CUPRINS/CONTENT

Rolul structurii pieþei în restructurarea sectorului energetic din RomâniaThe role of market structure in the restructuring of Romanian power sectorOana DIACONU, Gheorghe OPRESCU, Russell PITTMAN

O analizã economicã a practicilor de ruinare ºi de vânzare cu preþ redusUne analyse economique des pratiques de predation et vente a bas prix Anne PERROT

Reuniunea de la Davos – noi tendinþe în planul dezvoltãrii globaleThe Davos Reunion – new trends in global development József Nándor NEMENYI

Politica în domeniul energiei – între rigorile Tratatului de la Lisabona ºi tendinþele globalizãriiThe policy in the energy field – between the rigours of the Lisbon Treaty and the globalization trendsCristiana OPRESCU

Abuz de poziþie dominantã. Apãrarea de tipul “rãspuns la acþiunile pe piaþã ale competitorilor” Abuse of dominant position. Meeting the competition defenseCiprian SCURT

Condiþii discriminatorii stabilite pe piaþa serviciilor de investigaþie medicalã paraclinicã de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi Casa Naþionalã de Asigurãri de SãnãtateDiscriminatory conditions established by the Ministry of Health and National Health Insurance House on the market of para-clinical medical investigation services Marilena TEODORESCU

Evoluþia conceptului de “dominanþã colectivã” în cazul abuzului de poziþie dominantã. Aspecte teoretice ºi jurisprudenþãThe evolution of the concept of “collective dominance” in the case of the abuse of dominant position. Theoretical aspects and case lawLucian BOZIAN

Noutãþi europene în domeniul concurenþei ºi ajutorului de statEuropean news in the competition and state aid fieldCarmen BUCUR

2

3

1617

2425

28

29

36

37

42

43

48

49

5657

2

Politica energeticã a UE, reflectatã în Directivele europene privind piaþa energiei electrice din 1996 ºi

52003, ºi în relativ recenta Carte Verde , a solicitat separarea pe verticalã a operatorilor de transport ºi distribuþie, deschiderea treptatã a pieþelor naþionale, o mai bunã reglementare a accesului la sistemele de reþele, independenþa autoritãþilor naþionale de reglementare, liberul acces în sectorul de producþie ºi o piaþã energeticã unicã europeanã.

6Potrivit Directivei europene nr. 54/2003 pânã în iulie 2007 Statele Membre trebuia sã stabileascã un regim de acces reglementat al terþilor la reþelele de transport ºi distribuþie; sã implementeze separarea legalã a sectorului de furnizare de cel de transport ºi distribuþie; sã deschidã piaþa pentru toate categoriile de consumatori; sã reglementeze regimul comerþului transfrontalier ºi sã creeze o autoritate independentã de reglementare a pieþei (Jamasb ºi Politt, 2005).

România este în plin proces de restructurare a sectorului de energie electricã, în conformitate cu directivele UE, fiind înaintea unor state membre mai vechi, în privinþa anumitor etape ale procesului de reformare a acestui sector.

În perioada 1998-2000, sistemul monopolist integrat vertical a fost divizat în cinci companii de stat separate: câte una pentru producþie nuclearã (Nuclearelectrica), producþie hidro (Hidroelectrica), producþie termo (Termoelectrica), transport (Transelectrica) ºi distribuþie (Electrica). Din acel moment, funcþia de distribuþie a fost împãrþitã între opt companii regionale, cinci dintre acestea fiind privatizate-vândute unor cumpãrãtori strãini (Electrica Oltenia cãtre CEZ, Electrica Moldova cãtre E.ON, iar Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat ºi Electrica Dobrogea cãtre Enel). Termoelectrica a fost de asemenea divizatã orizontal. Cele mai importante companii ce sunt controlate de Termoelectrica sunt complexurile energetice integrate vertical, Turceni,

ROLUL STRUCTURII PIEÞEI ÎNRESTRUCTURAREA SECTORULUI

ENERGETIC DIN ROMÂNIA1Oana DIACONU2Gheorghe OPRESCU

Russell PITTMAN3

ROLUL STRUCTURII PIEÞEI ÎNRESTRUCTURAREA SECTORULUI

ENERGETIC DIN ROMÂNIA1Oana DIACONU2Gheorghe OPRESCU3Russell PITTMAN

4REZUMAT

Urmând exemplul altor câteva state UE dar ºi directivele europene din domeniul energiei electrice, România este în proces de restructurare a sectorului energetic. Sectoarele de producþie, transport ºi distribuþie au fost separate unul de celãlalt,au fost create câteva companii regionale de distribuþie, iar procesul de înfiinþare a companiilor de producþie independente a început. Cu toate acestea, deºi unul din marile obiective ale restructurãrii, atât în România cât ºi în alte þãri, îl reprezintã crearea concurenþei între companiile producãtoare, în practicã acest lucru s-a dovedit a fi dificil de realizat. Una dintre lecþiile din experienþa europeanã de restructurare a sectorului energetic este aceea cã structura pieþei are un rol crucial pentru competitivitatea sa viitoare. Structura pieþelor de energie mature europene nu poate fi uºor modificatã, iar efectele acesteia în privinþa competitivitãþii pe piaþã sunt dificil de reglementat ex-post. În România, procesul de restructurare este în curs de desfãºurare, iar structura pieþei permite încã intervenþia guvernamentalã. În acest articol, analizãm structura competitivã a sectorului de producþie din România, aºa cum se prezintã ea în acest moment în urma procesului de restructurare. Constatãrile noastre evidenþiazã faptul cã deºi au fost create condiþii premergãtoare favorabile, competitivitatea viitoare a sectorului depinde într-o mãsurã importantã de modul în care procesul de restructurare va continua. În acest context prezentãm câteva propuneri recente de consolidare a sectorului de producþie ºi reliefãm faptul cã, odatã adoptate, acestea ar putea distorsiona semnificativ concurenþa în viitor.

Cuvinte cheie: structura pieþei, restructurare, competitivitate, sectorul energiei electrice, România.Clasificare JEL: L22, L43, L51, L94, P23.

1 Lector, Departamentul de Management, Catedra de Economie, Universitatea “Politehnica” Bucureºti;2Profesor, Departamentul de Management, Catedra de Economie, Universitatea “Politehnica” Bucureºti; preºedinte al Consiliului Concurenþei; punctele de vedere exprimate nu aparþin Consiliului Concurenþei;3 Director Cercetare Economicã ºi Director – Asistenþã Tehnicã Internaþionalã, Grupul de Analizã Economicã, Divizia Antitrust, Departamentul de Justiþie al Statelor Unite; punctele de vedere exprimate nu aparþin Departamentului de Justiþie al Statelor Unite;4 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Lucian Bozian;5 Cartea Verde. O strategie europeanã pentru energie sigurã, competitivã ºi sustenabilã, COM (2006) final, Bruxelles, 8 Martie.6 Directiva 2003/54/EC a Parlamentului European ºi a Consiliului din 26 iunie 2003 referitoare la regulile comune pentru piaþa internã de energie care anuleazã Directiva 96/92/EC.

3

THE ROLE OF MARKET STRUCTURE IN THE RESTRUCTURING OF ROMANIAN POWER SECTOR

7Oana DIACONU8Gheorghe OPRESCU

9Russell PITMAN

THE ROLE OF MARKET STRUCTURE IN THE RESTRUCTURING OF ROMANIAN POWER SECTOR

7Oana DIACONU8Gheorghe OPRESCU

9Russell PITMAN

ABSTRACT

Following the example of some other European countries and the EU Directives on Electricity, Romania is in the process of restructuring its electricity sector. The generation, transmission, and distribution sectors have been separated from each other, several regional distribution companies have been created, and the process of creating independent generation companies has begun. However, while one of the main goals of restructuring, in Romania and elsewhere, is to create competition among generation companies, in practice this has proved to be sometimes very difficult to achieve. One of the lessons of the EU experience with electricity sector restructuring is that the market structure has a crucial role for its future competitiveness. The structure of the mature EU power markets cannot be easily altered and its effects on market competition are hard to regulate ex-post. In Romania the process of restructuring is on going and the market structure is still amenable to government intervention. In this paper we examine the likely competitive structure of the Romanian generation sector, as it resulted so far from the restructuring process. Our results suggest that although favorable initial conditions have been created, the future competitiveness of the sector hinges crucially on how the restructuring process will continue. In this context we discuss some recent proposals of “consolidating” the generation sector and point out that, if adopted, they are likely to significantly distort competition in the future.

Keywords: market structure, restructuring, competitiveness, electricity sector, Romania.JEL classification: L22, L43, L51, L94, P23.

The energy policy of EU, reflected in the EU Electricity Market Directives of 1996 and 2003, and the more

10recent Green Paper , called for vertical unbundling of transmission and distribution operators, gradual opening of the national markets, better regulation of access networks, independence of national regulators, free entry to generation and a single European energy market.

11According to EU Directive 54/2003 by July 2007 the Member Countries should establish a regulated third party access regime to transmission and distribution networks; implement the legal separation of supply from transmission and distribution; open the market for all categories of consumers; establish a regulated regime for cross border trade and set up an independent market regulator (Jamasb and Politt, 2005).

Romania is well along in the process of restructuring its electricity industry in compliance with European Union directives, being ahead of several older member states in certain areas of electricity sector reform.

Over the 1998-2000 period the vertically integrated, state-owned monopoly was divided into five separate state-owned enterprises: one each for nuclear generation (Nuclearelectrica), hydro generation (Hidroelectrica), thermal generation (Termoelectrica), transmission (Transelectrica), and distribution (Electrica). Since then the distribution function has been further divided into eight regional companies, with five of these privatized to foreign buyers (Electrica Oltenia to CEZ, Electrica Moldova to E.ON, and Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat and Electrica Dobrogea to Enel). Termoelectrica has been also further horizontally unbundled. The most important entities that were spun off Termoelectrica were the vertically integrated Energy Complexes, Turceni, Rovinary and Craiova, created in 2004 by integrating the brown coal mine previously belonging to the Oltenia National

7 Lecturer Department of Economics and Management, Economic Department, Polytechnic University of Bucharest;8 Professor, Department of Economics and Management, Economic Department, Polytechnic University of Bucharest;President of the Romanian Competition Council; the opinions expressed do not represent the points of view of the Competition Council;9 Director of Economic Research and Director of International Technical Assistance, Economic Analysis Group, Antitrust Division, U.S. Department of Justice;the opinions expressed do not represent the points of view of the U.S. Department of Justice;10Green Paper. A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy, COM(2006)105 final, Bruxelles, March 8.11 Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council of 26 June 2003 concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC.

2

Politica energeticã a UE, reflectatã în Directivele europene privind piaþa energiei electrice din 1996 ºi

52003, ºi în relativ recenta Carte Verde , a solicitat separarea pe verticalã a operatorilor de transport ºi distribuþie, deschiderea treptatã a pieþelor naþionale, o mai bunã reglementare a accesului la sistemele de reþele, independenþa autoritãþilor naþionale de reglementare, liberul acces în sectorul de producþie ºi o piaþã energeticã unicã europeanã.

6Potrivit Directivei europene nr. 54/2003 pânã în iulie 2007 Statele Membre trebuia sã stabileascã un regim de acces reglementat al terþilor la reþelele de transport ºi distribuþie; sã implementeze separarea legalã a sectorului de furnizare de cel de transport ºi distribuþie; sã deschidã piaþa pentru toate categoriile de consumatori; sã reglementeze regimul comerþului transfrontalier ºi sã creeze o autoritate independentã de reglementare a pieþei (Jamasb ºi Politt, 2005).

România este în plin proces de restructurare a sectorului de energie electricã, în conformitate cu directivele UE, fiind înaintea unor state membre mai vechi, în privinþa anumitor etape ale procesului de reformare a acestui sector.

În perioada 1998-2000, sistemul monopolist integrat vertical a fost divizat în cinci companii de stat separate: câte una pentru producþie nuclearã (Nuclearelectrica), producþie hidro (Hidroelectrica), producþie termo (Termoelectrica), transport (Transelectrica) ºi distribuþie (Electrica). Din acel moment, funcþia de distribuþie a fost împãrþitã între opt companii regionale, cinci dintre acestea fiind privatizate-vândute unor cumpãrãtori strãini (Electrica Oltenia cãtre CEZ, Electrica Moldova cãtre E.ON, iar Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat ºi Electrica Dobrogea cãtre Enel). Termoelectrica a fost de asemenea divizatã orizontal. Cele mai importante companii ce sunt controlate de Termoelectrica sunt complexurile energetice integrate vertical, Turceni,

ROLUL STRUCTURII PIEÞEI ÎNRESTRUCTURAREA SECTORULUI

ENERGETIC DIN ROMÂNIA1Oana DIACONU2Gheorghe OPRESCU

Russell PITTMAN3

ROLUL STRUCTURII PIEÞEI ÎNRESTRUCTURAREA SECTORULUI

ENERGETIC DIN ROMÂNIA1Oana DIACONU2Gheorghe OPRESCU3Russell PITTMAN

4REZUMAT

Urmând exemplul altor câteva state UE dar ºi directivele europene din domeniul energiei electrice, România este în proces de restructurare a sectorului energetic. Sectoarele de producþie, transport ºi distribuþie au fost separate unul de celãlalt,au fost create câteva companii regionale de distribuþie, iar procesul de înfiinþare a companiilor de producþie independente a început. Cu toate acestea, deºi unul din marile obiective ale restructurãrii, atât în România cât ºi în alte þãri, îl reprezintã crearea concurenþei între companiile producãtoare, în practicã acest lucru s-a dovedit a fi dificil de realizat. Una dintre lecþiile din experienþa europeanã de restructurare a sectorului energetic este aceea cã structura pieþei are un rol crucial pentru competitivitatea sa viitoare. Structura pieþelor de energie mature europene nu poate fi uºor modificatã, iar efectele acesteia în privinþa competitivitãþii pe piaþã sunt dificil de reglementat ex-post. În România, procesul de restructurare este în curs de desfãºurare, iar structura pieþei permite încã intervenþia guvernamentalã. În acest articol, analizãm structura competitivã a sectorului de producþie din România, aºa cum se prezintã ea în acest moment în urma procesului de restructurare. Constatãrile noastre evidenþiazã faptul cã deºi au fost create condiþii premergãtoare favorabile, competitivitatea viitoare a sectorului depinde într-o mãsurã importantã de modul în care procesul de restructurare va continua. În acest context prezentãm câteva propuneri recente de consolidare a sectorului de producþie ºi reliefãm faptul cã, odatã adoptate, acestea ar putea distorsiona semnificativ concurenþa în viitor.

Cuvinte cheie: structura pieþei, restructurare, competitivitate, sectorul energiei electrice, România.Clasificare JEL: L22, L43, L51, L94, P23.

1 Lector, Departamentul de Management, Catedra de Economie, Universitatea “Politehnica” Bucureºti;2Profesor, Departamentul de Management, Catedra de Economie, Universitatea “Politehnica” Bucureºti; preºedinte al Consiliului Concurenþei; punctele de vedere exprimate nu aparþin Consiliului Concurenþei;3 Director Cercetare Economicã ºi Director – Asistenþã Tehnicã Internaþionalã, Grupul de Analizã Economicã, Divizia Antitrust, Departamentul de Justiþie al Statelor Unite; punctele de vedere exprimate nu aparþin Departamentului de Justiþie al Statelor Unite;4 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Lucian Bozian;5 Cartea Verde. O strategie europeanã pentru energie sigurã, competitivã ºi sustenabilã, COM (2006) final, Bruxelles, 8 Martie.6 Directiva 2003/54/EC a Parlamentului European ºi a Consiliului din 26 iunie 2003 referitoare la regulile comune pentru piaþa internã de energie care anuleazã Directiva 96/92/EC.

3

THE ROLE OF MARKET STRUCTURE IN THE RESTRUCTURING OF ROMANIAN POWER SECTOR

7Oana DIACONU8Gheorghe OPRESCU

9Russell PITMAN

THE ROLE OF MARKET STRUCTURE IN THE RESTRUCTURING OF ROMANIAN POWER SECTOR

7Oana DIACONU8Gheorghe OPRESCU

9Russell PITMAN

ABSTRACT

Following the example of some other European countries and the EU Directives on Electricity, Romania is in the process of restructuring its electricity sector. The generation, transmission, and distribution sectors have been separated from each other, several regional distribution companies have been created, and the process of creating independent generation companies has begun. However, while one of the main goals of restructuring, in Romania and elsewhere, is to create competition among generation companies, in practice this has proved to be sometimes very difficult to achieve. One of the lessons of the EU experience with electricity sector restructuring is that the market structure has a crucial role for its future competitiveness. The structure of the mature EU power markets cannot be easily altered and its effects on market competition are hard to regulate ex-post. In Romania the process of restructuring is on going and the market structure is still amenable to government intervention. In this paper we examine the likely competitive structure of the Romanian generation sector, as it resulted so far from the restructuring process. Our results suggest that although favorable initial conditions have been created, the future competitiveness of the sector hinges crucially on how the restructuring process will continue. In this context we discuss some recent proposals of “consolidating” the generation sector and point out that, if adopted, they are likely to significantly distort competition in the future.

Keywords: market structure, restructuring, competitiveness, electricity sector, Romania.JEL classification: L22, L43, L51, L94, P23.

The energy policy of EU, reflected in the EU Electricity Market Directives of 1996 and 2003, and the more

10recent Green Paper , called for vertical unbundling of transmission and distribution operators, gradual opening of the national markets, better regulation of access networks, independence of national regulators, free entry to generation and a single European energy market.

11According to EU Directive 54/2003 by July 2007 the Member Countries should establish a regulated third party access regime to transmission and distribution networks; implement the legal separation of supply from transmission and distribution; open the market for all categories of consumers; establish a regulated regime for cross border trade and set up an independent market regulator (Jamasb and Politt, 2005).

Romania is well along in the process of restructuring its electricity industry in compliance with European Union directives, being ahead of several older member states in certain areas of electricity sector reform.

Over the 1998-2000 period the vertically integrated, state-owned monopoly was divided into five separate state-owned enterprises: one each for nuclear generation (Nuclearelectrica), hydro generation (Hidroelectrica), thermal generation (Termoelectrica), transmission (Transelectrica), and distribution (Electrica). Since then the distribution function has been further divided into eight regional companies, with five of these privatized to foreign buyers (Electrica Oltenia to CEZ, Electrica Moldova to E.ON, and Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat and Electrica Dobrogea to Enel). Termoelectrica has been also further horizontally unbundled. The most important entities that were spun off Termoelectrica were the vertically integrated Energy Complexes, Turceni, Rovinary and Craiova, created in 2004 by integrating the brown coal mine previously belonging to the Oltenia National

7 Lecturer Department of Economics and Management, Economic Department, Polytechnic University of Bucharest;8 Professor, Department of Economics and Management, Economic Department, Polytechnic University of Bucharest;President of the Romanian Competition Council; the opinions expressed do not represent the points of view of the Competition Council;9 Director of Economic Research and Director of International Technical Assistance, Economic Analysis Group, Antitrust Division, U.S. Department of Justice;the opinions expressed do not represent the points of view of the U.S. Department of Justice;10Green Paper. A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy, COM(2006)105 final, Bruxelles, March 8.11 Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council of 26 June 2003 concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC.

Rovinari ºi Craiova, create în 2004, prin preluarea exploatãrilor miniere ce aparþinuserã anterior Companiei Naþionale a Lignitului Oltenia. Împreunã, acestea deþin 25% din producþia de energie electricã din România. O autoritate independentã de reglementare, ANRE, a fost creatã, iar reforma în domeniul reglementãrii a avansat semnificativ. Piaþa en-gros este funcþionalã din anul 2000, deºi forma sa a fost modificatã în 2005. Piaþa la zi, o parte componentã a pieþii en-gros a tranzacþionat în 2006 aproximativ 7,7% din consumul naþional, un procent relativ ridicat potrivit standardelor europene. Deschiderea pieþei este în curs de desfãºurare. Din iulie 2005 toþi consumatorii industriali au fost consideraþi eligibili pentru a-ºi schimba furnizorul, iar piaþa a fost complet deschisã în iulie 2007.

Structura pieþei energiei electrice din România este promiþãtoare, deºi efectele pe planul concurenþei au fost limitate, mai ales în sectorul de producþie. În 2006, pe aceastã piaþã existau 61 de producãtori de energie electricã, 104 de furnizori, 8 operatori de distribuþie, 8 milioane de consumatori rezidenþiali ºi 600000 de consumatori industriali eligibili sã îºi aleagã furnizorii. Din 2003 încoace, valorile anuale ale indicelui Herfindahl-Hirschman calculate atât pe baza capacitãþii instalate, cât ºi a producþiei au fost moderate, cu valori mai mici de 1800, deºi cota de piaþã a Hidroelectrica creºte semnificativ în primele luni ale verii.

Pe de altã parte, procesul de privatizare nu a avansat ºi în sectorul de producþie, sector ce rãmâne aproape în întregime în proprietatea statului. Cei mai viabili producãtori (hidrocentralele, complexurile energetice) care ar fi putut atrage interesul investitorilor privaþi au fost consideraþi ca fiind de importanþã strategicã ºi reþinuþi de la privatizare. Termocentralele care au fost scoase totuºi la vânzare nu au atras interesul investitorilor datoritã vechimii lor, tehnologiilor depãºite ºi investiþiilor masive necesare. Date fiind capacitatea excedentarã ºi rezervele mari ce existã, cel puþin teoretic, în sectorul energetic din România nu au existat investiþii semnificative în sectorul energetic nepoluant.

Cei mai importanþi producãtori de energie electricã din România în 2005

Sectorul a fost afectat de scandaluri de corupþie ºi de probleme financiare importante ale unor producãtori. De exemplu, Termoelectrica, acumulase, pânã în 2005, datorii în valoare de 1,2 mld. euro, majoritatea datorate preþurilor reglementate stabilite sub costurile medii, precum ºi datoritã mãsurilor de divizare orizontalã ce au lãsat-o fãrã cele mai eficiente unitãþi de producþie. Nuclearelectrica acumulase, de asemenea, datorii în valoare de 180 mil.euro. Managerii producãtorilor ieftini de energie, precum Hidrolectrica sau Rovinari, au încheiat contracte pe termen lung cu furnizori de energie cu legãturi în mediul politic, la preþuri sub preþul pieþei sau, uneori, chiar sub costuri.

Scandalurile din cadrul acestui sector aratã faptul cã – luând în considerare divizarea orizontalã ºi liberalizarea sectorului ca fiind date – modelul combinãrii producãtorilor de stat care nu se concureazã între ei cu distribuitori ºi furnizori particulari/privaþi nu este cel mai bun model de descentralizare a pieþii. De multe ori, managerii companiilor publice urmãresc alte obiective decât maximizarea profitului (securitatea producþiei, preþurile mai mici etc.) ºi se aflã sub un puternic control politic. Într-un asemenea model, corupþia ar putea fi tot timpul o problemã, chiar dacã transparenþa este maximizatã sau sectorul este în întregime depolitizat.

De asemenea, astfel de scandaluri - ce au avut loc într-o perioadã în care piaþa totuºi progreseazã rapid spre un model concurenþial – subliniazã necesitatea unui autoritãþi de reglementare profesioniste ºi mai puþin politizate, care sã stabileascã mai clar regulile jocului pentru toþi participanþii la piaþã. Presiunile politice, dar ºi faptul cã majoritatea personalului autoritãþii de

12 reglementare au legãturi strânse cu industria în cauzã -

4

Producãtor Cotã de piaþã*

Hidroelectrica 37%

Complexul Energetic Turceni 12%

Producãtori independenþi. 11% Termoelectrica, filiala Electrocentrale Bucuresti

10%

Complexul Energetic Rovinari 8% Termoelectrica- filiala Electrocentrale Deva

6%

Complexul Energetic Craiova 5%

Termoelectrica- Alþi producãtori 5%

Nuclearelectrica 4% Termoelectrica- filiala Electrocentrale Galaþi

2%

Producãtor Cotã depiaþã*

Sursa: ANRE* în producþia totalã în 2005.

12 Majoritatea acestora provin din cadrul industriei. ANRE ºi Hidroelectrica împart chiar aceeaºi clãdire.

Lignite Company. Together they account for about 25% of electricity production in Romania. An independent regulatory body, ANRE, has been established and the regulatory reform has advanced significantly. The wholesale market is operating since 2000, although its design has been modified in 2005. The Day Ahead Market, a sub-market of the wholesale market has transacted about 7.7% of the national consumption, a relatively high percentage by European standards. The market opening is on going. Since July 2005 all industrial consumers have been eligible to change their supplier and the market will be completely open as of July 1 2007.

The structure of the Romanian electricity market is promising although the effects of competition have been limited, especially in the generating sector. In 2006 on this market there were 61 electricity producers, 104 suppliers, 8 distribution operators, 8 million residential consumers and 600,000 industrial consumers, eligible to choose their suppliers. Since 2003 the annual values of Herfindahl-Hirschman index based on both installed capacity and production have been moderate, with values less than 1800 although the market share of Hidroelectrica significantly increases in the first months of summer.

On the other hand, privatization has not advanced in the generation sector which remains almost entirely state owned. The most viable generators (hydro power plants, the Energy complexes) that could have attracted the interests of private investors have been deemed of strategic importance and withhold from privatization. The thermo power plants that were listed for sale did not attract the investors interest, given their age, outdated technology and significant need for investments. Given the excess capacity and high reserve margins that exist, at least theoretically, in the Romanian power sector there had been no significant green field investments.

The most important Romanian generators in 2005

The sector has been plagued by corruption scandals and by the chronic financial problems of some generators. For example, Termoelectrica, had accumulated, by 2005, debts of 1.2 billion Euros mostly due to regulated prices below average costs and to horizontal unbundling measures that left it without its most efficient generation units. Nuclearelectrica has also accumulated debts of 180 million euros. The managers of low cost generators like Hidroelectrica or Rovinari, have granted long term contracts to politically connected energy suppliers, at prices below the market price and sometimes even below costs.

Current scandals in the sector show that – taking horizontal unbundling and sector's liberalization as given - the model of combining state-owned non-competing generators with private/privatized distributors and suppliers is not the best model of market deregulation. The manager of public companies often pursue other objectives than profit maximization (security of generation, lower prices, etc.) and are under strong political control. In such a model, corruption would always be an issue, even if transparency is maximized or the sector is totally de-politicized.

Also, the scandals-that surfaced in a period when the market is progressing fast toward a competitive model- underline the need for a professional and less politically amenable regulator that would lay out more clearly the rules of the game for all the market participants. Political pressures and the fact that most of the staff of the

13 regulatory agency have close ties with the industry–which suggest a certain degree of regulatory collusion-

5

13 Most of them come from the industry. ANRE and Hidroelectrica even share the same building;

Source: ANRE*in total 2005 production

Producer Market share*

Hidroelectrica 37%

Tuceni Energy Complex 12% Independent producers.Self producers

11%

Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti branch

10%

Rovinari Energy Complex 8% Termoelectrica- Electrocentrale Deva branch

6%

Craiova Energy Complex 5%

Termoelectrica- Other generators 5%

Nuclearelectrica 4% Termoelectrica- Electrocentrale Galati branch

2%

Producer Marketshare*

Rovinari ºi Craiova, create în 2004, prin preluarea exploatãrilor miniere ce aparþinuserã anterior Companiei Naþionale a Lignitului Oltenia. Împreunã, acestea deþin 25% din producþia de energie electricã din România. O autoritate independentã de reglementare, ANRE, a fost creatã, iar reforma în domeniul reglementãrii a avansat semnificativ. Piaþa en-gros este funcþionalã din anul 2000, deºi forma sa a fost modificatã în 2005. Piaþa la zi, o parte componentã a pieþii en-gros a tranzacþionat în 2006 aproximativ 7,7% din consumul naþional, un procent relativ ridicat potrivit standardelor europene. Deschiderea pieþei este în curs de desfãºurare. Din iulie 2005 toþi consumatorii industriali au fost consideraþi eligibili pentru a-ºi schimba furnizorul, iar piaþa a fost complet deschisã în iulie 2007.

