Tema 1

Tema 1Stiintele cognitive s-au bazat pe rezultatele logicii matematice, in sfera demonstratiilor pe calculator a teoremelor logicii formale (B.Russell si A.N.Whitehead, vol. Principia matematica, 1915).

A.M.Turing indicamodalitatea operativa de stabilire a inteligentei unui sistem artificial(1936, masina Turing = masina teoretica cu computabilitate universala). Acesta a mai lucrat si la spargerea codurilor germane in cel de-al doilea razboi mondial. Turing a elaborat si testul ce-i poarta numele. El afirma ca un sistem artificial este inteligent daca da unui observator uman raspunsurile pe care le-ar fi dat si un subiect uman.

Primele teorii matematice ale informatiei au fost elaborate de catre Shannon iar primele masini de prelucrare a informatiei au apartinut lui von Newman.

In 1967, U.Neisser, in urma studierii fenomenelor psihice in functie de prelucrarile informatiei intre input-ul senzorial si output-ul motor, a consacrat termenul de psihologie cognitiva in volumul Cognitive Psychology.

Cercetatori din mai multe domenii s-au ocupat de studiul stiintelor cognitive, dupa cel de-al doilea razboi mondial. H.Gardiner afirma in 1987 ca exista un grup de cercetatori, de varste si specialitati diferite ce au alcatuit un colegiu invizibil, din care s-au nascut stiintele cognitive. Acesti oameni de stiinta au fost: psihologi (U.Neisser, G.Miller, K.Pribrann), logicieni (Church, Godel, McCollough&Pitts), filosofi (H.Putnam, J.Fodor), antropologi (C.L.Strauss, Roy DAndrade), lingvisti (N.Chomsky), neurobiologi (K.Lashley, D.Hebb), specialisti in inteligenta artificiala (M.Minsky, J.McCarthy, A.Newell).

In anul 1956 existau doua grupuri de cercetare a mecanismelor de procesare a informatiei: MIT (Massachusetts Institute of Technology) si Carnegie Mellon.

MIT a oragnizat in 10-12sept.1956un simpozion despre teoria informatiei, in cadrul acestuia fiind prezentate trei lucrari de baza in Psihologia cognitiva:

Masina logica teoretica (H.A.Simon si A.Newell);

Trei modele ale limbajului (N.Chomsky);

Magicul numar sapte, plus sau minus doi: cateva limite ale capacitatii noastre de procesare a informatiei(G.Miller).

La mijlocul anilor 70, fundatia Alfred P.Sloan a stimulat dezvoltarea stiintelor cognitive, alocand sume importante cercetarilor in domeniu. Astfel ia nastere societatea internationalaCognitive Science Society(1977).

Aceasta societate inainteaza primul raport fundatiei Sloan in anul 1978 (SOAP State of The Art Paper). In cadrul acestuia se arata ca obiectul de studiu al stiintelor cognitive estesistemul cognitiv (natural si artificial), Psihologia cognitiva ocupandu-se de sistemul cognitiv uman.

H.H.Kelley (1992) afirma ca psihologia contemporana realizeaza o analiza molara a proceselor cognitive, iar psihologia cognitiva, o analiza moleculara.

Se exercitau asupra psihologiei cognitive doua presiuni: din partea specialistilor in inteligenta artificiala si din partea neurostiintelor.

Experimentul + modelarea, formalizarea, simularea pe calculator= axa metodologica a psihologiei cognitive. Rolurile acesteia, in randul stiintelor psihologice, se manifesta in psihologia clinica, psihologia industriala si organizationala, psihologia educationala etc. Este importanta pentru obtinerea de performante profesionale, deschizand totodata noi directii de specializare in interiorul acestor ramuri ale psihologiei.

DefinireaPsihologiei cognitiveeste foarte complexa, relevandu-se diferite aspecte esentiale ale acesteia, in cadrul definitiilor. Astfel, despre aceasta se afirma ca:

studiaza mecanismele de prelucrare a informatiei si impactul acestora asupra personalitatii;

studiaza procesarile informatiei, de la input-ul senzorial la output-ul motor sau comportamental;

abordeaza fenomenele psihice si comportamentale din punctual de vedere al mecanismelor informationale ce le deservesc.

Omul, fiind un sistem informational, este obiect de studiu al Psihologiei cognitive.

Caracterulintegrationist si cumulatival acesteia este dat de curentele psihologice anterioare: asociationismul, behaviorismul, introspectionismul, gestaltismul, etc.)

Psihologia cognitiva dispune de unlimbaj propriusi de ometodologie specifica. Teoriile si modelele acesteia trebuie sa se conformeze cerintelor psihologiei generale; astfel ea trebuie sa ofere modele formaliste implementabile pe calculator precum si sa construiasca modele valide si relevante ale comportamentului uman. De aici rezultacaracterul bicefalal psihologiei cognitive.

Caracterul bipolaral acesteia este dat de faptul ca este o disciplina specifica a stiintelor cognitive si, in acelasi timp, o ramura a psihologiei.

Sistemul cognitiv= sistem fizic ce detine proprietati de reprezentare si calcul.

Acesta este format, ca si orice sistem, dinmaterie, informatiesienergie. Reprezentarea lui este similara sistemelor problematice, fiind reflectarea interna a realitatii externe. Este necesara stabilirea unei relatii sistematice intre cele doua medii, intern si extern.

Reprezentarile utilizate in sistemul cognitiv pot fi:

simbolice (imagini, continuturi semantice), pentru care avem reguli de operare specifice;

subsimbolice (pattern-uri de activare = modele, exemple de activare ale retelelor neuronale), pentru care avem reguli de modificare a valorilor de activare.

Calculul= manipularea reperezentarilor in virtutea unor reguli, norme.

In stiintele cognitive avem doua tipuri de modelari:

clasic simbolice;

neuromimetice.

Stiintele cognitive pot fi punct de plecare in cercetarea oricarei forme de inteligenta (naturala sau artificiala, terestra sau extraterestra), fiind considerate, din aceasta cauza,stiinte de intalnire.In cadrul sistemului cognitiv avem 4 niveluri de analiza:

1. Nivelul cunostintelor;

2. Nivelul computational;

3. Nivelul reprezentational algoritmic;

4. Nivelul implementational.

Nivelul cunostintelorstipuleaza faptul ca mecanismele psihice si comportamentele individului se modifica in functie de cunostintele acestuia (sunt cognitiv penetrabile). Daca nu sunt influentate de cunostintele sau intentiile subiectului, atunci sunt cognitiv impenetrabile. Cunostintele duc la propunerea de scopuri, iar acestea impun anumite comportamente.

Terapia cognitiva= modificarea schemelor cognitive ale subiectului (A.T.Beck, 1976) sau a convingerilor sale eronate (A.Ellis, 1962).

Prelucrarea stimulilor, de catre sistemul cognitiv, se face incepand de la caracterele fizice, de suprafata (contur, culoare, dimensiuni, deplasare etc.) spre caracteristicile semantice sau functionale (semnificatie, functie indeplinita, categoria din care face parte etc.). Aceasta caracteristica a sistemului cognitiv se numesteanaliza ascendentaa stimulului (bottom up analysis). Aceasta analiza contine atat caracteristicile stimulului cat si proprietatile modulelor cognitive periferice. Prelucrarile sistemului cognitiv, de la cunostintele subiectului spre proprietatile fizice ale stimulului constituieanaliza descendenta(top down analysis).

Nivelul computationalreflecta prelucrarile necesare transformarilor input-ului in output sau functia input output. Acesta denota stabilirea exhaustiva a procesarilor la care sunt supuse datele problemei (input-ul) pentru obtinerea solutiei (output-ul).

Constrangerile naturale= proprietati fizice ale mediului si ale sistemului fizic in care se realizeaza procesarea stimulului ce exprima regularitati statistice. Sistemul cognitiv uman s-a dezvoltat in interactiune cu un anumit mediu fizic, procesarile lui fiind dependente de constrangerile naturale.

Avem doua modalitati de prelucrare:

modulare (sunt cognitiv impenetrabile);

nonmodulare (sunt cognitiv penetrabile).

Nivelul reprezentational algoritmicanalizeaza problema algoritmului de realizare a functiei input output si a modalitatii de reprezentare a acesteia. Reprezentarile si algoritmii isi impun uneori constrangeri reciproce.

Nivelul implementationalanalizeza structura materiala (neurobiologica sau artificiala) ce realizeaza procesarea informatiei. Astfel, se poate realiza o analogie intre elementele celor doua tipuri de structuri, la om si la calculator:

la om: a) cunostinte si intentii;

b) cerintele si prelucrarile pana la solutionarea problemei;

c) reprezentarea si realizarea sarcinii;

d) procesele neurobiologice ce au loc in cadrul rezolvarii sarcinii.

la calculator: a) informatia stocata in calculator;

b) functiile input si output de care dispune:

c) modul de realizare (algoritmul) si reprezentare (limbajul de programare) a acestor functii;

d) procesele la nivel de hardware in timpul executarii sarcinii.

Neurostiintele au in sfera preocuparilor investigarea nivelului implementational.

Neurostiintele cognitive studiaza modul in care structurile neurobiologice realizeaza o anumita procesare a informatiei.

Analiza multinivelara a sistemelor de procesare a informatiei readuce in prim plan o teza din logica, anume caexplicatia nu este tranzitiva. Aceasta analiza multinivelara este ceruta de organizarea ierarhica a informatiei.

Fenomenul cognitiv, analizat la cele patru niveluri, este in functie de mecanismul supus analizei si de metodologia folosita. D.Marr, initiator al abordarii multinivelare, a trecut, de la viziunea asupra independentei nivelurilor de analiza, la interactiunea acestora.

Analiza multinivelara ofera explicatii cu privire la posibilitatea ca un sistem fizic sa opereze cu cunostinte abstracte, creierul operand cu reprezentari (simbolice sau subsimbolice) a informatiilor externe.

Paradigmele psihologiei cognitive, in functie de tipul reprezentarilor, sunt:

1. Paradigma clasic simbolica; 2. Paradigma neoconexionista. Aceste paradigme au aplicatii in inteligenta artificiala si neurostiintele cognitive.

Paradigma clasic simbolicaisi are originile in filosofie (rationalismul Leibnitz, Descartes, si empirismul J.Locke, Th.Hobbes, D.Hume). Aceasta are la baza afirmatia ca atat cunostintele cat si starile de lucruri corespunzatoare sunt reprezentate in sfera sistemului cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice. Reprezentari simbolice sunt imaginile, conceptele, judecatile.

