curtea europeana de justitie www

8/7/2019 CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE WWW

http://slidepdf.com/reader/full/curtea-europeana-de-justitie-www 1/19

CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE WWW.CURIA.EUROPA.EU IntoducereDe la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, UniuneaEuropeană are personalitate juridică și a preluat competențele conferite anterior Comunității Europene. Prin urmare, dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii

Europene și include, de asemenea, toate dispozițiile adoptate în trecut în temeiulTratatului privind Uniunea Europeană, în versiunea anterioară Tratatului de la Lisabona.În prezentarea care urmează, expresia „drept comunitar" va fi utilizată atunci când estevorba despre jurisprudența Cur ții de Justiție anterioară intrării în vigoare a Tratatului dela Lisabona.

Alături de Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom)continuă să existe. Având în vedere că, în principiu, competențele Cur ții de Justiție înceea ce privește Euratom sunt aceleași cu cele exercitate în cadrul Uniunii Europene - șipentru claritatea prezentării - orice referire la dreptul Uniunii va acoperi și dreptulprivind Euratom.

Componenţa

Curtea de Justiţie este compusă din 27 de judecători şi 8 avocaţigenerali. Judecătorii şi avocaţii generali sunt desemnaţi de comunacord de guvernele statelor membre, după consultarea unuicomitet al cărui rol este de a emite un aviz cu privire la capacitateacandidaţilor de a exercita funcţiile respective. Mandatul acestoraeste de şase ani și poate fi reînnoit. Aceştia sunt aleşi din rândulpersonalităților care oferă toate garanţiile de independenţă şi careîntrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale sau a căror competenţă esterecunoscută.

Judecătorii Curţii de Justiție îl desemnează din rândul lor pe preşedinte, pentru o perioadăde trei ani care poate fi reînnoită. Preşedintele conduce lucrările Cur ții de Justiție şiprezidează şedinţele şi deliberările în cazul celor mai mari complete de judecată.

Avocaţii generali asistă Curtea. Aceştia au rolul de a prezenta, cu deplină imparţialitate şiîn deplină independenţă, opinie juridică numită „concluzii" în cauzele care le suntrepartizate.

Grefierul este secretarul general al instituţiei, ale cărei servicii le conduce sub autoritateapreşedintelui Curţii.

Curtea poate judeca în şedinţă plenară, în Marea Cameră (treisprezece judecători) sau încamere de cinci sau de trei judecători.

Curtea se întruneşte în şedinţă plenară în cazurile speciale prevăzute de Statutul Curţii(printre altele, atunci când trebuie să pronunţe destituirea Ombudsmanului sau să dispunădin oficiu demiterea unui comisar european care nu a respectat obligaţiile ce îi revin) şiatunci când apreciază că o cauză prezintă o importanţă excepţională.

http://www.curia.europa.eu/

http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_9089/presentation

http://www.curia.europa.eu/



Curtea se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţiicare este parte într-un proces, precum şi în cauzele deosebit de complexe sau deimportante.

Celelalte cauze sunt soluţionate în camere de cinci sau de trei judecători. Preşedinţiicamerelor de cinci judecători sunt aleşi pentru perioadă de trei ani, iar cei ai camerelor detrei judecători pentru perioadă de un an.

CompetenţaPentru a-şi îndeplini cu bine misiunea, Curţii i-au fost atribuite competenţe jurisdicţionalebine definite, pe care le exercită în cadrul procedurii întrebărilor preliminare şi aldiferitelor categorii de acţiuni.Diferitele tipuri de proceduri

• Procedura întrebărilor preliminareCurtea de Justiţie colaborează cu instanţele judecătoreşti din statele membre, care sunt

instanţele de drept comun în materia dreptului Uniunii. Pentru a asigura o aplicareefectivă şi omogenă a legislaţiei Uniunii şi pentru a evita orice interpretare divergentă,instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze Curţii de Justiţie solicitându-i săclarifice un aspect privind interpretarea dreptului Uniunii, în scopul de a le permite, deexemplu, să verifice conformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii. Cererea depronunţare a unei hotărâri preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlulvalidităţii unui act de dreptul Uniunii.

Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a uneiordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de interpretarea dată atuncicând soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi

măsură obligatorie pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică.

Tot prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare, fiecare cetăţeaneuropean poate să obţină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc. Într-adevăr, cutoate că această cerere nu poate fi formulată decât de o instanţă judecătorească naţională,toate părţile din procedura în faţa acesteia din urmă, statele membre şi instituţiile Uniuniipot participa la procedura iniţiată la Curtea de Justiţie. Astfel, mai multe principiiimportante ale dreptului Uniunii au fost proclamate în urma unor întrebări preliminare,adresate uneori de instanţele judecătoreşti naţionale de rang inferior.

• Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilorAceastă acţiune permite Curţii de Justiţie să controleze respectarea de către statele

membre a obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Sesizarea Curţii deJustiţie este precedată de o procedură prealabilă iniţiată de Comisie prin care se dăstatului membru vizat posibilitatea de a răspunde motivelor invocate împotriva sa. Dacăaceastă procedură nu determină statul membru să îşi îndeplinească obligaţiile, poate fiintrodusă la Curtea de Justiţie o acţiune privind încălcarea dreptului Uniunii.

Această acţiune poate fi introdusă fie de Comisie - cazul cel mai frecvent întâlnit înpractică -, fie de un stat membru. În cazul în care Curtea de Justiţie constată




neîndeplinirea obligaţiilor, statul este obligat să pună imediat capăt acestei situaţii. Dacă,în urma unei noi sesizări din partea Comisiei, Curtea de Justiţie constată că statulmembru în cauză nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sumeforfetare și/sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu. Cu toate acestea, în cazul în care nusunt comunicate Comisiei măsurile de transpunere a unei directive, poate fi aplicată de

Curte statului membru vizat, la propunerea Comisiei, o sancțiune pecuniară chiar de laprima hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.• Acţiunea în anulare

Prin intermediul acestei acţiuni, reclamantul solicită anularea unui act al unei instituţii, alunui organ, al unui oficiu sau al unei agenții a Uniunii (de exemplu regulament, directivă,decizie). Curtea de Justiţie este singura competentă să soluţioneze acţiunile introduse deun stat membru împotriva Parlamentului European şi/sau împotriva Consiliului (cuexcepţia actelor acestuia din urmă în materie de ajutoare de stat, dumping sau competenţede executare) sau pe cele introduse de o instituţie a Uniunii împotriva unei alte institu ții.Tribunalul este competent şă judece, în primă instanţă, toate celelalte acţiuni de acest tipşi îndeosebi acţiunile introduse de persoane private.

