Calendarul ebraic în timpurile Vechiului Testament I. Originea calendarului ebraic Aceia care au vecini iudei ºtiu cã ei sãrbãtoresc Anul Nou în ziua pe care ei o numesc Roº Haºana, toamna. Dacã întrebãm pe un rabi care este data lui Roº Hasana, el va încerca sã ne explice faptul cã e ziua întâi din luna iudaicã Tishri, dar cã ea cade la diferite date în luna noastrã septembrie sau octombrie în ani succesivi, întrucât vine aproximativ la luna nouã. Motivul pentru aceasta este cã iudeii au un calendar lunar, acum modificat în formã, dar original calculat dupã lunã. În vechime, apariþia lunii noi dupã apusul soarelui, venind dupã câteva nopþi fãrã lunã, marca începutul primei zile a fiecãrei luni noi. Rabi poate explica mai departe cã sezonul anului nou þine pânã la Yom Kippur (Ziua Ispãºirii), în ziua a 10-a a lunii, ziua cea mai solemnã a întregului an, când toþi iudeii vin la sinagogã. Dacã cercetãm Biblia în privinþa acestor chestiuni, gãsim cã ziua de Anul Nou (numitã Sunarea Trâmbiþelor) ºi Ziua Ispãºirii sunt ziua întâi ºi ziua a zecea ale lunii a ºaptea (Lev 23,24-32), nu ale lunii întâi; ºi cã Paºtele, care totdeauna vine primãvara, este în luna întâi (Lev 23,5). Gãsim rãspunsul la situaþia aceasta dificilã ºi la alte probleme, printr-un studiu al originii ºi naturii calendarului iudaic, aºa cum e prezentat în Biblie ºi în alte relatãri antice. Calendarul ebraic timpuriu, aºa cum e dat în Biblie, a fost admirabil adaptat la nevoile unui popor antic, care nu avea ceasornice ºi nici calendare tipãrite ºi dupã cum ºtim, nici astronomie. Era bazat pe principii simple: ziua începând cu apus de soare; sãptãmâna, calculatã continuu pe grupe de 7 zile; luna începând cu luna nouã; anul, reglementat dupã sezonul strângerii recoltei. Natural, un astfel de calendar trebuie sã fie ajustat pentru a þine anul în pas cu sezoanele, dar tot aºa trebuie sã se procedeze ºi cu calendarul nostru solar, folosit în cea mai mare parte a lumii, astãzi. Diferenþa este cã anul nostru este numai cu aproape un sfert de zi mai scurt decât adevãratul an al sezoanelor determinat de soare, în timp ce anul lunar obiºnuit, de 12 luni "lunare", este cu 10 sau 11 zile mai scurt decât adevãratul an solar. Noi ajustãm calendarul nostru solar lãsând ca eroarea sã continue 4 ani, pânã e acumulatã o zi întreagã, pe care o adãugãm ca 29 februarie. În calendarul lunar eroarea mai mare, de 10 sau 11 zile, fiind îngãduitã sã continue pânã se acumuleazã o lunã; adãugând o a 13-a lunã la fiecare 2 sau 3 ani (de 7 ori în 19 ani) ºi se compenseazã asfel diferenþa aceasta. Israeliþii nu posedau cunoºtinþele astronomice avansate cerute pentru dezvoltarea calendarului modern solar, cu ajustãrile lui de an bisect, dar Dumnezeu a instituit la Exod

o metodã simplã, dar eficientã de a pãstra anul calendaristic sã nu iasã permanent din concordanþa cu sezoanele anului natural. Evreii au moºtenit elementele calendarului de la strãmoºii lui semiþi, care din timpuri strãvechi, îºi socotiserã lunile dupã lunã. Pentru Abraam, probabil, ca ºi pentru vecinii sãi mesopotamieni din Ur, fiecare lunã nouã, ºi prin urmare ziua întâi a lunii, începea cu seara lunii noi vizibile, iar descendenþii lui nu ar fi avut motiv sã schimbe practica. Chiar ºi când erau în Egipt nu a fost nevoie sã pãrãseascã ziua lor, din searã pânã în searã, ºi luna lor lunarã pentru a adopta anul solar egiptean de 365 de zile, deoarece aceºti pãstori bãrboºi semiþi, care erau o urâciune pentru egipteni, trãiau separat în Gosen ºi þineau propriile obiceiuri. Deºi în mare mãsurã neglijaserã Sabatul (PP 258), fãrã îndoialã au pãstrat cunoºtinþa acestei zile sãptãmânale sfinte a lunii lunare - deoarece chiar ºi un cãrãmidar sclav poate numãra ºapte zile ºi poate urmãrii revenirea lunii noi. Dar este foarte posibil ca ei sã fi devenit confuzi cu privire la care lunã nouã urma sã marcheze începutul anului calendaristic. Nu avem nici o relatare dacã ei au pãstrat sau nu metoda de a adãuga periodic o lunã, aºa cum se fãcea în Mesopotamia de cãtre babilonieni ºi asirieni. Într-adevãr, nu este menþionat în Biblie cu privire la practica aceasta, deºi este evident, calendar mozaic implicã aceasta. Fie pentru cã pierduserã ºirul anului sau pentru cã Dumnezeu dorea sã-i desprindã de cultul pãgânesc asociat cu anul canaanit care începea toamna, Dumnezeu le-a arãtat în mod clar luna de primãvarã de la care urma sã socoteascã anul. La scurt timp dupã Exod, El l-a instruit pe Moise cã "luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lunã; ea va fi pentru voi cea dintâi lunã a anului" (Ex 12,2). Nu a fost nici un cod sistematic de reguli calendaristice, dar legile civile ºi ceremoniale date prin Moise conþin referinþe incidentale la elementele calendarului. II. Elementele calendarului ebraic Ziua, din searã pânã în searã - Ziua începea pentru evrei seara, dupã cum ºtim cã ziua a 10-a a lunii a ºaptea urma sã înceapã în seara zilei a 9-a (Lev 23,32), adicã, atunci când soarele apunea la sfârºitul zilei a 9-a. Faptul cã ziua se termina la apus e arãtat în îndrumãrile pentru curãþire: cineva care era necurat ceremonial 7 zile, trecea prin anumite ceremonii curãþitoare în ziua a 7-a ºi era din nou curat "seara" (Num 19,16.19); ºi cineva care era necurat pânã seara se spunea cã devenea curat "dupã asfinþitul soarelui" (Lev 22,6.7). Deci este evident cã, dacã ziua a 7-a a unei perioade se terminã la apusul soarelui, atunci toate zilele acelei perioade trebuie sã se sfârºeascã la apusul soarelui. Sãptãmâna demarcatã de Sabat - Sãptãmâna a fost delimitatã de Dumnezeu chiar înainte de darea Legii, prin mãsura îndoitã de manã din ziua a 6-a ºi pãstrarea ei în ziua a

7-a (Ex 16). Ea a fost unicul element al calendarului înglobat în Decalog, deoarece Sabatul are un aspect moral care nu e legat de simple date ºi calendare. El este un semn al ascultãrii de Creator ºi a fost revelat lui Israel ca parte din Legea moralã ºi ca un simbol al sfinþirii (Ex 31,13), nu numai al puterii lui Dumnezeu de a crea, dar ºi al puterii Lui de a re-crea. De aceea, sãptãmâna este independentã de toate calendarele. Scopul ei nu e de a calcula date. Într-adevãr ea este de nemãsurat cu nici o lunã calendaristicã a anului. Luna reglementatã de Lunã - Cele douã cuvinte pentru "lunã" sunt 1) yerach, înrudit cu yareach, "lunã"; 2) chodesh, literal "cea nouã", referindu-se la "luna nouã", "ziua lunii noi" ºi astfel o "lunã" lunarã, de la rãdãcina chadash, a "reînnoi". Yareach e rar folosit, cuvântul obiºnuit fiind chadesh. Luna în care israeliþii au pãrãsit Egiptul a fost fixatã ca luna întâi a anului. Aceasta a fost numitã Abib, "luna spicelor" de cereale. Ea era luna de primãvarã a deshiderii recoltei palestiniene, numitã mai târziu Nisan, aºa cum e cunoscutã pânã în timpul de faþã (vezi Ex 23,15; 34,18; Deut 16,1; Estera 3,7). Aceasta era, evident, o lunã lunarã cu care evreii erau deja obiºnuiþi, deoarece nimic nu se spune de instituirea unui nou fel de lunã. Dacã schimbarea ar fi fost de la un tip solar la unul lunar, ar fi fost necesar vreun fel de instrucþiuni cu privire la felul cum sã se calculeze luna nouã. Inovaþia a fost, pur ºi simplu, cã "luna aceasta" urma sã fie întâia, aºa cum probabil nu fusese mai înainte. Ziua întâi a lunii era consideratã o zi specialã, fiind celebratã prin sunarea trâmbiþelor ºi prin sacrificii mai multe decât de obicei (Num 10,10; 28,11-14). Lunile noi sunt adesea amintite împreunã cu Sabate ºi sãrbãtori (2 Împ 4,23; Is 1,13.14; Is 66,23 etc.) Faptul cã luna începea cu lunã nouã este arãtat de o întâmplare de pe timpul lui David. Dupã ce Saul cãutase sã-i ia viaþa, David a pus la încercare atitudinea lui Saul faþã de el, lipsind de la masa regalã la sãrbãtoarea unei luni noi. Saul n-a spus nimic în timpul sãrbãtoarei de lunã nouã, dar mânia lui a izbucnit când locul lui David a fost din nou gol "a doua zi, ziua a doua a lunii noi" (1 Sam 20,24-27). Evident, deci ziua întâi a lunii, aºa cum ar fi de aºteptat într-un calendar lunar, a fost luna nouã (luna nouã vizibilã, nu luna nouã astronomicã; diferenþa este explicatã la p. 115-116). Nume pre-exilice ale lunilor - Avem prea puþine informaþii cu privire la lunile iudaice înainte de exilul babilonian. Erau 12 luni (1 Împ 4,7), dar nici mãcar nu le cunoaºtem numele, cu excepþia lunii întâi, Abib (Ex 13,4; 23,15; 34,18; Deut 16,1), luna a douã Zif (1 Împ 6,1), luna a 7-a Etanim (1 Împ 8,2) ºi luna a 8-a Bul (1 Împ 6,38). Acestea erau într-adevãr nume canaanite; s-au gãsit inscripþii feniciene care menþioneazã Etanim ºi Bul. Lucrul acesta nu e surprinzãtor, întrucât limbile ebraicã ºi canaanitã erau înrudite de aproape. Mai frecvent Biblia se referã la luni prin numãr, înainte de exil, decât prin nume (Ex 12,2; 16,1; 19,1; 1 Împ 12,32; Ier 28,1; 39,2). Lungimea lunii - Nu se spune nimic cu privire la numãrul zilelor dintr-o lunã. În timpuri ulterioare, lungimea lunilor ºi intervalele dintre anii cu 13 luni a fost calculatã dupã reguli astronomice ºi fixatã într-un calendar sistematizat. Dar la început, lunile trebuie sã fi fost determinate prin observarea directã a lunii. Întrucât fazele lunii se repetã