Structura pieþei energiei electrice din România este promiþãtoare, deºi efectele pe planul concurenþei au fost limitate, mai ales în sectorul de producþie. În 2006, pe aceastã piaþã existau 61 de producãtori de energie electricã, 104 de furnizori, 8 operatori de distribuþie, 8 milioane de consumatori rezidenþiali ºi 600000 de consumatori industriali eligibili sã îºi aleagã furnizorii. Din 2003 încoace, valorile anuale ale indicelui Herfindahl-Hirschman calculate atât pe baza capacitãþii instalate, cât ºi a producþiei au fost moderate, cu valori mai mici de 1800, deºi cota de piaþã a Hidroelectrica creºte semnificativ în primele luni ale verii.

Pe de altã parte, procesul de privatizare nu a avansat ºi în sectorul de producþie, sector ce rãmâne aproape în întregime în proprietatea statului. Cei mai viabili producãtori (hidrocentralele, complexurile energetice) care ar fi putut atrage interesul investitorilor privaþi au fost consideraþi ca fiind de importanþã strategicã ºi reþinuþi de la privatizare. Termocentralele care au fost scoase totuºi la vânzare nu au atras interesul investitorilor datoritã vechimii lor, tehnologiilor depãºite ºi investiþiilor masive necesare. Date fiind capacitatea excedentarã ºi rezervele mari ce existã, cel puþin teoretic, în sectorul energetic din România nu au existat investiþii semnificative în sectorul energetic nepoluant.

Cei mai importanþi producãtori de energie electricã din România în 2005

Sectorul a fost afectat de scandaluri de corupþie ºi de probleme financiare importante ale unor producãtori. De exemplu, Termoelectrica, acumulase, pânã în 2005, datorii în valoare de 1,2 mld. euro, majoritatea datorate preþurilor reglementate stabilite sub costurile medii, precum ºi datoritã mãsurilor de divizare orizontalã ce au lãsat-o fãrã cele mai eficiente unitãþi de producþie. Nuclearelectrica acumulase, de asemenea, datorii în valoare de 180 mil.euro. Managerii producãtorilor ieftini de energie, precum Hidrolectrica sau Rovinari, au încheiat contracte pe termen lung cu furnizori de energie cu legãturi în mediul politic, la preþuri sub preþul pieþei sau, uneori, chiar sub costuri.

Scandalurile din cadrul acestui sector aratã faptul cã – luând în considerare divizarea orizontalã ºi liberalizarea sectorului ca fiind date – modelul combinãrii producãtorilor de stat care nu se concureazã între ei cu distribuitori ºi furnizori particulari/privaþi nu este cel mai bun model de descentralizare a pieþii. De multe ori, managerii companiilor publice urmãresc alte obiective decât maximizarea profitului (securitatea producþiei, preþurile mai mici etc.) ºi se aflã sub un puternic control politic. Într-un asemenea model, corupþia ar putea fi tot timpul o problemã, chiar dacã transparenþa este maximizatã sau sectorul este în întregime depolitizat.

De asemenea, astfel de scandaluri - ce au avut loc într-o perioadã în care piaþa totuºi progreseazã rapid spre un model concurenþial – subliniazã necesitatea unui autoritãþi de reglementare profesioniste ºi mai puþin politizate, care sã stabileascã mai clar regulile jocului pentru toþi participanþii la piaþã. Presiunile politice, dar ºi faptul cã majoritatea personalului autoritãþii de

12 reglementare au legãturi strânse cu industria în cauzã -

4

Producãtor Cotã de piaþã*

Hidroelectrica 37%

Complexul Energetic Turceni 12%

Producãtori independenþi. 11% Termoelectrica, filiala Electrocentrale Bucuresti

10%

Complexul Energetic Rovinari 8% Termoelectrica- filiala Electrocentrale Deva

6%

Complexul Energetic Craiova 5%

Termoelectrica- Alþi producãtori 5%

Nuclearelectrica 4% Termoelectrica- filiala Electrocentrale Galaþi

2%

Producãtor Cotã depiaþã*

Sursa: ANRE* în producþia totalã în 2005.

12 Majoritatea acestora provin din cadrul industriei. ANRE ºi Hidroelectrica împart chiar aceeaºi clãdire.

Lignite Company. Together they account for about 25% of electricity production in Romania. An independent regulatory body, ANRE, has been established and the regulatory reform has advanced significantly. The wholesale market is operating since 2000, although its design has been modified in 2005. The Day Ahead Market, a sub-market of the wholesale market has transacted about 7.7% of the national consumption, a relatively high percentage by European standards. The market opening is on going. Since July 2005 all industrial consumers have been eligible to change their supplier and the market will be completely open as of July 1 2007.

The structure of the Romanian electricity market is promising although the effects of competition have been limited, especially in the generating sector. In 2006 on this market there were 61 electricity producers, 104 suppliers, 8 distribution operators, 8 million residential consumers and 600,000 industrial consumers, eligible to choose their suppliers. Since 2003 the annual values of Herfindahl-Hirschman index based on both installed capacity and production have been moderate, with values less than 1800 although the market share of Hidroelectrica significantly increases in the first months of summer.

On the other hand, privatization has not advanced in the generation sector which remains almost entirely state owned. The most viable generators (hydro power plants, the Energy complexes) that could have attracted the interests of private investors have been deemed of strategic importance and withhold from privatization. The thermo power plants that were listed for sale did not attract the investors interest, given their age, outdated technology and significant need for investments. Given the excess capacity and high reserve margins that exist, at least theoretically, in the Romanian power sector there had been no significant green field investments.

The most important Romanian generators in 2005

The sector has been plagued by corruption scandals and by the chronic financial problems of some generators. For example, Termoelectrica, had accumulated, by 2005, debts of 1.2 billion Euros mostly due to regulated prices below average costs and to horizontal unbundling measures that left it without its most efficient generation units. Nuclearelectrica has also accumulated debts of 180 million euros. The managers of low cost generators like Hidroelectrica or Rovinari, have granted long term contracts to politically connected energy suppliers, at prices below the market price and sometimes even below costs.

Current scandals in the sector show that – taking horizontal unbundling and sector's liberalization as given - the model of combining state-owned non-competing generators with private/privatized distributors and suppliers is not the best model of market deregulation. The manager of public companies often pursue other objectives than profit maximization (security of generation, lower prices, etc.) and are under strong political control. In such a model, corruption would always be an issue, even if transparency is maximized or the sector is totally de-politicized.

Also, the scandals-that surfaced in a period when the market is progressing fast toward a competitive model- underline the need for a professional and less politically amenable regulator that would lay out more clearly the rules of the game for all the market participants. Political pressures and the fact that most of the staff of the

13 regulatory agency have close ties with the industry–which suggest a certain degree of regulatory collusion-

5

13 Most of them come from the industry. ANRE and Hidroelectrica even share the same building;

Source: ANRE*in total 2005 production

Producer Market share*

Hidroelectrica 37%

Tuceni Energy Complex 12% Independent producers.Self producers

11%

Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti branch

10%

Rovinari Energy Complex 8% Termoelectrica- Electrocentrale Deva branch

6%

Craiova Energy Complex 5%

Termoelectrica- Other generators 5%

Nuclearelectrica 4% Termoelectrica- Electrocentrale Galati branch

2%

Producer Marketshare*

ceea ce sugereazã un anumit grad de protejare a intereselor economice specifice prin procesul de reglementare – pot constitui o explicaþie a voinþei limitate a reglementatorului de a rezolva cu mai multã fermitate problemele specifice sectorului.

Pânã în acest moment, Guvernul s-a ocupat de problemele financiare ale sectorului, furnizând în mod succesiv ajutoare de stat, sub forma eºalonãrii datoriilor sau a ºtergerii de majorãri ºi penalitãþi, precum ºi a subvenþiilor în valoare de peste de un miliard de euro, pe seama creºterii datoriei publice. În conformitate cu procedura de preaderare, ajutoarele au fost autorizate de Consiliul Concurenþei din România, ca fiind compatibile cu acquis-ul comunitar, deoarece acestea reprezentau compensãri acordate unui agent economic ce furniza sau opera un serviciu de interes economic general. Totuºi, deciziile de autorizare au ridicat numeroase întrebãri privind conformitatea lor cu

14legislaþia europeanã .

Totuºi, dupã aderare, ajutoarele de stat trebuie notificate ºi autorizate de cãtre Comisia Europeanã. Este îndoielnic faptul cã in aceste condiþii Comisia va fi de acord cu orice alt ajutor de stat ºi astfel devine crucial, pentru astfel de companii, ca o decizie sã fie luatã în legãturã cu viitorul lor în piaþã. Este probabil cã, datoritã schimbãrilor intervenite în procedura autorizãrii ajutoarelor de stat, sectorul va avea nevoie de ajustãri majore in viitorul apropiat.

Prevãzând sau nu unele dintre aceste aspecte, în ultimii doi ani, autoritãþile guvernamentale au început sã discute despre planuri de restructurare a sectorului de producþie de electricitate, pentru a face câþiva producãtori aflaþi în situaþii dificile sã devinã viabili din punct de vedere financiar. Planurile de restructurare au fost de asemenea influenþate de investiþiile majore de care termocentralele au nevoie pentru a se conforma standardelor europene de mediu.

Una dintre soluþiile des pomenite a fost cea a creãrii a trei - patru companii de producþie care sã cuprindã pe cei mai viabili producãtori (hidrocentralele, complexurile energetice ºi, posibil, producãtorul nuclear, Nuclearelectrica), împreunã cu alþi producãtori termo mai puþin eficienþi. Ideea principalã a fost aceea a grupãrii producãtorilor, pentru a crea astfel companii cu costuri medii similare (scãzute) ºi cote de piaþã apropiate, care sã poatã sã se concureze cu succes. În mod implicit, producãtorii termo mai puþin eficienþi vor fi fost subvenþionaþi încruciºat de cãtre cei mai eficienþi din cadrul companiei. În plus, necesitãþile de investiþii la nivelul companiei ar fi putut fi finanþate din rentele

obþinute de producãtorii submarginali din cadrul ei (cei cu costuri marginale mai mici).

La sfârºitul anului 2006, ministerul român al economiei ºi comerþului a semnat un contract cu consultantul Parsons Brinkerhoff Power (UK) ºi Institutul de Studii ºi Proiectãri Energetice (România), în vederea analizãrii

15reorganizãrii producþiei conform acestor ipoteze . Un studiu preliminar al Institutului a fost transmis Guvernului în vara lui 2007. Consultanþii au transmis 5 propuneri, fiecare cu câte douã sau trei scenarii, în sensul grupãrii producãtorilor hidro, nucleari ºi termo în trei sau mai multe companii având la bazã un set de criterii precum: cota de piaþã; costurile egalizate ale producãtorilor ºi necesitãþile lor investiþionale pentru perioada 2007-2012. Potrivit studiului, soluþia preferabilã este aceea de a crea cinci companii, printre care un producãtor de stat „strategic”, care va deþine Nuclearelectrica, RAAN ºi douã dintre cele mai mari hidrocentrale din România, Porþile de Fier I ºi II (care numãrã împreunã aproximativ 40% din producþia hidro din România). Celelalte patru companii vor include un mix format din active de producþie termo ºi hidro.

Raþiunea creãrii unei companii de stat strategice care sã includã Nuclearelectrica este aceea cã va asigura cã „nici o structurã nu va deþine monopol asupra unei surse de energie cu costuri scãzute, în timp ce termocentralele din portofoliul Termoelectrica au un dezavantaj semnificativ în privinþa costurilor de producþie.”

A doua cea mai bunã alternativã recomandatã de cãtre consultanþi este aceea de a crea douã, cel mult trei companii cu un portofoliu diversificat, format din centrale hidro, nucleare ºi termo. Aceasta este probabil cea mai îngrijorãtoare propunere, deoarece ar avea ca rezultat o înaltã concentrare a sectorului de producþie.

Indiferent de cât de convenabilã ar pãrea aceastã soluþie din perspectiva problemelor sectorului, din punct de vedere economic ea nu este recomandabilã. Se bazeazã pe o idee eronatã, ºi anume aceea cã pe o piaþã liberã nu poate exista concurenþã între producãtori cu costuri medii diferite. În primul rând, aceastã opinie nu þine cont de efectul unei pieþe concentrate asupra concurenþei ºi a preþurilor. Dacã ar fi implementat, acest plan poate reduce în mod semnificativ beneficiile întregului proces de liberalizare, beneficii care decurg în principal din efectul concurenþei în cadrul sectorului de producþie (generare).

6

12 Majoritatea acestora provin din cadrul industriei. ANRE ºi Hidroelectrica împart chiar aceeaºi clãdire;14 De exemplu, dacã întreprinderea care presteazã obligaþii de serviciu de interes public nu este aleasã în baza unei proceduri de achiziþie publicã, care ar permite alegerea acelui participant la licitaþie care ar putea presta respectivele servicii la costul cel mai mic (aºa cum a fost cazul Termoelectrica), atunci nivelul compensãrilor necesare trebuie sã fie determinat în baza unei analize a costurilor unei întreprinderi etalon, care este bine condusã ºi înzestratã material corespunzãtor. Ori, în acest caz, costurile implicate au fost cele înregistrate de Termoelectrica, adicã la un nivel care probabil cã a fost substanþial mai ridicat decât cele înregistrate de o altã întreprindere „tipicã” din cadrul sectorului;15“ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

may account for the limited willingness of the regulator to deal more firmly with the sector's issues.

So far the Government has dealt with the financial problems of the sector by providing successive waves of state aid, in the form of public debt write-offs and subsidies for debt repayment towards private creditors, of more than 1 billion Euros. In accordance with the pre-accession procedure, the aids have been authorized by Romania's Competition Council as being compatible with the acquis communautaire because they represented compensations to an undertaking operating a service of general economic interest. However, these authorizations decisions raised many question marks about their conformity with the

16European legislation .

However, after accession, state aids should be notified to and authorized by the European Commission. It is doubtful that the Commission will agree anymore with any new state aid and therefore it becomes crucial for this company that a decision is made about its prospects in the market. It is likely that due to this change in state aids authorization procedures the sector will need to undergo severe adjustments in the near future.

Foreseeing or not some of these issues, in the past two years, the Romanian Government has started to talk about plans to restructure the generation sector in order to render some troubled generators financially viable. The restructuring plans have also been spurred by the very large investments that thermo power plants need to undertake in order to comply with the EU environmental standards.

The solution most seriously considered has been that of creating 3-4 generation companies by grouping the most viable generators (the hydro plants, the Energy Complexes and possibly the Nuclear producer, Nuclearelectrica) together with other less efficient thermo generators. The main idea behind it has been to group generators so to create companies with similar (low) average costs and market shares that could successfully compete against each other. Implicitly, the less efficient thermo generators are going to be cross subsidized by the more efficient ones in the company. The investment needs of the consolidated companies will be presumably financed from the rents accruing to the inframarginal generators.

At the end 2006 the Romanian Ministry of Economy and Commerce has signed a contract with the consultant Parsons Brinkerhoff Power (UK) and the Institute for Power Studies and Design (Romania) in order to explore

17the re-organization of the generation along these lines . A preliminary study of the Institute has been submitted to the Government last summer. The consultants have recently submitted five proposals, each with two or three scenarios, of grouping the hydro, nuclear and thermo generators in 3 or more companies based on a set of criteria such as: the market share; levelized costs of the generators and their investment needs in the 2007- 2012 period. According to the study the preferred solution is to create five companies, among which a “strategic” state owned generator, that will own Nuclearelectrica, RAAN and the two largest hydro power plants in Romania, Portile de Fier I and II ( which account together for about 40% of the hydro generation in Romania). The other four companies will include a mix of thermo and hydro generation assets.

The rationale for the creation of the state owned “strategic” company that includes Nuclearelectrica is that will assure that “no structure will have monopoly over a capacity with especially competitive costs, while the power plants in the Termoelectrica portfolio have a significant disadvantage in terms of operating costs”.

The second best alternative recommended by the consultants to group is to create two, at most three companies with a mix portfolio of hydro, nuclear and thermo plants. This is probably the most worrisome proposal because it would result in a highly concentrated generation sector.

Regardless how handy consolidation may come to the Government in the present circumstances, from an economic point of view, it is flawed. It is based on the fallacious idea that, on a free market, there can be no competition among generators with different average costs. It ignores the role of marginal costs for the supply and investment decisions of the generators. Foremost, it completely disregards the lasting effect of a concentrated market structure on competition and prices. If implemented, this plan may significantly reduce the benefits of the entire liberalization process, which derive mostly from the effect of competition on the generation sector.

7

16 As an example, if the undertaking which is to discharge public service obligations is not chosen pursuant to a public procurement procedure, which would allow for the selection of the tenderer capable of providing those services at the least cost to the community (which was not the case for Termoelectrica), then the level of compensation needed must be determined based on an analysis of the costs of a typical undertaking, well run and adequately equipped. Or, in this case, the involved costs were Termoelectrica's costs, probably substantially higher than those of a “typical undertaking” in the sector;17 “ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

ceea ce sugereazã un anumit grad de protejare a intereselor economice specifice prin procesul de reglementare – pot constitui o explicaþie a voinþei limitate a reglementatorului de a rezolva cu mai multã fermitate problemele specifice sectorului.

Pânã în acest moment, Guvernul s-a ocupat de problemele financiare ale sectorului, furnizând în mod succesiv ajutoare de stat, sub forma eºalonãrii datoriilor sau a ºtergerii de majorãri ºi penalitãþi, precum ºi a subvenþiilor în valoare de peste de un miliard de euro, pe seama creºterii datoriei publice. În conformitate cu procedura de preaderare, ajutoarele au fost autorizate de Consiliul Concurenþei din România, ca fiind compatibile cu acquis-ul comunitar, deoarece acestea reprezentau compensãri acordate unui agent economic ce furniza sau opera un serviciu de interes economic general. Totuºi, deciziile de autorizare au ridicat numeroase întrebãri privind conformitatea lor cu

14legislaþia europeanã .

Totuºi, dupã aderare, ajutoarele de stat trebuie notificate ºi autorizate de cãtre Comisia Europeanã. Este îndoielnic faptul cã in aceste condiþii Comisia va fi de acord cu orice alt ajutor de stat ºi astfel devine crucial, pentru astfel de companii, ca o decizie sã fie luatã în legãturã cu viitorul lor în piaþã. Este probabil cã, datoritã schimbãrilor intervenite în procedura autorizãrii ajutoarelor de stat, sectorul va avea nevoie de ajustãri majore in viitorul apropiat.

Prevãzând sau nu unele dintre aceste aspecte, în ultimii doi ani, autoritãþile guvernamentale au început sã discute despre planuri de restructurare a sectorului de producþie de electricitate, pentru a face câþiva producãtori aflaþi în situaþii dificile sã devinã viabili din punct de vedere financiar. Planurile de restructurare au fost de asemenea influenþate de investiþiile majore de care termocentralele au nevoie pentru a se conforma standardelor europene de mediu.

Una dintre soluþiile des pomenite a fost cea a creãrii a trei - patru companii de producþie care sã cuprindã pe cei mai viabili producãtori (hidrocentralele, complexurile energetice ºi, posibil, producãtorul nuclear, Nuclearelectrica), împreunã cu alþi producãtori termo mai puþin eficienþi. Ideea principalã a fost aceea a grupãrii producãtorilor, pentru a crea astfel companii cu costuri medii similare (scãzute) ºi cote de piaþã apropiate, care sã poatã sã se concureze cu succes. În mod implicit, producãtorii termo mai puþin eficienþi vor fi fost subvenþionaþi încruciºat de cãtre cei mai eficienþi din cadrul companiei. În plus, necesitãþile de investiþii la nivelul companiei ar fi putut fi finanþate din rentele

obþinute de producãtorii submarginali din cadrul ei (cei cu costuri marginale mai mici).

La sfârºitul anului 2006, ministerul român al economiei ºi comerþului a semnat un contract cu consultantul Parsons Brinkerhoff Power (UK) ºi Institutul de Studii ºi Proiectãri Energetice (România), în vederea analizãrii

15reorganizãrii producþiei conform acestor ipoteze . Un studiu preliminar al Institutului a fost transmis Guvernului în vara lui 2007. Consultanþii au transmis 5 propuneri, fiecare cu câte douã sau trei scenarii, în sensul grupãrii producãtorilor hidro, nucleari ºi termo în trei sau mai multe companii având la bazã un set de criterii precum: cota de piaþã; costurile egalizate ale producãtorilor ºi necesitãþile lor investiþionale pentru perioada 2007-2012. Potrivit studiului, soluþia preferabilã este aceea de a crea cinci companii, printre care un producãtor de stat „strategic”, care va deþine Nuclearelectrica, RAAN ºi douã dintre cele mai mari hidrocentrale din România, Porþile de Fier I ºi II (care numãrã împreunã aproximativ 40% din producþia hidro din România). Celelalte patru companii vor include un mix format din active de producþie termo ºi hidro.

Raþiunea creãrii unei companii de stat strategice care sã includã Nuclearelectrica este aceea cã va asigura cã „nici o structurã nu va deþine monopol asupra unei surse de energie cu costuri scãzute, în timp ce termocentralele din portofoliul Termoelectrica au un dezavantaj semnificativ în privinþa costurilor de producþie.”

A doua cea mai bunã alternativã recomandatã de cãtre consultanþi este aceea de a crea douã, cel mult trei companii cu un portofoliu diversificat, format din centrale hidro, nucleare ºi termo. Aceasta este probabil cea mai îngrijorãtoare propunere, deoarece ar avea ca rezultat o înaltã concentrare a sectorului de producþie.

Indiferent de cât de convenabilã ar pãrea aceastã soluþie din perspectiva problemelor sectorului, din punct de vedere economic ea nu este recomandabilã. Se bazeazã pe o idee eronatã, ºi anume aceea cã pe o piaþã liberã nu poate exista concurenþã între producãtori cu costuri medii diferite. În primul rând, aceastã opinie nu þine cont de efectul unei pieþe concentrate asupra concurenþei ºi a preþurilor. Dacã ar fi implementat, acest plan poate reduce în mod semnificativ beneficiile întregului proces de liberalizare, beneficii care decurg în principal din efectul concurenþei în cadrul sectorului de producþie (generare).

6

12 Majoritatea acestora provin din cadrul industriei. ANRE ºi Hidroelectrica împart chiar aceeaºi clãdire;14 De exemplu, dacã întreprinderea care presteazã obligaþii de serviciu de interes public nu este aleasã în baza unei proceduri de achiziþie publicã, care ar permite alegerea acelui participant la licitaþie care ar putea presta respectivele servicii la costul cel mai mic (aºa cum a fost cazul Termoelectrica), atunci nivelul compensãrilor necesare trebuie sã fie determinat în baza unei analize a costurilor unei întreprinderi etalon, care este bine condusã ºi înzestratã material corespunzãtor. Ori, în acest caz, costurile implicate au fost cele înregistrate de Termoelectrica, adicã la un nivel care probabil cã a fost substanþial mai ridicat decât cele înregistrate de o altã întreprindere „tipicã” din cadrul sectorului;15“ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

may account for the limited willingness of the regulator to deal more firmly with the sector's issues.

So far the Government has dealt with the financial problems of the sector by providing successive waves of state aid, in the form of public debt write-offs and subsidies for debt repayment towards private creditors, of more than 1 billion Euros. In accordance with the pre-accession procedure, the aids have been authorized by Romania's Competition Council as being compatible with the acquis communautaire because they represented compensations to an undertaking operating a service of general economic interest. However, these authorizations decisions raised many question marks about their conformity with the

16European legislation .

However, after accession, state aids should be notified to and authorized by the European Commission. It is doubtful that the Commission will agree anymore with any new state aid and therefore it becomes crucial for this company that a decision is made about its prospects in the market. It is likely that due to this change in state aids authorization procedures the sector will need to undergo severe adjustments in the near future.

Foreseeing or not some of these issues, in the past two years, the Romanian Government has started to talk about plans to restructure the generation sector in order to render some troubled generators financially viable. The restructuring plans have also been spurred by the very large investments that thermo power plants need to undertake in order to comply with the EU environmental standards.

The solution most seriously considered has been that of creating 3-4 generation companies by grouping the most viable generators (the hydro plants, the Energy Complexes and possibly the Nuclear producer, Nuclearelectrica) together with other less efficient thermo generators. The main idea behind it has been to group generators so to create companies with similar (low) average costs and market shares that could successfully compete against each other. Implicitly, the less efficient thermo generators are going to be cross subsidized by the more efficient ones in the company. The investment needs of the consolidated companies will be presumably financed from the rents accruing to the inframarginal generators.

At the end 2006 the Romanian Ministry of Economy and Commerce has signed a contract with the consultant Parsons Brinkerhoff Power (UK) and the Institute for Power Studies and Design (Romania) in order to explore

17the re-organization of the generation along these lines . A preliminary study of the Institute has been submitted to the Government last summer. The consultants have recently submitted five proposals, each with two or three scenarios, of grouping the hydro, nuclear and thermo generators in 3 or more companies based on a set of criteria such as: the market share; levelized costs of the generators and their investment needs in the 2007- 2012 period. According to the study the preferred solution is to create five companies, among which a “strategic” state owned generator, that will own Nuclearelectrica, RAAN and the two largest hydro power plants in Romania, Portile de Fier I and II ( which account together for about 40% of the hydro generation in Romania). The other four companies will include a mix of thermo and hydro generation assets.

The rationale for the creation of the state owned “strategic” company that includes Nuclearelectrica is that will assure that “no structure will have monopoly over a capacity with especially competitive costs, while the power plants in the Termoelectrica portfolio have a significant disadvantage in terms of operating costs”.

The second best alternative recommended by the consultants to group is to create two, at most three companies with a mix portfolio of hydro, nuclear and thermo plants. This is probably the most worrisome proposal because it would result in a highly concentrated generation sector.

Regardless how handy consolidation may come to the Government in the present circumstances, from an economic point of view, it is flawed. It is based on the fallacious idea that, on a free market, there can be no competition among generators with different average costs. It ignores the role of marginal costs for the supply and investment decisions of the generators. Foremost, it completely disregards the lasting effect of a concentrated market structure on competition and prices. If implemented, this plan may significantly reduce the benefits of the entire liberalization process, which derive mostly from the effect of competition on the generation sector.

