burnout strategii impotriva epuizarii profesionale 1 21

COLECŢIE COORDONATĂ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

BurnoutStrategii pentru prevenirea epuizării profesionale

Jörg Fengler

Traducere din germană de Doina Fischbach

eDITOrI:Silviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

DIrecTOr eDITOrIal:Magdalena Mărculescu

reDacTOr:Victor Popescu

DeSIgn:Faber Studio

DIRECTOR PRODUCŢIE:Cristian Claudiu Coban

DTP:Adrian Tiriblecea

CORECTURĂ:Sînziana DomanRoxana Nacu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiFengler, Jörg

Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionale / Jörg Fengler; trad.: Doina Fischbach. - Bucureşti: Editura Trei, 2016

Conţine bibliografieISBN 978-606-719-647-4

I. Fischbach, Doina (trad.)

159.9

Titlul original: Das kleine Buch gegen Burnout. Die besten Strategien gegen Stress und ErschöpfungAutor: Jörg Fengler

Copyright © 2013 Schwabenverlag AG, Patmos Verlag, Ostfildern

Copyright © Editura Trei, 2016pentru prezenta ediţie

O.P. 16, GhIșEuL 1, C.P. 0490, BuCuREșTITel.: +4 021 300 60 90; FAx: +4 0372 25 20 20e‑mail: [email protected]

www.edituratrei.ro

CuprinsPrefaţă 7Introducere 9

Partea întâiBazele prevenirii epuizării profesionale 11

CAPITOLUL 1. Cele şapte niveluri ale stresului 13

CAPITOLUL 2. Ce este epuizarea profesională (burnout)? 15

CAPITOLUL 3. Discuţii controversate privind conceptul de epuizare profesională (burnout) 17

CAPITOLUL 4. Experienţe cruciale privind epuizarea profesională 22

CAPITOLUL 5. Prevenţia epuizării profesionale 24

Partea a doua25 de principii ale prevenţiei burnoutului 27

CAPITOLUL 1. Puterea şi claritatea de dimineaţă 29

CAPITOLUL 2. Calmarea respiraţiei 32

CAPITOLUL 3. Conştientizarea propriului corp şi a semnalelor sale 34

CAPITOLUL 4. Armonia mişcării 43

CAPITOLUL 5. Alimentaţie sănătoasă 46

6 Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizării profesionaleJörg Fengler

CAPITOLUL 6. Moderaţie în obiective 53

CAPITOLUL 7. Conştientizarea deplină a prezentului (mindfulness) 59

CAPITOLUL 8. Centrarea asupra unui singur lucru 62

CAPITOLUL 9. Claritate în gândire 65

CAPITOLUL 10. Limbaj ponderat 75

CAPITOLUL 11. De la maxim la optim 83

CAPITOLUL 12. Prudenţă în acţiune 88

CAPITOLUL 13. Consimţirea acţiunii 90

CAPITOLUL 14. Multitaskingul ca excepţie 96

CAPITOLUL 15. Minipauze 99

CAPITOLUL 16. Constructivitate în cadrul relaţiilor 101

CAPITOLUL 17. Avantaj reciproc 111

CAPITOLUL 18. Credibilitatea în viaţa de zi cu zi 115

CAPITOLUL 19. Ritmarea timpului 118

CAPITOLUL 20. Spaţii pentru echilibrare 123

CAPITOLUL 21. Deschiderea faţă de micile bucurii 128

CAPITOLUL 22. Pacea din timpul serii 131

CAPITOLUL 23. O atitudine iubitoare 136

CAPITOLUL 24. O atitudine plină de bunătate 139

CAPITOLUL 25. O atitudine recunoscătoare 142Observaţie finală 145Bibliografie 146

PrefaţăCu tema prevenirii epuizării profesionale (bournout) mă ocup de aproximativ 25 de ani. După publicarea anteri-oară a două cărţi de specialitate pe această temă, intitu-late Helfen macht müde (A da ajutor te oboseşte) din 2012 şi Ausgebrannte Teams (Echipe epuizate) din acelaşi an, acest text este conceput acum pentru aplicarea tehnicilor de prevenire a epuizării profesionale în viaţa de zi cu zi.