la fiecare 29 1/2 zile, aproximativ, luna nouã ar reapare în seara de la sfârºitul zilei a 29 sau a 30 a lunii. De obicei, lunile ar avea pe rând 30 ºi 29 de zile, dar lucrul nu era totdeauna exact aºa. Nu numai variaþii minore în miºcarea lunii afecteazã uniformitatea intervalelor, dar ºi condiþiile atmosferice împiedicã uneori vizibilitatea lunii noi la sfârºitul zilei a 29-a. Dacã era vizibilã pe cerul de searã dupã apusul soarelui, ziua care începea atunci era calculatã ca ziua întâi a lunii noi; însã dacã nu era vizibilã sau era acoperitã de nori, ziua aceea era încã a 30-a. Cu ziua care urma dupã ziua a 30-a, întotdeauna se începea luna noua, chiar dacã luna era încã întunecatã de nori. În felul acesta puteau sã fie în succesiune 2 sau chiar ºi trei luni de câte 30 de zile, deºi lucrul acesta nu era obiºnuit. Musulmanii de azi îºi socotesc lunile dupã luna observatã (cu excepþia faptului cã ei folosesc ºi calendarul Gregorian în contactele lor cu lumea apuseanã ºi astfel, în districte izolate, data lunarã poate fi cu o zi în urmã sau înainte de data dintr-un sat vecin. Dar iudeii, trãind pe o suprafaþã relativ micã, par sã fi avut un sistem centralizat, controlat de preoþii de la Ierusalim. Existã relatãri tradiþionale ale martorilor care vorbesc despre apariþia ultimului pãtrar al lunii ºi despre semnale de foc vestind începutul lunii noi de pe vârfuri de deal de pe toatã þara, aºa cã tot Israelul putea începe luna împreunã. În vremurile ulterioare, cu siguranþã în forma revizuitã a calendarului instituit la câteva secole dupã vremea lui Hristos, cele 6 luni de la Nisan pânã la Elul aveau alternativ câte 30 ºi 29 de zile ºi orice ajustãri cerute de variaþii a lunii erau fãcute în cealaltã parte a anului, aºa ca sã lase intervalele dintre sãrbãtori totdeauna aceleaºi. Astfel de ajustãri nu ar fi fost fãcute câtã vreme începutul fiecãrei luni mai depindea de observarea lunii noi. Observaþia lui David cã mâine este lunã nouã (1 Sam 20,5) nu aratã în mod necesar cã lunile erau fixate mai dinainte prin calcul. David ar fi putut sã aprecieze lucrul acesta din luna precedentã fãrã sã greºeascã mai mult decât cu o zi ºi s-ar putea sã fi vorbit în ziua a 30-a care în mod necesar ar fi fost ultima zi din lunã. Nu putem cunoaºte când s-a introdus un sistem oarecare de calculare regulatã, dar probabil a fost o târziu. Datele de pe tãbliþele de lut din Babilonia, scrise la multe secole dupã David, nu prezintã nici o succesiune fixã de luni, de 30 ºi de 29 de zile, ºi babilonieni au fost astronomii cei mai avansaþi pânã la perioada greacã clasicã. Anul Lunisolar - Numãrul lunilor dintr-un an nu era menþionat în mod specific în Lege (pentru o perioadã mai târzie, vezi 1Împ 4,7), deºi lucrul acesta era considerat ca de la sine înþeles de la început, deoarece atât Egiptul, cât ºi Mesopotamia aveau 12 luni. Luna lunarã a 13-a era dor una dintre cele 12 dublatã. Dar 12 luni lunare se terminã aproximativ cu 11 zile mai devreme, deci un an solar complet calculat de la acelaºi punct de plecare. Deci ar fi devenit foarte de timpuriu vizibil cã, într-o serie de ani lunari necorectaþi (aºa cum folosesc musulmanii pânã astãzi), calendarul s-ar fi mutat treptat tot mai timpuriu în raport cu anul periodic, în proporþie de aproape 11 zile anual. Cu timpul, el ar fi fãcut un întreg circuit al sezoanelor ºi ar fi calculat un an în plus cam dupã 33 de ani solari, sau cam trei ani în plus într-un secol. Efectul asupra cronologiei este evident. Dar nici un calendar semitic cunoscut al vremurilor vechi nu era lãsat sã decurgã necorectat. Ajustarea era fãcutã în Babilon, prin intercalarea periodicã sau inserarea unei luni intercalate la fiecare

câþiva ani - adicã, repetând sau a 6-a, sau a 12-a lunã, la început într-un fel oarecum neregulat, mai târziu într-un ciclu de 19 ani. Un astfel de calendar lunar de 12 sau de 13 luni, ajustat în felul acesta la anul solar, e uneori numit un an lunisolar. De aceea, Paºtele creºtin, datat originar dupã Paºtele ebraic ºi calculat încã dupã un calendar lunar, se mutã la diferite date în calendarul nostru, în interval de aproape o lunã. Totuºi calendarul lunisolar, ca acela al mesopotamienilor ºi al iudeilor, era de aproape mai corect într-o lungã serie de ani, decât calendarul solar egiptean, care era calculat ca 365 de zile continuu, fãrã un an bisect (vezi vol I p.176). E adevãrat, un singur an egiptean de 365 de zile era mai aproape de anul adevãrat decât un an iudeu sau babilonian de 354 sau poate 384 de zile, dar calendarul egiptean nu-ºi corecta niciodatã eroarea lui mai micã ºi de aceea se deplasa cu o zi la fiecare al 4-lea an ºi acumula diferenþa aceasta. Pe de altã parte, calendarul lunisolar, cu o variaþie mai mare în fiecare an, se corecta periodic, aºa cã un anumit numãr de ani iudaici egala numãrul anilor solari adevãraþi în aceeaºi perioadã. Nu putea sã fie un an suplimentar ebraic dupã 33 de ani sezonieri, deoarece fiecare an iudaic avea un Paºte, þinut în legãturã cu seceriºul ºi nu putea sã fie decât 33 de sezoane de seceriº în 33 de ani. Anul reglat de sãrbãtori - Evreii nu aveau nevoie de cicluri astronomice pentru a-ºi corecta calendarul atâta vreme cât þineau Paºtele aºa cum era prescris în Lege. Întrucât dorea sã le dea israeliþilor un sistem de sãrbãtori anuale pentru a le da învãþãturi religioase în legãturã cu evenimentele sezoniere, Dumnezeu a aranjat un sistem calendaristic care sã-i facã în stare sã cunoascã mai dinainte timpurile regulate pentru aceste adevãruri ºi sã þinã aceste sãrbãtori în sezonul corespunzãtor. Acest sistem lunar, asemãnãtor cu acela folosit de multã vreme în Mesopotamia, era destul de uºor de þinut prin observarea lunii. Chiar ºi corectarea periodicã necesarã putea fi determinatã într-un fel simplu. Pãrãsind Egiptul, israeliþii nu acumulaserã o colecþie de cunoºtinþe astronomice pe care sã bazeze un sistem de datare ºi Dumnezeu nu i-a dat lui Moise instrucþiuni tehnice elaborate pentru reglementarea calendarului. El a indicat "luna spicelor" ca luna întâi (Abib sau Nisan), ºi de la ea îndrumãrile simple pentru festivalurile de primãvarã procurau o regulã pentru un calendar exact. Cheia pentru corectarea anului lunar cu scopul de a se armoniza cu anul sezonier urma sã fie gãsitã în regulile care legau Paºtele ºi Sãrbãtoarea Azimilor cu Abib, "luna spicelor" (Deut 16,1; Exod 23,15; 34,18), ºi cu începutul seceriºului. Un snop de cereale coapte era adus ca roadele dintâi în timpul Sãrbãtorii Azimilor (Lev 23,10-14), dupã care putea sã se mãnânce din noua recoltã de orz. Astfel, jumãtatea lui Abib nu trebuia sã fie prea devreme pentru începutul seceriºului orzului, cereala cea mai timpurie care se cocea în Palestina. ªi mai mult, nu trebuia sã fie nici prea târziu pentru Sãrbãtoarea Sãptãmânilor, pentru cã aceasta trebuia sã cadã în cursul seceratului grâului, ºapte sãptãmâni mai târziu, pentru cã sãrbãtoarea de pe urmã era numitã "cele dintâi roade din seceriºul grâului" (Ex 34,22; Lev 23,15-17; Deut 16,9.10). Mai puþin specifice sunt referirile la timpul Sãrbãtorii Seceriºului (nu a Corturilor), în luna a 7-a ca venind la sfârºitul seceriºului dupã culesul viilor (vezi Ex

23,16; Vel 23,34.39). Dar accentul e pus în mod sigur asupra fixãrii exacte a lunii Abib în primãvarã, luna de la care sunt numãrate toate celelalte. Seceriºul orzului, cheia - Pentru a þine luna Abib în aliniere cu seceriºul orzului, era necesar ca ocazional sã se insereze a 13-a lunã, ori de câte ori eroarea se acumula (în decurs de 2 sau 3 ani) îndeajuns pentru a muta luna întâi prea timpuriu ca cerealele sã fie coapte în sezonul Paºtelui. Un exemplu ipotetic va ilustra aceasta. Israeliþii au trecut Iordanul ºi au þinut primul lor Paºte în Canaan pe timpul seceriºului (Iosua 4,19; 5,10-12). Anul urmãtor, sãrbãtoarea s-ar fi mutat cam cu 11 zile mai devreme raportat la timpul coacerii ºi în al treilea an, cam cu 22 de zile mai devreme. La al treilea (cu siguranþã la al 4-lea) an, 16 Abib s-ar fi mutat cu totul din timpul seceriºului orzului, aºa cã nu s-ar fi putut oferi un snop de cereale coapte. Astfel în anul acela, luna cu care s-ar fi început anul nou ar fi fost în schimb o lunã a 13-a, ulterior numitã Veadar (ebraic wa'adar, literal, al doilea "ºi Adar"), un al doilea Adar; ( Întrucât numele Veadar a fost introdus aici pentru luna a 13-a, termenul Nisan poate fi folosit ºi el mai apoi pentru luna întâia, cum ºi alte nume care au fost împrumutate de la babilonieni dupã reîntoarcerea din captivitate. Deci Biblia uneori desemneazã lunile numai prin numãr ºi nu menþioneazã decât trei nume pre-exilice. De aceea e bine sã se evite împovãrarea capitolului cu mai mult de un nume pentru o singurã lunã ºi de a folosi de aici mai înainte numele mai bine cunoscute (vezi p. 108) care a fost în uz în iudeime de la exil, pânã în ziua de faþã. Trebuie sã se reþinã, totuºi, cã aceste nume din urmã nu au fost de fapt folosite în perioada cuprinsã de acest volum.). Nu e dovadã de folosirea lunii a 13-a pe vremea lui Iosua, dar ceva de felul acesta trebuie sã fi avut loc, dacã Israeliþii se þineau literal de regula snopului de legãnat. Tradiþia târzie israelitã ne spune cã preoþii rãspunzãtori pentru decizie cercetau recolta în luna a 12-a ºi ori de câte ori pãrea cã recolta nu va fi coaptã la 16 a lunii urmãtoare, anunþau cã luna urmãtoare urma sã fie numitã Veadar ºi cã luna dupã al doilea Adar urma sã fie Nisan, luna întâi. Mulþi autori susþin cã, în toatã perioada biblicã, luna iudaicã era bazatã pe observarea directã a lunii ºi cã inserarea unui al doilea Adar era determinatã de recolta iudaicã a orzului. Alþii gãsesc dovezi în perioada post exilicã pentru metoda calculãrii arbitrare, de exemplu o schemã regulatã de luni de 30 ºi de 29 de zile ºi ciclul de 19 ani. Indiferent când s-ar fi introdus calculul, el a fost probabil controlat ºi reglementat prin observaþie multã vreme dupã aceea. În felul acesta, anii instituiþi la Exod au început cu Abib sau Nisan, care evident trebuia sã se þinã în pas cu recolta de orz prin inserarea unei luni a 13-a la fiecare doi sau trei ani (vezi tabelul p. 108).

