curs 1 strategii resocializare

7/16/2019 Curs 1 Strategii Resocializare

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-strategii-resocializare 1/23

Strategii de resocializareCursul 1 - Procesul de socializare28 februarie 2011Asist. univ. dr. Anamaria Szabo

Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Modul – Consiliere în Asistenţă Socială

Anul III



Clarificări conceptuale (1)

• Socializare:

– Proces psiho-social, interactiv;

– Are loc transmiterea şi asimilareaatitudinilor, valorilor, concepţiilor saumodelelor de comportare specificeunui grup sau unei comunităţi;

–

Urmăreşte formarea, adaptarea şiintegrarea socială a unei persoane. (L. Vlăsceanu în Dicţionarul de Sociologie, 1998)




• Enculturaţie:

– Corespondentul antropologic alconceptului de “socializare”;

– Proces de internalizare de către individa normelor şi valorilor grupului(comunităţii, societăţii);

–

Alternative conceptuale: “transmitereculturală”, “dobândire a culturii”. (Gh. Geană în Dicţionarul de Sociologie, 1998)




• Resocializare: – Proces de reorientare şi integrare în

viaţa socială a indivizilor care au

comportamente deviante; – Mijloc de control social aplicat în

instituţii specializate;

– Urmăreşte reorientarea şi remodelarea

personalităţii individului, în consens cunormele acceptate de societate.

(M. Voinea în Dicţionarul de Sociologie, 1998)




• Aculturaţie: – Descrie procese psihosociale de grup;

– Se referă la interacţiunea dintre două

culturi, aflate în contact reciproc; – Se manifestă prin schimbări de tipul

înlocuirii unor elemente culturale,combinarea unor elemente în

complexe culturale noi sau respingereatotală a unor elemente.

(Gh. Geană în Dicţionarul de Sociologie, 1998)




• Deculturaţie:

– Proces de dezvăţare a individului caurmare a şederii îndelungate în cadrul

unei instituţii totale (ex.: penitenciar,spital de psihiatrie, etc.);

– Individul devine temporar incapabil să

se descurce cu anumite caracteristiciale vieţii de zi cu zi în afara instituţiei. (E. Goffman, [1961] 2004)



Caracteristicile socializării (1)

• Este un proces continuu – începe în copilărie şi areloc de-a lungul întregii vieţi (maturitate, bătrâneţe);

• Prin socializare, indivizii învaţă care sunt aşteptările

societăţii – învaţă rolurile sociale: – Exemple: părinte, şef, profesor, etc.

– Alte exemple?

• Socializarea anticipativă – individul se pregăteşte în

prezent pentru roluri viitoare; • Stă la baza formării identităţii de sine:

– Latură personală: caracteristicile individuale, unice;

– Latura socială: conţine aşteptările sociale.




• Experienţa socializării este diferită de la un individ laaltul, depinzând de factori precum: – Rasa (caucazieni, mongoloizi, negri, etc.);

–

Genul (femeie, bărbat); – Clasa socială (intelectuali, muncitori, etc.);

– Predispoziţii personale.

– Alţi factori?

• Proces dinamic – aşteptările învăţate de individ sepot schimba în timp, prin acumularea de noiexperienţe care le contrazic pe cele vechi: – Exemple din propria experienţă?




• Socializarea este reflexivă: individul are capacitateade a reacţiona la aşteptările celorlalţi, utilizândpropriul filtru – conştiinţa de sine: – Când ne întâlnim cu situaţii noi în viaţă, vedem ceea

ce se aşteaptă de la noi şi ne adaptăm;

– Ce se întâmplă când reacţia nu este conformă cuaşteptările?

• Internalizarea are loc atunci când individul a învăţatcomportamentele acceptate social, fără să se

îndoiască asupra validităţii acestora: – Exemple de comportamente acceptate social?

–

Exemple de comportamente neacceptate social?




• Socializarea este un mijloc de control social – indiviziisocializaţi se conformează aşteptărilor sociale,asigurându-se un nivel de predicţiecomportamentală;

• Conformitatea este asigurată pe mai multe niveluri:familie, prieteni, instituţii sociale – model ecologic: – Ce tip de coerciţie întâlnim în aceste niveluri?

•

Agenţii socializării – orice individ este un agent alsocializării: – De ce?

– Exemple de agenţi ai socializării: familia, egalii, mass-

media, şcoala.