In primele decenii ale sec. al XX-lea apare ideea manipularii simbolurilor in gandire, baza fiind reprezentata de formalizarea logicii (Russell, Carnap, Wittgenstein), gramaticile generative (N.Chomsky) si lingvistica teoretica.

Operarea cu simboluri se realizeaza prin reguli abstracte (compunere, deductie, inductie), rezultand teoreme bazate pe axiome. Sistemul cognitiv uman si calculatorul suntsisteme fizico simbolice(A.Newell, H.A.Simon).

Modelele simbolice sunt intr-o permanenta transformare, fapt demonstrat prin aplicarea paradigmei clasic simbolice la procesele cognitive centrale (gandirea), in cadrul rezolvarii de probleme.

Paradigma neoconexionista(a procesarilor paralele sau modelarea neuromimetica) are la baza ideea ca activitatea cognitiva poate fi explicata prin modele neuronale (McCullogh&Pitts, 1943). Acestia au modelat activitatea neuronala cu ajutorul algebrei booleene, aratand ca retelele neuromimetice pot desfasura calcule logice.

F.Rosenblatt construiesteperceptronul= retea neuromimetica, pe doua niveluri, ce poate discrimina doua impulsuri senzoriale diferite. M.Minsky&S.Papert i-au infirmat teoria acestuia prin demonstrarea incapacitatii unor retele neuromimetice de a calcula functii logice simple (1969).

La inceputul anilor 90, D.E.Rumelhart si J.L.McClelland reconsidera ideea construirii de modele cognitive neuromimetice prin constituirea grupului de cercetarePDP Research Group(cerceta procesarile paralele distribuite). Cercetarile acestui grup au fost publicate in doua volume considerate ca fiind baza neoconexionismului:

Procesarile paralele distribuite: Studierea aprofundata a microstructurii cunoasterii (1986);

Modele psihologice si biologice (1987).

Retelele neuromimetice= informatii sub forma unor valori si patternuri de activare ale unor unitati simple (neuromimi), care circula intre centri de procesare, sub forma de scalari, nu de simboluri. De aceea aceste retele suntsemantic opace.Regulile de functionare a acestor retele sunt de modificare si propagare a valorilor si patternurilor de activare. Algoritmii nu opereaza cu simboluri, ci cu aceste valori si patternuri.

Partile componente ale retelelor neuromimetice sunt:

a) ansamblul de unitati;

b) starea de activare;

c) regula de activare;

d) functia output;

e) un pattern de conexiuni intre unitati;

f) reguli de invatare;

g) mediul de operare a retelei.

Unitatile(neuromimi, noduri, neuroni formali, unitati cognitive) se caracterizeaza prin valori de activare si se grupeaza in retele prin sinapse; nu sunt interpretabile semantic. Li se atribuie o valoare numerica in intervalul [-1,+1]. Existaunitati input(cu valoare de intrare) siunitati output(care propaga outputul in retea); acestea suntunitatile vizibile.Retelele binivelare(perceptronul) contin doar unitati vizibile.

Retelele multinivelarecontin siunitati ascunsecare moduleaza valorile transmise intre unitatile vizibile.

Poate exista si o interpretare externa, d.p.d.v. al celui care analizeaza proprietatile retelei. Astfel avemretele localizationiste(in care unitatile sunt concepte sau ipoteze) siretele distributive(in care informatia e distribuita pe interactiuni de unitati).

Starea de activareindica nivelul de activare a unitatilor, la un moment dat. Acestea pot variacontinuusaudiscontinuu, in functie de preferintele celui care studiaza reteaua. Valoarea de activare scade in timp sau datorita modificarilor conexiunilor (prin inhibitia laterala), constituind totodata sirestul de activarede la nivelul fiecarei unitati (rata a degradarii decay rate).

Regula de activareeste functia de modificare a valorii de activare a unitatilor din retea.

Netinput-ul(suma inputuri-lor receptionate de o unitate) este masura modificarii starii de activare; rezulta ca este suma ponderata a valorilor de activare receptionate. Input-ul este ponderat cu taria legaturilor dintre unitatile input si unitatile receptoare.

Restul de activare + netinput = modificarea valorii de activare

Functia outputrefelecta relatia dintre valoarea de activare a unei unitati si output-ul transmis de aceasta in retea. Output-ul poate fi 0 cand valoarea de activare nu atinge un anumit prag, sau poate avea valoarea starii de activare.

Conexiunile dintre unitatisunt elementele cele mai importante in retea. Din acest punct de vedere avemretele unidirectionalesauunidimensionale(informatia se propaga numai de la unitatile input spre cele output) siretele bidirectionalesaubidimensionale(informatia se propaga in ambele sensuri, interactiunile fiind reciproce =>retea interactiva). Conexiunile pot fiexcitative(cu pondere pozitiva) siinhibitive(cu pondere negativa).

Regulile de invataresunt algoritmi de modulare a ponderii conexiunilor din retea. Principalele reguli de invatare sunt:regula lui Hebb, regula delta(Widrow Hoff)si regula retropropagarii erorii(regula delta generalizata).

Mediul sau ambianta reteleidesemneaza retele cu structuri mai generale si complexe la care sunt conectate retelele conexioniste neuronale. Influenta acestor retele generale se face simtita sub forma unor inputuri cu valori fixe (biasi, sg.bias), care sunt independenti de activarile din retea.

Structurile cognitivesunt sisteme cu o arhitectura neomogena. D.A.Norman (neoconexionist) arata in 1986 ca relatiile dintre modelarile conexioniste (subsimbolice) sunt orientate pe verticala. Micro- si macrostructura cognitiva au valoare predictiva, oferind descriptii valide la un anumit nivel de analiza.

Intrebari

1. Care sunt lucrarile fundamentale in psihologia cognitiva, anii aparitiilor si autorii acestora?

A. Ce desemneaza termenul de colegiu invizibil?

B. Care au fost initial grupurile de cercetare a mecanismelor de procesare a informatiei?

1. Care sunt orientarile de studiu in psihologia cognitiva?

2. Ce cuprinde axa metodologica a psihologiei cognitive?

3. Care sunt cele trei caracteristici de baza ale psihologiei cognitive?

4. Ce desemneaza sistemul cognitiv?

5. Care este structura sistemului cognitiv?

6. Ce tipuri de reprezentari utilizeaza sistemul cognitiv?

7. Ce tipuri de modelari avem in stiintele cognitive?

8. Care sunt nivelurile de analiza in sfera sistemului cognitiv?

9. Definiti nivelurile de analiza ale sistemului cognitiv.

10. Ce este terapia cognitiva?

11. Ce sunt constrangerile naturale?

12. Definiti paradigmele psihologiei cognitive.

13. Care sunt reprezentantii fiecarei paradigme.

14. Care sunt lucrarile de baza ale paradigmelor psihologiei cognitive, anii aparitiilor si autorii acestora?

15. Ce este perceptronul?

16. Ce sunt retelele neuromimetice?

17. Care este structura retelelor neuromimetice?

18. Definiti elementele structurale ale retelelor neuromimetice.

19. Ce tipuri de unitati si retele neuromimetice corespunzatoare putem avea?

20. Ce tipuri de retele avem, d.p.d.v. al celui care analizeaza proprietatile retelei?

21. Ce este netimputul si rata degradarii?

22. Ce tipuri de conexiuni putem avea intre unitatile retelei neuromimetice?

23. Cum pot fi clasificate retelele neuromimetice in functie de tipurile de conexiuni dintre unitatile acestora?

24. Care sunt regulile de invatare intr-o retea neuromimetica?

25. Definiti structurile cognitive.

Tema 2De modul de prelucrare a informatiei vizuale s-au ocupatcercetatori ca D.Hubel, T.Wiesel, D.Marr, Biederman siUlmann, s.a.

Specialistii in inteligenta artificiala considerau un model ca fiind satisfacator daca acesta esteeficace tehnologic(realizeaza scopul cu resurse minime). Psihologii cognitivisti afirmau ca un model este satisfacator daca se supunevaliditatii ecologicesiplauzibilitatii neuronale(explica si prezice comportamentul uman in situatii naturale fara a contrazice cunostintele despre activitatea neuronala).

Substratul neurobiologicin prelucrarea informatiei vizuale, de la exteriorul inspre interiorul analizatorului vizual, este alcatuit din: cornee, umoarea apoasa (camera anterioara), irisul cu pupila, umoarea sticloasa (camera posterioara), retina (continand foveea centralis si macula lutea sau pata galbena) si nervul optic.Celulele receptoaresuntconurile(pentru vederea diurna, ~ 125-130 mil.) sibastonasele(pentru vederea nocturna, ~ 5-7 mil.). Aceste celule receptoare pot fi de tipon off(pentru spoturi luminoase) sau de tipoff on(pentru activitatile complementare celor ale celulelor on off). Ca si metoda de identificare a acestor celulesi a campului receptor avemGrilajul Hermann Hering.Asupra celor doua tipuri de celuleau mai efectuat cercetari Jung (1973) si Bonnet (1990).

Detectorii de trasaturi= neuroni activati de stimuli vizuali simpli (D.Hubel si T.Wiesel) In functie de complexitatea stimulului, avemcelule simple, complexe si hipercomplexe.Cele simple detecteaza linii, fante luminoase, contururi. Celulele complexe aduc o informatie vizuala de o mai mare generalitate; receptioneaza si stimuli in miscare. Celulele hipercomplexe sunt de doua tipuri: unele detecteaza unghiuri iar altele receptioneaza stimuli de o anumita dimensiune.

Prelucrarea primaraa informatiei vizuale are la baza teoria computationala, ce are un caracter abstract, formal matematic si care reflecta logico matematic functia prin care un sistem cognitiv face ca unui input sa-i corespunda un output specific. Prin aceasta teorie se explica receptionarea contururilor si tridimensionalitatea. Prelucrarea primara implica prelucrari preatentionale ce reprezinta caracteristicile fizice ale stimulului, in sistemul cognitiv. Prelucrarea, la acest nivel, localizeaza stimulul, nu-l caracterizeaza.

Perceptia vizuala secundaracontine mecanismele de recunoastere a figurilor si obiectelor (rezultatul lor este tridimensionalitatea, identificarea stimulului).

Schema generala de prelucrare a informatiei vizuale(D.Marr, 1982) cuprinde:

Stimuli Schita (procesarea distantei, adncimii, texturii, Schita Reprezentare

vizuali primara culorii, pozitiei, formei, miscarii) intermediara tridimensionala

Procesarile primare sunt organizate in module, functionand simultan, in paralel si fiind independente de natura stimulului.

