UNIVERSITATEA “GEORGE BARIŢIU” DIN BRAŞOVFACULTATEA DE DREPT

- NOTE DE CURS -

AUTOR:Leet.univ.drd.BUCUR SORIN

BRAŞOV

2006

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1.INTRODUCERE IN STUDIUL CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

1.1. Notiunea de contencios administrativ....................................41.2. Clasificarea contenciosului administrativ..........................................5

CAPITOLUL 2.CONDITIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACTIUNII IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

2.1. Reclamantul intr-o actiune in contencios administrativ trebuie saaiba capacitate de a putea sta in justitie............................................................7

2.2........................................................................................................... Vatamarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim..........................72.3. Vatamarea dreptului sau a interesului legitim sa fie urmarea unui act

administrativ.......................................................................................................82.4. Actul administrativ atacat sa fie susceptibil de executare..............92.5. Respectarea procedurii administrative prealabile..........................102.6. Introducerea actiunii in termen de 6 luni de la comunicarea solutiei

dupa procedura administrativa prealabila.........................................................10

CAPITOLUL 3.ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL

JUDECATORESC......................................................................................................11

CAPITOLUL 4.PROCEDURA ACTIUNII IN CONTENCIOS ADMINISTRATIV

4.1. Procedura prealabila......................................................................154.2. Competenta instantelor de judecata...............................................164.3........................................................................................................... Obiectul actiunii in contencios administrativ...............................................174.4........................................................................................................... Partile implicate in litigiile de contencios administrativ..............................184.5. Sesizarea instantei de contencios administrativ.............................204.6. Judecarea actiunii in contencios administrativ..............................244.7. Solutionarea actiunii in contencios administrativ..........................264.8. Procedura in fata instantei de recurs..............................................294.9........................................................................................................... Executarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile..........................30

CAPITOLUL 5ASPECTE PARTICULARE PRIVIND CONTROLUL JURISDICTIONAL ASUPRA

ACTULUI ADMINISTRATIV5.1. Controlul actelor administrative pe baza exceptiei de nelegalitate...335.2. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra

ordonantelor Guvernului............................................................................345.3. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra altor

3

cauze decat cele prevazute de Legea nr. 554/2004 ( extinderea actiunilor in contencios administrativ)...........................................................................36

5.4. Jurisdictiilespecialeadministrative...................................................385.5. Controlul actelor administrative exercitat de alte instante de

judecata decat cele de contencios administrativ..............................................40

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................41

ANEXA................................................................................................................42LEGEA NR. 554/2004LEGEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

CAPITOLUL 1.

INTRODUCERE IN STUDIUL CONTENCIOSULUIADMINISTRATIV

1.1. Notiunea de contencios administrativ

Din punct de vedere strict terminologic cuvantul “contencios" nu este legat de litigiile particularului cu administratia pentru ca el semnifica o lupta (contendere = lupta), sugerand contradictorialitatea si lupta de interese dintre doua sau mai multe parti. Ca atare, litigiile de contencios administrativ au existat cu mult inainte de secolul XVIII, cu deosebirea ca administratia nu aparea ca parat in legatura cu exercitiul atributiilor sale in regim de drept administrativ. Cu toate acestea, termenul de contencios administrativ este utilizat pentru a evoca "acele litigii juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ in baza competentei pe care le-o confera legea".

Autoritatile administratiei publice ca si celelalte autoritati administrative care actioneaza in vederea organizarii executarii si executarii legii, in conformitate cu competentele pe care le au, pot incalca drepturi ce apartin persoanelor fizice sau juridice si prin aceasta se creeaza litigii ce trebuie solutionate pe calea activitatii jurisdictionale.

Afirmarea ideilor generoase ale respectarii drepturilor omului si cetateanului a facut ca ideologia acestei miscari sa caute o cale de a putea stopa arbitrariul in activitatea autoritatilor in raporturile cu cetateanul. Solutia gasita in urma cu circa doua secole a fost instituirea unei posibilitati pentru particular de a actiona statul in judecata pentru a fi anulat un act vatamator. Treptat, aceasta posibilitate oferita particularului s-a transformat intr-un drept fundamental inscris in majoritatea constitutiilor si in conventiile si pactele internationale cu privire la drepturile omului.

Constitutia adoptata in Romania in anul 1991, revizuita in 2003, nu face exceptie de la aceasta regula, imperativul cuprinderii unui astfel de drept in legea fundamentala fiind dat de cel putin trei argumente:

4

- traditia - in acest sens, dispozitii asemanatoare au fost cuprinse si in Constitutia de la 1923 ca si cea din 1965;

- dezvoltarea fara precedent a institutiilor privitoare la drepturile omului;- rolul deosebit al dreptului de a actiona in justitie autoritatea, ca drept

garantie, apt sa asigure exercitarea libera a tuturor celorlalte drepturi si libertati fundamentale.

Este astfel necesar ca persoanele administrate sa aiba dreptul de a se adresa unui judecator cand le-au fost incalcate drepturile, ca urmare a unor abuzuri sau a unor greseli.

Putem defini, in sens larg contenciosul administrativ, ca fiind totalitatea litigiilor dintre administratia publica si cei administrati, indiferent de natura juridica a litigiilor.

In sens restrans, notiunea de contencios administrativ se refera doar la acele litigii in care autoritatile administratiei publice si alte organizatii folosesc regimul juridic administrativ, in baza competentei pe care le-o confera legea.

Pentru respectarea legii in cadrul activitatii executive exista mai multe instrumente juridice de control. Ne oprim insa la controlul jurisdictional al legalitatii activitatii administratiei publice. Importanta acestui tip de control a fost subliniata in Constitutia Romaniei, care il reglementeaza in felul urmator, in art. 52 alin. 1: “Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.”

In afara de persoanele fizice sau juridice carora li se recunoaste dreptul de a introduce actiuni in justitie in vederea protejarii drepturilor lor subiective, atat Constitutia Romaniei, cat si legile speciale (Legea administratiei publice locale, Legea privind institutia prefectului) confera prefectului atributia de a “ataca in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal.” (art. 123 alin. 5 din Constitutie).

Actuala lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, dezvolta posibilitatea atacarii actelor administrative ilegale la instantele judecatoresti, prin implicarea unor autoritati publice care urmaresc protejarea intereselor publice, ca de exemplu Ministerul Public, Avocatul Poporului sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Prin art.2 alin.1 lit.e din legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

1.2. Clasificarea contenciosului administrativ

a) Dupa scopul avut in vedere, deosebim doua categorii de contencios administrativ:

- contencios administrativ de anulare si

5

- contencios administrativ de plina jurisdictie.Contenciosul administrativ de anulare este acela in care instanta de contencios

administrativ este competenta sa anuleze sau sa modifice un act administrativ de autoritate adoptat ori emis cu nerespectarea legii sau sa oblige serviciul public administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

In cadrul acestui contencios administrativ, instanta de contencios nu este competenta sa rezolve si problema repararii daunelor. Aceasta problema se rezolva in cadrul unui litigiu separat de catre instantele de drept comun. Astfel, contenciosul administrativ a fost reglementat in tara noastra prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864. Tot un contencios de anulare a fost si cel instituit prin Legea pentru reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1 iulie 1905.

Contenciosul administrativ de plina jurisdictie este acela in care instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit legii, sa anuleze ori sa modifice actul administrativ de autoritate atacat, sa oblige serviciul public administrativ sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege si sa acorde daunele cauzate de serviciul public administrativ, particularului (persoana fizica ori juridica), prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despagubiri se poate formula, fie in cadrul actiunii initiate, fie separat, dupa cum la data introducerii actiunii, ii era sau nu cunoscuta paguba sau intinderea ei.

Fata de acestea, consideram ca vom fi in prezenta unui contencios de plina jurisdictie in cazurile in care instanta de contencios administrativ este competenta sa :

- anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege;

- modifice un act administrativ de autoritate care, prin prevederile a caror modificare se cere, reclamantul a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege;

- oblige serviciul public administrativ sa rezolve cererea unui reclamant, privitoare la un drept al sau recunoscut de lege;

- oblige serviciul public administrativ la repararea pagubei ce i-a fost cauzata reclamantului prin actul administrativ de autoritate emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

b) Dupa interesul protejat, distingem:- contencios administrativ subiectiv;- contencios administrativ obiectiv.Conform noii legi a contenciosului administrativ, interesul legitim incalcat printr-un

act administrativ poate fi “atat privat cat si public”.Avand in vedere ca interesul vatamat poate fi si public, legea contenciosului

administrativ acorda posibilitatea unor autoritati publice de a avea calitatea de reclamant, acestea desfasurand un contencios obiectiv, cu scopul ocrotirii intereselor publice. Astfel, sunt subiecte de sezina (posesor al dreptului la actiune in contencios administrativ) Ministerul Public, Avocatul Poporului, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, prefectul si orice persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

6

CAPITOLUL 2

CONDITIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACTIUNII IN9 9

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Articolul 1 din legea nr.554/2004 prevede ca “orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr- un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.

2.1. Reclamantul intr-o actiune in contencios administrativ trebuie sa aiba capacitate de a putea sta in justitie.

Dreptul care se da persoanelor fizice sau juridice de a se adresa instantei rezulta din aceea ca actele administrative privesc deopotriva persoanele fizice si/sau persoanele juridice, ca ele se executa din oficiu si ca, in procesul acestei executari, cei vizati pot fi vatamati in drepturile lor prin greselile sau abuzurile autoritatilor publice.

Cu privire la calitatea de persoana fizica, aceasta se refera la particularii care intra in raporturi juridice cu autoritatile publice, urmarind sa-si protejeze un drept sau un interes legitim propriu. In aceste conditii putem vorbi de un contencios administrativ subiectiv.

O noutate in materia contenciosului administrativ roman apare in privinta posibilitatii introducerii actiunilor de terte persoane, prejudiciate in mod indirect printr-un act administrativ individual adresat altei persoane.

Pot fi, de asemenea, vatamati si functionarii autoritatilor publice cu privire la drepturile lor la promovare, pensie etc.

Cat priveste persoana juridica, sensul acestei notiuni este dat de Decretul 31/1954 privitor la persoana fizica si juridica. In afara de societatile comerciale cu capital majoritar de stat, vatamate in drepturile lor pot fi si societatile comerciale cu capital privat sau mixt, regiile autonome, institutiile publice sau organizatii fara personalitate juridica.

2.2. Vatamarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.Reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea i-l

recunoaste si pe care autoritatea publica parata are obligatia sa-l respecte si sa-l realizeze in favoarea reclamantului. Prin aceasta se exprima corelatia dintre drepturile si obligatiile care se formeaza intre autoritatile publice si cei administrati in cadrul raporturilor juridice.

7

Aceste drepturi prevazute de lege pot sa se refere si la vocatia sau chiar dreptul de a incheia un contract cu administratia, dar nu la drepturi si obligatii care deriva dintr-un contract si care constituie insusi continutul contractului, in sensul legii civile.

Potrivit art.2 alin.1 lit.n) din Legea nr.554/2004, prin drept vatamat se intelege orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Cu titlu de exemplu de drept vatamat, in practica instantei supreme, amintim pe cele referitoare la dreptul de proprietate; la dreptul de a ocupa diferite functii publice (secretar, contabil, cadru didactic etc); dreptul de a exercita diferite profesii si meserii (avocat, medic cu cabinet particular etc.); dreptul de a fi reintegrat intr-o functie publica din care reclamantul a fost indepartat abuziv; dreptul de a obtine o autorizare de functionare etc.

Actiunea in contencios administrativ poate fi introdusa si atunci cand s-au incalcat interese legitime.

Potrivit noii baze constitutionale a contenciosului administrativ 1 , o actiune nu se poate respinge decat atunci cand reclamantul nu are de aparat nici drepturi, nici libertati, nici interese legitime, ceea ce echivaleaza cu exercitarea abuziva a actiunii de contencios administrativ. Articolul 52 din Constitutie trebuie corelat cu art.21 care prevede ca “orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime”.

In afara dreptului recunoscut de lege, mai este necesar ca actiunea sa prezinte interes pentru reclamant, fara interes neexistand actiuni in justitie.

Asadar, interesul legitim ne apare ca o situatie juridica anterioara dreptului subiectiv, el fiind cel care prefigureaza dreptul, pana la declararea acestuia fiind doar o chestiune de timp. Putem exemplifica, in acest sens perioada de timp pana la emiterea unei autorizatii, pana la incheierea unui contract, pana se sustine un examen etc..