Impulsul de a scrie o carte despre prevenţie pentru persoanele periclitate şi pentru cele afectate de sindro-mul epuizării profesionale, precum şi pentru rudele lor mi l-a dat soţia mea, Andrea Patzer, psihoterapeut în Hamburg. Pentru aceasta, vreau să-i mulţumesc ei în pri-mul rând. După o scurtă reflecţie, mi-am însuşit această idee, găsind-o din ce în ce mai atractivă. Am dezvoltat apoi câteva criterii care ar trebui luate în considerare în text:

• limbaj clar, uşor de înţeles,• capitole scurte,• reflecţii şi exerciţii care pot fi aplicate în viaţa de zi cu zi,• abordarea diferitelor canale senzoriale,• experienţă proprie cu propuneri de exerciţii,• exerciţii care necesită puţin timp,• perspective de succes rapid.Sper că am reuşit să includ în text aceste criterii.


Doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de un număr mare de alte persoane. Diverşi colegi şi colege m-au impulsionat în cadrul discuţiilor şi al corespondenţei. Informaţiile din domeniul psihoterapiei, consilierii, super-vizării şi coachingului m-au ajutat să-mi îndrept atenţia asupra resurselor şi competenţelor persoanelor pericli-tate de sindromul epuizării profesionale. Participanţii la seminarele şi cursurile mele mi-au relatat despre starea lor proastă şi despre practicile lor de prevenire.

Maike Kühn şi Daniela Wiesmann au redactat prima ver-siune a textului în manuscris. Maximilian Rasche a gestio-nat în versiunea finală toate problemele prelucrării textului şi ale internetului. Oliver Reich m-a ajutat în munca privind corectura în şpalt. Toţi patru s-au implicat foarte mult, ast-fel încât, pe lângă eforturi, a existat şi o colaborare plăcută.

Trebuie să le mulţumesc şi celor trei fiice ale mele Fiona, Filia şi Janne. Ele au însoţit proiectul, m-au invitat să-mi iau perioade de odihnă pentru prevenirea epuizării profesionale şi s-au bucurat împreună cu mine cu privire la progresul proiectului.

Nu în ultimul rând îi mulţumesc doamnei dr. Christiane Neuen, redactorul Editurii Patmos. Ea m-a sfă-tuit ca un expert în timpul dezvoltării conceptului, mi-a dat mereu feedbackuri utile şi s-a implicat şi a însoţit în mod profesional toate etapele pregătirii manuscrisului.

Le doresc tuturor cititorilor şi cititoarelor o lectură plăcută, înţelepciune cu privire la stilul lor de viaţă bazat pe o profilaxie a epuizării profesionale, precum şi pru-denţă şi succes în cadrul autoîngrijirii active.

Jörg FenglerKöln şi Bonn, august 2012

IntroducereSpre deosebire de cărţile de specialitate de pe piaţă refe-ritoare la sindromul burnout, acest ghid are scopul de a oferi o altă abordare: în primul rând, ia în considerare o obiecţie pe care am întâlnit-o mereu la conferinţe, semi-narii şi discuţii pe tema prevenirii epuizării profesionale: La mine nu funcţionează nimic din toate acestea. Celui care spune acest lucru i s-ar putea obiecta faptul că opţiunile prezentate nu au fost examinate şi practicate suficient de serios. Dar nu este de competenţa noastră să dădăcim persoana afectată sau să-i dorim o suferinţă mai mare. De aceea, am prezentat aici 25 de măsuri, pe care orice om le poate practica aproape în orice loc, fără costuri şi cu foarte puţin efort, pentru a preîntâmpina riscul de a dez-volta o epuizare profesională. Sintagma cu foarte puţin efort trebuie subliniată, deoarece o altă obiecţie împotriva prevenirii epuizării profesionale este adesea: Nu am timp pentru asta. Deci, voi descrie aici procedeele care ne stau la dispoziţie indiferent dacă există alte persoane impli-cate, instrumente, locuri sau perioade de timp şi care pot exercita un amplu efect preventiv şi curativ.