•

Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţionaAceastă acţiune permite Curţii să controleze legalitatea inacţiunii instituţiilor, a unuiorgan, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii. Cu toate acestea, o asemenea acţiune nupoate fi introdusă decât după ce instituţiei respective i s-a solicitat să acţioneze. Atuncicând s-a constatat nelegalitatea abținerii, instituţia în cauză trebuie să pună capăt abţineriide a acţiona, luând măsurile adecvate. Competenţa de a judeca acţiunea în constatareaabţinerii de a acţiona este împărţită între Curtea de Justiţie şi Tribunalul în funcţie deaceleaşi criterii precum acţiunea în anulare.

• RecursulCurtea de Justiţie poate fi sesizată cu recursuri limitate la motive de drept, formulateîmpotriva hotărârilor şi a ordonanţelor Tribunalului. Dacă recursul este admisibil şi

fondat, Curtea de Justiţie anulează decizia Tribunalului. În cazul în care cauza este înstare de a fi judecată, Curtea poate să o reţină spre soluţionare. În caz contrar, aceastatrimite cauza Tribunalului, care este ţinut de decizia pronunţată de Curte în recurs.

• ReexaminareaDeciziile Tribunalului care statuează asupra acţiunilor introduse împotriva hotărârilor Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene pot, în mod excepţional, să facăobiectul unei reexaminări din partea Curţii de Justiţie în condițiile prevăzute înProtocolul privind Statutul Cur ții de Justiție a Uniunii Europene.

ProceduraIndiferent de natura cauzei, procedura include o fază scrisă şi, în general, o fază orală,

care este publică. Trebuie totuşi să se facă distincţia între, pe de o parte, proceduraîntrebărilor preliminare şi, pe de altă parte, celelalte acţiuni, denumite acţiuni directe.Sesizarea Curţii şi procedura scrisă

• în ceea ce priveşte procedura întrebărilor preliminareInstanţa naţională adresează Curţii de Justiţie întrebări privind interpretarea sauvaliditatea unei dispoziţii de dreptul Uniunii, în general sub forma unei deciziijurisdicţionale, în conformitate cu normele naţionale de procedură. După traducereacererii în toate limbile Uniunii de Serviciul de traduceri al Curţii, grefa o comunică




părţilor din acţiunea principală, precum şi tuturor statelor membre şi instituţiilor Uniunii.Grefa asigură publicarea în Jurnalul Oficial a unei comunicări care indică, printre altele,părţile în cauză şi conţinutul întrebărilor. Părţile, statele membre şi instituţiile UniuniiEuropene au la dispoziţie două luni pentru a prezenta Curţii observaţii scrise.

• în ceea ce priveşte acţiunile directe

Curtea trebuie sesizată printr-o cerere introductivă adresată grefei. Grefierul asigurăpublicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a unei comunicări privind acţiunea,care indică motivele și concluziile reclamantului. În acelaşi timp, cererea introductivăeste comunicată părţii adverse, care are la dispoziţie o lună pentru a depune un memoriuîn apărare. Reclamantul poate depune o replică, pârâtul o duplică, termenul fiind, defiecare dată, de o lună. Termenele de prezentare a acestor documente trebuie respectate,cu excepţia situaţiei în care preşedintele acordă o prelungire a acestora.

În ambele tipuri de acţiuni, preşedintele şi primul avocat general desemnează unjudecător raportor şi, respectiv, un avocat general, însărcinaţi să urmărească desfăşurareacauzei.

Măsurile preparatorii şi raportul cauzeiÎn toate procedurile, după terminarea procedurii scrise, părţilor li se solicită să indice, întermen de o lună, dacă şi de ce solicită organizarea unei ședințe pentru audiereapledoariilor. Pe baza raportului judecătorului raportor şi după ascultarea avocatuluigeneral, Curtea decide dacă trebuie luate în cauză măsuri de cercetare judecătorească,completul căruia ar trebui să-i fie repartizată cauza şi dacă este necesară organizarea uneişedinţe pentru audierea pledoariilor; data acesteia din urmă va fi stabilită de cătrepreşedinte. Judecătorul raportor rezumă, într-un raport al cauzei, faptele invocate, precumşi argumentele părţilor şi, dacă este cazul, cele ale intervenienţilor. Acest raport este adusla cunoştinţa publicului în limba de procedură, în cursul şedinţei.Sedinţa publică şi concluziile avocatului general

Cauza este pledată în şedinţă publică, în faţa completului de judecată şi a avocatuluigeneral. Judecătorii şi avocatul general pot adresa părţilor întrebările pe care le considerăoportune. După câteva săptămâni, concluziile avocatului general sunt prezentate în faţaCurţii de Justiţie, tot în şedinţă publică. În cadrul concluziilor, acesta analizează în detaliuaspectele îndeosebi juridice ale litigiului şi propune în deplină independenţă Curţii deJustiţie răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Astfel se termină fazaorală a procedurii. În cazul în care apreciază că nicio problemă nouă de drept nu esteridicată în cauză, Curtea, după ascultarea avocatului general, poate decide judecareacauzei fără concluzii.HotărârileJudecătorii deliberează pe baza unui proiect de hotărâre redactat de judecătorul raportor.Fiecare judecător din completul respectiv poate propune modificări. Deciziile Curţii deJustiţie sunt adoptate cu majoritate de voturi, fără ca eventualele opinii divergente să fiemenţionate. Hotărârile sunt semnate de toţi judecătorii care au participat la deliberări, iar dispozitivul acestora este pronunţat în şedinţă publică. Hotărârile şi concluziile avocaţilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunţării sau,respectiv, a prezentării. În cea mai mare parte a cazurilor, acestea sunt ulterior publicateîn Repertoriul jurisprudenţei Curţii de Justiţie şi a Tribunalului.Procedurile speciale



• Procedura simplificatăAtunci când o întrebare preliminară este identică cu o întrebare asupra căreia Curtea aavut deja ocazia să se pronunţe sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasăloc niciunei îndoieli rezonabile sau poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţă, Curtea,după ascultarea avocatului general, poate să se pronunţe prin ordonanţă motivată în

cuprinsul căreia se face trimitere mai ales la hotărârea anterioară sau la jurisprudenţapertinentă.• Procedura accelerată