Reprezentarea contururilorsurprinde caracteristici invariante ale stimulului, reducand detaliile la esential. Contururile reprezinta limite de suprafete, figuri, obiecte.

Importanta este variatia semnificativa a intensitatii stimulilor luminosi, care este accentuata la nivel neurofiziologic si subiectiv. Metodele matematice, in extragerea contururilor, suntfiltrajulsianaliza Fourier.

Filtrajuleste de fapt o filtrare matematica a variatiilor de intensitate a luminii.

Filtrarea= operatia matematica de calcul diferential din mediile intensitatilor mai multor pixeli invecinati.

Contururile sunt date de multimea punctelor colineare determinate de operatia de filtrare. Numarul contururilor extrase scade odata cu cresterea dimensiunilor filtrului; filtrul optim este functie de scopul analizei conturului, contururile nesemnificative disparand.

Analiza Fourierface posibila modelarea matematica a oscilatiilor luminoase de la maginea obiectelor si fenomenelor dar si a suprafetelor acestora, avand ca si punct de plecare descompunerea distributiei spatiale a luminozitatii. Joseph de Fourier (1982) a elaborat Teoria analitica a caldurii in care apare ideea prezentarii functiilor periodice prin serii de functii periodice.

Imaginea retiniana poate fi caracterizata prin serii Fourier daca e formata din distributii periodice spatiale si temporale. Neuronii analizatorului vizual au sensibilitati diferite pentru frecvente diferite ale luminii. Reprezentarea stimulului vizual se realizeaza prin analiza armonicelor stimulului vizual, pentru diferitele frecvente ale undelor luminoase.

Reprezentarea adancimiise realizeazaprin disparitatea retiniana (stereopsisul) dar si prin deplasarea obiectului fata de observator sau invers. Unghiul descris in urma deplasarii este cu atat mai mic cu cat creste distanta fata de obiect.

Gradientul texturii= distanta dintre elementele texturii. Micsorarea acestei distante creeaza impresia de indepartare (perspectiva).

In cadrulprocesarii miscarii,in functie de directia de deplasare avem diferite celule specializate.

Fatigabilitatea celulelor apare ca iluzie a deplasarii, in sens invers, dupa perceptia, un timp indelungat, a deplasarii intr-o directie.

Reflexul de ferire a capului din calea unui stimul in miscare necesita atat recunoasterea formei cat si interpretarea semnificatiei, care trebuie sa fie mai rapide decat perceperea obiectului aflat in miscare.

Prinprocesarea formeicu ajutorul prelucrarii umbrelor se poate percepe forma si pozitia obiectelor fata de anumite puncte de reper. Umbra si penumbra precum si constrangerile naturale sunt invatate neintentionat, pe parcursul vietii.

Unitatea elementara inprocesarea texturiiestetextonul= element primitiv, nedecompozabil, al unui material (dupa Jules, 1981). Acesta se caracterizeaza prin densitate pe o suprafata, locatie, lungime,orientare.

Procesarea culoriiare la baza fenomene si mecanisme fizice si chimice.

Intrebari

1. Ce conditii trebuie sa indeplineasca un model, ca sa fie satisfacator?

2. Descrieti substratul neurobiologic in perceptia vizuala.

1. Ce sunt detectorii de trasaturi?

2. Care este rolul teoriei computationale in prelucrarea vizuala primara?

3. Prezentati schema generala de prelucrare a informatiei vizuale.

4. Ce tipuri de reprezentari avem in procesarea primara?

7. Definiti filtrajul si analiza Fourier.

1. Ce este gradientul texturii?

2. Definiti textonul.

Tema 3Prelucrarea secundarain informatia vizuala (recunoasterea obiectelor) are ca si input schita intermediara, iar ca si output, reprezentarile tridimensionale.

Recunoasterea= suprapunerea obiectului perceput peste reprezentarea acestua in memorie; se caracterizeaza prin rapiditate si flexibilitate. In cadrul acesteia, un rol important il au analiza ascendenta si analiza descendenta.

Relatia dintre reprezentarile intermediare si reprezentarile obiectelor este usurata de detaliile spatiale sau proprietatile neaccidentale= linia dreapta, curba, paralelismul, simetria (dupa Lowe, 1984).

Mecanismele acestor procesari au fost studiate pentru prima oara de psihologii gestaltisti, rezultand principiile gestaltiste privind procesarea informatiei vizuale. Astfel, pentru obiectele statice avem:

principiul proximitatii (exista o singura unitate perceptiva pentru obiectele apropiate);

principiul similaritatii (elementele similare apartin aceleiasi unitati perceptive);

principiul bunei continuari (la intersectia a doua contururi, acestea sunt percepute dupa continuarea cea mai simpla);

principiul inchiderii (conturul ocluzat al unei figuri este inchis dupa configuratia vizibila a acestuia).

Recunoasterea obiectelor se caracterizeaza prinflexibilitatesirapiditate.

Modelele de recunoastere a obiectelor sunt: modelul RBC, modelul calchierii tiparelor si modelul analizei de trasaturi fizice.

Modelul RBC(recognition by components)este un model computational realizat de catre I.Biederman (1987, 1988, 1990). Partile in care sunt descompuse obiectele pot fi considerate ca niste volume primitive (geonii= parti componente ale obiectelor, figurilor). Biederman afirma ca exista 24 de geoni, iar prin combinatia acestora rezulta compunerea obiectelor.

Principiul transversalitatii concavitatile delimiteaza, in general, intersectia a doua suprafete (Hoffman & Richards, 1985).

Caracteristicile geonului sunt:curbura (muchiile);

simetria (sectiunii);

marimea (redusa, expandata sau constanta);

axa (curba sau dreapta).

Recunoasterea obiectelor se face in etape, prin descompunerea acestora in parti componente:

a) procesarea contururilor;

b) determinarea proprietatilor nonaccidentale / segmentarea obiectelor in zone de concavitate;

c) activarea geonilor si relationarea acestora;

d) activarea, in memorie, a modelelor obiectelor;

e) identificarea obiectelor.

De la a) inspre e) avem o analiza ascendenta, iar de la d) c) a) avem si o analiza desendenta.

Acest model arevaliditate ecologica(e data de masura in care predictiile modelului sunt viabile in mediul natural).

Modelul calchierii tiparelor, conform principiilor gestaltiste, demonstra ca recunoasterea este activare a unor patternuri din memorie, corespunzatoare anumitor stimuli. Acest model nu este relevant pentru recunoasterea unor fiinte, obiecte, figuri, aflate intr-o permanenta schimbare de locatie. Este viabil pentru recunoasterea stimulilor din domeniul artificial (are validitate ecologica redusa). Asadar este valid numai pentru un numar redus si standardizat de stimuli.

Modelul analizei de trasaturi fiziceare la baza detectarea unor trasaturi fizice distincte (caracteristici fizice vizibile) ale obiectelor, trasaturi ce duc la recunoasterea acestora. Dupaprincipiul economiei cognitive, sistemul cognitiv nu prelucreaza mai multa informatie decat este necesara pentru recunoasterea obiectelor. Numarul detectorilor de trasaturi duce la cresterea numarului de trasaturi distincte pentru recunoasterea obiectelor, pentru speciile mai evoluate.

Avem patru tipuri de detectori de trasaturi:

detectori de contururi;

detectori de forme simple in miscare;

detectori de puncte negre in deplasare;

detectori de variatii continue ale luminozitatii.

In functie de numarul si caracteristicile detectorilor de trasaturi de care dispune un anumit sistem cognitiv, se realizeaza reprezentarea realitatii (Hubel, Wiesel, Gross).

Caracteristicile detectorilor de trasaturi:

au origine predominant genetica (sunt predeterminati genetic);

au o organizare modulara;

au o functionare abstracta.

Ex.:Modelul Selfrige Pandemonium, 1959( de recunoastere a obiectelor prin analiza trasaturilor).

Modelul lui Lindsay & Norman(1977).

Neajunsul acestor modele consta in posibilitatea redusa de descompunere a obiectelor in trasaturi separate, dar si datorita multitudinii de combinari ale acestora.

Pentru obiectele simple recunoasterea se bazeaza pe trasaturi; pentru obiecte mai complexe, recunoasterea se bazeaza pe combinarea trasaturilor.

Intrebari

1. Ce implica recunoasterea?

2. Care sunt principiile gestaltiste privind procesarea imaginii vizuale, pentru obiectele statice ?

3. Care sunt modelele de recunoastere a obiectelor si ce cuprinde fiecare dintre acestea?

4. Definiti geonul si enumerati caracteristicile acestuia.

5. Ce implicaprincipiul transversalitatii?6. Care sunt caracteristicile detectorilor de trasaturi?

7. Clasificati detectorii de trasaturi.

8. Care sunt cele mai importante modele in analiza de trasaturi fizice?

Tema 4Procesarea descendenta, in diferitele tipuri de recunoasteri, in general grabeste recunoasterea. Daca nu se tine cont de anumite constrangeri naturale, se ajunge la incetinirea recunoasterilor, recunoasteri eronate sau nerecunoasteri.

Recunoasterea stimulilor verbalise realizeaza mai usor daca acestia fac parte

dintr-un context (cuvant, daca e litera, propozitie, daca e cuvant si fraza, daca e propozitie) cu sens. Majoritatea stimulilor complecsi au uncaracter redundant.Aproximativ 50% dintr-o conversatie, o intelegem nu din cauza recunoasterii stimulilor lingvistici, ci datorita cunostintelor noastre semantice si sintactice.

Recunoasterea obiectelorse realizeaza prin efectul superioritatii obiectului analog cu efectul superioritatii cuvantului (partile componente ale obiectului sau ale cuvantului sunt mai usor de recunoscut intr-un context).

Recunosterea scenelor si fetelor umane.In cazul fetelor umane, recunoasterease realizeaza mai usor cand e perceputa intreaga fata decat atunci cand sunt percepute elemente ale acesteia in mod separat.

Semantica scenei= regularitati ce dau semnificatia scenelor. Ele sunt dobandite ontogenetic, sunt semantice si sintactice, sunt neintentionate, actioneaza ca niste constrangeri si au caracter probabilistic fiind generalizari ale propriei experiente. Aceste regularitati sunt:

suportul fizic al obiectului(obiectul e recunoscut mai usor daca e pe un suport);

pozitia obiectelor(acestea sunt mai greu de recunoscut in pozitii noi, inedite);

probabilitatea ocurentei(recunoasterea e mai rapida in contextul specific al obiectului);

interpozitiasauocluzarea reciproca(obiectele opace ocluzeaza obiectele din spatele lor, ingreunand recunoasterea acestora; obiectele transparente sunt mai greu de recunoscut daca nu le ocluzeaza pe cele din spatele lor);

marimea relativa a obiectelor(recunoasterea e ingreunata de modificarile dimensiunilor unui obiect).