III. Sãrbãtori religioase Paºtele - Seria de sãrbãtori religioase (Lev 23) de la baza calendarului ebraic începea în luna întâi cu Paºtele (vezi Ex 12,1.11; Lev 23,5; Deut 16,1.7). În ziua a 10-a a lunii era ales un miel pentru fiecare familie sau grup ºi închis pânã la junghierea lui în ziua a 14-a. Înainte de ziua a 14-a erau îndepãrtate toate urmele de aluat din case, în vederea pregãtirii pentru sãrbãtoarea Azimilor. Apoi în dupã amiaza zilei a 14-a, literal "între cele douã seri" (Deut 16,6), miei de Paºte erau junghiaþi. O datã cu înfiinþarea Templului, toate jertfele, inclusiv mielul pascal, se cerea sã fie aduse acolo (Deut 16,5-6). Fiecare iudeu de parte bãrbãteascã, trecut de vârsta de 12 ani, era obligat sã participe. Multe femei ºi mulþi copii veneau voluntar. Mii de peregrini se adunau la Ierusalim anual pentru Paºte ºi pentru Sãrbãtoarea de 7 zile a Azimilor care urma. Termenul "Paºte" era adesea folosit pentru întreaga perioadã (vezi ºi vol. I p.705,709). Sãrbãtoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numitã ziua întâi a Paºtelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sãrbãtoare, în care trebuia sã nu se facã nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat sãptãmânal, care sã cadã în ziua a ºaptea a sãptãmânii, ci cãdea într-o anumitã zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferitã a sãptãmânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu ºirul anual de sãrbãtori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afarã de Sabatele Domnului" ["afarã din Sabatele lui Iehova" - trad. Niþulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnã fãceau parte din legea ceremonialã; deci, spre deosebire, memorialul creaþiei din ziua a 7-

a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sã fie împlinite în Hristos. "A doua zi dupã Sabat - Sabatul de sãrbãtoare dupã Paºti - adicã la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legãnat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Pânã nu se fãcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sãrbãtoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sãrbãtoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709). Cincizecimea sau Sãrbãtoarea Sãptãmânilor - La ºapte sãptãmâni de la ziua snopului de legãnat la începutul lunii a treia (numitã mai târziu Sivan), venea Sãrbãtoarea Sãptãmânilor, celebrând recolta de grâu prin prezentarea pâinilor la templu (vezi Lev 23,15-21; Deut 16,9-12). Aceasta a fost numitã mai târziu Cincizecimea, deoarece venea la 50 de zile (inclusiv) dupã aducerea snopului de legãnat (Lev 23,16). Acesta era un alt Sabat ceremonial ºi o sãrbãtoare care cerea participarea fiecãrui evreu de parte bãrbãteascã (Deut 16,16). El e în general calculat ca având loc în ziua a ºasea a lunii a treia (Sivan), deoarece aceasta era ziua a 50-a (inclusiv), de la 16 Nisan ori de câte ori primele luni aveau respectiv 30 sau 29 de zile, aºa cum era probabil mai totdeauna cazul ºi totdeauna dupã ce numãrul de zile din fiecare lunã a ajuns sã fie fixat. (Vezi ºi vol. I p. 709 ºi Exod 23,16; Lev 23,16). Sunarea Trâmbiþelor: Anul Nou (Rosh Hashana modern) - La 6 luni dupã Paºte începea seria sãrbãtorilor de toamnã cu Sunarea Trâmbiþelor în ziua întâi a lunii a 7-a (Tishri). Ziua, numitã mai târziu Rosh Hashana, "începutul anului", era un Sabat de sãrbãtoare (Lev 23,24.15; Num 29,1). El celebra începutul anului civil. Aceastã Zi de Anul Nou era marcatã nu numai prin sunarea trâmbiþelor, dar ºi prin sacrificii speciale, aproape duble la numãr în comparaþie cu sacrificiile obiºnuite de lunã nouã (Num 29,1-6 cf. cap. 28,11-15; ex 23,16). Cu toate acestea lunile au continuat mereu sã fie numãrate de la Nisan în acord cu porunca lui Dumnezeu la Exod, deoarece alinierea anului cu sezoanele depindea de luna nouã a lui Nisan aºa cum era amplasat în legãturã cu recolta orzului. Dar anul civil ºi agricol, ca ºi anii sabatici ºi jubiliari (vezi p. 111), începeau dupã socoteala mai veche, cu Tishri, luna a 7-a.

Dacã pare straniu cã anul e considerat în vreun fel oarecare ca începând cu luna a 7-a, ar trebui sã se reþinã cã ºi în timpuri moderne avem obiceiul de a începe anul fiscal în vreo altã lunã decât ianuarie, adesea cu iulie, luna noastrã a 7-a, ºi noi datãm un astfel de an ca începând, de exemplu, la "7/ I/ 1954". Tot aºa iudeii pânã astãzi celebreazã Ziua Anului Nou la 1 Tishri, la începutul lunii a 7-a (vezi vol. I p.709). Ziua Ispãºirii - Ziua a 10-a a lunii a 7-a, Ziua Ispãºirii (Yom Kippur), a fost ºi încã este ziua cea mai solemnã a anului. Ea nu este numai un sabat ceremonial, dar ºi o zi de post strict (Lev 23,27-32). Potrivit cu Talmudul Babilonian( Talmudul este o colecþie de tradiþii iudaice, compilatã între secolele al 2-lea ºi al 5-lea dupã Hristos. El constã din douã pãrþi: 1) Miºna, o codificare a legii iudaice orale, împãrþitã pe subiecte în tratate, completatã pe la sfârºitul secolului al 2-lea; 2) Gemara, un comentariu, o expunere ºi o discuþie asupra diferitelor pãrþi din Miºna. Lucrarea la Talmud a fost fãcutã atât la Ierusalim, cât ºi la Babilon. Talmudul din Ierusalim a fost terminat în secolul al IV-lea ºi Talmudul Babilonian, cel mai complet din amândouã, cam la un secol mai târziu. ),1 Tishri (Ziua Anului Nou) simbolizeazã judecata: "Mishna. În patru anotimpuri se face judecata [Divinã] asupra lumii: La Paºte cu privire la producþie; la Cincizecime cu privire la roade; la Anul Nou toate fãpturile trec pe dinaintea lui [Dumnezeu], ca ºi copiii lui Maron... "Gemara... S-a dat învãþãtura: Toþi sunt judecaþi la Anul Nou ºi soarta lor este pecetluitã la Ziua Ispãºirii... "R. Kruspedai spunea în numele lui R. Johanan: Trei cãrþi sunt deosebite [în cer] la Anul Nou, una pentru cei cu totul nelegiuiþi, una pentru cei cu totul drepþi ºi una pentru cei intermediari. Cei cu totul drepþi sunt de îndatã înscriºi definitiv în cartea vieþii; cei cu totul nelegiuiþi sunt de îndatã scriºi în cartea morþii; soarta celor intermediari e suspendatã de la Ziua de Anul Nou pânã la Ziua Ispãºirii; dacã meritã bine, sunt înscriºi în Cartea viaþii, dacã nu meritã bine, sunt scriºi în cartea morþii" (The Babylonian Talmud Soncino - trd. engl.,16a, p. 57,58, parantezele drepte în original).

Iudeii considerã încã primele zece zile ale anului, terminând cu Ziua Ispãºirii, cumva o continuare a þinerii Anului Nou, o perioadã suplimentarã de har, în care pãcatele anului precedent pot fi înca iertate, un fel de extensiune a termenului pentru încheierea contului din cer. Chiar ºi în timpul nostru, Ziua Ispãºirii e consideratã Ziua Judecãþii, întrucât oferã ocazia finalã de pocãinþã. La vechea ceremonie a zilei a 10-a, Sanctuarul era curãþit de toate pãcatele anului precedent, care în felul acesta erau îndepãrtate în simbol pentru totdeauna de la adunare (Lev 16) ºi în ziua aceasta se dãdea ultima ocazie pentru pocãinþã. Oricine nu era bine înaintea lui Dumnezeu în ziua aceea era nimicit pentru totdeauna (vezi vol. I, p. 705,710; Exod 30,10; Lev. 16; 23,27-29). În Ziua Ispãºirii, trâmbiþele sunau pentru a introduce al 50-lea an, sau Jubileul (Lev 25,9.10), ºi dupã câte s-ar putea presupune ºi anul Sabatic (vezi p. 111). Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor sau Sãrbãtoarea Corturilor - Apoi venea vesela sãrbãtoare a Strângerii Roadelor celebrând completarea ciclului agricol cu recoltarea mãslinelor ºi culesul viilor. În timpul sãrbãtorii acesteia, oamenii locuiau în "corturi", sau colibe, din ramuri verzi, ca amintire a peregrinãrilor lor timpurii ca locuitori în corturi, nomazi (Lev 23,34-43; Deut 16,13-15). Aceastã sãrbãtoare începea cu un sabat ceremonial la 15 Tishri ºi dura 7 zile, era urmatã de încã un sabat ca acesta, o "adunare sfântã" la 22 (ar putea fi numitã Octava Corturilor). Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor era a treia dintre sãrbãtorile anuale la care toþi cei de parte bãrbãteascã ai lui Israel erau solicitaþi sã se adune la Ierusalim (Ex 23,16.17; 34,2-23). Tabelul de pe pagina urmãtoare dã pentru fiecare lunã timpul începutului ei, data sãrbãtorilor ºi principalele evenimente sezoniere. De exemplu, luna întâi, Abib (Nisan post exilic), începe la luna nouã din martie sau aprilie: pe 1,10,14 etc., a acelei luni lunare, respectiv, au loc luna nouã, alegerea mielului, Paºtele, etc, ºi luna aceea marcheazã aproximativ sezonul ploii târzii, recoltarea orzului.

Luni, sãrbãtori ºi sezoane ebraice

IV. Calcularea anului Începuturi de primãvarã ºi de toamnã ale anului - Calendarul Canaanit începea toamna, ca ºi anul civil iudaic, de aceea putem presupune sau cã patriarhi l-au folosit pe când erau în Canaan, înainte ca Iacob ºi familia lui sã se ducã în Egipt, sau cã israeliþii l-au adoptat de la vecinii lor dupã Exod. Prima alternativã pare mai verosimilã, întrucât Moise însuºi se referã la un calcul din toamnã în cartea Exodul, aºa cum se va vedea. Evreii combinau numãrarea lunilor din primãvarã, aºa cum a fost instituitã la Exod, cu începutul anului toamna, ºi astfel aveau o dublã calculare, "anul sacru" începând cu luna întâi ºi anul civil începând cu luna a 7-a. Iosif spune cã vechea calculare era din toamnã, dar "Moise însã a rânduit pe Nisan, adicã Xanticus [numele lunii corespunzãtoare macedonene], ca luna întâi pentru sãrbãtori, deoarece, în luna aceasta, el i-a scos pe evrei din Egipt; el a mai calculat luna aceasta ca începutul anului pentru tot ce era în legãturã cu cultul divin, dar pentru vânzare ºi cumpãrare ºi pentru alte afaceri obiºnuite a pãstrat ordinea veche" (Antichitãþi, I.3.3. Loeb ed.). "Sfârºitul anului" toamna - Chiar ºi în cartea Exodului, care desemneazã luna de primãvarã Abib, ca luna întâi a anului ("sacru"), existã dovezi pentru începutul anului mai vechi ºi mai familiar în toamnã. Acestea sunt referirile la "sfârºitul lui" în sezonul acela. Însã deosebirea nu este mare, întrucât orice an începe la acelaºi punct la care se sfârºeºte cel precedent. Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor, sau Corturilor, din luna a 7-a (Tishri) se spune cã vine la "sfârºitul anului" (Ex 34,22). Iarãºi se face referire la ea ca "sãrbãtoarea strângerii roadelor, la sfârºitul anului când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale" (Ex 23,16) ( Cele 2 cuvinte folosite pentru "sfârºit" în aceste douã versete sunt teqpha, însemnând un "cerc", "rotaþie", "completare" ºi se'th, însemnând "plecarea" anului nou civil. În contrast cu "plecarea" anului toamna, primãvara e numitã "revenirea" (teshubah, de la shub, "a se înapoia") anului (1 Împ 20,22.26). Dacã începutul anului este calculat ca plecarea lui în circuitul lunilor, atunci punctul de întoarcere la care începe sã se reîntoarcã la punctul lui de plecare este natural la jumãtatea drumului de înconjur al circuitului 6 luni mai târziu primãvara. Cã punctul acesta de întoarcere urmãreºte sã arate primãvara, e arãtat de un alt exemplu cuvântului teshubah (2 Sam 11,1). Aici, expresia "dupã ce anul a expirat" (ed. Engl) e o traducere mai puþin literalã a expresiei ebraice "la reîntoarcerea anului" ºi e definitã ca "timpul când porneau împãraþii la rãzboi". E bine cunoscut cã campaniile militare în Orientul Apropiat antic, porneau aproape exclusiv primãvara ºi erau fãcute toamna, în sezonul uscat, când dificultãþile de transport erau cele mai mici. Gãsim relatãri antice ale campaniilor anuale ale cârmuitorilor Egiptului, Asiriei ºi Babilonului. Astfel atât "plecarea" (toamna), cât ºi "revenirea" (primãvara) anului erau logice în referirea la toamnã ca punct de pornire.). Întrucât celebra belºugul anului agricol care tocmai se încheiase, era identificat ca venind aproape de sfârºitul anului, deºi el începea la 15 zile dupã sfârºit în primele zile ale anului civil, care începea la 1 Tishri.

