Concluzii generale

În rezultatul efectuării cercetării a fost confirmată ipoteza înaintată, folosind

diferite metode în activităţile realizate cu elevii pe parcursul experimentului. Procesul

instructiv – educativ din şcoală trebuie să stimuleze dezvoltarea competenţelor

comunicative la elevi.

Realizînd o analiză asupra problemei cu privire la formarea competenţelor de

comunicare la elevi şi avînd ca bază experimentul pedagogic putem concluziona că

folosirea diferitor metode, procedee, mijloace, activităţi cu caracter pedagogic cu elevii,

nivelul competenţelor de comunicare la elevi a crescut simţitor.

Crearea climatului emoţional pozitiv de conlucrare a dat posibilitatea efectuării

cu succes a acestui proces, am vizat importanţa formării capacităţii de utilizare a

vocabularului în comunicare, modalităţile de îmbogăţire şi nuanţare a acestuia.

Următoarele concluzii au rezultat la finalul lucrării: limbajul elevilor constituie o

componenta de bază în dezvoltarea si nuanţarea vorbirii si a stapînirii structurilor de

comunicare; formarea deprinderilor comunicare începe în ciclul de achiziţii

fundamentale, bazîndu-se pe investigarea textelor, în primul rînd pornind de la limbaj,

pentru competenţelor comunicative exista o anumită strategie de învăţare a cuvintelor

noi, pornind de la un text literar sau nonliterar; asemenea strategie cuprinde următorul

algoritm: inventarierea cuvîntului sau expresiei verbale, clarificarea sensului sau

înţelesului; utilizarea în alt context decît cel din care a fost selectat; limbajul trebuie

dezvoltat si nuanțat sub toate componentele limbii;

o Componentele limbii se referă la fonetica, morfologie, sintaxa, stilistica, toate

contribuind în egala masură la dezvoltarea cometenţelor comunicative;

o În ciclul de achiziţii fundamentale, elevii utilizează un limbaj intuitiv, cu

structuri de comunicare însuşite ad-hoc, după modelul adulţilor;

o În şcoală, elevii deprind elemente de comunicare prin limbaj, abilităţi de

ascultare, vorbire,

o Am abordat o atitudine metodologica de natura curriculara, în sensul ca

lucrarea mea de absolvire, vizeaza traseul de formare de la curriculum la

evaluare;

Am urmarit ca aceasta lucrare sa reprezinte un ghid metodologic de formare si

dezvoltare a competenţelor comunicative. În consecinţă am abordat atît probleme de

metodologie, de didactica si de conținuturi specifice limbii române.

Concluziile mele se opresc la fenomenul consecinţelor prin intermediul cărora

învăţătorul transformă elevul din obiect în subiect al învăţării; elevul este coparticipant la

propria formare; angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere; asigură elevului

condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă; dezvoltă gîndirea critic; stimulează

competenţele comunicative; dezvoltă motivaţia pentru învăţare; permite evaluarea

propriei activităţi.

După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care elevii le percep

şii fac responsabili în rezolvarea sarcinilor viitoare.Situaţiile de învăţare rezolvate prin

metode interactive dezvoltă copiilor competenţele de a comunca, exersează gîndirea

critică. În urma aplicării acestor metode, elevii învaţă a-şi împărtăşi ideile, comunică

liber, capătă încredere în ei, devin responsabili pentru ideile şi pentru acţiunile lor.

Aplicînd metodele interactive în cadrul experimentului, s-a creat un context

situaţional, astfel încît cel care învaţă e angajat să participle în mod activ la realizarea

obiectivelor, a sigurarea transformării elevului în subiect al propriei formări.

Cărţile reproduc sentimente umane si sugereaza modele de comportament,

precum si calitati ca prietenie, cinste, omenie, iubire, sacrificiu, curaj, fermitate. Prin

citire, elevii cunosc o noua lume, interesanta. Comunicarea e o valoare social umană şi

educaţională de prim rang. Activizarea şi educarea ei în şcoală corespund exigenţelor

socialeactuale, celor mai profunde necesităţi umane şi, deasemenea, cerinţelor definitorii

pentru învăţămîntul formativ spre care tindem în şcoală.

Accepţiunea conform căreia comunicarea se referă nu numai la transmiterea

informaţiilor, mesajelor, ci şi la dezvoltarea, optimizarea relaţiilor interumane de

cunoaştere, colaborare, cooperare constituie un imbold pentru învăţătorii ce trebuie să

depună eforturi susţinute în cadrul activităţii de educaţie-instruire pentru a forma la elevi

atitudini şicomportamente comunicative, pentru a le fundamenta bazele competenţei de

comunicare.