7

16 As an example, if the undertaking which is to discharge public service obligations is not chosen pursuant to a public procurement procedure, which would allow for the selection of the tenderer capable of providing those services at the least cost to the community (which was not the case for Termoelectrica), then the level of compensation needed must be determined based on an analysis of the costs of a typical undertaking, well run and adequately equipped. Or, in this case, the involved costs were Termoelectrica's costs, probably substantially higher than those of a “typical undertaking” in the sector;17 “ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

Sã revedem însã mai întâi câteva fundamente economice. Pe o piaþã liberalizatã, preþul la care se vinde electricitatea este determinat de cea mai scumpã sursã de generare (aprovizionare) menitã sã acopere cererea. Cea mai costisitoare sursã de aprovizionare este cea cu costul marginal cel mai mare. Pe piaþa energiei, în mod normal existã producãtori cu costuri marginale reduse, cum ar fi unitãþile de producþie nuclearã, cele de cãrbune sau hidro, dar ºi producãtori cu costuri marginale ridicate, cum ar fi producãtorii pe bazã de gaz natural sau produse petroliere. La nivelul sectorului, costul marginal al producþiei de electricitate este reprezentat de suma costurilor marginale ale producãtorilor individuali din piaþã. În mod obiºnuit, producãtorii cu costul marginal cel mai ridicat îºi desfãºoarã activitatea doar în perioadele de vârf, atunci când cererea este mare. Pentru ca aceºtia sã funcþioneze, preþurile în perioadele de vârf (când cererea este mare) trebuie sã fie suficient de ridicate astfel încât sã acopere costurile fixe (incluzând un profit normal). Plãþile pe care producãtorii le încaseazã în plus faþã de costurile variabile, atunci când cererea este ridicatã sunt denumite rente de penurie. Pe de altã parte, în orice perioadã (de vârf sau nu), cei care înregistreazã costuri marginale inferioare – generatorii submarginali sau, altfel spus, inframarginali – primesc un preþ de piaþã care excede costurile lor marginale (numit renta submarginalã). Prin urmare, generatorii submarginali primesc atât rente submarginale, cât ºi rente de penurie atunci când cererea este ridicatã. Acestea sunt utilizate pentru acoperirea costurilor fixe înregistrate de generatori, reprezentând un factor foarte

18important în luarea deciziilor privind investiþiile . Alte mecanisme de stabilire a preþului pot fi stabilite pentru piaþa de energie; cu toate acestea, pe pieþele concurenþiale, stabilirea preþurilor pe baza costurilor marginale are avantajul de a maximiza bunãstarea.

Un producãtor cu un cost marginal scãzut nu este în mod necesar un producãtor cu un cost mediu scãzut. Costurile medii reprezintã suma costurilor fixe medii ºi a costurilor variabile medii ale producãtorilor. Costurile medii fixe sunt reprezentate în principal de costurile de capital. Acestea depind, printre altele, de cât de bine este utilizatã capacitatea de producþie, de rata de discount folositã ºi de durata de viaþã a centralei. În

19termeni de costuri liniarizate pe kWh , turbinele cu ciclu combinat gaz-abur au adesea costuri medii mai scãzute decât producãtorii nucleari sau hidro. Unitãþile cu costuri marginale scãzute, precum centralele nucleare sau chiar hidrocentralele, au costuri fixe mari ºi costuri liniarizate mai mari per kWh. Eºecul de a

înþelege distincþia dintre costurile medii ºi cele marginale alimenteazã câteva concepþii greºite, cum ar fi aceea cã electricitatea nuclearã sau hidro este mai

20ieftinã .

Costurile medii nu prezintã importanþã pe o piaþã nereglementatã, în sensul cã acestea nu influenþeazã

21preþul pieþei . Acestea sunt importante doar pentru cuantumul profiturilor/pierderilor pe care le suferã producãtorii. Costul mediu al producãtorului nu are nicio influenþã asupra costurilor marginale ale unitãþilor de producþie pe care le deþine. Astfel, grupând mai mulþi producãtori ºi creind companii cu costuri medii similare, nu se va asigura un preþ scãzut al energiei electrice.

Ideea potrivit cãreia, pe o piaþã liberã, nu poate exista concurenþã între producãtorii cu costuri medii diferite subliniazã faptul cã propunerile menþionate se bazeazã fie pe o greºitã înþelegere a modului de stabilire a preþului în funcþie de costul marginal, fie pe neîncredere în eficienþa pieþei en-gros.

Pe piaþa energiei electrice, unitãþile de producþie ce acoperã perioadele de vârf prezintã caracteristici diferite ale costurilor faþã de cele ce acoperã perioadele normale (primele au costuri fixe mai joase ºi costuri marginale mai mari). Unitãþile de producþie ce acoperã perioadele de vârf nu funcþioneazã permanent ºi îºi acoperã costurile fixe din rentele de penurie atunci când cererea este mare. Teoretic, pe termen lung, o piaþã concurenþialã va face ca rentele de penurie sã acopere exact costurile fixe ale producãtorilor care funcþioneazã doar în perioadele de vârf de sarcinã. Dacã rentele de penurie vor fi mai mari decât costurile fixe, atunci vor fi construite noi capacitãþi menite sã acopere doar perioadele de vârf. Pe de altã parte, existenþa unei capacitãþi excedentare va determina reducerea preþurilor pe perioada de vârf, precum ºi o scãdere a rentelor de penurie. Dacã aceste rente vor scãdea la niveluri mai scãzute decât costurile fixe, acesta va semnala faptul cã existã în sistem capacitate excedentarã. Aceastã capacitate va ieºi treptat din piaþã, ducând la creºterea preþurilor pânã la nivelul la care acestea acoperã costurile fixe ale producãtorilor care acoperã perioadele de vârf. Preþurile la electricitate ºi rentele de penurie furnizeazã semnale esenþiale cu privire la mix-ul optim de producãtori în perioade de bazã ºi, respectiv, producãtori în perioade de vârf.

8

18 Evident, aceasta este o descriere simplificatã a modului în care funcþioneazã piaþa en-gros de energie;19 Metodologia costurilor liniarizate este utilizatã pentru a compara diferitele opþiuni de producere a energiei. Aceste costuri pot fi definite ca fiind tarifele de care proprietarul unitãþii de producþie are nevoie pe durata de viaþã a facilitãþilor, în vederea acoperirii costurilor de construcþie ºi de operare ale unei unitãþi de producþie bazate pe durata aºteptatã de viaþã ºi pe factorii de capacitate; 20 Preþul energiei hidro este de asemenea diminuat artificial de metodele de reglementare, care nu reflectã costurile de oportunitate ale apei utilizate pentru scopuri productive;21 Situaþia este diferitã dacã preþurile cu amãnuntul sunt reglementate, consumatorii fiind facturaþi la un preþ egal cu media ponderatã a costurilor de producþie. A se vedea Van Doren ºi Taylor, 2004.

19“ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

Let's review first some economic fundamentals. On a liberalized market the price of electricity is determined by the most expensive source of supply necessary to meet demand. The most expensive source of supply is that with the highest marginal cost. This is called marginal cost pricing. On the power market there are usually low marginal costs generators, like nuclear, coal and hydro units, and high marginal cost producers, usually the natural gas-fired-units and other fossil fuel units. The industry marginal cost of electricity production is the horizontal sum of the marginal costs of individual generators on the market. The high marginal cost generators typically operate only during peak periods, when demand is high. In order for them to operate the price during peak demand periods needs to be high enough to cover their fixed costs (including a normal return). The payments that the marginal generator receives in excess of its variable costs when the market is tight are called scarcity rents. During all periods, the facilities with lower marginal costs –the inframarginal generators- receive a market price in excess of their marginal costs. These excess payments received by low marginal costs generators are called inframarginal rents. Therefore the inframarginal generators receive both inframarginal and scarcity rents. They are used to cover the fixed costs of the generators

22and very important signal for their investment decision . Other pricing mechanisms can be devised for the electricity market; however, marginal cost pricing has the advantage that, on competitive markets, is welfare maximizing.

A low marginal cost generator is not necessarily a low average cost generator. The average costs are the sum of average fixed costs and average variable costs of generation. Fixed average costs are accounted mainly by capital costs. They depend, among other things, on how intensive the capacity is utilized, on discount rates and on the expected life of the plant. In terms of

23levelized costs per kWh , combine gas cycle turbines often have lower average costs than nuclear or hydro generators. Low marginal costs units like nuclear power plants or even hydro plants have high fixed costs and higher levelized costs per kWh. The failure to understand the distinction between average and marginal costs fuels some popular misconceptions such

24as that of “cheap” nuclear and hydro electricity .

The average costs do not matter on a deregulated energy market, in the sense that they do not influence the

25market price .They are important only for the magnitude of profits/losses that the generators make. The average cost of the generator has no influence on

the marginal costs of the units it owns. Therefore bundling together generators in order to create companies with similar average costs will not keep electricity prices low.

The idea that, on a free market, there can be no competition among generators with different average costs which seem to underline the consolidation proposals is rooted either in a misunderstanding of marginal cost pricing or in the mistrust in the efficiency of the wholesale market.

On the electricity market the units that cover the peak load had different cost characteristics than those who cover the base load (the former have lower fixed costs and higher marginal costs). The peak load units do not function frequently and cover their fixed costs from scarcity rents when demand is high. In theory, on the long term, a competitive market will make the scarcity rents exactly cover the fixed cost of peak load units. If the scarcity rents are higher than the fixed costs, supplementary peak load capacity will be added. The extra capacity will reduce the prices during peak load and the scarcity rents. If the scarcity rents will fall toward levels lower than fixed costs this would be a signal that there is extra capacity in the system. This capacity will gradually exit the market increasing the prices to the point they cover the fixed costs of peak loaders. The electricity prices and scarcity rents provide essential signals with respect to the optimal capacity mix of base and peak loaders on the market.

However, in practice, marginal costs pricing my not be as successful in guiding the investment decisions and assuring the system reliability as the theory claims. The wholesale electricity markets are affected by a series of imperfections that limit the extent to which prices can convey accurate signals with respect to investments in generating capacity. They may lead to investment cycles- periods of overinvestment in capacity followed by periods of underinvestment, reduced reliability and high price volatility. The most important imperfections are: the limited response to price changes on the

26demand side ; non-price rationing of scarce generating capacity due to reliance on non-market mechanisms; incomplete and illiquid forward markets; too short term contracting due to regulatory opportunism and retail market imperfections (Joskow, 2003).Therefore a certain degree of skepticism with respect to the efficiency of the wholesale electricity market may be warranted.

9

22Of course, this is a simplified depiction of the manner in which electricity wholesale market operates;23 The methodology of levelized costs is used in order to compare the different electricity generation options. The levelize costs can be thought of as the tariffs that the owner of a generator would need to receive over the life of the facility in order to cover the construction and operating costs of a generator based on its expected life and capacity factors;24 The price of hydro power is also artificially lowered by regulatory arrangement that do not reflect the opportunity costs of water used for generation purposes;25 The situation is different if the retail prices are regulated, consumers being charged a weighted average of the generator costs. See Van Doren and Taylor, 2004;26 Most do not perceive the price fluctuations on the wholesale market. Even if the fluctuations were perceived the price elasticity of demand still would be very low.

Sã revedem însã mai întâi câteva fundamente economice. Pe o piaþã liberalizatã, preþul la care se vinde electricitatea este determinat de cea mai scumpã sursã de generare (aprovizionare) menitã sã acopere cererea. Cea mai costisitoare sursã de aprovizionare este cea cu costul marginal cel mai mare. Pe piaþa energiei, în mod normal existã producãtori cu costuri marginale reduse, cum ar fi unitãþile de producþie nuclearã, cele de cãrbune sau hidro, dar ºi producãtori cu costuri marginale ridicate, cum ar fi producãtorii pe bazã de gaz natural sau produse petroliere. La nivelul sectorului, costul marginal al producþiei de electricitate este reprezentat de suma costurilor marginale ale producãtorilor individuali din piaþã. În mod obiºnuit, producãtorii cu costul marginal cel mai ridicat îºi desfãºoarã activitatea doar în perioadele de vârf, atunci când cererea este mare. Pentru ca aceºtia sã funcþioneze, preþurile în perioadele de vârf (când cererea este mare) trebuie sã fie suficient de ridicate astfel încât sã acopere costurile fixe (incluzând un profit normal). Plãþile pe care producãtorii le încaseazã în plus faþã de costurile variabile, atunci când cererea este ridicatã sunt denumite rente de penurie. Pe de altã parte, în orice perioadã (de vârf sau nu), cei care înregistreazã costuri marginale inferioare – generatorii submarginali sau, altfel spus, inframarginali – primesc un preþ de piaþã care excede costurile lor marginale (numit renta submarginalã). Prin urmare, generatorii submarginali primesc atât rente submarginale, cât ºi rente de penurie atunci când cererea este ridicatã. Acestea sunt utilizate pentru acoperirea costurilor fixe înregistrate de generatori, reprezentând un factor foarte

18important în luarea deciziilor privind investiþiile . Alte mecanisme de stabilire a preþului pot fi stabilite pentru piaþa de energie; cu toate acestea, pe pieþele concurenþiale, stabilirea preþurilor pe baza costurilor marginale are avantajul de a maximiza bunãstarea.

Un producãtor cu un cost marginal scãzut nu este în mod necesar un producãtor cu un cost mediu scãzut. Costurile medii reprezintã suma costurilor fixe medii ºi a costurilor variabile medii ale producãtorilor. Costurile medii fixe sunt reprezentate în principal de costurile de capital. Acestea depind, printre altele, de cât de bine este utilizatã capacitatea de producþie, de rata de discount folositã ºi de durata de viaþã a centralei. În

19termeni de costuri liniarizate pe kWh , turbinele cu ciclu combinat gaz-abur au adesea costuri medii mai scãzute decât producãtorii nucleari sau hidro. Unitãþile cu costuri marginale scãzute, precum centralele nucleare sau chiar hidrocentralele, au costuri fixe mari ºi costuri liniarizate mai mari per kWh. Eºecul de a

înþelege distincþia dintre costurile medii ºi cele marginale alimenteazã câteva concepþii greºite, cum ar fi aceea cã electricitatea nuclearã sau hidro este mai

20ieftinã .

Costurile medii nu prezintã importanþã pe o piaþã nereglementatã, în sensul cã acestea nu influenþeazã

21preþul pieþei . Acestea sunt importante doar pentru cuantumul profiturilor/pierderilor pe care le suferã producãtorii. Costul mediu al producãtorului nu are nicio influenþã asupra costurilor marginale ale unitãþilor de producþie pe care le deþine. Astfel, grupând mai mulþi producãtori ºi creind companii cu costuri medii similare, nu se va asigura un preþ scãzut al energiei electrice.

Ideea potrivit cãreia, pe o piaþã liberã, nu poate exista concurenþã între producãtorii cu costuri medii diferite subliniazã faptul cã propunerile menþionate se bazeazã fie pe o greºitã înþelegere a modului de stabilire a preþului în funcþie de costul marginal, fie pe neîncredere în eficienþa pieþei en-gros.

Pe piaþa energiei electrice, unitãþile de producþie ce acoperã perioadele de vârf prezintã caracteristici diferite ale costurilor faþã de cele ce acoperã perioadele normale (primele au costuri fixe mai joase ºi costuri marginale mai mari). Unitãþile de producþie ce acoperã perioadele de vârf nu funcþioneazã permanent ºi îºi acoperã costurile fixe din rentele de penurie atunci când cererea este mare. Teoretic, pe termen lung, o piaþã concurenþialã va face ca rentele de penurie sã acopere exact costurile fixe ale producãtorilor care funcþioneazã doar în perioadele de vârf de sarcinã. Dacã rentele de penurie vor fi mai mari decât costurile fixe, atunci vor fi construite noi capacitãþi menite sã acopere doar perioadele de vârf. Pe de altã parte, existenþa unei capacitãþi excedentare va determina reducerea preþurilor pe perioada de vârf, precum ºi o scãdere a rentelor de penurie. Dacã aceste rente vor scãdea la niveluri mai scãzute decât costurile fixe, acesta va semnala faptul cã existã în sistem capacitate excedentarã. Aceastã capacitate va ieºi treptat din piaþã, ducând la creºterea preþurilor pânã la nivelul la care acestea acoperã costurile fixe ale producãtorilor care acoperã perioadele de vârf. Preþurile la electricitate ºi rentele de penurie furnizeazã semnale esenþiale cu privire la mix-ul optim de producãtori în perioade de bazã ºi, respectiv, producãtori în perioade de vârf.

8

18 Evident, aceasta este o descriere simplificatã a modului în care funcþioneazã piaþa en-gros de energie;19 Metodologia costurilor liniarizate este utilizatã pentru a compara diferitele opþiuni de producere a energiei. Aceste costuri pot fi definite ca fiind tarifele de care proprietarul unitãþii de producþie are nevoie pe durata de viaþã a facilitãþilor, în vederea acoperirii costurilor de construcþie ºi de operare ale unei unitãþi de producþie bazate pe durata aºteptatã de viaþã ºi pe factorii de capacitate; 20 Preþul energiei hidro este de asemenea diminuat artificial de metodele de reglementare, care nu reflectã costurile de oportunitate ale apei utilizate pentru scopuri productive;21 Situaþia este diferitã dacã preþurile cu amãnuntul sunt reglementate, consumatorii fiind facturaþi la un preþ egal cu media ponderatã a costurilor de producþie. A se vedea Van Doren ºi Taylor, 2004.

19“ Producãtorii de energie ar putea fi grupaþi în cinci entitãþi, din care una deþinutã de stat,” MEDIAFAX.

Let's review first some economic fundamentals. On a liberalized market the price of electricity is determined by the most expensive source of supply necessary to meet demand. The most expensive source of supply is that with the highest marginal cost. This is called marginal cost pricing. On the power market there are usually low marginal costs generators, like nuclear, coal and hydro units, and high marginal cost producers, usually the natural gas-fired-units and other fossil fuel units. The industry marginal cost of electricity production is the horizontal sum of the marginal costs of individual generators on the market. The high marginal cost generators typically operate only during peak periods, when demand is high. In order for them to operate the price during peak demand periods needs to be high enough to cover their fixed costs (including a normal return). The payments that the marginal generator receives in excess of its variable costs when the market is tight are called scarcity rents. During all periods, the facilities with lower marginal costs –the inframarginal generators- receive a market price in excess of their marginal costs. These excess payments received by low marginal costs generators are called inframarginal rents. Therefore the inframarginal generators receive both inframarginal and scarcity rents. They are used to cover the fixed costs of the generators

22and very important signal for their investment decision . Other pricing mechanisms can be devised for the electricity market; however, marginal cost pricing has the advantage that, on competitive markets, is welfare maximizing.

A low marginal cost generator is not necessarily a low average cost generator. The average costs are the sum of average fixed costs and average variable costs of generation. Fixed average costs are accounted mainly by capital costs. They depend, among other things, on how intensive the capacity is utilized, on discount rates and on the expected life of the plant. In terms of

23levelized costs per kWh , combine gas cycle turbines often have lower average costs than nuclear or hydro generators. Low marginal costs units like nuclear power plants or even hydro plants have high fixed costs and higher levelized costs per kWh. The failure to understand the distinction between average and marginal costs fuels some popular misconceptions such

24as that of “cheap” nuclear and hydro electricity .

The average costs do not matter on a deregulated energy market, in the sense that they do not influence the

25market price .They are important only for the magnitude of profits/losses that the generators make. The average cost of the generator has no influence on

the marginal costs of the units it owns. Therefore bundling together generators in order to create companies with similar average costs will not keep electricity prices low.

The idea that, on a free market, there can be no competition among generators with different average costs which seem to underline the consolidation proposals is rooted either in a misunderstanding of marginal cost pricing or in the mistrust in the efficiency of the wholesale market.

On the electricity market the units that cover the peak load had different cost characteristics than those who cover the base load (the former have lower fixed costs and higher marginal costs). The peak load units do not function frequently and cover their fixed costs from scarcity rents when demand is high. In theory, on the long term, a competitive market will make the scarcity rents exactly cover the fixed cost of peak load units. If the scarcity rents are higher than the fixed costs, supplementary peak load capacity will be added. The extra capacity will reduce the prices during peak load and the scarcity rents. If the scarcity rents will fall toward levels lower than fixed costs this would be a signal that there is extra capacity in the system. This capacity will gradually exit the market increasing the prices to the point they cover the fixed costs of peak loaders. The electricity prices and scarcity rents provide essential signals with respect to the optimal capacity mix of base and peak loaders on the market.

However, in practice, marginal costs pricing my not be as successful in guiding the investment decisions and assuring the system reliability as the theory claims. The wholesale electricity markets are affected by a series of imperfections that limit the extent to which prices can convey accurate signals with respect to investments in generating capacity. They may lead to investment cycles- periods of overinvestment in capacity followed by periods of underinvestment, reduced reliability and high price volatility. The most important imperfections are: the limited response to price changes on the

26demand side ; non-price rationing of scarce generating capacity due to reliance on non-market mechanisms; incomplete and illiquid forward markets; too short term contracting due to regulatory opportunism and retail market imperfections (Joskow, 2003).Therefore a certain degree of skepticism with respect to the efficiency of the wholesale electricity market may be warranted.

9

22Of course, this is a simplified depiction of the manner in which electricity wholesale market operates;23 The methodology of levelized costs is used in order to compare the different electricity generation options. The levelize costs can be thought of as the tariffs that the owner of a generator would need to receive over the life of the facility in order to cover the construction and operating costs of a generator based on its expected life and capacity factors;24 The price of hydro power is also artificially lowered by regulatory arrangement that do not reflect the opportunity costs of water used for generation purposes;25 The situation is different if the retail prices are regulated, consumers being charged a weighted average of the generator costs. See Van Doren and Taylor, 2004;26 Most do not perceive the price fluctuations on the wholesale market. Even if the fluctuations were perceived the price elasticity of demand still would be very low.

Totuºi, în practicã, stabilirea preþurilor pe baza costurilor marginale poate sã nu funcþioneze aºa cum pretinde teoria. Pieþele en-gros de energie electricã sunt afectate de o serie de imperfecþiuni ce limiteazã capacitatea preþurilor de a da semnale precise cu privire la investiþiile în capacitãþi de producþie. Acestea pot duce la cicluri investiþionale – perioade de suprainvestire în capacitãþi, urmate de perioade de subinvestire, ceea ce ar putea conduce la reducerea siguranþei sistemului ºi la o volatilitate mare a preþului. Cele mai importante imperfecþiuni sunt: elasticitatea scãzuta în funcþie de

27preþ a cererii ; o piaþã la termen incompletã ºi nelichidã; contractare de prea de scurtã duratã (Joskow, 2003). De aceea, un anumit grad de scepticism cu privire la eficienþa pieþei en-gros de energie electricã ar putea fi justificat.

Chiar ºi aºa, principalul punct slab al planului de restructurare menþionat mai sus este acela cã ignorã efectul pe care o piaþã concentratã îl va avea asupra concurenþei în cadrul sectorului de producþie. Planul ar putea avea ca rezultat o piaþã cu 3 - 4 mari jucãtori ce vor deþine o putere importantã pe piaþã. Acest lucru se va reflecta în preþuri mai mari ºi o distribuire ineficientã a resurselor din sectorul de producþie. Ori, majoritatea economiºtilor sunt de acord cu faptul cã liberalizarea sectorului energetic îºi are raþiunea principalã în efectele concurenþei asupra sectorului de generare.

Existã douã argumente teoretice principale pentru a justifica de ce meritã sã fie liberalizatã piaþa energiei electrice. Acestea se referã la eficienþa staticã a pieþelor nereglementate/libere. În primul rând, din punctul de vedere al ofertei, concurenþa furnizeazã stimulente mai bune pentru ca producãtorii sã minimizeze costurile - alegând tehnologia corespunzãtoare, mixurile de capacitate ºi intensitatea utilizãrii capitalului ºi a forþei de muncã - ºi orienteazã preþurile spre costurile marginale. În al doilea rând, din punctul de vedere al cererii, preþurile nereglementate/libere vor semnala mai bine consumatorului costul unui consum suplimentar (costul marginal), reducând vârful cererii atunci când producþia (generarea) este mai scumpã ºi crescând cererea în celelalte perioade (altele decât cele de vârf). Drept rezultat, costurile totale de producere a electricitãþii vor fi mai reduse, iar piaþa concurenþialã va transfera economiile efectuate cãtre consumatori. Cu toate acestea, studiile empirice subliniazã cã cererea este extrem de inelasticã ºi de aceea beneficiile liberalizãrii, din punct de vedere al cererii, sunt modeste. Pânã acum, liberalizarea a implicat doar în micã mãsurã stabilirea preþurilor în timp real. Cu toate acestea, chiar dacã acest mod de stabilire a preþurilor ar fi implementat, economiile realizate de consumatori

pot fi încã destul de scãzute. Unii specialiºti apreciazã cã acestea reprezintã în jur de 2% din costurile totale ale energiei furnizate (Stoff, 2002).

Beneficiile liberlizãrii pieþei trebuie însã sã fie cântãrite prin prisma costurilor sale. Costuri rezultã din creºterea complexitãþii pieþei ºi, posibil, dintr-o siguranþã mai

28redusã, care ar genera o creºtere a primelor de risc ºi a costurilor de reglementare. Renunþarea la introducerea concurenþei în sectorul generãrii, ar face liberalizarea un exerciþiu formal ºi fãrã rost: ar însemna renunþarea la cea mai mare a parte a beneficiilor potenþiale, pe fondul împovãrãrii cu toate costurile, altfel deloc neglijabile.

Ce este structura de piaþã ºi de ce este ea foarte importantã? Structura de piaþã este o mulþime de caracteristici care, împreunã cu cererea, determinã intensitatea concurenþei pe piaþa electricitãþii. Când concurenþa este redusã, firmele au putere de piaþã: poate fi profitabil pentru ele sã stabileascã preþuri peste nivelul concurenþial. Caracteristicile pieþei sunt determinate de tehnologie ºi legislaþie/reglementãri ºi se referã la: numãr de producãtori, mãrimea relativã a acestora, bariere la intrare ºi ieºire de pe piaþã, gradul de integrare verticalã, gradul de diferenþiere a produselor etc.

Concentrarea pieþei este un indicator determinant al puterii de piaþã. El mãsoarã gradul în care câteva firme realizeazã cea mai mare parte a cifrei de afaceri a unei industrii. Cu toate acestea, alþi factori - cum ar fi elasticitatea cererii în funcþie de preþ, tehnologia de generare, marjele de rezervã ale sistemului, dimensiunea pieþei geografice - sunt extrem de importante.

Una dintre principalele concluzii ale literaturii empirice din domeniul dereglementãrii pieþei electricitãþii este aceea cã structura de piaþã este crucialã pentru dezvoltarea viitoare a pieþelor liberalizate (Newbery, 2006; Jamasb and Pollitt, 2005; Joskow, 2003). Experienþa altor þãri aratã cã dereglementarea, pe fondul menþinerii unei structuri de piaþã foarte concentrate, este un drum periculos al reformei: întregul proces va fi întârziat, iar beneficiile vor fi tot mai greu de realizat. Oricât de bun ar fi modelul instituþional sau oricât de bunã ar fi calitatea reglementãrii, acestea vor asigura în micã mãsurã eficienþa pieþei dacã sunt grefate pe structuri de piaþã necompetitive, care sunt dificil de reglementat ºi de reformat ex-post. Una dintre cele mai importante lecþii derivate din experienþa internaþionalã referitoare la dereglementarea pieþei energiei electrice este acea cã:

10

27 Majoritatea nu percepe fluctuaþiile de preþ pe piaþa en-gross. Chiar dacã fluctuaþiile sunt percepute, elasticitatea preþurilor, din punct de vedere al cererii, rãmâne în continuare foarte scãzutã;28 Deºi primele de risc crescute pot de asemenea sã reducã înclinaþia producãtorilor reglementaþi de a face investiþii ºi deci de a genera electricitate, în principal, pe bazã de unitãþi capital-intensive.