Procedura accelerată permite Curţii să se pronunţe cu rapiditate asupra cauzelor extremde urgente, reducând termenele la maximum şi acordând acestor cauze o prioritateabsolută. În urma unei cereri formulate de una dintre părţi, preşedintele Curţii decide, lapropunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general și a celorlaltepărţi, dacă o urgenţă deosebită justifică recurgerea la procedura accelerată. O astfel deprocedură este de asemenea prevăzută în cazul trimiterilor preliminare. În acest caz,cererea este formulată de instanţa judecătorească naţională care sesizează Curtea și caretrebuie să menționeze, în cuprinsul cererii, împrejurările care justifică urgența deosebită

în pronunțarea asupra întrebării formulate cu titlu preliminar.• Procedura preliminară de urgenţă (PPU)Această procedură permite Cur ții de Justiție să soluționeze într-un termen considerabilredus întrebările cele mai sensibile referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție(cooperare polițienească și judiciară în materile civilă și penală, precum și vize, drept deazil, imigrare și alte politici referitoare la libera circulație a persoanelor). Cauzele în carese aplică PPU sunt încredințate unei camere de cinci judecători special desemnată, iar faza scrisă se derulează, în practică, în principal pe cale electronică și este extrem deredusă, atât în ceea ce privește durata, cât și în ceea ce privește numărul actorilor carepot depune observații scrise, majoritatea actorilor intervenind în faza orală a procedurii,care este obligatorie.

•

Procedura măsurilor provizoriiProcedura măsurilor provizorii urmăreşte să obţină suspendarea executării unui act alunei instituţii, care face de asemenea obiectul unei acţiuni, sau orice altă măsurăprovizorie necesară pentru a preveni un prejudiciu grav şi ireparabil în dauna unei părţi.Cheltuielile de procedurăProcedura în faţa Curţii de Justiţie este scutită de cheltuieli. În schimb, onorariulavocatului abilitat să pună concluzii în faţa instanţelor unui stat membru, ce reprezintăpărţile, nu este suportat de Curte. Cu toate acestea, dacă o parte se află în imposibilitateade a face faţă, în totalitate sau în parte, cheltuielilor de judecată aceasta poate, fără a fireprezentată de un avocat, solicita să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită. Cerereatrebuie să fie însoţită de toate informaţiile necesare pentru a demonstra starea de nevoie

în care se află partea.Regimul lingvisticÎn ceea ce priveşte acţiunile directe, limba utilizată în cererea introductivă (care poate fiuna dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene) va fi limba de procedură acauzei, adică limba în care aceasta se va desfăşura. În ceea ce priveşte cererile depronunţare a unor hotărâri preliminare, limba de procedură este cea a instanţeijudecătoreşti naţionale care se adresează Curţii de Justiţie. Dezbaterile care au loc întimpul şedinţelor sunt traduse simultan, în funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale



ale Uniunii Europene. Judecătorii deliberează fără interpreţi, folosind o limbă comună,care este, în mod tradiţional, franceza.Schema procedurii

Procedura în faţa Curţii de Justiţie

Acţiuni directe şi recursuri Cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare

Procedura scrisă

Cererea introductivăComunicarea cereriiintroductive pârâtului, decătre grefăComunicarea acţiunii înJurnalul Oficial al Uniunii

Europene (seria C)(Măsurile provizorii)(Intervenţia)Memoriul în apărare(Excepţia deinadmisibilitate)(Replica şi duplica)

(Cererea de asistenţăjudiciară)Desemnarea judecătoruluiraportor şi a avocatuluigeneral

Decizia de trimitere ainstanţei naţionaleTraducerea hotărârii încelelalte limbi oficiale aleUniunii EuropeneComunicarea întrebărilor

preliminare în JurnalulOficial al UniuniiEuropene (seria C)Notificarea către părţile înlitigiu, statele membre,instituţiile Uniunii, statelemembre ale SEE şiAutoritatea de Supravegherea AELS.Observaţiile scrise alepărţilor, ale statelor şi ale

instituţiilor Judecătorul raportor întocmeşte raportul preliminar Reuniunea generală a judecătorilor şi a avocaţilor generaliTrimiterea cauzei spre examinare unui complet de judecată(Măsurile de cercetare judecătorească)

Faza orală

(Sedinţa; raportul de şedinţă)(Concluziile avocatului general)Deliberarea judecătorilor

HOTĂRÂREAEtapele facultative ale procedurii sunt indicate între paranteze.Caracterele aldine indică un document public.(*) Limba de procedură

Curtea de Justiţie în cadrul ordinii juridice comunitare




Pentru a construi Europa, anumite state (astăzi în număr de 27) au încheiat tratate deinstituire a Comunităţilor Europene, ulterior a Uniunii Europene, dotate cu instituţii careadoptă norme de drept în domenii determinate.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă instituţia jurisdicţională a Uniunii și a

Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA). Aceasta este compusă din treiinstanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul şi Tribunalul Funcţiei Publice, a căror principalămisiune este examinarea legalității actelor Uniunii şi asigurarea interpretării şi aplicăriiuniforme a dreptului acesteia.

Prin intermediul jurisprudenţei sale, Curtea de Justiţie a consacrat obligaţiaadministraţiilor şi a instanţelor naţionale de a aplica pe deplin dreptul Uniunii în cadrulsferei lor de competenţă şi de a proteja drepturile conferite de acesta cetăţenilor (aplicarea directă a dreptului Uniunii), fără a aplica însă orice dispoziţie contrară dindreptul naţional, fie aceasta anterioară sau ulterioară normei Uniunii (supremaţiadreptului Uniunii asupra dreptului naţional).

Curtea a recunoscut de asemenea principiul răspunderii statelor membre pentru încălcareadreptului Uniunii, care constituie, pe de o parte, un element care consolidează în moddecisiv protecţia drepturilor conferite particularilor de normele Uniunii şi, pe de altăparte, un factor care este de natură să contribuie la aplicarea mai diligentă a acestor norme de către statele membre. Încălcările săvârşite de acestea din urmă sunt astfel denatură să dea naştere unor obligaţii de despăgubire, care, în anumite cazuri, pot avearepercusiuni grave asupra finanţelor publice naţionale. În plus, Curtea poate fi sesizată cuorice neîndeplinire, de către un stat membru, a obligațiilor ce decurg din dreptul Uniunii,iar în situaţia neexecutării unei hotărâri de constatare a unei astfel de neîndepliniri,aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi cu titlu

cominatoriu. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile detranspunere a unei directive, poate fi aplicată de Curte statului membru vizat, lapropunerea Comisiei, o sancțiune pecuniară chiar de la prima hotărâre de constatare aneîndeplinirii obligațiilor.

