UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

IAŞI

Controlul administratiei prin

justitie

Profesor: Student:

Velnita Gabriela

Anul: 2 Seria:1 Grupa: 2

2010

Cuprins

1.Particularitatile controlului……………………………….……………………32.Obiectul incalcarii…………………….………………………………………...5

2.1 Probleme privind dreptul incalcat………………………………...……………….52.2 Probleme privind interesul procesual……………………………...……………….6

3.Partile in process……………………………………………………………………………63.1 Conditii privind recalamantul…………………………….…..……………………..63.2 Conditii privind aparatul…………………………………………….…...…………73.3 Introducerea in cauza a functionarului…………………………………… ……..83.4 Natura juridical a raspunderii patrimoniale a organului administratiei publice…………………………………….………………..8

4. Actele ce pot forma obiectul actiunii in justitie…………………………………….94.1 Precizari cu privire la ilegalitatea actului…………………………………………..94.2 Problema admisibilitatii actiunii in cazul actelor administrative legale……………………………………………………………94.3 Problema actelor administrative individuale si a celor normative…….………..104.4 Actele administrative complexe……………………………………………..…….10

5.Situatii special privind actiunea in justitie……………………….…………………115.1 Precizari prealabile……………………………………………..………….………115.2 Acte exceptate de controlul judecatoresc…………………………..……………..12

5.3.1 Acte exceptate de la control datorita specificului raporturilor sociale in legatura cu care a fost emis…………….……….12

5.3.2 Acte pentru care legea prevede un alt control jurisdictional decat cel stabilite de legea nr.554/2004 ………...………….125.3.3 Ordonantele Guvernului…………………………………………..……………..13

6. Unele conditii procedural privind actiune a in justitie………………….………136.1 Procedura administrative prealabila……………………………….…………….13

7. Desfasurarea procesului………………………………………………………………..157.1Procedura in fata instantelor judecatoresti………………………………………..15

8.Controlul pe baza exceptiei de ilegalitate…………………………..……………….15

Bibliografie …………………………………………………………………..……………….17

2

1.Particularitatile controlului

Controlul judecatoresc asupra actelor administrative constituie o garantie suplimentara a exercitarii depline de catre cetateni a drepturilor lor,o protective juridical impotriva eventualelor incalcari ale acestor drepturi.

Necesitatea unui control jurisdictional asupra activitatii autoritatii publice este astazi recunoscuta in toate statele si de catre specialistii in problemele de drept.

Controlul jurisdictional asupra activitatii autoritatilor publice se impune nu numai pentru protectia drepturilorcetatenilor,a drepturilor omului,in general ,ci si pentru imbunatatirea activitatii organelor de stat,a sarcinilor generale ale statului.

Controlul instanetelor judecatoresti asupra actelor administrative prezinta anumite particularitati ,care sunt o consecinta a insasi naturii justitiei,ca forma fundamental de activitate a statului,activitate desfasurata de instantele judecatoresti.

Solutionand litigiile juridice ,instantele judecatoresti adopta hotarari care beneficiaza de autoritate de lucru judecat,avand ca scop restabilirea legalitatii atunci cand aceasta a fost incalcata ,precum si aplicarea sanctiunilor prevazute de lege persoanelor ca s-au facut vinovate de producerea incalcarilor.

Litigii juridice pot sa apara si in cadrul activitatii desfasurate de autoritatile publice ,in cazul in care, in aceasta activitate,sunt inculcate drepturi pe care legea le acorda persoanelor fizice si juridice.

Cei vatamati in drepturile lor, conferite de lege ,se pot plange instantelor judecatoresti ,cerand sa fie restabilita legalitatea ce a fost incalcata ,iar in situatia in care ,prin acea incalcare,le-au fost povocate prejudicii,sa li se acorde si despagubiri pentru repararea prejudiciului.exercitarea controlului judecatoresc asupra actelor administrative este stabilita de lege ,care reglementeaza competent instantelor judecatoresti in acest domeniu,conditiile de exercitare a controlului,modul de infaptuire a controlului.

Potrivit legii ,instantele judecatoresti au o competent generala in ceea ce priveste exercitarea controlului asupra actelor administrative,in timp ce alte organe cu atributii jurisdictionale pot exercita controlul; numai in cazurile si in conditiile strict prevazute de lege.

Controlul instantelor judecatoresti asupra activitatii organelor administratiei publice se exercita in conditiile stabilite de legea cadru ,care este Legea contenciosului administrative nr,554/2004.