Even so, may be the most important flaw of the restructuring plan is that it ignores the effect that a concentrated market structure will have on competition in the generation sector. The plan will result in a market with 3-4 large players with significant market power. This translates in higher prices and inefficient allocation of resources in the generation sector. Or, most economists would agree that the bulk market liberalization in the power sector stem from the effects of competition in the generation sector.

There are two main academic arguments for why electricity market liberalization is worth pursuing. They pertain to the static efficiency of the deregulated market. First, on the supply side, competition provides better incentives to the generators to minimize costs, by choosing the right technology, capacity mix and capital labor intensities, and drives prices toward marginal costs. Second, on the demand side, deregulated prices will better signal to consumer the marginal cost of additional consumption, reducing peak demand, when generation is more costly, and increasing off peak demand. As a result the total costs of producing power will be reduced and the competitive market will pass the savings onto consumers. However, empirical evidence points out that demand is extremely inelastic and therefore the demand side benefits of liberalization are modest. So far liberalization has scarcely involved the use of real time pricing. However, even if real time pricing was fully implemented, the savings to consumers would be very low. Some estimates place them around 2% of the total cost of delivered power (Stoff, 2002).

The benefits of market deregulation have to be weighted against its costs. The costs stem from increase market complexity and, possibly, less reliability which

29 gives rise to increased risk premiums and regulatory costs. Or, forgoing the effects of competition in the generation sector would make liberalization a pointless and formal exercise: it would mean forgoing most of the benefits while being saddled will its all, at all negligible, costs.

What is market structure and why is the market structure so important? Market structure is an array of properties that, together with demand, determine the strength of competition on the electricity market. When competition is weak firms have market power: they can and find profitable to charge prices above the competitive levels. The properties of the market are determined by technology and legislation/regulation and refer to: the number of producers; their relative size; the barriers to entry and exit; the degree of vertical integration; the degree of product differentiation etc.

Market concentration is an important determinant of market power. It measures the extent to which few firms make most of the industry sales. However, other factors like the price elasticity of demand, the generation technology, the reserve margins in the system, the extent of geographic market are equally important.

One of the overriding conclusions of the empirical literature on electricity market deregulation is that the market structure is crucial for the future development of the liberalized markets (Newbery, 2006; Jamasb and Pollitt, 2005; Joskow, 2003). The experience of other countries shows that embarking upon deregulation while retaining a highly concentrated market structure is a dangerous reform path: it delays the whole process and makes its benefits harder to materialize. Regardless how good the institutional design or the quality of regulation is, they can do little to enhance market efficiency if grafted on uncompetitive market structures that are especially hard to regulate and reform ex-post. One of the main lessons that can be drawn from international experience with electricity market deregulation is that:

„No market design will work well if there is not an adequate number of competitive suppliers of generation service or the market power of dominant firms has not been mitigated in some way (i.e. with regulated forward contracts). There should be a large number of competing suppliers of generation service and deep liquid bilateral forward wholesale markets for physical and financial contracts for power” (Joskow, 2003).

Deregulation in England and Wales Electricity Pool provides an interesting illustration. Up to 1996 the electricity market was highly concentrated, the market price being determined by two big producers. Those two producers were exercising their market power gradually increasing the price-cost margins. In 1996, however, the regulator imposed the two companies to divest 6000 MW of capacity in favor of a third company. Moreover, it conditioned the attempt of the three companies to vertically integrate by additional divestitures. After 2001 the Electricity Pool has been replaced by a different market design: NETA (New Electricity Trading Agreements) based on self scheduling, voluntary bilateral and day ahead markets, and “pay as you bid” pricing. Meanwhile the de-concentration process in generation sector has accelerated, because of producers' expectations that new entry would significantly erode the high price margins and because of the uncertainty surrounding the remuneration of capacity. Even before NETA was introduced, however, electricity prices dramatically fell due to continuous decreases in market concentration.

11

29 Although the increased risk premiums would also reduce the bias toward capital intensive generation of regulated utilities.

Totuºi, în practicã, stabilirea preþurilor pe baza costurilor marginale poate sã nu funcþioneze aºa cum pretinde teoria. Pieþele en-gros de energie electricã sunt afectate de o serie de imperfecþiuni ce limiteazã capacitatea preþurilor de a da semnale precise cu privire la investiþiile în capacitãþi de producþie. Acestea pot duce la cicluri investiþionale – perioade de suprainvestire în capacitãþi, urmate de perioade de subinvestire, ceea ce ar putea conduce la reducerea siguranþei sistemului ºi la o volatilitate mare a preþului. Cele mai importante imperfecþiuni sunt: elasticitatea scãzuta în funcþie de

27preþ a cererii ; o piaþã la termen incompletã ºi nelichidã; contractare de prea de scurtã duratã (Joskow, 2003). De aceea, un anumit grad de scepticism cu privire la eficienþa pieþei en-gros de energie electricã ar putea fi justificat.

Chiar ºi aºa, principalul punct slab al planului de restructurare menþionat mai sus este acela cã ignorã efectul pe care o piaþã concentratã îl va avea asupra concurenþei în cadrul sectorului de producþie. Planul ar putea avea ca rezultat o piaþã cu 3 - 4 mari jucãtori ce vor deþine o putere importantã pe piaþã. Acest lucru se va reflecta în preþuri mai mari ºi o distribuire ineficientã a resurselor din sectorul de producþie. Ori, majoritatea economiºtilor sunt de acord cu faptul cã liberalizarea sectorului energetic îºi are raþiunea principalã în efectele concurenþei asupra sectorului de generare.

Existã douã argumente teoretice principale pentru a justifica de ce meritã sã fie liberalizatã piaþa energiei electrice. Acestea se referã la eficienþa staticã a pieþelor nereglementate/libere. În primul rând, din punctul de vedere al ofertei, concurenþa furnizeazã stimulente mai bune pentru ca producãtorii sã minimizeze costurile - alegând tehnologia corespunzãtoare, mixurile de capacitate ºi intensitatea utilizãrii capitalului ºi a forþei de muncã - ºi orienteazã preþurile spre costurile marginale. În al doilea rând, din punctul de vedere al cererii, preþurile nereglementate/libere vor semnala mai bine consumatorului costul unui consum suplimentar (costul marginal), reducând vârful cererii atunci când producþia (generarea) este mai scumpã ºi crescând cererea în celelalte perioade (altele decât cele de vârf). Drept rezultat, costurile totale de producere a electricitãþii vor fi mai reduse, iar piaþa concurenþialã va transfera economiile efectuate cãtre consumatori. Cu toate acestea, studiile empirice subliniazã cã cererea este extrem de inelasticã ºi de aceea beneficiile liberalizãrii, din punct de vedere al cererii, sunt modeste. Pânã acum, liberalizarea a implicat doar în micã mãsurã stabilirea preþurilor în timp real. Cu toate acestea, chiar dacã acest mod de stabilire a preþurilor ar fi implementat, economiile realizate de consumatori

pot fi încã destul de scãzute. Unii specialiºti apreciazã cã acestea reprezintã în jur de 2% din costurile totale ale energiei furnizate (Stoff, 2002).

Beneficiile liberlizãrii pieþei trebuie însã sã fie cântãrite prin prisma costurilor sale. Costuri rezultã din creºterea complexitãþii pieþei ºi, posibil, dintr-o siguranþã mai

28redusã, care ar genera o creºtere a primelor de risc ºi a costurilor de reglementare. Renunþarea la introducerea concurenþei în sectorul generãrii, ar face liberalizarea un exerciþiu formal ºi fãrã rost: ar însemna renunþarea la cea mai mare a parte a beneficiilor potenþiale, pe fondul împovãrãrii cu toate costurile, altfel deloc neglijabile.

Ce este structura de piaþã ºi de ce este ea foarte importantã? Structura de piaþã este o mulþime de caracteristici care, împreunã cu cererea, determinã intensitatea concurenþei pe piaþa electricitãþii. Când concurenþa este redusã, firmele au putere de piaþã: poate fi profitabil pentru ele sã stabileascã preþuri peste nivelul concurenþial. Caracteristicile pieþei sunt determinate de tehnologie ºi legislaþie/reglementãri ºi se referã la: numãr de producãtori, mãrimea relativã a acestora, bariere la intrare ºi ieºire de pe piaþã, gradul de integrare verticalã, gradul de diferenþiere a produselor etc.

Concentrarea pieþei este un indicator determinant al puterii de piaþã. El mãsoarã gradul în care câteva firme realizeazã cea mai mare parte a cifrei de afaceri a unei industrii. Cu toate acestea, alþi factori - cum ar fi elasticitatea cererii în funcþie de preþ, tehnologia de generare, marjele de rezervã ale sistemului, dimensiunea pieþei geografice - sunt extrem de importante.

Una dintre principalele concluzii ale literaturii empirice din domeniul dereglementãrii pieþei electricitãþii este aceea cã structura de piaþã este crucialã pentru dezvoltarea viitoare a pieþelor liberalizate (Newbery, 2006; Jamasb and Pollitt, 2005; Joskow, 2003). Experienþa altor þãri aratã cã dereglementarea, pe fondul menþinerii unei structuri de piaþã foarte concentrate, este un drum periculos al reformei: întregul proces va fi întârziat, iar beneficiile vor fi tot mai greu de realizat. Oricât de bun ar fi modelul instituþional sau oricât de bunã ar fi calitatea reglementãrii, acestea vor asigura în micã mãsurã eficienþa pieþei dacã sunt grefate pe structuri de piaþã necompetitive, care sunt dificil de reglementat ºi de reformat ex-post. Una dintre cele mai importante lecþii derivate din experienþa internaþionalã referitoare la dereglementarea pieþei energiei electrice este acea cã:

10

27 Majoritatea nu percepe fluctuaþiile de preþ pe piaþa en-gross. Chiar dacã fluctuaþiile sunt percepute, elasticitatea preþurilor, din punct de vedere al cererii, rãmâne în continuare foarte scãzutã;28 Deºi primele de risc crescute pot de asemenea sã reducã înclinaþia producãtorilor reglementaþi de a face investiþii ºi deci de a genera electricitate, în principal, pe bazã de unitãþi capital-intensive.

Even so, may be the most important flaw of the restructuring plan is that it ignores the effect that a concentrated market structure will have on competition in the generation sector. The plan will result in a market with 3-4 large players with significant market power. This translates in higher prices and inefficient allocation of resources in the generation sector. Or, most economists would agree that the bulk market liberalization in the power sector stem from the effects of competition in the generation sector.

There are two main academic arguments for why electricity market liberalization is worth pursuing. They pertain to the static efficiency of the deregulated market. First, on the supply side, competition provides better incentives to the generators to minimize costs, by choosing the right technology, capacity mix and capital labor intensities, and drives prices toward marginal costs. Second, on the demand side, deregulated prices will better signal to consumer the marginal cost of additional consumption, reducing peak demand, when generation is more costly, and increasing off peak demand. As a result the total costs of producing power will be reduced and the competitive market will pass the savings onto consumers. However, empirical evidence points out that demand is extremely inelastic and therefore the demand side benefits of liberalization are modest. So far liberalization has scarcely involved the use of real time pricing. However, even if real time pricing was fully implemented, the savings to consumers would be very low. Some estimates place them around 2% of the total cost of delivered power (Stoff, 2002).

The benefits of market deregulation have to be weighted against its costs. The costs stem from increase market complexity and, possibly, less reliability which

29 gives rise to increased risk premiums and regulatory costs. Or, forgoing the effects of competition in the generation sector would make liberalization a pointless and formal exercise: it would mean forgoing most of the benefits while being saddled will its all, at all negligible, costs.

What is market structure and why is the market structure so important? Market structure is an array of properties that, together with demand, determine the strength of competition on the electricity market. When competition is weak firms have market power: they can and find profitable to charge prices above the competitive levels. The properties of the market are determined by technology and legislation/regulation and refer to: the number of producers; their relative size; the barriers to entry and exit; the degree of vertical integration; the degree of product differentiation etc.

Market concentration is an important determinant of market power. It measures the extent to which few firms make most of the industry sales. However, other factors like the price elasticity of demand, the generation technology, the reserve margins in the system, the extent of geographic market are equally important.

One of the overriding conclusions of the empirical literature on electricity market deregulation is that the market structure is crucial for the future development of the liberalized markets (Newbery, 2006; Jamasb and Pollitt, 2005; Joskow, 2003). The experience of other countries shows that embarking upon deregulation while retaining a highly concentrated market structure is a dangerous reform path: it delays the whole process and makes its benefits harder to materialize. Regardless how good the institutional design or the quality of regulation is, they can do little to enhance market efficiency if grafted on uncompetitive market structures that are especially hard to regulate and reform ex-post. One of the main lessons that can be drawn from international experience with electricity market deregulation is that:

„No market design will work well if there is not an adequate number of competitive suppliers of generation service or the market power of dominant firms has not been mitigated in some way (i.e. with regulated forward contracts). There should be a large number of competing suppliers of generation service and deep liquid bilateral forward wholesale markets for physical and financial contracts for power” (Joskow, 2003).

Deregulation in England and Wales Electricity Pool provides an interesting illustration. Up to 1996 the electricity market was highly concentrated, the market price being determined by two big producers. Those two producers were exercising their market power gradually increasing the price-cost margins. In 1996, however, the regulator imposed the two companies to divest 6000 MW of capacity in favor of a third company. Moreover, it conditioned the attempt of the three companies to vertically integrate by additional divestitures. After 2001 the Electricity Pool has been replaced by a different market design: NETA (New Electricity Trading Agreements) based on self scheduling, voluntary bilateral and day ahead markets, and “pay as you bid” pricing. Meanwhile the de-concentration process in generation sector has accelerated, because of producers' expectations that new entry would significantly erode the high price margins and because of the uncertainty surrounding the remuneration of capacity. Even before NETA was introduced, however, electricity prices dramatically fell due to continuous decreases in market concentration.

11

29 Although the increased risk premiums would also reduce the bias toward capital intensive generation of regulated utilities.

“Nici un model de piaþã nu va funcþiona bine dacã nu existã un numãr adecvat de furnizori concurenþi în domeniul serviciului de generare sau dacã puterea de piaþã a firmelor dominante nu este atenuatã într-un anumit fel (de exemplu, cu contracte la termen reglementate). Este necesar sã existe un numãr mare de furnizori concurenþi ºi pieþe la termen bilaterale suficient de lichide, atât pentru contracte fizice, cât ºi financiare de energie” (Joskow, 2003).

Dereglementarea Electricity Pool din Anglia ºi Scoþia furnizeazã un exemplu ilustrativ. Pânã în 1996, piaþa energiei electrice era puternic concentratã, preþul pieþei fiind determinat de 2 mari producãtori. Aceºti doi mari producãtori îºi exercitau puterea de piaþã prin creºterea gradualã a marjei de profit. În 1996, autoritatea de reglementare a impus celor 2 mari companii sã renunþe la 6000 MW în favoarea unei a treia companii. Mai mult, autoritatea a condiþionat încercarea de integrare pe verticalã a celor 3 companii de cesionãri suplimentare. Dupã 2001, Pool-ul a fost înlocuit de un model de piaþã diferit: NETA (un nou acord comercial în domeniul electricitãþii) bazat pe autoprogramare, pieþe bilaterale voluntare ºi pentru ziua urmãtoare, precum ºi preþuri stabilite dupã principiul “plãteºte dupã cum ofertezi”. Între timp, procesul de deconcentrare în sectorul generãrii s-a accelerat, datoritã aºteptãrilor producãtorilor cã noii veniþi pe piaþã vor eroda în mod semnificativ rata ridicatã a profitului ºi datoritã incertitudinilor legate de remunerarea capacitãþii. Chiar înainte de introducerea acestui nou sistem, preþurile la electricitate s-au diminuat dramatic datoritã continuãrii procesului de reducere a gradului de concentrare. Newbery (2006) a concluzionat cã experienþa Angliei ºi Scoþiei aratã cã preþurile ridicate sunt în mod principal consecinþa unei structuri de piaþã concentrate, ºi nu a designului pieþei.

În alte þãri, cum ar fi Spania ºi Portugalia, dereglementarea s-a blocat datoritã concentrãrii ridicate în sectorul de generare, concentrarea fiind încurajatã iniþial chiar de autoritãþile spaniole ºi portugheze. În fapt, majoritatea pieþelor europene naþionale rãmân puternic concentrate.

Conform Direcþiei Generale de Concurenþã (2005) concentrarea pieþei este una dintre cele 5 principale obstacole în calea concurenþei pe pieþele de energie din UE.

Dacã, pe pieþele mature, structura pieþei este mai greu de modificat ex-post, în România, unde restructurarea este încã în desfãºurare ºi majoritatea activelor din sectorul de generare sunt încã în proprietatea statului, Guvernul o poate încã modifica semnificativ.

Structura actualã a sectorului energetic românesc aratã promiþãtor comparativ cu alte state membre UE. România a implementat în întregime directivele UE ºi este avansatã în efortul sãu de a crea un sector energetic concurenþial. Concentrarea în sector este moderatã cu toate cã Pitmann ºi co-autorii (2006) considerã cã existã pericolul manifestãrii puterii de piaþã, în special în timpul sezonului de iarnã, când se înregistreazã un nivel

30ridicat al cererii de energie în România . Regimul proprietãþii, moºtenirea modului de reglementare a sectorului din trecut, care a utilizat preþurile la energie ca mijloc de protecþie socialã, împreunã cu interferenþele politice în managementul societãþilor cu capital de stat sunt principalele obstacole în calea concurenþei.

Cu toate acestea, situaþia se poate schimba radical dacã Guvernul îmbrãþiºeazã ideea de „consolidare” a industriei, ca soluþie la problemele financiare ale acesteia, în special dacã alege sã creeze nu mai mult de 2-3 societãþi de producþie. Societãþile „consolidate” vor avea o putere de piaþã semnificativã care va fi dificil de atenuat prin reglementãri ulterioare. Punând la un loc societãþile de producere a energiei hidro ºi termo, se pot da producãtorilor stimulente suplimentare pentru a restricþiona producþia ºi a manipula piaþa. Astfel de entitãþi ar putea sã restricþioneze producþia unitãþilor lor de vârf, astfel încât sã obþinã rente submarginale de pe urma capacitãþilor lor cu costuri mai scãzute. De aceea, reorganizarea menþionatã ar putea avea efecte negative pe termen lung asupra concurenþei din piaþã. Consumatorii din România, dintre care unii deja fac faþã

31preþurilor relativ mari conform standardelor UE , vor trebui sã suporte preþuri chiar mai mari datoritã creºterii marjei de profit.

Chiar dacã sectoarele energetice ale majoritãþii statelor UE sunt dominate în prezent de 2-3 producãtori (uneori integraþi pe verticalã) este o greºealã sã conchidem ca aceasta este o situaþie dezirabilã pe care România trebuie sã încerce sã o imite.

Perfomanþa producãtorilor de stat din România este redusã: costurile de generare sunt ridicate, tehnologia este învechitã ºi existã serioase probleme de mediu care trebuie sã fie rezolvate în urmãtorii câþiva ani. Aceºti producãtori au suferit ºi importante pierderi financiare, pentru care nu sunt în întregime vinovaþi ºi au fost implicaþi în scandaluri de corupþie. Concurenþa în sectorul de generare, cuplatã cu o mai bunã guvernanþã ºi structurã de proprietate pot conduce la obþinerea unor câºtiguri de eficienþã semnificative în acest sector, care, pe termen lung, pot fi transmise consumatorilor. Reconcentrarea sectorului conform scenariilor descrise mai sus poate însemna renunþarea la aceste câºtiguri.

12

30 Chiar ºi o piaþã cu un numãr sufficient de mare de producãtori poate fi insuficient de concurenþialã, dacã numai câþiva dintre aceºtia pot face schimbãri în nivelul producþiei ca rezultat al semnalelor preþurilor. În România, în timpul iernii, mai mult de 70% din producþie este bazatã pe cogenerare, ceea ce poate da o putere de piaþã semnificativã producãtorilor care funcþioneazã doar în vârfuri de sarcinã;31 Consumatori industriali.

Newbery (20006) concludes that the experience of England and Wales shows that high prices were mostly a consequence of the concentrated market structure, and not of the market design.

In other countries like Spain, Portugal, the deregulation has been stalled by high concentration in the generation sector, concentration initially encouraged by the Spanish and Portuguese authorities. In fact most of the European national markets remain highly concentrated.According to DG Competition (2005) market concentration is one of the five main obstacles to competition on EU energy markets.

If, on mature markets, the market structure is hard to change ex-post, in Romania, where restructuring is still on going and most generation assets are still public, the Government can still significantly alter it.

The current structure of the Romanian power sector looks promising comparative to that of many other EU members. Romania has fully implemented EU directives and is advanced in its efforts to create a competitive power sector. The concentration in the sector is moderate although Pittman et all (2006) find that there is scope for market power, especially during the winter season that is the time of peak demand in

32Romania .The property regime, the inheritance of past regulation which sought to use electricity prices as a tool of social protection, together with political interference in the management of state owned companies have been main obstacles to competition.

However, the situation could dramatically change if the Government embraces the idea of “consolidating” the industry as a solution to its financial problems, especially if it chooses to create no more than 2-3 generation companies. The “consolidated” entities will have significant market power that will be hard to mitigate through regulation. Bundling together hydro and thermo power plants may give generators additional incentives to restrict production and manipulate the market. Such entities may have incentives to restrict the output of their non-baseload plants in order to earn inframarginal rents on the lower cost capacity. Therefore the re-organization may have long run

negative effects on market competition. The Romanian consumers, of which some already face relatively high

33 electricity prices by EU standards will have to deal with even higher prices due to increased price-cost margins.

Even if the electricity sectors of most EU countries are currently dominated by 2-3 (sometimes vertically integrated) producers, it would be a mistake to infer that

this is a desirable arrangement that Romania should try to mimic.

The performances of the state controlled generators in Romania have been poor: the generation costs are high, the technology is outdated and there are serious environmental issues that they need to tackle in the next few years. They have been riddled by financial losses, for which they are not entirely to blame, and by corruption scandals. Competition in the generation sector coupled with better governance and property structure stands to deliver significant efficiency gains in this sector, which, in the longer run can be passed to the consumers. Re-concentrating the sector along the scenarios we described could mean forgoing them.

13

32 Even a market with a sufficiently large number of producers may be insufficiently competitive if only few of the generators can change their production as a result of the price signals. In Romania, during winter, more than 70% of the generation is base load due to cogeneration, , which could give significant market power to the peak load producers;33 Industrial consumers.

“Nici un model de piaþã nu va funcþiona bine dacã nu existã un numãr adecvat de furnizori concurenþi în domeniul serviciului de generare sau dacã puterea de piaþã a firmelor dominante nu este atenuatã într-un anumit fel (de exemplu, cu contracte la termen reglementate). Este necesar sã existe un numãr mare de furnizori concurenþi ºi pieþe la termen bilaterale suficient de lichide, atât pentru contracte fizice, cât ºi financiare de energie” (Joskow, 2003).

Dereglementarea Electricity Pool din Anglia ºi Scoþia furnizeazã un exemplu ilustrativ. Pânã în 1996, piaþa energiei electrice era puternic concentratã, preþul pieþei fiind determinat de 2 mari producãtori. Aceºti doi mari producãtori îºi exercitau puterea de piaþã prin creºterea gradualã a marjei de profit. În 1996, autoritatea de reglementare a impus celor 2 mari companii sã renunþe la 6000 MW în favoarea unei a treia companii. Mai mult, autoritatea a condiþionat încercarea de integrare pe verticalã a celor 3 companii de cesionãri suplimentare. Dupã 2001, Pool-ul a fost înlocuit de un model de piaþã diferit: NETA (un nou acord comercial în domeniul electricitãþii) bazat pe autoprogramare, pieþe bilaterale voluntare ºi pentru ziua urmãtoare, precum ºi preþuri stabilite dupã principiul “plãteºte dupã cum ofertezi”. Între timp, procesul de deconcentrare în sectorul generãrii s-a accelerat, datoritã aºteptãrilor producãtorilor cã noii veniþi pe piaþã vor eroda în mod semnificativ rata ridicatã a profitului ºi datoritã incertitudinilor legate de remunerarea capacitãþii. Chiar înainte de introducerea acestui nou sistem, preþurile la electricitate s-au diminuat dramatic datoritã continuãrii procesului de reducere a gradului de concentrare. Newbery (2006) a concluzionat cã experienþa Angliei ºi Scoþiei aratã cã preþurile ridicate sunt în mod principal consecinþa unei structuri de piaþã concentrate, ºi nu a designului pieþei.

În alte þãri, cum ar fi Spania ºi Portugalia, dereglementarea s-a blocat datoritã concentrãrii ridicate în sectorul de generare, concentrarea fiind încurajatã iniþial chiar de autoritãþile spaniole ºi portugheze. În fapt, majoritatea pieþelor europene naþionale rãmân puternic concentrate.

Conform Direcþiei Generale de Concurenþã (2005) concentrarea pieþei este una dintre cele 5 principale obstacole în calea concurenþei pe pieþele de energie din UE.

Dacã, pe pieþele mature, structura pieþei este mai greu de modificat ex-post, în România, unde restructurarea este încã în desfãºurare ºi majoritatea activelor din sectorul de generare sunt încã în proprietatea statului, Guvernul o poate încã modifica semnificativ.

Structura actualã a sectorului energetic românesc aratã promiþãtor comparativ cu alte state membre UE. România a implementat în întregime directivele UE ºi este avansatã în efortul sãu de a crea un sector energetic concurenþial. Concentrarea în sector este moderatã cu toate cã Pitmann ºi co-autorii (2006) considerã cã existã pericolul manifestãrii puterii de piaþã, în special în timpul sezonului de iarnã, când se înregistreazã un nivel

30ridicat al cererii de energie în România . Regimul proprietãþii, moºtenirea modului de reglementare a sectorului din trecut, care a utilizat preþurile la energie ca mijloc de protecþie socialã, împreunã cu interferenþele politice în managementul societãþilor cu capital de stat sunt principalele obstacole în calea concurenþei.

Cu toate acestea, situaþia se poate schimba radical dacã Guvernul îmbrãþiºeazã ideea de „consolidare” a industriei, ca soluþie la problemele financiare ale acesteia, în special dacã alege sã creeze nu mai mult de 2-3 societãþi de producþie. Societãþile „consolidate” vor avea o putere de piaþã semnificativã care va fi dificil de atenuat prin reglementãri ulterioare. Punând la un loc societãþile de producere a energiei hidro ºi termo, se pot da producãtorilor stimulente suplimentare pentru a restricþiona producþia ºi a manipula piaþa. Astfel de entitãþi ar putea sã restricþioneze producþia unitãþilor lor de vârf, astfel încât sã obþinã rente submarginale de pe urma capacitãþilor lor cu costuri mai scãzute. De aceea, reorganizarea menþionatã ar putea avea efecte negative pe termen lung asupra concurenþei din piaþã. Consumatorii din România, dintre care unii deja fac faþã

31preþurilor relativ mari conform standardelor UE , vor trebui sã suporte preþuri chiar mai mari datoritã creºterii marjei de profit.

Chiar dacã sectoarele energetice ale majoritãþii statelor UE sunt dominate în prezent de 2-3 producãtori (uneori integraþi pe verticalã) este o greºealã sã conchidem ca aceasta este o situaþie dezirabilã pe care România trebuie sã încerce sã o imite.