Legea contenciosului administrativ face, insa, diferenta intre interesul legitim privat (posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil) si interesul legitim public (posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv).

2.3. Vatamarea dreptului sau a interesului legitim sa fie urmarea unui act administrativ.

Legea nr.554/2004, continuand traditia contenciosului administrativ din 1925 si din 1990, admite actiunea in justitie atat pentru actul administrativ propriu-zis cat si pentru actul administrativ asimilat.

Pornind de la aceasta reglementare legala, pentru definirea actului administrativ ce poate fi atacat in fata instantelor de contencios administrativ, consideram ca se impune o analiza din perspectiva celor doua tipuri de acte administrative:

- actul administrativ propriu-zis;- actul administrativ asimilat.

1A se vedea modificarea art.48 (actual 52), prin inserarea expresiei “interes legitim” alături de “drept vătămat”

8

Cu privire la actul administrativ propriu-zis, constatam ca legiuitorul a elaborat o definitie expresa a acestuia facand o distinctie intre actele administrative normative si cele individuale.

Ca urmare, constatam ca actul administrativ este o manifestare unilaterala de vointa, in scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii in regim de putere publica.

Pornind de la aceasta definitie, desprindem principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca actul administrativ pentru a face obiectul unor actiuni in contenciosul administrativ, astfel:

- actul atacat trebuie sa contina o singura vointa juridica care se manifesta in regim de putere publica si prin care se vatama un drept subiectiv sau un interes legitim (public sau privat);

- atat actele administrative individuale cat si cele normative pot fi obiect al actiunii in contencios administrativ, intrucat ele privesc un drept subiectiv sau un interes public.

Conform noilor prevederi legale, un act administrativ cu caracter normativ poate produce o vatamare in mod direct, intrucat efectele acestuia privesc pe toti subiectii de drept, iar legea apara interesele publice legitime.

Si noile prevederi constitutionale se refera la incalcari ale drepturilor, in mod direct de catre anumite acte normative. A se vedea in acest sens art.126 alin.6 teza a doua din Constitutie : “Instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.” In plus, Legea administratiei publice locale prevede posibilitatea ca cetatenii sa conteste anumite reglementari ale hotararilor consiliilor judetene, dispozitiilor primarilor sau hotararilor consiliilor locale (spre exemplu reglementari cuprinse intr-o hotarare a consiliului local prin care se aproba planul urbanistic zonal sau planul urbanistic de detaliu).

In definirea celui de-al doilea tip de acte administrative, trebuie sa corelam dispozitiile alin.1 lit.c teza a doua cu alin.2 al articolului 2 din Legea nr.554/2004.

Astfel, sunt asimilate actelor administrative, contractele incheiate intre autoritatile publice si particulari, care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice.

De asemenea, se considera act administrativ asimilat refuzul nejustificat de satisfacere a unei pretentii formulate de o persoana fizica sau juridica, in legatura cu un drept pe care legea i-l recunoaste si autoritatea administrativa are obligatia sa-l satisfaca. Alaturi de refuzul nejustificat, legea face referire si la refuzul administratiei publice de a raspunde solicitantului in termenul legal, asupra unei petitii sau cereri. In doctrina, acest din urma “refuz”, poarta denumirea de tacere administrativa .

2.4. Actul administrativ atacat sa fie susceptibil de executare.Susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu priveste intrarea in

vigoare a actelor administrative, iar intrarea in vigoare releva susceptibilitatea actului administrativ de a produce efecte juridice.

Cat priveste susceptibilitatea actului administrativ de a fi executoriu, aceasta se produce fata de cei administrati in momentul in care le este opozabil.

9

Prin urmare, din momentul in care administratia a facut cunoscuta manifestarea sa de vointa juridica, prin care se vatama un drept sau un interes legitim al unei persoane fizice sau juridice, actul a devenit susceptibil de executare si din acest moment actul respectiv poate face obiectul actiunii in contencios administrativ.

2.5. Respectarea procedurii administrative prealabile.Procedura administrativa prealabila reprezinta posibilitatea oferita de lege

persoanei fizice sau juridice, ca inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ sa se adreseze autoritatii administrative emitente a actului prin care a fost lezat un drept subiectiv, in vederea satisfacerii pretentiei sale juridice. Termenul in care se exercita acest recurs administrativ este de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Actiunea administrativa prealabila este conceputa pentru a oferi cetateanului mijloace legale mai variate si mai rapide, pentru apararea drepturilor sale fundamentale si nu pentru ai limita accesul la justitie, si tocmai in numele unui drept fundamental reglementat de art.52 din Constitutie.

2.6. Introducerea actiunii in termen de 6 luni de la comunicarea solutiei9 9

dupa procedura administrativa prealabila.Legea nr. 554/2004 in art. 11, stabileste termenul in care se face actiunea in

justitie si momentul in care acesta incepe sa curga. In acest sens, termenul de sesizare a instantei de contencios administrativ este de 6 luni de la comunicarea solutiei de catre autoritatea administrativa la care s-a adresat persoana fizica sau juridica ce se considera vatamata intr-un drept al sau, prin reclamatia administrativa.

Daca persoana fizica sau juridica s-a adresat si autoritatii administrative ierarhice celei care a emis actul, termenul de 6 luni se calculeaza de la data comunicarii de catre aceasta autoritate a solutiei date reclamatiei. In fine, daca autoritatea administrativa emitenta a actului administrativ sau autoritatea ierarhica nu rezolva reclamatia in termen de 30 de zile, la epuizarea acestui termen incepe sa curga termenul de 6 luni de sesizare a instantei de contencios administrativ.

Sediul materiei conditiei la care ne referim, art.11 din Legea nr.554/2004, mai face urmatoarea precizare la alin.2: Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

CAPITOLUL 3

ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL

JUDECATORESC

Instituind in art. 1 din Legea nr.554/2004 plenitudinea de competente a instantelor de contencios administrativ in raport cu litigiile de contencios administrativ, legiuitorul a sustras totusi acestui control prin art.5 unele categorii de acte administrative (sfera finelor de neprimire):

10

a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

b) actele de comandament cu caracter militar;c) actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede,

prin lege organica, o alta procedura judiciara;d) actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de

razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

Aceste reglementari le regasim si in art.126 alin.6 din Constitutie, care prevede : “Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”.

Sensul vointei constituantului rezulta extrem de limpede din noua norma constitutionala: se excepteaza de la controlul judiciar, in general, doua categorii de acte administrative - actele privind raporturile cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar. S-a dorit ca aceste acte administrative sa nu fie supuse cenzurii justitiei.

In acest sens se pronunta si Curtea Constitutionala prin Decizia nr.293/ 01 Iulie 2004, publicata in M.Of.nr. 702/ 4 Aug.2004 (referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.2 lit.a. teza a treia partea intai din Legea nr.29/1990), conform careia “ dispozitiile constitutionale trebuie interpretate restrictiv, orice alta exceptie reprezentand o adaugare la Constitutie, nepermisa de caracterul suprem al acesteia si de preeminenta sa in raport cu ansamblul legislatiei infraconstitutionale.”

Trebuie specificat insa ca nimic nu interzice controlul judiciar al acestor acte administrative pe orice alta cale decat contenciosul administrativ, deci de orice alte instante judecatoresti decat cele de contencios administrativ. Solutia se coreleaza logic cu art.21 din Constitutie privind accesul liber la justitie, in cazul vatamarii drepturilor, libertatilor sau a intereselor legitime ale unei persoane.

Avand in vedere aspectele prezentate mai sus, putem spune ca sunt exceptate prin restrictie de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, urmatoarele acte :

a) Actele administrative care privesc raporturile dintre Parlament si alte autoritati publice

Constitutia reglementeaza o serie de raporturi pe care Parlamentul le are cu anumite autoritati publice, ca de exemplu Presedintele Romaniei, Guvernul, Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Curtea Constitutionala, Consiliul Legislativ, Consiliul Economic si Social etc. Aceste raporturi pot lua nastere ca urmare a emiterii unor acte administrative, acte care nu sunt supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.

Raporturile dintre Parlament si Presedintele Romaniei pot fi structurate in felul urmator pe baza urmatoarelor reglementari constitutionale:

Parlamentul adopta hotararea prin care se atesta depunerea juramantului de catre Presedintele nou ales (art.82 alin.2);

Parlamentul hotaraste punerea sub acuzare a Presedintelui (art.96 );

11

Parlamentul aproba suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei (art.95);

Presedintele poate cere Parlamentului reexaminarea legii inainte de promulgare (art. 77);

Presedintele adreseaza mesaje Parlamentului (art.88);Presedintele poate dizolva in anumite conditii Parlamentul (art.89);Presedintele consulta Parlamentul in legatura cu organizarea referendumului

(art.90);Presedintele solicita aprobarea Parlamentului pentru a declara mobilizarea

generala sau alte masuri exceptionale (art.92 si 93);Presedintele supune Parlamentului spre ratificare tratatele internationale

(art.91).In ceea ce priveste Parlamentul si Guvernul, intre acestea apar raporturi :- pe linia informarii Parlamentului- art. 111;- cu privire la intrebari si interpelari - art.112- cu privire la adoptarea motiunilor de cenzura - art.113- in legatura cu angajarea raspunderii Guvernului - art.114Prin aceste acte sunt puse in miscare atributii care apartin puterii

legiuitoare, institutiei prezidentiale, in raport cu Guvernul si respectiv raporturile Guvernului cu aceste subiecte de drept. Aceste acte facand parte din categoria actelor de guvernamant, au un caracter politic si nu sunt acte administrative de autoritate. Daca in baza acestor acte sunt emise de catre autoritatile administrative acte administrative prin care se pretinde apararea unor drepturi prevazute de lege persoanelor fizice sau juridice, din legea contenciosului administrativ, rezulta ca actele respective nu pot face obiectul actiunii in contencios administrativ.

b) Actele de comandament cu caracter militar.Notiunea de “comandament cu caracter militar”, este o notiune care se cere

analizata pe criterii ce tin de domeniul militar. Cu alte cuvinte, actele de comandament militar sunt acele acte emise de organele militare in scopul asigurarii ordinii si disciplinei in cadrul unitatilor militare, a cadrelor militare incadrate in aceste unitati. Deci acestea nu sunt acte care sa se adreseze persoanelor fizice sau juridice din afara unitatilor militare.

In acest sens, art. 2 alin 1 lit.j defineste actul de comandament cu caracter militar ca fiind "actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatiidin cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei, in timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar”.

Astfel, sunt considerate acte cu caracter militar in timp de razboi : modificarea si micsorarea trupelor, concentrarea lor pe linia de atac sau de aparare, atacul, inaintarea sau retragerea etc., iar in timp de pace : infiintarea de unitati militare, reorganizarea si desfiintarea unitatilor militare, transferarea unitatilor militare dintr-o garnizoana in alta, delimitarea zonelor de recrutare, concentrarile de trupe pentru exercitii, manevrele etc.

In actuala reglementare, ori de cate ori autoritatile militare actioneaza in executarea legii si in raporturile cu persoanele fizice si juridice in vederea

12

producerii de efecte juridice straine de necesitatile operatiunilor militare, se emit acte administrative. Aceste acte, daca aduc atingere drepturilor acelor persoane fizice sau juridice, sunt susceptibile de a fi contestate prin actiunea in contencios administrativ.

c) Actele administrative pentru care legile speciale prevad o alta procedura judiciara

Competenta data unor organe este redusa si limitata la un anume domeniu si urmareste pe de o parte realizarea unor necesitati de ordin tehnic, in sensul ca solutionarea unor cereri litigioase implica o cat mai buna cunoastere a situatiilor prezentate spre analiza si investigatie, iar pe de alta parte, realizarea unor necesitati practice, in sensul ca numarul relativ mare al unor asemenea cereri ar fi putut incarca activitatea instantelor judecatoresti de drept comun, carora le revin alte sarcini rezultate din legea de organizare.

Acest contencios special nu este strain instantelor judecatoresti, deoarece prin legile speciale respective se acorda acestor instante competenta de control cu privire la modul de aplicare si interpretare a legii. Asa de pilda, in materie electorala, legea speciala2 prevede modul in care sunt solutionate conflictele juridice privitoare la refuzul inscrierii pe listele electorale.

La fel, in cazul constituirii si reconstituirii dreptului de proprietate in conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, actele administrative in materie pot fi contestate in justitie potrivit legii respective si nu celor cuprinse in Legea nr.554/2004.