Curtea de Justiţie lucrează totodată în colaborare cu instanţele naţionale, instanţe de dreptcomun în domeniul dreptului Uniunii. Orice instanţă naţională sesizată cu un litigiureferitor la dreptul Uniunii poate şi uneori trebuie să adreseze Curţii de Justiţie întrebăripreliminare. În acest mod, Curtea se pronunţă asupra interpretării unei norme de drept alUniunii sau verifică legalitatea acesteia.

Evoluţia jurisprudenţei sale ilustrează contribuţia Curţii la crearea unui spaţiu juridic careîi priveşte pe cetăţeni, fiind menit să le protejeze drepturile conferite acestora de legislaţiaUniunii în diverse domenii ale vieţii lor cotidiene.Principii fundamentale stabilite prin jurisprudenţăÎn jurisprudenţa sa (începând cu hotărârea Van Gend & Loos din 1963), Curtea a introdusprincipiul efectului direct al dreptului comunitar în statele membre. Acesta permitecetăţenilor europeni să invoce în mod direct normele juridice ale Uniunii în faţainstanţelor judecătoreşti naţionale.



facilitează accesul la o profesie sau la exercitarea unei activităţi economice, estereglementată de dreptul comunitar, chiar şi în privinţa raporturilor acelui resortisant custatul membru de origine. Astfel, dacă un stat membru poate condiţiona utilizarea acestuititlu pe teritoriul său de obţinerea unei autorizaţii administrative, procedura de autorizaretrebuie să aibă drept unic scop verificarea împrejurării dacă titlul a fost eliberat în mod

legal.Dintre hotărârile pronunţate în acest domeniu, una dintre cele mai cunoscute estehotărârea Bosman (1995), în cadrul căreia Curtea s-a pronunţat, la cererea unei instanţejudecătoreşti belgiene, asupra compatibilităţii dintre regulile federaţiilor de fotbal şilibera circulaţie a lucrătorilor. Curtea a precizat că sportul practicat la nivel profesionisteste o activitate economică a cărei exercitare nu poate fi împiedicată de reguli referitoarela transferul jucătorilor sau care limitează numărul jucătorilor resortisanţi ai altor statemembre. Acest principiu a fost extins, prin hotărâri ulterioare, la situaţia sportivilor profesionişti care provin din ţări terţe care au încheiat un acord de asociere (hotărâreaDeutscher Handballbund, 2003) sau de parteneriat (hotărârea Simutenkov, 2005) cu

Comunităţile Europene.• Libera prestare a serviciilorO hotărâre din 1989 privind libera prestare a serviciior se referea la situaţia unui turistbritanic care fusese agresat şi rănit grav în metroul parizian. Fiind sesizată de către oinstanţă judecătorească franceză, Curtea a decis că, în calitate de turist, cetăţeanul britanicbeneficia de servicii şi în afara ţării sale şi intra sub incidenţa principiului nediscriminăriipe motiv de naţionalitate înscris în dreptul comunitar. În consecinţă, acesta avea dreptulla aceeaşi despăgubire precum cea care ar fi putut fi pretinsă de un resortisant francez(hotărârea Cowan).

Fiind sesizată de către instanţe judecătoreşti luxemburgheze, Curtea a statuat că

prevederile naţionale care refuză unei persoane asigurate rambursarea cheltuielilor pentruun tratament dentar pe motivul că acesta a fost efectuat în alt stat membru constituie unobstacol nejustificat în calea liberei prestări a serviciilor (hotărârea Kohll, 1998), iar refuzul de a rambursa cheltuielile privind achiziţionarea de ochelari din străinătate esteconsiderat ca un obstacol nejustificat în calea liberei circulaţii a mărfurilor (hotărâreaDecker, 1998).

• Egalitatea de tratament şi drepturile socialeO stewardesă a introdus o acţiune împotriva angajatorului său pe motiv de discriminare înprivinţa remuneraţiei pe care o încasa în comparaţie cu colegii săi de sex masculin careefectuau aceeaşi muncă. Fiind sesizată de o instanţă judecătorească belgiană, Curtea adecis, în 1976, că norma din tratat care impunea principiul egalităţii de remunerare întrelucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin pentru aceeaşi muncă are efect direct(hotărârea Defrenne).

Interpretând normele comunitare referitoare la egalitatea de tratament între bărbaţi şifemei, Curtea a contribuit la protecţia femeii împotriva concedierilor legate de perioadasarcinii. Nemaiputând să lucreze din cauza dificultăţilor legate de sarcină, o femeie a fostconcediată. În 1998, Curtea a declarat această concediere contrară dreptului comunitar.Concedierea unei femei în cursul sarcinii din cauza absenţelor provocate de o boală în



legătură cu sarcina însăşi constituie o discriminare interzisă pe motiv de sex (hotărâreaBrown).

Pentru a garanta protecţia securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor, este necesar ca aceştia săbeneficieze de un concediu anual plătit. În 1999, sindicatul britanic BECTU a contestat

reglementarea britanică care priva lucrătorii cu contracte de muncă de scurtă durată deacest drept, pe motivul că nu era conformă unei directive comunitare privind organizareatimpului de lucru. Curtea a hotărât (hotărârea BECTU, 2001) că dreptul la concediulanual plătit este un drept social conferit de dreptul comunitar în mod direct tuturor lucrătorilor şi că niciun lucrător nu poate fi privat de acesta.

• Drepturile fundamentaleApreciind că respectarea drepturilor fundamentale face parte integrantă din principiilegenerale de drept pe care este chemată să le apere, Curtea a contribuit în modconsiderabil la îmbunătăţirea standardelor privind protecţia acestor drepturi. În aceastăprivinţă, Curtea se inspiră din tradiţiile constituţionale comune statelor membre şi dininstrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului, în principal convenţia

europeană a drepturilor omului, la care statele membre au cooperat sau au aderat. De laintrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Curtea va putea aplica și interpreta Cartadrepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, care beneficiază întemeiul Tratatului de la Lisabona de aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

După numeroase atacuri teroriste îndreptate împotriva agenţilor de poliţie, în Irlanda deNord a fost forţele de poliţie au primit dreptul de a purta arme. Totuşi, pentru motive desecuritate publică, acest drept nu a fost acordat femeilor care lucrau în poliţie (potrivitunui certificat eliberat de ministerul competent şi care nu putea fi atacat pe calejudecătorească). În consecinţă, poliţia nord-irlandeză nu a mai oferit niciun contract demuncă cu normă întreagă vreunei femei. Fiind sesizată de o instanţă judecătorească din

Regatul Unit, Curtea a decis că excluderea oricărei puteri de control a judecătoruluiasupra certificatului unei autorităţi naţionale se opune principiului unui controljurisdicţional efectiv pe care se poate întemeia orice persoană care se consideră vătămatăprintr-o discriminare întemeiată pe sex (hotărârea Johnston, 1986).