Recunoasterea din perspectiva neoconexionistase realizeaza inretele binivelaresi inretele multinivelare.Recunoasterea in retele binivelareare loc cu ajutorul modelului lui Rosenblatt (perceptronul). In acest caz se impun doua constrangeri:

patternurile de input-uri sa fie linear independente(sa nu poata fi derivate unele din altele);

conexiunile input output sa fie linear separabile (presupune existenta a cel putin unei multimi de ponderi ale conexiunilor ce pot duce la un output dezirabil pentru orice input).

Recunoasterea in retele multinivelarese realizeaza mai performant decat in cele binivelare. Primul model conexionist (McClelland & Rumelhart, 1981) denumit IAM (interactive activation model) poate simula efectul superioritatii cuvantului, folosind regula retropropagarii erorii, pentru recunoasterea grafemelor latine si a cuvintelor cu maxim patru litere. In acest caz are loc o analiza descendenta.

Intrebari1. Ce implica procesarea descendenta?

2. Ce tipuri de recunoasteri avem?

3. Ce defineste semantica scenei?

4. Care sunt regularitatile dintr-o scena?

5. Cum se realizeaza recunoasterile din perspectiva neoconexionista?

Tema 5Sistemul cognitiv selecteaza si prelucreaza doar stimulii ce au valoare adaptativa sau motivationala (aprox. 25 100 biti/sec din 100.000 biti/sec). Mecanismele psihofiziologice care realizeaza aceasta selectie, formeazaatentia. De analiza acestor mecanisme s-au ocupat neurostiintele si psihologia. Atentia vizuala determina miscarile oculare.

V.Preda (1988) afirma ca ne orientam privirea functie de zonele de interes. Exista posibilitatea concentrarii atentiei in zona parafoveala, in cazul fixarii privirii pe un alt stimul; deci nu este suficienta prezenta stimulului intr-o anumita zona, pentru a putea fi detectat, unii detectori de trasaturi activandu-se doar prin procesarea trasaturii corespunzatoare.

Avem doua tipuri de detectori de trasaturi (d.p.d.v. al atentiei vizuale):

preatentionali (mai numerosi);

atentionali.

Prelucrarea informatiei vizuale este functie de caracteristicile sistemului cognitiv si ale mediului.

Avem doua aspecte in selectivitatea procesarilor:

selectarea si izolarea stimulilor semnificativi si prelucrarea ulterioara

selectivitatea in prelucrare (unii stimuli, mai intensi, sunt prelucrati mai complex, iar altii mai superficial).

D.p.d.v. computational si algoritmic, avem trei modele:

a) modelul filtrajului timpuriu;

b) modelul filtrajului tarziu;

c) modelul filtrelor atenuante.

Modelul filtrajului timpuriua fost realizat prima data in anul 1958, de catre Broandbendt, prin care se arata unde si cum apare selectivitatea atentiei. Separarea, selectarea informatiei pentru procesare, se aplica memoriei senzoriale.

Inputuri Mem. de scurta Filtre Canal de transmitere Memoria de lunga

Senzoriale durata (MSD) cu capacitate limitata durata (MLD)

Stimulii la care nu suntem atenti pot fi procesati partial, d.p.d.v. semantic, apoi stocati in memoria de lunga durata. Separarea procesarilor apare dupa o prelucrare initiala partiala a stimulilor.

Modelul filtrajului tarziu. Elaborat in anul 1968 de catre D.A.Norman, demonstra ca selectivitaea procesarii stimulilor are loc la nivelul superior de prelucrare a informatiei, prelucrarea senzoriala a stimulilor realizandu-se automat.

Mecanismele de pertinentastabilesc ce informatii sunt relevante pentru adaptare si motivatie.

Prelucrarile initiale sunt nediscriminative si pentru caracteristicile fizice ale stimulilor; de la nivelul prelucrarilor semantice intervine si stocarea in memoria de lunga durata.

Ex.:detectarea trasaturilor fizice simple e un proces preatentional

Daca trebuie procesat un stimul, timpul de reactie ramane constant in cazul cresterii numarului de distractori; daca se prelucreaza mai mult de un stimul, timpul de reactie creste linear cu cresterea numarului de distractori.

Modelul filtrelor atenuante,propus de A.Treisman, era o combinare a celorlalate doua modele. Actiunea filtrului selecteaza succesiv informatia, la diferite nivele, fiind prelucrata mai simplu sau mai complex. In primul rand se prelucreaza mesajul dominant, restul de energie necesara procesarii fiind alocat procesarii mesajului non dominant.

Neajunsul acestui model este ca acesta este asa de extins incat ar insemna ca tot sistemul cognitiv ar fi doar un mecanism de filtrare a informatiei.

Conceptia neoconexionistaasupra atentiei vizuale ii are ca si reprezentanti pe W.Hirst (1986), Allport (1990), Martindale (1991). Aceasta conceptie sustine ca, capacitatea de procesare a informatiei este data de existenta, la un moment dat, a unui numar limitat de reprezentari si mecanisme de procesare de care dispune sistemul cognitiv.

Facand analogia fiecarui stimul cu unitatea cognitiva (neuromimul), rezulta caatentia este o retea neuromimetica. Astfel, o unitate care are o valoare de activare mai mare provoaca o scadere a valorii de activare a unitatilor aflate la acelasi nivel (inhibitia laterala).

Fenomenul de interferentaface ca o performanta sa se deterioreze, in cazul competitiei cu o alta care se supune acelorasi mecanisme de procesare. Interferenta dintre doua sarcini asemanatoare (centrii de prelucrare sunt foarte apropiati) e mai intensa decat in cazul a doua sarcini diferite; la fel si inhibitia laterala este mai intensa. Realizarea ambelor sarcini are loc in conditiile scaderii prformantelor (confuzia, ezitarea, nehotararea).

Factorii ce determina aparitia interferentei: gradul de similaritate a stimulilor;

tipul de raspuns la sarcina;

gradul de automatizare in realizarea sarcinii;

gradul de dificultate a sarcinii.

Concluzionand, putem afirma ca diferitele tipuri de informatii cognitive se supun unor diferite tipuri de procesari ale informatiei, resursele cognitive fiind specifice fiecarei modalitati senzoriale. In cadrul aceleiasi modalitati senzoriale interferenta este mai intensa decat in cazul modaliatatilor senzoriale diferite.

Experimentele nu valideaza, in totalitate, nici teoria gestionarii locale a informatiei cognitive, dar nici cea a gestionarii centrale.

Pentru atingerea scopurilor propuse, este necesaracoerenta comportametala, aceasta implicandselectivitateain atentie. Aceasta selectivitate implica atat stimlii ce trebuie sa fie procesati cat si procesarile informatiei la diferite niveluri.

Se poate obtine unoptim comportamentalin cazul in care cu un minim de resurse si efort se pot obtine rezultate maxime. Allport afirma in anul 1990 caadaptarea determina selectivitate.

In anul 1958, in urma unui experiment efectuat asupra unui numar de 4500 de studenti, revista Life a prezentat un rezultat ce arata ca in urma aplicarii unor stimuli subliminali se poate induce un anumit comportament, un anumit raspuns concordant cu acesti stimuli. Acest experiment denota perspectiva psihanalitica.

J.Brunner, in anii 50, a cercetat perceptia pentru a evidentia rolul sferei cognitive. Astfel acesta inaugureaza o noua orientare in psihologia perceptiei, denumita new look.

H.Erdelyi afirma, in anii 70, necesitatea studierii procesarilor informatiei in plan inconstient (in studiulAnother look to the new look).

Pierre Janet promova imaginea unui inconstient nepulsional (nefreudian), manifestat in starile de disociere a constiintei (1915).

Kihlstrom & colab.(1992) arata ca exista o diferenta majora intre inconstientul psihanalistilor si inconstientul psihologilor experimentalisti; pentru cei dintai inconstientul este primitiv si irational, cald si umed, plin de temeri si pulsiuni, iar pentru cei din urma inconstientul este ancorat in realitate, este rational si simpatic.

Procesarile in inconstientul cognitiv, au dus la doua dileme:

prelucrarile stimulilor subliminali este subconstienta sau inconstienta?

procesarile subconstiente au consecinte comportamentale?

Pentru ca un stimul sa poata fi receptionat, trebuie sa aiba o intensitate minima (prag senzorial obiectiv, in psihologia cognitiva), moment in care stimulul nu este inca constientizat.

Pragul senzorial subiectivdesemneaza valoarea minima a stimulului de la care incepe constientizarea acestuia de catre subiect (fara a i putea atribui o semnificatie sau fara a-l putea caracteriza).

Studii efectuate de P.Watkins (1973) si R.Fowler (1981) au aratat ca analiza semantica a unor stimuli subliminali exista, chiar daca nu e constientizata, rezultatul vazandu-se in interpretarile unui stimul supraliminal. Aceasta procesare este incompleta, raportand stimulul la o anumita categorie din care face parte.

Rezultatele experimentale au demonstrat ca nu putem fi manipulati comportamental prin prezentarea unor mesaje subliminale (vizuale sau auditive); aceste mesaje vizeaza o sfera semantica, neavand insa o semnificatie individuala. Pot totusi duce la o anumita orientare generica a comportamentului, dar nu la un comportament specific. Efectul acestor mesaje subliminale este diminuat si de procesarile, in acelasi timp, a altor stimuli supraliminali, cu o valoare mult mai mare.

Rolul stimularilor subliminale este mai evident inpsihologia reclameisi inpsihoterapie.In cazul psihologiei reclamei, daca un stimul subliminal este asociat cu unul supraliminal, cel din urma dobandeste o importanta crescuta. In acest sens, S.Vokey a efectuat, in anul 1985, un experiment in care a prezentat unor subiecti cateva diapozitive insotite de imagini subliminale cu un continut sexual, dupa care a cerut acestora sa indeplineasca doua sarcini:

sa recunoasca imaginile prezentate anterior, dintr-un numar mai mare de imagini;

sa reproduca cat mai multe din imaginile prezentate anterior.