In concluzie, putem spune ca litigiile respective intra in notiunea larga a contenciosului administrativ, dar nu li se aplica regimul instituit prin Legea nr.554/2004.

d) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor.

In dezbaterea acestui punct trebuie sa plecam de la definirea unor notiuni.Prin stare de razboi se intelege situatia in care Romania se afla in conflict

armat cu o putere straina, ceea ce implica declararea mobilizarii generale sau partiale a armatei romane.

Starea de asediu reprezinta alerta in care sunt puse fortele armate ale statului, in vederea respingerii unei agresiuni din exterior sau din interior, corelata cu restrangerea unor drepturi ale populatiei si cu un transfer de competente de la autoritatile civile la cele militare.

Starea de urgenta presupune restrangerea unor drepturi si libertati fundamentale ale populatiei, in conditiile producerii unor cutremure, inundatii, epidemii etc., fara a se face transferul de atributii de la autoritatile civile la cele militare.

Prin securitate nationala se intelege starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului national roman, mentinerii ordinii de drept, precum si climatului de exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor3.

2 A se vedea Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, M.Of. nr.271/ 29. Martie 200413

3 A se vedea pe larg Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României, M.Of. nr. 163/ 7 Aug. 1991

13

Actele care privesc aceste situatii, au un element comun, si anume, ele nu pot fi atacate decat daca au fost emise cu exces de putere. Excesul de putere este definit de art.2 alin.1 lit. m ca fiind “exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege”.

Pentru a determina limitele excesului de putere al autoritatilor publice, reglementarile din Legea nr. 554/2004 trebuie coroborate cu art.53 din Constitutie, in sensul ca, restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati in situatii deosebite ori regimuri speciale, se va face numai daca aceasta restrangere este necesara si proportional cu situatia care a determinat-o. Deasemenea, excesul de putere presupune o restrangere a unor drepturi si nu desfiintarea totala a acestora.

CAPITOLUL 4

PROCEDURA ACTIUNII IN CONTENCIOS9

ADMINISTRATIV

4.1. Procedura prealabilaAsa cum am vazut, inainte de a se adresa instantei judecatoresti

competente, reclamantul are obligatia de a folosi recursul administrativ gratios, prin care solicita autoritatii publice care a emis actul administrativ prin care s-a incalcat un drept recunoscut de lege al reclamantului, sa revina asupra atitudinii sale si sa-i recunoasca dreptul pretins. Legea prevede si posibilitatea folosirii recursului ierarhic administrativ la autoritatea superior ierarhica celei emitente actului administrativ (daca acest lucru este posibil).

In cazul in care reclamantul a optat si pentru recursul administrativ ierarhic, el are obligatia sa astepte raspunsul autoritatii administrative sesizate, timp de 30 de zile, dupa care va putea introduce actiunea in contencios administrativ, la instanta competenta.

Recursul ierarhic nu este obligatoriu a fi folosit, spre deosebire de recursul gratios, care este obligatoriu si care constituie o conditie prealabila introducerii actiunii in contencios administrativ la instanta. Aceasta procedura da posibilitatea rezolvarii rapide si necostisitoare a litigiului si are si avantajul de a invoca autoritatii emitente atat motive de ilegalitate, cat si lipsa de oportunitate.

In acest caz, se da posibilitatea administratiei sa-si reconsidere activitatea stingand eventual litigiul prin rezolvarea favorabila a cererii ce constituie obiectul recursului gratios.

Potrivit art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004, este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele unui termen de 6 luni.

Termenul in care se exercita acest recurs administrativ este de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ. Plangerea prealabila in cazul actelor

14

administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Noutatile actualei legi a contenciosului administrativ in privinta procedurii prealabile se refera la faptul ca aceasta nu este obligatorie in cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului, ori in cazul exceptiei de nelegalitate. Logica acestei reglementari reliefeaza rolul contenciosului obiectiv, prin care se apara interesul public, desfasurat de autoritatile prevazute mai sus, care au la indemana posibilitatea parcurgerii rapide a procedurii de contencios administrativ.

O alta noutate a Legii nr.554/2004 se refera la plangerea prealabila introdusa in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative. In aceasta situatie plangerea prealabila are semnificatia concilierii la fel ca in cazul litigiilor comerciale.

Actiunea administrativa prealabila, din punctul de vedere al dreptului administrativ este pur si simplu inutila, pentru ca este de principiu admis dreptul de revocare, conform caruia organul emitent poate oricand sa-si retraga sau sa-si modifice actul, ceea ce o poate face si la sesizare.

Din acest punct de vedere, actiunea administrativa prealabila ne apare ca o sesizare si o atentionare a administratiei, fara sa-i incumbe acesteia vreo obligatie.

Punctul de vedere constitutional-administrativ considera termenul de 30 de zile al recursului administrativ ca nefiind nici termen de decadere, nici termen de prescriptie , ci pur si simplu un termen pus la dispozitia administratiei pentru a recurge la o noua examinare a actului, pierderea acestui termen neafectand dreptul la actiunea in contencios administrativ, daca nu s-a depasit termenul maxim de 6 luni (care este termen de prescriptie), ingaduit de lege, de la comunicarea actului.

4.2. Competenta instantelor de judecata

Legea nr.554/2004 acorda instantelor judecatoresti competenta solutionarii actiunilor in contencios administrativ facand astfel, aplicarea unei vechi traditii juridice in Romania. Se pleaca de la faptul ca statutul magistraturii, prestanta si probitatea profesionala si morala a judecatorilor au constituit si constituie o conditie primordiala pentru realizarea sarcinilor privind ocrotirea drepturilor cetatenilor prin institutia contenciosului administrativ.

Legea nr.554/2004 a stabilit ca tribunalele administrativ-fiscale si curtile de apel sunt cele care judeca in fond actiunile in contencios administrativ4.

a) Competenta materiala a tribunalelor administrativ-fiscalePrin art.10 alin.1 din legea nr.554/2004 se prevede ca litigiile privind actele

administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, sunt de competenta tribunalelor administrativ-fiscale de la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti.

4 A se vedea art.10 din Legea nr.554/2004

15

Astfel, sunt de competenta tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile referitoare la actele administrative adoptate sau emise de catre :

- consiliile locale (comunale, orasenesti si municipale) si structurile subordonate acestora;

- consiliile judetene si structurile subordonate acestora;- primari;- presedintii consiliilor judetene;- prefect si serviciile publice deconcentrate care se afla in subordinea

prefectului;- actele cu caracter fiscal care privesc obligatii bugetare pana la valoarea de 5

miliarde lei5, indiferent daca emitentul actului este autoritate publica locala sau centrala.

b) Competenta materiala a curtilor de apel ca instante de contencios administrativ

Sunt de competenta sectiilor de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, pe fond, litigiiile referitoare la actele administrative :

emise sau incheiate de autoritatile publice centrale (decretele Presedintelui Romaniei, hotararile Guvernului, ordinele ministrilor etc.);

care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, indiferent daca emitentul actului este autoritate publica locala sau centrala.

Ca instanta de recurs, curtile de apel prin sectiile de contencios administrativ si fiscal, judeca cererile formulate impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale.

c) Competenta teritoriala a instantelor de contencios administrativPotrivit art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004 in materia competentei

teritoriale, judecarea actiunilor formulate in baza art.1 al acestei legi este de competenta tribunalului administrativ-fiscal sau a curtii de apel de la domiciliul reclamantului sau de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.

Aceasta reglementare referitoare la competenta in materie de contencios administrativ, are caracter derogator si deci, de exceptie de la regula comuna a competentei teritoriale prevazuta de art.5 (conform caruia actiunea se introduce la instanta de la domiciliul paratului) din Codul de procedura civila, pentru consideratii care urmaresc o protectie mai buna a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor.

4.3. Obiectul actiunii in contencios administrativIn ceea ce priveste obiectul actiunii de contencios administrativ subiectiv,

reclamantul are mai multe posibilitati:- sa solicite doar anularea in tot sau in parte a actului;- sa solicite anularea actului si repararea pagubei (materiale sau morale);- sa ceara obligarea autoritatii publice la emiterea unui act, sau

rezolvarea in orice fel a cererii sale referitoare la un drept prevazut de lege, cu sau fara despagubiri;

5 Această valoare a fost preluată din Codul de procedură fiscală, O.G.nr.92/2003, republicată în M.Of. nr.560/ 24 Iun. 2004

16

- in cazul contractelor administrative sa ceara solutionarea litigiilor care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ (ca de exemplu, caiete de sarcini, licitatii, negocieri directe, procese-verbale etc.), precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ, inclusiv nulitatea, rezilierea si rezolutionarea acestuia.

In cazul contenciosului obiectiv (cel cu ajutorul caruia se poate apara interesul public) avem mai multe situatii:

a) prefectul, in baza prerogativelor sale privind tutela administrativa, poate cere instantelor de contencios administrativ doar anularea actelor ilegale emise de autoritatile administratiei publice locale, nu si obligarea la emiterea lui sau la despagubiri. Actiunea prefectului corespunde, prin urmare, unui contencios de anulare. 5

Daca in cazul acordarii de despagubiri nu se poate sustine o alta solutie, deoarece prefectul apara legalitatea generala, obiectiva, credem ca o mare lipsa a reglementarii privind actiunea prefectului este cea vizand dreptul de a ataca inactiunea autoritatilor locale, adica omisiunea lor de a actiona atunci cand legea le impune sa o faca.

b) persoanele interesate, in temeiul art. 47 alin.2 din Legea nr. 215/2001, pot cere instantei sa constate nulitatea de drept a hotararii emise de consiliul local cu incalcarea prevederilor exprese ale legii. In acest caz, nu suntem nici in prezenta unui contencios de plina jurisdictie, nici a unuia tipic de anulare, ci a unui contencios de constatare a nulitatii. Contenciosul de constatare, pentru prima data reglementat in sistemul nostru de drept, este intalnit in dreptul francez, ca o forma a contenciosului pentru exces de putere, denumit “recurs in declararea inexistentei actului”. Chiar daca nu debuteaza ca o actiune in anulare, actiunea in constatare constituie o forma mai simpla a acesteia, deoarece instanta care ar avea dreptul sa anuleze un act administrativ ilegal, face mai putin, constatand doar nulitatea sa de drept.

c) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate sa ceara instantei de contencios administrativ anularea actelor autoritatilor publice locale si centrale prin care se incalca legislatia privind functia publica.

d) conform art.1 alin.1 din legea nr. 554/2004, o autoritate publica care a emis un act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.

e) Avocatul Poporului si Ministerul Public, daca constata ca un act administrativ normativ a fost emis prin exces de putere, va solicita instantei de contencios administrativ de la sediul autoritatii publice emitente, anularea actului.

4.4. Partile implicate in litigiile de contencios administrativArticolul 1 alin.1 teza I din Legea nr.554/2004, prevede ca “orice persoana

care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.”

17

Din aceasta reglementare rezulta ca pot fi implicate in litigiile de contencios administrativ anumite subiecte : cel caruia i s-a incalcat un drept sau un interes legitim (reclamantul subiectiv), cel care apara un interes public (reclamantul obiectiv) si cel care a incalcat drepturile sau interesele legitime (autoritatea parata).

a) Reclamantii (subiectele de sezina) in contenciosul administrativ subiectiv.Orice persoana particulara, fizica sau juridica, careia i s-a vatamat un drept

recunoscut de lege sau un interes legitim, fie in mod direct, printr-un act administrativ individual care ia fost adresat, fie in mod indirect, printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept.

Functionarul public caruia i s-a incalcat un drept referitor la functia pe care o detine, de catre o autoritate publica.

Avocatul Poporului, in baza unei sesizari a unei persoane fizice care dobandeste calitatea de reclamant, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Trebuie specificat ca Avocatul Poporului nu va fi citat in cadrul procesului, deoarece, in aceasta situatie, el este un garant al exercitarii drepturilor fundamentale de catre cetateni, si nu un aparator al cetatenilor in fata justitiei.

Conform art.1 alin.4 Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.

Orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.

b) Reclamantii (subiectele de sezina) in contenciosul administrativ obiectiv.Prefectul, in baza prerogativelor sale de tutela administrativa, conform

art.123alin.5 din Constitutie, a Legii nr.340/2004 privind institutia prefectului, precum si a art.3 din Legea nr.554/2004.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici atunci cand se incalca legislatia privind functia publica.

Avocatul Poporului introduce actiune in nume propriu cand urmareste apararea ordinii de drept si interesele generale ale cetatenilor. Avocatul Poporului va fi citat in proces, actiunea dobandind astfel, un caracter de ordine publica.

