Sistemul digestiv. Cavitatea bucală

Sistemul digestiv este format din:

Cavitatea bucală cu toate derivatele sale Tub digestiv Glande associate (glandele salivare mari, ficatul, pancreasul).

După mărunţire, umedificare şi formarea bolului alimentar la nivelul cavităţii bucale, alimentele trec rapid prin orofaringe şi esofag. Pasajul este mai lent la nivelul tractului gastrointestinal, unde are loc digestia şi absorbţia substanţelor dijerate. Alimentele nedigerate, mucusul, celulele epiteliale descuamate, împreună cu bila şi bacteriile sunt eliminate sub formă de mase fecale.

Funcţiile sistemului digestiv :

Barieră de apărare mecanică împotriva substanţelor toxice, antigenilor şi microorganismelor patogene care pătrund o dată cu alimentele ingerate.

Secretorie (aici se secretă enzime digestive, HCl, anticorpi, lizozim, hormoni implicaţi în metabolismul general (insulina, glucagon, somatostatina)).

Absorbţie (se realizează în special la nivelul mucoasei intestinului subţire. Se absorb selectiv produşii digestiei, apa, electroliţii, vitaminele...)

Motorie (conţinutul tubului digestiv se deplasează de la faringe spre intestinul rect)

Imunologică (conţine agregate de limfocite)

In sistemul digestiv deosebim convenţional 3 segmente :

1. Anterior (cavitatea bucală cu toate derivatele sale, faringele, esofagul). Aici are loc în special dezintegrarea mecanică a hranei.

2. Mediu (stomac, intestine subţire şi gros, ficatul, pancreasul). Aici se realizează în special descompunerea chimică a hranei cu absorbţia ulterioară a produselor digerate, formarea maselor fecale.

3. Posterior (partea caudal a intestinului rect) cu rol în evacuarea resturilor nedigerate.

Structura general a tubului digestive

De la faringe pînă la canalul anal tubul digestive este format din organe tubular şi un organ cavitar (stomacul), toate avînd peretele format din mai multe straturi :

1. Tunica mucoasă - tunica internă care delimitează lumenul organului şi este formată din :

a. Epiteliu. Epiteliul de acoperire separă lumenul tractului digestive de mediul intern, avînd funcţie de barieră. El sintetizează şi secretă enzime digestive, hormoni, mucus, anticorpi. Epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul, fiind adaptat la funcţiile specifice a regiunii date. In segmentul anterior şi posterior (funcţia de bază fiind mecanică) el este pluristratificat pavimentos necornificat, iar pe alocuri cornificat, iar în cel mediu (funcţia de bază este de digestie şi absorbţie) unistratificat prismatic.

b. Lama proprie formată din ţesut conjunctiv fibros lax, care poate conţine glande (simple), capilare sanguine fenestrate. In unele organe ţesutul limfoid este abundent şi este organizat sub formă de foliculi limfoizi (apendice, colon).

c. Lama musculară a tunicii mucoase2. Lama submucoasă formată din ţesut conjunctiv fibros lax, care conţine

vase sanguinemari dispuse sub formă de plexuri, care trimit ramificaţii spre tunica mucoasă şi musculară, plexuri nervoase (Meissner), glande (la nivelul esofagului, duodenului).

3. Tunica musculară este format în cea mai mare parte din ţesut muscular neted, amplasat în 2 straturi (în stomac îs 3) : intern-circular, extern-longitudinal. Intre aceste 2 straturi se găsesc componentele plexului nervos Auerbach, vase sanguine şi limfatice. În anumite zone ale tubului digestiv tunica musculară are unele particularităţi de organizare. In cavitatea bucală, în faringe, în treimea superioară şi parţial medie a esofagului, la sfincterul anal tunica musculară este formată din ţesut muscularstriat scheletal. In aceste zone lipseşte lama musculară a tunicii mucoase.

4. Tunica adventiţială (ţesut conjunctiv fibros lax) sau seroasă (ţesut conjunctiv fibros lax, acoperit de mezoteliu). Tunica seroasă se întîlneşte acolo unde organul este acoperit de peritoneu.