Nici in primul caz, nici in al doilea, nu s-a inregistrat o crestere semnificativa a numarului de diapozitive asociate cu stimuli sexuali, comparativ cu celelalte diapozitive. Cresterea acestui numar a fost sensibil sesizata la o noua aplicare, dupa 48 de ore. Rezulta deci ca e nevoie de o perioada de incubatie pentru ca influenta stimulilor subliminali sa se faca simtita.

In psihoterapie, un caz frecvent intalnit, bulimia, face posibila gasirea cauzelor ce stau la baza acesteia; psihoterapeutii afirma ca acestea sunt frustrarile din copilarie, in relatia dintre mama si fiica (carente afective), care pot duce, in adolescenta sau tinerete, la supraalimentatie urmata de voma provocata. Psihanalistii recomanda reconsiderarea sincretismului originar in aceasta relatie, mama fiica, de dinaintea reactiilor frustrante, prin prezentarea unor stimuli subliminali, in mod repetat, o perioada mai indelungata de timp (Eu si mama suntem una).

S.Freud evidentia in lucrarea sa Psihoneurozele de aparare(1894) mecanismele defensive, de aparare a Eu-lui in fata unor pulsiuni neconcordante cu realitatea. Studierea in amanuntime a cestor mecanisme a realizat-o in lucrarea sa Mecanismele de aparare ale Eu-lui, aparuta in anul 1927.

Intrebari

1. Ce tipuri de detectori de trasaturi avem, d.p.d.v al atentiei vizuale?

2. Ce modele avem in cadrul atentiei vizuale?

3. Ce cuprindemodelul filtrajului timpuriu?

4. Ce cuprindemodelul firtrajului tarziu?

5. Ce sunt mecanismele de pertinenta?

6. Ce cuprindemodelul filtrelor atenuante?

7. Ce contine conceptia neoconexionista asupra atentiei vizuale?

8. Ce este inhibitia laterala?

9. Ce descrie fenomenul de interferenta?

10. Ce factori determina aparitia interferentei?

11. Ce desemneaza pragul senzorial subiectiv si pragul senzorial obiectiv?

12. Descrieti rolul stimularilor subliminale in psihologia reclamei si in psihoterapie.

Tema 6Unii autori considera similari termenii de concept si categorie, altii ca fiecare concept este o proiectie mintala a unui corespondent real; in realitate ambele conceptii sunt false. Individul defineste categoriile functie de scopurile sale si nu de proprietatile fizice ale elementelor multimii respective.

Categorizarea detine functii ce au o valoare adaptativa, trei dintre acestea fiind mai importante:

1. grupeaza elemente similare intr-o singura categorie;

2. codeaza experienta;

3. genereaza interferente.

In cadrul primei functii,similaritatea obiectelorpoate fi atatfizicacat sifunctionala. In categorizare se tinde spremaximizarea similaritatilor intracategorialesiminimizarea similaritatilor intercategoriale. Satisfacerea reciproca a celor doua constrangeri asigura eficienta categorizarii.

In ceea ce priveste a doua functie, se arata ca din totalitatea categoriilor sub- si

supraordonate, corespunzatoare unui stimul, sunt activate doar unele, cu un anumit grad de generalitate, in cazul recunoasterii sau pentru memorare. Acestea formeazacategoriile de baza(alcatuiescnivelul preferential; E.Rosch, 1976, 1980).In functie de acest nivel sunt stabilite categoriile sub- si supraordonate, ce contin un maxim de informatie in minim de format.

Caracteristicile categoriilor de baza sunt:

d.p.d.v. ontogenetic, acestea, impreuna cu expresiile lingvistice corespunzatoare, sunt dobandite mai devreme decat categoriile sub- si supraordonate;

cuvintele corespunzatoare categoriei de baza au cea mai mare frecventa in limbajul vorbit;

sunt reprezentate printr-un singur cuvant, in limbaj natural;

pot fi definiteostensiv(prin indicarea directa a obiectului ce este definit);

sunt cele mai abstracte categorii ce pot fi asociate cu o forma fizica specifica (E.Smith, 1990).

Exemplele din mediul inconjurator se circumscriu ariei categoriilor de baza. Daca un stimul este asociat, in mod repetat, cu o anumita categorie, acesta poate determina o activare mai rapida a categoriei respective, in cazul recunoasterii stimulilor, chiar daca aceasta nu face parte din categoria de baza. Omul prefera categoriile de la nivelul de baza, sursa acestora fiind grupul social (dupa I.Radu).

A treia functie a categorizarii, cea generativa, a fost evidentiata de catre S.A.Gelman si E.M.Markman (1986), atat in cazul rationamentului deductiv cat si inductiv.

Smith, afirma in 1990 ca,categoriile naturalecorespund obiectelor din natura si sunt accesibile organelor de simt, generand mai multe interferente decatartefactele(obiecte construite de om).

Categoriile de bazasi celesubordonategenereaza mai multe interferente decat celesupraordonate(E.Rosch, 1976).

Modelarea similaritatiise realizeaza prin:

1. modelare computational geometrica;

A. modelare computational ansamblista.

Astfel, pentru primul tip de modelare, categorizarea se realizeaza, pe baza similaritatii, prin obtinerea unor anumite categorii dintr-o multime de similaritati intre anumiti stimuli. Similaritatea sau disimilaritatea psihologica se poate reprezenta bidimensional, fiind distanta dintre punctele ce reprezinta categorii sau elementele lor. Distanta e cu atat mai mare cu cat disimilaritatea dintre itemi e mai mare (E.Smith, 1990).

R.N.Shepard stabilea, in anul 1962, procedura modelarii geometrice a relatiei de similaritate inter- si intracategoriala.

Gruparea in categorii se face prin respectarea a trei axiome:

axioma minimalitatii;

axioma simetriei;

axioma inegalitatii in triunghi.

Modelarea geometricaa relatiei de similaritate intra- si intercategoriala este o interpretare computationala a acestor relatii, avand doar relevanta tehnologica. Nu este viabila atunci cand relatia de similaritate e intre categorii abstracte, dar este viabila pentru reprezentarea itemilor perceptivi.

Asimetria relatiei de similaritate este data de nivelele de activare diferita a doi stimuli din memorie (unul cunoscut iar celalalt mai putin cunoscut) si de numarul diferit de proprietati ale acestora. Cu cat avem mai multi itemi cu atat avem nevoie de mai multe dimensiuni spatiale pentru reprezentarea relatiilor dintre acestia.

A doua modelare, ceacomputational ansamblista(a trasaturilor sau a contrastului), a fost elaborata de A.Tversky (1977) multimea caracteristicilor elementelor unei categorii reperezinta acea categorie.

Similaritatea este mai accentuata in sfera categoriilor cunoscute decat in cele necunoscute. La fel, similaritatea dintre elementele unei categorii este mai mare decat similaritatea cu elementele oricarei alte categorii complementare.

O categorie dispune de o reprezentare cognitiva, mintala, dar si de un termen lingvistic, perifraza, lexeme. S-a considerat ca proiectia mintala a categoriei este chiar conceptul acesteia.Conceptulreuneste toate caracteristicile necesare si suficiente ale unei clase. Cercetari mai recente au relevat o alta reperezentare mintala a categoriei,prototipul, avand doua acceptiuni:

a) se refera la mai multe exemplare reale ce apar cu cea mai mare frecventa cand se cere exemplificarea unei categorii sau care are cea mai mare prototipicalitate;

b) se refera la un exemplar ideal care insumeaza caracteristicile mai multor elemente ale categoriei.

In urma cercetarilor experimentale s-a relevatefectul prototipicalitatii, conform caruia unele elemente sunt considerate mai reprezentative pentru o categorie decat altele. Cu cat gradul de similaritate a unui element dintr-o categorie este mai crescut, in raport cu acea categorie, cu atat si gradul de prototipicalitate a elementului respectiv este mai mare (modelul ansamblist).

Teoria prototipurilor (E.Rosch) releva faptul ca, d.p.d.v. conexionist, categorizarea functioneaza ca si o recunoastere, stimulii supusi categorizarii fiind descompusi in trasaturi specifice, ponderea acestora stabilind apartenenta la o categorie.

Input-ul in retea= caracteristicile separate ale obiectului

Output-ul in retea (valoarea de activare)= denumirea categoriei

Reteaua conexionista= categorie pentru care exista un prototip sau concept si un limbaj corespunzator (etichete lingvistice);

= categorie fara concept bine precizat sau prototip si fara limbaj corespunzator.

Concluzionanad, avem patru aspecte:

a) numarul de caracteristici comune a doua elemente din categorie, cresc gradul de similaritate, iar diferentele il scad;

b) caracteristicile elementelor sunt independente si aditive;

c) similaritatea este conditia suficienta pentru descrierea categorizarii;

d) caracteristicile elementelor se afla la acelasi nivel de abstractizare.

Doua elemente pot fi similare sau disimilare, in aceeasi categorie sau categorii diferite; categorizarea fiecaruia e functie de ponderea pe care o acordam unui set de trasaturi comune luate in considerare. Rezulta de aici ca, categorizarea este o variabila dependenta (d.p.d.v. al similaritatii), ponderea unei multimi de caracteristici fiind rezultatul unei analize descendente a subiectului, in functie de teoriile si conceptiile personale. Asadar, in situatii diferite, una si aceeasi categorie poate avea prototipuri diferite; aceeasi dependenta de context a reprezentarii prototipului este functie de cunostintele pe care ni le activeaza in momentul respectiv.

Modelele computationale, in categorizare, stabilesc constrangerile care duc la diferite categorii prin relevarea caracteristicilor similare si disimilare ale obiectului. Avem aici modelul geometric ce cuprinde cele trei axiome de la modelarea computational geometrica (axioma similaritatii, a simetriei si a inegalitatii in triunghi).

In sferareprezentarii conexioniste, abordareaclasic simbolica(reprezentarea conceptuala sau prototipica a unei categorii) si abordareaconexionista(reprezentarea categoriei printr-o retea de neuromimi) nu sunt ireconciliabile. Astfel, modelele conexioniste ale recunoasterii pot fi si modele ale categorizarii. Input-ul unei retele care categorizeaza este format dintr-o multime de caracteristici ale obiectelor ce trebuie categorizate. Nivelul de abstractizare al caracteristicilor ce sunt codate in reteea poate fi variabil.

O singura retea nu poate opera cu caracteristici ce apartin unor nivele de complexitate sau abstractizare diferite.

Output-ul retelei cuprinde una sau mai multe valori de activare ce reprezinta numele categoriei respective. Asadar, o retea conexionista poate sa reprezinte o categorie pentru care avem un prototip sau concept, cu eticheta lingvistica corespunzatoare, dar poate reprezenta si categorii pentru care nu avem nici prototip sau concept bine precizate si nici o eticheta lingvistica in limbajul natural.