Ministerul Public (ca aparator al interesului public) cand apreciaza ca, prin exces de putere se vatama un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.

Organismele sociale cu personalitate juridica pot fi citate intr-o cauza deschisa de Ministerul Public, daca acestea prezinta vreun interes. Legea contenciosului administrativ defineste organismele sociale interesate, in art.2 alin 1 lit.r) ca fiind “structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative”. Importanta calitatii procesuale de reclamant a organismelor sociale interesate este cu atat mai mare, cu cat acestea apar, conform art.102 alin.2 din Constitutie, ca si coparticipanti in actul de guvernare.

18

Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse.

c) ParatulIn primul rand, va sta in justitie in calitate de parat, autoritatea publica care a

vatamat un drept sau un interes legitim al unei persoane particulare, sau a adus atingere unui interes public, prin emiterea unui act administrativ, prin nesolutionarea unei cereri sau prin tacere administrativa.

Notiunea de autoritate publica este stabilita prin actuala lege a contenciosului administrativ, risipindu-se astfel disputa de la nivel constitutional, in privinta reglementarilor art.52. Astfel, este considerata autoritate publica orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public.

Deasemenea, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, si care emit in vederea desfasurarii activitatii lor, acte cu caracter administrativ. In acest sens, putem da ca exemplu Barourile de avocati (acestea organizeaza concursuri de intrare in avocatura), Asociatiile de vanatori si pescari (acestea elibereaza autorizatii), federatiile sportive, comitetele olimpice etc.

In ceea ce priveste calitatea procesuala a autoritatilor publice, acestea pot sta in justitie atat in nume propriu, cat si ca reprezentant.

In practica, de multe ori se confunda calitatea procesuala a unitatilor administrativ-teritoriale cu calitatea de “reprezentant” al consiliilor locale si judetene, care, cel mai adesea, sunt chemate in judecata in nume propriu, in calitate de parat, desi nu au personalitate juridica, ci sunt doar organe ale unitatilor administrativ- teritoriale.

Calitatea de parat pentru actiunea in fata instantei de contencios administrativ poate fi indreptata, potrivit art. 16 alin.1 din Legea nr. 554/2004, si “personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva”.

Deci, functionarul public care se face raspunzator de emiterea actului administrativ, va fi chemat in justitie in solidar cu autoritatea publica la care acesta isi exercita functia.

Tot prin acelasi articol in alin.(2) se consemneaza ca “Persoana actionata astfel in justitie, il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul”. De aici tragem concluzia ca superiorul ierarhic va raspunde impreuna cu paratul, dar numai prin existenta unui ordin scris primit de la acesta. Acest text de lege creaza posibilitatea ca persoanele fizice si juridice, sa fie aparate impotriva abuzurilor serviciilor publice administrative sau a altor organisme.

19

4.5. Sesizarea instantei de contencios administrativa) Termenul in care se poate formula actiuneaIn privinta limitei de timp pentru introducerea actiunii la instanta de

contencios administrativ, legea prevede trei situatii : un termen de 6 luni, un termen de un an si o situatie de imprescriptibilitate.

Dupa indeplinirea procedurii prealabile, se poate formula actiunea in justitie pentru anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate, ca regula, in termen de 6 luni. Acest termen este un termen de prescriptie susceptibil de suspendare, intrerupere, repunere in termen, insa actiunea trebuie formulata la instanta in termenul maxim de un an de la emiterea actului administrativ (termen de decadere).

Termenul de 6 luni incepe sa curga de la :- data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data

comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;- data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi

termenul de un an;- data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in

cazul contractelor administrative.- data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fara a depasi

termenul de un an, in cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

Termenul de un an (ca exceptie), este un termen de decadere, cererea putand fi introdusa si peste termenul de 6 luni doar pentru motive temeinice. Acordarea acestui termen ramane la latitudinea instantei, care va aprecia daca motivele invocate sunt temeinice sau nu.

Se intelege ca in ipoteza in care instanta de fond apreciaza ca motivele invocate nu sunt temeinice va respinge actiunea pentru tardivitate, urmand ca asupra acestor aspecte sa se pronunte si instanta de recurs. Daca instanta de recurs va aprecia, dimpotriva, motivele invocate ca fiind temeinice, solutia va fi casarea cu trimitere pentru judecarea pe fond a litigiului.

Cea dea treia situatie, se refera la posibilitatea atacarii actelor administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale, fara limitarea in timp a acestei actiuni. Solutia imprescriptibilitatii controlului pe calea contenciosului administrativ a actelor administrative cu caracter normativ, este o solutie inovata de Legea nr.554/2004, si determinata probabil, de art.146 din Constitutie, referitor la exceptia de neconstitutionalitate care este imprescriptibila.

b) Cererea de chemare in judecata (Actiunea introductiva la instanta).Pentru a investi instanta de judecata cu solutionarea litigiului de contencios

administrativ, reclamantul trebuie sa introduca o cerere (actiune) la tribunalul administrativ-fiscal sau la curtea de apel in a carui raza jurisdictionala domiciliaza sau se afla sediul autoritatii publice parate.

Se observa, in ceea ce priveste determinarea competentei teritoriale a instantelor de judecata, in materia contenciosului administrativ, o exceptie de la principiul consacrat in Codul de procedura civila, principiu care impune ca cererea de chemare in judecata sa fie introdusa la domiciliul paratului. Explicatia acestei reguli derogatorii consta in dorinta de a favoriza reclamantul, inlesnindu-i posibilitatea de a introduce actiunea sa la instanta la care acesta doreste..

20

In ceea ce priveste cuprinsul cererii de chemare in judecata, Legea nr.554/2004 contine o dispozitie care face trimitere la legislatia de drept comun. Aceasta dispozitie este cuprinsa in art.28 : “Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila”, astfel incat vor fi aplicabile dispozitiile articolelor 82 si 112 din cod, care impun urmatoarele conditii :

- cererea trebuie facuta in scris;- cererea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente : prezentarea

instantei, numele, domiciliul sau resedinta partilor, obiectul cererii si semnatura.In ceea ce priveste obiectul cererii, pretentiile partilor pot viza, din

interpretarea art. 1 si art.8 al Legii nr.554/2004:- anularea totala sau partiala a actului administrativ;- obligarea autoritatii sa emita un act administrativ;- pronuntarea instantei cu privire la legalitatea unui act administrativ;- daune materiale si/sau morale.c) Documentele necesareOdata cu cererea reclamantul va depune :- actul a carui anulare se cere;- raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii

cererii ;- copia cererii la care nu a primit raspuns in termenul legal, certificata

pentru conformitate cu originalul;- orice inscris prin care se poate face dovada indeplinirii procedurii

prealabile;- aceste prevederi se aplica in mod corespunzator si pentru actiunile

care au ca obiect litigii referitoare la contractele administrative.In cazul in care reclamantul are dificultati in obtinerea actului contestat de la

autoritatea publica, instanta are posibilitatea sa ceara ea insasi autoritatii parate comunicarea actului si a documentatiei care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea pricinii. Identic se procedeaza in cazul refuzului nejustificat de solutionare a cererii, cand intereseaza ratiunile care au stat la baza acestui refuz.

d) Problema despagubirilorNu este obligatoriu ca prin aceeasi actiune, reclamantul sa ceara atat

anularea actului, cat si repararea pagubei. Este posibil ca, la data introducerii actiunii in anularea actului administrativ, reclamantul sa nu cunoasca paguba si intinderea acesteia. Iata de ce, el poate formula si separat actiune in repararea pagubei la instanta de contencios administrativ competenta, in termenul de un an.

Cererile care au ca obiect despagubiri, se supun normelor privitoare la procedura de judecata si taxele de timbru.

Potrivit art.19 din Legea nr.554/2004, cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de prescriptie de un an. Odata cu introducerea cererii pentru despagubiri, reclamantul trebuie sa faca dovada ca a oferit posibilitatea

21

autoritatii publice parate sa rezolve litigiul inainte de intentarea actiunii in contencios administrativ.

e) Taxa de timbruCererile de chemare in judecata se taxeaza in mod diferit dupa cum sunt

reglementate de diferite acte normative :Pentru cererile formulate in baza legii contenciosului administrativ se percep

taxele de timbru conform Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru6, pentru cauzele neevaluabile in bani.

Astfel, in prezent in urma modificarilor intervenite in materie, capatul de cerere referitor la anularea actului (sau la obligarea autoritatii publice pentru emiterea lui) este taxat cu 34.000 lei, iar capatul cu caracter patrimonial prin care se solicita despagubiri se taxeaza cu 10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 342.000 de lei.

Litigiile care au ca obiect contractele administrative se vor taxa la valoare.In doctrina se propune reglementarea prin lege a gratuitatii actiunilor de

contencios administrativ , si nu ajustarea taxelor dupa inflatie, sau eventual, scutirea reclamantului de taxa si impunerea ei pentru parat, in cazul in care cade in pretentii.

In baza dispozitiilor art.14 din Legea nr.146/1997, actiunile avand mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, se taxeaza separat pentru fiecare dintre acestea, dupa natura lor, cu exceptia cazurilor cand prin lege se prevede altfel. Daca se solicita si suspendarea actului, caracterul cererii sau valoarea taxabila nu se modifica, prin urmare se aplica dispozitiile procesual civile, in sensul ca acest capat de cerere nu se taxeaza separat. Daca se solicita anularea a doua acte administrative, taxa de timbru se plateste pentru fiecare capat de cerere.

Actiunea prefectului in contencios administrativ este scutita de taxa de timbru.Prin legi speciale, si alte persoane pot fi scutite de plata taxelor de timbru. Spre ex

emplu, persoanele cu handicap, conform art.15 lit.e din Legea nr.146/1997.Se ridica o problema referitoare la taxarea actiunii persoanelor interesate,

introdusa in temeiul art.47 din Legea nr.215/2001, ca cerere fara caracter patrimonial. Credem ca cererea este taxabila, deoarece atunci cand legea a intentionat sa scuteasca reclamantul de taxa de timbru, a facut-o expres.

Netimbrarea cererii se sanctioneaza cu anularea acesteia. Anularea nu poate intervenii daca instanta nu a incunostiintat partea despre necesitatea timbrarii si nu a acordat termen pentru aceasta. Lipsa timbrarii cererii poate fi acoperita in tot cursul procesului, pana la pronuntarea hotararii. Daca sunt intrunite conditiile judecatii, iar cererea nu este timbrata, instanta va dispune suspendarea actiunii si nu anularea ei ca netimbrata (art.242 pct.2 C.p.civ.).

In sfarsit, daca prima instanta s-a pronuntat desi cererea nu fusese legal timbrata, iar acest lucru se constata numai in recurs, instanta va trebui sa dea in debit partea pentru suma datorata la organele financiare, nu sa anuleze cererea (art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997).

f) Citarea partilorLa primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere

autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie (avize, rapoarte, procese-verbale, note constatatoare)

6 Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, ultima modificare prin Legea nr. 195/2004

22

care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In situatia in care reclamant este un tert sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In mod corespunzator se va proceda si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata. Spre diferenta de Legea nr.29/1990, prin care era prevazuta o amenda de 500 de lei pentru fiecare zi de intarziere, actualul legiuitor a evitat situatia inflatiei sau a reformei monetare, stabilind un procent din salariul minim brut pe economie.

4.6. Judecarea actiunii in contencios administrativa) Suspendarea actului administrativActele administrative sunt executorii din oficiu, adica nu necesita interventia unui

alt organ pentru a le investi cu formula executorie. Ele se bucura de o serie de prezumtii care privesc legalitatea, autenticitatea si veridicitatea lor. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea lor, atunci cand sunt contestate din punct de vedere al legalitatii, si cand prin executare ar putea provoca o paguba persoanelor fizice si juridice protejate prin institutia contenciosului administrativ.

Spre deosebire de vechea lege a contenciosului administrativ (Legea nr.29/1990), actuala reglementare prevede posibilitatea reclamantului de a introduce cererea de suspendare fie in cadrul actiunii principale, de anulare a actului administrativ contestat, fie prin actiune separata.

In temeiul unor legi speciale, introducerea actiunii in contencios administrativ poate avea ca efect suspendarea de drept a actului administrativ atacat. Este cazul contenciosului obiectiv declarat la initiativa prefectului (art.123 alin.5 din Constitutie).