Dar controlul instantelor judecatoresti asupra activitatii organelor administratiei de stat se desfasoara si in conditiile reglementate de lege speciala.

3

O alta particularitate privind controlul judecatoresc asupra actelor administrative consta in aceea ca atunci cand exercita controlul asupra ctivitatii organelor autoritatilor publice ,instantele judecatoresti trebuie sa aprecieze daca aceasta activitate este sau nu este legala ,dar nu au dreptul sa se pronunte daca este sau nu este oportuna.aprecierea oportunitatii activitatii autoritatilor publice este de competent altor organe.Instantele judecatoresti nu pot exercita controlul decat numai daca sunt sesizate printr’o cerere in acest sens.

Pentru a se adresa instantelor judecatoresti pentru obtinetrea anularii unui act administrative,este necesar indeplinirtea urmatoarelor conditii:

Reclamantul sa fie persoana fizica sau juridical; Paratul trebuie sa fie o autoritate publica; Actul atacat trebuie sa fie un act administrative;actul administrative atacat trebuie sa fie

illegal; Actul administrative trebuie sa vatame un drept subiectiv; Actiunea la instant judecatoreascatrebuie sa fie precedata de procedura administrative

prealabila; Actiunea in justitie trebuie sa fie introdusa in termenul stability in lege; Actul atacat sa nu fie exceptat de la controlul judecatoresc,potrivit legii nr.554/2004.

In afara actelor administrative ,pot fi atacate in justitie,potrivit legii nr.554/2004,refuzul nejustificat de a satisface o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege,precum si nerezolvarea unui asemenea cererein termenul stabilite de lege.

Modalitati de exercitare a controlului judecatoresc

O prima modalitate de exercitare a controlului judecatoresc asupra activitatii autoritatilor publice o constituie actiunea directa in justitie impotriva actelor administrative

In afara de acesta,mai exista o modalitate ,anume controlul exercitat pe cale de ilegalitate,ridicata in fata instantelor judecatoresti ,cu acazia desfasurarii unui process civil ,penal etc.Exceptia de ilegalitate trebuie sa se refere la un act administrative ,avand legatura cu cauza pe care instant judecatoreasca trebuie s-o sulutioneze.

Instantele judecatoresti pot exercita controlul asupra legelitatii oricarui act administrative, in afara de cauzele cand legea dispune in mod expres exceptarea de la acest control a unor anumite categorii de acte administrative.

2.Obiectul incalcarii

4

2.1 Probleme privind dreptul incalcat

Pentru a putea ataca in fata instantei judecatoresti un act administrative ,socotit illegal ,reclamantul trebuie sa faca dovada ca ,prin actul atacat in justitie ,I s-a vatamat un drept subiectiv ,adica un drept pe care I l-au acordat normele juridice.Fiind un drept legal ,autoritatea publica ,paratul in process ,avea obligatia de a respecta acel drept.

Daca,insa in cauza este un simplu interes al reclamantului ,in legatura cu care autoritatea publica ,are drept de apreciere in ceea ce priveste satisfacerea acestuia,in situatia in care organul sesizat respinge cererea ce i-a fost adresata de acea persoana,cel nemultumitnu se va putea adresa justitiei impotriva aorganului caruia i-a adresat cerea pe motiv ca acesta a respins-o.

In general prin drept subiectiv se intelege facultatea sau posibilitatea pe care legea o acorda unei personae de a avea o anumita conduit sociala,careia ii corespunde obligatia celorlalte personae de a nu intreprinde nimic care sa stanjeneasca aceasta conduit.

Despre dreptul subiectiv se mai afirma ca ar fi un interes acrotit prin posibilitatea acordata de lege de a pretinde tertilor o anumita comportare.

Pentru admisibilitate actiunii in justitie reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca dreptul sau subiectiv a fost incalcat in mod direct prin actul administrative atacat in justitie.

Pe de alta parta vatamarea dreptului subiectiv nu trebuie sa fie confundata cu cauzarea de prejudicii,deparece un drept subiectiv poate fi incalcat fara ca,prin aceasta ,sa se fi produs ,totodata si un prejudiciu .

