• Explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative, pentru petrecerea timpului

liber

• Planifica activitati recreative împreună cu pacientul;

• Asigură conditiile necesare;

• Organizează activităţi recreative individuale sau în grup, în funcţie de vârstă, posibilităti şi locul

de desfăşurare al acestora:

– jocuri distractive, formativ-educative, de echilibrare şi tonificare

– audiţii muzicale

– vizionări de filme

– întâlniri cu personalităţi artistice

• Facilitează accesul la biblioteci, săli de lectură sau procură cărţi, reviste

• Antrenează şi stimulează pacienţii în aceste activităţi

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se recrea

Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependentă:

• Neplăcerea de a efectua activităli recreative.

• Dificultatea de a îndeplini activităti recreative

• Refuz de a îndeplini activităti recreative

Surse de dificultate

Surse de ordin fizic — Lezarea integrităţii fizice, handicapuri,

constrângeri fizice (pansamente, aparate gipsate)

— Diminuarea capacităţii funcţionale a organelor

de simţ

— Dezechilibre: durere

Surse de ordin psihologic — Tulburări de gândire, de memorie

— Afectarea stării de conştientă

— Anxietate

5

— Stres

— Situaţii de criză

— Neadaptarea la rolul de bolnav şi la boală

Surse de ordin sociologic — Singurătatea, retragerea, pensionarea

— Munca invechita, de rutină

— Conflicte şi eşecuri în îndeplinirea rolurilor

sociale

— Lipsa de cunoştinţe despre sine şi despre cei din

jur

Neplăcerea de a efectua activităţi recreative

Neplăcerea de a efectua activităţi recreative se defineşte ca fiind o impresie dezagreabilă şi penibilă care

conduce la inactivitate, plictiseală şi tristeţe

Manifestări de dependenţă

lnactivitatea

— Lipsa de interes faţă de activităţile curente ale

vietii. Persoana este pasivă, dezinteresată faţă de

ceea ce se petrece în jur, nu participă la activităţi

Plictiseala

— Impresia de vid, de tristeşe, lipsa de interes

pentru activităţi sau evenimente curente ale vieţii

Tristetea

— Starea afectivă manifestată prin indispoziţie şi

insatisfacţie, care irnpiedică individul să se

înveselească

6

Interventiile asistentei

Pacient cu neplăcere de a efectua activităti recreative

OBIECTIVE

INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE

Pacientul să prezinte stare de

bună dispozitie

— asistenta medicală explorează ce activităţi recreative ii produc

plăcere pacientului;

— analizează şi stabileşte dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa

psihică şi fizică;

— planifică activităţi recreative împreună cu pacientul;

— organizează activităţi recreative specifice pentru copii, adulţi,

vârstnici;

— antrenează bolnavul în activităţi şi-I ajută;

— asigură mediul corespunzător;

— amenajează camere de recreare: pentru audiţii muzicale,

vizionări de filme, TV;

— are în vedere ca activităţile: să nu-I suprasolicite, să nu-I obosească,

ci să-i creeze stare de bună dispoziţie;

— notează reacţiile şi manifestările pacientului cu referire directă la:

starea de plictiseală şi tristeţe

Pacientul să-si recapete

încrederea în fortele proprii

— determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele;

— câştigă încrederea bolnavului şi-I ajută să depăşească momentele

dificile;

— administrează şi supraveghează efectele tratamentplui indicat de

medic:

antidepresive

tranchilizante

Pacientul să beneficieze de somn odihnitor

- învaţă pacientul tehnici de relaxare

- ajută să le execute şi observă modul cum le realizează

Pacientul sa-şi amelioreze conditiile fizice

- va fi consecventă în planificarea şi organizarea, activităţilor recreative;

- perseverează în acele activităţi recreative care corespund constituţiei psihosomatice a bolnavului;

- asigură o creştere graduală a difieultătii acestor activităţi

7

Asigurarea mijloacelor de recreare a pacientului

SCOP

• diminuarea anxietăţii

• favorizarea repausului

• ameliorarea condiţillor de spitalizare

ROLUL ASISTENTEI

• alegerea mijloacelor de recreare (individualizate în funcţie de varstă, preferinţele pacientului şi

starea lui fiziologică)

• asigurarea condiţiilor optime pentru aceste activităţi

• supravegherea pacientului 1n timpul activităţilor de recreare, pentru a nu se produce agravări ale

stării lui fizice şi psihice

• aprciereaea impactului activităţii lor recreative asupra pacientului

8

NEVOIA DE A INVĂTA CUM SĂ-TI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

Curs 12 - Nursing

Definiţie:

A învăţa este acea necesitate a fiintei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru

modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente, în scopul menţinerii sau

redobândirii sănătăţii.