In ceea ce privesteanaliza descendenta, similaritatea e considerata ca si baza a categorizarii fiind intemeiata pe unele asumptii tacite:

similaritatea dintre doi itemi creste in functie de numarul de caracteristici comune si descreste in functie de numarul de caracteristici diferentiale;

aceste caracteristici sunt independente si aditive;

caracteristicile se afla la acelasi nivel de abstractizare;

similaritatea e suficienta pentru a descrie categorizarea.

Oricare doua obiecte pot fi grupate in aceeasi categorie sau in categorii diferite, in functie de ponderea diferita pe care o acordam unui singur set de trasaturi luate in calcul.

Calculul similaritatii nu e suficient insa pentru a stabili apartenenta unui obiect la o categorie, daca clasificarea sau categorizarea presupun ponderarea caracteristicilor obiectelor.

Cercetarile recente au infirmat teoria prototipului a lui E.Rosch; astfel, in contexte diferite, una si aceeasi categorie poate avea prototipuri diferite (Roth & Shoben, 1983). Dependenta de context a reprezentarilor prototipice este determinata de cunostintele pe care un anumit context ni le activeaza.

Masura in care cunostintele implicite ale subiectului influenteaza operatiile sale de categorizare a fost studiata de catre A.S.Reber (1989) si Reber & colab. (1990). Aceste cercetari vizau invatarea implicita a uneigramatici artificiale= multime de reguli de combinare a unor simboluri (in general litere), combinatiile rezultate nefiind utilizate in comunicarea curenta. S-a concluzionat ca exista o invatare implicita (inconstienta sau neintentionata), cunostintele rezultate influentand categorizarea.

Intrebari

1. Care sunt functiile categorizarii si care sunt caracteristicile acestora?

2. Care sunt caracteristicile categoriilor de baza?

3. Ce sunt categoriile naturale si artefactele?

4. Cum se realizeaza modelarea similaritatii?

5. Care sunt axiomele pentru gruparea in categorii, in cadrul modelarii computational-geometrice?

6. Ce este prototipul?

7. Cum se manifesta efectul prototipicaliatii?

8. Pe baza caror asumptii similaritatea este considerata ca fiind baza a categorizarii?

9. Ce sunt gramaticile artificiale?

Tema 7Imagistica mintaladefineste produsele imagistice cu care opereaza sistemul cognitiv, in absenta actiunii directe a stimulilor vizuali asupra organelor de simt (reveria, visul din timpul somnului, imagini create de stimuli verbali). Totodata aceasta este o reprezentare cognitiva ce contine informatii despre forma si configuratia spatiala a unei multimi de obiecte, in absenta actiunii directe a stimulilor vizuali asupra organelor de simt specifice.

Caracteristicile imaginii mintale sunt:a) prezinta relatiile topologice dintre elementele obiectelor;

b) absenta sintaxei (imaginile mintale au o mare independenta);

c) neutralitatea fata de adevar (imaginile mintale nu au valoare de adevar => nu sunt cunostinte). Printre cei care sustineau imagistica mintala erau si M.S.Kosslyn si J.P.Pomeratz, iar printre cei care erau impotriva acesteia se numarau si Anderson, Bower. Cei din urma considerau ca imaginile sunt produse prin analiza descendenta a informatiei, in forma rezultatelor introspective temporare sau a continuturilor semantice.

Codarea duala a informatiei i-a apartinut lui A.Paivio (1965).

In memorie raman elemente ce pot fi categorizate, din imaginile percepute. Importanta este baza de cunostinte a sistemului cognitiv, imaginea reprezentativa fiind rezultatul analizei descendente a stimulilor vizuali. Rezulta ca imaginile mintale sunt independente de procesarile semantice si sunt dependente de procesarile descendente , in functie de cunostinte, in timp ce reprezentarile imagistice sunt dependente de procesarile semantice.

In urma unui experiment efectuat de catre L.Carmichael, H.P.Hagan si A.Walter, in anul 1932, s-a observat ca desenele din memorie sunt distorsionate in functie de categoriile din care fac parte obiectele. Rezulta ca imaginile mintale contin caracteristici semantice ale obiectelor din categoria din care fac parte.

Concluzionand, se poate afirma ca:

imaginea mintala poate contine elemente nepercepute in imaginea fizica, dar apartinand categoriei respective;

elementele ce nu sunt comune cu schema cognitiva sau cu categoria implicata, pot fi omise din imaginea mintala;

elementele mai bine reprezentate sunt cele categorizate sau procesate mai intens.

Exista o ierarhizare a imaginilor mintale in functie de situatia stimul (procesarile la care e supusa situatia).

Intr-o imagine mintala, partile sale suntnonizotrope(anumite decompozitii sunt mai reprezentative, fiind mai usor de recunoscut decat altele, functie de procesarile descendente semantice).Nonizotropiaimaginilor mintale e introdusa de procesarile semantice (descendente) implicate in producerea lor. Nu avem o memorie exclusiv imagistica, nici mecanisme proprii numai prelucrarii si stocarii imaginii mintale.

In urma unui experiment efectuat in anul 1983, N.H.Kerr a aratat ca, in scanarea imaginilor mintale, performantele nevazatorilor sunt ca si in cazul vazatorilor; rezulta ca nu e esentiala legatura cu imaginile vizuale, ci reprezentarea relatiilor spatiale dintre elementele unei configuratii (scene). Notiunea de reprezentare spatiala cu cea de imagine mintala sunt similare in mod frecvent. Imaginile mintale sunt mai abstracte, iar imagistica mintala e implicata in compararea proprietatilor abstracte ale obiectelor.

Legaturile dintre imaginea mintala si imaginea perceptiva au fost relevate prin:

a) interfata modal specifica (Finke & Shepard, 1986);

b) experimentul neuropsihologic asupra deficitului vizual selectiv (M.S.Kosslyn, 1990).

In primul caz s-a aratat ca pentru sarcini asemanatoare interferenta este mare iar pentru sarcini diferite interferenta este mai mica.Masura interferenteieste marimea deteriorarii performantei. Analog si pentru imagistica mintala similara si imaginea perceptiva vizuala, in cazul in care procesarile imagistice interfereaza cu o stimulare vizuala, mai intens decat in cazul oricarei alte modalitati senzoriale (experim. Segal & Fusela, 1970).

In al doilea caz, experimentul neuropsihologic a aratat ca o parte din procesarile imagistice sunt realizate de aceleasi mecanisme ce realizeaza si imaginile perceptive vizuale. In cadrul experimentului, in urma unor leziuni ale lobului parietal drept s-a observat un deficit vizual selectiv (stg.)(Bisiach & Luzzatti, 1978).

Din cele doua cazuri rezulta ca in imaginile vizuale se regasesc caracteristici vizuale si spatiale, influentate de interfata selectiva, deficitul selectiv si specificul sarcinii.

Pastrarea in memorie a imaginilor mintale a fost refelectata prin experimente efectuate de catre R.N.Shepard (1967), L.Standing (1973) si Bahrick & Wittlinger (1975).

A.Paivio (1971) puneipoteza codului dual,conform careia prodigiozitatea memoriei imagistice se datoreaza asocierii cu un cod verbal. De aceea o imagine e mai usor reactualizata decat un cuvant.

Pastrarea imaginilor mintale se face sub forma a trei coduri:

imagistic;

lingvistic (etichete lingvistice);

semantic.

In cadrulmemoriei de lucru(activa in rezolvarea unai singure probleme) se retin doar cinci elemente ale unei imagini complexe (unele elemente din noua imagine sunt retinute in detrimentul altora). Durata pastrarii imaginii in memoria de lucru este functie de viteza de refacere a elementelor acesteia si de rapiditatea deteriorarii.

In cadrul procesarii imaginilor mintale, operatiile efectuate asupra reprezentarii imagistice sunt:

a) generarea;

b) transformarea;

c) scanarea.

Generarease produce pe baza cunostintelor individului, care activeaza categoriile. De exemplu incapacitatea de generare a reprezentarilor imagistice complexe dovedeste leziuni in emisfera cerebrala stanga posterioara.

Transformareaapare in forma rotirii, expandarii si constrictiei si in forma impaturirii.

In cazul rotirii, experimente efectuate de catre Roger & Shepard, Shepard & Metzler si Cooper & Shepard au aratat ca timpul de reactie creste linear, functie de disparitatea unghiulara. Nu se constata diferente majore intre o rotire in plan bidimensional si una in plan tridimensional.

In timpul rotatiei mintale individul tinde sa aleaga rotatia cea mai scurta, chiar daca in plan fizic e diferita.

Timpul de rotatie, pentru stimulii bidimensionali, este mai scurt decat in cazul tridimensionalitatii.

Expandarea si constrictiaimplica o comparatie intre imaginea mintala si imaginea reala. E cu atat mai greu sa expandam o imagine mintala cu cat aceasta e mai indepartata de dimensiunile cunoscute; la fel este si in cazul constrictiei. Experimental, Budsen & Larsen (1975) au observat catimpul de reactie creste odata cu cresterea diferentei de dimensiuni. Fiind prezentate doua imagini identice, dar de dimensiuni diferite, s-a observat ca operatiile necesare expandarii / constrictiei uneia din figuri sunt functie de constrangerile impuse de cunostintele noastre anterioare.

Impaturireaduce la obtinerea de imagini tridimensionale, din imagini bidimensionale. In urma unui experiment efectuat de catre Shepard & Feng (1972), s-a observat catimpul de reactie creste cu cat numarul de impaturiri este mai mare.

Penetrabilitatea cognitivadefineste cunostintele despre caracteristicile fizice ale mediului care influenteaza transformarile imagistice.

Scanareaimaginilor mintale a fost experimentata de catre M.S.Kosslyn & colab. (1978), acestia realizand o harta cu mai multe repere si cerand subiectilor, ca dupa ce o memoreaza, sa o inspecteze de la un reper la altul. Astfel, s-a observat ca timpul de reactie a acestora creste odata cu distanta dintre locatii.

Diferitele operatii mintale imagistice au substraturi neuroanatomice diferite, mecanisme diferite si localizari diferite.

Aceastaharta psihologica, care era de fapt o reprezentare mintala a unui teren, teritoriu, este proiectia cognitiva, la scala inegala, a zonelor teritoriului respectiv, neuniform saturate psihologic, dobandite prin investigarea proprie a mediului sau prin consultarea bazei de informatii despre acest teritoriu. Recunoasterea teritoriului este in functie de doi factori:

a) centralitatea zonei (locul ocupat de zona in fluxul cotidian);

b) specificitatea arhitecturala sau sociala.