Potrivit Constitutiei (art.52 alin(1)) din legea nr 554/2004,legea contenciosului administrative ,se poate adresa organului competent orice persoana care se considera vatamata intr-un drept subiectiv ori intr-un interes legitim.Potrivit art2 alin(1 din legea mentionata ,interesul legitim este de doua feluri:

a) Interesul legitim privat este definit in lege ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumita conduit ,in considerarea realizarii unui anumit drept subiectiv viitor si previzibil ,prefigurat.Or ,in momentul solutionarii litigiului ,acest drept nu exista.Se pune problema ,pe ce temei juridic isi va motiva instant hotararea ,din moment ce ,la data procesului ,acel drept subiectivnu este regelementat in legislatie.

b) Obiectul vatamarii poate fi si un interes public ,adica interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutional,cu referire la garantarea drepturilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor,satisfacerea nevoilor comunitare,buna functionare a autoritatilor si serviciilor publice.In Legea contenciosului administrative este folosita notiune de interes public legitim.Acesta este definit ca fiind interesul care vizeaza ordinea de drept ,sunt

5

respectate,totodata si celelalte problem care sunt enumerate in lege ca fiind parte din continutul notiunii de interes public.

Din formularea de interes public legitim se poate ajunge la concluzia ca ar exista si un interes public care sa nu fie legitim.or,interesul public nu poate fi decat legitim,deoarece vizeaza colectivitatea in ansamblul ei,desfasurarea normal a vietii sociale. Interesul public este intotdeana legitim,doar interesul privat poate fi legitim si nelegitim.

2.2 Probleme privind interesul procesual

Pentru ca actiunea reclamantului sa fie admisa in justitie ,acesta trebuie sa dovedeasca ,pe langa faptul ca prin actiunea autoritatii publice I s-a vatamat un drept recunoscut si garantat de lege ,si nu numai un simplu interes,ca are si un interes procesual in sustinerea actiunii sale,un interes legal.

Facand referire la unul dintre principiile procedurii civile,potrivit caruia ,,cine nu are interes nu are actiune”este necesar ca,in orice faza a unui proces,reclamantul sa justifice ca,prin actiunea sa , urmareste realizarea unui interes legal.Asadar ,chiar daca reclamantul dovedeste ca I s-a vatamat un drept subiectiv prin actul administrative atacat in fata instantei judecatoresti,dar din elementele actiunii rezulta ca si in ipoteza in care daca I s-ar admite cererea ,el nu va obtine niciun folos legal,cu alte cuvinte ,nu are interes bazat pe lege in acea actiune,cererea lui in justitie nu este admisibila.

3.Partile in proces

3.1 Conditii privind recalamantul

Actiunea in justitie impotriva unui act administrative este introdusa de catre cel vatamat in dreptul sau prin acel act.orice persoana care ses considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim ,de catre o autoritate publica ,printr-un act administrative sau prin nesolutionarea in termen legal al unei cereri ,se poate adresa instantei de contencios administrative competente,pentru anularea actului ,recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ca i-a fost cauzata.

Se mai poate adresa instantei si persoana careia,in mod nejustificat ,I s-a refuzat rezolvarea in mod favorabil a unei cereri.

Cel vatamat poate fi o persoana fizica sau juridical .In cazul in care persoana vatamata in dreptul sau prin actul administrative este un incapabil ,actiunea in justitie este introdusa de reprezentantul legal al incapabilului,de pilda de parintele sau tutorele acestuia.

3.2 Conditii privind aparatul

6

Actul administrative poate emana de la o autoritate publica avand capacitate de a emite acte administrative ,chiar daca nu are o personalitate juridical.Capacitatea de drept administrative nu implica ,in mod necesar ,existent si capacitatea de drept civil.Pentru ca actiunea in justitie sa fie admisa ,este sufficient ca actul atacat sa fie emis de o autoritate publica,deci de un organism social avand capacitate de drept administrative ,indifferent ca aceasta are sau nu are personalitate juridical.

Din acest punc de vedere este necesar sa se faca distinctia intre doua situatii.In cazul in care se solicita instantei judecatoresti numai anularea actului ,socotit a fi illegal,dar fara sa se pretinda,tototdata ,si despagubiri pentru prejudicial cauzat prin actul atacat,este sufficient ca organul emitent al actului respective sa aiba doar capacitatea de a emite acte admninistrative,chiar daca nu are peronalitate juridical,adica nu este totodata ,si subiect de drept civil. In situatia in care insa se pretinde despagubiri,pe langa anularea actului,instant judecatoreasca nu poate oblica la plata acestora decat un subiect de drept civil,care sa poata raspunde cu bunurile din patrimonial sau pentru plata despagubirilor ce au fost stabilite de catre instanta judecatoreasca.