I. Independenta în satisfacerea nevoii

• Invatarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei şi a altor ştiinţe,

care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere.

• Procesul invăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea intregii comportări a

individului, pentru a deveni capabil să-şi dirijeze întreaga sa activitate în mod creator, în funcţie

de condiţiile în care se află, pe baza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior

• Finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătăţii şi/sau vindecarea.

• De-a lungul vieţii sale, omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările de mediu, care

modifică măsurile necesare menţinerii sănătăţii.

• Cunoaşterea de sine este esenţială pentru a preveni şi analiza unele obişnuinţe, astfel încât să

poată verifica dacă a luat măsurile adecvate rnenţinerii sănătăţii

Factorii care influentează satisfacerea nevoii

Factori biologici

— Vârsta

Copilul, în timpul creşterii şi dezvoltării sale, învaţă cu uşurinţă metodele

şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea, dacă este instruit, supravegheat şi

controlat.

Adultul invaţă şi se perfecţionează pentru a utiliza toate mijloacele

necesare menţinerii sănătăţii.

Vârstnicul acumulează mai greu noi cunoştinţe (amnezia de fixare), dar

are capacitatea de a le utiliza şi adapta pe cele învăţate anterior.

9

— Capacităti fizice

Fiinţele umane, potrivit condiţiilor lor fizice (integritatea fizică somatică

şi a organelor de simţ, facultăţile intelectuale), fac posibilă dobândirea de

cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii.

Factori psihologici

Motivarea — totalitatea factorilor dinamizatori şi direcţionali care îl

dinamizează pe om, îl incită la acţiune, îi jalonează direcţia acesteia.

Printre factorii motivaţionali de dinamizare sunt: trebuinţele şi năzuinţele.

Invăţarea, ca activitate umană, răspunde unor trebuinţe sau interese ale

persoanei, deci se supune legii motivaţiei si este îndreptată spre un scop,

adică se supune legii finalităţii: finalitatea practică in medicină care rezidă in

păstrarea sănătăţii sau în vindecare.

Emotiile

Emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera procesele de

cunoaştere (pacientul devenind conştient asupra propriei responsabilităţi ce o

are asupra sănatăţii sale).

Factori sociologici

Mediul ambiant

Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate şi temperatură normale,

atmosferă de calm şi linişte, creează ambianţa propice pentru insuşirea de

cunoştinţe.

Manifestari de independenta

Dorinţa şi interesul de independenţă

Învăţarea — activitate pentru însuşirea de cunoştinte şi dobândirea de noi deprinderi în toate sectoarele

vietii psihice (cunoaştere, voinţă, emotivitate).

Produsul final al învăţăturii poate fi: un concept teoretic, o atitudine, o deprindere motorie sau poate fi

multidimensional.

Deprinderea — componentă automatizată a activitatii.

10

Pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii de a invăţa să-şi păstreze sănătatea, pacientii

sunt conştienţi de necesitatea formării de atitudini şi deprinderi corecte, necesare obţinerii unei stări de

bine.

Acumularea de cunoştinţe

Cunoştinţe (informaţii) — reflectarea în conştiinţă a realităţii obiective.

Dorinţa, interesul în acumularea cunoştinţelor.

Modificarea comporta mentului faţă de sănătate

Educaţia — ansamblul de acţiuni de transmitere a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor şi

comportamentului. Educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalitati concrete, specifice

de mentinere sau redobandire a sănătăţii (rolul de educator al asistentei medicale).

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei

• asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale acientului;

• elaborează obiective de studiu cu pacientul;

• informează cu privire la mijloacele şi resursele -pe care le poate asigura: broşuri, cărti, pliante,

reviste, diapozitive etc.;

• susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească;

• organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferinţe, filme,

demonstratii practice;

• prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee adecvate nivelului de

cultură şi gradului de inţelegere a pacienţilor

11

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a invăta

Dacă nevoia de a invăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:

• Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi

• Dificultate de a invăţa

• Cunoştinţe insuficiente

Surse de dificultate

Surse ale dificultăfilor de ordin fizic

Lezarea integrităfii fizice

• Deficitele senzoriale, în special, auditive şi vizuale, tulburările de vorbire (dislalie, afazie),

diminuarea sau abolirea simţului senzorial vocal.

