Download - Curs 12 - Recreere Sanatatea
1
NEVOIA DE A SE RECREA
Curs 12 - Nursing
Definiţie
Recrearea este o necesitate a fiinţei umane de a se destinde, de a se distra, recurgand, pentru aceasta,
la activităţi agreabile, în scopul obţinerii unei relaxări fizice şi psihice.
I. Independenţa în activităţile recreative
Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi inteleasă în plenitudinea ei, dacă nu se iau în
considerare unele din dimensiunile psiho-comportamentale ale personalităţii — jocul şi
activităţile recreativ-distractive
Omul a fost, dintotdeauna, conştient de necesitatea de a-şi ocupa o parte din timp cu activităţi
recreative, pentru a realiza un anumit echilibru afectiv, compensator în raport cu indeletnicirile
sale cotidiene, responsabile şi uneori stresante.
În perspectiva educatiei permanente, activităţile recreative trebuie integrate pe tot parcursul vietii
şi concepute într-o legătură nemijlocită cu functia lor formativă.
În şcoală, elevii trebuie să-şi însuşească diverse procedee rationale de învăţare şi practicare a
jocurilor, să-şi formeze atitudini favorabile fată de activităţile recreative, să le aprecieze valoarea,
să inţeleagă importanţa şi necesitatea lor în viata omului.
Sedentarismul — adică lipsa de mişcare, solicitările profesionale monotone, uniforme, şi mai
ales, necompensate, plus viata în atmosfera poluată a oraşelor la care se adaugă şi alte cauze,
predispun la o serie de tulburări organice şi psihice, capabile să zdruncine sănătatea şi să ducă în
final, la scăderea capacitătii de muncă.
Loisir-ul, notiune caracteristică civilizatiei timpurilor noastre, are un rol fundamental în efortul
continuu al omului de a-şi mentine echilibrul fizic şi psihic, respectiv sănătatea/Folosire optimă a
timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului (DEX)
Divertismentul, distractia, relaxarea sunt principalele functii ale acestor tipuri de activităţi
accesibile pentru toate varstele
2
Factori care influentează satisfacerea nevoii
FACTORI BIOLOGICI
Vârsta — Copilui mic şi preşcolarul îşi petrec o mare parte din timp jucându-se, ceea ce va favoriza
dezvoltarea lui fizică şi va influenţa atât sfera proceselor psihice, cât şi personalitatea acestora.
• Şcolarul împarte timpul intre invăţătură şi joc.
• Adolescentul continuă jocurile copilăriei şi pubertăţii în forme modificate şi face trecerea spre
activităţile recreative ale tinerilor şi adulţilor.
• Maturitatea fizică şi psihică permit adultului alegerea şi organizarea activitătilor recreative în
raport de preferinţe, timp liber, posibilităţi şi anturaj.
• Dinamica psihică mai redusă a vârstnicului ii limitează alegerea şi explică interesul diminuat
pientru activităţile sportive dinamice şi retragerea spre cele de interior.
Constitutia şi capacitătile fizice
• Activităţile recreative care impun un efort fizic deosebit trebuie selectate şi practicate după
constituţia şi capacităţile fizice ale fiecărui individ.
FACTORI PSIHOLOGICI
Dezvoltarea psihologică
• Jocul contribuie la formarea principalelor trăsături ale personalităţii si conduitei copilului, precum
şi la realizarea controlului emoţional
Emotiile
• Activităţile recreative permit individului exteriorizarea emoţiilor şi eliberarea tensiunii.
• Pentru atingerea acestor scopuri, individul optează pentru divertismentul care i se pare potrivit.
FACTORI SOCIOLOGICI
Cultura
• Fiecare popor, prin tradiţiile lui specifice, propune, organizează şi derulează activităţi recreative
specifice comunităţii respective.
3
• La noi în ţară, serbările populare, ceremoniile (nunţi, botezuri ş.a.) se bucură de o largă
participare, ceea ce demonstrează eficacitatea acestor modalităţi de satisfacere a nevoii de
recreare.