Anul agricol - În Palestina ºi în þãrile învecinate, anul agricol totdeauna începea toamna. Dupã ce iarba de primãvarã se uscase ºi solul se prãjise de lunga ºi neploioasa varã, ploile de toamnã umezeau solul pentru semãnat. Aceasta este ploaia timpurie, începând poate în octombrie ºi sporind în noiembrie. Sezonul umed þine în timpul iernii, terminându-se cu "ploaia târzie" a primãverii care coace cerealele (Deut 11,14; Ier 5,24; Osea 6,3; Ioel 2,23). Recoltatul orzului începe în Palestina pe la mijlocul sau sfârºitul lui aprilie, iar acela al grâului vine o lunã mai târziu, urmat de acela al roadelor de varã, apoi al strugurilor ºi mãslinelor târziu vara ºi toamna. Notaþi cã din aprilie-mai pânã în octombrie este vreme uscatã pentru recoltele urmãtoare, aºa cum aratã ºi tabelul din Ellsworth huntington, Palestine and Its Transformation (London: Constable and Company, Ltd.,1911), pagina 34. Fracþiuni detaliate ale unei mici cantitãþi de precipitaþii înscrise între mai ºi octombrie aratã cã ploile slabe reprezentate în felul acesta de aceste medii vin atât de rar încât aceste luni pot fi considerate, de fapt, ca secetoase. Cantitate medie de precipitaþii la Ierusalim, în Inch

Singurul document calendaristic actual care vine din perioada preexilicã a lui Israel e o placã de piatrã din secolul în care Solomon a trãit. A fost gãsitã la Ghezer, o cetate pe care Egiptul a luat-o de la canaaniþi ºi a dat-o ca dar fiicei sale, soþia lui Solomon. Pe aceastã bucatã de calcar e scris un rezumat al calendarului agricol care începea toamna. Acest "calendar din Ghezer" nu dã numele lunilor, dar înºirã activitãþile principale ale anului agricultorului lunã dupã lunã. Anul civil calculat de la Tishri - Deoarece întregul ciclu sezonier al naturii a fost privit ca începând din nou din toamnã o datã cu revenirea ploilor dãtãtoare de viaþã, ideea de bazã a anului nou pare sã se fi concentrat în toamnã. Lucrul acesta fãcea inevitabil cã anul civil sã fie considerat ca începând cu Tishri, chiar dacã lunile erau totdeauna numãrate de la Nisan. Însemnãtatea lui Nisan porneºte de la faptul cã întreaga aliniere a anului calendaristic cu sezoanele era determinatã de plasarea primei luni la vremea seceratului

orzului. Era logic sã se numere ca prima, luna care vena dupã luna a 13-a, introdusã deoarece în felul acesta succesiunea numerelor nu ar fi fost niciodatã întreruptã. Dar accentul pus asupra lui 1 Tishri ca început principal al anului este evidenþiat prin sunarea trâmbiþelor, prin sacrificii speciale, întrecându-le pe acelea de la 1 Nisan ºi prin legarea zilei aceleia cu Ziua Judecãþii. Anii de domnie ai regilor, socotiþi ca începând toamna - Pe vremea regilor ebraici, metoda obiºnuitã de denumire a anilor pentru scopuri de punere de date era de a-i numãra în serie în cursul domniei fiecãrui rege. Formula pentru o linie a datei era: "la .........a lunii.......al anului ..........al Regelui.........". Existã dovezi cã aceºti ani de domnie erau socotiþi din toamnã, probabil 1 Tishri, în regatul ebraic unit (în timpul domniei lui Solomon) ºi dupã aceea în regatul de sud al lui Iuda, pe timpul lui Iosia; pe de altã parte, anul de primãvarã pare sã fi fost folosit în regatul de nord al lui Israel (vezi pag 134,146). Folosirea lui Israel nu e indicatã direct în naraþiunea biblicã, dar se pare cã este o deducþie logicã din sincronismele dintre domniile succesive ale celor 2 regate în cãrþile Regilor. Imediat dupã captivitate, existã dovezi oarecum neconcludente pentru o calculare din primãvarã a anilor de domnie dupã modelul babilonian, dar în timpul restaurãrii statului iudeu ºi redeºteptarea spiritului naþional sub Ezra ºi Neemia, gãsim dovezi directe de începere a anilor de domnie din toamnã (vezi articolul despre cronologie în Vol. III). Anii de domnie folosiþi la datare erau socotiþi aºa cum fuseserã sub regatul lui Iuda, dar în numele regilor persani, ai cãror supuºi erau acum iudeii. Pentru o explicaþie a metodelor de numãrare diferitã a anilor calendaristici dupã domniile regilor, vezi p. 138. 139. Ani sabatici ºi jubiliari - Una dintre caracteristicile distinctive ale legilor ebraice era prevederea de a lãsa pãmântul sã se odihneascã, adicã sã rãmânã necultivat în fiecare al 7-lea an. La fel cum ziua a 7-a era Sabatul sãptãmânal pentru om, anul al 7-lea, la sfârºitul "sãptãmânii de ani", era un sabat de odihnã pentru pãmânt, când urma sã nu fie semãnat sau secerat (Lev 25,2-7. 20-22). Anul al 7-lea urma, de asemenea, sã fie "anul iertãrii", pentru anularea datoriilor (Deut 15,1-15). Apoi, dupã 7 "sãptãmâni de ani", anul al 50-lea urma sã fie Jubileul, când nu numai toþi sclavii israeliþi urmau sã fie eliberaþi, dar ºi toate terenurile erau vândute. În acea perioada (cu anumite excepþii) avea sã revinã la proprietarii originari sau la moºtenitorii lor (Lev 25,8-17. 23-34. 47-55). Scopul acestui lucru era de a þine moºtenirile familiilor neatinse, aºa ca bogaþii sã nu poatã cumpãra pãmântul ºi sã lase o categorie lipsitã de pãmânt. Autoritãþile au pãreri diferite despre faptul cã anul al 50-lea era adãugat la cei 49 sau era, prin calcul inclusiv, ºi anul 1 al ciclului urmãtor. Anul al 50-lea era în mod special menþionat ca începând toamna. Anul al 7-lea, deºi nu e specificat aºa, era evident similar, nu numai pentru cã era în aceeaºi serie cu al 50-lea, ci pentru cã un an în care nu era semãnat sau secerat, trebuie în mod necesar necesar sã coincidã cu anul agricol. Trâmbiþele erau sunate ca sã anunþe jubileul în Ziua Ispãºirii, ziua a 10-a a lunii a 7-a (Lev 25,9). Întrucât nu existã legãturã logicã între anul jubiliar ºi ritualul Zilei Ispãºirii, e probabil cã rabinii de mai târziu au avut dreptate când spuneau cã anii aceºtia coincideau cu anul calendaristic civil, începând cu 1 Tishri. Prevederile Jubileului,

cuprinzând redarea proprietãþilor ºi eliberarea sclavilor, intrau în vigoare la sfârºitul zilei de 10 Tishri nu la 1 Tishri, deoarece primele 10 zile ale anului erau consacrate sãrbãtoriri Anului Nou. Adicã jubileul începea când se începeau afacerile obiºnuite ale anului civil, în ziua care începea cu seara de la sfârºitul Zilei Ispãºirii, 10 Tishri. Lungimi variabile ale anilor lunari - E de notat cã, în toate aceste diferite metode de calculare a anului, unitatea de mãsurã fundamentalã era, evident, anul calendaristic lunar de 12 luni, corectat periodic dupã anul solar sau sezonier, prin luna a 13-a. Anul obiºnuit de 12 luni consta din 254 de zile, dar ajustarea dupã lunã cerea uneori un an de 355 de zile; ºi corectarea periodicã dupã anul solar cerea adãugarea unei luni ºi lungirea anumitor ani pânã la 383 sau 384 zile. Corectarea aceasta, dacã era aplicatã complet, aºa cum era indicat de seceriºul orzului, nu permitea niciodatã ca anul sã se mute cu mai mult de o lunã de la alinierea lui sezonierã. Pentru motivul acesta, numãrul anilor calendaristici iudaici pe o perioadã lungã, aºa cum a fost arãtat p. 68 (104 - original), totdeauna era egal cu numãrul anilor sezonieri sau solari. Anul de 360 de zile nu e literal, ci simbolic - Trebuie sã se explice, deoarece se poate înþelege greºit, faptul cã Biblia nu prezintã dovezi cã anul profetic de 360 de zile, de 12 luni a câte 30 de zile, are vreo legãturã cu anul calendaristic ebraic. Sunt câteva vechi tradiþii cã anul, mai demult, conþinea 360 de zile. Nu e clar dacã acestea sunt doar reflectãri ale anului solar egiptean, lãsând separat cele 5 zile suplimentare de la sfârºit, sau dacã se referã la un adevãrat an de 360 de zile, care ar fi rãmas tot anul în dezacord atât cu luna, cât ºi cu sezoanele. Dar nu existã date solide pe care sã se bazeze o astfel de metodã de calculare ºi cu siguranþã nimic de pus în legãturã cu evreii care, se pare, au legat totdeauna luna cu ultimul pãtrar al lunii. Vezi p. 65 (102 - original) Menþionarea unei perioade de 150 de zile în cursul Potopului, care pare sã fie egalizatã cu 5 luni, nu înseamnã în mod necesar cã acest calendar antediluvian, cunoscut de Noe, avea luni uniforme de câte 30 de zile fiecare. Perioada a fost interpretatã ºi ca indicând un an lunar neobiºnuit sau un an solar de 365 de zile (vezi vol. I p. 183 - original). Indiferent ce ar fi fost, ea nu are nici o legãturã cu calendarul lunar folosit la multã vreme dupã aceea de cãtre evrei. E imposibil sã se armoniza un an de 360 de zile format din luni a câte 30 de zile cu luni mãsurate dupã lunã. În însãºi natura cazului, luna sau anul profetic în care e cuprins principiul zi-an trebuie sã conþinã un numãr fix de zile simbolice, dacã lungimea perioadei urmeazã sã fie cunoscutã în mod sigur. O astfel de perioadã profeticã nu poate fi bazatã pe un calendar lunar ale cãrei luni ºi ani sunt variabili. O calculare prin luni teoretice de 30 de zile fiecare ar fi de înþeles ºi destul de logicã, deoarece ideea cã o lunã ar trebui sã aibã 30 de zile era implicatã în expresiile iudaice mai târzii, folosite cu privire la cele douã tipuri de luni, o lunã de 30 de zile era o lunã "plinã" ºi o lunã de 29 de zile era "goalã", sau insuficientã. Este posibil, deºi nu existã dovezi, ca evreii sã fi folosit o lunã de 30 de zile teoreticã pentru chestiuni de afaceri, aºa cum fãceau babilonienii. Chiar ºi astãzi se calculeazã dobânda pe o lunã de 30 de zile, deºi oricine ºtie cã lunile nu sunt uniform de 30 de zile în lungime.