• Durerea în funcţie de intensitatea ei determină manifestări fizice (modificări ale ritmului

respirator şi cardiac, ale T.A. până la starea de şoc) şi psihice (nelinişte, agitaţie, iritabilitate,

teamă

Surse ale dificultătilor de ordin psihic

— Afectarea stării de constientă: obnubilare, delir, comă

— Dezvoltare intelectuală: un interes redus limitează acumularea de cunoştinţe.

— Tulburări de gândire si memorie:

Gândirea — proces psihic, ce reflectă nemijlocit — dar abstractizat şi generalizat — obiectele,

fenomenele, relaţiile dintre ele.

Memoria — capacitatea de asimilare, fixare si reproducere a experienţei cognitive acumulate.

— Anxietatea — sentimentul de disconfort şi de tensiune pe care le simte omul în faţa problemelor

12

— Stresul — dezechilibrul între experienţa la care individul trebuie să facă faţă şi capacitatea sa de a

realiza acest lucru, cu repercusiuni asupra stării de sănătate.

— Situatia de criză — Este determinată de situaţii majore din viaţă:

pierderea unei persoane dragi

modificarea importantă a schemei corporale

modificarea modului de viaţa

Surse ale dificultăfilor de ordin sociologic

• Mediu necunoscut (de exemplu emigrarea într-o ţară cu limbă necunoscută)

Lipsa interesului de a invăta legată de educatie si cultură

• Educatia — ansamblul acţiunilor de transmitere a cunoştinţelor, formare a deprinderilor şi

comportamentelor.

• Cultura — totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii

social-istorice

Lipsa cunostiintelor

• Absenţa cunoştinţelor sau un nivel scăzut de cunoştinţe despre regulile generale de igienă fizică şi

mentală, despre sănătate şi menţinerea ei.

lnsuficienta cunoaştere de sine — conduce la comportamente si fenomene negative, care depăşesc

posibilitătile de adaptare ale individului.

Insuficienta cunoastere a mediului inconjurător

13

Ignoranţa

Lipsa de cunostinte, priceperi, deprinderi pentru mentinerea sau recuperarea sănătătii

Manifestări de dependenţă

Cunoştinte insuficiente

Bolnavul nu are cunostinte referitoare la:

— boală

— prevenirea îmbolnăvirilor

— importanta respectării tratamentului

— prevenirea complicatiilor

— perioada de convalescentă

— reintegrarea socio-profesională

Nu intelege necesitatea de a invăta şi nu este

receptiv

Datorită tulburărilor de gândire

— Ritmul gândirii poate fi accelerat- fuga de idei:

ideile se succed cu repeziciune, incât nu pot fi

ordonate într-o insusire raţională.

— incetinirea ritmului gândirii: scăderea puterii de

judecată, imposibilitatea de a gândi

— lnoperanţa gândirii: priveste legătura logică

dintre notiuni si idei (amestec de cuvinte fără

legătură)

— Tulburări de memorie: amnezie de fixare si/sau

de evocare

— Anxietate

— Stres

Nesiguranta şi frica de necunoscut

— Datorită unor evenimente neprevăzute, bolnavul

trebuie să facă fată unor necesităti de schimbare a

stiiului de viată si a obiceiurilor pentru

redobândirea sănătătii. El ignoră măsurile ce pot fi

luate pentru redobândirea independenţei

Neobişnuinta în abordarea anumitor actiuni

pentru redobândirea sănătătii

— Bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii

— Nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau

prevenirea imbolnăvirilor

14

Lipsa de informatii

— Bolnavul nu are acces la informaţii, dar nici nu

este interesat de procurarea lor

Lipsa interesului de a invăta

— Este refractar la orice actiune sau cunostinte

necesare mentineril sau redobândirii sănătăţii

Dificultate în invătarea măsurilor preventive şi

curative

Tulburări de gândire:

— lntelect limitat, incapacitatea de asimilare,

fixare si reproducere a cunostinţelor

— Carenţe educationale: lipsa deprinderilor

igienice, a celor privind alimentaţia raţională etc.

Interventiile asistentei

Pacient cu probleme generate de ignorantă

OBIECTIVE : Pacientul să acumuleze noi cunoştiinţe

INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE

- explorează nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, măsurile preventive

şi curative, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;

- identifică manifestările de dependenţă, sursele lor de dificultate, interacţiunile lor cu alte nevoi;

- stimulează dorinţa de cunoaştere;

- motivează importanţa acumulării de noi cunoştinţe;

- conştientizează bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;

- organizează activitaţi educative, folosind metodele de invărământ cunoscute:

expunerea, conversatia, demonstratia respectând principiile pedagogice;

- verifică dacă bolnavul a inteles corect mesajul transmis si dacă şi-a insuşit noile cunoştinţe.

