I

NOIEMBRIE 2OOO

Lama ii despici burta, de sub stem pana la pubis. Ser

pi singe se prelinsera in abdomen. Matele, adunate in sa-

cul lor, fura napadite de hemoragie. Cutitul taie din nou.

Doua maini se sffecurara in despicatura ca pentru asmulge organele gi desprinsera intestinul de peretele mus-

cular. Dedesubt, se ivi camea intunecata, patata cu negru.

Ca prin miracol. era viu inca. in cavitatea abdomi-

nala qe strangea sangele, care gilgAia din rani profunde.

Mdinile nemiloase continuara sa scotoceasca. Larna loviiarasi, produse durere $i noi cratere, rava$i camurile. De-getele scotocha, gasira rinichiul stang si il trasera cu pu-

tere in jos, zdrobindu-i lobii. Putemice jeturi de lichidrosu tasnira, numai pentru o clipa, $i se revArsara p€ fun-dul intunecatei cavitad abdominale.

Aproape de sfdrgitul casapirii, partea superioara a ri-nichiului rAmasese legata de pediculul format de princi-palele vase sanguine. Cutitul il reteza dinh-odata.

Din y€nele taiate viata fugea in graba. in gaura deschistr

sub stomac, came4 mugchii gi organele implorau intuneric.

8 MARCO BETTINI

Atunci, cavitatea abdominala fu lovita de impulsuri

electrice,

- Bine, spuse chirurgul. Hemoragia s-a oprit. Sa ter-

minam hemostaza, sa punem drenul si sa inchidem.

Marco inchise poarta $i, in timp ce se intorcea spre

masina, dadu peste baiatul care statea acolo, in fafa, in

fiecare dimineala, de mai mult de o sapmmana. il Yedea

pe trotuar, fixAnd poarta din sticla gi lemn, cu privirea

unui pradator in fata unei antilope gnu care tchioapata.

Trecu de el fara a se scuza. Cu gura larg deschisa, inspira

un fel de ceata amestecata cu aroma de pui cantonez,

cuscu$ !i anhiddda sulfurica 9i se indrepta spre maiina.

Nu reugea si distingd trotuarul de vizavi. indreptin-

du-se pe pipaite catre locul unde i5i parcase Volvo-ul,

continua sa simta in ceafi prezenta baiatului. Chipul

acela cu trdsaturi africane, inlepenit in fala casei il facea

sa nu fie in largul lui.N-ar fi putut sa spuna cu exactitate cand se inta.mplase.

De la o zi la alta, sbazile din jur se umplusera de maro-

cani, tunisieni 9i nigerieni, care beau, se bateau si se in-junghiau prin baruri.

Cartierul sau, odinioara inima rosie muncitoroasca a

orasului, se transformase intr-un sukl. Traditionala si li-ni$tita altemanta de case galbene si blocuri caramizii fa-

cea contrastul si mai taios. Imigrantii pusesera stapanirc in

mod vizibil pe singurul loc ce le statea la dispozitie: sPa-

liut deschis, in mijlocul labiiintului de shadute ce purtau

nurne de pictori modemi. in numele islamului, a.l mizeriei,

al santajului, se nalscuse o casbafi2 macinata de vin.

' Balar ab (n.E ): :ofl?reata inconjumta de lercn accidentat, in panta, h larile Afiicii de

CULOAREA SANGELUI 9

Mai intai sosisera chinezii, cu magazinagele lor dor-

mitor. Familii de cate opt persoane locuiau, mOncau,

munceau, dormeau gi visau in spatele unui atelier de pie-

larie. Deschisesera restaurante, croitorii, tdpouri clan-

destine. Se injunghiat pettru mah-jong, spalau banii din

naficul de opiu gi din come4ul cu came vie. Se omorau

numai intre ei, faceau sa dispara cadavrele in linigte $i

inlocuiau mortul cu un nou-venit, care ii lua identitatea.

Mai apoi, mult mai tdrziu, veniseri africanii, maghre-

bienii si arabii. in sfar$it, ultimii, imPingi de ctrderea regi-

mudlor totalitare din Est, se aratara albanezii, polonezii,

rominii, sdrbii $i alte etnii asemanatoare.

Piei tuciurii gi obiceiuri islamice, mirosuri de boabe

fierte $i mircdenii picante, siluete stravezii de sa.racie $i de

atata Ramadan, fete masfnii ti descamate, un alb murdar, se

abatusera dintr-odata peste culorile rosie $i galbena-bruna

a ora$ului, facandu-l sa afate ca un mozaic bizantin.