Lungimea lunii ºi a anului profetic nu sunt date direct în Biblie, dar pot fi deduse din diferite perioade profetice care sunt evident echivalente. Întrucât, în aceste profeþii, 3 1/2 "timpuri" sunt 1260 de zile (Apocalips 12,6.14) ºi 42 de luni sunt 1260 de zile (Apoc 11,2.3), ele trebuie sã fie egale. Deoarece 42 de luni sunt 3 1/2 timpuri, atunci, 3 1/2 timpuri trebuie sã fie 3 1/2 ani. Mai departe, întrucât 3 1/2 ºi 42 de luni sunt egale cu 1260 de zile, un an de tipul acesta este, evident, de 360 de zile ºi o lunã de 30 de zile. Un secol ºi jumãtate mai înainte, mulþi scriitori despre profeþii considerau cã anul profetic de 360 de zile era anul calendaristic iudeu, dar ei nu înþelegeau natura calendarului lunar folosit de evrei. Astfel de autori depãºiþi nu ar trebui sã fie citaþi; luna ºi anul profetic pot fi bazate chiar pe Biblie. V. Noi probleme calendaristice dupã Exil Iudeii ºi Calendarul Babilonian - Când iudeii s-au întors în Palestina, dupã exilul babilonian, ei au adus cu ei numele de luni babiloniene în formã modificatã, de exemplu, Abib a devenit Nisan, de la babilonianul Nisanu. Unii autori sunt de pãrere cã, pânã dupã exil, evreii nu introduceau un al doilea Adar - o a 13-a lunã - pentru a corecta calendarul. Dar Paºtele trebuia sã fie sincronizat cu seceratul orzului; de aceea iudeii din cele mai vechi timpuri trebuie sã fi avut o a 13-a lunã sau echivalentul ei. E clar cã israeliþii nu erau credincioºi în þinerea legii levitice, dar nu e motiv de a presupune cã ei nu au þinut niciodatã Paºtele în decursul veacurilor. Unii gândesc cã exilaþii evrei care s-au reîntors au adoptat pe de-a-ntregul calendarul babilonian, inclusiv ciclul de 19 ani ºi sistemul lor exact de introducere de luni suplimentare. Existã dovezi documentare cã iudeii dupã captivitate au folosit echivalentul ciclului de 19 ani, adicã, introducerea de 7 luni suplimentare în curs de 19 ani, dar nu existã dovadã cã ei au adoptat obiceiul babilonian de a introduce un al doilea Elul (luna a 6-a) uneori în loc de un al doilea Adar. Autorii iudei au susþinut întotdeauna cã numai al doilea Adar a fost folosit ºi alþi autori sunt de acord cã în aceasta se deosebeau de babilonieni. Motivul pentru lucrul acesta era probabil faptul cã dublarea lunii a 6-a (Elul), în loc de a celei a 12-a, Adar, ar fi introdus un interval neregulat între sãrbãtorile de primãvarã ºi de toamnã, ºi asfel ar fi cauzat confuzie în participarea iudeilor la sãrbãtorile lor de toamnã. Biblia nu dã dovezi directe asupra problemei, dar porunca de a þine Paºtele în luna întâi, "luna spicelor", ºi de a þine trei sãrbãtori în luna a 7-a presupune cu hotãrâre cã sãrbãtorile de toamnã erau fãcute anume sã vinã la 6 luni dupã luna spicelor ºi cã deci nu era nici o iregularitate în intervalul de la Nisan la Tishri. De fapt, un al doilea Elul nu ar avea nici o însemnãtate în calendarul ebraic, deoarece necesitatea de a introduce a 13-a lunã apãrea numai din cauza nevoii de a þine luna Nisan în rând cu seceriºul orzului. Lucrul acesta putea cel mai bine sã fie realizat adãugând un al

doilea Adar chiar înainte de Nisan. Plasând luna suplimentarã cu 6 luni mai devreme - dacã nevoia pentru ea putea sã fie prevãzutã cu atâta timp mai înainte - n-ar fi fost de nici un folos ºi ar fi cuprins în sine dezavantajul de a întrerupe cursul normal al lunilor de sãrbãtori. Ciclul de 19 ani - Adaptarea unui ciclu de 19 ani ar fi fost foarte folositor la fixarea de mai înainte a timpului Paºtelui. Atâta vreme cât introducerea lunii a 13-a nu putea fi anunþatã pânã când nu putea fi cercetatã în Adar recolta de orz, luna Paºtelui nu putea totdeauna fi cunoscutã destul de devreme pentru a se evita inconvenientele pentru aceia care ar fi trebuit sã îºi facã planurile de participare. Dar un ciclu anual de 19 ani le-ar fi înlesnit sã aºeze 6 luni suplimentare în fiecare grupã de 19 ani într-o succesiune regulatã de intervale de câte doi ºi trei ani ºi de a þine data Paºtelui în cuprinsul sezonului cunoscut al orzului în coacere. Calendarul ar fi adaptat sistematic ºi luna a 13-a, apãrând la intervale predeterminate în fiecare ciclu, ar fi totdeauna cunoscutã mai dinainte. Acest ciclu de 19 ani poate fi explicat ca o expresie a legãturilor dintre anii solari ºi lunari, ºi anume 235 de luni lunare ar fi (cu diferenþe de o orã sau douã) egale cu 19 ani solari. Doar 19 ani lunari de câte 12 luni ar totaliza nu 235, ci 228 de luni; de aceea, dacã o lunã lunarã suplimentarã ar fi introdusã de 7 ori la fiecare 19 ani, anul al 19-lea lunar ºi solar s-ar terminã împreunã. Dacã, de exemplu, echinocþiul de primãvarã ar cãdea la 1 Nisan în oricare an dat, ar cãdea din nou la 1 Nisan peste 19 ani. Babilonienii au dezvoltat un astfel de ciclu printr-o îndelungatã experimentare. Se crede cã, pe la începutul secolului al IV-lea î.Hr., ei inserau luna suplimentarã în anul al 3-lea, al 6-lea, al 8-lea, al 11-lea, al 14-lea, al 17-lea ºi al 19-lea din ciclu. Pe baza schemei acesteia, luna suplimentarã din anul al 17-lea era un al doilea Ululu (Elul), iar în ceilalþi ºase ani, un al doilea Addaru (Adar). Însã Iudeii se pare cã nu au folosit un al doilea Elul, ci numai un al doilea Adar. Întrebarea: "Când au adoptat iudeii ciclul de 19 ani?" nu e rezolvatã. Întrucât ciclul acela era cunoscut în Babilon cu multã vreme înainte de era creºtinã ºi mulþi iudei au locuit acolo din secolul al VI-lea î.Hr., ar fi greu, probabil, ca rabinii iudei care aveau rãspunderea calendarului sã rãmânã ignoranþi în ce priveºte principiile calculãri calendaristice pânã când a fost introdus calendarul fix cu mult timp dupã vremea lui Hristos. Este probabil cã astfel de principii sã fi fost cunoscute cu mult timp înainte ca metodele tradiþionale sã fi fost abandonate. Pânã la data distrugerii templului, seceratul orzului era factorul major, dar dupã aceea, mai ales dupã ce iudeii au fost izgoniþi din Ierusalim, era mai puþin relevant în problemã decât convenienþa calculãrii uniforme în regiuni foarte întinse. Deºi Biblia nicãieri nu dã vreun indiciu de vreun ciclu de 19 ani, regula recoltei de orz ar rezulta automat într-o medie de 7 luni suplimentare în curs de 19 ani. În felul acesta, legile sãrbãtorilor, fãrã sã se specifice reguli calendaristice ca acestea, serveau la reglementarea calendarului palestinian în mod natural ºi simplu.

Calcularea lunilor versus observaþia - Chestiunea celei de-a 13-a lunã apãrea numai o datã la 2 sau 3 ani, dar chestiunea începerii luni a fost totdeauna prezentã. Mai ales dupã captivitate, când majoritatea iudeilor au rãmas în Babilon, a fost o problemã realã de a determina pe toþi credincioºii sã þinã lunilor noi ºi sãrbãtorilor împreunã. Simpla deosebire în datarea documentelor era ceva de mai micã însemnãtate, dar perspectiva ca unii iudei sã calce zilele sacre în timp ce alþii le þineau era ceva respingãtor pentru cei evlavioºi. Sfinþenia templului ºi prestigiul preoþiei îi fãceau pe iudeii babilonieni sã priveascã spre Palestina pentru autoritate în aceastã chestiunea. În felul acesta, calendarul post exilic, chiar aºa cum era folosit de acei iudei care au rãmas timp de secole în Babilonia - era reglementat în Ierusalim. Ziua întâi a lunii - cel puþin dupã fiecare lunã de 29 de zile - era vestitã prin semnale de foc, repetatã dupã vârf de munte pe vârf de munte pânã la districtele mãrginaºe ale Palestinei ºi chiar pânã în Babilon. Însã câteodatã semnale luminoase false, date cu o zi mai înainte de cãtre samariteni, îi induceau pe iudeii din depãrtare sã înceapã o lunã nouã dupã 29 de zile, când luna ce se termina trebuia sã aibã 30 zile. În consecinþã, semnalele de foc au fost înlocuite de solii trimise prin alergãtori. În Egipt, unde nu se puteau folosi semnale de foc, apoi în toate þãrile, în afarã de Palestina, iudeii au ajuns sã þinã lunile noi ºi sãrbãtorile în douã zile succesive, pentru a fi siguri cã au þinut adevãrata zi. Chiar ºi o lunã care urma unei luni de 29 de zile nu se putea presupune cã are 30 de zile; îndoiala aceasta cu privire la ziua întâi a lunii noi ducea la þinerea atât a zilei a 30-a, cât ºi a zilei care urma. Obiceiul acesta era binecunoscut la Roma. Horaþiu se referea în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", "sabatul zilei treizecia": "Horaþiu: 'Fãrã îndoialã nu ºtiu de ce doreºti sã vorbeºti în tainã cu mine, ziceai'" "Fuscuc: 'Îmi aduc bine aminte, dar într-un timp mai bun dã-mi voie sã vorbesc: astãzi este tricesima sabbata: vrei sã-i ofensãm pe evreii circumciºi?'" Dupã ce au devenit o chestiune de calcul, lungimile lunilor puteau fi cunoscute mai dinainte, fãrã a depinde de observaþie directã. Din nefericire nu ºtim când a avut loc schimbarea de la observaþie la o succesiune regulatã de luni de 30 de zile ºi de 29 de zile. Avem dovadã directã considerabilã cu privire la practica calendaristicã post-exilicã din documente iudaice datate, gãsite în Egipt, dar dovada din aceste surse a dat prilej la diferenþe de opinie asupra chestiunii calculãrii faþã de observaþie. Probabil cã persoanele oficiale care se ocupau de calendar foloseau metode de calcul în timp ce pãstrau practica de a invita martori pentru a raporta despre apariþia lunii noi în fiecare lunã sau cel puþin pentru luna Nisan. Urma în mod natural ca aceste proceduri tradiþionale sã fie pãstrate încã multã vreme dupã ce deveniserã nenecesare. În perioada când luna depindea de observarea lunii noi sau de confirmarea de cãtre martori, era incertitudine în locuri depãrtate cu privire la ziua corectã a lunii, deoarece, din cauza anumitor factori variabili, apariþia fapticã a lunii noi nu putea fi prevãzutã.