Cavitatea bucală

Cavitatea bucală include în sine buzele, obrajii, limba şi dinţii. Cavitatea bucală prezintă un vestibul (situat între buze, obraji şi arcade dentare) şi o cavitate bucală propriu-zisă, care conţine limba şi dinţii. Cavitatea bucală propriu-zisă are ca limită superioară palatul dur şi palatul moale, ca limită inferioară planşeul gurii şi baza limbii, iar ca limită posterioară amigdalele.

Fiind o componentă a tractului digestiv, cavitatea bucală reprezintă locul prin care sunt întroduse alimentele şi unde se realizează masticaţia. La acest nivel există muguri gustativi (în papilele limbii), ce reprezintă receptori ai gustului.

Aici se elaborează saliva care facilitează formarea bolului alimentar. Cavitatea bucală este tapetată din interior de mucoasa orală.

Buzele

1. Versantul extern (partea cutanată) este acoperit de piele cu foliculi piloşi, glande sebacee şi sudoripare.

2. Partea intermediară conţine epiteliu pluristratificat pavimentos cornificat. Epiteliul este transparent şi se observă reţeaua de capilare din ţesutul conjunctiv fibros lax subiacent. Nu prezintă foliculi piloşi şi nici glande.

3. Partea internă (mucoasă) conţine epiteliu pluristratificat pavimentos necornificat.

Mucoasa orală este formată din epiteliu pluristratificat, aşezat pe membrana bazală şi ţesut conjunctiv care reprezintă lama proprie. O trăsătură specifică a mucoasei orale este faptul că ea este perforată de dinţi. In anumite zone există şi lama submucoasă. Limita dintre tunica mucoasă şi lama submucoasă este greu de definit. Acolo unde nu există lamă submucoasă (gingie, palat dur) mucoasa orală aderă direct la periost, formînd mucoperiostul. Mucoasa orală prezintă variaţii de regiune, care corespund funcţiilor sale. Din acest punct de vedere, mucoasa prezintă 3 tipuri:

1. De acoperire (tapetare) (buze, palat moale, obraji, planşeul cavităţii orale, suprafaţa ventral a limbii, mucoasa alveolară)

2. Masticatorie (gingii, palat dur)3. Specializată (faţa dorsală a limbii)

Mucoasa de tapetare acopera toate ţesuturile moi ale cavităţii orale: interiorul buzelor, obrajii, suprafaţa ventrală a limbii, palatul moale, planşeul gurii şi procesele alveolare, pînă la gingie.

Aspectul macroscopic al mucoasei este neted şi strălucitor, culoarea variază de la roz deschis la roz închis şi roşu, nuanţele sînt influenţate de reţeaua capilară din lama proprie.

Epiteliul oral este un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat, de o grosime variabilă. Lama proprie conţine fibre de colagen, elastice şi de reticulină, ce permit un anumit grad de extensie şi flexibilitate.

Buzele

Buzele delimitează orificiul bucal. Sunt formate dintr-un:

versant extern ( cutanat ) margine liberă (vermilion) versant intern ( mucos)

Versantul extern are structura pielii, formată din epiderm şi derm cu glande sebacee, foliculi piloşi şi glande sudoripare.

Marginea liberă este trecerea de la epiteliul pluristratificat keratinizat al pielii la epiteliul pavimentos pluristratificat nekeratinizat al mucoasei orale de tapetare. La acest nivel epiteliul este ortokeratinizat sau parakeratinizat şi este foarte subţire, în special acolo unde papilele ţesutului conjunctiv sunt extrem de înalte şi ajung aproape de suprafaţa liberă, eritrocitele din capilare, ce se observă datorită epiteliului subţire şi sunt responsabila de ,,roşul buzelor".

Versantul intern epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat şi lama proprie, ce conţine glande salivare minore (mucoase sau mixte).

La nivelul suprafeţei interne şi mijlocii mucoasa de tapetare este strîns ataşată de orbicularul buzelor, care susţine configuraţia anatomică a buzelor.

Obrajii

Mucoasa care tapetează suprafaţa internă a obrajilor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat foarte gros şi o lamă proprie ce conţine fibre de colagen şi mai puţine fibre elastice. La nivelul unirii epiteliului cu lama proprie papilele sunt lungi şi subţiri, ce conţin multe capilare.