Concentrarea asupra unei singure persoane pericli-tate se loveşte de o altă obiecţie: sindromul burnout nu este un diagnostic de boală în sensul ICD-10, ci un risc în viaţa de zi cu zi, care ia naştere din motive individuale,


dar şi instituţionale. Este rezonabil să dezbatem doar măsurile corective individuale? Răspunsul este afirmativ dacă condiţiile-cadru instituţionale sunt şi ele vizibile şi dacă, în mod corespunzător, şi din partea instituţiei sunt luate măsuri pentru reducerea stresului. Totodată, cartea clarifică faptul că cea mai mare responsabilitate o are persoana însăşi: ea suferă şi trebuie să vorbească despre suferinţa ei. Ea are ocazia de a se interconecta. Ea poate înainta plângeri, cereri şi reclamaţii şi poate obţine discret sprijin pe mai multe niveluri. Dacă ţinem seama de acest lucru şi dacă această carte îl face vizibil, atunci, dincolo de întărirea fiecărui cititor şi a fiecărei cititoare, ea poate aduce chiar o contribuţie la prevenirea epuizării profesionale în mediul social.

PARTEA îNTâIBazele prevenirii epuizării profesionale

CAPITOLuL 1Cele şapte niveluri ale stresuluiÎn cercetarea sindromului de epuizare profesională (bur-nout) facem distincţie între factorii interni şi cei externi, care declanşează stresul la un om. Această distincţie, atunci când am întâlnit-o, am considerat-o încă de la înce-put ca având nevoie de încă o diferenţiere. Fireşte că, pe de o parte, persoana însăşi constituie un bun punct de plecare pentru toate analizele privind stresul. Însă fac-torii de stres externi necesită o structurare în funcţie de contextele de viaţă în care trăieşte omul. De aceea, ca niveluri de diferenţiere a stresului uman am ales:l persoana însăşi,l contextele ei de viaţă privată,l contactele sale profesionale,l echipa şi cercul său de colegi,l legătura cu superiorii,l instituţia şi branşa ei, precum şil condiţiile-cadru sociale.

În cadrul unei prevenţii ample a epuizării profesio-nale trebuie luate în considerare toate aceste niveluri ale stresului. În dezbaterea actuală, epuizarea profesională


nu mai este considerată a fi doar un destin individual, doar o îmbolnăvire sau chiar o consecinţă a nechibzuin-ţei personale, ci este văzută ca un rezultat multifactorial al proceselor stresante complexe, care trebuie localizat la nivel individual, instituţional şi social.

CAPITOLuL 2Ce este epuizarea profesională (burnout)?Dintre numeroasele definiţii ale epuizării profesionale, împărţirea în trei subaspecte continuă să fie cea mai preg-nantă: aşadar, periclitată de dezvoltarea sindromului burnout este o persoană care 1) pe parcursul mai multor săptămâni observă la propria persoană senzaţii puternice de epuizare, 2) prezintă o diminuare considerabilă a performanţei şi 3) trăieşte experienţe de înstrăinare faţă de activitatea sa, faţă de colegi, precum şi faţă de instituţie (Maslach, 1986). O abor-dare mai nouă (Schaarschmidt & Fischer, 2008) descrie ris-cul de a dezvolta o epuizare profesională prin patru modele de reacţie în comportamentul de muncă (tab. 1).