Perfomanþa producãtorilor de stat din România este redusã: costurile de generare sunt ridicate, tehnologia este învechitã ºi existã serioase probleme de mediu care trebuie sã fie rezolvate în urmãtorii câþiva ani. Aceºti producãtori au suferit ºi importante pierderi financiare, pentru care nu sunt în întregime vinovaþi ºi au fost implicaþi în scandaluri de corupþie. Concurenþa în sectorul de generare, cuplatã cu o mai bunã guvernanþã ºi structurã de proprietate pot conduce la obþinerea unor câºtiguri de eficienþã semnificative în acest sector, care, pe termen lung, pot fi transmise consumatorilor. Reconcentrarea sectorului conform scenariilor descrise mai sus poate însemna renunþarea la aceste câºtiguri.

12

30 Chiar ºi o piaþã cu un numãr sufficient de mare de producãtori poate fi insuficient de concurenþialã, dacã numai câþiva dintre aceºtia pot face schimbãri în nivelul producþiei ca rezultat al semnalelor preþurilor. În România, în timpul iernii, mai mult de 70% din producþie este bazatã pe cogenerare, ceea ce poate da o putere de piaþã semnificativã producãtorilor care funcþioneazã doar în vârfuri de sarcinã;31 Consumatori industriali.

Newbery (20006) concludes that the experience of England and Wales shows that high prices were mostly a consequence of the concentrated market structure, and not of the market design.

In other countries like Spain, Portugal, the deregulation has been stalled by high concentration in the generation sector, concentration initially encouraged by the Spanish and Portuguese authorities. In fact most of the European national markets remain highly concentrated.According to DG Competition (2005) market concentration is one of the five main obstacles to competition on EU energy markets.

If, on mature markets, the market structure is hard to change ex-post, in Romania, where restructuring is still on going and most generation assets are still public, the Government can still significantly alter it.

The current structure of the Romanian power sector looks promising comparative to that of many other EU members. Romania has fully implemented EU directives and is advanced in its efforts to create a competitive power sector. The concentration in the sector is moderate although Pittman et all (2006) find that there is scope for market power, especially during the winter season that is the time of peak demand in

32Romania .The property regime, the inheritance of past regulation which sought to use electricity prices as a tool of social protection, together with political interference in the management of state owned companies have been main obstacles to competition.

However, the situation could dramatically change if the Government embraces the idea of “consolidating” the industry as a solution to its financial problems, especially if it chooses to create no more than 2-3 generation companies. The “consolidated” entities will have significant market power that will be hard to mitigate through regulation. Bundling together hydro and thermo power plants may give generators additional incentives to restrict production and manipulate the market. Such entities may have incentives to restrict the output of their non-baseload plants in order to earn inframarginal rents on the lower cost capacity. Therefore the re-organization may have long run

negative effects on market competition. The Romanian consumers, of which some already face relatively high

33 electricity prices by EU standards will have to deal with even higher prices due to increased price-cost margins.

Even if the electricity sectors of most EU countries are currently dominated by 2-3 (sometimes vertically integrated) producers, it would be a mistake to infer that

this is a desirable arrangement that Romania should try to mimic.

The performances of the state controlled generators in Romania have been poor: the generation costs are high, the technology is outdated and there are serious environmental issues that they need to tackle in the next few years. They have been riddled by financial losses, for which they are not entirely to blame, and by corruption scandals. Competition in the generation sector coupled with better governance and property structure stands to deliver significant efficiency gains in this sector, which, in the longer run can be passed to the consumers. Re-concentrating the sector along the scenarios we described could mean forgoing them.

13

32 Even a market with a sufficiently large number of producers may be insufficiently competitive if only few of the generators can change their production as a result of the price signals. In Romania, during winter, more than 70% of the generation is base load due to cogeneration, , which could give significant market power to the peak load producers;33 Industrial consumers.

Concluzii

Bibliografie

Competitivitatea viitoare a sectorului energetic din România depinde în mod crucial de modul în care procesul de restructurare va continua. Dupã aderarea României la UE, sectorul de generare este supus unor presiuni puternice pentru ca restructurarea sã continue, atât datoritã modificãrilor în procedurile de autorizare a ajutoarelor de stat, care limiteazã acum posibilitatea Guvernului de a suporta pierderile producãtorilor, cât ºi nevoilor investiþionale crescânde, parþial datoritã necesitãþii de convergenþã cu standardele de mediu ale UE. Propunerile recente de “consolidare” a sectorului de producere vor sã se adreseze acestor probleme. Cu toate acestea, propunerile sunt bazate pe argumente economice îndoielnice, iar adoptarea lor poate distorsiona semnificativ concurenþa pe viitor. Aceasta ar însemna renunþarea la o bunã parte a câºtigurilor de eficienþã pe care liberalizarea pieþelor de energie le poate aduce.

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, "Electricity Restructuring in Romania: The Search for Competition in Generation," 2nd Internaþional Conference on Business, Management and Economics, Izmir, Turcia, iunie 2006;

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, “The Restructuring of the Romanian Power Sector at the Crossroads: Competitive Markets or Neo-Colbertism?”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 7, no. 4, decembrie 2007;

European Commission, DG Competition, Energy Sector Inquiry – Issues paper, noiembrie 2005;

European Commission, Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC, iunie 2003;

Jamasb Tooraj ºi Pollitt Michael, “Electricity Liberalisation in the European Union: Progress, Status and Prospects,” Working paper, CEEPR, martie 2005;

Joskow Paul, “Electricity Sector Restructuring and Competition: Lesson Learned,” Working paper, MIT, Cambridge, MA, August 2003;

Newbery David, „Refining Market Design,” Working paper CWPE 0615 ºi EPRG 0515, februarie 2006;

Soft Steven, Power System Economics : Designing Markets for Electricity, IEEE Press, 2002;

Van Doren Peter ºi Taylor Jerry, „Rethinking Electricity Restucturing,” Policy Analysis, nr. 530, noiembrie 2004.

14

Conclusions

Bibliography

Newbery David, „Refining Market Design,” Working paper CWPE 0615 ºi EPRG 0515, Februar 2006;

The future competitiveness of the Romanian electricity sector hinges crucially on how the restructuring process Soft Steven, Power System Economics : Designing will continue. After joining the EU the Romanian Markets for Electricity, IEEE Press, 2002;generation sector has come under increased pressures to restructure due to both changes in the state aids authorization procedures, which now limits the ability of the Government to support the loss making generators, and to increased investment needs, partially due to the necessity of complying with the EU environmental standards. The recent proposals of “consolidating” the generation sector aim to address these problems. However, these proposals are based on questionable economics and their adoption may significantly distort competition in the future. This would mean forgoing a good part of the efficiencies gains that the liberalization of the electricity markets may bring.

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, "Electricity Restructuring in Romania: The Search for Competition in Generation," 2nd Internaþional Conference on Business, Management and Economics, Izmir, Turcia, June 2006;

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, “The Restructuring of the Romanian Power Sector at the Crossroads: Competitive Markets or Neo-Colbertism?”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 7, no. 4, December 2007;

European Commission, DG Competition, Energy Sector Inquiry – Issues paper, November 2005;

European Commission, Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC, June 26, 2003;

Jamasb Tooraj ºi Pollitt Michael, “Electricity Liberalisation in the European Union: Progress, Status and Prospects,” Working paper, CEEPR, March 2005;

Joskow Paul, “Electricity Sector Restructuring and Competition: Lesson Learned,” Working paper, MIT, Cambridge, MA, August 2003;

ie

Van Doren Peter ºi Taylor Jerry, „Rethinking Electricity Restucturing,” Policy Analysis, nr. 530, November 2004.

15

y

Concluzii

Bibliografie

Competitivitatea viitoare a sectorului energetic din România depinde în mod crucial de modul în care procesul de restructurare va continua. Dupã aderarea României la UE, sectorul de generare este supus unor presiuni puternice pentru ca restructurarea sã continue, atât datoritã modificãrilor în procedurile de autorizare a ajutoarelor de stat, care limiteazã acum posibilitatea Guvernului de a suporta pierderile producãtorilor, cât ºi nevoilor investiþionale crescânde, parþial datoritã necesitãþii de convergenþã cu standardele de mediu ale UE. Propunerile recente de “consolidare” a sectorului de producere vor sã se adreseze acestor probleme. Cu toate acestea, propunerile sunt bazate pe argumente economice îndoielnice, iar adoptarea lor poate distorsiona semnificativ concurenþa pe viitor. Aceasta ar însemna renunþarea la o bunã parte a câºtigurilor de eficienþã pe care liberalizarea pieþelor de energie le poate aduce.

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, "Electricity Restructuring in Romania: The Search for Competition in Generation," 2nd Internaþional Conference on Business, Management and Economics, Izmir, Turcia, iunie 2006;

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, “The Restructuring of the Romanian Power Sector at the Crossroads: Competitive Markets or Neo-Colbertism?”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 7, no. 4, decembrie 2007;

European Commission, DG Competition, Energy Sector Inquiry – Issues paper, noiembrie 2005;

European Commission, Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC, iunie 2003;

Jamasb Tooraj ºi Pollitt Michael, “Electricity Liberalisation in the European Union: Progress, Status and Prospects,” Working paper, CEEPR, martie 2005;

Joskow Paul, “Electricity Sector Restructuring and Competition: Lesson Learned,” Working paper, MIT, Cambridge, MA, August 2003;

Newbery David, „Refining Market Design,” Working paper CWPE 0615 ºi EPRG 0515, februarie 2006;

Soft Steven, Power System Economics : Designing Markets for Electricity, IEEE Press, 2002;

Van Doren Peter ºi Taylor Jerry, „Rethinking Electricity Restucturing,” Policy Analysis, nr. 530, noiembrie 2004.

14

Conclusions

Bibliography

Newbery David, „Refining Market Design,” Working paper CWPE 0615 ºi EPRG 0515, Februar 2006;

The future competitiveness of the Romanian electricity sector hinges crucially on how the restructuring process Soft Steven, Power System Economics : Designing will continue. After joining the EU the Romanian Markets for Electricity, IEEE Press, 2002;generation sector has come under increased pressures to restructure due to both changes in the state aids authorization procedures, which now limits the ability of the Government to support the loss making generators, and to increased investment needs, partially due to the necessity of complying with the EU environmental standards. The recent proposals of “consolidating” the generation sector aim to address these problems. However, these proposals are based on questionable economics and their adoption may significantly distort competition in the future. This would mean forgoing a good part of the efficiencies gains that the liberalization of the electricity markets may bring.

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, "Electricity Restructuring in Romania: The Search for Competition in Generation," 2nd Internaþional Conference on Business, Management and Economics, Izmir, Turcia, June 2006;

Diaconu Oana, Oprescu Gheorghe ºi Pittman Russel, “The Restructuring of the Romanian Power Sector at the Crossroads: Competitive Markets or Neo-Colbertism?”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 7, no. 4, December 2007;

European Commission, DG Competition, Energy Sector Inquiry – Issues paper, November 2005;

European Commission, Directive 2003/54/EC of the European Parliament and of the Council concerning common rules for the internal market in electricity and repealing Directive 96/92/EC, June 26, 2003;

Jamasb Tooraj ºi Pollitt Michael, “Electricity Liberalisation in the European Union: Progress, Status and Prospects,” Working paper, CEEPR, March 2005;

Joskow Paul, “Electricity Sector Restructuring and Competition: Lesson Learned,” Working paper, MIT, Cambridge, MA, August 2003;

ie

Van Doren Peter ºi Taylor Jerry, „Rethinking Electricity Restucturing,” Policy Analysis, nr. 530, November 2004.

15

y

Vânzarea produselor sau serviciilor cu “preþ redus” de cãtre o întreprindere poate îmbrãca numeroase forme: preþuri pur ºi simplu “mici” sau preþuri sub costuri; reduceri acordate cumpãrãtorilor cu respectarea anumitor condiþii: depãºirea anumitor praguri cantitative sau cumpãrarea legatã a altor produse, ofertele cu preþ redus adresate doar anumitor categorii de clienþi. Aceste practici tarifare ridicã probleme delicate de apreciere din partea autoritãþilor de concurenþã. Preþurile reduse sunt în realitate, printre alþi factori precum diversitatea ofertei ºi capacitatea pieþei de a da naºtere la inovaþii, una dintre manifestãrile intensitãþii concurenþei de pe o anumitã piaþã.

Autoritãþile de concurenþã ar trebui deci ca a priori sã aprecieze cu o privire binevoitoare nivelurile preþurilor reduse. Totuºi, toate aceste practici, atunci când sunt aplicate în anumite condiþii, pot de asemenea sã reflecte strategii anticoncurenþiale din partea autorilor lor care cautã astfel sã-ºi înlãture concurenþii. O asemenea situaþie cere, atunci când este întâlnitã în practicã, criterii de judecatã destul de pretenþioase: o apreciere prea severã a practicilor de vânzare cu preþ redus riscã sã determine ca firmele sã creascã preþurile sau sã nu mai încurajeze inovaþii comerciale, de teamã cã acestea ar putea fi uºor considerate ca anticoncurenþiale; o indulgenþã excesivã poate dimpotrivã sã faciliteze practicile de înlãturare a concurenþilor, practici care în timp sunt nefaste pentru dezvoltarea pieþelor.

Din punct de vedere teoretic, cãutarea echilibrului între aceste douã abordãri duce la acordarea unui avantaj abordãrii în funcþie de efectele acestei practici, ºi la abandonarea unei analize în funcþie de categorii ca prezentând douã riscuri diferite, dar la fel de dãunãtoare pentru societate.

Pe de o parte, o abordare în funcþie de categorii (care sancþioneazã per se practici precum preþurile de ruinare sau reducerile la vãnzãrile legate ca urmare a faptului cã aparþin unor firme aflate în poziþii dominante), poate conduce la un tratament diferit al celor douã practici

(preþuri de ruinare, reduceri la vânzãrile legate de exemplu) care urmãresc totuºi acelaºi efect: înlãturarea competitorilor de pe piaþa pe care firma respectivã simte ameninþarea concurenþei. Pe de altã parte, o abordare în funcþie de categorii conduce foarte uºor la o condamnare per se a practicilor puse în aplicare de cãtre o firmã aflatã în poziþie dominantã, fãrã a se þine cont de câºtigurile din eficienþã ce pot sta la originea practicii sau pot fi o consecinþã a acesteia: o practicã identicã poate fi explicatã prin existenþa unei intenþii de eliminare a concurenþei sau printr-o transmitere cãtre clienþi a beneficiilor eficienþei de diferite tipuri.

O abordare în funcþie de efecte constã dimpotrivã în identificarea chiar de la început a efectelor anticoncurenþiale, apoi a strategiei urmatã de cãtre firmã. În realitate, în numeroase cazuri, ofertele la preþ redus nu sunt avantajoase pentru o firmã: stabilirea preþului rezultã evident dintr-un arbitraj: preþurile ridicate garanteazã o marjã a profitului ridicatã dar reduc cererea, în timp ce preþurile mai mici pot compensa prin volume importante marjele mici de profit. Totuºi, sã produci mai mult este costisitor, spre deosebire de practicarea unor preþuri ridicate pentru aceeaºi cantitate: în general este mai tentant pentru firme sã gãseascã metode de maximizare a profiturilor prin creºterea mai degrabã a preþurilor practicate decât a cantitãþilor produse. Pe cale de consecinþã este firesc a se cãuta sã se înþeleagã dedesubturile raþionamentului unei oferte cu preþ redus, aceast lucru cu atât mai mult cu cât piaþa este slab competitivã, iar mecanismele ce pot apropia preþurile de costuri sunt absente.

Anumite practici de vânzãri cu preþ redus pot avea o justificare pentru o firmã ce ar fi totuºi într-o poziþie de monopol ºi deci nesupusã unei presiuni concurenþiale, chiar ºi din partea unor concurenþi potenþiali; este astfel cazul unei firme oferind un „produs de reþea”, adicã un bun a cãrui utilitate pentru consumatori creºte odatã cu numãrul consumatorilor prezenþi în reþea (“baza de plecare”): cum aceºti consumatori vor fi gata sã plãteascã un preþ cu atât mai ridicat cu cât „baza de

16

O ANALIZÃ ECONOMICÃ A PRACTICILOR DE

RUINARE ªI DE VÂNZARE CU PREÞ REDUS34

35Anne PERROT

O ANALIZÃ ECONOMICÃ A PRACTICILOR DE 34

RUINARE ªI DE VÂNZARE CU PREÞ REDUS35Anne PERROT

34 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Lucian Bozian;35 Vicepreºedinte al Consiliului Concurenþei din Franþa.

La vente de produits ou de services a « prix bas » par une entreprise peut revetir de nombreuses formes : prix simplement « faibles » ou en dessous des couts ; remises proposées a des acheteurs conditionnellement au respect de certaines modalités - comme le dépassement de certains seuils quantitatifs ou l'achat joint avec d'autres produits -, prix bas offerts a certaines catégories d'acheteurs seulement. Ces pratiques tarifaires soulevent des problemes d'appréciation délicats de la part des autorités de concurrence. En effet, les prix bas sont parmi d'autres facteurs, comme la diversité de l'offre et la capacité des marchés a faire émerger des innovations, l'une des manifestations de l'intensité de la concurrence qui regne sur un marché.

Les autorités de concurrence devraient donc a priori

considérer d'un o il bienveillant des niveaux de prix

faibles. Cependant, toutes ces pratiques sont aussi

susceptibles, lorsqu'elles sont mises en o uvre dans

certaines conditions, de refléter des stratégies anti-concurrentielles de la part de leurs auteurs, qui recherchent alors l'éviction de leur concurrents. Une

telle situation requiert que soient mis en o uvre des

criteres de jugement suffisamment fins : une appréciation trop sévere des pratiques de prix bas risque de conduire les entreprises a augmenter leurs niveaux de prix ou a ne plus proposer d'innovations commerciales, de peur que celles-ci ne soient trop facilement jugées anti-concurrentielles ; une indulgence excessive peut au contraire faciliter des pratiques d'éviction des concurrents, néfastes a terme pour le développement des marchés.

Du point de vue théorique, la recherche de l'équilibre entre ces deux écueils conduit a privilégier une approche de ces pratiques par leurs effets, et a abandonner une analyse par catégories qui fait courir deux risques de natures opposées, mais également dommageables pour la collectivité.

D'une part, une approche par catégories (qui sanctionne per se des pratiques comme la prédation ou les remises de couplage des lors qu'elles émanent d'entreprises en

position dominante) peut conduire a traiter de façon dissymétrique deux pratiques (prix prédateurs, remises de couplage par exemple) qui ont pourtant le meme effet recherché : l'éviction des concurrents de l'un des marchés sur lesquels l'entreprise est menacée. D'autre part, une approche par catégories conduit trop facilement a juger per se illégales des pratiques mises en

o uvre par une entreprise en position dominante sans

tenir compte des gains d'efficience qui peuvent etre a l'origine de la pratique ou en etre la conséquence : une meme pratique peut ainsi suivant les cas s'expliquer par une volonté d'éviction ou par une transmission aux acheteurs de gains d'efficacité de diverses natures.

Une approche par les effets consiste au contraire a identifier tout d'abord le dommage concurrentiel puis la stratégie menée par l'entreprise. Dans bien des cas en effet, offrir des prix bas n'est pas avantageux pour une entreprise : la détermination du prix résulte en effet d'un arbitrage : des prix élevés garantissent une marge élevée mais réduisent la demande, tandis que des prix plus faibles peuvent compenser par des volumes importants les faibles marges. Cependant, produire est couteux, tandis que pratiquer des prix élevés ne l'est pas : il est donc en général plus tentant pour les entreprises de trouver les moyens de maximiser leurs profits en augmentant leurs prix plutôt que leurs quantités. Par conséquent il est naturel de chercher a comprendre la rationalité sous-jacente a une offre assortie de prix bas, et ceci d'autant plus que le marché est peu concurrentiel et que les mécanismes de marché qui poussent a rapprocher les prix des couts sont absents.

Certaines pratiques de prix bas peuvent avoir une rationalité pour une entreprise qui serait pourtant en monopole et donc non soumise a une pression concurrentielle, meme de la part de rivaux potentiels ; c'est ainsi le cas d'une entreprise offrant un « bien réseau », c'est-a-dire un bien dont l'utilité pour les consommateurs croît avec le nombre des consommateurs déja présents dans le réseau (la « base installée ») : comme ces consommateurs seront prets a payer demain un prix d'autant plus élevé que la base

17

UNE ANALYSE ECONOMIQUE DES PRATIQUES DE PREDATION ET VENTE A BAS PRIX

36Anne PERROT

UNE ANALYSE ECONOMIQUE DES PRATIQUES DE PREDATION ET VENTE A BAS PRIX

36Anne PERROT

36 Vice-président du la Conseil de la Concurrence, France.

Vânzarea produselor sau serviciilor cu “preþ redus” de cãtre o întreprindere poate îmbrãca numeroase forme: preþuri pur ºi simplu “mici” sau preþuri sub costuri; reduceri acordate cumpãrãtorilor cu respectarea anumitor condiþii: depãºirea anumitor praguri cantitative sau cumpãrarea legatã a altor produse, ofertele cu preþ redus adresate doar anumitor categorii de clienþi. Aceste practici tarifare ridicã probleme delicate de apreciere din partea autoritãþilor de concurenþã. Preþurile reduse sunt în realitate, printre alþi factori precum diversitatea ofertei ºi capacitatea pieþei de a da naºtere la inovaþii, una dintre manifestãrile intensitãþii concurenþei de pe o anumitã piaþã.

Autoritãþile de concurenþã ar trebui deci ca a priori sã aprecieze cu o privire binevoitoare nivelurile preþurilor reduse. Totuºi, toate aceste practici, atunci când sunt aplicate în anumite condiþii, pot de asemenea sã reflecte strategii anticoncurenþiale din partea autorilor lor care cautã astfel sã-ºi înlãture concurenþii. O asemenea situaþie cere, atunci când este întâlnitã în practicã, criterii de judecatã destul de pretenþioase: o apreciere prea severã a practicilor de vânzare cu preþ redus riscã sã determine ca firmele sã creascã preþurile sau sã nu mai încurajeze inovaþii comerciale, de teamã cã acestea ar putea fi uºor considerate ca anticoncurenþiale; o indulgenþã excesivã poate dimpotrivã sã faciliteze practicile de înlãturare a concurenþilor, practici care în timp sunt nefaste pentru dezvoltarea pieþelor.

Din punct de vedere teoretic, cãutarea echilibrului între aceste douã abordãri duce la acordarea unui avantaj abordãrii în funcþie de efectele acestei practici, ºi la abandonarea unei analize în funcþie de categorii ca prezentând douã riscuri diferite, dar la fel de dãunãtoare pentru societate.

Pe de o parte, o abordare în funcþie de categorii (care sancþioneazã per se practici precum preþurile de ruinare sau reducerile la vãnzãrile legate ca urmare a faptului cã aparþin unor firme aflate în poziþii dominante), poate conduce la un tratament diferit al celor douã practici

(preþuri de ruinare, reduceri la vânzãrile legate de exemplu) care urmãresc totuºi acelaºi efect: înlãturarea competitorilor de pe piaþa pe care firma respectivã simte ameninþarea concurenþei. Pe de altã parte, o abordare în funcþie de categorii conduce foarte uºor la o condamnare per se a practicilor puse în aplicare de cãtre o firmã aflatã în poziþie dominantã, fãrã a se þine cont de câºtigurile din eficienþã ce pot sta la originea practicii sau pot fi o consecinþã a acesteia: o practicã identicã poate fi explicatã prin existenþa unei intenþii de eliminare a concurenþei sau printr-o transmitere cãtre clienþi a beneficiilor eficienþei de diferite tipuri.

O abordare în funcþie de efecte constã dimpotrivã în identificarea chiar de la început a efectelor anticoncurenþiale, apoi a strategiei urmatã de cãtre firmã. În realitate, în numeroase cazuri, ofertele la preþ redus nu sunt avantajoase pentru o firmã: stabilirea preþului rezultã evident dintr-un arbitraj: preþurile ridicate garanteazã o marjã a profitului ridicatã dar reduc cererea, în timp ce preþurile mai mici pot compensa prin volume importante marjele mici de profit. Totuºi, sã produci mai mult este costisitor, spre deosebire de practicarea unor preþuri ridicate pentru aceeaºi cantitate: în general este mai tentant pentru firme sã gãseascã metode de maximizare a profiturilor prin creºterea mai degrabã a preþurilor practicate decât a cantitãþilor produse. Pe cale de consecinþã este firesc a se cãuta sã se înþeleagã dedesubturile raþionamentului unei oferte cu preþ redus, aceast lucru cu atât mai mult cu cât piaþa este slab competitivã, iar mecanismele ce pot apropia preþurile de costuri sunt absente.

Anumite practici de vânzãri cu preþ redus pot avea o justificare pentru o firmã ce ar fi totuºi într-o poziþie de monopol ºi deci nesupusã unei presiuni concurenþiale, chiar ºi din partea unor concurenþi potenþiali; este astfel cazul unei firme oferind un „produs de reþea”, adicã un bun a cãrui utilitate pentru consumatori creºte odatã cu numãrul consumatorilor prezenþi în reþea (“baza de plecare”): cum aceºti consumatori vor fi gata sã plãteascã un preþ cu atât mai ridicat cu cât „baza de

16

O ANALIZÃ ECONOMICÃ A PRACTICILOR DE

RUINARE ªI DE VÂNZARE CU PREÞ REDUS34

35Anne PERROT

O ANALIZÃ ECONOMICÃ A PRACTICILOR DE 34

RUINARE ªI DE VÂNZARE CU PREÞ REDUS35Anne PERROT

34 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Lucian Bozian;35 Vicepreºedinte al Consiliului Concurenþei din Franþa.

La vente de produits ou de services a « prix bas » par une entreprise peut revetir de nombreuses formes : prix simplement « faibles » ou en dessous des couts ; remises proposées a des acheteurs conditionnellement au respect de certaines modalités - comme le dépassement de certains seuils quantitatifs ou l'achat joint avec d'autres produits -, prix bas offerts a certaines catégories d'acheteurs seulement. Ces pratiques tarifaires soulevent des problemes d'appréciation délicats de la part des autorités de concurrence. En effet, les prix bas sont parmi d'autres facteurs, comme la diversité de l'offre et la capacité des marchés a faire émerger des innovations, l'une des manifestations de l'intensité de la concurrence qui regne sur un marché.

Les autorités de concurrence devraient donc a priori

considérer d'un o il bienveillant des niveaux de prix

faibles. Cependant, toutes ces pratiques sont aussi

susceptibles, lorsqu'elles sont mises en o uvre dans

certaines conditions, de refléter des stratégies anti-concurrentielles de la part de leurs auteurs, qui recherchent alors l'éviction de leur concurrents. Une

telle situation requiert que soient mis en o uvre des

criteres de jugement suffisamment fins : une appréciation trop sévere des pratiques de prix bas risque de conduire les entreprises a augmenter leurs niveaux de prix ou a ne plus proposer d'innovations commerciales, de peur que celles-ci ne soient trop facilement jugées anti-concurrentielles ; une indulgence excessive peut au contraire faciliter des pratiques d'éviction des concurrents, néfastes a terme pour le développement des marchés.

Du point de vue théorique, la recherche de l'équilibre entre ces deux écueils conduit a privilégier une approche de ces pratiques par leurs effets, et a abandonner une analyse par catégories qui fait courir deux risques de natures opposées, mais également dommageables pour la collectivité.