Sub t. mucoasă este lama submucoasă, bogată în fibre de colagen şi fibre elastice.

Submucoasa conţine celule adipoase şi glande salivare minore de tip mixt. În anumite zone, adipocitele sunt concentrate sub formă de lobuli, formînd bula grăsoasă Bichat. Mucoasa şi submucoasa aderă la musculatura buccinatorie.

Palatul şi uvula

Peretele superior al cavităţii bucale este format anterior de palatul dur şi posterior de palatul moalede care este ataşată uvula. Palatul separă cavitatea bucală de cavităţile nazale.

Palatul dur este acoperit de mucoasă masticatorie, constituit din epiteliu şi lamina proprie. Epiteliul este pluristratificat ca parakeratoză sau chiar ortokeratoză. Lama proprie este formată din ţesut conjunctiv dens neordonat, fibrele conjunctive

trec direct la periost. Doar în regiunile antero-laterale ale palatului dur este prezentă submucoasa, sub forma unui strat foarte subţire.

Palatul moale este porţiunea mobilă şi are epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat pe versantul bucal şi de epiteliu unistratificat cilindric ciliat pe versantul faringian.

Lama proprie conţine glande salivare minore, după secreţie mucoase, fibre musculare striate, vase sanguine.

Pe linia mediană a marginii posterioare a palatului moale se află uvula, o preminenţă conică, similară structural palatului moale.

Limbă

Mucoasa suprafeţei ventrale a limbii are un aspect macroscopic neted, prezintă un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat, subţire şi olamină proprie delicată, cu fibre de colagen şi puţine fibre elastice. Lama proprie conţine glande salivare mici (minore) de tip mixt. La acest nivel mucoasa este dublată de o submucoasă care poate conţine adipocite şi numeroase vase sanguine. Ea este subţire, deaceea adesea este greu de individualizat.

Faţa dorsală a limbii

La acest nivel mucoasa linguală prezintă 2 zone diferite: 2/3 anterioare, care formează corpul limbii şi 1/3 posterioară, numită baza limbii.

Mucoasa orală care acoperă faţa dorsală a limbii este considerată o mucoasă specializată, deoarece la acest nivel ea se caracterizează prin prezenţa unor structuri, numite papile linguale. Unele dintre ele au rol mecanic, în timp ce altele conţin muguri gustativi.

Mucoasa conţine un epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat sau necheratinizat şi o lamă proprie bogat vascularizată şi inervată care conţine glande salivare minore în zona posterioară.

Aici nu există submucoasă şi mucoasa aderă la fibrele musculare striate din limbă.

Deosebim 4 tipuri de papile:

filiforme fungiforme circumvalate foliate

Papilele filiforme sunt cele mai numeroase, ascuţite, acoperite ce epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat. Sunt observate cu ochiul liber. Se localizează în 2/3 anterioare ale limbii. Au formă de flacără sau con.

Sunt acoperite cu epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat, sub care se află lama proprie ce conţine vase, adesea divizată în papile primare şi secundare. Ele sunt unicele tipuri de papile ce nu conţin muguri gustativi şi au rol mecanic, ce determină caracterul aspru al limbii, formînd în ansamblu o suprafaţă abrazivă dură, implicată în procesul de masticaţie.

Papilele fungiforme sunt mai puţin numeroase. Apar localizate diseminat printre papilele filiforme de pe vîrful limbii şi uneori laturile limbii sub forma unor ridicături rotunde şi netede (ca o ciupearcă) cu un diametru de 0,5-2 mm.

Sunt acoperite cu un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat, sub care este lama proprie bine vascularizată.

Fiecare papilă conţine 1-4 muguri gustativi, localizaţi intraepitelial, avînd rol în perceptarea gustului (dulce, sărat, acru).

Papilele circumvalate – în număr de 8-12cu un diametru de 2-4 mm, sunt localizate la joncţiunea dintre 2/3 anterioare şi 1/3 posterioară a limbii (între corpul şi baza limbii).