Roluri sociale
• Persoanele incadrate într-o muncă organizată, care le asigură un timp optim pot să-şi satisfacă
această nevoie printr-o recreare cotidiană, periodică (la sfârşit de săptămână) şi anuală (vacanţe,
concediul de odihnă).
• Pensionarea măreşte timpul liber al indivizilor, care pot să-şi organizeze activităţile recreative
după gustul şi posibilităţile lor.
Organizarea socială
• Asigurarea condiţiilor şi a accesului la activităţi diversificate de petrecere a timpului liber:
odihna, distracţiile, invăţarea şi realizarea favorizează satisfacerea acestor nevoi.
• Ele sunt diferite de la ţară la ţară depinzând de condiţille socioeconomice
Manifestări de independenţa
Destinderea
— Starea de relaxare, de încetare a unei tensiuni
nervoase sau a unei stări de încordare
Satisfactia
— Sentiment de mulţumire, de plăcere
Plăcerea
— Senzaţia sau emoţia agreabilă, legată de
satisfacerea nevoii, de relaxare
Amuzamentul
— Distracţie, divertisment, înveselire
4
Interventiile asistentei pentru menţinerea independentei
• Explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative, pentru petrecerea timpului
liber
• Planifica activitati recreative împreună cu pacientul;
• Asigură conditiile necesare;
• Organizează activităţi recreative individuale sau în grup, în funcţie de vârstă, posibilităti şi locul
de desfăşurare al acestora:
– jocuri distractive, formativ-educative, de echilibrare şi tonificare
– audiţii muzicale
– vizionări de filme
– întâlniri cu personalităţi artistice
• Facilitează accesul la biblioteci, săli de lectură sau procură cărţi, reviste
• Antrenează şi stimulează pacienţii în aceste activităţi
II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se recrea
Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependentă:
• Neplăcerea de a efectua activităli recreative.
• Dificultatea de a îndeplini activităti recreative
• Refuz de a îndeplini activităti recreative
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic — Lezarea integrităţii fizice, handicapuri,
constrângeri fizice (pansamente, aparate gipsate)
— Diminuarea capacităţii funcţionale a organelor
de simţ
— Dezechilibre: durere
Surse de ordin psihologic — Tulburări de gândire, de memorie
— Afectarea stării de conştientă
— Anxietate
5
— Stres
— Situaţii de criză
— Neadaptarea la rolul de bolnav şi la boală
Surse de ordin sociologic — Singurătatea, retragerea, pensionarea
— Munca invechita, de rutină
— Conflicte şi eşecuri în îndeplinirea rolurilor
sociale
— Lipsa de cunoştinţe despre sine şi despre cei din
jur
Neplăcerea de a efectua activităţi recreative
Neplăcerea de a efectua activităţi recreative se defineşte ca fiind o impresie dezagreabilă şi penibilă care
conduce la inactivitate, plictiseală şi tristeţe
Manifestări de dependenţă
lnactivitatea
— Lipsa de interes faţă de activităţile curente ale
vietii. Persoana este pasivă, dezinteresată faţă de
ceea ce se petrece în jur, nu participă la activităţi
Plictiseala
— Impresia de vid, de tristeşe, lipsa de interes
pentru activităţi sau evenimente curente ale vieţii
Tristetea
— Starea afectivă manifestată prin indispoziţie şi
insatisfacţie, care irnpiedică individul să se
înveselească
6
Interventiile asistentei
Pacient cu neplăcere de a efectua activităti recreative
OBIECTIVE
INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE
Pacientul să prezinte stare de
bună dispozitie
— asistenta medicală explorează ce activităţi recreative ii produc
plăcere pacientului;
— analizează şi stabileşte dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa
psihică şi fizică;
— planifică activităţi recreative împreună cu pacientul;
— organizează activităţi recreative specifice pentru copii, adulţi,
vârstnici;
— antrenează bolnavul în activităţi şi-I ajută;
— asigură mediul corespunzător;
— amenajează camere de recreare: pentru audiţii muzicale,
vizionări de filme, TV;