In sferasistemelor mnezice, avem mai multe tipuri de memorie, in functie de caracteristicile acestora, de particularitatile stimulilor, de mecanismele de producere, de procesele pe care le deservesc etc.

Memoria senzoriala(MS) = persistenta reprezentarii senzoriale a stimulului, dupa incetarea actiunii acestuia asupra sistemului receptor (pentru cateva sutimi de sec.)

Avem cate un tip de memorie pentru fiecare modalitate senzoriala: memorie vizuala (iconica), auditiva (ecoica), tactila, olfactiva, gustativa. Fiecare memorie are locatie anatomica proprie. Informatia retinuta automat si preatentional este precategoriala.

Memoria de scurta durata (MSD;imediatasau de lucru)s-a concretizat intr-un model, aparut intr-un studiu apartinand lui R.C.Atkinson si R.M.Shiffrin (Memoria umana:Un sistem propus si procesele lui de control, 1968).

MS= memorie senzoriala

Stimuli MSMSDMLDMSD= memorie de scurta durata

MLD= memorie de lunga durata

Diferentele dintreMSDsiMLDsunt la nivel de activare sau de stare, in interiorul aceluiasi sistem. CapacitateaMSDa fost tratata in lucrarea lui G.A.Miller, Numarul magic 7+2; Cateva limitari ale capacitatii noastre de procesare a informatiei(1956), fiind gasita valoarea acesteia, de 7+2 itemi.

Chunck ul = unitate informationala;

= cea mai inalta modalitate de organizare a informatiei, de care dispune individul, la un moment dat.

Semnificatia informatiei creste cantitatea de informatie memorata.

Un fenomen consemnat de catre gestaltisti, efectul von Restorff, arata ca rata reamintirii unui stimul, inserat intr-o serie de stimuli dintr-o categorie diferita, este mult mai mare decat media ratei reamintirii celorlalati stimuli.

DurataMSDeste de aprox. 15-20 sec.; in primele 6 sec. se pierde aprox. 50% din informatia memorata, iar dupa aprox. 15 sec., pana la 90% din aceasta informatie.

Efectul primordialitatiidepinde de pozitia materialului memorat intr-o serie (la inceput) si se datoreaza inhibitiei laterale mai scazute si oportunitatii repetarii de mai multe ori a primilor itemi din serie; asa se obtine o rata de activare mai crescuta a acestui efect.

Efectul recentei(manifestat la sfarsitul seriei) stipuleaza faptul ca ultimul item din serie este inhibat doar de penultimul item.

Prin cresterea duratei, de la memorare la reactualizare, se constata o scadere a efectului recentei dupa 10sec.sidisparitia acestuia dupa 30 sec.

Efectul succesiunii temporale= doua sunete, de intensitati egale, sunt apreciate diferit, in functie de durata dintre momentele prezentarii lor.

Rezulta ca durataMSDeste durata de activare a unitatii cognitive existente in memorie la un moment dat. Limita durateiMSDvariaza functie de intensitatea interferentei dintre sarcina si stimulii perturbatori.MSDeste o activare temporara a cunostintelor noastre.

Codarea informatiei inMSDpoate avea forma unei reprezentari lingvistice, dar uneori si imagistica, vizuala. Reactualizarea informatiei are loc in functie de numarul de itemi din memorie, timpul de reactie crescand odata cu numarul de itemi.

D.p.d.v. anatomic, simptomul si functia asociata unei arii corticale sunt doua concepte diferite, uneori putand doar coincide.

Diferenta dintreMSDsiMLDeste de natura functionala, acestea nefiind structuri mnezice separate.

Memoria de lucru(ML) cuprinde cunostintele si mecanismele de procesare activate pentru rezolvarea problemelor; este o stare de activare temporara.

Volumul atentiei este mai fluctuant decat volumul memoriei de lucru; doar in starea pasiva si de relaxare coincid.

Fenomenul de interferenta(in cazul sarcinilor asemanatoare) are loc si in cazulMLsi in cazul atentiei, atentia fiind o submultime aML.

Printr-o modelare a mecanismelor cognitive implicate in atentie si inML(legea Yerkes-Dodson) pot fi explicate anumite fenomene macropsihice. Aceasta lege exprima relatia dintre nivelul de performanta si cel de activare neuropsihica generala, in functie de natura sarcinii.Pentru sarcinile usoare, nivelul performantei si nivelul general de activare cresc linear.Pentru sarcinile complexe, aceasta crestere nu este lineara, iar scaderea eficientei se datoreaza inhibitiei unitatilor de activare adiacente, complementare.

Memoria episodica= memoria evenimentelor autobiografice; contine informatii asociate, relationate spatio-temporal cu anumite contexte precise.

Memoria semantica(conceptuala) = contine informatii despre mediul in care traim.

Diferentierea celor doua tipuri de memorie a fost realizata in 1983 si 1984, de catre E.Tulving. Importanta si rolul acestora consta in:

constituirea identitatii proprii;

cristalizarea sferei afective;

in ancheta judiciara (depozitiile martorilor) etc.

Memoria de lunga durata(MLD) = contine ansamblul de cunostinte ale sistemului cognitiv, avand insa un caracter selectiv.

Aceste informatii sunt mai putin activate decat cele dinML; pentru activarea lor este necesar mai mult timp.

Timpul de reactie creste odata cu cresterea duratei dintre aparitia informatiei inMLsi reactualizarea ei prinMLD.

Craik & Lockhart (1972) emit notiunea de adancime a procesarii = procesarea unui stimul e cu atat mai complexa cu cat se trece mai mult de la caracteristicile fizice ale acestuia, la cele semantice, conceptuale. Experimental s-a demonstrat ca, in general, este mai importanta adancimea procesarilor decat volumul lor; invatarea intentionata este superioara celei neintentionate doar daca implica o procesare adanca a stimulului, acesta fiind mai important decat intentionalitatea.

Motivatia si invatarea intentionata cresc performanta reproducerii daca sunt asociate cu prelucrarea complexa a materialului de memorat.

Efectul spatierii(interpunerii) = interpunerea unor itemi din alte categorii intr-o serie de itemi ce urmeaza a fi memorati, creste performantele mnezice.

Experimental s-a demonstrat ca memoria este o multime de unitati cognitive aflate in diferite stari de activare.

Repetitiile mai rare dar mai complexe sunt mai productive decat cele imediate, consecutive.

Majoritatea psihologilor considera ca informatia dinMLDramane in sistemul cognitiv. Experimental s-a demonstrat ca stimularea electrica a unor zone corticale poate duce la reamintirea unor stimuli si senzatii pe care credeam ca le-am uitat sau pot crea false memorii, continand evenimente care nu au avut loc, dar au fost dorite.

Reactualizarea e cu atat mai eficienta cu cat contextul reactualizat are mai putine similaritati cu stimulii ce trebuie reamintiti si cu cat exista mai multe similaritati intre contextul memorarii si cel al reactualizarii.

Interferentadintre doua categorii diferite este mai mica decat intre doua categorii asemanatoare, inhibitia fiind mai redusa in primul caz; este un fenomen comunMLsiMLD.

Spatiereareprezinta distanta dintre doua prezentari succesive de itemi identici, crescand capacitatea de memorare.

Efectul FAN(facts added to nodes), mentionat de catre J.R.Anderson (1973, 1976), se manifesta prin cresterea timpului de reactualizare odata cu cresterea numarului de informatii despre stimulul ce trebuie reactualizat. Substratul acestuia se afla in subconstient. In lucrarea Mecanismele de aparare ale Eu-lui(1937), Freud arata ca acestea sunt modalitatile de aparare ale Ego-ului, impotriva pulsiunilor libidinale (ex: represia).

Memoria explicita(declarativa) = informatii reprezentate verbal sau imagistic, reflectate in probe de reproducere sau recunoastere.

Memoria implicita(non-declarativa sau procedurala) = informatii inaccesibile constiintei ce nu sunt reactualizate intentionat.

Memoria explicita este afectata de amnezie, insa nu si memoria implicita. D.p.d.v. filogenetic, memoria explicita este mai recenta decat cea implicita.

Fenomenul de amorsaj= descrie fenomenul de facilitare a detectiei unui stimul perceptiv, pe baza experientei anterioare.

In functie de tipul de reprezentare a informatiei, avem:

memorie implicita;

memorie explicita;

memorie senzoriala.

In functie de valoarea de activare avem:

memorie de lucru (ML);

memorie de lunga durata (MLD).

MSDeste un caz particular alML.

Intrebari

1. Ce este imagistica mintala?

2. Care sunt caracteristicile imaginii mintale?

3. Descrieti relatia imagine mintala imagine perceptiva.

4. Ce presupune codarea duala?

5. In ce forme se pastreaza imaginile mintale?

6. Definiti operatiile ce se efectueaza in sfera reprezentarii imagistice?

7. Ce este penetrabilitatea cognitiva?

8. Ce este harta psihologica?

9. DefinitiMS, MSD,ML,MLD,memoria episodica, memoria semantica, memoria explicita si memoria implicita.

10. Ce este chunck-ul?

11. Ce presupun efectul primordialitatii, efectul recentei si efectul succesiunii temporale?

12. Definiti efectul von Restorff.

13. Definiti notiunea de adancime a procesarii.

14. Ce estespatierea?

15. Definiti efectul spatierii si efectul FAN.

16.Ce este fenomenul de amorsaj?

Tema 8Reprezentarea si organizarea cunostintelor, inMLsiMLD,se realizeaza in moduri diferite, in functie de complexitatea si natura informatiei. Astfel avem:

Pentru reprezentarea scenelor de viata sistemul cognitiv folosestescheme cognitivesiimagini mintale.Pentru reprezentarea actiunilor mai simple sunt folositescenariile cognitivesisecvente de reguli.

Pentru reprezentarea obiectelor sau categoriilor de obiecte sunt folositeconceptelesiprototipurile.

Individul uman memoreaza mai intai semnificatia imaginilor si dupa aceasta detaliile imagistice. In timp se retine mai usor semnificatia stimulilor verbali decat locatia lor. In general, retinerea in timp a informatiei semantice, de catre sistemul cognitiv, este preferentiala.