Sunt acoperite cu epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat sub care se află lama proprie. Sunt înconjurate de un şanţ adînc (valum), la baza căruia se deschid canalele de excreţie ale glandelor mici de tip seros (von Ebner). Secreţia acestor glande are rol de a curăţa aceste arii pentru reînnoirea gustului.

Pe pereţii laterali, intraepitelial, există ~250 de muguri gustativi, cu rol de percepere a gustului (sărat, acru, amarşi dulce).

Papilele foliate-sunt mai puţin întîlnite la om, comparativ cu unele animale. Sunt localizate pe marginile laterale ale părţii posterioare a limbii.

Structural au o formă de frunză, cu pereţi laterali asemănători cu cei ai papilelor circumvalate şi şanţ bazal înconjurător, în care se pot deschide canalele glandelor salivare minore de tip seros. Pot conţine muguri gustativi.

Des.1 Papilele foliate 1. Epiteliu pluristratificat pavimentos necornificat 2. Lama proprie a tunicii mucoase 3. Muguri gustativi

Mugurele gustativ- are rol de receptor gustativ. Mugurii gustativi sunt concentraţi la nivelul papilelor linguale, cu excepţia papilelor foliforme. Fiecare mugure gustativ este format din 30-80 de celule fuziforme, aranjate în jurul unei cavităţi centrale cu dispoziţie în felii de portocală. Baza mugurelui este situată deasupra membranei bazale, comunicarea cu ţesutul conjunctiv subiacent se face printr-un por bazal, iar înălţimea sa ajunge pînă aproape de suprafaţa epiteliului, unde capetele apicale ale celulelor se termină într-un canal gustativ care comunică cu suprafaţa printr-un mic orificiu, porul gustativ.

Deosebim 4 tipuri celulare:

celule clare (tip I) celule întunecate (tip II) celule intermediare (tip III) celule bazale (tip IV)

Celule clare- la polul apical –microvilozităţi scurte, mai puţin numeroase, care se termină la nivelul marginii interne a porului gustativ. Rolul ei este de susţinere.

Celule întunecate- la polul apical multe microvilozităţi şi vezicule –granule dense întunecate, responsabile de formarea substanţei dense amorfe din canalul gustativ. Evenimentele iniţiale care declanşează senzaţiile gustative implică materialul amorf din canalul gustativ şi microvilozităţi apicale. Sunt încontinuu înlocuite, iar existenţa lor depinde de nervul gustativ.

Celule intermediale. La polul apical au prelungire subţire care pătrunde în substanţa densă din canalul gustativ. La polul bazal conţin vezicule cu conţinut dens sau vezicule goale. Au rol de receptor gustativ.

Celule bazale- localizate la baza mugurului, sunt celule tinere, cambiale.

Succesiunea transformărilor regenerative ar putea fi: celulă bazală-celulă întunecată-celulă clară-celulă intermediară.

Amigdalele sunt organe limfoide secundare. Se localizează posterior, la joncţiunea dintre cavitatea bucală şi respectiv cavitatea nazală cu faringele, sub forma unui inel circular – inelul amigdalian Waldeyer. Există 3 tipuri de amigdale:

faringiană (în porţiunea superioară a nazofaringelui) palatine (lateral de orofaringe) linguale (pe suprafaţa dorsală a limbii în treimea posterioară).

Amigdalele palatine sunt localizate la limita dintre cavitatea orală şi orofaringe.

Sunt tapetate la exterior de un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care se invaginează şi formează 10-12 cripte. Epiteliul care tapetează criptele este discontinuu, deaceea printre celulele epiteliale se găsesc limfocite – epiteliul este infiltrat cu limfocite. Sub epiteliu se află lama proprie, ce conţine foliculi limfatici şi arii de limfocite dispuse interfolicular. Criptele pot conţine celule epiteliale descuamate, leucocite moarte, bacterii, resturi alimentare.

În vecinătatea amigdalei palatine se găsesc numeroase glande mici, ducturile lor se deschid la suprafaţa mucoasei care acoperă amigdalele şi doar rareori, îşi varsă produsul de secreţie în baza criptelor.

Amigdalele au rol de apărare locală.