Suspendarea executarii actului prin actiune separataOdata cu initierea proceduri prealabile, prin sesizarea autoritatii publice care

a emis actul, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

Invocarea de catre reclamant a cazului bine justificat si a pagubei iminente are drept scop inlaturarea producerii efectelor actului administrativ atacat, care ar putea conduce la consecinte ireparabile (ca de exemplu, suspendarea unei autorizatii de constructie pe baza careia se face o demolare).

Judecarea cererii de suspendare se va face de urgenta, cu citarea partilor, iar in cazul in care instanta se pronunta in favoarea suspendari, aceasta este

23

executorie de drept. Sentinta poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Suspendarea actului administrativ apare ca o solutie provizorie pana la pronuntarea instantei de fond. Aici pot interveni doua situatii, admiterea sau respingerea actiunii. Problema care se ridica in legatura cu reclamantul, este aceea a respingerii actiunii, partea adversa putand sa pretinda prin cerere reconventionala daune interese pentru suspendarea lucrarilor, spre exemplu.

O situatie noua este prevazuta la art.14 alin.3 din Legea nr.554/2004, potrivit caruia Ministerul Public poate introduce o cerere de suspendare a unui act administrativ normativ, cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala.

Ministerul Public ne apare intr-o astfel de situatie fie in calitate de titular al actiunii proprii care are ca obiect suspendarea, fie in calitate de autoritate publica care sprijina actiunea unui particular prejudiciat in drepturile sale.

Importanta actiunii Ministerului Public este cu atat mai mare cu cat actul care se cere a fi suspendat, este un act administrativ normativ, care vizeaza interesul public, in speta, functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala.

In acest sens putem remarca formularea legala, prin care se delimiteaza clasicul “prejudiciu efectiv” de actuala “perturbare grava a unui serviciu public”, de unde si caracterul preventiv al actiunii Ministerului Public.

Solicitarea suspendarii prin actiunea principalaPotrivit art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executarii actului

administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.

Trebuie sa specificam, in privinta expresiei de “instanta competenta” ca, reclamantul nu poate sa introduca actiunea in anulare la instanta de contencios administrativ de la domiciliul sau, iar actiunea de suspendare la instanta de la domiciliul (sau sediul) paratului, sau invers.

Din punct de vedere procedural, solicitarea suspendarii unui act administrativ prin actiunea principala, se solutioneaza la fel ca in cazul solicitarii suspendarii printr-o actiune paralela, cu specificatia ca introducerea recursului nu suspenda executarea.

b) Probele folosite in fata instantei de contencios administrativCu privire la probele care pot fi propuse si eventual administrate de parti, ele

vor fi cele prevazute in legislatia de procedura civila. Reclamantul, in cazul in care cheama in judecata si autoritatea si functionarul care a emis actul, va putea de exemplu, sa ceara aducerea la interogator a functionarului parat, pentru a evidentia reaua credinta a acestuia in ceea ce priveste emiterea actului sau a refuzului de a solutiona cererea.

In schimb, nu se pot imagina cazuri in care proba cu martori ar fi utila in acest gen de procese, avandu-se in vedere regulile specifice ale muncii in administratie, care presupun o activitate desfasurata departe de controlul direct al opiniei publice.

Actiunea in contencios administrativ trebuie motivata in fapt si in drept. Motivarea in fapt cuprinde imprejurarile pe care reclamantul isi intemeiaza

24

actiunea, iar motivarea in drept a actiunii reprezinta invocarea temeiului legal al actiunii, facandu-se in primul rand, referire la Legea nr.554/2004.

In cerere se mentioneaza si probele de care reclamantul intelege sa se foloseasca in sustinerea actiunii sale.

c) Judecarea cererilor introduse la instanta de contencios administrativJudecarea actiunii in contencios administrativ se face de urgenta si cu

precadere in sedinta publica, in completul stabilit de lege.Termenele de judecata sunt scurte, asa incat actiunile sa fie rezolvate intr-un

timp rezonabil, fiinca altfel, in multe imprejurari, solutionarea cu intarziere a litigiului nu ar mai prezenta utilitate pentru apararea drepturilor celor administrati.

Asa se explica si mentiunea din art.17 alin.3 al Legii nr.554/2004, in sensul ca hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

In ceea ce priveste sintagma “de urgenta”, trebuiesc facute cateva precizari.Formularea se judeca de urgenta este coroborata cu termenul cu precadere,

ceea ce presupune ca, dintre cauzele care invoca o procedura de urgenta, cele de contencios administrativ au prioritate.

Tot in vederea solutionarii urgente a cauzei, instanta se va folosi de prerogativele atribuite prin art.13 alin.4, referitoare la posibilitatea aplicarii unei amenzi echivalente cu 10% din salariul minim brut pe economie, pe zi de intarziere, conducatorului autoritatii publice, care tergiverseaza nejustificat prezentarea documentelor cerute.

In solutionarea actiunilor in contencios administrativ, instantele au in vedere nu numai dispozitiile Legii nr.554/2004, ci dupa cum am vazut, si pe cele ale Codului de procedura civila cu care se completeaza, “in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de aceasta lege. Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor”.

In baza dispozitiilor Codului de procedura civila, in cauzele de contencios administrativ mai pot participa in calitate de intervenienti si alte persoane care dovedesc un interes in judecarea cauzelor respective, interesul putand fi propriu sau persoana respectiva intervine in interesul altor persoane care sunt parti in proces.

Sarcina reclamantilor este de a demonstra in fata instantei, ilegalitatea actului administrativ si incalcarea drepturilor recunoscute de lege prin actul administrativ care face obiectul actiunii. Drept urmare, instanta isi va intemeia hotararea pe constatarea ilegalitatii actului contestat si va lua masurile care se impun pentru restabilirea legalitatii incalcate.

4.7. Solutionarea actiunii in contencios administrativ9 9

Articolul 18 din Legea nr.554/2004 in cele cinci alineate ale sale, reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta cu privire la actiunea introdusa de reclamant, solutii care pot fi grupate in doua categorii, si anume :

25

solutii in cazul actului administrativ unilateral si solutii in cazul contractului administrativ.

a) Solutionarea actiunii privind actul administrativ unilateralIn urma deliberarii, instanta poate, conform art.18 din Legea contenciosului

administrativ, “sa anuleze in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea parata sa emita un act administrativ, ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris”.

Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

Toate aceste solutii, instanta le poate da in cazul cand admite actiunea. Este posibil, pentru a infatisa tot evantaiul solutiilor posibile, ca instanta sa respinga actiunea, adica sa nu isi insuseasca cererea reclamantului si sa constate ca actul nu a lezat nici un drept recunoscut de lege in favoarea acestuia. La fel este posibil ca instanta de judecata sa admita numai partial actiunea, adica sa solutioneze favorabil reclamantului numai unul sau unele dintre capetele pe care acesta le-a formulat.

O alta solutie la care se poate opri instanta de judecata este obligarea autoritatii parate sa emita (elibereze) un certificat, o adeverinta, sau orice alt inscris cerut de reclamant. Aceasta solutie poate fi dispusa fie in mod individual, ca in ipoteza in care autoritatea administartiva refuzase cererea, sau nu raspunsese la ea, fie sa fie subsecventa solutiei de anulare a adeverintei, certificatului, sau altui inscris care nu-i folosea reclamantului, dimpotriva ii producea o vatamare in drepturile sale recunoscute de lege. Prin aceasta solutie, se recunoaste practic dreptul pretins de reclamant, dar nerecunoscut de catre autoritatea administrativa parata.

Anularea actului administrativ supus judecatii este solutia cea mai frecventa in practica judecatoreasca.

In cazul actiunii in contencios administrativ impotriva unui act administrativ normativ niciodata nu se va proceda la anularea intregului act normativ, ci doar a dispozitiei din el care a stat la baza actului administrativ individual contestat.

In prezent, in art. 18 alin. 2 din Legea nr.554/2004 se mentioneaza ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

Din moment ce se face referire la competenta instantei de a se pronunta asupra legalitatii actelor care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, se intelege ca un astfel de act poate poate fi si actul administrativ normativ.

Constatarea ilegalitatii actelor administrative supuse judecatii echivaleaza cu anularea lor.

Tot asa se analizeaza si legalitatea unor operatiuni administrative care, asa dupa cum am mai aratat, nu sunt acte administrative pentru ca nu produc efecte juridice prin ele insele (este vorba de procese verbale, avize, referate etc.).

Aceste operatiuni administrative pot fi nelegale, iar in cazul in care au influentat nelegalitatea actelor administrative supuse judecatii, vor fi si ele desfiintate.

In fine, instanta de judecata se poate opri la solutia acordarii de despagubiri reclamantului pentru daunele morale sau materiale suferite prin emiterea actului atacat, refuzul expres sau tacerea administratiei la cererea adresata de particular. Dupa cum se apreciaza in doctrina, aceasta solutie apare cel mai

26

frecvent ca o cerere (anularea totala sau partiala a actului administrativ, eliberarea unei adeverinte, a unui certificat, sau oricarui inscris cerut de reclamant), dupa cum poate sa fie si rezultatul unei actiuni cu un singur capat de cerere. Este vorba despre ipoteza prevazuta de art. 19 din Legea 554/2004 care arata ca in cazul in care cel vatamat “a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri”, intinderea pagubei nefiindu-i cunoscuta la data judecarii actiunii in anulare, “termenul de prescriptie pentru cererea de despagubiri curge de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca intinderea pagubei”.

Pronuntand o hotarare judecatoreasca in care obliga la repararea prejudiciului cauzat particularului, instanta de judecata poate fixa obligatia de a suporta aceste despagubiri, urmatoarelor subiecte:

- autoritatea administrativa parata, in cazul in care particularul s-a indreptat numai impotriva acesteia si ea nu a chemat in garantie functionarul care a emis actul - este vorba in acest caz de aplicarea tipica a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului, cu posibilitatea pentru comitent de a introduce o actiune ulterioara impotriva angajatului sau (actiunea in regres);

- autoritatea parata in solidar cu angajatul sau care a emis actul administrativ, cand n-au reusit sa se exonereze de raspundere impreuna sau numai unul dintre acestia. Prin obligarea, in solidar, a autoritatii publice cu functionarul vinovat se da posibilitatea reclamantului de a cere executarea hotararii fata de oricare dintre cei doi parati.

- conform dispozitiilor art. 16 din legea contenciosului administrativ, poate fi obligata la plata despagubirilor persoana fizica care a elaborat, emis sau incheiat actul administrativ atacat, sau care se face vinovata de refuzul de a rezolva o cerere.

In practica, s-a constatat ca reclamantul prefera sa-si recupereze paguba de la autoritatea publica, pentru ca ea este solvabila si el intra mai repede in posesia sumelor pretinse.

b) Solutionarea actiunii privind contractul administrativPrin art.19 alin.4 din legea nr.554/2004, se prevede ca atunci cand obiectul

actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

- dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;- obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este

indrituit;- impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;- suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;- obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.Acest text legal trebuie interpretat prin corelare cu art.8 alin.2, care

reglementeaza posibilitatea solutionarii litigiilor care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ.

Astfel, in privinta anularii totale sau partiale a contractului administrativ, instanta trebuie sa aiba in vedere motivele de nulitate existente la data incheierii contractului, care de regula se refera la ilegalitatea actelor premergatoare (ca de exemplu, inceperea unei negocieri directe fara desfasurarea licitatiei, incalcarea

27

regulilor privind licitatia cu sau fara preselectie, excluderea in mod nejustificat a unui participant la licitatie etc.).

Conform art. 8 alin.3 la solutionarea litigiilor privitoare la contractele administrative, se va avea in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. De aceea, actiunea in anulare poate fi introdusa si de catre organismele sociale interesate, in vederea apararii unui interes public, daca contractul are ca obiect bunuri, lucrari sau servicii de interes general.

Tot in privinta prioritatii interesului public, instanta poate sa decida suplinirea consimtamantul unei parti. Nici legea, nici doctrina actuala nu a definit aceasta expresie, ceea ce, probabil va declansa o serie de discutii contradictorii. Consideram ca suplinirea consimtamantului unei parti, atunci cand interesul public o cere, se refera la aplicarea teoriei impreviziunii contractului administrativ, teorie studiata intr- un capitol precedent. Potrivit acestei teorii, persoana particulara apare, in privinta executarii contractului, in calitate de colaboratoare a administratiei publice care, la randul ei, trebuie sa sprijine persoana particulara. Avand in vedere acest raport intre partile contractante, ele se pot suplini reciproc pentru atingerea scopului contractului, respectiv realizarea unui interes comunitar.