• Cetăţenia UniuniiÎn ceea ce priveşte cetăţenia Uniunii, care, potrivit Tratatului privind funcționareaUniunii Europene, este recunoscută oricărei persoane care are cetățenia unui statmembru, Curtea a confirmat că aceasta include dreptul de şedere pe teritoriul unui alt statmembru. Astfel, un resortisant minor al unui stat membru, care are o asigurare medicalăşi care dispune de resurse suficiente, beneficiază în egală măsură de un astfel de drept deşedere. Curtea a subliniat că dreptul comunitar nu îi impune minorului să dispună el

însuşi de resursele necesare şi că refuzul de a acorda în acelaşi timp dreptul de şederemamei sale, resortisantă a unei ţări terţe, ar priva dreptul de şedere al copilului de oriceefect util (hotărârea Zhu şi Chen, 2004).

În aceeaşi hotărâre, Curtea a precizat că, şi în cazul în care dobândirea naţionalităţii unuistat membru are ca scop obţinerea de către resortisantul unei ţări terţe a dreptului deşedere în temeiul dreptului comunitar, un stat membru nu poate restrânge efecteleacordării naţionalităţii de către alt stat membru



TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANTAIntroducereÎncepând cu 1 decembrie 2009, data de intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona,Uniunea Europeană are personalitate juridică și a preluat competențele conferite anterior

Comunității Europene. Prin urmare, dreptul comunitar a devenit dreptul Uniunii. Înprezentarea care urmează, expresia „drept comunitar" va fi utilizată atunci când estecitată jurisprudența anterioară a Tribunalului.

Componenţa

Tribunalul de Primă Instanţă este compus din cel puţin unjudecător pentru fiecare stat membru (27 în 2007). Judecătoriisunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membrepentru un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit. Judecătorii îl alegdintre ei pe preşedintele Tribunalului pentru o perioadă de trei ani.Aceştia numesc un grefier pentru o perioadă de 6 ani.

Judecătorii îşi exercită funcţiile în deplină imparţialitate şi independenţă.Spre deosebire de Curtea de Justiţie, Tribunalul nu dispune de avocaţi generalipermanenţi. În mod excepţional, această funcţie poate fi încredinţată unui judecător.Cauzele cu care este sesizat Tribunalul se judecă de camere compuse din cinci sau dintrei judecători sau, în anumite situaţii, de un judecător unic. De asemenea, Tribunalulpoate judeca o cauză în Marea Cameră (13 judecători) sau în şedinţă plenară atunci cânddificultatea problemelor de drept sau importanţa cauzei justifică această măsură. Maimult de 80 % dintre cauzele cu care este sesizat Tribunalul sunt judecate de camerecompuse din trei judecători.Preşedinţii camerelor compuse din cinci judecători sunt aleşi dintre judecători pentru operioadă de trei ani.

Tribunalul dispune de o grefă proprie, însă recurge la serviciile Curţii de Justiţie pentrualte nevoi administrative şi lingvistice.

CompetenţaTribunalul de Primă Instanţă are competenţa de a judeca:

• acţiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene (ale căror destinatare sunt sau care le privesc în mod direct şi individual), precum șiîmpotriva actelor normative (dacă îi privesc direct şi dacă nu presupun măsuri deexecutare) sau, de asemenea, împotriva abţinerii de a acţiona a acestor instituţii,organisme, oficii sau agenții. Este vorba, de exemplu, de o acţiune introdusă de o

întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă;• acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;• acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele

adoptate în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecţie comercială(„dumping") şi la actele prin care Consiliul exercită competenţe de executare;

• acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciilecauzate de instituţiile Uniunii Europene sau de funcţionarii acestora;






• acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Uniunea Europeană, prin care seatribuie în mod expres Tribunalului competenţa de judecare;

• acţiuni în materia mărcilor comunitare;• recursuri împotriva deciziilor Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii

Europene, limitate la chestiuni de drept.

Deciziile pronunţate de Tribunal pot fi atacate în termen de două luni cu recurs, limitat lachestiuni de drept, la Curtea de Justiţie.

ProceduraTribunalul dispune de propriul său regulament de procedură. În principiu, proceduracuprinde o fază scrisă şi o fază orală.

O cerere introductivă scrisă de un avocat sau de un agent adresată grefei declanşeazăprocedura. Aspectele principale ale acţiunii sunt publicate într-o comunicare, în toatelimbile oficiale, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cererea introductivă estecomunicată de către grefier părţii adverse, care dispune de un termen pentru a depune unmemoriu în apărare. Reclamantul are posibilitatea de a prezenta o replică într-un termen

determinat la care pârâtul poate răspunde printr-o duplică.Orice persoană, precum şi orice organism, oficiu sau agenţie a Uniunii Europene carejustifică un interes în soluţionarea unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului, precum şistatele membre şi instituţiile Comunităţii pot interveni în procedură. Intervenientuldepune un memoriu, prin care urmăreşte susţinerea sau respingerea concluziilor uneiadintre părţi, la care părţile pot ulterior să răspundă. În anumite situaţii, intervenientulpoate să îşi prezinte observaţiile şi în cadrul fazei orale.În timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresaîntrebări reprezentanţilor părţilor. Judecătorul raportor rezumă într-un raport de şedinţăstarea de fapt expusă, argumentele fiecărei părţi şi, dacă este cazul, argumenteleintervenienţilor. Acest document este pus la dispoziţia publicului în limba de procedură.

Ulterior, judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de cătrejudecătorul raportor, iar hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.Procedura la Tribunal este scutită de taxe. În schimb, onorariul avocatului, care aredreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a unui stat membru şi care trebuie săreprezinte partea, nu este în sarcina Tribunalului. Cu toate acestea, o persoană fizicăpoate solicita să beneficieze de asistenţă judiciară în cazul în care se află în imposibilitatede a face faţă cheltuielilor de judecată.Procedura măsurilor provizoriiIntroducerea unei acţiuni la Tribunal nu are ca efect suspendarea executării actului atacat.Cu toate acestea, Tribunalul poate să dispună suspendarea executării acestuia sau săprescrie alte măsuri provizorii.