— are în vedere ca activităţile: să nu-I suprasolicite, să nu-I obosească,
ci să-i creeze stare de bună dispoziţie;
— notează reacţiile şi manifestările pacientului cu referire directă la:
starea de plictiseală şi tristeţe
Pacientul să-si recapete
încrederea în fortele proprii
— determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele;
— câştigă încrederea bolnavului şi-I ajută să depăşească momentele
dificile;
— administrează şi supraveghează efectele tratamentplui indicat de
medic:
antidepresive
tranchilizante
Pacientul să beneficieze de somn odihnitor
- învaţă pacientul tehnici de relaxare
- ajută să le execute şi observă modul cum le realizează
Pacientul sa-şi amelioreze conditiile fizice
- va fi consecventă în planificarea şi organizarea, activităţilor recreative;
- perseverează în acele activităţi recreative care corespund constituţiei psihosomatice a bolnavului;
- asigură o creştere graduală a difieultătii acestor activităţi
7
Asigurarea mijloacelor de recreare a pacientului
SCOP
• diminuarea anxietăţii
• favorizarea repausului
• ameliorarea condiţillor de spitalizare
ROLUL ASISTENTEI
• alegerea mijloacelor de recreare (individualizate în funcţie de varstă, preferinţele pacientului şi
starea lui fiziologică)
• asigurarea condiţiilor optime pentru aceste activităţi
• supravegherea pacientului 1n timpul activităţilor de recreare, pentru a nu se produce agravări ale
stării lui fizice şi psihice
• aprciereaea impactului activităţii lor recreative asupra pacientului
8
NEVOIA DE A INVĂTA CUM SĂ-TI PĂSTREZI SĂNĂTATEA
Curs 12 - Nursing
Definiţie:
A învăţa este acea necesitate a fiintei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru
modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente, în scopul menţinerii sau
redobândirii sănătăţii.
I. Independenta în satisfacerea nevoii
• Invatarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei şi a altor ştiinţe,
care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere.
• Procesul invăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea intregii comportări a
individului, pentru a deveni capabil să-şi dirijeze întreaga sa activitate în mod creator, în funcţie
de condiţiile în care se află, pe baza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior
• Finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătăţii şi/sau vindecarea.
• De-a lungul vieţii sale, omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările de mediu, care
modifică măsurile necesare menţinerii sănătăţii.
• Cunoaşterea de sine este esenţială pentru a preveni şi analiza unele obişnuinţe, astfel încât să
poată verifica dacă a luat măsurile adecvate rnenţinerii sănătăţii
Factorii care influentează satisfacerea nevoii
Factori biologici
— Vârsta
Copilul, în timpul creşterii şi dezvoltării sale, învaţă cu uşurinţă metodele
şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea, dacă este instruit, supravegheat şi
controlat.
Adultul invaţă şi se perfecţionează pentru a utiliza toate mijloacele
necesare menţinerii sănătăţii.
Vârstnicul acumulează mai greu noi cunoştinţe (amnezia de fixare), dar
are capacitatea de a le utiliza şi adapta pe cele învăţate anterior.
9
— Capacităti fizice
Fiinţele umane, potrivit condiţiilor lor fizice (integritatea fizică somatică
şi a organelor de simţ, facultăţile intelectuale), fac posibilă dobândirea de
cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii.
Factori psihologici
Motivarea — totalitatea factorilor dinamizatori şi direcţionali care îl
dinamizează pe om, îl incită la acţiune, îi jalonează direcţia acesteia.
Printre factorii motivaţionali de dinamizare sunt: trebuinţele şi năzuinţele.
Invăţarea, ca activitate umană, răspunde unor trebuinţe sau interese ale
persoanei, deci se supune legii motivaţiei si este îndreptată spre un scop,
adică se supune legii finalităţii: finalitatea practică in medicină care rezidă in
păstrarea sănătăţii sau în vindecare.