Solutia instantei de contencios administrativ mai poate viza obligarea unei dintre parti la o anumita prestatie sau conduita in functie de situatie, cum ar fi obligarea la incheierea contractului, plata unor despagubiri, returnarea unor bunuri, aducerea bunului concesionat in starea initiala etc.

4.8. Procedura in fata instantei de recurs9 9

Legea nr. 554/2004 mentine pentru litigiile de contencios administrativ principiul dublului grad de jurisdictie, respectiv judecata in fond si in recurs.

Actuala lege a contenciosului administrativ prevede la articolele 20 si 21, doua proceduri de recurs : o procedura generala si o procedura pentru situatii deosebite.

a) RecursulConform dispozitiilor art. 20 din Legea nr.554/2004, hotararile instantelor de

contencios administrativ, referitoare la acte administrative unilaterale sau la contracte administrative, pot fi atacate cu recurs in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.

Astfel, impotriva hotararii pronuntate de tribunalul administrativ-fiscal, recursul se introduce la curtea de apel, sectia de contencios administrativ si fiscal, iar impotriva hotararii pronuntate in prima instanta de curtea de apel, recursul se introduce la sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Termenul de 15 zile se calculeaza de la pronuntare sau comunicare, dupa cum partea care introduce recursul a fost sau nu prezenta la termenul cand s-a judecat fondul si s-a pronuntat sentinta.

Recursul este suspensiv de executare si se judeca de urgenta.Caracterul suspensiv al recursului s-a apreciat ca reprezinta solutia cea mai

potrivita pentru stabilitatea raporturilor juridice, dar si pentru garantarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor.

28

Suntem intr-un litigiu care vizeaza nulitatea unui act de autoritate sau, dupa caz, obligarea unei autoritati de a emite un act in regim de putere, iar judecata de fond trebuie considerata doar prima etapa in procesul de sanctionare a autoritatii parate, tocmai pentru a evita producerea de efecte ireparabile.

Instanta de contencios administrativ sesizata pentru judecarea recursului, poate adopta urmatoarele solutii :

- in cazul admiterii recursului, instanta de recurs va casa sentinta instantei de fond si va rejudeca litigiul in fond (casarea cu retinere), daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Daca se hotaraste casarea cu trimitere, trimiterea se va face o singura data, si numai atunci cand incidentele procedurale nu pot fi rezolvate de instanta de recurs.

- cauza se va trimite la instanta competenta daca hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din legea contenciosului administrativ.

- cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.

b) Judecarea recursului in situatii deosebitePotrivit art.21 alin.1 din Legea nr.554/2004, recurentul, in situatii deosebite,

cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului. Prin acest text de lege s-a oferit o sansa persoanelor care se afla in situatii limita, insa nu se poate considera ca aceasta exceptie devine regula, deci orice cerere prin care se solicita judecarea pentru situatii deosebite va trebui si judecata ca atare.

Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.

Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile. Poate exista, insa si situatia respingerii, caz in care instanta de fond nu mai este obligata la redactarea hotararii intr-un termen atat de scurt.

Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.

Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise, cum ar fi fax, e-mail, mesaj pe telefon mobil.

4.9. Executarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabilea) Consideratii generaleLegea nr.554/2004 prin art.22, rezolva o problema a fostei legi a

contenciosului administrativ (Legea nr.29/1990), si anume cea referitoare la stabilirea titlului executor asupra hotararilor instantelor de contencios administrativ.

29

Astfel, constituie titluri executorii, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit legii contenciosului administrativ. In privinta acestei definitii trebuie sa facem doua precizari.

Ca prima conditie, hotararea instantei judecatoresti nu poate constitui titlu executor decat daca este definitiva si irevocabila.

Chiar daca se indeplineste aceasta conditie, nu poate fi vorba de existenta unui titlu executor, atunci cand prin hotarare s-au respins actiunile formulate. Ca atare, instanta trebuie sa anuleze actul administrativ contestat, sa recunoasca dreptul pretins sau interesul legitim si sa se pronunte in privinta repararii pagubelor.

Daca prin hotararea definitiva si irevocabila, s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ, sau o dispozitie din acesta, hotararea judecatoreasca trebuie publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti. Publicarea se face la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutita de plata taxelor de publicitate.

Publicitatea oficiala produce un efect erga omnes (fata de toti) al hotararilor judecatoresti, deoarece, dupa cum era si normal, acestea au in vedere un act normativ care a fost anulat in intregime (ca exceptie) sau modificat prin anulare partiala (ca regula).

Potrivit principiului neretroactivitatii legii, hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat dispozitii din acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

b) Obligatia executarii hotararilor judecatoresti definitive si irevocabileIn conformitate cu art.24 din Legea nr.554/2004, “daca, in urma admiterii

actiunii, autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii”.

In cazul in care termenul de executare nu este respectat, instanta va aplica conducatorului autoritatii publice sau persoanei obligate, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.

Instanta de executare este instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ, si este cea care va solutiona litigiile din faza punerii in executare. Ea hotaraste in camera de consiliu, cu citarea partilor, fara plata taxei de timbru.

Sanctiunile si despagubirile prevazute mai sus se aplica, respectiv se acorda, de instanta de executare la cererea reclamantului. Impotriva hotararii pronuntate de instanta de executare se poate introduce recurs in 5 zile da la pronuntare.

Executarea hotararii de contencios administrativ cuprinde mai multe faze, unele dintre acestea implicand chiar intentarea unei noi actiuni in justitie :

Executarea hotararii se face in mod obisnuit in termenul prevazut de instanta sau in lipsa acestuia, in 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii, hotararea instantei constituind titlu executoriu.

Daca executarea nu are loc, sau daca ea este incompleta, reclamantul poate introduce o actiune in instanta prin care sa ceara luarea de masuri contra

30

conducatorului autoritatii publice, si anume obligarea acestuia la plata unei amenzi pe zi de intarziere. De asemenea, prin aceeasi actiune, reclamantul poate solicita sa-i fie acordate daune pentru intarziere.

Obligarea la daune de intarziere are ca scop infrangerea rezistentei autoritatii publice in mod indirect, prin cresterea progresiva si continua a penalitatilor pecuniare. Acest procedeu are un caracter provizoriu pana la executarea hotararii, iar caracterul de pedeapsa al daunelor face ca suma platita sa poata fi superioara prejudiciului real.

A treia etapa este una ce intereseaza raporturile din interiorul autoritatii publice dupa ce executarea hotararii a avut loc. In acest caz, conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune in regres impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun, iar in cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

Pentru intarirea disciplinei judiciare, Legea nr.554/2004 prin art.24 alin.3, introduce o noua forma de raspundere in cazul nerespectarii obligatiei executarii hotararilor definitive si irevocabile ale instantelor de contencios administrativ, si anume, raspunderea penala. Astfel, neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Daca nici in acest caz hotararile nu se executa, se va face apel la procedurile de executare silita din dreptul comun. Aceeasi solutie este aplicabila cu privire la executarea dispozitivului hotararii judecatoresti, referitor la despagubiri.

Folosirea de catre particulari a constrangerii statale pentru executarea silita a organelor administratiei publice este limitata de anumite principii : insesizabilitatea domeniului public si chiar privat, al statului si unitatilor administrativ-teritoriale, si efectuarea platilor numai daca acestea sunt inscrise in buget.

Cu privire la executarea creantelor constand in despagubiri datorate de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate prin acteadministrative ilegale sau prin refuzul de a le emite, solutia este intotdeauna executarea silita asupra mijloacelor banesti ale persoanei juridice publice.

Contestatia la executarea silita se poate introduce, in conditiile art.399 si 400 C.proc.civ., de catre cei vatamati prin executare, la instanta care a incuviintat titlu executor. Executarea hotararii judecatoresti poate fi suspendata pana la judecarea contestatiei.

CAPITOLUL 5

ASPECTE PARTICULARE PRIVIND CONTROLUL

JURISDICTIONAL ASUPRA ACTULUI9

31

ADMINISTRATIV

5.1. Controlul actelor administrative pe baza exceptiei de nelegalitateControlul asupra legalitatii actelor administrative se poate realiza prin doua

modalitati, si anume :Prin actiune directa in contencios administrativ, avand ca rezultat

desfiintarea totala sau partiala a actului administrativ contestat, obligarea administratiei parate de a satisface pretentia juridica a reclamantului si acoperirea pagubelor materiale si morale produse in dauna reclamantului (adica actiunea in contencios administrativ).

A doua forma de control se desfasoara in cadrul apararii pe care o parte o poate sustine intr-un proces dedus in fata unei instante judecatoresti (alta decat instanta de contencios administrativ). Caracteristica acestei forme de control este declararea nelegalitatii actului administrativ pe calea incidentului in proces.

In ceea ce priveste cea de-a doua forma de control, trebuie sa facem anumite precizari legate de aparitia Legii nr.554/2004, prin care procedura exceptiei de nelegalitate a actelor administrative a suferit modificari importante.

Exceptia de nelegalitate poate fi ridicata de orice parte in proces, precum si din oficiu de catre instanta de judecata.

In ceea ce priveste obiectul acestei exceptii trebuie sa specificam faptul ca, inainte de aparitia noii legi a contenciosului administrativ puteau fi atacate atat actele administrative cat si operatiunile administrative (care dupa cum se stie, nu produc efecte juridice decat prin intermediul unui act), spre deosebire de actiunea directa in contencios administrativ, care opereaza direct numai impotriva actelor administrative si indirect asupra operatiunilor care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

Legea nr.554/2004 la art.4 alin. 1 prevede ca “legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate”, de unde rezulta ca exceptia nu se poate ridica si asupra operatiunilor administrative. Din acest punct de vedere, consideram ca legiuitorul a omis inserarea operatiunilor administrative ca obiect al exceptiei de nelegalitate, avand in vedere ca emiterea unui act administrativ unilateral se poate face pe baza unei operatiuni ilegale (a se vedea in acest sens eliberarea avizelor).

O alta problema, este cea referitoare la desfasurarea procedurii exceptiei de nelegalitate. Anterior aparitiei Legii nr. 554/2004, pentru realizarea controlului judecatoresc pe calea exceptiei de nelegalitate, nu era nevoie de o prevedere expresa a legii (Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ), considerandu-se ca instanta nu era sesizata printr-o actiune separata. In plus, exceptia se judeca de catre instanta sesizata, fara ca aceasta sa-si decline competenta in favoarea instantei de contencios administrativ, astfel incat, atat judecarea cauzei pe rol cat si judecarea exceptiei de nelegalitate desfasurandu-se intr-un singur proces.

Conform reglementarilor actuale (art. 4 din Legea nr.554/2004) procedura se realizeaza in doua etape : ridicarea exceptiei in fata instantei de judecata (intr-un proces aflat pe rol) si judecarea exceptiei de catre instanta de contencios administrativ. Legea prevede ca dupa ridicarea exceptiei de nelegalitate,

32

instanta, constatand faptul ca, de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza.

Pe de o parte aceasta reglementare, este criticabila deoarece prin trimiterea exceptiei de nelegalitate de la instanta care are dosarul pe rol la instanta de contencios administrativ, se pierde timp si totodata se incarca prea mult agenda sectiilor de contencios administrativ. Pe de alta parte s-a dorit probabil, ca toate litigiile privind actele administrative sa fie solutionate de instantele specializate in acest domeniu, respectiv instantele de contencios administrativ ceea ce ar imbunatatii calitatea actului de justitie.

Dupa sesizare, instanta de contencios administrativ se pronunta, in procedura de urgenta, in sedinta publica si cu citarea partilor. Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.

Instanta de contencios administrativ poate da doua solutii :Sa respinga exceptia de nelegalitate ca fiind nefondata, caz in care instanta

in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza pe baza actului administrativ contestat, sau

Sa constate nelegalitatea actului, caz in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.

5.2. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra ordonantelor Guvernului

Una din prevederile Legii nr.554/2004, care au caracter de noutate, este cea referitoare la posibilitatea ca “persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale”, sa se poata adresa instantei de contencios administrativ (art.1 alin.7).

In acest sens trebuie sa aducem cateva explicatii de ordin terminologic, dar si de continut.