Preşedintele Tribunalului sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luareamăsurilor provizorii se pronunţă asupra unei astfel de cereri prin ordonanţă motivată.

Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei conditii:

1. acţiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;2. solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgenţa măsurilor, în




lipsa cărora ar suporta un prejudiciu grav şi ireparabil;3. măsurile provizorii trebuie să ţină seama de punerea în balanţă a intereselor părţilor şi ainteresului general.

Ordonanţa are doar un caracter provizoriu şi nu prejudecă fondul asupra căruia Tribunalul

se pronunţă în acţiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată cu recurs în faţa Curţiide JustiţieProcedura acceleratăAceastă procedură permite Tribunalului să se pronunţe cu celeritate asupra fondului unuilitigiu în cauze considerate ca prezentând o urgenţă deosebită.Procedura accelerată poate fi solicitată de reclamant sau de pârât.Regimul lingvisticLimba în care este redactată cererea introductivă, care poate fi una dintre cele 23 delimbi oficiale ale Uniunii Europene, va fi limba de procedură în cauza respectivă(fără a se aduce atingere aplicării unor prevederi speciale).Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretare

simultană, în funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene.Judecătorii deliberează fără interpret într-o limbă comună care, conform tradiţiei, estelimba franceză.Schema procedurii

Acţiuni directe şi căi de recurs

Faza scrisă [Măsuri provizorii]

[Repartizareacauzei unui complet dejudecată

compus dintr-un număr diferitde judecători (judecător unic,trei, cinci, treisprezece sau

27 de judecători)]

Cererea introductivăComunicarea cererii introductivepârâtuluide către grefă

Comunicarea acţiunii laJurnalul Oficial al UE (seria C)Repartizarea cauzei unui complet dejudecatăDesemnarea judecătorului raportor Memoriul în apărare[Excepţie de inadmisibilitate][Replica şi duplica][Alte memorii]Judecătorul raportor pregăteșteraportul prealabil

Reuniune a judecătorilor camerei[Măsuri de cercetare judecătorească]

[Cerere de asistenţăjudiciară]

[Intervenţii]

Faza orală

[Raportul de şedinţă; şedinţa]

Deliberarea judecătorilor



Hotărârea

Etapele facultative ale procedurii sunt indicate între paranteze pătrate.Caracterele îngroşate indică un document, în principiu, public.

JurisprudenţaDe la începutul activităţii sale până la sfârşitul anului 2008, Tribunalul a soluţionatdefinitiv mai mult de 6 200 de cauze. Jurisprudenţa Tribunalului s-a dezvoltat mai ales îndomeniile proprietăţii intelectuale, concurenţei şi ajutoarelor de stat.Câteva exemple permit a ilustra în mod util tipurile de cauze cu care este sesizatTribunalul.Mărcile comunitareSocietatea Henkel prezentase Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci,desene şi modele industriale - OAPI), însărcinat cu promovarea şi administrarea mărcilor comunitare în toate statele membre ale Uniunii, o cerere de înregistrare a unei mărcipentru un detergent pentru maşinile de spălat rufe sau pentru cele de spălat vase. Marcatridimensională revendicată se prezenta sub forma unei plăcuţe rotunde cu două straturide culoare albă şi roşie. Cererea a fost respinsă de către OAPI, iar reclamanta a sesizatTribunalul de Primă Instanţă în vederea anulării deciziei.

Potrivit unui regulament comunitar, nu este permisă înregistrarea unei mărci lipsite decaracter distinctiv. În această cauză, marca în litigiu era constituită din forma şi dinîmbinarea culorilor produsului, cu alte cuvinte, din prezentarea produsului în sine.

Tribunalul a constatat că această marcă nu ar permite consumatorului, atunci când ar fipus în situaţia de a face o alegere în momentul cumpărării, să distingă produsele în cauzăde cele care au o altă origine comercială. În consecinţă, Tribunalul a respins acţiuneasocietăţii, având în vedere că OAPI decisese în mod corect că marca tridimensionalăsolicitată era lipsită de caracter distinctiv (Hotărârea Henkel/OAPI, 2001).Domeniul de aplicare al normelor de concurenţăÎn cauza Piau/Comisia, Tribunalul a amintit că regulile concurenţei pot, în anumitecondiţii, să se aplice şi în domeniul sportului.

În această cauză, Comisia respinsese, pentru lipsa unui interes comunitar, o plângereformulată de un reclamant care denunţa un regulament al Federaţiei Internaţionale deFotbal Asociaţie (FIFA) care reglementa activitatea agenţilor de jucători. În hotărârea sadin 2005, Tribunalul a constatat că cluburile de fotbal şi asociaţiile naţionale alecluburilor de fotbal sunt întreprinderi, respectiv asocieri de întreprinderi, în sensul

dreptului comunitar al concurenţei, astfel încât FIFA, care regrupează asociaţiilenaţionale, constituie ea însăşi o asociere de întreprinderi în sensul articolului 81 CE,devenit articolul 101 TFUE. Această constatare prealabilă a permis Tribunalului să sepronunţe în sensul că regulamentul privind activitatea agenţilor de jucători constituia odecizie a unei asocieri de întreprinderi. Într-adevăr, această activitate are ca obiectpunerea în contact în mod regulat şi în schimbul unei remuneraţii a unui jucător şi a unuiclub în vederea încheierii unui contract de muncă sau a două cluburi în vederea încheieriiunui contract de transfer. În consecinţă, este vorba de o activitate economică de prestare




de servicii care nu ţine de specificitatea sportului astfel cum aceasta a fost definită dejurisprudenţă.ConcentrărileAirtours, societate britanică ce comercializa în Regatul Unit pachete de servicii turistice,intenţiona să cumpere o societate concurentă, First Choice. Acest proiect de fuziune

fusese notificat Comisiei de către societatea Airtours. Comisia a declarat operaţiuneaincompatibilă cu piaţa comună întrucât ar fi dat naştere unei poziţii dominante colective.

Airtours a introdus la Tribunal o acţiune în anulare împotriva deciziei Comisiei.

Tribunalul a amintit că, potrivit regulamentului relevant, aplicabil la data faptelor,interzicerea unei concentrări presupune ca aceasta să aibă drept consecinţă directă şiimediată crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, care să aducă atingere într-unmod semnificativ şi durabil concurenţei efective existente pe piaţă.