Imposibilitatea de a vedea luna nouã în seara de dupã 29 ale lunii ar fi putut sã însemne, pe de o parte, cã luna trebuie sã aibã 30 de zile, dar, pe de altã parte, cã condiþiile atmosferice nefavorabile vizibilitãþii ar fi putut sã întârzie, pentru ca sã fie vãzutã în unele locuri mai târziu decât la Ierusalim, iar diferenþa în longitudine între Palestina ºi Babilonia putea uneori sã însemne cã luna nouã ajungea sã fie vizibilã la Ierusalim dupã ce deja apusese pentru Babilonia (vezi secþiunea urmãtoare). Elementele acestea de incertitudine au continuat chiar ºi dupã ce luna nouã astronomicã, numitã "luna în conjuncþie", putea fi calculatã. Luna ºi luna lunarã observatã - Intervalul dintre Luna nouã astronomicã ºi Luna nouã vizibilã (sau luna nouã), cu care vechii semiþi îºi începeau fiecare lunã a calendarului lor lunar observat, e variabil. În timp ce Pãmântul se miºcã într-un an în jurul Soarelui; Luna înconjoarã Pãmântul de 12 ori ºi o fracþiune. În cursul fiecãrei revoluþii a Lunii (care marcheazã o lunã lunarã), corpul acela ceresc trece printre Pãmânt ºi Soare ºi; de asemenea, trece prin dreptul punctului de pe partea opusã a Pãmântului faþã de Soare. Când o vedem opusã Soarelui cu faþa ei complet luminatã de lumina Soarelui, zicem cã Luna e "plinã". Când trece între noi ºi Soare, n-o vedem deloc, deoarece partea ei dinspre noi e neluminatã. Când apare dintre Pãmânt ºi Soare ºi devine vizibilã pentru noi ca lunã nouã - adicã vedem marginea pãrþii ei luminate - spunem cã e nouã". Pentru a înþelege lucrul acesta mai bine, sã ne înmoduim o linie imaginarã care leagã centrul Pãmântului cu centrul Soarelui. Când Luna înconjoarã globul nostru, drumul ei se gãseºte într-un plan variabil înclinat dupã un anumit unghi în raport cu acela al Pãmântului; de aceea e uneori deasupra ºi alteori dedesubtul planului orbitei pãmântului, când în fiecare lunã trece printre noi ºi Soare ºi trece de linia Pãmânt-Soare. Dacã, aºa cum se întâmplã ocazional, Luna intersecteazã linia aceasta, aºa încât umbra ei cade direct pe glob, observatorii din cuprinsul umbrei aceleia vãd discul ei negru întunecând parte din Soare sau tot Soarele într-o eclipsã de Soare. De cele mai multe ori, când trece mai sus sau mai jos de linia imaginarã, nu întunecã Soarele, ci rãmâne invizibilã, ºi de aceea timpul exact al trecerii (pe care astronomii o numesc conjuncþie) nu poate sã fie observat. Timpul conjuncþiei (Luna nouã astronomicã) e dat în almanahuri ºi în unele calendare, fiind simbolizat printr-un disc negru solid. Dar nu adesea luna nouã devine vizibilã pe cerul de searã în ziua marcatã ca "lunã nouã" în almanah. Când trece în conjuncþie în cursul zilei, Luna e prea aproape în linie cu Soarele pentru a fi vãzutã în seara aceea dupã apusul soarelui. Numai dupã un interval - în medie cam o zi ºi jumãtate - se miºcã destul de departe dincolo de Soare pentru a aduce partea ei luminatã cãtre Pãmânt, îndeajuns ca sã aparã ca o lunã nouã. Când devine vizibilã, luna nouã poate fi vãzutã pe o parte a Pãmântului chiar dupã apusul soarelui, dar observatori pe alte pãrþi ale globului, mai spre est, pentru care Luna deja a ajuns, nu pot vedea luna nouã decât în seara urmãtoare. De aceea luna lunarã, începând cu observarea lunii noi, ar putea uneori sã înceapã cu o zi mai devreme în Egipt sau la Ierusalim, de exemplu, decât ar începe în Babilon.

Intervalul dintre conjuncþie ºi luna nouã vizibilã variazã nu numai cu ora conjuncþiei ºi localitatea, dar ºi cu viteza ºi unghiul cursului lunii, care sunt variabile. Când e mai redusã, Luna ia mai mult timp - poate 2 sau 3 zile - pentru ca sã se miºte destul de departe de Soare pentru a fi vãzutã. Mai departe, condiþiile atmosferice afecteazã vizibilitatea ºi în anumite sezoane, luna nouã poate fi cu totul acoperitã de nori în prima searã, ºi aºa unei luni solare de 29 de zile i s-ar putea da 30 de zile, iar luna nouã este amânatã cu o zi. Numele lunilor post-exilice - Dupã întoarcerea din exil, numele lunilor babiloniene au fost adoptate, cu ortografie uºor schimbatã, aºa cum s-a menþionat. Cât priveºte începutul anului, atât calcularea de toamnã, cât ºi cea de primãvarã, se pare cã a fost folositã în cãrþile post-exilice ale Bibliei. E de reþinut cã indiferent dacã anul e calculat din toamnã sau din primãvarã, Nisan e întotdeauna calculat ca luna întâi, Tishri a 7-a ºi Adar a 12-a. Astfel, anul civil începe cu luna a 7-a ºi se încheie cu a 6-a. Aceastã aliniere a lunilor ºi echivalentele aproximative din calendarul nostru e clarificat în tabelul urmãtor:

Calendarul Iudaic Calendarul Iudaic (Cu numele post-exilice ale lunilor derivate din Babilonia) *Nume de luni care nu sunt menþionate în Biblie ** În anii bisecþi un al doilea Adar vine dupã Adar, precedându-l pe Nisan

Anul post-exilic în Biblie - Ezechiel nu clarificã în Biblie dacã anii erei sale, începând cu exilul lui Ioiachin, erau calculaþi de la Nisan sau de la Tishri, sau erau calculaþi prin aniversãri de la data captivitãþii regelui. Dar dacã Ezechiel aºa dupã cum se susþine în general, socotea anii din primãvarã, el ar fi putut face lucrul acesta pentru cã trãia cã trãia în Babilonia ºi folosea calendarul oficial babilonia, care începea anul cu Nisanu (Nisan). În felul acesta uzul lui nu ar fi avut influenþã asupra practicii calendaristice iudaice. Hagai ºi probabil contemporanul ºi colegul sãu, Zaharia (deºi ultimul e inconcludent), sunt în general consideraþi cã au folosit anul din primãvarã, deoarece dacã evenimentele din Hagai 1,1 ºi 2,1.10 sunt legate în ordine cronologicã, lunile a 7-a ºi a 9-a urmau dupã a 6-a în anul al 2-lea al lui Dariu, cum nu ar fi putut urma dacã cu luna a 7-a începuse anul nou. Cartea Esterei, care identificã Nisan ca luna întâia, Sivana 3-a ºi Adar a 12-a nu revarsã luminã asupra faptului cum socoteau iudeii începutul anului, întrucât datele din cartea aceasta sunt date în legãturã cu acte oficiale ale conducãtorilor din cârmuirea persanã. Evenimentele ar fi probabil datate dupã calendarul babilonian pe care conducãtorii persani l-au adoptat din timpul când Ciru cucerise Babilonia.

Pe vremea lui Ezra ºi Neemia (Ezra-Neemia la origine fusese o singurã carte), existã dovada cã iudeii reîntorºi calculau anii regelui din toamnã, probabil dupã anul civil care începea cu Tishri (vezi articolul asupra Cronologiei din Vol. III). Neemia menþioneazã Chiºleu (Kislev luna a9-a) ca precedând Nisan (luna întâi) în anul al 20-lea al lui Artaxerxe (Neemia 1,1; 2,1). Evident, el gândea în termenii vechiului an de domnie al lui Iuda ºi calculând de la luna a7-a Tishri ºi nu de la anul nou persan din Nisan. Deºi evenimentele menþionate în aceste douã luni au avut loc în palatul regelui persan, cartea nu a fost scrisã decât dupã ce Neemia mersese la Ierusalim ºi se angajase la reconstruirea comunitãþii iudaice de acolo. Într-o astfel de situaþie, sub restatornicirea administraþiei iudaice în vechea capitalã a Iudeii, era natural ca sã aibã loc o reînviere a patriotismului ºi o reîntoarcere la vechiul calendar ºi la anul de domnie al lui Iuda. Mai departe, un document de la o colonie iudaicã din Egipt, scris în acelaºi secol cu Ezra ºi Neemia, aratã cã aceºti iudei din Egipt foloseau, de asemenea, un an calendaristic iudaic începând din toamnã. VI. Arheologia ºi calendarul post-exilic Document iudaic din Egipt - Acest din urmã document menþionat e unul de peste 100, scrise în aramaicã pe papirus, care au fost gãsite pe insula Elefantina pe râul Nil, în ruinele unui oraº garnizoanã de graniþã, colonizat de mercenari iudei ºi familiile lor. Aceºti papiruºi aramaici din Elefantina (uneori numiþi necorespunzãtor "Papiruºi Asuani") alcãtuiesc una dintre cele mai interesante colecþii de documente antice. Ele sunt testamente, acte juridice, împotrivacte, scrisori ºi alte documente Proverbeenind din secolul al V-lea î.Hr., secolul lui Ezra ºi al lui Neemia. În hârtiile acestea gãsim nu numai referiri la afacerile publice ºi particulare ale iudeilor locali, dar menþioneazã ºi chestiuni interesante ca: iudei în Palestina, Paºtele, un slujbaº oficial, menþionat în Biblie ºi un templu iudeu pe Elefantina, construit de coloniºti. Aceºti papiruºi, dintre care unii au fost gãsiþi încã înfãºuraþi ºi sigilaþi, ne aratã forma exactã a limbii folositã de iudei dupã exil - aramaica, o limbã de aproape înruditã cu limba ebraicã, folositã internaþional în Babilonia ºi în tot cuprinsul Imperiului Persan. De asemenea, ele ne aratã însãºi ortografia ºi caligrafia, cerneala ºi "hârtia", felul folosit pe vremea exilaþilor ºi frazeologia legalã a unui decret regal de un fel similar cu acelea citate din arhivele persane din cartea lui Ezra - pasaje aramaice care erau privite de critici ca dovedind caracterul neistoric al cãrþii. Într-adevãr aceºti papiruºi vechi din Elefantina au trezit multe controverse ºi au fost chiar priviþi ca falsuri în unele locuri din cauza formei liniilor datelor pe care mulþi dintre ei le purtau - date duble în douã calendare cu numere de ani de domnie, aparent în conflict uneori. Dar aceste date duble s-au dovedit a fi probe excelente ale autenticitãþii lor, deoarece ei sincronizeazã datele calendaristice egiptene ºi iudaice într-un fel care ne fac în