D'une part, une approche par catégories (qui sanctionne per se des pratiques comme la prédation ou les remises de couplage des lors qu'elles émanent d'entreprises en

position dominante) peut conduire a traiter de façon dissymétrique deux pratiques (prix prédateurs, remises de couplage par exemple) qui ont pourtant le meme effet recherché : l'éviction des concurrents de l'un des marchés sur lesquels l'entreprise est menacée. D'autre part, une approche par catégories conduit trop facilement a juger per se illégales des pratiques mises en

o uvre par une entreprise en position dominante sans

tenir compte des gains d'efficience qui peuvent etre a l'origine de la pratique ou en etre la conséquence : une meme pratique peut ainsi suivant les cas s'expliquer par une volonté d'éviction ou par une transmission aux acheteurs de gains d'efficacité de diverses natures.

Une approche par les effets consiste au contraire a identifier tout d'abord le dommage concurrentiel puis la stratégie menée par l'entreprise. Dans bien des cas en effet, offrir des prix bas n'est pas avantageux pour une entreprise : la détermination du prix résulte en effet d'un arbitrage : des prix élevés garantissent une marge élevée mais réduisent la demande, tandis que des prix plus faibles peuvent compenser par des volumes importants les faibles marges. Cependant, produire est couteux, tandis que pratiquer des prix élevés ne l'est pas : il est donc en général plus tentant pour les entreprises de trouver les moyens de maximiser leurs profits en augmentant leurs prix plutôt que leurs quantités. Par conséquent il est naturel de chercher a comprendre la rationalité sous-jacente a une offre assortie de prix bas, et ceci d'autant plus que le marché est peu concurrentiel et que les mécanismes de marché qui poussent a rapprocher les prix des couts sont absents.

Certaines pratiques de prix bas peuvent avoir une rationalité pour une entreprise qui serait pourtant en monopole et donc non soumise a une pression concurrentielle, meme de la part de rivaux potentiels ; c'est ainsi le cas d'une entreprise offrant un « bien réseau », c'est-a-dire un bien dont l'utilité pour les consommateurs croît avec le nombre des consommateurs déja présents dans le réseau (la « base installée ») : comme ces consommateurs seront prets a payer demain un prix d'autant plus élevé que la base

17

UNE ANALYSE ECONOMIQUE DES PRATIQUES DE PREDATION ET VENTE A BAS PRIX

36Anne PERROT

UNE ANALYSE ECONOMIQUE DES PRATIQUES DE PREDATION ET VENTE A BAS PRIX

36Anne PERROT

36 Vice-président du la Conseil de la Concurrence, France.

plecare” este mai mare, o firmã oferind un asemena bun are interesul sã practice preþuri reduse, în aºa fel încât sã atragã astfel o bazã de plecare ce va fi în continuare mai bine valorificatã. Interesul punerii în aplicare a unei asemenea strategii de atragere a consumatorilor nu þine

37cont de prezenþa concurenþilor , ºi deci de intenþia de a-i îndepãrta, deoarece un monopolist neameninþat ar avea interesul de a practica un asemenea tip de preþ: preþuri pentru început reduse pentru a atrage clienþii, apoi ridicate pentru a exploata disponibilitatea de a plãti a consumatorilor racordaþi la reþea.

În faþa acestor preþuri reduse, autoritãþile de concurenþã au un rol dificil de jucat; e necesarã o analizã atentã a strategiilor puse în practicã de firme ºi de aplicarea unei evaluãri pentru fiecare caz în parte. Anumiþi juriºti vãd într-o asemenea abordare o sursã de instabilitate juridicã. Asta înseamnã a ignora faptul cã principiile teoretice extind aceastã evaluare a practicilor în funcþie de efectele lor. Se poate astfel face lista de întrebãri pe care autoritãþile de concurenþã – dar ºi firmele – trebuie sã înveþe a le formula cu ocazia evaluãrii practicilor prezumate ca fiind un abuz de poziþie dominant, abuz manifestat prin practicarea unor preþuri reduse. Metoda ce ar trebui urmatã în luarea unei decizii va fi mai întâi prezentatã, apoi vom ilustra cu ajutorul câtorva exemple modul în care ar putea fi abordate anumite practici de vînzare cu preþ redus.

O abordare în funcþie de efecte are ca temei doi “piloni” ce recurg din plin la analiza economicã: pentru început, identificarea unui prejudiciu cauzat de practica respectivã. În continuare, crearea unei “argumentãri microeconomice” convingãtoare pentru a explica comportamentul firmelor, argumentare ce trebuie sã se aplece în acelaºi timp asupra teoriei economice ºi asupra faptelor.

La prima vedere, preþurile reduse pe o piaþã sunt în 38beneficiul consumatorului, ale cãrui interese sunt

protejate de cãtre autoritãþile de concurenþã. O parte din dificultãþi provin din faptul cã preþurile reduse, care a priori sugereazã o concurenþã intensã, sunt în general dãunãtoare pentru concurenþi. Desigur, dreptul concurenþei nu cautã sã protejeze concurenþii, însã excluderea acestora din urmã din piaþã, dacã nu îºi are originea într-o concurenþã bazatã pe merite, dãuneazã ea înseºi concurenþei: altfel spus, dacã consumatorii profitã pe termen scurt de concurenþa intensã prin preþuri, pe termen mediu ei nu vor mai beneficia de acest lucru dacã anumiþi concurenþi sunt îndepãrtaþi prin intermediul unor practici ce þin de puterea de piaþã

I. Evaluarea efectelor vânzãrii cu preþ redus: prezentare generalã a unei metode

1.Stabilirea prejudiciilor

a altor actori. În realitate, selecþia firmelor active într-un anumit sector trebuie sã rezulte, ºi asta este fãrã îndoialã una dintre consecinþele pozitive ale funcþionãrii normale a mecanismelor pieþei, din concurenþa între diverse tipuri de produse, ºi nu din posibilitãþile pe care le deþin anumite firme de a pune în aplicare strategii anticoncurenþiale.

Prima etapã a raþionamentului vis-a-vis de o practicã de vânzare la preþ redus trebuie sã constea în identificarea prejudiciului cauzat de practica respectivã, acest prejudiciu trebuind desigur a fi apreciat nu doar pe termen scurt, dar þinând cont ºi de consecinþele previzibile asupra structurii pieþei (intrãri, ieºiri). Identificarea prejudiciului înseamnã în primul rând identificarea pieþei pe care practica respectivã este susceptibilã a produce efecte. Astfel, o practicã de ruinare are a priori un efect chiar ºi asupra pieþei pe care preþurile de ruinare sunt expuse la vedere.

Prin practicarea pe o anumitã piaþã a unor preþuri sub costuri, o firmã poate urmãri de asemenea sã îºi creeze o reputaþie agresivã pentru a împiedica intrarea concurenþilor pe pieþe viitoare sau conexe. În acest caz, practica de ruinare pusã în aplicare pe piaþa A este destinatã sã aibã efecte pe alte pieþe (pieþele viitoare A în cazul cererii de oferte succesive pentru acelaºi produs de exemplu, sau pieþele B, C … pe care firma A este de asemenea prezentã). Într-un asemenea caz, pierderile suferite de firmã pe o piaþã nu se pot explica altfel decât prin intenþia firmei de a intra pe alte pieþe. Este vorba de o “investiþie în reputaþie”, costisitoare astãzi, dar care va fi compensatã de efectul intrãrii pe alte pieþe în viitor.

În acelaºi mod, o vânzare legatã este consideratã în mod tradiþional ca o cãutare a extinderii unei poziþii dominante a unei firme plecând de la piaþa sa originarã (A) cãtre o piaþã conexã (B). Trebuie de asemenea menþionat faptul cã noþiunea de “conexitate” nu provine neaparat din complementaritatea tehnicã a produselor A ºi B, ci poate pur ºi simplu decurge din faptul cã e vorba despre aceiaºi clienþi prezenþi pe pieþe diferite. Reacþiile unui singur cumpãrãtor la ofertele prezentate de firmã sunt astfel interdependente, chiar

39dacã bunurile ar fi între ele distincte, independente .

Cu toate acestea, în loc sã vizeze extinderea poziþiei dominante de pe piaþa A spre piaþa B, vânzarea legatã poate uneori sã urmãreascã protejarea poziþiei deþinute pe piaþa A. Este cazul de exemplu situaþiei în care un concurent oferã un produs de o calitate foarte bunã pe piaþa B, ceea ce i-ar permite în viitor sã obþinã prin acest mijloc indirect pãrþi din piaþa A. În acest caz, firma dominantã pe piaþa A cautã sã îndepãrteze concurentul de pe piaþa B pentru a evita intrarea viitoare a acestuia pe piaþa sa, piaþa A.

18

37 La început, Minitel, nefiind concurat de nicio altã tehnologie, a fost oferit gratuit abonaþilor;38 “Interesul” consumatorilor este mãsurat cantitativ prin “surplusul” pe care aceºtia îl obþin pe o anumitã piaþã;39 Potrivit teoriei economice bunurile nu sunt substituibile, nici complementare. Legãtura dintre ele provine din “constrângerea bugetarã” care lasã în schimb sã intervinã un singur agent, clientul.

installée est grande, une entreprise offrant un tel bien a intéret a pratiquer tres tôt des prix bas, de façon a attirer une base installée qui sera ensuite mieux valorisée.

L'intéret de la mise en o uvre d'une telle stratégie

d'attraction précoce des consommateurs est 40indépendant de la présence de concurrents , et donc

de la volonté de les évincer, puisqu'un monopole non menacé aurait intéret a offrir un tel profil de prix : prix d'abord faibles pour attirer les clients, puis élevés pour exploiter la disponibilité a payer des consommateurs rattachés au réseau.

Face a ces pratiques de prix bas, le rôle des autorités de concurrence est donc assez difficile a jouer ; il nécessite

une vision assez fine des stratégies a l'o uvre de la part

des entreprises et la mise en o uvre d'une appréciation

au cas par cas. Certains juristes voient dans une telle approche une source d'insécurité juridique. C'est ignorer que des principes théoriques sous-tendent cette évaluation des pratiques par les effets. Il est donc possible de faire la liste des questions que les autorités de concurrence - mais aussi les entreprises- doivent apprendre a se poser lors de l'évaluation de pratiques présumées d'abus de position dominante se manifestant par des prix bas. La méthode qui devrait etre guider la décision sera d'abord exposée, puis nous illustrerons a l'aide de quelques exemples la façon dont pourraient etre abordées certaines pratiques de prix bas.

Une approche par les effets repose sur deux piliers qui recourent largement a l'analyse économique : tout d'abord, l'identification du dommage causé par la pratique. Ensuite, la production d'une « histoire microéconomique » convaincante pour expliquer le comportement observé de l'entreprise, histoire qui doit s'appuyer a la fois sur la théorie économique et sur les faits.

A premiere vue, des prix bas sur un marché profitent au consommateur, dont les autorités de concurrence

41cherchent a protéger les intérets . Une partie des difficultés vient de ce que des prix bas, qui traduisent a priori une forte intensité concurrentielle, sont en général nuisibles aux concurrents. Certes, le droit de la concurrence ne cherche pas a protéger les concurrents, mais l'éviction de ces derniers du marché, si elle ne trouve pas son origine dans une concurrence par les mérites, nuit elle aussi a la concurrence : autrement dit, si les consommateurs profitent a court terme de l'intensité de la concurrence par les prix, ils finiront par en pâtir a moyen terme si certains concurrents sont

évincés par des pratiques tenant a la seule mise en ouvre du pouvoir de marché d'autres acteurs. En effet, la

I. Evaluation des effets des prix bas : esquisse d'une méthode

1. A la recherche du dommage

sélection des entreprises actives dans un secteur doit résulter, et c'est sans doute l'une des conséquence les plus positives du fonctionnement normal des mécanismes de marché, d'une concurrence par les diverses dimensions des produits, et non des possibilités

qu'ont certaines entreprises de mettre en o uvre des

stratégies anti-concurrentielles.

La premiere étape du raisonnement face a une pratique de prix bas doit etre l'identification du dommage causé par la pratique, ce dommage devant évidemment etre apprécié non seulement a court terme, mais en tenant compte des conséquences prévisibles sur la structure du marché (entrée, sortie). Identifier le dommage signifie en premier lieu identifier le marché sur lequel la pratique est susceptible de produire des effets. Ainsi une pratique de prédation a-t-elle a priori un effet sur le marché meme sur lequel les prix prédateurs sont offerts.

Mais une entreprise peut aussi vouloir, par des prix en dessous des couts sur un marché donné, se forger une réputation d'agressivité, pour prévenir l'entrée de concurrents sur des marchés futurs ou connexes sur lesquels elle pourrait etre attaquée. Dans ce cas, la

pratique de prédation mise en o uvre sur un marché A

est destinée a avoir des effets sur d'autres marchés (les marchés futurs du bien A dans le cas d'appels d'offres successifs pour le meme produit par exemple, ou des marchés B, C … sur lesquels l'entreprise A est aussi présente). Ainsi, dans un tel cas, les pertes que l'entreprise fait sur un marché ne peuvent s'expliquer autrement que par la volonté de dissuader l'entrée sur d'autres marchés. Il s'agit d'un « investissement en réputation », couteux aujourd'hui, qui sera compensé par l'effet de dissuasion d'entrée dans le futur.

De la meme façon, une pratique de couplage anti-concurrentiel est traditionnellement vue comme la recherche de l'extension d'une position dominante d'une entreprise a partir de son marché d'origine (A) sur un marché connexe (B). Il faut d'ailleurs noter que la « connexité » ne fait pas nécessairement intervenir la complémentarité technique des produits A et B, mais peut simplement découler du fait que ce sont les memes acheteurs qui sont en présence sur les différents marchés. Les réactions d'un meme acheteur aux offres présentées par l'entreprise sont ainsi interdépendantes,

42quand bien meme les biens seraient indépendants .

Toutefois, au lieu de viser a étendre la position dominante de A vers B, le couplage peut parfois chercher a protéger la position sur le marché A. C'est le cas par exemple si un concurrent offre un produit de tres bonne qualité sur le marché B, ce qui pourrait lui permettre dans le futur de venir par ce biais prendre des parts sur le marché A. Dans ce cas, l'entreprise dominante sur A cherche a évincer le concurrent du marché B pour éviter son entrée future sur son marché A.

19

40 A ses débuts, le Minitel, qui n'était concurrencé par aucune autre technologie, a été offert gratuitement aux abonnés;41 « L'intéret » des consommateurs est mesuré quantitativement par le « surplus » qu'ils obtiennent sur un marché donné;42 C'est-a-dire, au sens de la théorie économique ni substituables, ni complémentaires. Leur lien provient du fait que la « contrainte budgétaire » fait en revanche intervenir un seul agent, l'acheteur.

plecare” este mai mare, o firmã oferind un asemena bun are interesul sã practice preþuri reduse, în aºa fel încât sã atragã astfel o bazã de plecare ce va fi în continuare mai bine valorificatã. Interesul punerii în aplicare a unei asemenea strategii de atragere a consumatorilor nu þine

37cont de prezenþa concurenþilor , ºi deci de intenþia de a-i îndepãrta, deoarece un monopolist neameninþat ar avea interesul de a practica un asemenea tip de preþ: preþuri pentru început reduse pentru a atrage clienþii, apoi ridicate pentru a exploata disponibilitatea de a plãti a consumatorilor racordaþi la reþea.

În faþa acestor preþuri reduse, autoritãþile de concurenþã au un rol dificil de jucat; e necesarã o analizã atentã a strategiilor puse în practicã de firme ºi de aplicarea unei evaluãri pentru fiecare caz în parte. Anumiþi juriºti vãd într-o asemenea abordare o sursã de instabilitate juridicã. Asta înseamnã a ignora faptul cã principiile teoretice extind aceastã evaluare a practicilor în funcþie de efectele lor. Se poate astfel face lista de întrebãri pe care autoritãþile de concurenþã – dar ºi firmele – trebuie sã înveþe a le formula cu ocazia evaluãrii practicilor prezumate ca fiind un abuz de poziþie dominant, abuz manifestat prin practicarea unor preþuri reduse. Metoda ce ar trebui urmatã în luarea unei decizii va fi mai întâi prezentatã, apoi vom ilustra cu ajutorul câtorva exemple modul în care ar putea fi abordate anumite practici de vînzare cu preþ redus.

O abordare în funcþie de efecte are ca temei doi “piloni” ce recurg din plin la analiza economicã: pentru început, identificarea unui prejudiciu cauzat de practica respectivã. În continuare, crearea unei “argumentãri microeconomice” convingãtoare pentru a explica comportamentul firmelor, argumentare ce trebuie sã se aplece în acelaºi timp asupra teoriei economice ºi asupra faptelor.

La prima vedere, preþurile reduse pe o piaþã sunt în 38beneficiul consumatorului, ale cãrui interese sunt

protejate de cãtre autoritãþile de concurenþã. O parte din dificultãþi provin din faptul cã preþurile reduse, care a priori sugereazã o concurenþã intensã, sunt în general dãunãtoare pentru concurenþi. Desigur, dreptul concurenþei nu cautã sã protejeze concurenþii, însã excluderea acestora din urmã din piaþã, dacã nu îºi are originea într-o concurenþã bazatã pe merite, dãuneazã ea înseºi concurenþei: altfel spus, dacã consumatorii profitã pe termen scurt de concurenþa intensã prin preþuri, pe termen mediu ei nu vor mai beneficia de acest lucru dacã anumiþi concurenþi sunt îndepãrtaþi prin intermediul unor practici ce þin de puterea de piaþã

I. Evaluarea efectelor vânzãrii cu preþ redus: prezentare generalã a unei metode

1.Stabilirea prejudiciilor

a altor actori. În realitate, selecþia firmelor active într-un anumit sector trebuie sã rezulte, ºi asta este fãrã îndoialã una dintre consecinþele pozitive ale funcþionãrii normale a mecanismelor pieþei, din concurenþa între diverse tipuri de produse, ºi nu din posibilitãþile pe care le deþin anumite firme de a pune în aplicare strategii anticoncurenþiale.

Prima etapã a raþionamentului vis-a-vis de o practicã de vânzare la preþ redus trebuie sã constea în identificarea prejudiciului cauzat de practica respectivã, acest prejudiciu trebuind desigur a fi apreciat nu doar pe termen scurt, dar þinând cont ºi de consecinþele previzibile asupra structurii pieþei (intrãri, ieºiri). Identificarea prejudiciului înseamnã în primul rând identificarea pieþei pe care practica respectivã este susceptibilã a produce efecte. Astfel, o practicã de ruinare are a priori un efect chiar ºi asupra pieþei pe care preþurile de ruinare sunt expuse la vedere.

Prin practicarea pe o anumitã piaþã a unor preþuri sub costuri, o firmã poate urmãri de asemenea sã îºi creeze o reputaþie agresivã pentru a împiedica intrarea concurenþilor pe pieþe viitoare sau conexe. În acest caz, practica de ruinare pusã în aplicare pe piaþa A este destinatã sã aibã efecte pe alte pieþe (pieþele viitoare A în cazul cererii de oferte succesive pentru acelaºi produs de exemplu, sau pieþele B, C … pe care firma A este de asemenea prezentã). Într-un asemenea caz, pierderile suferite de firmã pe o piaþã nu se pot explica altfel decât prin intenþia firmei de a intra pe alte pieþe. Este vorba de o “investiþie în reputaþie”, costisitoare astãzi, dar care va fi compensatã de efectul intrãrii pe alte pieþe în viitor.

În acelaºi mod, o vânzare legatã este consideratã în mod tradiþional ca o cãutare a extinderii unei poziþii dominante a unei firme plecând de la piaþa sa originarã (A) cãtre o piaþã conexã (B). Trebuie de asemenea menþionat faptul cã noþiunea de “conexitate” nu provine neaparat din complementaritatea tehnicã a produselor A ºi B, ci poate pur ºi simplu decurge din faptul cã e vorba despre aceiaºi clienþi prezenþi pe pieþe diferite. Reacþiile unui singur cumpãrãtor la ofertele prezentate de firmã sunt astfel interdependente, chiar

39dacã bunurile ar fi între ele distincte, independente .

Cu toate acestea, în loc sã vizeze extinderea poziþiei dominante de pe piaþa A spre piaþa B, vânzarea legatã poate uneori sã urmãreascã protejarea poziþiei deþinute pe piaþa A. Este cazul de exemplu situaþiei în care un concurent oferã un produs de o calitate foarte bunã pe piaþa B, ceea ce i-ar permite în viitor sã obþinã prin acest mijloc indirect pãrþi din piaþa A. În acest caz, firma dominantã pe piaþa A cautã sã îndepãrteze concurentul de pe piaþa B pentru a evita intrarea viitoare a acestuia pe piaþa sa, piaþa A.

18

37 La început, Minitel, nefiind concurat de nicio altã tehnologie, a fost oferit gratuit abonaþilor;38 “Interesul” consumatorilor este mãsurat cantitativ prin “surplusul” pe care aceºtia îl obþin pe o anumitã piaþã;39 Potrivit teoriei economice bunurile nu sunt substituibile, nici complementare. Legãtura dintre ele provine din “constrângerea bugetarã” care lasã în schimb sã intervinã un singur agent, clientul.

installée est grande, une entreprise offrant un tel bien a intéret a pratiquer tres tôt des prix bas, de façon a attirer une base installée qui sera ensuite mieux valorisée.

L'intéret de la mise en o uvre d'une telle stratégie

d'attraction précoce des consommateurs est 40indépendant de la présence de concurrents , et donc

de la volonté de les évincer, puisqu'un monopole non menacé aurait intéret a offrir un tel profil de prix : prix d'abord faibles pour attirer les clients, puis élevés pour exploiter la disponibilité a payer des consommateurs rattachés au réseau.

Face a ces pratiques de prix bas, le rôle des autorités de concurrence est donc assez difficile a jouer ; il nécessite

une vision assez fine des stratégies a l'o uvre de la part

des entreprises et la mise en o uvre d'une appréciation

au cas par cas. Certains juristes voient dans une telle approche une source d'insécurité juridique. C'est ignorer que des principes théoriques sous-tendent cette évaluation des pratiques par les effets. Il est donc possible de faire la liste des questions que les autorités de concurrence - mais aussi les entreprises- doivent apprendre a se poser lors de l'évaluation de pratiques présumées d'abus de position dominante se manifestant par des prix bas. La méthode qui devrait etre guider la décision sera d'abord exposée, puis nous illustrerons a l'aide de quelques exemples la façon dont pourraient etre abordées certaines pratiques de prix bas.

Une approche par les effets repose sur deux piliers qui recourent largement a l'analyse économique : tout d'abord, l'identification du dommage causé par la pratique. Ensuite, la production d'une « histoire microéconomique » convaincante pour expliquer le comportement observé de l'entreprise, histoire qui doit s'appuyer a la fois sur la théorie économique et sur les faits.

A premiere vue, des prix bas sur un marché profitent au consommateur, dont les autorités de concurrence

41cherchent a protéger les intérets . Une partie des difficultés vient de ce que des prix bas, qui traduisent a priori une forte intensité concurrentielle, sont en général nuisibles aux concurrents. Certes, le droit de la concurrence ne cherche pas a protéger les concurrents, mais l'éviction de ces derniers du marché, si elle ne trouve pas son origine dans une concurrence par les mérites, nuit elle aussi a la concurrence : autrement dit, si les consommateurs profitent a court terme de l'intensité de la concurrence par les prix, ils finiront par en pâtir a moyen terme si certains concurrents sont

évincés par des pratiques tenant a la seule mise en ouvre du pouvoir de marché d'autres acteurs. En effet, la

I. Evaluation des effets des prix bas : esquisse d'une méthode

1. A la recherche du dommage

sélection des entreprises actives dans un secteur doit résulter, et c'est sans doute l'une des conséquence les plus positives du fonctionnement normal des mécanismes de marché, d'une concurrence par les diverses dimensions des produits, et non des possibilités

qu'ont certaines entreprises de mettre en o uvre des

stratégies anti-concurrentielles.

La premiere étape du raisonnement face a une pratique de prix bas doit etre l'identification du dommage causé par la pratique, ce dommage devant évidemment etre apprécié non seulement a court terme, mais en tenant compte des conséquences prévisibles sur la structure du marché (entrée, sortie). Identifier le dommage signifie en premier lieu identifier le marché sur lequel la pratique est susceptible de produire des effets. Ainsi une pratique de prédation a-t-elle a priori un effet sur le marché meme sur lequel les prix prédateurs sont offerts.

Mais une entreprise peut aussi vouloir, par des prix en dessous des couts sur un marché donné, se forger une réputation d'agressivité, pour prévenir l'entrée de concurrents sur des marchés futurs ou connexes sur lesquels elle pourrait etre attaquée. Dans ce cas, la

pratique de prédation mise en o uvre sur un marché A

est destinée a avoir des effets sur d'autres marchés (les marchés futurs du bien A dans le cas d'appels d'offres successifs pour le meme produit par exemple, ou des marchés B, C … sur lesquels l'entreprise A est aussi présente). Ainsi, dans un tel cas, les pertes que l'entreprise fait sur un marché ne peuvent s'expliquer autrement que par la volonté de dissuader l'entrée sur d'autres marchés. Il s'agit d'un « investissement en réputation », couteux aujourd'hui, qui sera compensé par l'effet de dissuasion d'entrée dans le futur.

De la meme façon, une pratique de couplage anti-concurrentiel est traditionnellement vue comme la recherche de l'extension d'une position dominante d'une entreprise a partir de son marché d'origine (A) sur un marché connexe (B). Il faut d'ailleurs noter que la « connexité » ne fait pas nécessairement intervenir la complémentarité technique des produits A et B, mais peut simplement découler du fait que ce sont les memes acheteurs qui sont en présence sur les différents marchés. Les réactions d'un meme acheteur aux offres présentées par l'entreprise sont ainsi interdépendantes,

42quand bien meme les biens seraient indépendants .

Toutefois, au lieu de viser a étendre la position dominante de A vers B, le couplage peut parfois chercher a protéger la position sur le marché A. C'est le cas par exemple si un concurrent offre un produit de tres bonne qualité sur le marché B, ce qui pourrait lui permettre dans le futur de venir par ce biais prendre des parts sur le marché A. Dans ce cas, l'entreprise dominante sur A cherche a évincer le concurrent du marché B pour éviter son entrée future sur son marché A.

19

40 A ses débuts, le Minitel, qui n'était concurrencé par aucune autre technologie, a été offert gratuitement aux abonnés;41 « L'intéret » des consommateurs est mesuré quantitativement par le « surplus » qu'ils obtiennent sur un marché donné;42 C'est-a-dire, au sens de la théorie économique ni substituables, ni complémentaires. Leur lien provient du fait que la « contrainte budgétaire » fait en revanche intervenir un seul agent, l'acheteur.

20

Observãm cã în aceste exemple, o practicã asemãnãtoare poate produce efecte de excludere a concurenþilor de pe diferite pieþe. Este important deci sã detaliem natura efectelor anticoncurenþiale prezumate ale practicii respective, ceea ce reprezintã primul pas spre acea securitate juridicã invocatã pe drept cuvânt de cãtre firme. Pe ce piaþã ºi prin ce mijloc se exercitã efectul anticoncurenþial? Rãspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi întemeiat decât pe înþelegerea strategiilor puse în practicã de firmã.

“Efectul uceniciei”, pus în evidenþã în mod empiric în industria aerianã din Statele Unite prin anii '50, reproduce ideea economiilor de scarã, potrivit cãreia costurile de producþie scad cu cât firma produce mai mult. Contrar economiilor de scarã, care pun în joc dimensiunea producþiei din acel moment, în cazul nostru este vorba de producþia cumulatã ce permite accesul la niveluri de costuri mai reduse.