Tribunalul a concluzionat că, datorită numeroaselor erori de apreciere, Comisia nu a

demonstrat în mod suficient efectele negative ale fuziunii asupra concurenţei şi a anulatîn consecinţă decizia atacată (Hotărârea Airtours/Comisia, 2002).ÎnțelegerileDreptul Uniunii interzice orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor deîntreprinderi şi orice practici concertate care pot aduce atingere comerţului dintre statelemembre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturareaconcurenţei în cadrul pieţei comune.

În urma unei plângeri, Comisia a efectuat anumite verificări şi a adoptat, în anul 1998, odecizie prin care a constatat participarea mai multor întreprinderi la un ansamblu deacorduri şi de practici interzise pe piaţa europeană a încălzirii urbane. Comisia a aplicat

societăţilor participante la acest cartel mai multe amenzi în cuantum total de aproximativ92 de milioane de euro.

Tribunalul a respins aproape toate acţiunile în anulare introduse împotriva decizieiComisiei, după ce a constatat ca fiind dovedite, pe de o parte, existenţa diferitelor elemente constitutive ale unui acord global şi, pe de altă parte, participarea individuală aîntreprinderilor la comportamentul anticoncurenţial de care au fost făcute responsabile,excepţie făcând durata participării la acord a uneia dintre întreprinderi şi aria geografică aacordului în ceea ce priveşte o altă întreprindere.

Amenzile aplicate de către Comisie au fost, de altfel, confirmate în mod global deTribunal pentru suma totală de 83 410 000 de euro. Totuşi, pentru două întreprinderi,amenzile aplicate au fost reduse (hotărârea în cauzele HFG şi alţii/Comisia, 2002).Ajutoarele de statPrintr-o lege din 1991, un organism bancar deţinut în întregime de către landul Renaniade Nord - Westfalia şi având drept misiune acordarea de ajutoare financiare pentruconstruirea de locuinţe a fost transferat unui organism bancar de drept public. Încontraprestaţie, landul primea o remuneraţie considerabil inferioară celei corespunzătoarepreţului pieţei.



Comisia a calificat operaţiunea drept ajutor de stat ilicit şi incompatibil cu piaţa comună.Conform Comisiei, diferenţa dintre valoarea de piaţă şi suma plătită se cifra la o sumă deaproximativ 808 de milioane de euro, constituind un ajutor de stat ilicit. În acestecondiţii, landul şi cele două organisme bancare au solicitat Tribunalului de Primă Instanţă

anularea deciziei Comisiei.Tribunalul s-a pronunţat în sensul că, deşi Comisia este supusă unei obligaţii de motivare,aceasta nu motivase în mod suficient estimarea valorii de piaţă. Prin urmare, Tribunalul aanulat decizia Comisiei (hotărârea Westdeutsche Landesbank Girozentrale/Comisia,2003).Accesul la documenteDoamna Hautala, membră a Parlamentului European, solicitase Consiliului UniuniiEuropene să îi comunice un raport privind exporturile de arme. Întemeindu-se peposibilitatea de a refuza accesul la un astfel de document, în scopul de a proteja interesulpublic în domeniul relaţiilor internaţionale, Consiliul a refuzat să comunice raportul,

deoarece acesta conţinea informaţii sensibile a căror divulgare ar fi putut aduce atingererelaţiilor Uniunii Europene cu ţări terţe.

În această situaţie, doamna Hautala a sesizat Tribunalul cu o acţiune în anulare împotrivadeciziei Consiliului prin care se refuza comunicarea raportului în cauză.

În hotărârea sa, Tribunalul a amintit principiul potrivit căruia publicul trebuie să aibă celmai larg acces posibil la documente, excepţiile de la această regulă fiind de strictăinterpretare şi aplicare.

În cazul respectiv, Consiliul ar fi trebuit să examineze posibilitatea de a cenzura anumite

pagini care ar fi putut aduce atingere relaţiilor internaţionale şi să cerceteze prin urmaredacă un acces parţial la raport putea fi autorizat. În lipsa unor astfel de demersuri,Tribunalul a anulat decizia Consiliului (hotărârea Hautala/Consiliul, 1999).

TRIBUNALUL FUNCTIEI PUBLICEComponenta

Tribunalul Funcţiei Publice a Uniunii Europene este compus dinşapte judecători numiţi de Consiliu pentru o perioadă de şase anicare poate fi reînnoită, după ce se face apel la candidaturi şi dupăobţinerea avizului unui comitet format din şapte personalităţi alesedintre foşti membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului şi dintrejurişti a căror competenţă este notorie.

Prin numirea judecătorilor, Consiliul urmăreşte asigurarea unei compuneri echilibrate aTribunalului Funcţiei Publice, pentru a dispune de o reprezentare geografică cât mai largăîn privinţa resortisanţilor statelor membre şi a sistemelor juridice naţionale.Judecătorii Tribunalului Funcţiei Publice desemnează din rândul lor preşedintele, pentruo perioadă de trei ani ce poate fi reînnoită.Tribunalul Funcţiei Publice se întruneşte în camere compuse din trei judecători. Cu toateacestea, atunci când dificultatea sau importanţa problemelor de drept justifică acest lucru,o cauză poate fi trimisă în faţa plenului. În plus, în situaţiile determinate prin




Regulamentul său de procedură, Tribunalul Funcţiei Publice poate soluţiona cauza încameră compusă din cinci judecători sau în complet format dintr-un judecător unic.Judecătorii numesc un grefier pentru un mandat de şase ani.Tribunalul Funcţiei Publice dispune de o grefă proprie, dar recurge la serviciile Curţii deJustiţie pentru alte necesităţi administrative şi lingvistice.

CompetentaÎn cadrul instituţiei jurisdicţionale, Tribunalul Funcţiei Publice este instanţa specializatăîn materia contenciosului funcţiei publice a Uniunii Europene. Această competenţă a fostexercitată anterior de Curtea de Justiţie şi, de la crearea sa în 1989, de Tribunal.Tribunalul soluţionează în primă instanţă litigiile dintre Uniunea Europeană şi agenţii săi,conform articolului 270 TFUE, ceea ce reprezintă aproximativ 120 de cauze pe an, încondiţiile în care personalul instituţiilor Uniunii este compus din aproximativ 35 000 depersoane. Aceste litigii au drept obiect nu numai probleme referitoare la relaţiile demuncă propriu-zise (remuneraţie, desfăşurarea carierei, recrutare, măsuri disciplinareetc.), ci şi regimul de securitate socială (boală, vârstă, invaliditate, accidente de muncă,alocaţii familiale etc.).