stare sã calculãm chiar zilele în care au fost scrise. Aceste date coroboreazã cronologia domniilor acelei perioade aºa cum sunt calculate în Canonul lui Ptolemeu. Coloniºtii iudei fuseserã în Egipt dinainte ca succesorul lui Cirus, Cambyses, sã fi cucerit þara ºi sã fi fãcut din ea o partea a Imperiului Persan. Dacã de prima datã sosiserã ca exilaþi dupã distrugerea Ierusalimului de cãtre Nebucadneþar, cum a fãcut grupul care l-a dus cu el pe profetul Ieremia, nu ºtim; dar referirile la religie din aceste hârtii descoperã aceleaºi condiþii pe care le deplângea Ieremia - amestecul de pãgânism cu cultul lui Iehova. În templul iudaic din Elefantina se aducea închinare lui Iehova la un loc cu alte zeitãþi pãgâne. Nu numai cã datele ºi conþinutul acestor documente iudaice sunt interesante, linia lor de date furnizeazã informaþii cu privire la calendarul iudaic al perioadei. Calendare locale, pãstrate sub domnia persanã - Când a cucerit Babilonul, Cirus Persanul nu a încorporat Babilonia în Persia sub o cârmuire Proverbeincialã, ci a anexat regatul la domeniul lui anterior ºi a luat titlul de rege al Babilonului pe lângã titlul de rege al Mediei ºi Persiei. În Babilonia, perºii au adoptat limba ºi cultura þãrii ºi au preluat calendarul babilonian. De fapt, preoþii babilonieni, custozii ºtiinþei astronomice acumulate de secole ºi ai sistemului calendaristic, au dus-o bine sub protecþia persanã ºi au fãcut noi progrese în ce priveºte reglementarea calendarului. La fel, când a adãugat Egiptul la Imperiul Persan, fiul lui Cirus, Cambyses, a continuat maºinãria conducerii de stat egiptene, dar s-a încoronat ca rege al Egiptului. Apoi a cârmuit þara printr-un guvernator care nominal era viceregele "Faraonului" persan, pãstrând sistemul legal local ºi calendarul egiptean. În vremuri de mai târziu, romanii aveau sã urmeze politica asemãnãtoare de a permite folosirea diferitelor calendare locale în Proverbeinciile rãsãritene, deºi, cu timpul, în tot cuprinsul imperiului, calendarele acestea au fost ajustate la anul Iulian de 365/4 de zile, adicã erau pãstrate numele locale ale lunilor, dar lungimile erau ajustate la 30 ºi 31 de zile etc., ca lunile romane. Sub conducerea persanã în Egipt, se pare cã actele legale erau alcãtuite în acord cu legile locale ºi datate dupã calendarul indigen; aceipapirãºi din Elefantina, ca ºi câteva excepþii, purtau linii ale datelor care prezentau ziua ºi luna egipteanã ºi anul de domnie al regelui persan, calculat dupã calendarul solar egiptean (începând cu luna Toth). Aceasta era o procedurã logicã, deoarece de la 2 cetãþeni obiºnuiþi care semnau un împotrivact în Egipt nu s-ar fi putut aºtepta sã ºtie când urmau sã aibã loc plãþile obligatorii sau expirarea împotrivactului, dacã data era scrisã în termenii unui calendar strãin. Dar aceste documente aparte erau alcãtuite de iudeii care locuiau într-o comunitate iudaicã, folosind propriul calendar, care se deosebea de acela al Egiptului. De aceea, mulþi dintre papiriuºii aceºtia purtau date duble, nu numai dupã calendarul oficial egiptean, ci ºi dupã calendarul iudaic. De exemplu, unul era datat "la 18 Elul, adicã a 28-a zi a lui Pachons, anul 15 al regelui Xerxes". Aceasta însemneazã cã documentul era semnat într-o

zi care era a 18-a a lunii lunare iudaice Elul ºi era a 28-a a lunii egiptene Pachons în anul al 15-lea al domniei regelui persan Xerxes. Un altul zice: "la 24 a lui Shebat, anul 13, adicã ziua a 9-a a lui Athyr, anul 14 a lui Darius [II] regele". Acesta dã douã numere de ani. Data era în anul al 13-lea dupã calendarul iudaic, dar în calendarul egiptean deja începuse un alt an; de unde aceeaºi datã era în anul iudaic 13 ºi anul egiptean 14 al lui Darius II. Datele acestea duble aratã cã diferitele popoare ale Imperiului Persan foloseau propriile calendare. Deºi sub conducere persanã, egiptenii au pãstrat calendarul lor solar (de fapt, ei l-au pãstrat totdeauna ºi au transmis Romei anul de 365 de zile ºi, prin Roma, la noi). Mai departe, iudeii, ca minoritate în Egipt erau liberi sã foloseascã propriul calendar, deºi se deosebea de acela al Egiptului. Datarea legalã pentru aceste documente se pare cã o fost forma egipteanã, deoarece, dacã se dãdea numai o datã, ea era în general în formulã egipteanã, cu anul regelui calculat dupã calendarul egiptean. Însã multe dintre ele purtau datã dublã, egipteanã ºi iudaicã. Problema reconstruirii unui calendar antic - Întrucât calendarul egiptean pentru perioada aceasta e cunoscut, echivalent Iulian al datei egiptene poate fi fixat. Chiar dacã anul este necunoscut, el poate fi dedus din sincronismul datei lunare cu cea solarã, deoarece data lunarã, mutându-se cel puþin cu 10 zile într-un an, poate corespunde cu data din anul solar egiptean numai o datã la aprox. 25 de ani. Astfel, aceºti papiruºii cu datã dublã pot fi dataþi în ºcoala iulianã î.Hr. Prin folosirea acestor date stabilite ca puncte de control, un tabel al calendarului iudeu, aºa cum era folosit în Egipt, poate fi reconstruit pentru o mare parte a secolului al V-lea cu o mai mare mãsurã de exactitate de cum poate fi fãcut pentru acela al Babilonului, deºi calendarul babilonian poate fi schiþat, aproximativ., pentru o perioadã mult mai lungã. Pentru calendarul egiptean ºi cel iulian, vezi Vol. I, p. 176. 177. Întrucât datele multora dintre papiriuºii aceºtia pot fi determinate pânã la o diferenþã de o zi, în fiecare caz, datele acelei luni întregi sunt cunoscute cu aceeaºi precizie. Existã posibilitatea diferenþei de o zi, uneori douã, în datarea exactã a altor luni ale anului aceluia, dacã începutul lunii încã depindea de observarea lunii. Timpul lunii noi astronomice, adicã timpul conjuncþiei ei, poate fi calculat pentru fiecare dintre lunile acestea din tabele lunare moderne, dar intervalul dintre conjuncþia invizibilã ºi luna nouã vizibilã e variabil. Dacã dorim sã stabilim datele unei luni noi iudaice antice, putem calcula din tabele astronomice timpul exact al conjuncþiei pentru acel an din antichitate ºi pentru a aprecia ziua întâi a lunii noi luând în considerare ora conjuncþiei dupã timpul local de la Ierusalim, cum ºi viteza ºi înclinaþia lunii. Dar nu putem fi siguri de exactitatea deplinã în reconstruirea acelui an calendaristic vechi, aºa cum a funcþionat în realitate, deoarece nu putem fi siguri cã ºtim toþi factorii variabili din observarea lunii noi (vezi p. 115.116) ºi nici nu ºtim dacã anul era calculat prin calculare sau prin observare în cursul perioadei cuprinse de papiruºii aramaici elefantini. R.A. Parker ºi W.H. Dubberstein au reconstruit o schemã a cronologiei babiloniene, începând din anul 626 î.Hr. În monografia aceasta, ei au publicat tabele calendaristice

babiloniene cuprinzând un numãr de secole, bazat pe anumite date fixe ºi pe oarecare lunã a 13-a raportate din relatãri antice ºi completate cu date calculate. Tabelele acestea sunt foarte folositoare ca o aproximare. Autorii au luat în considerare ºi o incertitudine în multe cazuri, ca: unde erau înserate lunile, ºi permit o eroare de plus sau minus o zi în câteva dintre luni. ªi aceasta este o exactitate rezonabilã pentru reconstruirea unui calendar lunar antic. Întrucât atât de multe elemente variabile sunt cuprinse în determinarea locului zilei întâi a lunii, determinarea locului restului zilelor din fiecare lunã e la fel de incertã; de aceea, luna plinã (ce poate fi fixatã exact prin calcul astronomic) nu vine întotdeauna în aceeaºi zi a lunii lunare. În perioada acestor papiri ea varia de la a 13-a la a 15-a. Chiar în puncte unde un raport antic fixeazã fãrã semnede întrebare o datã sau o serie de date lunare, calendarul nu poate fi reconstruit dincolo de acel an anumit fãrã posibilitatea de a avea o diferenþã de o lunã, în afarã de cazul când e cunoscut locul lunii a 13-a inserate. Numai din secolul al IV-lea î.Hr., babilonienii au fost preciºi în inserarea a 7 luni suplimentare la fiecare 19 ani ºi nu cunoaºtem dacã iudeii întotdeauna le inserau la intervale regulate. Totuºi, când existã documente-sursã antice, putem fi destul de siguri. Dacã avem tãbliþe babiloniene indicând cã un an anumit avea 13 luni, lunile calendaristice ale acelui an babilonian pot fi identificate cu o certitudine rezonabilã; ºi, dacã avem un sincronism care identificã o zi a unei anumite luni lunare cu o zi a unui calendar cunoscut, ca în papiruºii iudei cu dublã datare din Egipt, chiar ºi zilele acelei luni pot fi cunoscute. Din motivul acesta, pentru o perioadã în secolul al V-lea î.Hr., calendarul iudeu, aºa cum era folosit de scriitorii acestor papiruºi, poate fi reconstruit cu exactitate aproximativã. Un astfel de calendar, lucrat de probã de Lynn H. Wood ºi Siegfried H. Horn, a fost tabelizat, prezentând ziua întâi a fiecãrei luni iudaice de la 470 la 400 î.Hr. (vezi articolul despre cronologie din Vol. III al acestui comentariu). Calendarul iudaic în Egipt - Un studiu al acestei tabelizãri ºi al celor 14 papiruºi cu datare dublã pe care e bazatã clarificã urmãtoarele 12 caracteristici ale calendarului iudaic post-exilic: 1. Iudeii aceºtia datau prin propriul calendar iudaic, diferind uºor de sistemul babilonian. 2. Spre deosebire de persani, dar la fel cu repatriaþii iudei de la Ierusalim (Neemia 1,1; 2,1; vezi p. 117), ei calculau anii domniei regale din toamnã ºi nu din primãvarã. 3. Spre deosebire de egipteni, dar potrivit cu vechea deprindere a Iudeii, ei considerau intervalul de la urcarea la tron a regelui pânã la urmãtoarea zi de anul nou ca "an de urcare la tron" (vezi p. 138), dupã care începea "primul an" al domniei. 4. Ei adoptaserã, în ortografia aramaicã, numele babilonian al lunilor, toate cele 12 apãrând în aceºti papiruºi.