În aceste condiþii, acumularea unei producþii importante cât mai repede posibil determinã o reducere a costurilor în timp ºi favorizeazã în acelaºi timp firma producãtoare ºi clienþii. Pentru asta, stimularea cererii prin scãderea preþurilor reprezintã o strategie a cãrei logicã prevaleazã chiar ºi în cazul absenþei concurenþilor. Interzicerea punerii în practicã de cãtre o firmã a unei astfel de strategii ar determina o privare a consumatorilor de eficienþa productivã în creºtere a firmei.

Observãm astfel cã, învecinându-se cu practicile de ruinare, preþurile reduse pot fi justificate de cãtre câºtigurile de eficienþã de diferite tipuri. Conform remarcii potrivit cãreia strategiile de vânzare la preþ redus sunt a priori puþin profitabile acelora care le pun în practicã ºi favorabile pe termen mediu bunãstãrii consumatorilor, aceasta necesitã o cercetare atentã a fundamentelor strategice ale comportamentelor ºi a lipsei unei contradicþii din partea faptelor.

O strategie de ruinare financiarã (“deep pocket strategy”) de exemplu, se bazeazã pe o serie de diferenþe dintre prãdãtor ºi pradã: diferenþe de putere financiarã, dar ºi diferenþe privind informaþiile deþinute. Deci firma prãdãtor exploateazã dependenþa de o finanþare externã a concurentului ce trebuie eliminat, faptul cã investitorul extern va acorda finanþarea pe baza observãrii performanþelor, dar nu ºi a factorilor explicativi a acestor performanþe. Datoritã acestui fapt, firma prãdãtor poate prin degradarea rezultatelor firmei victimã sã determine investitorul sã taie finanþarea sa ºi sã elimine astfel firma concurentã. Susþinerea unei asemenea argumentãri microeconomice presupune

2. Identificarea unei strategii

examinarea unei serii de elemente: dependenþa firmei victimã de finanþarea sa externã, incapacitatea investitorului de a identifica motivele slabelor performanþe ale firmei concurente etc.

O strategie de ruinare prin construirea unei “reputaþii agresive” se bazeazã pe un mecanism total diferit: firma prãdãtor cautã sã sugereze cã faþã de orice ameninþare cu o intrare viitoare pe o piaþã pe care ea este prezentã, aceasta va reacþiona printr-o concurenþã foarte intensã, constând în practicarea unor preþuri foarte reduse. Pentru a construi aceastã reputaþie, firma prãdãtor înregistreazã pierderi pe o anumitã piaþã, de preferat pe o piaþã mai micã, într-o manierã care îi permite sã combatã cu determinare actorii intraþi pe acele pieþe.

Noile firme vor putea astfel sã renunþe la accederea pe acele pieþe pe care ar fi supuse unor presiuni concurenþiale cãrora ele nu ar putea sã le reziste. Pentru ca autoritatea de concurenþã sã probeze cã practica de ruinare constã într-un astfel de comportament, trebuie ca anumite fapte sã fie verificate: prezenþa mai multor produse sau a mai multor pieþe pe care firma ar putea fi concuratã în viitor, pierderi limitate pe piaþa unde practicile au loc etc.

Toate practicile de vânzare la preþ redus (ºi nu doar practica de ruinare) au un punct comun: dacã este vorba de o practicã ce urmãreºte eliminarea concurenþilor, însemnã cã firma “a investit” în îndepãrtarea rivalilor. Aceastã strategie nu ar putea fi explicatã în lipsa efectelor practicii asupra “structurii demografice” a pieþei (intrãri ºi iesiri ale concurenþilor).

Cãutarea unei justificãri pentru strategia pusã în practicã implicã o separare destul de clarã de demersul ce nu admite câºtigurile din eficienþã decât pentru “a compensa” o practicã a priori dãunãtoare, aºa cum este cazul “apãrãrii eficiente”: în acest caz, este vorba dimpotrivã de o examinare încã de la început a strategiei puse în practicã, ºi nu doar asupra câºtigurilor din eficienþã ce vin sã compenseze o practicã consideratã la început ca fiind anticoncurenþialã.

Abordarea prezentatã mai sus o evidenþiem prin câteva exemple în care firmele propun preþuri reduse clienþilor.

Pânã la articolul lui Areeda ºi Turner din 1974, un numãr mare de plângeri (77% ) vizând practica de ruinare au fost soluþionate favorabil în SUA. Dupã publicarea acestui articol, care în acelaºi timp vorbeºte despre modul în

II. Abordare în funcþie de efecte a câtorva practici de vânzare la preþ redus

1. Practica de ruinare

21

On le voit, dans ces exemples, une meme pratique peut produire des effets d'éviction sur différents marchés. Il importe donc de détailler précisément la nature des dommages anti-concurrentiels présumés de la pratique en question, ce qui est un premier pas vers la sécurité juridique réclamée a juste titre par les entreprises. Sur quel marché et par le biais de quel mécanisme l'effet anti-concurrentiel s'exerce-t-il ? La réponse a une telle question ne peut etre étayée que par la compréhension

des stratégies a l'o uvre de la part de l'entreprise.

« L'effet d'apprentissage », mis en évidence empiriquement dans l'industrie de l'aviation aux Etats-Unis dans les années cinquante, traduit l'idée qu'indépendamment des économies d'échelle, les couts de production baissent lorsque l'entreprise a déja produit beaucoup. Contrairement aux économies d'échelle, qui mettent en jeu la taille de la production aujourd'hui, c'est ici la production cumulée passée qui permet d'accéder a ces niveaux de couts plus faibles.

Dans ces conditions, accumuler une production importante le plus vite possible au cours du temps abaisse les couts et est favorable a la fois a l'entreprise et aux acheteurs. Pour cela, susciter la demande correspondante en abaissant les prix est une stratégie dont la rationalité prévaudrait meme en l'absence de

concurrents. Interdire la mise en o uvre d'une telle

stratégie a une entreprise reviendrait ici a priver les consommateurs de l'efficacité productive future accrue de l'entreprise.

On voit donc, pour s'en tenir a la prédation, que des prix bas peuvent se trouver justifiés par des gains d'efficience de diverses natures. Joint a la remarque selon laquelle les stratégies de prix bas sont a priori peu profitables a

celles qui les mettent en o uvre et favorables a court

terme au bien-etre des consommateurs, ce facteur incite a rechercher attentivement les fondements stratégiques des comportements observés et leur absence d'infirmation par les faits.

Une stratégie de prédation financiere (« deep pocket strategy ») par exemple, repose sur diverses asymétries entre le prédateur et la proie : asymétries de puissance financiere, mais aussi asymétries d'information. Ainsi la proie exploite-t-elle le fait que le concurrent a éliminer dépend d'un financement externe, que l'investisseur externe octroie son financement sur la base de l'observation des performances de celle-ci, mais non des facteurs explicatifs de ces performances. De ce fait, le prédateur peut par la dégradation des résultats de sa proie amener l'investisseur a couper son financement et a faire sortir la proie. Etayer une telle « histoire » microéconomique suppose qu'une série de faits soit examinée : la dépendance de la proie vis-a-vis de son

2. A la recherche d'une stratégie

financement externe, l'incapacité de l'investisseur a identifier les raisons des mauvaises performances de la proie etc.

Une stratégie de prédation par la construction d'une « réputation d'agressivité » repose sur un mécanisme tout a fait différent : le prédateur cherche a faire croire que face a toute menace d'entrée future sur des marchés ou il est présent, il réagira par une concurrence tres intense, se traduisant par des prix tres faibles. Pour bâtir cette réputation, le prédateur fait des pertes sur un marché donné, de préférence d'ampleur limitée, de façon a montrer sa détermination a combattre les entrants sur les autres marchés ou il pourrait etre concurrencé.

Les entrants pourront ainsi renoncer a venir sur des marchés ou ils pourraient etre soumis a des pressions concurrentielles auxquelles ils ne pourraient pas résister. A nouveau, pour l'autorité de concurrence, il convient pour prouver que la prédation reflete bien un tel comportement que certains faits soient vérifiés : présence de plusieurs produits ou marchés sur lesquels l'entreprise pourrait etre en concurrence dans le futur, pertes limitées sur le marché ou les pratiques ont lieu etc.

Toutes les pratiques de prix bas (et pas seulement la prédation) ont un point commun : s'il s'agit bien d'une pratique qui vise l'éviction des concurrents, c'est que l'entreprise « investit » dans l'exclusion des rivaux. Cette stratégie ne s'expliquerait pas en l'absence des effets de la pratique sur la « démographie » du marché (entrée et sortie de concurrents).

Chercher a identifier la rationalité de la stratégie a l'ouvre implique une rupture assez nette avec la démarche consistant a n'admettre les gains d'efficience que pour « racheter » une pratique a priori dommageable, comme c'est le cas de « l'efficiency defence » : ici, il s'agit au contraire de s'interroger des le départ sur la stratégie a

l'o uvre, et pas seulement sur les gains d'efficience

venant compenser une pratique vue a l'origine comme anti-concurrentielle.

Illustrons l'approche décrite précédemment par quelques exemples ou les entreprises proposent des prix bas aux acheteurs.

Jusqu'a l'article fondateur d'Areeda et Turner en 1974, un grand nombre de plaintes (77%) pour prédation ont été accueillies favorablement aux USA. Apres la parution de cet article, qui discute a la fois de la façon dont les autorités de concurrence devraient aborder la question de la prédation et des concepts de cout pertinents pour comparer les prix, seules 8% des

II . Approche par les effets de quelques pratiques de prix bas.

1. La prédation

20

Observãm cã în aceste exemple, o practicã asemãnãtoare poate produce efecte de excludere a concurenþilor de pe diferite pieþe. Este important deci sã detaliem natura efectelor anticoncurenþiale prezumate ale practicii respective, ceea ce reprezintã primul pas spre acea securitate juridicã invocatã pe drept cuvânt de cãtre firme. Pe ce piaþã ºi prin ce mijloc se exercitã efectul anticoncurenþial? Rãspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi întemeiat decât pe înþelegerea strategiilor puse în practicã de firmã.

“Efectul uceniciei”, pus în evidenþã în mod empiric în industria aerianã din Statele Unite prin anii '50, reproduce ideea economiilor de scarã, potrivit cãreia costurile de producþie scad cu cât firma produce mai mult. Contrar economiilor de scarã, care pun în joc dimensiunea producþiei din acel moment, în cazul nostru este vorba de producþia cumulatã ce permite accesul la niveluri de costuri mai reduse.

În aceste condiþii, acumularea unei producþii importante cât mai repede posibil determinã o reducere a costurilor în timp ºi favorizeazã în acelaºi timp firma producãtoare ºi clienþii. Pentru asta, stimularea cererii prin scãderea preþurilor reprezintã o strategie a cãrei logicã prevaleazã chiar ºi în cazul absenþei concurenþilor. Interzicerea punerii în practicã de cãtre o firmã a unei astfel de strategii ar determina o privare a consumatorilor de eficienþa productivã în creºtere a firmei.

Observãm astfel cã, învecinându-se cu practicile de ruinare, preþurile reduse pot fi justificate de cãtre câºtigurile de eficienþã de diferite tipuri. Conform remarcii potrivit cãreia strategiile de vânzare la preþ redus sunt a priori puþin profitabile acelora care le pun în practicã ºi favorabile pe termen mediu bunãstãrii consumatorilor, aceasta necesitã o cercetare atentã a fundamentelor strategice ale comportamentelor ºi a lipsei unei contradicþii din partea faptelor.

O strategie de ruinare financiarã (“deep pocket strategy”) de exemplu, se bazeazã pe o serie de diferenþe dintre prãdãtor ºi pradã: diferenþe de putere financiarã, dar ºi diferenþe privind informaþiile deþinute. Deci firma prãdãtor exploateazã dependenþa de o finanþare externã a concurentului ce trebuie eliminat, faptul cã investitorul extern va acorda finanþarea pe baza observãrii performanþelor, dar nu ºi a factorilor explicativi a acestor performanþe. Datoritã acestui fapt, firma prãdãtor poate prin degradarea rezultatelor firmei victimã sã determine investitorul sã taie finanþarea sa ºi sã elimine astfel firma concurentã. Susþinerea unei asemenea argumentãri microeconomice presupune

2. Identificarea unei strategii

examinarea unei serii de elemente: dependenþa firmei victimã de finanþarea sa externã, incapacitatea investitorului de a identifica motivele slabelor performanþe ale firmei concurente etc.

O strategie de ruinare prin construirea unei “reputaþii agresive” se bazeazã pe un mecanism total diferit: firma prãdãtor cautã sã sugereze cã faþã de orice ameninþare cu o intrare viitoare pe o piaþã pe care ea este prezentã, aceasta va reacþiona printr-o concurenþã foarte intensã, constând în practicarea unor preþuri foarte reduse. Pentru a construi aceastã reputaþie, firma prãdãtor înregistreazã pierderi pe o anumitã piaþã, de preferat pe o piaþã mai micã, într-o manierã care îi permite sã combatã cu determinare actorii intraþi pe acele pieþe.

Noile firme vor putea astfel sã renunþe la accederea pe acele pieþe pe care ar fi supuse unor presiuni concurenþiale cãrora ele nu ar putea sã le reziste. Pentru ca autoritatea de concurenþã sã probeze cã practica de ruinare constã într-un astfel de comportament, trebuie ca anumite fapte sã fie verificate: prezenþa mai multor produse sau a mai multor pieþe pe care firma ar putea fi concuratã în viitor, pierderi limitate pe piaþa unde practicile au loc etc.

Toate practicile de vânzare la preþ redus (ºi nu doar practica de ruinare) au un punct comun: dacã este vorba de o practicã ce urmãreºte eliminarea concurenþilor, însemnã cã firma “a investit” în îndepãrtarea rivalilor. Aceastã strategie nu ar putea fi explicatã în lipsa efectelor practicii asupra “structurii demografice” a pieþei (intrãri ºi iesiri ale concurenþilor).

Cãutarea unei justificãri pentru strategia pusã în practicã implicã o separare destul de clarã de demersul ce nu admite câºtigurile din eficienþã decât pentru “a compensa” o practicã a priori dãunãtoare, aºa cum este cazul “apãrãrii eficiente”: în acest caz, este vorba dimpotrivã de o examinare încã de la început a strategiei puse în practicã, ºi nu doar asupra câºtigurilor din eficienþã ce vin sã compenseze o practicã consideratã la început ca fiind anticoncurenþialã.

Abordarea prezentatã mai sus o evidenþiem prin câteva exemple în care firmele propun preþuri reduse clienþilor.

Pânã la articolul lui Areeda ºi Turner din 1974, un numãr mare de plângeri (77% ) vizând practica de ruinare au fost soluþionate favorabil în SUA. Dupã publicarea acestui articol, care în acelaºi timp vorbeºte despre modul în

II. Abordare în funcþie de efecte a câtorva practici de vânzare la preþ redus

1. Practica de ruinare

21

On le voit, dans ces exemples, une meme pratique peut produire des effets d'éviction sur différents marchés. Il importe donc de détailler précisément la nature des dommages anti-concurrentiels présumés de la pratique en question, ce qui est un premier pas vers la sécurité juridique réclamée a juste titre par les entreprises. Sur quel marché et par le biais de quel mécanisme l'effet anti-concurrentiel s'exerce-t-il ? La réponse a une telle question ne peut etre étayée que par la compréhension

des stratégies a l'o uvre de la part de l'entreprise.

« L'effet d'apprentissage », mis en évidence empiriquement dans l'industrie de l'aviation aux Etats-Unis dans les années cinquante, traduit l'idée qu'indépendamment des économies d'échelle, les couts de production baissent lorsque l'entreprise a déja produit beaucoup. Contrairement aux économies d'échelle, qui mettent en jeu la taille de la production aujourd'hui, c'est ici la production cumulée passée qui permet d'accéder a ces niveaux de couts plus faibles.

Dans ces conditions, accumuler une production importante le plus vite possible au cours du temps abaisse les couts et est favorable a la fois a l'entreprise et aux acheteurs. Pour cela, susciter la demande correspondante en abaissant les prix est une stratégie dont la rationalité prévaudrait meme en l'absence de

concurrents. Interdire la mise en o uvre d'une telle

stratégie a une entreprise reviendrait ici a priver les consommateurs de l'efficacité productive future accrue de l'entreprise.

On voit donc, pour s'en tenir a la prédation, que des prix bas peuvent se trouver justifiés par des gains d'efficience de diverses natures. Joint a la remarque selon laquelle les stratégies de prix bas sont a priori peu profitables a

celles qui les mettent en o uvre et favorables a court

terme au bien-etre des consommateurs, ce facteur incite a rechercher attentivement les fondements stratégiques des comportements observés et leur absence d'infirmation par les faits.

Une stratégie de prédation financiere (« deep pocket strategy ») par exemple, repose sur diverses asymétries entre le prédateur et la proie : asymétries de puissance financiere, mais aussi asymétries d'information. Ainsi la proie exploite-t-elle le fait que le concurrent a éliminer dépend d'un financement externe, que l'investisseur externe octroie son financement sur la base de l'observation des performances de celle-ci, mais non des facteurs explicatifs de ces performances. De ce fait, le prédateur peut par la dégradation des résultats de sa proie amener l'investisseur a couper son financement et a faire sortir la proie. Etayer une telle « histoire » microéconomique suppose qu'une série de faits soit examinée : la dépendance de la proie vis-a-vis de son

2. A la recherche d'une stratégie

financement externe, l'incapacité de l'investisseur a identifier les raisons des mauvaises performances de la proie etc.

Une stratégie de prédation par la construction d'une « réputation d'agressivité » repose sur un mécanisme tout a fait différent : le prédateur cherche a faire croire que face a toute menace d'entrée future sur des marchés ou il est présent, il réagira par une concurrence tres intense, se traduisant par des prix tres faibles. Pour bâtir cette réputation, le prédateur fait des pertes sur un marché donné, de préférence d'ampleur limitée, de façon a montrer sa détermination a combattre les entrants sur les autres marchés ou il pourrait etre concurrencé.

Les entrants pourront ainsi renoncer a venir sur des marchés ou ils pourraient etre soumis a des pressions concurrentielles auxquelles ils ne pourraient pas résister. A nouveau, pour l'autorité de concurrence, il convient pour prouver que la prédation reflete bien un tel comportement que certains faits soient vérifiés : présence de plusieurs produits ou marchés sur lesquels l'entreprise pourrait etre en concurrence dans le futur, pertes limitées sur le marché ou les pratiques ont lieu etc.

Toutes les pratiques de prix bas (et pas seulement la prédation) ont un point commun : s'il s'agit bien d'une pratique qui vise l'éviction des concurrents, c'est que l'entreprise « investit » dans l'exclusion des rivaux. Cette stratégie ne s'expliquerait pas en l'absence des effets de la pratique sur la « démographie » du marché (entrée et sortie de concurrents).

Chercher a identifier la rationalité de la stratégie a l'ouvre implique une rupture assez nette avec la démarche consistant a n'admettre les gains d'efficience que pour « racheter » une pratique a priori dommageable, comme c'est le cas de « l'efficiency defence » : ici, il s'agit au contraire de s'interroger des le départ sur la stratégie a

l'o uvre, et pas seulement sur les gains d'efficience

venant compenser une pratique vue a l'origine comme anti-concurrentielle.

Illustrons l'approche décrite précédemment par quelques exemples ou les entreprises proposent des prix bas aux acheteurs.

Jusqu'a l'article fondateur d'Areeda et Turner en 1974, un grand nombre de plaintes (77%) pour prédation ont été accueillies favorablement aux USA. Apres la parution de cet article, qui discute a la fois de la façon dont les autorités de concurrence devraient aborder la question de la prédation et des concepts de cout pertinents pour comparer les prix, seules 8% des

II . Approche par les effets de quelques pratiques de prix bas.

1. La prédation

care autoritãþile de concurenþã ar trebui sã abordeze practica de ruinare ºi conceptul de costuri pertinente pentru a compara preþurile, doar 8% din plângerile în materie de practici de ruinare au fost în cele din urmã admise.

Aceastã muncã a permis o apropiere mult mai subtilã de conceptul costului utilizat în testarea practicilor de ruinare în funcþie de natura sectorului de activitate vizat (cost marginal sau cost mediu variabil aºa cum îl intituleazã Areeda ºi Turner, cost mediu total potrivit lui Joskow ºi Klevoric (1979), cost marginal pentru Bolton, Brodley ºi Riordan (2000)), dar evoluþiile recente pun mai mult accentul pe necesitatea ca autoritãþile de concurenþã sã sprijine argumentarea microeconomicã pe elementele convingãtoare referitoare la strategia urmãritã de firma în cauzã ºi confirmatã de cãtre fapte.

Structura clasicã a unei strategii de ruinare este urmãtoarea: o firmã dominantã pe piaþa sa ºi care poate suporta pierderi sacrificã profituri propunând preþuri foarte reduse. Concurenþii actuali sau potenþiali ies de pe piaþã sau nu intrã pe aceastã piaþã deoarece ei nu pot sã îºi desfãºoare profitabil activitatea în asemenea condiþii de concurenþã.

Odatã concurenþii eliminaþi, firma prãdãtor îºi recupereazã propriile pierderi graþie exercitãrii puterii sale de piaþã. Dar în realitate fiecare etapã a acestei argumentãri, aparent simple, reprezintã o problemã pentru autoritãþile de concurenþã. În primul rând, sacrificarea profiturilor teoretic necesarã pentru eliminarea concurenþilor s-ar putea limita la practicarea unor preþuri “sub cele optime” (ºi nu neaparat sub costuri): în teorie, am putea sã ne imaginãm într-adevãr cã nivelul de preþ sub care concurenþii nu pot suporta intensitatea concurenþei ieºind astfel din piaþã este un preþ inferior celui practicat în absenþa intenþiei de eliminare a concurenþilor, dar care sã rãmânã peste costuri. Observãm însã în practicã limita acestui raþionament: ar exista în acest caz o practicã de ruinare începând din momentul în care firma ar practica un preþ sub acest preþ optim, preþ ce este imposibil de calculat de cãtre o autoritate de concurenþã. Suntem astfel nevoiþi sã restrângem sfera practicii de ruinare la acele preþuri inferioare costurilor, ceea ce ridicã la rândul sãu problematica unui nivel pertinent al costurilor.

Pentru a înþelege de ce o firmã îºi provoacã în mod voluntar pierderi, sã cercetãm strategia pusã în practicã. Teoriile moderne cu privire la practica de ruinare pun foarte tare accentul pe imperfecþiunile informaþionale ce fac o astfel de strategie sã fie raþionalã. Astfel, practica de ruinare se poate întemeia pe intenþia firmei de a-ºi crea o reputaþie agresivã ce îi va servi la împiedicarea intrãrii de noi concurenþi pe pieþe viitoare. În cuprinsul acestui raþionament, firma este activã pe mai multe pieþe pe care ea poate fi concuratã; e vorba fie de o

firmã ce oferã un singur produs, firmã ce se vede ameninþatã pe pieþe viitoare ale produsului sãu, fie de o firmã ce oferã mai multe produse, firmã ce poate face faþã diferiþilor concurenþi. Firma alege astfel o piaþã pe care ea îºi concentreazã eforturile prin practicarea unor preþuri de ruinare pentru a crea impresia cã se va comporta la fel ºi pe alte pieþe pe care ar putea fi concuratã.

O autoritate de concurenþã care doreºte sã facã faþã unei astfel de strategii trebuie sã demonstreze multiplicitatea pieþelor pe care firma este activã, faptul cã firmele concurente viitoare sau actuale de pe alte pieþe observã agresivitatea firmei în cauzã ºi faptul cã aceasta exclude concurenþii prin preþuri de ruinare, ºi cã ei pot chiar sã creadã cã firma respectivã se va comporta agresiv din nou dacã va fi concuratã.

Strategia preþurilor de ruinare se prezintã în acest caz ca o “investiþie într-o reputaþie agresivã”. Dar practica de ruinare poate avea ºi alte explicaþii: practica de ruinare financiarã se întâlneºte de exemplu atunci când deteriorând performanþele firmelor victmã, care nu pot face faþã unei concurenþe atât de dure, firma prãdãtor face imposibilã recurgerea concurenþilor sãi la o finanþare din partea unor investitori din exterior: aceºtia din urmã, observând slabele rezultate ale firmelor victimã, refuzã sã le acorde fondurile necesare activitãþii. Autoritatea de concurenþã trebuie sã demonstreze în acest caz faptul cã firma victimã, pentru a supravieþui, depinde mult de o finanþare externã, finanþare ce nu îi este acordatã decât în baza unor rezultate bune pe care investitorul nu le cunoaºte datoritã performanþelor slabe ale firmei.

Areeda ºi Turner (1974) : “Predatory Practices and Related Practices under the Section II of the Sherman Act”, Harvard Law Review, 88 : 697-733;

Bolton P., Broadley J., Riordan M. (2000) : “Predatory Pricing : Strategic Theory and Legal Policy”, Georgetown Law Journal, 88: 2239-330;

Joskow P. ºi Klevoric (1979) : “A Framework for

Analyzing Predatory Pricing Policy”, Yale Law Journal, 89 : 213-270;

Motta M. (2004) : Competition Policy : Theory and Practice, Cambridge University Press.

Bibliografie

22

plaintes en matiere de prédation ont finalement suivies d'une condamnation.

Ce travail a permis par la suite une approche beaucoup plus fine du concept de cout a prendre en compte dans les tests de prédation selon la nature du secteur considéré (cout marginal ou cout moyen variable comme le proposent Areeda et Turner, cout moyen total comme le proposent Joskow et Klevoric (1979), cout incrémental pour Bolton, Brodley et Riordan (2000)), mais les développements récents mettent plutôt l'accent sur la nécessité pour les autorités de concurrence d'étayer l'histoire microéconomique sous-jacente a l'aide d'éléments convaincants sur la stratégie suivie par l'entreprise et confirmés par des faits.

Le canevas classique d'une stratégie de prédation est le suivant : une entreprise dominante sur son marché et qui peut supporter des pertes sacrifie des profits en proposant des prix tres faibles. Les rivaux actuels ou potentiels sortent du marché ou n'y entrent pas parce qu'ils ne peuvent exercer profitablement leur activité dans de telles conditions de concurrence.

Une fois les rivaux sortis, le prédateur récupere ses pertes grâce a l'exercice de son pouvoir de marché. Mais en réalité chaque étape de cette histoire apparemment simple est un probleme pour les autorités de concurrence. Tout d'abord, le sacrifice des profits théoriquement nécessaire pour faire sortir des concurrents pourrait se limiter au fait de proposer des prix « sous optimaux » (et pas nécessairement en dessous du cout) : en théorie, on pourrait en effet imaginer que le niveau de prix en dessous duquel les concurrents ne peuvent supporter l'intensité de la concurrence et sortent du marché est un prix inférieur a celui qui serait choisi en l'absence de volonté stratégique d'élimination des concurrents, mais qui reste au-dessus du cout. Mais on voit en pratique la limite de ce raisonnement : il y aurait prédation des que l'entreprise offrirait un prix en dessous de ce prix optimal, qui est impossible a calculer pour une autorité de concurrence. On est ainsi amené a restreindre le champ de la prédation a des prix inférieur aux couts, ce qui ouvre a son tour la question du niveau pertinent des couts.