Actiunea in justitie, care are ca obiect anularea unei ordonante sau dispozitii dintr-o ordonanta a Guvernului, nu poate fi introdusa decat de persoana fizica sau juridica a carui drept sau interes legitim a fost incalcat. Daca legea ar fi folosit expresia potrivit careia actiunea este pusa la dispozitia oricarei persoane, s-ar fi incalcat dispozitiile art.21 alin.1 din Constitutie care statueaza ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Cu alte cuvinte vatamarea trebuie sa se produca asupra unui drept sau interes propriu (subiectiv), si nu asupra unui interes public, deci si actiunea fiind de contencios subiectiv. O persoana particulara nu poate decide care este interesul public, aceasta competenta revenind numai autoritatilor publice, ele trebuind sa adopte masurile cele mai potrivite pentru realizarea si satisfacerea acestui interes.

In ceea ce priveste interesul public, acesta poate fi aparat in mod indirect prin implicarea Ministerului Public caruia noua lege a contenciosului administrativ ii acorda calitatea de subiect de sezina (posesor al dreptului la actiune in contencios administrativ). Astfel, art.1 alin.5 din lege prevede ca, atunci cand Ministerul

33

Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat in emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, si nu neaparat un interes legitim al unei persoane determinate, va sesiza instanta de contencios administrativ (printr-o actiune de contencios obiectiv) competenta de la sediul autoritatii publice emitente, aceasta din oficiu sau la cerere, putand sa introduca in cauza organismele sociale cu personalitate juridica interesate.

O alta cauza de contestare a unei dispozitii dintr-o ordonanta a Guvernului, pe langa incalcarea interesului legitim, este neconstitutionalitatea acesteia (ambele cauze trebuind indeplinite cumulativ). Neconstitutionalitatea nu trebuie confundata cu nelegalitatea actului administrativ (Constitutia fiind izvor general de drept, iar legea fiind un act normativ subsecvent Constitutiei) pentru care exista o procedura speciala desfasurata doar in cadrul instantelor judecatoresti (vezi art.4 din Lege).

Neconstitutionalitatea se declara prin decizie a Curtii Constitutionale, instanta de judecata neavand competente in acest sens. De altfel, Curtea Constitutionala, potrivit art.146 lit.d. din Constitutie, hotaraste asupra neconstitutionalitatii ordonantelor pe baza de exceptie, ridicata in fata instantei (conform cu atributia de control posterior, defensiv a Curtii).

Din punct de vedere procedural, persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim va ridica problema neconstitutionalitatii ordonantei Guvernului in cadrul procesului, instanta pronuntandu-se daca dispozitia contestata are legatura cu solutionarea cauzei. Daca este indeplinita aceasta conditie, conform art.29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta va sesiza Curtea printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Judecarea cauzei pe fond va fi suspendata. In functie de decizia Curtii Constitutionale, instanta de contencios administrativ va respinge actiunea ca inadmisibila, atunci cand ordonanta este constitutionala, sau va repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea partilor, daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia care are legatura cu cauza a fost declarata neconstitutionala.

Conform art.147 alin.4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt general-obligatorii, ele putand fi invocate de parti in fata oricaror instante judecatoresti, care vor fi obligate sa tina seama de continutul lor in solutionarea spetelor respective.

Ordonantele sau dispozitiile din ordonantele Guvernului, considerate neconstitutionale, pot influenta in mod negativ activitatea de organizare si asigurare a executarii legii, precum si executarea in concret a legii de catre autoritatile administratiei publice locale sau centrale, avand in vedere ca o buna parte din aceasta activitate se bazeaza pe reglementari prevazute in ordonante. Avantajul creat de noua lege a contenciosului administrativ este cel referitor la faptul ca ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale pot fi atacate oricand, dandu-se astfel, un caracter imprescriptibil actiunilor impotriva ordonantelor guvernului (vezi art.11 alin.4).

Din coroborarea reglementarilor art.1 alin 7 si art.9 din Legea nr.554/2004, rezulta ca avem de-a face cu doua categorii de actiuni in contencios administrativ impotriva ordonantelor:

- o actiune care are ca obiect ordonante sau dispozitii ale acestora considerate a fi neconstitutionale, actiune care poate fi introdusa oricand, si

34

- o actiune care are ca obiect ordonante sau dispozitii ale acestora declarate neconstitutionale, acestea putand fi introduse intr-un termen de 6 luni de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale.

In concluzie, trebuie sa spunem ca aceste reglementari intaresc capacitatea persoanelor particulare de a-si apara drepturile subiective si interesele legitime fata de incalcarile voite sau nu ale Constitutiei de catre guvernanti. Practic, se da nastere unor solutii de ordin procedural principiului constitutional prevazut la art.126 alin.6 teza II, conform caruia instantele de contencios administrativ sunt competente sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale. Prin acest text se creaza macar speranta unei practici corecte de guvernare prin ordonante ale Guvernului, practica care este din pacate prea larga.

5.3. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra altor cauze decat cele prevazute de Legea nr. 554/2004 ( extinderea actiunilor in contencios administrativ)

Prin Constitutie sau prin anumite legi, instantele de contencios administrativ au fost investite si cu solutionarea altor categorii de litigii. Aceasta competenta este determinata chiar de titlul acestui punct, in care prin contencios administrativ intelegem activitatea de solutionare, cu putere de lege, de catre instantele judecatoresti competente, a conflictelor juridice in care cel putin una dintre parti este un organ al administratiei publice sau al unui serviciu public.

a) Cauze prevazute in legea privind institutia prefectuluiIn art. 123 alin.5 din Constitutie se mentioneaza ca prefectul poate ataca, in

fata instantelor de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al consiliului local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal.

Reluand aceasta prevedere constitutionala, Legea nr.340/2004 prevede la art.24 alin1 lit.f ca prefectul “verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau judetene, cu exceptia actelor de gestiune.” Aceasta reglementare este dezvoltata in art.26 al aceleiasi legi :

“ In exercitarea atributiei cu privire la verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale ori judetene, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale, cu exceptia actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept. 7

Cu cel putin 10 zile inaintea introducerii actiunii prevazute la alin. (1), prefectul va solicita autoritatilor care au emis actul, cu motivarea necesara, reanalizarea actului socotit nelegal, in vederea modificarii sau, dupa caz, a revocarii acestuia.”

Prin prevederile art.24 si art.26 din Legea nr.340/2004, se considera ca temeiul legal al actiunilor formulate de prefect (ca atributie a prefectului, deci ca obligatie profesionala) pentru asigurarea legalitatii actelor adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, cu exceptia actelor de gestiune, il constituie dispozitiile cuprinse in aceste articole, si nu prevederile art.1 alin.8 din Legea nr.554/2004.

7 A se vedea Legea nr.340/2004 privind instituţia prefectului, M.Of. nr.658/21 Iulie 2004

35

Avand la baza acest temei legal, prefectul poate ataca la instantele de contencios administrativ, atat acte administrative individuale cat si actele normative. Categoriile de acte administrative pot fi : hotarari ale consiliilor judetene, decizii ale delegatiilor permanente ale consiliilor judetene, hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor si ale presedintilor consiliilor judetene.

8Desigur ca, legea contenciosului administrativ prevede prin art.1 alin.8 si

art.3 aceleasi atributii ale prefectului, insa reglementarile specifice ale acestei se refera la aspecte procedurale, cum ar fi :

- conform art.7 alin.5, pentru actiunile introduse de prefect la instanta de contencios administrativ nu este obligatorie procedura prealabila. Aceasta procedura se realizeaza practic potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.340/2004, articol redat mai sus.

- conform art.11 alin.3, termenul de 6 luni disponibil pentru introducerea actiunii la instanta de contencios administrativ, curge in cazul prefectului, de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal.

- conform art.28 alin.2 actiunile introduse de prefect precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.

b) Cauze prevazute in Legea Statutului functionarilor publici8 9

Prin Legea nr.188/1999 republicata, privind statutul functionarilor publici, se reglementeaza organizarea functiei publice si statutul functionarilor publici.

Aceasta lege reglementeaza alte cauze, care pot fi solutionate prin intermediul instantei de contencios administrativ, decat cele prevazute in legea de specialitate (Legea nr.554/2004).

Prin activitatea sa functionarul public poate fi sanctionat disciplinar de catre seful sau ierarhic. In cazul in care functionarul se considera nedreptatit de masura administrativa, se poate adresa cu contestatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice, in termen de 15 zile de la data comunicarii sanctiunii aplicate. Daca functionarul este nemultumit de raspunsul dat de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care a contestat masura aplicata, acesta se poate adresa in conformitate cu art.68 din Legea nr.188/1999 republicata, instantei de contencios administrativ, pentru anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

O procedura asemanatoare este prevazuta de art.72 si 73 ale aceleiasi legi, pentru cazul in care functionarul public raspunde civil pentru pagubele produse in legatura cu functia ocupata. Impotriva ordinului sau dispozitiei de imputare, functionarul public in cauza se poate adresa instantei de contencios administrativ.

In ceea ce priveste Legea nr.554/2004, aceasta prevede faptul ca, Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate realiza controlul de tutela administrativa prin atacarea in fata instantei de contencios administrativ a actelor autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica.

c) Cauze reglementate de alte legiLegea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica,

prevede la art.20 ca persoanele interesate pot contesta hotararea comisiei de

8 Articolul 3 din Legea nr.554/2004 se referă la tutela administrativă realizată de prefect

9 A se vedea Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în M.Of. nr.251/ 22 martie 2004

36

expropriere, in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la curtea de apel in raza careia se afla imobilul expropriat, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Legea nr.61/1993 privind alocatiile de stat pentru copiiIn conformitate cu art.9 din aceasta lege contestatiile formulate impotriva

modului de stabilire si de plata a alocatiei de stat pentru copii, se vor solutiona in conditiile prevazute de Legea nr.554/2004.

O.U.G.nr.102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, prevede ca deciziile emise de catre Comisia superioara de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pot fi atacate conform Legii nr.554/2004.

5.4. Jurisdictiile speciale administrativea) Notiunea de jurisdictie speciala administrativaIn dezbaterea acestei sectiuni trebuie sa pornim de la reglementarile

constitutionale potrivit carora “jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite” (art.21 alin.4), reglementare preluata si de Legea nr.554/2004 in art.6 alin.1, precum si faptul ca “prin lege organica pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii” (art.126 alin.6).

Controlul legalitatii actelor administrative de catre unele organe de jurisdictie, special create, prin lege, pot functiona in structura administratiei publice, avand ca scop solutionarea unor conflicte juridice care apar in interiorul acestora, emitand astfel, acte administrativ-jurisdictionale.

Sfera jurisdictiilor administrative speciale cuprinde organe jurisdictionale specializate numai din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si centrale, fara a include in aceasta categorie alte autoritati publice (din sfera puterii judecatoresti), sau autoritati ale structurilor nestatale (asociatii profesionale, sindicate, fundatii, federatiile sportive, ligile profesioniste sportive etc.).

Comisiile disciplinare din sfera diferitelor corpuri profesionale sau sportive, exced notiunii de jurisdictie administrativa speciala. Acestea emit acte administrative, care nu pot fi atacate, insa, decat la instantele judecatoresti, altele decat instantele de contencios administrativ. De aceasta problema ne vom ocupa pe larg in sectiunea urmatoare.

Ca exemplu de organe administrativ-jurisdictionale, putem aminti Comisia de jurisdictie a imputatiilor privind raspunderea materiala a militarilor, sau fostele Sectii jurisdictionale si Colegiile jurisdictionale ale Curtii de Conturi10.

b) Notiunea de act administrativ-jurisdictionalIntr-o incercare de a defini aceste acte juridice, putem spune ca actul

administrativ cu caracter jurisdictional este actul juridic pronuntat (emis) de un organ cu atributii jurisdictionale ce functioneaza in cadrul unei autoritati a administratiei publice, in vederea solutionarii, cu putere de adevar si dupa o anumita procedura, un conflict juridic intrat in competentele sale.

Conform art.2 alin.1 lit.d) din Legea nr.554/2004, actul administrativ- jurisdictional este definit ca fiind actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii

10 Prin revizuirea Constituţiei, şi implicit prin modificarea Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, litigiile rezultate din activitatea Curţii se soluţionează de instanţele judecătoreşti financiare

37

jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare

Profesorul Antonie Iorgovan, in comentariile sale asupra noii legi a contenciosului administrativ, considera ca ne aflam in prezenta unui act administrativ-jurisdictional daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii :

- actul sa fie emis de catre o autoritate administrativa, adica de un organ al administratiei de stat sau al administratiei locale;

- autoritatea administrativa emitenta sa aiba atributii de a solutiona un conflict, deci sa fie un organ administrativ jurisdictional;

- conflictul sa se solutioneze cu citarea partilor in baza principiului contradictorialitatii;

- partilor sa le fie recunoscute dreptul de a fi reprezentate sau asistate de un avocat .

c) Exercitarea cailor de atac impotriva actelor administrativ-jurisdictionaleConform art.6 din Legea nr.554/2004, actele administrativ-jurisdictionale pot fi

atacate prin doua modalitati: calea jurisdictiei administrative speciale si calea instantelor de contencios administrativ.