5. Deºi nu se menþioneazã un al doilea Adar, intervalele dintre datele anumitor papiruºi aratã folosirea unei a 13-a luni la diferite timpuri. 6. Dacã nu cunoºteau un ciclu fix de 19 ani ca atare, evident foloseau echivalentul lui prin aceea cã intervalele dintre aceºti papiruºi cu datã dublã implicã o medie de 7 lunii a 13-a la fiecare 19 ani. 7. Aceºti ani de 13 luni erau, probabil, aliniaþi cu anii de 13 luni din calendarul babilonian, cu excepþia variaþiunilor dintre anul al 16-lea ºi al 17-lea ai ciclului babilonian. Lucrul acesta nu poate fi verificat în prezent în puncte îndestulãtoare pentru a fi concludent, deoarece sunt mai puþine relatãri despre 13 luni babiloniene în decursul perioadei decât pentru una mai timpurie sau mai târzie. Obiceiul babilonian predominant (ulterior o regulã fixatã) era de a insera un al doilea Elul ºi nu un al doilea Adar, în fiecare al 17-lea an al ciclului lor. 8. Aceºti iudei par sã nu fi folosit un al doilea Elul. Dintre trei papiruºi dataþi în al 17-lea an, unde ar fi trebuit sã-l aºteptãm, doi nu dovedesc practica, ºi unul dovedeºte precis cã ei nu au calculat un al doilea Elul în anul acela. 9. Dovezile nu sunt în prezent destul de concludente cã acest calendar era bazat pe calcul ºi nu pe observarea lunii, deoarece legãtura datelor calendaristice cu luna au fost interpretate în ambele feluri din cauza factorilor variabili. Dar sunt indicaþii cã era calculat. 10. Deºi nu sunt dovezi concludente de calculare a lungimii lunilor în perioada acea (nr 9), e interesant de notat cã o posibilã succesiune de luni de 29 de zile ºi de 30 de zile de la Nisan la Tishri, care ar fi permis acelaºi numãr de zile între Paºte ºi Corturi, e compatibilã cu datele de pe aceºti papiruºi. Un calendar reconstruit, bazat pe aceastã secvenþã, e în mod just consecvent cu miºcãrile actuale ale lunii. 11 Nisan pare sã fi fost ferit, în mãsura în care e vorba de anii reprezentaþi de aceºti papiruºi, de a se muta mai devreme de echinocþiul vernal( Afarã de cazul cã divergenþa menþionatã în nota 5 trebuie sã fie acceptatã). Adicã, dacã luna care urmeazã dupã Adar începea înainte de echinocþiu, era fãcut al doilea Adar, iar Nisan era amânat pânã în luna urmãtoare. (Aceasta împotrivazice opinia ulterioarã a rabinilor cã, în perioada post-exilicã, Paºtele venea în întâia lunã plinã dupã echinocþiul vernal.) 12. Nu existã indicaþie cu privire la practica de ajustare a lungimii anului pentru a preveni Paºtele ºi alte sãrbãtori sã cadã în anumite zile ale sãptãmânii, aºa cum era fãcut în revizuirea mai târzie a calendarului la mult timp dupã vremea lui Hristos. Coloniºtii iudei din Egipt care au scris aceºti papiruºi erau în corespondenþã cu fraþii lor reîntorºi în Palestina, dar nu ºtim dacã erau în contact destul de strâns pentru a-i face în stare sã pãstreze intercalarea celei de-a 13-a lunã în sincronism exact cu socoteala urmatã

la Ierusalim (Anumite dovezi, neconcludente au dus pe unii cãrturari sã creadã cã aceºti coloniºti au uitat la o anumitã perioadã sã facã bine ajustarea; cã intercalând prea puþine luni a 13-a au permis calendarului lor sã se abatã de la ciclul normal de 19 ani, anul începând prea devreme ºi apoi, prin contact mai strâns cu iudaismul reînviat din Palestina, au corectat eroarea intercalând luna extra mai des. Lucrul acesta uºor s-ar fi putu întâmpla, dar dovezile sunt bazate pe date duble care sunt neconcludente sau disputate. Dacã lucrul acesta a avut loc, ar fi interesant de a cunoaºte cauza posibil faptul cã recolta de orz din Egiptul de sud, venind mai timpuriu decât în Palestina, nu ar fi putut fi de încredere ca ºi ghid.). E lucru remarcabil cã aceºti papiruºi cu datare dublã, care nu ar fi putut supravieþui la Ierusalim, dar care au fost pãstraþi în climatul mai uscat al unui avanpost iudaic din Egipt, au ieºit acum la ivealã pentru a ne da o licãrire despre calendarul post-exilic în funcþie. Documentele acestea îi aratã pe iudei (1) þinând la propriul fel de a calcula, care era independent de acela al vecinilor lor egipteni; (2) deosebindu-se de sistemul babilonian al stãpânitorilor lor persani, pe care mulþi învãþaþi au susþinut cã l-au adoptat ca niºte sclavi. De asemenea, nu pare cã aceºti iudei sã ºtie ceva cu privire la anumite reguli atribuite lor de cãtre tradiþiile mult mai târzii ale Miºnei ºi Ghemarei (vezi p. 107, nota 2), din primele secole ale Erei Creºtine. VII. Diferit de calendarul rabinic ulterior Calendarul iudaic ºi variantele sectare în perioadele intertestamentale ºi ale Noului Testament sw întind dincolo de hotarele acestui articol. Dar în Miºna ºi apoi în Ghemara, scrise în primele secole creºtine, gãsim câteva crâmpeie de informaþii cu privire la calendarul iudaic la sfârºitul celui de al II-lea secol î.Hr. ºi mai târziu, cea mai mare parte dintre ele în formã de tradiþii ale practicilor mai timpurii. În Miºna gãsim dãri de seamã despre examinarea martorilor înaintea Sinedriului cu privire la apariþia lunii noi ºi vestirea lunii noi la regiuni depãrtate cu ajutorul semnalelor de foc. Întrebãrile puse cu privire la forma lunii noi ar pãrea sã indice cã prima lunã nouã vizibilã cu ochiul liber, probabil, nu era luatã în considerare, ci numai faza de "corn", indicând cã un interval mai lung putea fi calculat de la conjuncþie la lunã nouã. Alte întrebãri par sã arate cã examinatorii erau mai puþin interesaþi în cãutarea informaþiei decât în obþinerea confirmãrii cunoºtinþei pe care ei deja o aveau prin calculare. Cu siguranþã, rabinii aratãu cã procedura formalã a notãrii vizibile a lunii noi era urmatã mai departe din precedenþã multã vreme dupã ce principiile calculãrii erau cunoscute. În argumentele talmudice, unele fãrã îndoialã datând nu mai departe de secolul al V-lea d.Hr., concepþii mai târzii sunt uneori aplicate în mod eronat la vremuri mai timpurii; deci aceste autoritãþi tradiþionale împotrivadictorii trebuie sã fie folosite cu prudenþã. De exemplu, convingerea cã 16 Nisan s-ar fi putut muta înapoi pânã aproape de echinocþiul

de primãvarã este în opoziþie cu faptele seceriºului orzului ºi cu dovada documentelor-sursã din perioada post-exilicã. Referiri tradiþionale la luna plinã la Paºte pot sã arate eforturi de a stabiliza luna în raport cu luna plinã, cel puþin în Nisan, deºi papiruºii din secolul al V-lea nu dau nici o sugestie cu privire la aceasta. E foarte probabil cã, în perioada celui de al doilea Templu, lunile erau cel puþin în parte regulate prin ceva mai mult decât simpla observaþie din lunã în lunã, dar nu putem ºti siguri din sursele disponibile cât de timpuriu ºi în ce mãsurã era folositã calcularea. Cu timpul, dupã distrugerea Ierusalimului de cãtre romani ºi dispersarea ºi persecutarea iudeilor de cãtre împãraþi mai târzii, practica reglementãrii calendarului de la Ierusalim a fost abandonatã în mod inevitabil ºi a fost pusã în schimb o schemã arbitrarã, aºa încât iudeii din toate þãrile sã poatã socoti data sfintelor sãrbãtori într-un mod armonios. De aici înainte, iudeii din Babilonia sau de oriunde puteau sã-ºi adapteze calendarul prin mijloace artificiale indiferent de seceriºul orzului în Iudeea sau apariþia lunii la Ierusalim. S-a calculat cândva cã aºa revizuit, dupã cum se presupune în secolul al IV-lea, calendarul a fost transmis într-un mod neschimbat pânã în timpul de faþã, dar cei mai mulþi autori gândesc acum cã reforma a fost o creºtere treptatã, luând mai multe secole, încorporând tradiþii mai timpurii ºi dezvoltãri ulterioare. Unele dintre disputele medievale între apãrãtorii rabinici ai calendarului fix ºi karaiþii, care încercau sã pãstreze regula observãrii ºi a seceriºului orzului, aratã cã problema calendarului era încã vie. Actuala succesiune de 7 a lunii a 13-a în fiecare ciclu de 19 ani ºi numãrarea anilor consecutiv de la o presupusã erã a creaþiei( Anii al 3-lea, al 6-lea, al 8-lea, al 11-lea, al 14-lea ºi al 19-lea ai fiecãrui ciclu calculat de la un început teoretic în 3761 î.Hr. Aceasta înseamnã cã 1975/76 e calculat al 17-lea an al unui ciclu, cu un al doilea Adar în primãvara lui 1976) n-au fost adoptate de cãtre iudei decât în evul mediu. Bibliografie Cele mai multe tratate asupra calendarului sunt ca un tot, nesatisfãcãtoare, fiind sau demodate, sau preocupate mai ales cu forma post-biblicã a calendarului ºi nu cu aceea a timpurilor biblice, sau bazate pe teorii ale unei date târzii a legii mozaice sau a caracterului pur babilonian al calendarului post-exilic. Însã cititorul netehnic nu doreºte sã fie îndreptat cãtre fãrâme de material-sursã. De aceea, lista aceasta este scurtã. Talmudul Babilonian [Traducerea englezã Soncino]. Redactat de I. Epstein. 34 de volume: The Soncino Press, 1935-48. Talmudul cuprinde Legea oralã, sau Miºna, alternând secþiune dupã secþiune cu Ghemara, sau expunerea extinsã a Miºnei prin comentarii, adãugiri ºi diferite interpretãri ale rabinilor din Babilonia din secolul al 3-lea pânã în

secolul al 5-lea. Tractatul Rosh Hashanah (în volumul Seder Mo'ed VII) se ocupã cu sãrbãtoarea de Anul Nou ºi cu anumite aspecte ale calendarului. Reprezentând tradiþii ulterioare, nu se ocupã direct cu calendarul Vechiului Testament. BURNABY, SHERRARD BEAUMONT. Elements of the Jewish and Muhamadan Calendars. Londra: George Bell & Sons, 1901. p. 554. O tratare extinsã (p.1-364), demodatã, dar conþinând ici ºi colo informaþii ajutãtoare, deºi mare parte din ea aparþine calendarului iudaic rabinic ºi modern. HORN, SIEGFRIED H. ºi WOOD, LYNN H. The Chronology of Ezra 7. Washington: "Review and Herald",1953. p. 160. Lucrarea aceasta fãcutã de doi dintre colaboratorii la aceste comentariu, care se ocupã mai ales cu un alt subiect, conþine capitole despre "Calendare civile antice", "Calendarul ebraic pre-exilic" ºi "Calendarul iudeu post-exilic" cum ºi o explicaþie detailatã a datelor papiruºilor elefantini. Deºi se ocupã indirect cu calendarul iudaic, dã surse documentare ºi se referã la autori asupra multor puncte specifice care au legãturã cu acest subiect. PARKER, RICHARD A. ºi DUBBER STEIN, WALDO H. Babylonian Chronology, 626 B.C. - A.D. 45. Ed a 2-a Chicago: The University of Chicago Press, 1994. p. 46 Conþine o tabelizare a zilei întâi a fiecãrei luni a calendarului babilonian pentru perioada aceasta, aºa cum e apreciatã din tabele de lunã nouã, indicând cunoscuta lunã a 13-a, aºa cum e atestat de dovezi-surse antice. O aproximare folositore cu date calendaristice lunare pentru Babilon, deºi autorii permit o eroare de o zi în 30% din cauza elementelor de incertitudine; ºi pentru date în Palestina trebuie sã fie permisã o margine mai largã, din cauza diferenþelor în longitudine.