Emotiile
Emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera procesele de
cunoaştere (pacientul devenind conştient asupra propriei responsabilităţi ce o
are asupra sănatăţii sale).
Factori sociologici
Mediul ambiant
Un mediu ambiant adecvat, cu luminozitate şi temperatură normale,
atmosferă de calm şi linişte, creează ambianţa propice pentru insuşirea de
cunoştinţe.
Manifestari de independenta
Dorinţa şi interesul de independenţă
Învăţarea — activitate pentru însuşirea de cunoştinte şi dobândirea de noi deprinderi în toate sectoarele
vietii psihice (cunoaştere, voinţă, emotivitate).
Produsul final al învăţăturii poate fi: un concept teoretic, o atitudine, o deprindere motorie sau poate fi
multidimensional.
Deprinderea — componentă automatizată a activitatii.
10
Pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii de a invăţa să-şi păstreze sănătatea, pacientii
sunt conştienţi de necesitatea formării de atitudini şi deprinderi corecte, necesare obţinerii unei stări de
bine.
Acumularea de cunoştinţe
Cunoştinţe (informaţii) — reflectarea în conştiinţă a realităţii obiective.
Dorinţa, interesul în acumularea cunoştinţelor.
Modificarea comporta mentului faţă de sănătate
Educaţia — ansamblul de acţiuni de transmitere a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor şi
comportamentului. Educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalitati concrete, specifice
de mentinere sau redobandire a sănătăţii (rolul de educator al asistentei medicale).
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei
• asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale acientului;
• elaborează obiective de studiu cu pacientul;
• informează cu privire la mijloacele şi resursele -pe care le poate asigura: broşuri, cărti, pliante,
reviste, diapozitive etc.;
• susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească;
• organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferinţe, filme,
demonstratii practice;
• prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee adecvate nivelului de
cultură şi gradului de inţelegere a pacienţilor
11
II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a invăta
Dacă nevoia de a invăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă:
• Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi
• Dificultate de a invăţa
• Cunoştinţe insuficiente
Surse de dificultate
Surse ale dificultăfilor de ordin fizic
Lezarea integrităfii fizice
• Deficitele senzoriale, în special, auditive şi vizuale, tulburările de vorbire (dislalie, afazie),
diminuarea sau abolirea simţului senzorial vocal.
• Durerea în funcţie de intensitatea ei determină manifestări fizice (modificări ale ritmului
respirator şi cardiac, ale T.A. până la starea de şoc) şi psihice (nelinişte, agitaţie, iritabilitate,
teamă
Surse ale dificultătilor de ordin psihic
— Afectarea stării de constientă: obnubilare, delir, comă
— Dezvoltare intelectuală: un interes redus limitează acumularea de cunoştinţe.
— Tulburări de gândire si memorie:
Gândirea — proces psihic, ce reflectă nemijlocit — dar abstractizat şi generalizat — obiectele,
fenomenele, relaţiile dintre ele.
Memoria — capacitatea de asimilare, fixare si reproducere a experienţei cognitive acumulate.
— Anxietatea — sentimentul de disconfort şi de tensiune pe care le simte omul în faţa problemelor
12
— Stresul — dezechilibrul între experienţa la care individul trebuie să facă faţă şi capacitatea sa de a
realiza acest lucru, cu repercusiuni asupra stării de sănătate.
— Situatia de criză — Este determinată de situaţii majore din viaţă:
pierderea unei persoane dragi
modificarea importantă a schemei corporale
modificarea modului de viaţa
Surse ale dificultăfilor de ordin sociologic
• Mediu necunoscut (de exemplu emigrarea într-o ţară cu limbă necunoscută)
Lipsa interesului de a invăta legată de educatie si cultură
• Educatia — ansamblul acţiunilor de transmitere a cunoştinţelor, formare a deprinderilor şi
comportamentelor.