Este posibil ca un act admininistrativ sa fie anulat pe cale admninistrativa ,dar fara sa se acorde despagubiri.Daca ulterior dse introduce actiune in justitie pentru obtinerea de despagubiri ,se pune problema cine trebuie sa figureze in proces.Potrivit unei opiniii,organul emitent al actului anulat si care nu are personalitate juridical nu va putea sa stea in justitie ,in calitate de parat.In cosecinta ,singurul organ cu capacitate de a sta in justitie ,in calitate de parat,este organul administrative cu personalitate juridical,de care depinde organul emitent al actului anulat.

Este insa posibil ca persoana vatamata sa pretinda numai despagubiri,fara sa fi cerut in prtealabil anularea acului.Intr-o astfel de situatie ,solutionarea cererii de acordare a despagubirii este conditionata de constatarea ilegalitatii actului cauzator de prejudicii.Aceasta constatare se face pe calea exceptiei de ilegalitate.

In aceasta imprejurare ,organul emitent al actului atacat va figura in fata instantelor judecatoresti ,in calitate de parat ,alaturi de organul sau ierarhc superior ,cu personalitate juridical ,deoarece acesta din urma este singurul in masura sa plateasca despagubirile cuvenite reclamantului pentru prejudicial pe care acesta l-a suferit ca urmare a punerii in executare a actului administrative,pe care instant judecatoreasca l-a considerat ilegal.

3.3 Introducerea in cauza a functionarului

La cererea autoritatii publice ,instant judecatoreasca poate dispune introducerea in cauza a functionarului care poarta raspunderea pentru actul administrative la care se refera

7

actiunea.Acesta are ca scop sa-I poata fi opozabile probele administrate ,precum si constatarile rezultate din hotararea ce se va pronunta.Cel introdus in cauza dobandeste pozitia procesuala a unei parti ,avand,in principiu toate drepturile si obligatiile procesuale ale oricarei parti.Functionarul introdus in cauza are interese commune cu paratul ,colaborand cu acesta la administrarea probelor,in scopul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiate.Functionarul introdus in process va putea utilize orice mijloac de aparareadmis de lege,daca acesta va puatea avea ca efect respingerea actiunii reclamantului.

Pe de alta parte, functionarul va puatea sa introduca si exceptii cu character personal,privind raporturile sale cu organul administrative care l-a introdus in cauza.Va putea sustine ,de exempu,lipsa calitatii sale procesuale passive,pe considerentul ca nu poarta raspunderea pentru emiterea actului atacat.In acest caz functionarul are interese diferite de cele ale organului administrative.In timp ce autoritatea publica este interesata sa se constate raspunderea functionarului introdus in cauza ,acesta are interesul sa se stabileasca lipsa sa de raspundere.

Tot ce a fost stabilite de catre instanta judecatoreasca in acest proces ,privind existent actului administrative illegal,a prejudiciului care l-a vatamat patrimonial pe reclamant,intinderea prejudiciului,raportul de cauzalitate intre actul atacat si prejudiciu,toate acestea,odata stabilite prin hotarare judecatoresca ramasa definitive,nu vor mai putea forma obiect de discutie in actiunea in regres,pe care autoritatea publica o va indrepta impotriva functionarului introdus in cauza in procesul anterior.

3.4 Natura juridical a raspunderii patrimoniale a organului administratiei publice

In ceea ce priveste raspunderea patrimoniala a autoritatilor publice pentru pagubele cauzate prin emiterea de acte administrative ,,simpla constatare a ilegalitatiiactului este suficienta pentru a angaja raspunderea patrimonialaal organului emitent al acelui act,daca prin acesta s-a produs vatamarea unui drept,fara sa mai fie nevoie ca reclamantul sa faca si dovada culpei organului parat.

In raport cu cauza care se afla la baza raspunderii patrimoniale a organelor administratiei publice,aceasta aste de mai multe feluri: raspundere subiectiva ,in situatia in care prejudicial a fost produs datorita culpei individuale,imputabile unei personae fizice care exercitand atributiile de serviciu in cadrul unui organ al administratiei publice,a actionat in mod gresit producand prejudiciu unui tert.

Raspundere obiectiva,care apare in situatia in care raspunderea este anonoma,adica atunci cand culpa nu poate fi imputata unei personae fizice determinate din cadrul organului administrative,dar actiunea sau inactiunea unui organ a produs un prejudiciu unui tert. Aceasta este de doua feluri.

8

In cazul in care prejudicial s-a datorat defectuoasei organizari si functionari a serviciului ,este angajata raspunderea pentru gresita functionare a serviciului.In afara de aceasta exista si raspunderea pentru risc,care ete angajata si fara sa existe o culpa anonima,sufficient fiind sa se dovedeasca existent unui raport de cauzalitate intre actiunea administratiei publice si prejudiciu,precum si faptul ca prejudicial prezinta si anumite caractere ca de exemplu un character anormal.