Des. 2 Amigdala palatină 1. Tunica mucoasă 2. Epiteliu pluristratificat pavimentos necornificat, care pe alocuri este infiltrat cu limfocite 3. Lama proprie a tunicii mucoase 4. noduli limfatici 5. cripte

Glandele salivare mari

Există 3 perechi de glande salivare mari:

parotide submandibulare (submaxilare) sublinguale.

O glandă salivară este formată din:

porţiuni terminale secretorii ducturi, care transportă secreţiile.

Deosebim 3 tipuri de porţiuni terminale secretorii:

porţiuni terminale secretorii seroase porţiuni terminale secretorii mucoase porţiuni terminale secretorii mixte

Porţiuni terminale secretorii seroase sunt cei mai mici, au formă rotundă sau ovală, sunt formate din celule seroase dispuse pe o membrană bazală. Lumenul acinului este mic. Eliminarea produsului de secreţie în ducturi este asigurată de celulele mioepiteliale, localizate între polul bazal al celulelor seroase şi membrana bazală. Citoplasma celulelor seroase este bazofilă bazal. Secreţia seroasă conţine apă, enzime (amilaza salivară şi maltaza), o varietate de săruri şi ioni anorganici.

Porţiuni terminale secretorii mucoase sunt mai maridecît cei seroşi, au lumen larg şi neregulat. În jurul acinilor mucoşi se observă multe celule mioepiteliale, care facilitează expulzarea produsului de secreţie. Citolasma mucocitelor este clară. Secreţia mucoasă produce mucus, ce ajută la masticaţie, deglutiţie şi digestie.

Porţiuni terminale secretorii mixte sunt cei mai mari. Celulele mucoase sunt concentrate central şi delimitează un lumen larg. Celulele seroase sunt dispuse în jurul celor mucoase şi formează semilune seroase (Djianuzi). La periferie sunt celule mioepiteliale.

Glanda parotidă este o glandă compusă, alveolară, ramificată, după secreţie seroasă. Conţine porţiuni terminale secretorii seroase, formate din celule seroase şi celule mioepiteliale.

Des.3 Glanda parotidă 1. Porţiuni terminale secretorii seroase 2. Duct intercalar 3. Duct striat

Des.4. Glanda parotidă 1. Duct interlobular 2. Septuri de ţesut conjunctiv fibros lax între lobuli

Glanda submandibulară este o glandă compusă, tubulo-alveolară, ramificată, după secreţie mixtă (sero-mucoasă), conţine porţiuni terminale secretorii seroase, mixte şi puţine mucoase.

Des.5 Glanda submandibulară 1.duct striat 2. Porţiune terminală secretorie mixtă a. mucocite b. Serocite c. celule mioepiteliale 3. Porţiune terminală secretorie seroasă 4. Porţiune terminală secretorie mucoasă a. mucocite b. Celule mioepiteliale 5. Duct intercalar

Glanda sublinguală este o glandă compusă, tubulo-alveolară, ramificată, după secreţie mixtă (muco-seroase) conţine porţiuni terminale secretoare mucoase, mixte şi mai puţine seroase.

Sistemul de ducturi

Deosebim:

duct intercalar (duct intralobular) continuă porţiunile terminale secretorii, are epiteliu unistratificat cubic şi un rînd de celule mioepiteliale. Lungimea lui este diferită: mare la parotidă, mică la submandibulară, se observă greu la sublinguale.

duct striat (duct intralobular) se observă uşor în special la submandibulară, unde are lumen larg. Este tapetat cu epiteliu unistratificat prizmatic, cu celule ce au striaţii bazale, determinate de invaginările citoplasmei şi mitocondrii. Citoplasma este acidofilă.

ducturi interlobulare se localizează în septurile de ţesut conjunctiv fibros lax dintre lobuli. Este acoperit cu 2-3 rînduri de celule.

Ductul principal este pluristratificat cubic apoi pavimentos unde se continuă cu epiteliul mucoasei bucale. În parotidă ductul principal se deschide lîngă molarul doi superior, în glanda submandibulară lîngă frîul limbii, în sublinguală în plica sublinguală.

Ducturile enumerate mai sus sunt caracteristice tuturor glandelor.