• Cultura — totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire în procesul practicii
social-istorice
Lipsa cunostiintelor
• Absenţa cunoştinţelor sau un nivel scăzut de cunoştinţe despre regulile generale de igienă fizică şi
mentală, despre sănătate şi menţinerea ei.
lnsuficienta cunoaştere de sine — conduce la comportamente si fenomene negative, care depăşesc
posibilitătile de adaptare ale individului.
Insuficienta cunoastere a mediului inconjurător
13
Ignoranţa
Lipsa de cunostinte, priceperi, deprinderi pentru mentinerea sau recuperarea sănătătii
Manifestări de dependenţă
Cunoştinte insuficiente
Bolnavul nu are cunostinte referitoare la:
— boală
— prevenirea îmbolnăvirilor
— importanta respectării tratamentului
— prevenirea complicatiilor
— perioada de convalescentă
— reintegrarea socio-profesională
Nu intelege necesitatea de a invăta şi nu este
receptiv
Datorită tulburărilor de gândire
— Ritmul gândirii poate fi accelerat- fuga de idei:
ideile se succed cu repeziciune, incât nu pot fi
ordonate într-o insusire raţională.
— incetinirea ritmului gândirii: scăderea puterii de
judecată, imposibilitatea de a gândi
— lnoperanţa gândirii: priveste legătura logică
dintre notiuni si idei (amestec de cuvinte fără
legătură)
— Tulburări de memorie: amnezie de fixare si/sau
de evocare
— Anxietate
— Stres
Nesiguranta şi frica de necunoscut
— Datorită unor evenimente neprevăzute, bolnavul
trebuie să facă fată unor necesităti de schimbare a
stiiului de viată si a obiceiurilor pentru
redobândirea sănătătii. El ignoră măsurile ce pot fi
luate pentru redobândirea independenţei
Neobişnuinta în abordarea anumitor actiuni
pentru redobândirea sănătătii
— Bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii
— Nu respectă sfaturile medicale în tratarea sau
prevenirea imbolnăvirilor
14
Lipsa de informatii
— Bolnavul nu are acces la informaţii, dar nici nu
este interesat de procurarea lor
Lipsa interesului de a invăta
— Este refractar la orice actiune sau cunostinte
necesare mentineril sau redobândirii sănătăţii
Dificultate în invătarea măsurilor preventive şi
curative
Tulburări de gândire:
— lntelect limitat, incapacitatea de asimilare,
fixare si reproducere a cunostinţelor
— Carenţe educationale: lipsa deprinderilor
igienice, a celor privind alimentaţia raţională etc.
Interventiile asistentei
Pacient cu probleme generate de ignorantă
OBIECTIVE : Pacientul să acumuleze noi cunoştiinţe
INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE
- explorează nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, măsurile preventive
şi curative, modul de participare la intervenţii şi la procesul de recuperare;
- identifică manifestările de dependenţă, sursele lor de dificultate, interacţiunile lor cu alte nevoi;
- stimulează dorinţa de cunoaştere;
- motivează importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
- conştientizează bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
- organizează activitaţi educative, folosind metodele de invărământ cunoscute:
expunerea, conversatia, demonstratia respectând principiile pedagogice;
- verifică dacă bolnavul a inteles corect mesajul transmis si dacă şi-a insuşit noile cunoştinţe.
15
OBIECTIVE Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi
INTERVENTIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE
• identifică obiceiurile şi deprinderile greşite ale bolnavului; — corectează deprinderile dăunătoare
sănătăţii;
• ţine lecţii de: formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională, mod de viaţă echilibrat,
administrare a diferitelor tratamente;
• efectuează demonstraţii practice;
• întocmeşte programe de recuperare şi reeducare a bolnavilor cu deficiente senzoriale şi motorii
(gimnastică medicală, kinetoterapie);
• va încuraja şi ajuta la dobândirea noilor deprinderi.