Marco era zapacit de noua geografie urbana. Unele

mici placeri, cum ar fi plimbarea in plina noapte, cand se in-

brcea de la ziar, acum erau periculoase, Nu voia sa se lase

coplesit de sentimentul comun irnpotriva imigrangilor, mai

des ca ura se hranea cu idei prea necioplite pentru gustu-

rile sale intelectuale. Totusi, africanizarea cartierului se

impletea cu o senzatie de amenintare permanenta, pe fon-

dul unor fete, gesturi gi culori necunoscute.

Marco realiza cu nephcere ca ba{atul continua sal ur-

marcasca. Grabi pasul. Nu prea tare, pentm a nu lasa sa i se

intrevada teama. Evita sa se intoarca, dar ramase cu senza-

da ca $i cela,lalt il umarea, din ce in ce mai de-aproape.

C6nd ajunse la Volyo, parcat in strada cu botul catre

el, cobori brusc de pe trotuar si lasa astfel magina intre

el ii urmaritor. Deschise grabit pofiiera, urca $i actiona

10 MARCO BETTINI

inchiderea centralizata. in sfdrSit, era in siguranp, Si ilprivi pe celalalt, ramas pe trotuar.

Parea cam de douazeci de ani, dar greu ii puteai ghicivarsta, caci ii lipseau incisivii superiori. Parul aspru era

asa de bogat ca nu i s-ar fi udat capul nici daca ar fi plouat

cu galeata. Avea basaturi foarte accentuate, de beduin. Ji-nea ceva in pumnul strdns, poate un $i$. Desi slab, parea

putemic si elastic, pe cand Marco se simlea neajutorat $icaraghios la cei un metru saptezeci si cinci ai sai - suplu,dar fara mugchi.

Marco pomi motorul, vira Si tanarul arab i se a$eza infata bombanind cuvinte de neinleles. incuiat in ma$ina,

fara a putea pleca decit lovindu-l pe baiat, Marco umiVolvo-ul incei-incel pana cand celalalt se misca zbierand.

Ma$ina pleca in sfar$it si in oglinda retrovizoare sFaluciceva, pe jumatate ascuns de mana baiatului.

Capitanul Pietro Cau privi in josul rapei si observamai bine corpul gol in jurul caruia se vdnzoleau doi oa-

meni de la criminalistica. Cadavrul era lntins cu fala injos, cu capul afundat in prundi$. Omul parea sa aiba rani

oribile pe coapse. Cei doi polilisti ii spusesera ca ii lipseaburta. Cineva se infuriase in asemenea hal ca ii scosese

toate malele, stomacul, ficatul 9i pancreasul. De fapt, ogaura naclaita de sdnge luase locul abdomenului.

Privind in jur, Cau incerca sa uite de victima $i sa se

concentreze asupra locului. Se afla intr-o grota axtificiala,atat car mai rimasese dinr-o cariera de calcar inchisa prinadi $aptezeci. Pentru a ajunge in grota, tebuia sA treci de

o poarta de fier inchisa cu un lacat mare, care fusese ta-iar. Odata recut de poana, intrai intr-un fel de amfiteatruboltit, inconjurat de patru ni$e naturale. Fundul a treidintre aceste arcade se gasea mult mai jos decdt al celei

CULOAREA SANGELUI 11

de intrare si acolo se formau ni$te fundaturi de piatra si

pietri5. Partea de jos fusese umpluE cu prundis, probabil

cand mina i$i incetase activitatea.

De la cea de-a pafa arcada pleca o galerie ingustata

care - i se spusese -. dupa vreo zece cotituri. ajungea

intr-o incapere subterana, la o suta de metri adancime.

Ultimul orizont din mina.

Cadavrul fusese gasit intr-una din dolinele legate de

intrarea grotei, de catre doi vdnatori care, trecand pdn

fala po4ii de fier pe la sapte dimineala, vazusera lacatul

taiat. Cum intrasera, in cea de-a doua dolina zadsera mai

intai picioarele, apoi restul corpului neinsuflelit, pa4ial

acoperit de pAmant. Atunci chemasera carabinierii.

Ajuns la locul crimei, capitanul Cau intelesese ca, in

a$teptarea investigatorilor, cei doi vanatori coborisera

de-a lungul r0pei gi se apropiasera de cadavru. Curiozita-

tea lor amestecase urmele.