4. Actele ce pot forma obiectul actiunii in justitie

4.1 Precizari cu privire la ilegalitatea actului

Potrivit legii ,orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata in drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrative,se poate adresa instantei judecatoresti competente pentru anularea actului,recunoasterea dreptului precum si precum si pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzata.Instanta ,solutionand actiunea ,poate sa anuleze actul administrative in total sau in parte.

Ilegalitatea actului insa este numai prezumata ,ea devenind certa numai daca este constatata in hotarare judecatoreasca.Prin urmare instantele judecatoresti rezolva litigiile in legatura cu orice act administrative,cu exceptia celor care sunt prevazute in mod expres in lege.

4.2 Problema admisibilitatii actiunii in cazul actelor administrative legale

Problema care se pune este de a sti daca legii contenciosului administrative se pot aplica si in cazul in care prejudicial este cauzat de un act administrative legal.

Nici legea contenciosului administrative nu face distinctive intre acte legale si acte ilegale ,prevazand ca o persoana se poate adresa instantei daca se considera vatamata,in drepturi ,recunoscute de lege intr-un act administrative.Deci un act legal nu poate fi anulat.Asadr,instant acorda despagubiri,numai daca prejudicial a fost cauzat de un act illegal.Referitor la vatamarile produse prin actele administrative legale,acoperirea prejudiciilor cauzata de aceste acte va fi decisa de instant judecatoreasca potrivit dreptului comun,in temeiul prevederilor Codului civil.

4.3 Problema actelor administrative individuale si a celor normative

In ceea ce priveste actele administrative individuale ,intrucat prin ele se creeaza ,se modifica sau se stig raporturi juridice,acestea pot sa aduca atingeri unor drepturi

9

subiective,asadar aceste acte pot fi atacate in instant.In majoritatea cazurilor ,pentru ca un drept subiectiv sa ia nastere ,sa fie modificat sau desfiintat,este necesar ca in aplicarea unui act normative ,sa fie emis un act individual ,fie sa intervina un fapt material.

Asadar numai printr-un act individual o persoana poate fi vatamataintr-un drept al sau,ceea ce ii confera posibilitatea de a se adresa instantei judecatoresti,pentru anularea actului respective in situatia in care acesta este considerat illegal si pentru acordarea de despagubiri daca au fost produse prejudicii prin acel act.

In ceea ce priveste actele normative s-a sustinut ca acestea nu pot cauza prejudicii susceptibile de a fi obiectul unei actiuni in justitie,deoarece un astfel de act nu genereaza in mod nemijlocit drepturi si obligatii reciproce pentru parti.Legea contenciosului administrative contine anumite prevederi in ceea ce priveste atacarea in fata instantelor de contencios administrative actele administrative-normative.

Astfel,’’actul administrative este definit ca fiind actul unilateral cu character individual sau normative…..’’Or actele administrative pot fi atacate in instant,in general.

4.4 Actele administrative complexe

Actele administrative complexe iau nastere prin mai multe manifestari de vointa juridical ,din partea unor organe de stat diferite ,dar care formeaza impreuna o singura entitate juridical,producand,ca atare aceleasi efecte juridice.

Actele administrative complexe iau nastereca urmare a urmatoarelor modalitati:

Aprobarea; Acordul; Confirmarea; Ratificarea; Acte emise in comun de mai multe organe.

5.Situatii special privind actiunea in justitie

5.1 Precizari prealabile

10

Potrivit Legii contenciosului administrative ,pot fi atacate in justitie,in afara actelor administrative:

a) Refuzul nejustificat de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut de lege;b) Nerezolvarea unei astfel de cereri in termenul stabilit de lege.

Potrivit unor opinii aceste siunt assimilate cu actele administrative ilegale,acestea ar constitui acte administrative ilegale si nu numai fapte material assimilate actelor administrative.

Pentru aputea face obiectul unei actiuni in instant ,atat nerezolvarea cererii cat si refuzul de a rezolva trebuie sa provina de la autoritate publica.