Reprezentarea (codarea) semanticaare cateva particularitati:

dispune de economicitate maxima;

nu reflecta direct caracteristicile fizico-spatiale ale stimulului (=>reflectareaabstractaa stimulului);

faciliteaza rapiditatea procesarilor;

este independenta de ordinea prezentarii stimulior;

impun o sintaxa riguroasa;

permite operarea asupra posibilului.

Retelele semanticeimpreuna cuasertiunile si retelele propozitionalesunt tipuri de modelari ale organizarii cunostintelor in memorie:

retele propozitionale(contin valorile de adevar sau fals);

retele semantice(organizeaza continuturile semantice din diferite domenii, dupa o ierarhie).

Schemele cognitivesunt blocuri organizate de cunostinte, ireductibile la componentele lor, ce corespund unor multimi organizate de elemente din realitate; sunt, deasemenea, structuri generale de cunostinte activate simultan, ce corespund unei situatii complexe reale.

Caracteristicile schemei cognitive: sunt structuri generale si abstracte;

sunt blocuri de cunostinte indivizibile si independente fata de alte informatii;

sunt organizari ale cunostintelor declarative;

denota situatii complexe.

Schemele cognitive influenteaza selectia si interpretarea informatiei, favorizand o procesare selectiva a informatiei si a itemilor si o stocare preferentiala a acestora. Oricare eveniment e interpretat dupa scheme cognitive, aceasta interpretare fiind parte componenta a reprezentarii mentale a evenimentelor.

Interpretareareprezinta asimilarea informatiei respective la o schema cognitiva.

Scenariul cognitiv= secventa tipica de evenimente ce corespunde unui anumit context; este un caz particular de schema cognitiva pentru o multime de evenimente organizate serial.

Scenele incluse in scenariul cognitiv sunt macroactiuni.

In cazul unei invatari accidentale sau intentionate a unui scenariu cognitiv, autocontrolul comportamental se realizeaza automat.

Cu ajutorulretelelor interactivese poate realiza omodelare conexionistaa cunostintelor. Astfel, nodurile retelei contin cate un item de informatie (valori de activare), fiindsemantic-opace(fara semantica proprie).

In cazul clasic simbolic acestea suntsemantic-transparente.Cu cat doua cunostinte sunt mai asemanatoare, cu atat patternurile lor de activare sunt mai apropiate, interferenta fiind mai intensa; rata erorii este mai scazuta pentru cunostinte diferite. Modelul conexionist accede ideii formarii de noi conexiuni sinaptice ce intaresc legaturile intre neuroni. Astfel valoarea de activare creste si rezista totodata modificarilor din retea.

In concluzie, interactiunile sistemului cognitiv cu mediul duc la organizarea bazei de cunostinte. Modelele conexioniste descriu tipuri de structurare a cunostintelor din memorie, organizari locale ale acestora, surprinzand si nivelurile diferite de organizare a cunostintelor la interfata cu structura neurobiologica.

Modelele simbolice descriu modalitati de organizare a cunostintelor la interfata sistem cognitiv si mediu. Retelele neuromimetice nu sunt relevante pentru cunostintele din sfera comportamentului social. Toate modelele au implicatii complementare.

In intreaga noastra viata avem parte de comportamente ce au la baza luarea de decizii ce exprima intentionalitatea fiintei umane. Sociologii, psihologii, economistii au descris modele menite sa descrie si sa explice comportamentul decizional:

modele normative;

modele descriptive.

Modelele normativeisi au originea in stiintele economice.

Prima ipoteza de la care se pleaca esterationalitateasubiectului decident. A.Marga (1991) afirma ca o fiinta este rationala dacanu este contradictorie; atunci comportamentul sau decizional trebuie sa se supuna principiului tranzitivitatii, adica daca A este preferat in locul lui B si B este preferat in locul lui C, atunci A este preferat in locul lui C.

A doua ipoteza a modelelor normative esteomniscientasubiectului decident, adica cunoasterea tuturor alternativelor si alegerea celei optime.

Aceste doua ipoteze arata cum ar trebui sa se decida, avand rol de prescriptii, nu de descriptii, corectand procesul gandirii.

Modelele normative cele mai cunoscute calculeazavaloarea asteptatasi/sauutilitatea asteptata.

Valoarea asteptataeste beneficiul pe care subiectul il spera in urma unei alternative alese, avand o expresie numerica si o caracteristica de obiectivitate.

Utilitatea asteptataincearca sa depaseasca restrictiile calculului valorii asteptate si sa formalizeze deciziile din domeniile de activitate in care castigul corelat unei optiuni nu are o expresie baneasca.

In timp ce valoarea este un dat obiectiv, utilitatea este perceptia subiectiva a unei valori.

Modelul utilitatii asteptate are o validitate psihologica mai ridicata decat modelul valorii asteptate, fiind maiverosimildeoarece arata ca alegerea unei alternative este determinata de utilitatea si nu de valoarea acestora. Acest model este totodata si maigeneraldeoarece se aplica nu numai in cazul profitului banesc.

In anul 1988, Payne & colab., in urma unui experiment au constatat ca modelul utilitatii asteptate este descriptiv pentru situatiile in care subiectii au suficiente resurse de timp si de calcul si este prescriptiv pentru situatii complexe sau cu limita de timp in luarea deciziei.

Modelele descriptive(ale rationalitatii limitate) au ca principala functie corectarea sau orientarea procesului decizional curent.

Castigator al premiului Nobel in domeniul teoriei deciziei, H.Simon a fost un important critic al modelelor rationaliste.

O alternativa este considerata ca fiind satisfacatoare sau nesatisfacatoare in functie de anumite criterii relevante. Alegerea unei alternative optime este posibila doar in conditiile in care resursele subiectului sunt suficiente pentru calcularea alternativelor, daca acestea sunt integral cognoscibile si fixe. Suprapunerea alternativei alternativei satisfacatoare peste cea optima este rezultatul intamplarii, si nu a calculului.

In cazul in care suntem obligati sa luam o decizie cat mai rapid, putem folosi doar un numar limitat de criterii, utilizand uneori o grupare euristica a alternativelor. Aceste alternative pot fi, in acest caz, celedezirabile(care satisfac criteriile rspective) si celeindezirabile( care nu le satisfac). Alegerea se face ulterior in mod aleator, tinand cont doar de un numar minimal de criterii.

Schemele si strategiile cognitive implicate in luarea deciziilor sunt multiple, cele mai importante fiindschemele cognitive, prototipicalitatea alternativelor, ancorarea alternativelor, accesibilitatea alternativelor si post-evaluarea alternativelor.

Studii in sferaschemelor cognitiveau fost efectuate de A.Tversky & D.Kahneman (1974, 1981, 1983), D.L.Medin & B.Ross (1991), J.McNeil & colab. (1982).

Deprototipicalitatea alternativelors-au ocupat D.LMedin & B.Ross (1992), A.Tversky & D.Kahneman (1983), V.Ceausu (1972).

De studiulancorarii alternativelors-au ocupat A.Tversky si D.Kahneman (1974), L.A.Fischoff & Lichtenstein (1980).

In sferaaccesibilitatii alternativelor, au fost efectuate cercetari de catre A.Tversky si D.Kahneman (1973, 1983), J.R.Anderson (1985).

In domeniulpost-evaluarii alternativelors-au afirmat H.R.Arkes & colab.(1981), L.A.Fischhoff (1982).

Preferinta pentru o alternativa nu este urmarea unui algoritm invariabil, numai in situatii artificiale sau foarte simple, depinzand de o serie de factori cognitivi. Acest fapt nu exclude insa utilizarea logicii in procesul decizional.

Dupa alegere, preferinta dobandeste consistenta si credibilitate prin argumentarea ei, aceasta argumentare fiind orationalizare; studii asupra constructiei de argumente justificatoare in procesualitatea luarii deciziei au fost efectuate de catre P.Slovic (1975), E.J.Johnson (1989), D.H.Hubel & colab (1982), H.Montgomery (1983), J.W.Payne & Puta (1982).

E.J.Johnson (1989) a studiat decizia intre alternativele heterogene, din clase diferite. Insa paradigma experimentala care a dominat cercetarile in domeniul decizional a considerat alegerea dintre alternative ale aceluiasi domeniu (alternative omogene).

Intrebari

1. Sub ce forme si in ce situatii se realizeaza reprezentarile in cadrul sistemului cognitiv?

A. Care sunt particularitatile reprezentarilor semantice?

B. Cum sunt organizate cunostintele in memorie?

C. Definiti si caracterizatischemele cognitive.

D. Ce este scenariul cognitiv?

E. Descrieti modelarea conexionista pentru organizarea cunostintelor in memorie.

F. Ce modele se folosesc in sfera comportamentului decizional?Descrieti fiecare model

G. Ce este valoarea asteptata si utilitatea asteptata.

H. Care sunt schemele si strategiile cognitive cele mai importante, in luarea deciziilor?

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Dictionar de psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997.

2. Arseni, C.,Golu M.,Danaila L., Psihoneurologie, Ed. Academiei, Bucuresti, 1983.

3. Barsalou, L., W., Cognitive Psychology, Hillsdale, Lawrence Erlbaum, ASS, 1992.

4. Berger, G., Tratat practic de cunoastere a omului, Ed. IRI, Bucuresti, 1997.

5. Calvin, H., Willian, Cum gindeste creierul. Evolutia inteligentei, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998.

6. Denett, C., Daniel, Tipuri mentale. O incercare de intelegere a constiintei, Ed Humanitas, Bucuresti, 1998.

7. Hais, N., Psihologie cognitiva (partea a III-a) in Introducere in psihologie, Ed. ALL, 1997.

8. Marga, A., Rationalitate, comunicare, argumentare, Ed. Dacia, Cluj, 1991.

9. Miclea, M., Creativitatea si arhitectura cognitiva, Ed. Sincron, Cluj, 1991.

10. Miclea, M., Psihologie cognitiva. Modele teoretico experimentale, Ed. Polirom, 1999.

11. Miclea, M., Psihologie cognitiva, Casa de editura Gloria S.R.L., Cluj-Napoca, 1994.

12. Miclea, M., Stress si aparare psihica, Presa Universitara Clujeana, Cluj, 1999.

13. Newell, A., Precis of unified theories of Cognition in Brain and Behavior Science,vol.15, nr. 3, 1992.

14. Preda, V., Atentia in Introducere in psihologia contemporana, I., Radu (coord.) Ed. Sincron, Cluj, 1991.

15. Radu, I., Miclea, M., Gandirea, Radu, I., (coord.) Introducere in psihologia contemporana, Ed. Sincron, Cluj, 1991.

16. Dictionar de psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997.