Teorii privind socializarea

• Perspective sociologice: – Funcţionalism: socializarea este un proces

prin care societatea atribuie indivizilorroluri fixe (Emile Durkheim);

–

Interacţionism-simbolic

: pune accentul peacţiunea activă a indivizilor în îndeplinirea,negocierea şi redefinirea rolurilor sociale(Charles Horton Cooley şi George HerbertMead).

• Perspective psihologice: – Psihanaliza (Sigmund Freud) – Învăţarea socială (Neal Miller şi John

Dollard, Albert Bandura)



Educaţia morală – Durkheim

• Indivizii sunt fiinţe conduse de impulsuri biologice înnăscute – pasiuni – care trebuie stăpânite;

• Internalizarea conştiinţei colective (normele şi

valorile sociale) este modalitatea prin care indivizii îşistăpânesc pasiunile – educaţie morală / socializare;

• Obiectivele educaţiei morale: – Învăţarea indivizilor să îşi stăpânească pasiunile;

–

Înţelegerea motivului pentru care normele şi valorilesociale sunt prioritare faţă de pasiunile individuale;

– Întipărirea devotamentului faţă de sistemul social.

• Are rolul de stabilizator social, indivizii socializaţi

contribuind la coeziunea socială.



Interacţionismul simbolic

• Acţiunile umane se bazează pe semnificaţiile pe carele atribuim lucrurilor, semnificaţii care se nasc prininteracţiuni sociale;

•

Prin socializare, indivizii învaţă diferitele semnificaţiiatribuite diferitelor comportamente;

• Semnificaţiile sunt în mod constant reconstruite prininteracţiunea individului cu mediul, datorită faptului

că individul are capacitatea de reflectare. soare, cald,

bucurie,

primăvară,

plajă, vacanţă

inimă, iubire,

ciocolată,

Valentine’s day,

pasiune, dragoste

Ce semnificăpentru voi ?



Sinele văzut în oglindă – Cooley (1)

• Conceptul original “looking-glass self ”: societateaasigură o oglindă în care ne reflectăm; ne formămimaginea despre sine bazându-ne pe felul în carecredem că ne văd ceilalţi;

• Elementele constitutive ale imaginii de sine: – Imaginea felului în care părem celorlalţi;

– Imaginea felului în care ne judecă ceilalţi;

–

Sentimentele care rezultă în urma acestor imagini. • Văzând cum îl văd ceilalţi, individul răspunde la

aşteptările pe care aceştia le au de la el; procesulreflexiv este fundamental pentru construirea imaginii

de sine.



Sinele văzut în oglindă – Cooley (2)

• Imaginea de sine are impact asupra felului în careindivizii interacţionează: – Există diferenţe între felul în care sunteţi la facultate,

acasă şi cu prietenii?

• Uneori, percepţiile indivizilor sunt eronate,interpretând greşit felul în care ceilalţi îi privesc: – Scrieţi pe o hârtie despre cum credeţi că vă văd ceilalţi

•

Indivizii diferenţiază între percepţiile celorlalţi,atribuind mai multă importanţă persoanelorsemnificative: – Grupurile primare: familia, prietenii;

–

Grupurile secundare: colegi de muncă, de clasă, etc.



“Eu” şi “mine” – Mead (1)

• Indivizii nu se nasc cu un “sine”, ci îl dezvoltă prininteracţiune socială;

• Există două faze în formarea sinelui: –

Eu: actorul spontan, impulsiv, creativ; – Mine: actorul care reflectă şi acţionează plecând de la

reacţiile celorlalţi.

• Între “Eu” şi “Mine” există o conversaţie constantă

care ghidează comportamentul individului: – “Când Eu fac ceva, ceilalţi vor avea o anumită părere

despre Mine, părere care îmi va ghida apoi acţiunile”;

– Gândiţi-vă la ultima decizie pe care aţi luat-o. În ce

măsură este influenţată de percepţiile celorlalţi?



“Eu” şi “mine” – Mead (2)

• Socializarea se realizează prin asumarea rolurilor;

• Rolurile sunt aşteptări asociate cu un anumit status;

• Prin interiorizarea rolurilor individul învaţă să-şi

evalueze şi să-şi ajusteze comportamentul plecândde la reacţiile anticipate şi percepute ale celorlalţi: – Cum v-aţi îmbrăcat pentru primul interviu?