15

OBIECTIVE Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi

INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE

• identifică obiceiurile şi deprinderile greşite ale bolnavului; — corectează deprinderile dăunătoare

sănătăţii;

• ţine lecţii de: formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de viaţă echilibrat,

administrare a diferitelor tratamente;

• efectuează demonstraţii practice;

• întocmeşte programe de recuperare şi reeducare a bolnavilor cu deficiente senzoriale şi motorii

(gimnastică medicală, kinetoterapie);

• va încuraja şi ajuta la dobândirea noilor deprinderi.

Rolul asistentei in educaţia pentru sănătate

Definiţie - educaţia este un proces interactiv ce favorizează invătarea

Scop

• cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să

dobândească mai multă autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu

• creste stima de sine a unei persoane, pentru că-i permite să-şi asume responsabilităti mai mari fată

de propria-i sănătate

Caracteristicile procesului educaţional

• se bazează pe aplicarea principiilor de comunicare interpersonală, care constau în a transmite

mesaje semnificative unei persoane şi de a primi de la ea o retroacţiune

• se desfăşoară în domeniul cognitiv, afectiv şi psihomotor, utilizând metode adecvate fiecărui

domeniu

16

Identificarea nevoilor de educaţie a pacientului

• pe baza informaţillor culese se va aprecia:

• nevoia de a invăţa (ce ştie pacientul referitor la starea de sănătate actuală, experienţele pacientului

având incidenţă asupra nevoii de a învăţa, informaţille de care membrii familiei au nevoie pentru

a răspunde nevoilor pacientului)

• dorinţa de a invăţa (capacitatea de concentrare când i se pun intrebări, atenţia, factorii care

motivează pacientul să întrebe, tendinţa de a pune întrebări)

• capacitatea de a învăţa (stadiul de dezvoltare a pacientului, forţa fizică, coordonarea mişcărilor,

prezenţa unor deficienţe senzoriale)

• mediul de invăţare (prezenţa surselor de perturbare a învăţării, confortul camerei)

• resurse de învăţare (felul în care familia percepe şi înţelege boala pacientului şi consecinţele ei,

dorinţa pacientului de a face familia să participe la programul educaţional, resursele de care

dispune pacientul la domiciliu)

Stabilirea obiectivelor educaţionale

• obiectivele educaţionale pot fi pe termen scurt şi pe termen lung

Fiecare obiectiv educaţional va cuprinde trei aspecte:

• enunţul şi descrierea unui comportament (pacientul va fi capabil să îndeplinească o sarcină în

limitele perioadei de învăţare)

• identificarea condiţiilor educaţionale (de exemp: pacientul va merge cu cârjele din cameră până

la baie)

• stabilirea criteriilor de evaluare (în funcţie de gradul de precizie dorit, de reuşită, de satisfacţie

17

Principii educative

• să se aleagă momentul potrivit (la internare, la externare, pe timpul spitalizării) când pacientul

este dispus să inveţe

• durata să nu depăşească 20-30 de minute

• repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida invăţarea

• structurarea materialului: noţiuni elementare, explicaţii; se va începe cu probleme mai

importante, se va recapitula

• se va utiliza limbajul pacientului, putând recurge la analogii simple

• se va menţine atenţia pacientului, care va fi determinat să participe (vor fi stimulate mai multe

simţuri, se va discuta pe ton variat şi intensitate diferită, se va puncta prin gesturi aspectul mai

important)

• se vor completa cunoştinţele existente

• se vor adopta metode educative, în funcţie de nevoile pacientului

Rolul asistentei in procesul educational

— să respecte principiile educative

— să sesizeze orice comportament care indică o scădere a interesului sau a atenţiei

— să ţină cont de atitudinea pacientului faţă de faptul că a reuşit să execute o tehnică

— să stabilească împreună cu pacientul, obiectivele educaţionale

— să ghideze şi să sfătuiască pacientul, dându-i informaţii pertinente

— să observe progresele pacientului în autoîngrijire şi să rămână la dispoziţia lui pentru al ajuta

— să demonstreze tehnicile ce urmează a fi "invăţate de pacient (etapă cu etapă, fără grabă, cu explicarea

fiecărui gest)

— înainte de demonstrarea unei tehnici, să înlăture anxietatea pacientului prin explicaţii pregătitoare

— să utilizeze metode de educaţie în grup, care permit schimbul de idei şi participanţii invaţă unii de la

alţii

— să încerce integrarea educaţiei în procesul de îngrijire (de exemplu, educaţie sanitară în timpul

efectuării îngrijirilor igienice sau în timpul efectuării unui pansament).