Tribunalul soluţionează de asemenea litigiile dintre organe, oficii sau agenții șipersonalul lor, pentru care competența este atribuită Cur ții de Justiție a UniuniiEuropene [de exemplu, litigii între Europol, Oficiului pentru Armonizare în cadrul PieţeiInterne (OAPI) sau Banca Europeană de Investiții și agenții acestora].Tribunalul nu poate, în schimb, soluţiona litigiile dintre administraţiile naţionale şiagenţii lor.Hotărârile pronunțate de Tribunalul Funcției Publice pot face obiectul unui recurs limitatla probleme de drept. Acest recurs poate fi introdus în termen de două luni în faţaTribunalului.

ProceduraProcedura în faţa Tribunalului Funcției Publice se desfăşoară conform dispoziţiilor din

Statul Curţii de Justiție a Uniunii Europene, în special a celor cuprinse în anexa I laacesta, precum și din propriul său regulament de procedură, care a intrat în vigoare la 1noiembrie 2007.În principiu, procedura cuprinde o fază scrisă şi o fază orală.Faza scrisăO cerere introductivă scrisă de un avocat și adresată grefei declanşează procedura.Cererea introductivă este comunicată de către grefier părţii adverse, care dispune de untermen pentru a depune un memoriu în apărare.Tribunalul Funcției Publice poate hotărî că este necesar un al doilea schimb de memoriiscrise.Orice persoană care justifică un interes în soluţionarea unui litigiu aflat pe rolul

Tribunalului Funcției Publice, precum şi statele membre şi instituţiile Uniunii Europenepot interveni în procedură. Intervenientul depune un memoriu, prin care urmăreştesusţinerea sau respingerea concluziilor uneia dintre părţi, la care părţile pot ulterior sărăspundă. În anumite situaţii, intervenientul poate să îşi prezinte observaţiile şi în cadrulfazei orale.Faza oralăÎn timpul fazei orale are loc o şedinţă publică. În cadrul acesteia, judecătorii pot adresaîntrebări reprezentanţilor părţilor şi, dacă este cazul, chiar părţilor. Judecătorul raportor





întocmește un raport pregătitor de ședință, care conţine elementele esenţiale ale cauzei şiindică aspectele pe care părţile trebuie să se concentreze în pledoarii. Acest documenteste pus la dispoziţia publicului în limba de procedură.Judecătorii deliberează pe baza proiectului de hotărâre redactat de către judecătorulraportor.

Hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.Cheltuielile de judecatăProcedura la Tribunalul Funcției Publice este scutită de taxe. În schimb, onorariulavocatului, care are dreptul să îşi exercite profesia în faţa unei instanţe a unui statmembru şi care trebuie să reprezinte partea, nu este în sarcina Tribunalului FuncțieiPublice. Cu toate acestea, o parte poate solicita să beneficieze de asistenţă judiciară încazul în care se află în imposibilitate de a face faţă cheltuielilor de judecată.Soluţionarea amiabilă a litigiilorÎn orice stadiu al procedurii, începând din momentul depunerii cererii introductive,Tribunalul Funcției Publice poate încerca să faciliteze soluţionarea amiabilă a litigiilor.Măsurile provizorii

Introducerea unei acţiuni la Tribunalul Funcției Publice nu are ca efect suspendareaexecutării actului atacat. Cu toate acestea, Tribunalul Funcției Publice poate să dispunăsuspendarea executării acestuia sau să prescrie alte măsuri provizorii. PreşedinteleTribunalului Funcției Publice sau, dacă este cazul, un alt judecător delegat cu luareamăsurilor provizorii se pronunţă asupra unei astfel de cereri prin ordonanţă motivată.Măsurile provizorii se dispun numai dacă sunt întrunite trei conditii:1. acţiunea principală trebuie să pară, la prima vedere, întemeiată;2. solicitantul trebuie să dovedească împrejurările care determină urgenţa măsurilor, înlipsa cărora ar suporta un prejudiciu grav şi ireparabil;3. măsurile provizorii trebuie să ţină seama de punerea în balanţă a intereselor părţilor şi ainteresului general.

Ordonanţa are caracter provizoriu şi nu prejudecă fondul asupra căruia TribunalulFuncţiei Publice se pronunţă în acţiunea principală. În plus, aceasta poate fi atacată curecurs în faţa Tribunalului.Regimul lingvisticLimba în care este redactată cererea introductivă, care poate fi una dintre cele 23 de limbioficiale ale Uniunii Europene, va fi limba de procedură în cauza respectivă.Dezbaterile care au loc cu ocazia fazei orale a procedurii beneficiază de interpretaresimultană, în funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene.Judecătorii deliberează fără interpret într-o limbă comună, limba franceză.Schema procedurii

Procedura în faţa Tribunalului Funcţiei Publice

Faza scrisă În toate fazeleprocedurii,TribunalulFuncţieiPublice poate

Cererea introductivăComunicarea cererii introductive pârâtului de cătregrefăComunicarea acţiunii în Jurnalul Oficial al UE

[Cerere de asistenţăjudiciară][Măsuri provizorii]Atribuirea cauzei



(seria C)(Publicare oficială a obiectului și a concluziilor

cererii introductive, disponibilă în toate limbile întermen de aproximativ şase săptămâni din ziua încare Tribunalul a fost sesizat)*

[Intervenţia]Memoriul în apărare[Excepţie de inadmisibilitate][Replica şi duplica]Judecătorul raportor pregăteşte raportul prealabilReunire a judecătorilor camerei[Măsuri de organizare a procedurii sau măsuri decercetare judecătorească]

unei camere şidesemnareajudecătoruluiraportor

încerca săobțină

soluţionareaamiabilăa litigiuluidintre părţi

Faza orală

ȘedințaRaportul pregătitor de ședință

(Document întocmit de judecătorul raportor, care conţine elementeleesenţiale ale cauzei şi indică aspectele pe care părţile trebuie să seconcentreze în pledoarii)**

Deliberarea judecătorilor

Hotărâre* sau ordonanţă* (în cazul în care se pronunță o ordonanţă, nuexistă o fază orală)

Etapele facultative ale procedurii sunt indicate între paranteze pătrate.* Aceste documente sunt disponibile pe internet, pe site-ul CURIA şi în baza de dateEUR-Lex (legătura spre această bază se găseşte pe site-ul www.europa.eu).** Aceste documente se găsesc pe o etajeră aflată în apropierea sălii de audieri şi sunt deasemenea disponibile la cerere, la Serviciul presă şi informare al Curţii de Justiţie aUniunii Europene.Celelalte documente nu sunt publice.

http://www.europa.eu/

http://www.europa.eu/

curtea europeana de justitie www

Documents