Ca sa-i stdce ziua, procurorul adjunct caruia ii fu-

sese incredintat cazul, Massimo De Santis, se gdndise

bine sa-i tdmita la locul faptei exPedi de la Criminalis-

tica, pe motiv ci specialigtilor carabinierilor le-ar fi luat

prea mult timp sa ajunga din oraiul unde i$i avea sediul

laboratorul lor.

Rezultatul: capianul Pietro Cau ii privea pe vice-

chestorul poliliei, Paolo Mormino, si pe ajutorul sau,

Antonio Presti, in timp ce culegeau probele unui omor

pe care, macar gi temporar, il cercetau oamenii Brigazii

de polilie judiciara, si nu chestura. Cau era suficient de

flexibil incat sa atenueze lovitura. Oricum, avea sa reac-

tioneze in stilul sau.

Cuno$tea reputatia lui Mormino. Amdndoi ar fi ur-

mat sa-i dea socoteala magistratului, dar Cau avea o po-

zilie avantajoasa. Ca investigator, ar h putut citi toate

12 MARCO BETTINI

rapoartele de la crininalistica, pe cand Mormino n-ar fiayut acces la documentele poliliei judiciare. Doar daca

n-ar fi facut o cerere explicita la De Santis, vicechestorului

i-ar fi fost greu sa cunoasca sensul 9i importanla marturii-lor AAt capitanul, cat si politistul o lriau bine.

Paolo Mormino urca din fundatura.

- A coborat cineva langa corp inaintea noastra?

Din intrebare, adresata lui Cau, se subingelegea ca

acel cineva putea fi un carabinier.

- Cei doi care l-au gasit. Sunt acolo.

Cau se intoarse spre doi oameni care punau veste deyanatoare Si cizme, asezad intr-un coll al grotei.

- Vrefi sa-i interogatri? il alaja Cau.

- Nu-i nevoie, raspunse Mormino, Oricum, nu credca fotografiile urmelor din rapa ne vor fi de folos. L-auaruncat de aici, de sus, unde terenul e tare. Am luatdeja probe.

- Foane bine. aproba capitanul.

- Cine poate fi? inffeba politistul.Vom descoperi.

- Pare un imigrant. Arab, ag spune. Judecand dupaurmele de intepaturi de pe brale gi glezne, un drogat.

Din nu se ttie ce motiv, carabinierului nu-i placuraspunsul.

- Ag vrea sa cercetali restul grotei, pana unde se

poate ajunge, ceru Cau.

- Fara indoiala. Voi pune sa fie imprejmuita gura 16-

pei ti ma yoi intoarce cu un gmp electrogen. insa, de lao anumita adancime in ios, vom putea folosi numai lanter-nele. Urmele mai pulin vizibile ne vor scapa, doar daca

nu vom pune din intamplare pe ele fasciculul de lumina.

- inleleg.

CULOAREA SANGELUI 13

- Am fotografiat urme de pneuri la intrarea in grota.

Au ajuns aici cu magina. Cdnd l-au aruncat pe povami$,

corpul s-a afundat in pamant.

- O reconstituire buna.

- Multumesc.

Lui Mormino i se paru ca yenise momentul sa se

retraga.

ii spuse subaltemului, aflat la cinci meni mai jos,

ocupat inca sa intoarca lesul cu fata in sus. Presti rasuci

corpul, scolanduJ din pamant, si il a$eza pe spate, lasand

astfel sa i se vada rana oribila. in locul abdomenului ri-masese o gaura. Figura nu exprima groaza la care te pu-

teai a$tepta de la un om macelarit in halul acela.

Politistul incerca pentru o clipa sa citeasca privbea

carabinierului. Vazu ceva ce nu putu descifra imediat,

deoarece Cau ramasese impasibil. Cicatricea subtire ce

brazda obrazul stang al capitanului, o linie clara, verticala, ce unea pometele cu mandibula, nu se mi$ca.

Mormino se indrepta cAtre iesirea di-n grota $i trecu

prin fata celor doi vanatori.

Apoi isi clarifica intu(iile. Capitanul Pietro Cau,

eroul luptei impotriva mafiei, omul care supraviefuise

unui atac a carui urm, o purta pe obraz, care capturase

cinci ucigagi platif de Cosa Nostra, era uimit. Nici in-

spaim6ntat, nici scdrbit. Do uimit.Nici el nu mai vazuse un cadavru in asemenea hal.

Volvo-ul se indrepta care blocul de periferie unde igi

avea sediul Uocea Libeftafii, cotidian anticomunist Iidelcu indarjire vocatiei sale. Se arata o zi grea pentru Marco.