Rolul asistentei in educaţia pentru sănătate
Definiţie - educaţia este un proces interactiv ce favorizează invătarea
Scop
• cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să
dobândească mai multă autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu
• creste stima de sine a unei persoane, pentru că-i permite să-şi asume responsabilităti mai mari fată
de propria-i sănătate
Caracteristicile procesului educaţional
• se bazează pe aplicarea principiilor de comunicare interpersonală, care constau în a transmite
mesaje semnificative unei persoane şi de a primi de la ea o retroacţiune
• se desfăşoară în domeniul cognitiv, afectiv şi psihomotor, utilizând metode adecvate fiecărui
domeniu
16
Identificarea nevoilor de educaţie a pacientului
• pe baza informaţillor culese se va aprecia:
• nevoia de a invăţa (ce ştie pacientul referitor la starea de sănătate actuală, experienţele pacientului
având incidenţă asupra nevoii de a învăţa, informaţille de care membrii familiei au nevoie pentru
a răspunde nevoilor pacientului)
• dorinţa de a invăţa (capacitatea de concentrare când i se pun intrebări, atenţia, factorii care
motivează pacientul să întrebe, tendinţa de a pune întrebări)
• capacitatea de a învăţa (stadiul de dezvoltare a pacientului, forţa fizică, coordonarea mişcărilor,
prezenţa unor deficienţe senzoriale)
• mediul de invăţare (prezenţa surselor de perturbare a învăţării, confortul camerei)
• resurse de învăţare (felul în care familia percepe şi înţelege boala pacientului şi consecinţele ei,
dorinţa pacientului de a face familia să participe la programul educaţional, resursele de care
dispune pacientul la domiciliu)
Stabilirea obiectivelor educaţionale
• obiectivele educaţionale pot fi pe termen scurt şi pe termen lung
Fiecare obiectiv educaţional va cuprinde trei aspecte:
• enunţul şi descrierea unui comportament (pacientul va fi capabil să îndeplinească o sarcină în
limitele perioadei de învăţare)
• identificarea condiţiilor educaţionale (de exemp: pacientul va merge cu cârjele din cameră până
la baie)
• stabilirea criteriilor de evaluare (în funcţie de gradul de precizie dorit, de reuşită, de satisfacţie
17
Principii educative
• să se aleagă momentul potrivit (la internare, la externare, pe timpul spitalizării) când pacientul
este dispus să inveţe
• durata să nu depăşească 20-30 de minute
• repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida invăţarea
• structurarea materialului: noţiuni elementare, explicaţii; se va începe cu probleme mai
importante, se va recapitula
• se va utiliza limbajul pacientului, putând recurge la analogii simple
• se va menţine atenţia pacientului, care va fi determinat să participe (vor fi stimulate mai multe
simţuri, se va discuta pe ton variat şi intensitate diferită, se va puncta prin gesturi aspectul mai
important)
• se vor completa cunoştinţele existente
• se vor adopta metode educative, în funcţie de nevoile pacientului
Rolul asistentei in procesul educational
— să respecte principiile educative
— să sesizeze orice comportament care indică o scădere a interesului sau a atenţiei
— să ţină cont de atitudinea pacientului faţă de faptul că a reuşit să execute o tehnică
— să stabilească împreună cu pacientul, obiectivele educaţionale
— să ghideze şi să sfătuiască pacientul, dându-i informaţii pertinente
— să observe progresele pacientului în autoîngrijire şi să rămână la dispoziţia lui pentru al ajuta
— să demonstreze tehnicile ce urmează a fi "invăţate de pacient (etapă cu etapă, fără grabă, cu explicarea
fiecărui gest)
— înainte de demonstrarea unei tehnici, să înlăture anxietatea pacientului prin explicaţii pregătitoare
— să utilizeze metode de educaţie în grup, care permit schimbul de idei şi participanţii invaţă unii de la
alţii
— să încerce integrarea educaţiei în procesul de îngrijire (de exemplu, educaţie sanitară în timpul
efectuării îngrijirilor igienice sau în timpul efectuării unui pansament).