Refuzand sa satisfaca o cerere cu privire la un drept recunoscut de lege,autoritatea publica careia I s-a adresat acea cerere nu este obligate sa-si motiveze refuzul de a satisface cererea,fiind suficienta respingerea pretentiei formulate in cerere.Chiar daca refuzul ar fi motivat,acest fapt nu ar avea niciun effect asupra dreptului reclamantului de a se adresa justitiei.Daca autoritatea sesizata ar fi obligate sa-si motiveze toate actele pe care le emite,prin aceasta s-ar ingreuna destul de mult activitatea pe care o desfasoara,exercitand o influienta negative asupra operativitatii pe care trebuie sa o manifeste autoritatile publice in rezolvarea multiplelor problem cu care se confrunta zilnic.

In legatura cu nerezolvarea intermenul stabilit de lege a unei cereri privitoare la un drept recunoscutde lege,in termenul stability de lege,potrivit unei opinii s-a afirmat ca,in acest caz,spre deosebire de refuzul de a satisface o cerere,ne-am afla in prezenta unei simple abtineri,neisotite de o manifestarede vointa din partea organului competent sa se pronunte asupra cererii respective.Intr-o opinie contrara,se sustine ca ,in cazulnerezolvarii unei cereri privitoare la un drept ,manifestarea de vointa juridical a autoritatii publice careia I s-a adresat cererea este explicita,tacereaorganului in cauza fiind o forma de manifestare a vointei sale.

In legea contenciosului administrative ,prin nesolutionarea unei cereri se intellege faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii,daca prin lege nu se prevede alt termen,iar tot in aceasta lege se mentioneaza faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal ,adica nesolutionarea cererii in termenul prevazut de lege,se asimileaza actelor administrative individuale,deci se poate introduce actiunea in justitie,de asemenea se pot crea prejudicii celor care se adreseaza administratiei publice cu astfel de cereri. Este posibil ca autoritatea publica sa resolve cererea respective dupa epuizarea termenului prevazut de lege,dar inainte de sesizarea instantei judecatoresti.

In aceasta situatie ,daca cererea a fost admisa ,actiunea in justitie devine inutila,insa numai in cazul in care personae-I respectivenu I s-a produs un prejudiciu prin rezolvarea tardiva.In cazul nesolutionarii cererii,termenul de sesizare a instantei judecatoresti incepe sa curga din momentul in care autoritatea publica,careia I s-a adresat cererea trebuie sa comunice

11

raspunsul sau,potrivit legii,iar in cazul refuzului de a solution favorabil cererea ,din momentul comunicarii refuzului.

5.2 Acte exceptate de controlul judecatoresc

Aceste pot fi grupate in in patru categorii:

Acte exceptate datorita naturii organului emitent; Acte exceptate ca urmare amateriei in care a intervenit actul administrative,a specificului

raporturilor sociale in legatura cu care au fost emise acele acte; Acte pentru care legea prevede un alt control jurisdictional decat cel reglementat de

Legea nr.554/2004 Acte exceptate de controlul judecatoresc ca urmare a timpului in care au fost emise

5.3 .1Acte exceptate de la control datorita specificului raporturilor sociale in legatura cu care a fost emis

Din aceasta categorie fac parte:

Actele administrative emise pentru aplicarii regimului starii de razboi; Acte administrative emise pentru aplicarea starii de asediu sau de a celei de urgent; Acte administrative care privesc apararea si securitatea nationala; Acte administrative emise pentru restaurarea ordinii publice; Acte administrative emise pentru inlaturarea consecintelor

calamitatilornaturale,epidemiil,epizodiilor.

Actele din aceasta categorie po fi atacate numai pentru exces de putere.

5.3.2 Acte pentru care legea prevede un alt control jurisdictional decat cel stabilite de legea nr.554/2004

Acte supuse controlului instantelor judecatoresti in baza legii contenciosului administrative;

Acte care potrivit legii,sunt controlate de catre organe administrative cu atributii jurisdictionale;

Acte supuse controlului instantelor judecatoresti in baza altor legi decat legea contenciosului administrative

5.3.3 Ordonantele Guvernului

12

Potrivit legii nr.554/2004 ordonantele Guvernuli sau numai unele dispozitii di cadrul acestora pot fi atacate la instantelke de contencios administrative.

In acesta situatie persoana vatamata in dreptul sau prin aceste ordonantesau dispozitii va introduce actiunea la insanta de contencios administrative,insotita de exceptia de neconstitutionalitate.Daca instant de contencios administrative apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art.29 alin.(1)si(3) din legea nr.47/1992,privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,sesizeaza ,prin incheiere motivate,Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

Dupa pronuntarea Curtii Constitutionale,instant de contencios administrative repune cauza pe rol,dand termen de judecata si citind partile numai in cazul in care ordonanta sau dispozitia atacata a fost considerate neconstitutionala.Daca ordonanta sau dispozitia a fost considerate constitutional,instant de contencios administrative respinge actiunea ca inadminibila pe fond.