Trebuia sa aiba loc o intrevedere cu Quindi, adica editorul,

prefedinte al unei societali cotate la bursa care se ocupa de

ziare, informadca, constructii, golf gi sponsorizari.

14 MARCO BETTINI

Principala calitate a lui Quindi, dupa parerea luiMarco, era aceea de a face sa dispara din bilant zeci de

miliarde de profit prin intermediul unor maaevre finan-

ciare cu societali straine create anume pentru a inghilicapital, pentru a secatui rente, pentru a anula debitele la

fisc, pentru a eluda cererile de salarii mai bune.

Drumul de acasa pdni la redaclia ziarului, in traficulparalizat de circulatia pe centura, nu il ajuta pe Marco sa

iasa din acreala caxe il stapanea de luni bune. Se simtea

aparsat de un inradacinat sentiment de inutilitate, cu atat

mai accentuat cu cdt nu avea un obiectiv precis asupra

caruia sa se indrepte.

Ajunse la ziar dupi patruzeci de minute de drumparcurs la pas. Silueta decolorah a cladirii, un bloc de

un alb laptos, era aproape de nerecunoscut in ceal - Uo-

cea libeftafii nu avea prinfe calitalile sale vioiciunea gi

lipsa de prejudecati, gi se ingrijea sa id arate asta ince-

pand chiar de la fa(ada.

in clipa cdnd Marco intra in birouri, la etajul al doi-

lea al monolitului alb, telefonul lui suna de zece minute.

Secretara lui Quindi oglindea pe chip nerabdarea 5efului.

- Domnule Cambi, numai dumneavoastra lipsiti. Co-

legii dumneavoastrar sunt sus de ceva vreme.

Vin imediat.

Marcq se strecura in lift, ajunse la etajul zece, ulti-mul, il saluta pe portar, asezat pe scaun in anticamera,

lasa sa-i fie deschisa u$a antiglont si sa i se arate sala de

reuniune. Portarul intinse mana catre coridorul lung din

dreapta, care ducea spre sala consiliului de administralie.

Odata ajuns inauntru, Marco ii saluta pe cei doi co-

legi, Giulio Nascetti 9i Angelo Gozzi, pe directorul gene-

ral Franco Balloni, pe directorul Vocil, Giuseppe lllustri,9i pe Quindi, aflata in mijlocul lor

CULOAREA SANGELUI 15

Se ateza langa Nascetti si Gozzi, care erau mole$iti

de ora prea matinala penhu ei. Cam cinci metri ii despir-

rcau pe cei trei ziarirti de sefii lor, aflati la celalalt capat

aI mesei, Distanp aceasta era anume ganditA, penfu ca

in fafa lui Marco gi a colegilor sai tronau sticle de api 9i

pahare de cristal care spuneau, intentionat: ,,Voi trebuie

sa va a$ezati aici".

- Asadar, putem incepe, ataca Quindi suspindnd pen-

mr a sublinia intarzierea lui Marco. Daca donnii din co'

mitetul de redactie sunt gata..

Cuv6ntul domni avea un accent ofensiv, pe care cei

rei jumalisti il sesizara din plin. Din tonul folosit de edi-

tor, domni insemnau persoane care nu aveau alt motiv

pentru a fi acolo decdt rolul sindical. Domni, oameni ca

oricare altii.

- Putem incepe, incuviinta Marco, $tiind ca il enerva

pe editol care nu avea nevoie de nici o permisiune.

Faptul ca aceasta Quindi era o femeie de treizeci si

patru de ani, cu o coami de pir blond, ochi verzi $i un fi-zic care, chiar daca nu era de manechin, demonstra totusi

o activitate fizica constanta, intre partide zilnice de echi-

tatie si jogging, nu indeparta cdtu5i de pulin din aerul

antipatic pe care il degaja. Prea pu(ini dintre subaltemii

ei o priveau ca pe o femeie. Era editorul, care, in particu-

lar, raspundea la numele de Giorgia De' Randi, 5i pe co-

ridoare, soptit, era numit,r Quindil. Inspira teama $i

punea mare pre! pe acest lucru, fiind tenhta sa o con-

funde cu o formi de respect.

- Poate ya intlebali de ce suntem aici? incepu edito-

ru1, caruia ii placea sa faca impresie. Din pa.cate, spuse

I in romdna, porecla Quindi se traduce prin ,.deci, a$adar", aluzie la

ticul verbaL al penonajului. (n.tr.)