Tabelul 1. Modele de reacţie profesională (Schaarschmidt & Fischer, 2008)

Implicare în muncă

crescută scăzută

Capa

citat

e de d

istan

ţare

cres

cută

satisfacţie profesională maresănătosnu este necesară o intervenţie referitoare la sănătate

satisfacţie profesională relativăeste de dorit o clarificare a motivaţiei

scăz

ută suprasolicitarea propriei

persoaneeste necesară o intervenţie referitoare la sănătate

resemnareeste necesară o intervenţie referitoare la sănătate


Prezentarea lui Schaarschmidt şi Fischer se bazează pe chestionarul validat AVEM (Arbeitsbezogenes Verhaltens- und Erlebensmuster = Modelul comportamental şi expe-rienţial referitor la muncă) şi tratează tema epuizării profesionale mai degrabă la nivelul comportamentului decât sub forma unor criterii rigide. Ea face distincţie între oamenii din câmpul muncii care manifestă o impli-care crescută, respectiv scăzută, care se pot retrage din acest câmp în orice moment, cu succes şi în mod consec-vent — sau nu. Autorii apreciază ca fiind expuse riscului de a dezvolta o epuizare profesională acele persoane care nu reuşesc să aibă această distanţare.

Alţi autori se întreabă dacă conceptul de epuizare profe-sională este de fapt elocvent (de exemplu, Burisch, 2006), subiect pe care îl voi detalia mai mult în capitolul urmă-tor. În orice caz, termenul de „epuizare profesională“ sau „burnout“ a intrat fără îndoială în limbajul societăţii. Mulţi oameni se descriu cu cuvintele: Mă simt epuizat! Sau: M-am îmbolnăvit de burnout!

CAPITOLuL 3Discuţii controversate privind conceptul de epuizare profesională (burnout)În ultimii ani au fost exprimate îndoieli cu privire la valabilitatea şi elocvenţa conceptului de „epuizare pro-fesională“. În cele ce urmează doresc să iau atitudine împotriva câtorva dintre aceste obiecţii.

1. EPuIZAREA PROFESIONALĂ ESTE uN DIAGNOSTIC LA MODĂ.

Acest argument trebuie luat în serios. Termenii noi îi atrag pe unii oameni ca un magnet atunci când ei se simt atinşi personal şi descrişi în mod adecvat de aceştia. Consensul larg de care se bucură în prezent conceptul de burnout tre-buie privit în mod corespunzător cu foarte mare atenţie. Pe de altă parte, cercetarea în acest domeniu indică faptul că pare să existe măcar parţial o înrudire între epuizarea pro-fesională şi diagnosticele clinice — în ciuda unor obiecţii


teoretice justificate. Consensul larg cu privire la acest concept diagnostic poate fi şi un indiciu despre faptul că oamenii se simt recunoscuţi în suferinţa lor şi sunt dispuşi să accepte necondiţionat oferte de clarificare şi de sprijin.

2. îNAINTE Nu A ExISTAT TERMENuL DE BuRNOuT.

Acest argument nu este cu adevărat valabil. Pe vremea roma-nilor nu existau, de asemenea, nici infarctul miocardic şi nici şocul insulinic. Însă acest lucru înseamnă doar că pe atunci încă nu existau aceste tipuri de diagnostice. Probabil că şi la acea vreme au murit oameni de aceste boli. Aşadar, trimiterea la trecut ar bloca orice inovaţie în domeniul cer-cetării, în cadrul căreia păşim pe un teren necunoscut.

3. îN SuA NIMENI Nu VORBEşTE DE BuRNOuT.

Nici acest argument nu este valabil. Din el putem înţelege cel mult că cercetarea nu este niciodată cercetare pură, ci că este permisă sau chiar împiedicată în contexte sociale şi pe baza deciziilor politice. Dacă cercetarea s-ar baza în întregime pe faptul că în străinătate se fac sau nu cer-cetări cu privire la acest lucru, s-ar ajunge la un blocaj inacceptabil al cercetării.