6. Unele conditii procedural privind actiune a in justitie

6.1 Procedura administrative prealabila

Art.7 din legea contenciosului administrative prevede ca cel vatamat in dreptul sau printr-un act administrative,inainte de a ataca acel act in justitie ,trebuie sa se adrese organului emitent al actului in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului.Numai daca,pe acesta cale,nu a obtinut satisfactie de la acest organ,va putea sa introduca actiune la instant judecatoreasca.

Daca reclamatia prealabila la organul emitent al actului administrativ atacat in justitie este obligatory,parcurgerea intregii game de organe ierarhice superioare organului emitent al acelui act nu este obligatory.Raspunsul negative la cererea adresata organului emitent sau lipsa raspunsului in termenul prevazut de lege din partea acelui organ sunt suficiente pentru a se putea introduce actiune in justitie.Totusi ,cel vatamat in dreptul sau se va putea adresa si organului ierarhic superior celui emitent al actului administrative atacat.In aceasta situatie ,actiunea in justitie se va putea introduce dupa comunicarea solutiei date de catre organul ierarhic superior.In cazul in care acest anu rezolva reclamatia in termenul prevazut de lege,cel vatamat in dreptul sau se poate adresa instantei judecatoresti din momentul expirarii acestui termen.

In ceea ce priveste actiunile care au ca obiect contracte administrative ,plangerea prealabila are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale.Plangerea trebuie introdusa in termen de 6 zile:

De la data incheierii contractului in legatura cu litigiile legate de incheierea acestuia;

13

De la data modificarii contractului sau,de la data refuzului cererii de modificare facute de catre una din parti,in cazul litigiilor privind modificarea contractului;

De la data incalcarii obligatiilor contractual,in cazul litigiilor legate ede executarea contractului;

De la data expirarii contractului sau,dupa caz,de la data aparitiei oricarei cauze care atrage stingerea obligatiilor contractual,in cazul litigiilor legate de incetarea contractului;

De la data constatarii caracterului interpretabil al unei clause contractual,in cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.

Plangerea la instant de contencios administrative dse datoreaza urmatoarelor cauze:

Persoana a fost vatamata in dreptul sau printr-un act administrative; Persioanei I s-a refuzat nejustificat solutionarea cererii; Persoana respective nu a primit nici un raspun la cererea sa in termenul legal.

Reclamantul poate solicita:

Anularea actului; Repararea prejudiciilor material; Daune morale.

In cazul actelor administrative individuale ,plangerea prealabila se poate introduces peste termenul de 30 de zile de la comunicarea actului ,dar nu mai tarziu de 6 luni de la emiterea actului.Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Avantaje ale procedurii prealabile:

Constituie o modalitate mai rapida de rezolvare aplangerii; Evita cheltuielile pe care le necesita un process; Prezinta un avantaj pentru reclamant,in sensul ca organul emitent al actului sau organul

ierarhic superior al acestuia verifica si dispune asupra actului atacat,atat in ceea ce priveste legalitatea ,cat si oportunitatea acestuia,in timp ce instantele judecatoresti nu se pot pronunta decat asupra legalitatii actului atacat in justitie;

Prezinta importanta pentru insasi autoritatea publica,deoarece prin reclamatia pe care o adreseaza acestor autoritati,cel vatamat in dreptul sau ,prin actul atacat,organul sesizat,el insusi,fara sa mai fie necesara interventia instantelor judecatorestipoate adapta masuri corespunzatoare pentru reabilitarea legalitatii inculcate prin actul administrative reclamat.

7. Desfasurarea procesului

7.1Procedura in fata instantelor judecatoresti

14

Pentru solutionarea litigiilor ,in coditiile Legii contenciosului administrative,au fost infiintate la Inalta Curte de Casatie si Justitie si la Curtile de Apel,sectii de contencios administrative si fiscal,precum si tribunal administrative fiscal.

Litigiile privind actele administrative ,emise de autoritati publice locale si judetene,precum si cele care privesc taxe si impozite,contributii,datorii vamale si accesorii ale acestora,de pana la 500.000 de lei ,se solutioneaza ,in fond ,de tribunalele dministrativ fiscal,iar cele privind actele administrative,emise de autoritatile ale administratiei publice central, precum si cele care priveasc taxe si impozite,contributii,datorii vamale si accesorii aler acestora mai mari de 500.000 lei se solutioneaza,in fond ,de sectiile de contencios administrative si fiscalale curtii de apel,Completul de judecata este format di 2 judecatori.

Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrative fiscal se judeca de catre sectiile de contencios administrative si fiscal ale curtii de apel,iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrative si fiscal ale curtii de apel se judeca de Sectia de contencios administrative si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,daca prin legea special nu se prevede altfel.

Hotararile vor fi redactate si motivate in cel mult 30 de zile de la pronuntare.Cand dovada se va face prin inscrisuri ,se vor alatura cererii copii,cati parati sunt si o copie pentru instant,iar cand dovada se va face prin martori ,se va arata numele si domiciliul sau resedinta martorilor.Cererea trebuie semnata de reclamant.In cazul in care cererea este facuta prin manadatar,se va alatura procura in original sau copie legalizata.Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrative pe care il atacasau,dupa caz ,raspunsul autoritatii publice prin care I se comunica refuzul rezolvarii cerereii sale.in cazul in care autoritatea publica parata in litigiu nu da curs cererii instantei judecatoresti,conducatorul acesteia va fi obligat la plata unei amenzi reprezentand 20% di salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

8.Controlul pe baza exceptiei de ilegalitate

Actele administrative pot fi atacate in instantele judecatoresti nu numai pe cale directa in anulare,ci sip e cale indirect ,prin exceptie de ilegalitate.Astfel ,legalitatea unui act administrativ cu character individual poate fi cercetata oricand in cadrul unui process ,pe cale de exceptie ,din aficiu sau la cererea partii interesate.In acest caz ,istanta constatand ca de actu administrative depinde solutionarea litigiului pe fond ,sesizeaza,prin incheiere motivate,instanata de contencios administrativcompetenta si suspenda cauza.Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativnu este supusa niciunei cai de atac.Incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul.

Exceptia de ilegalitate poate fi ridicata atat impotriva actel;or administrative ,cat si a operatiilor administrative care au fost infaptuite in legatura cu actul administrative in cauza.Pentru judecarea exceptiei de ilegalitate nu este necesara o prevedere expresa a

15

legii,deoarece instant de judecata fiind competentsa solutioneze actiunea,poate si are chiar obligatia sa rezolvesi exceptiile in legatura cu actiunea,spre a se putea pronunta asupra cazului.Exceptia de ilegalitate nu este o cale de atac ,ci o cale de aparare.

Solutia instantei de contencios administrative este supusa recursului,care se declara in termen de 5 zile de la comunicarea hotararii atacate si se judeca de urgent si cu precadere.Recursul se judeca in 3 zile de la inregistrare,cu citarea partilor,prin publicitate.In cazul exceptiei de ilegalitate instant nu poate anula actul in cauza,intrucat constatarea ilegalitatii se face in dispozitivul hatararii,ci in considerentele acesteia.Consecintele aprecierii ilegalitatii ,este faptul ca ,in cauza pe care instant de judecatya o are de solutionat,sentinta se va pronunta,tinandu-se seama de fapti\ul ca actul este illegal.

Introducerea unei actiuni de despagubiri ,in mod separate de actiunea in anulare,constituie o exceptie ,si nu poate fi utilizata decat in anumite conditii,précis determinate de lege,anume atunci cand a fost introdusa actiunea in anulare,reclamantul nu a cunoscut fie existent prejudiciului,fie intinderea prejudiciului, abia ulteriorajungand sa cunoasca aceasta intindere,dup ace introduseses actiunea in anulare.

Utilizarea exceptiei de ilegalitate se justifica cu atat mai mult este posibil,desi in cazuri foarte rare ale introducerii actiuniii in despagubiri,ca cel vatamat in dreptul sau sa nu cunoasca existent actului administrative producator de prejudicii,intrucat nu i-a fost comunicat acest act.in cazul exceptiei de ilegalitate reclamantul nu are obligatia de a se conformadispozitiilor din Legea contenciosului administrativprivind procedura administrativa prealabila.El se poate adresa direct instantei judecatoresti pentru a cerer despagubiri,dar tot atat de bine se poate adresa,mai intai ,autoritatii publiceemitente a actului care i-a produs prejudicial or organului ierarhic uperior al acesteia,cerand acordarea de despagubiri.In situatia in care organul sesizat nu da satisfactie cererii reclamantului,acesta se va putea adresa instantelor judecatoresti.

16

Bibliografie

Administratia publica in Romania, Dumitru Brezoianu.Mariana Oprican,editura CH Beck,Bucuresti 2008

17

18