Articolul 6 mentionat mai sus, reglementeaza situatia in care petentul ataca actul administrativ-jurisdictional direct la instanta de contencios administrativ, renuntand astfel, la calea de atac administrativ-jurisdictionala, daca ea exista. Daca nu exista cai administrativ-jurisdictionale de atac, persoana nemultumita de solutia data prin actul administrativ-jurisdictional, se va adresa direct instantei de contencios administrativ.

Termenul in care poate introduce actiunea la instanta de contencios administrativ este de 15 zile de la comunicarea actului administrativ-jurisdictional.

In aceasta situatie, partea care a renuntat la exercitarea cai de atac administrativ- jurisdictionala (daca ea exista), trebuie sa notifice organul administrativ-jurisdictional competent cu solutionarea cai de atac, termenul de 15 zile incepand sa curga de la data notificarii.

Problema care se pune in legatura cu renuntarea la caile de atac administrativ- jurisdictionale, daca ele exista, este cea referitore la momentul renuntarii.

Intr-o prima faza persoana nemultumita poate renunta, dupa cum am vazut mai sus, imediat dupa ce i s-a comunicat actul administrativ-jurisdictional.

Intr-o a doua faza, partea vatamata renunta la calea administrativ-jurisdictionala, dupa ce a fost sesizat organul administrativ-jurisdictional competent a solutiona calea de atac.

In aceste situatii, trebuie avuta in vedere reglementarea art.7 alin 2, potrivit caruia partea care nu a optat pentru procedura administrativ-jurisdictionala trebuie sa initieze procedura prealabila corespunzatoare actiunii in contencios administrativ.

5.5. Controlul actelor administrative exercitat de alte instante de judecata decat cele de contencios administrativ

Controlul legalitatii actelor administrative de autoritate se exercita in conditiile legii si de alte organe ale puterii judecatoresti, in afara de cele de contencios administrativ. Acest lucru este posibil prin prevederile diferitelor legi,

38

care prin continutul lor ofera posibilitatea persoanelor fizice sau juridice sa se adreseze, in situatiile in care se considera vatamate intr-un drept al lor recunoscut de lege de catre serviciile administrative, cu plangeri sau contestatii, la judecatoria sau tribunalul in a carei raza de activitate isi are sediul serviciul public administrativ, care a avut obligatia de a emite sau nu actul administrativ de autoritate solicitat.

In concluzie, este dreptul judecatoriilor si tribunalelor, ca organe ale puterii judecatoresti, de a verifica legalitatea anumitor acte administrative de autoritate emise de serviciile publice, atunci cand prin lege se prevede acest drept.

Competenta oferita judecatoriilor si tribunalelor in rezolvarea acestor conflicte juridice, ne obliga sa apreciem ca aceste instante desfasoara si ele o activitate de contencios administrativ, chiar daca ele nu sunt specializate pentru astfel de litigii.

Cateva cazuri de control al legalitatii actelor administrative exercitat de alte instante judecatoresti decat cele de contencios administrativ, pot fi amintite, ca de exemplu :

- conform Legii nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila, primaria care refuza sa efectueze o inregistrare privitoare la actele de stare civila ce intra in atributiile sale, va inainta lucrarile la cererea partii interesate, judecatoriei competente;

- potrivit O.G. nr.2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiei, persoana, care se considera vatamata printr-un proces-verbal de constatare a unei contraventii si de aplicare a unei sanctiuni, poate face plangere impotriva procesului-verbal in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia, la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia;

- conform Legii nr.64/1991 (republicata) privind brevetele de inventie, litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi nascute din brevetul de inventie, sunt de competenta instantelor judecatoresti (tribunalul). In aceasta speta, autoritatea parata este Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

- conform Legii nr.129/1992 (republicata) cu privind protectia desenelor si modelelor industriale, litigiile cu privire la calitatea de autor al desenului sau modelului industrial, calitatea de titular al certificatului de inregistrare, sunt de competenta instantelor judecatoresti (tribunalul).

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU IOAN, BUCUR SORIN, CARAUSAN MIHAELA, Drept

administrativ, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

39

ANTONIE IORGOVAN, Noua lege a contenciosului administrativ. Geneza si

explicatii, Ed. Roata, Bucuresti 2004;

IOAN MURARU, ANTONIE IORGOVAN, MIHAI CONSTANTINESCU, SIMINA

TANASESCU, Constitutia Romaniei revizuita - comentarii si explicatii,

Ed. All Beck, Bucuresti 2004;

BUCUR SORIN, Atacarea in justitie a ordonantelor sau a unor dispozitii din

ordonantele Guvernului, Revista Romana de Administratie Publica Locala nr.15

din Mai 2005;

BUCUR SORIN, Solutionarea prin justitie a litigiilor referitoare la contractele

administrative, Revista Romana de Administratie Publica Locala nr.15 din Mai

2005.ANEXA

LEGEA NR. 554/2004LEGEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

M.Of. nr.1154/ 7 Dec. 2004

CAP. 1Dispozitii generale

ART.1Subiectele de sezina(1) Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori

intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

(2) Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

(3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritatii administrative nu poate fi inlaturat decat prin justitie, poate sesiza instanta competenta de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.

(4) Ministerul Public, atunci cand, in urma exercitarii atributiilor prevazute de legea sa organica, apreciaza ca incalcarile drepturilor, libertatilor si

40

intereselor legitime ale persoanelor se datoreaza existentei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritatilor publice emise cu exces de putere, sesizeaza instanta de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate. Petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant, urmand a fi citat in aceasta calitate.

(5) Cand Ministerul Public apreciaza ca, prin excesul de putere, concretizat in emiterea unui act administrativ normativ, se vatama un interes public, va sesiza instanta de contencios administrativ competenta de la sediul autoritatii publice emitente.

(6) Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ nelegal poate sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se va pronunta, la cerere, si asupra legalitatii actelor civile incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor civile produse.

(7) Persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale, se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile prezentei legi.

(8) In conditiile prezentei legi, actiunile in contencios administrativ pot fi introduse de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si de orice persoana de drept public vatamata intr-un drept sau, dupa caz, cand s-a vatamat un interes legitim.

(9) Cererile in contencios administrativ se solutioneaza fara participarea reprezentantului Ministerului Public. Pentru situatia prevazuta la alin. (5), instanta, din oficiu sau la cerere, poate introduce in cauza organismele sociale cu personalitate juridica interesate.

ART. 2Semnificatia unor termeni(1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au

urmatoarele semnificatii:a) persoana vatamata - orice persoana fizica sau juridica ori grup de

persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat;

b) autoritatea publica - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ- teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public;

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect:

- punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;- executarea lucrarilor de interes public;- prestarea serviciilor publice;

41

- achizitiile publice;d) act administrativ-jurisdictional - actul juridic emis de o autoritate

administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare;

e) contenciosul administrativ - activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;

f) instanta de contencios administrativ, denumita in continuare instanta - Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ- fiscale;

g) nesolutionarea in termenul legal a unei cereri - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen;

h) refuzul nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea;

i) plangere prealabila - plangerea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii acestuia;

j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei, in timp de pace sau razboi, sau, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar;

k) serviciu public - activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public;

l) interes public - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice;

m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege;

n) drept vatamat - orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat;

p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colectiv ori, dupa caz, in considerarea apararii unui interes public;

r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative;

42

s) paguba iminenta - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice ori a unui serviciu public;

s) instanta de executare - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ.

(2) Se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.

ART. 3Tutela administrativa(1) Prefectul poate ataca, in termenele prevazute la art. 11, in fata

instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale.

(2) Agentia Nationala a Functionarilor Publici poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor publice centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica, in conditiile prezentei legi si ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.

(3) Pana la solutionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) si (2) este suspendat de drept.

ART. 4Exceptia de nelegalitate(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul

unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza.

(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.

(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.

ART. 5Actele nesupuse controlului si limitele controlului(1) Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu P

arlamentul;b) actele de comandament cu caracter militar.(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru

modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.

(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

43

(4) In litigiile prevazute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 si 21.ART. 6Actele administrativ-jurisdictionale(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de

contencios administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac.

(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa nu utilizeze calea administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii.

(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala intelege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin.(2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii.

CAP. 2Procedura de solutionare a cererilor in contenciosul administrativ

ART. 7Procedura prealabila(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente,

persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana vatamata intr- un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7).

(4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g).

(5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila.

(6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.

(7) Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu

44

mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

ART. 8Obiectul actiunii judiciare(1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes

legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.

(2) Instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ.

(3) La solutionarea litigiilor prevazute la alin. (2) se va avea in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.

ART. 9Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin

ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

(2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

(3) Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

(4) In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in conditiile art. 7 alin. (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2), cu precizarea ca termenele incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ART. 10Instanta competenta(1) Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice loc

ale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

45

(2) Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale.

ART. 11Termenul de introducere a actiunii(1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual

sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:

a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

b) data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi termenul prevazut la alin. (2);

c) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin. (1), dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

(3) In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2).

(4) Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand.

(5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere.

ART. 12Documentele necesareReclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca

sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile.

ART. 13Citarea partilor, relatii(1) La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea

cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

(2) In situatia in care reclamant este un tert in sensul art. 1 alin. (2) sau cand actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public,

46

instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

(3) In mod corespunzator situatiilor prevazute la alin. (1) si (2), dupa caz, se va proceda si in cazul actiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.

(4) Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

ART. 14Suspendarea executarii actului(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o

data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

(4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

ART. 15Solicitarea suspendarii prin actiunea principala(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata

de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.

(2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar

introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea.ART. 16Introducerea in cauza a functionarului(1) Cererile in justitie prevazute de prezenta lege vor putea fi formulate si perso

nal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva.

(2) Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

47

ART. 17Judecarea cererilor(1) Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in

sedinta publica, in completul stabilit de lege.(2) Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de

timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

(3) Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

ART. 18Solutiile pe care le poate da instanta(1) Instanta, solutionand cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa

caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris.

(2) Instanta este competenta sa se pronunte, in afara situatiilor prevazute la art. 1 alin. (8), si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

(3) In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

(4) Atunci cand obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este

indrituit;c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.(5) Solutiile prevazute la alin. (1) si la alin. (4) lit. b) si c) pot fi stabilite

sub sanctiunea unei penalitati pentru fiecare zi de intarziere.ART. 19Termenul de prescriptie pentru despagubiri(1) Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere

in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

(2) Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente, in termenul de un an prevazut la art. 11 alin. (2).

(3) Cererile prevazute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

ART. 20Recursul(1) Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in ter

men de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.(2) Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.

48

(3) In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.

ART. 21Judecarea recursului in situatii deosebite(1) Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la

care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.

(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.

(3) Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.

(4) Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.

(5) Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise.

CAP. 3Procedura de executare

ART. 22Titlul executoriuHotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis

actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.ART. 23Obligatia publicariiHotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte

administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.

ART. 24Obligatia executarii(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa

incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

(2) In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul

49

minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.

(3) Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute la alin. (2) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

ART. 25Instanta de executare(1) Sanctiunea si despagubirile prevazute la art. 24 alin. (2) se aplica,

respectiv se acorda, de instanta de executare, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor.

(2) Cererea prevazuta la alin. (1) este scutita de taxa de timbru.(3) Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu

recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru

punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

’ ART. 26Actiunea in regresConducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor

vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

CAP. 4Dispozitii tranzitorii si finale

ART. 27Judecarea cauzelor aflate pe rolCauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi

vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.ART. 28Completarea cu dreptul comun(1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de

procedura civila, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritatile publice, pe de o parte, si persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte, precum si cu procedura reglementata de prezenta lege. Compatibilitatea aplicarii unor norme ale Codului de procedura civila se stabileste de instanta, cu prilejul solutionarii exceptiilor.

(2) Actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.

ART. 29Corelarea terminologicaOri de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere

la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta lege.

50

ART. 30Dispozitii tranzitoriiPana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza

de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.’ ART. 31

Intrarea in vigoare(1) Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.(2) Pe aceeasi data se abroga Legea contenciosului administrativ nr.

29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.