4. BuRNOuTuL Nu ESTE ALTCEVA DECâT O DEPRESIE MASCATĂ.

Este bine cunoscut faptul că epuizarea profesională şi depresia sunt strâns legate între ele. Însă foarte multe diagnostice din ICD-10 (clasificarea tulburărilor psihice

19

după Organizaţia Mondială a Sănătăţii), capitolul F, adică cel al tulburărilor psihice, sunt strâns legate între ele, de exemplu anxietatea, depresia, panica, tulbură-rile somatoforme etc. Cu toate acestea, din motive de utilitate şi practicabilitate, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis să le considere diagnostice distincte. Astfel, epuizarea profesională (burnout) este desemnată în mod explicit ca fiind o suferinţă neclinică, care, în mod corespunzător, nu ar trebui abordată prin psihote-rapie, ci prin consiliere psihologică. Următoarea sarcină a cercetării în acest domeniu va avea, în mod corespun-zător, scopul de a realiza cu adevărat distincţii convin-gătoare privind diagnosticul diferenţial între epuizarea profesională şi depresie. În cazul acesta se aplică gluma medicală: „Pacientul poate avea şi păduchi şi purici“. În sens figurat, acest lucru înseamnă că epuizarea profesi-onală nu trebuie considerată în sine o subformă a depre-siei, ci reprezintă o suferinţă specifică şi un risc de boală specific ale persoanei.

5. BuRNOuTuL DuCE LA O BAGATELIZARE A DEPRESIEI.

Asemenea fenomene nu pot fi excluse complet. Diagnosticul depresiei ar trebui, bineînţeles, păstrat în forma sa actuală a descrierii din ICD-10. Ea este clar defi-nită şi prin finanţarea de către casele de sănătate a psiho-terapiilor şi tratamentelor psihiatrice. Pentru epuizarea profesională trebuie elaborate măsuri de intervenţie de sine stătătoare, care au o acţiune preventivă şi corectivă, dar care, desigur, nu trebuie transferate cu uşurinţă asu-pra tabloului clinic al depresiei.


6. BuRNOuTuL ESTE îNCĂ COMPLET NECERCETAT.

Într-adevăr, în domeniul cercetării burnoutului nu există încă un consens deplin cu privire la un posibil mod de abordare a epuizării profesionale şi la delimitarea simp-tomelor sale. Dar acesta este destinul tuturor noilor idei, astfel încât mai întâi au loc abordări ale problemei, se fac ipoteze şi verificări ale ipotezelor, apoi se întreprind alte demarări, iar la finalul îndelungatelor procese de cercetare există, în sfârşit, decizii, care sunt susţinute de o majoritate a comunităţii ştiinţifice. În această pri-vinţă, în prezent suntem martorii unui asemenea proces de cercetare, care este dedicat temei prevenirii epuizării profesionale.

7. OAMENII CARE CRED CĂ SuFERĂ DE BuRNOuT hABAR Nu Au DESPRE CE VORBESC.

Din păcate, acest lucru nu poate fi exclus, dar nu se opune faptului că, în ciuda lipsei de cunoştinţe, uneori ei au supoziţii diagnostice corecte. De fapt, avem o influenţă limitată asupra termenilor pe care noi, în calitate de oameni de ştiinţă, îi folosim şi îi răspândim. Mai degrabă, fiecare dintre aceşti termeni dezvoltă de-a lungul anilor o dinamică proprie. Asta înseamnă: sensuri pe care le-am dat iniţial vor fi retrase din spaţiul public, altele, dim-potrivă, vor fi adăugate. Acest lucru este valabil pentru toate terminologiile medicale, psihologice, pedagogice, sociologice şi ale ştiinţelor naturii, dar nu-i împiedică pe oameni să participe la discursul public cu privire la aceşti termeni.

21

Pe lângă această discuţie controversată, prevenirea epui-zării profesionale s-a impus între timp în multe domenii ale vieţii profesionale ca o componentă solidă a prevenţiei pentru sănătate la locul de muncă (Amann & Wipplinger, 1998; Kerr, Weitkunat & Moretti, 2007; Lauterbach, 2008).

burnout strategii impotriva epuizarii profesionale 1 21

Documents