• În copilărie, asumarea rolurilor urmează două etape:

– Joaca (“play”): copilul nu se poate vedea din maimulte perspective simultan, joacă câte un rol pe rând;

– Jocul (“game”): copilul socializat poate juca mai multeroluri simultan, dezvoltă percepţia “celuilalt general”,

ştie că anumite reguli se aplică în mai multe contexte.



Psihanaliza – Freud (1)

• Socializarea timpurie este esenţială pentrudezvoltarea personalităţii şi controlul impulsurilor;

• Spre deosebire de Cooley şi Mead, care se axează pepercepţiile conştiente, Freud (1950) aduce în atenţieimportanţa subconştientului;

• Personalitatea este constituită din trei părţi: – Id : conţine impulsuri şi nevoi de bază biologice;

–Ego: este “sinele”, personalitatea individului, carepune în echilibru cerinţele Id-ului cu cele ale societăţii;

– Superego: cuprinde normele şi valorile culturaleinternalizate, este “conştiinţa”.

–

Ce se spune despre persoanele care nu au conştiinţă?



Psihanaliza – Freud (2)

• Individul socializat are un Ego care mediază într-unmod adecvat / echilibrat între Id şi Superego;

• Conflictul dintre Id şi Superego are loc la nivelulsubconştientului, însă rezultatul este vizibil înpersonalitatea şi comportamentele individului: – Putem analiza subconştientul prin intermediul viselor

sau “erorilor verbale” (cuvinte asemănătoare dar cusemnificaţii diferite).

• Indivizii fac faţă tensiunii dintre aşteptările sociale(Superego) şi propriile impulsuri (Id) prin dezvoltareaunor mecanisme de apărare (reprimarea, evitarea,negarea).



Învăţarea socială – Miller şi Dollard

• Prima teorie a învăţării sociale, foloseşte principiileteoriei comportamentale clasice şi ale psihanalizei;

• Învăţarea se realizează prin imitarea experienţei;

•

Învăţarea se produce în contextul relaţiei dintreobservator (imitator) şi model (conduita persoaneisemnificative);

• Orice persoană dispune de impulsul de a imita –

acesta intră în funcţiune în momentul în care unmodel intră în câmpul de observaţie al persoanei;

• Pentru a reduce energia impulsului se imită modelul,ce are ca efect întărirea sau recompensarea.



Învăţarea socială – Bandura

• Teoria lui Bandura se mai numeşte teoriacontiguităţii mediată de stimul; prin contiguitate se

înţelege asocierea pe care individul o face între ceeace observă şi propriile reprezentări;

• Învăţarea socială implică patru procese principale: – Atenţionare – observatorul identifică modelul;

– Stocare – comportamentele observate sunt codificaresub forma reprezentărilor senzoriale sau verbale;

– Reproducere psihomotorie – pe baza reprezentărilor;

– Întărire – comportamentele dorite suntrecompensate, fiind astfel întărite, iar cele nedoritesunt sancţionate negativ.



Concluzii

• Socializarea este un proces prin care indiviziiasimilează atitudini, valori, concepţii sau modele decomportament specifice grupului / comunităţii:

–

Atenţie! Societatea este formată din sub-culturi, careuneori promovează valori contradictorii;

– Exemple?

• Imaginea de sine se formează în urma interacţiunii

cu ceilalţi şi prin prisma percepţiilor acestora;

• Prin socializare indivizii învaţă rolurile sociale, careinclud anumite aşteptări din partea societăţii.



Bibliografie

• Goffman, E. [1961] (2004) Aziluri. Eseuri despre situaţiasocială a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoaneinstituţionalizate. Iaşi: Editura Polirom.

• Newman, D.M. (2008) Sociology. Exploring the architecture of

everyday life. Thousand Oaks: Pine Forge Press. p 125-156.

• Stolley, K.S. (2005) The basics of sociology . Westport:Greenwood Publishing Group. p 60-81.

• Vigilant, L.G. şi Williamson, J. (2006) „The Sociology of

Socialization”. În 21st Century Sociology . SAGE Publications.

• Zamfir, C. şi Vlăsceanu, L. (1998) Dicţionar de sociologie.Bucureşti: Editura Babel. Termenii: aculturaţie, enculturaţie,

învăţare socială, resocializare, socializare.

curs 1 strategii resocializare

Documents