Reste que pour comprendre pourquoi une entreprise fait volontairement des pertes, il convient de rechercher la stratégie a l'o uvre. Les théories modernes de la prédation mettent tues l'accent sur les imperfections informationnelles qui rendent une telle stratégie rationnelle. Ainsi, la prédation peut reposer sur la volonté de l'entreprise de se tailler une réputation d'agressivité qui servira a dissuader l'entrée sur des marchés futurs. Dans ce raisonnement, l'entreprise est active sur plusieurs marchés sur lesquels elle est susceptible d'etre concurrencée ; il s'agit soit d'une entreprise mono-produits menacée sur des marchés futurs de son bien, soit d'une entreprise multi-produits

qui peut faire face a divers concurrents. L'entreprise choisit alors un marché sur lequel elle concentre ses efforts par des prix prédateurs pour faire accréditer l'idée qu'elle se comportera ainsi sur les autres marchés sur lesquels elle peut se trouver concurrencée.

Une autorité de concurrence qui pense faire face a une telle stratégie doit donc démontrer la multiplicité des marchés sur lesquels l'entreprise est active, le fait que les concurrents futurs ou présents sur d'autres marchés observent l'agressivité de l'entreprise et le fait qu'elle exclut les concurrents par des prix prédateurs, et qu'ils peuvent croire réellement que l'entreprise se comportera a nouveau avec cette agressivité si elle est a nouveau concurrencée.

La stratégie de prédation se comprend dans ce cas comme un « investissement en réputation d'agressivité ». Mais la prédation peut avoir d'autres explications : la prédation financiere s'observe par exemple lorsqu'en dégradant les performances de ses proies, qui ne peuvent soutenir une concurrence aussi dure, le prédateur rend impossible le recours pour ses concurrents a un financement par des investisseurs extérieurs : ceux-ci, observant les pietres résultats des proies, refusent de leur preter les fonds nécessaires a leur activité. L'autorité de concurrence doit démontrer dans ce cas que la proie dépend bien pour sa survie d'une financement externe, que celui-ci ne lui est octroyé qu'au vu de bons résultats, que l'investisseur ne connaît pas les raisons des mauvaises performances de la proie.

Areeda et Turner (1974): “Predatory Practices and Related Practices under the Section II of the Sherman Act”, Harvard Law Review, 88: 697-733;

Bolton P. , Broadley J., Riordan M. (2000): “Predatory Pricing : Strategic Theory and Legal Policy”, Georgetown Law Journal, 88: 2239-330;

Joskow P. et Klevoric (1979): “A Framework for Analyzing Predatory Pricing Policy”, Yale Law Journal, 89 : 213-270;

Motta M. (2004): Competition Policy: Theory and Practice, Cambridge University Press.

Bibliographie

23

care autoritãþile de concurenþã ar trebui sã abordeze practica de ruinare ºi conceptul de costuri pertinente pentru a compara preþurile, doar 8% din plângerile în materie de practici de ruinare au fost în cele din urmã admise.

Aceastã muncã a permis o apropiere mult mai subtilã de conceptul costului utilizat în testarea practicilor de ruinare în funcþie de natura sectorului de activitate vizat (cost marginal sau cost mediu variabil aºa cum îl intituleazã Areeda ºi Turner, cost mediu total potrivit lui Joskow ºi Klevoric (1979), cost marginal pentru Bolton, Brodley ºi Riordan (2000)), dar evoluþiile recente pun mai mult accentul pe necesitatea ca autoritãþile de concurenþã sã sprijine argumentarea microeconomicã pe elementele convingãtoare referitoare la strategia urmãritã de firma în cauzã ºi confirmatã de cãtre fapte.

Structura clasicã a unei strategii de ruinare este urmãtoarea: o firmã dominantã pe piaþa sa ºi care poate suporta pierderi sacrificã profituri propunând preþuri foarte reduse. Concurenþii actuali sau potenþiali ies de pe piaþã sau nu intrã pe aceastã piaþã deoarece ei nu pot sã îºi desfãºoare profitabil activitatea în asemenea condiþii de concurenþã.

Odatã concurenþii eliminaþi, firma prãdãtor îºi recupereazã propriile pierderi graþie exercitãrii puterii sale de piaþã. Dar în realitate fiecare etapã a acestei argumentãri, aparent simple, reprezintã o problemã pentru autoritãþile de concurenþã. În primul rând, sacrificarea profiturilor teoretic necesarã pentru eliminarea concurenþilor s-ar putea limita la practicarea unor preþuri “sub cele optime” (ºi nu neaparat sub costuri): în teorie, am putea sã ne imaginãm într-adevãr cã nivelul de preþ sub care concurenþii nu pot suporta intensitatea concurenþei ieºind astfel din piaþã este un preþ inferior celui practicat în absenþa intenþiei de eliminare a concurenþilor, dar care sã rãmânã peste costuri. Observãm însã în practicã limita acestui raþionament: ar exista în acest caz o practicã de ruinare începând din momentul în care firma ar practica un preþ sub acest preþ optim, preþ ce este imposibil de calculat de cãtre o autoritate de concurenþã. Suntem astfel nevoiþi sã restrângem sfera practicii de ruinare la acele preþuri inferioare costurilor, ceea ce ridicã la rândul sãu problematica unui nivel pertinent al costurilor.

Pentru a înþelege de ce o firmã îºi provoacã în mod voluntar pierderi, sã cercetãm strategia pusã în practicã. Teoriile moderne cu privire la practica de ruinare pun foarte tare accentul pe imperfecþiunile informaþionale ce fac o astfel de strategie sã fie raþionalã. Astfel, practica de ruinare se poate întemeia pe intenþia firmei de a-ºi crea o reputaþie agresivã ce îi va servi la împiedicarea intrãrii de noi concurenþi pe pieþe viitoare. În cuprinsul acestui raþionament, firma este activã pe mai multe pieþe pe care ea poate fi concuratã; e vorba fie de o

firmã ce oferã un singur produs, firmã ce se vede ameninþatã pe pieþe viitoare ale produsului sãu, fie de o firmã ce oferã mai multe produse, firmã ce poate face faþã diferiþilor concurenþi. Firma alege astfel o piaþã pe care ea îºi concentreazã eforturile prin practicarea unor preþuri de ruinare pentru a crea impresia cã se va comporta la fel ºi pe alte pieþe pe care ar putea fi concuratã.

O autoritate de concurenþã care doreºte sã facã faþã unei astfel de strategii trebuie sã demonstreze multiplicitatea pieþelor pe care firma este activã, faptul cã firmele concurente viitoare sau actuale de pe alte pieþe observã agresivitatea firmei în cauzã ºi faptul cã aceasta exclude concurenþii prin preþuri de ruinare, ºi cã ei pot chiar sã creadã cã firma respectivã se va comporta agresiv din nou dacã va fi concuratã.

Strategia preþurilor de ruinare se prezintã în acest caz ca o “investiþie într-o reputaþie agresivã”. Dar practica de ruinare poate avea ºi alte explicaþii: practica de ruinare financiarã se întâlneºte de exemplu atunci când deteriorând performanþele firmelor victmã, care nu pot face faþã unei concurenþe atât de dure, firma prãdãtor face imposibilã recurgerea concurenþilor sãi la o finanþare din partea unor investitori din exterior: aceºtia din urmã, observând slabele rezultate ale firmelor victimã, refuzã sã le acorde fondurile necesare activitãþii. Autoritatea de concurenþã trebuie sã demonstreze în acest caz faptul cã firma victimã, pentru a supravieþui, depinde mult de o finanþare externã, finanþare ce nu îi este acordatã decât în baza unor rezultate bune pe care investitorul nu le cunoaºte datoritã performanþelor slabe ale firmei.

Areeda ºi Turner (1974) : “Predatory Practices and Related Practices under the Section II of the Sherman Act”, Harvard Law Review, 88 : 697-733;

Bolton P., Broadley J., Riordan M. (2000) : “Predatory Pricing : Strategic Theory and Legal Policy”, Georgetown Law Journal, 88: 2239-330;

Joskow P. ºi Klevoric (1979) : “A Framework for

Analyzing Predatory Pricing Policy”, Yale Law Journal, 89 : 213-270;

Motta M. (2004) : Competition Policy : Theory and Practice, Cambridge University Press.

Bibliografie

22

plaintes en matiere de prédation ont finalement suivies d'une condamnation.

Ce travail a permis par la suite une approche beaucoup plus fine du concept de cout a prendre en compte dans les tests de prédation selon la nature du secteur considéré (cout marginal ou cout moyen variable comme le proposent Areeda et Turner, cout moyen total comme le proposent Joskow et Klevoric (1979), cout incrémental pour Bolton, Brodley et Riordan (2000)), mais les développements récents mettent plutôt l'accent sur la nécessité pour les autorités de concurrence d'étayer l'histoire microéconomique sous-jacente a l'aide d'éléments convaincants sur la stratégie suivie par l'entreprise et confirmés par des faits.

Le canevas classique d'une stratégie de prédation est le suivant : une entreprise dominante sur son marché et qui peut supporter des pertes sacrifie des profits en proposant des prix tres faibles. Les rivaux actuels ou potentiels sortent du marché ou n'y entrent pas parce qu'ils ne peuvent exercer profitablement leur activité dans de telles conditions de concurrence.

Une fois les rivaux sortis, le prédateur récupere ses pertes grâce a l'exercice de son pouvoir de marché. Mais en réalité chaque étape de cette histoire apparemment simple est un probleme pour les autorités de concurrence. Tout d'abord, le sacrifice des profits théoriquement nécessaire pour faire sortir des concurrents pourrait se limiter au fait de proposer des prix « sous optimaux » (et pas nécessairement en dessous du cout) : en théorie, on pourrait en effet imaginer que le niveau de prix en dessous duquel les concurrents ne peuvent supporter l'intensité de la concurrence et sortent du marché est un prix inférieur a celui qui serait choisi en l'absence de volonté stratégique d'élimination des concurrents, mais qui reste au-dessus du cout. Mais on voit en pratique la limite de ce raisonnement : il y aurait prédation des que l'entreprise offrirait un prix en dessous de ce prix optimal, qui est impossible a calculer pour une autorité de concurrence. On est ainsi amené a restreindre le champ de la prédation a des prix inférieur aux couts, ce qui ouvre a son tour la question du niveau pertinent des couts.

Reste que pour comprendre pourquoi une entreprise fait volontairement des pertes, il convient de rechercher la stratégie a l'o uvre. Les théories modernes de la prédation mettent tues l'accent sur les imperfections informationnelles qui rendent une telle stratégie rationnelle. Ainsi, la prédation peut reposer sur la volonté de l'entreprise de se tailler une réputation d'agressivité qui servira a dissuader l'entrée sur des marchés futurs. Dans ce raisonnement, l'entreprise est active sur plusieurs marchés sur lesquels elle est susceptible d'etre concurrencée ; il s'agit soit d'une entreprise mono-produits menacée sur des marchés futurs de son bien, soit d'une entreprise multi-produits

qui peut faire face a divers concurrents. L'entreprise choisit alors un marché sur lequel elle concentre ses efforts par des prix prédateurs pour faire accréditer l'idée qu'elle se comportera ainsi sur les autres marchés sur lesquels elle peut se trouver concurrencée.

Une autorité de concurrence qui pense faire face a une telle stratégie doit donc démontrer la multiplicité des marchés sur lesquels l'entreprise est active, le fait que les concurrents futurs ou présents sur d'autres marchés observent l'agressivité de l'entreprise et le fait qu'elle exclut les concurrents par des prix prédateurs, et qu'ils peuvent croire réellement que l'entreprise se comportera a nouveau avec cette agressivité si elle est a nouveau concurrencée.

La stratégie de prédation se comprend dans ce cas comme un « investissement en réputation d'agressivité ». Mais la prédation peut avoir d'autres explications : la prédation financiere s'observe par exemple lorsqu'en dégradant les performances de ses proies, qui ne peuvent soutenir une concurrence aussi dure, le prédateur rend impossible le recours pour ses concurrents a un financement par des investisseurs extérieurs : ceux-ci, observant les pietres résultats des proies, refusent de leur preter les fonds nécessaires a leur activité. L'autorité de concurrence doit démontrer dans ce cas que la proie dépend bien pour sa survie d'une financement externe, que celui-ci ne lui est octroyé qu'au vu de bons résultats, que l'investisseur ne connaît pas les raisons des mauvaises performances de la proie.

Areeda et Turner (1974): “Predatory Practices and Related Practices under the Section II of the Sherman Act”, Harvard Law Review, 88: 697-733;

Bolton P. , Broadley J., Riordan M. (2000): “Predatory Pricing : Strategic Theory and Legal Policy”, Georgetown Law Journal, 88: 2239-330;

Joskow P. et Klevoric (1979): “A Framework for Analyzing Predatory Pricing Policy”, Yale Law Journal, 89 : 213-270;

Motta M. (2004): Competition Policy: Theory and Practice, Cambridge University Press.

Bibliographie

23

Varietatea temelor ce urmau a fi abordate pe parcursul celor 5 zile de discuþii au fost reunite sub titlul general de „Puterea inovãrii prin colaborare”, programul reuniunii fiind axat pe 5 piloni conceptuali, respectiv:

a) concurenþã chiar în cadrul colaborãrii;b) insecuritate economicã;c) alinierea intereselor;d) explorarea noilor frontiere ale naturii;e) înþelegerea schimbãrilor viitoare.

Procesul de globalizare va continua sã rãsplãteascã acele companii care exceleazã în domeniul colaborãrii atât interne cât ºi externe. Produsele ºi serviciile cu grad ridicat de inovare, viteza acestora spre piaþã, cresc semnificativ dependenþa firmelor de a-ºi manifesta abilitãþile de a lucra într-un mod interactiv ºi integrat, contribuind la conectarea centrelor de excelenþã pentru realizarea unui scop comun. Colaborarea necesitã însã un grad ridicat de transparenþã ºi încredere ºi o toleranþã zero pentru practicile de corupþie.

Marile corporaþii nu trebuie sã deþinã doar o licenþã care sã le asigure posibilitatea de a-ºi desfãºura activitãþile într-un sistem global, ci mai mult decât atât, trebuie sã aibe o datorie civicã de a contribui în mod sustenabil la asigurarea „sãnãtãþii” sistemului, pe fondul unei strânse cooperãri cu guvernele statelor ºi societatea civilã.

Manifestarea concurenþei chiar în cadrul colaborãrii

Cheia succesului este de a permite impulsurilor de concurenþã ºi de colaborare sã coexiste înãuntrul ºi în afara fiecãrei corporaþii internaþionale.

Evoluþiile economice cu care se confruntã SUA, stagnare + inflaþie, precum ºi manifestãrile internaþionale de pe piaþa creditului, confirmã încã odatã cã pieþele financiare sunt încã în ape tulburi, în ciuda proliferãrii de altgoritme sofisticate ºi mãsuri de securitate a riscurilor creditelor. Toate acestea impun nevoia stringentã de redefinire a modelelor de management al riscurilor.

Având în vedere nesiguranþa care planeazã deasupra economiei americane, este din ce în ce mai evident faptul cã economiile Chinei, Indiei ºi a altor þãri emergente tind sã ocupe locurile fruntaºe în procesul creºterii economice, în ciuda faptului cã mai mult de 50% din economia mondialã se aflã încã în mâna statelor

44membre ale Grupului G7 .

Generaþiile viitoare se pregãtesc pentru a moºteni o lume plinã de transformãri globale, de tipul schimbãrilor climatice, terorism, inegalitatea veniturilor – polarizare socialã, resurse naturale din ce în ce mai puþine, precum ºi o spiralã a costurilor în continuã creºtere cu protecþia socialã. Þãri care deþin resurse energetice ºi naturale

Insecuritatea economicã

Alinierea intereselor

24

43 Consilier de concurenþã, Consiliul Concurenþei.44 Grupul G7 cuprinde urmãtoarele state: Marea Britanie, SUA, Franþa, Canada, Italia, Japonia ºi Germania.

REZUMAT

Desfãºuratã la Davos în luna ianuarie a acestui an, reuniunea anualã a Forumului Economic Mondial a reuºit sã aducã la masa discuþiilor personalitãþi importante ºi influente ale vieþii economico-sociale, încercând sã ajungã la un punct comun în abordarea diferitelor probleme cu care se confruntã în prezent economia mondialã. Discuþiile purtate pe marginea celor mai arzãtoare teme – globalizare, schimbãri climatice, securitatea energeticã, modificãri economico-sociale în spaþiul asiatic, educaþie ºi ocupare, inovaþie, agriculturã, etc – au condus la concluzia necesitãþii colaborãrii mult mai active între toate statele ºi creãrii de valori comune, predictibile într-o lume a schimbãrilor.

Cuvinte cheie: globalizare, colaborare, schimbare, inovare, sãrãcie.

REUNIUNEA DE LA DAVOS – NOI TENDINÞE ÎN PLANUL DEZVOLTÃRII GLOBALE

43József Nándor NEMENYI

REUNIUNEA DE LA DAVOS – NOI TENDINÞE ÎN PLANUL DEZVOLTÃRII GLOBALE

43József Nándor NEMENYI

The vast range of issues planned to be approached

during the 5 days of debates have been reunited under

the general theme “The Power of Collaborative

Innovation”. The agenda of the reunion was based on

the following 5 conceptual pillars:

a) Competing while Collaborating;b) Addressing Economic Insecurity;c) Aligning Interests across Divides;d) Exploring Nature's New Frontiers;e) Understanding Future Shifts.

Globalization will continue to reward those companies that excel at col laborat ing internal ly andexternally. Innovative products and services, and their speed to market, are increasingly dependent on a firm's ability to work in an interactive and integrated fashion, linking all its centres of excellence for a common purpose. The collaboration requires trust and transparency and zero tolerance for corrupt practices.

Global corporations not only have a license to operate in the global system but also have a civic duty to contribute to the sustainable “health” of this global system in cooperation with governments and civil society.

Competing while Collaborating

The key is to allow competitive and collaborative impulses to coexist inside and outside the international corporation.

The US recent economic developments, stagnation + inflation, as well as the international evolutions in the credit market laid bare the reality that global financial markets are still navigating uncharted waters despite the proliferation of sophisticated algorithms and the securitization of credit risks. All the above-mentioned reflect the stringent need for redefining risk management models. As uncertainty looms over the US economy, there is more confidence in China and India and other emerging markets assuming the driver's seat for global growth – despite the fact that over 50% of the global economy still

47rests in the hands of G7 countries .

Future generations are set to inherit a world replete with such global challenges as climate change, terrorism, income inequality – social polarization, natural resource scarcity, and spiraling social protection costs. Countries endowed with energy and natural resources (Iran, Nigeria, Mexico, Brazil, Russia and South Africa) should have a more active role in global governance and

Addressing Economic Insecurity

Aligning Interests across Divides

25

45 Competition Councelor, Romanian Competition Council;46 Translated into English by Ioan D.Popa;47 The G7 Group includes the following State: UK, USA, France, Canada, Italy, Japan, and Germany.

46ABSTRACT

The annual reunion of the Global Economic Forum - organized in January this year, in Davos - reunited important and influencing personalities of the economic and social area. They have tried to reach a common opinion on the various issues affecting currently the world economy. The debated on the most urgent issues – globalization, climatic changes, energetic security, the economic and social changes within the Asian area, education and labor occupation, innovation, agriculture etc. – have lead to the necessity for a more active collaboration among all states and for the creation of predictable common values in a world characterized by continued change.

Keywords: globalization, collaboration, change, innovation, poverty.

THE DAVOS REUNION – NEW TRENDS IN GLOBAL DEVELOPMENT

45József Nándor NEMENYI

THE DAVOS REUNION – NEW TRENDS IN GLOBAL

DEVELOPMENT45József Nándor NEMENYI

Varietatea temelor ce urmau a fi abordate pe parcursul celor 5 zile de discuþii au fost reunite sub titlul general de „Puterea inovãrii prin colaborare”, programul reuniunii fiind axat pe 5 piloni conceptuali, respectiv:

a) concurenþã chiar în cadrul colaborãrii;b) insecuritate economicã;c) alinierea intereselor;d) explorarea noilor frontiere ale naturii;e) înþelegerea schimbãrilor viitoare.

Procesul de globalizare va continua sã rãsplãteascã acele companii care exceleazã în domeniul colaborãrii atât interne cât ºi externe. Produsele ºi serviciile cu grad ridicat de inovare, viteza acestora spre piaþã, cresc semnificativ dependenþa firmelor de a-ºi manifesta abilitãþile de a lucra într-un mod interactiv ºi integrat, contribuind la conectarea centrelor de excelenþã pentru realizarea unui scop comun. Colaborarea necesitã însã un grad ridicat de transparenþã ºi încredere ºi o toleranþã zero pentru practicile de corupþie.

Marile corporaþii nu trebuie sã deþinã doar o licenþã care sã le asigure posibilitatea de a-ºi desfãºura activitãþile într-un sistem global, ci mai mult decât atât, trebuie sã aibe o datorie civicã de a contribui în mod sustenabil la asigurarea „sãnãtãþii” sistemului, pe fondul unei strânse cooperãri cu guvernele statelor ºi societatea civilã.

Manifestarea concurenþei chiar în cadrul colaborãrii

Cheia succesului este de a permite impulsurilor de concurenþã ºi de colaborare sã coexiste înãuntrul ºi în afara fiecãrei corporaþii internaþionale.

Evoluþiile economice cu care se confruntã SUA, stagnare + inflaþie, precum ºi manifestãrile internaþionale de pe piaþa creditului, confirmã încã odatã cã pieþele financiare sunt încã în ape tulburi, în ciuda proliferãrii de altgoritme sofisticate ºi mãsuri de securitate a riscurilor creditelor. Toate acestea impun nevoia stringentã de redefinire a modelelor de management al riscurilor.

Având în vedere nesiguranþa care planeazã deasupra economiei americane, este din ce în ce mai evident faptul cã economiile Chinei, Indiei ºi a altor þãri emergente tind sã ocupe locurile fruntaºe în procesul creºterii economice, în ciuda faptului cã mai mult de 50% din economia mondialã se aflã încã în mâna statelor

44membre ale Grupului G7 .

Generaþiile viitoare se pregãtesc pentru a moºteni o lume plinã de transformãri globale, de tipul schimbãrilor climatice, terorism, inegalitatea veniturilor – polarizare socialã, resurse naturale din ce în ce mai puþine, precum ºi o spiralã a costurilor în continuã creºtere cu protecþia socialã. Þãri care deþin resurse energetice ºi naturale

Insecuritatea economicã

Alinierea intereselor

24

43 Consilier de concurenþã, Consiliul Concurenþei.44 Grupul G7 cuprinde urmãtoarele state: Marea Britanie, SUA, Franþa, Canada, Italia, Japonia ºi Germania.

REZUMAT

Desfãºuratã la Davos în luna ianuarie a acestui an, reuniunea anualã a Forumului Economic Mondial a reuºit sã aducã la masa discuþiilor personalitãþi importante ºi influente ale vieþii economico-sociale, încercând sã ajungã la un punct comun în abordarea diferitelor probleme cu care se confruntã în prezent economia mondialã. Discuþiile purtate pe marginea celor mai arzãtoare teme – globalizare, schimbãri climatice, securitatea energeticã, modificãri economico-sociale în spaþiul asiatic, educaþie ºi ocupare, inovaþie, agriculturã, etc – au condus la concluzia necesitãþii colaborãrii mult mai active între toate statele ºi creãrii de valori comune, predictibile într-o lume a schimbãrilor.

Cuvinte cheie: globalizare, colaborare, schimbare, inovare, sãrãcie.

REUNIUNEA DE LA DAVOS – NOI TENDINÞE ÎN PLANUL DEZVOLTÃRII GLOBALE

43József Nándor NEMENYI

REUNIUNEA DE LA DAVOS – NOI TENDINÞE ÎN PLANUL DEZVOLTÃRII GLOBALE

43József Nándor NEMENYI

The vast range of issues planned to be approached

during the 5 days of debates have been reunited under

the general theme “The Power of Collaborative

Innovation”. The agenda of the reunion was based on

the following 5 conceptual pillars:

a) Competing while Collaborating;b) Addressing Economic Insecurity;c) Aligning Interests across Divides;d) Exploring Nature's New Frontiers;e) Understanding Future Shifts.

Globalization will continue to reward those companies that excel at col laborat ing internal ly andexternally. Innovative products and services, and their speed to market, are increasingly dependent on a firm's ability to work in an interactive and integrated fashion, linking all its centres of excellence for a common purpose. The collaboration requires trust and transparency and zero tolerance for corrupt practices.

Global corporations not only have a license to operate in the global system but also have a civic duty to contribute to the sustainable “health” of this global system in cooperation with governments and civil society.

Competing while Collaborating

The key is to allow competitive and collaborative impulses to coexist inside and outside the international corporation.

The US recent economic developments, stagnation + inflation, as well as the international evolutions in the credit market laid bare the reality that global financial markets are still navigating uncharted waters despite the proliferation of sophisticated algorithms and the securitization of credit risks. All the above-mentioned reflect the stringent need for redefining risk management models. As uncertainty looms over the US economy, there is more confidence in China and India and other emerging markets assuming the driver's seat for global growth – despite the fact that over 50% of the global economy still

47rests in the hands of G7 countries .

Future generations are set to inherit a world replete with such global challenges as climate change, terrorism, income inequality – social polarization, natural resource scarcity, and spiraling social protection costs. Countries endowed with energy and natural resources (Iran, Nigeria, Mexico, Brazil, Russia and South Africa) should have a more active role in global governance and

Addressing Economic Insecurity

Aligning Interests across Divides

25

45 Competition Councelor, Romanian Competition Council;46 Translated into English by Ioan D.Popa;47 The G7 Group includes the following State: UK, USA, France, Canada, Italy, Japan, and Germany.

46ABSTRACT

The annual reunion of the Global Economic Forum - organized in January this year, in Davos - reunited important and influencing personalities of the economic and social area. They have tried to reach a common opinion on the various issues affecting currently the world economy. The debated on the most urgent issues – globalization, climatic changes, energetic security, the economic and social changes within the Asian area, education and labor occupation, innovation, agriculture etc. – have lead to the necessity for a more active collaboration among all states and for the creation of predictable common values in a world characterized by continued change.

Keywords: globalization, collaboration, change, innovation, poverty.

THE DAVOS REUNION – NEW TRENDS IN GLOBAL DEVELOPMENT

45József Nándor NEMENYI

THE DAVOS REUNION – NEW TRENDS IN GLOBAL

DEVELOPMENT45József Nándor NEMENYI

importante (Iran, Nigeria, Mexic, Brazilia, Rusia ºi Africa de Sud) ar trebui sã aibe un rol mai activ în cadrul proceselor de guvernanþã globalã ºi afaceri internaþionale. Cu toate cã existã o adevãratã luptã la nivel mondial pentru obþinerea statutului de „nou campion”, faptele demonstreazã încã o datã cã în orice viitor „concert al puterilor”, SUA, Japonia ºi UE trebuie sã-ºi concentreze eforturile alãturi de alþi noi campioni (Brazilia, Rusia, India ºi China) pentru a contribui la îmbunãtãþirea vieþii economico-sociale la nivel mondial.

Este binecunoscut faptul cã aproape orice problemã politicã majorã are o dimensiune ºtiinþificã, îmbãtrânirea societãþii, schimbãrile climatice, eradicarea bolilor ºi mangementul resurselor din ce în ce mai sãrace ºi mai puþine, reprezentând doar câteva exemple. Tocmai de aceea, se impun eforturi accentuate în dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei care sã remodeleze anumite aspecte ale vieþii pentru urmãtorii ani, pentru ameliorarea inegalitãþilor strigãtoare la cer (Africa vs.SUA).

În ciuda utilizãrii tot mai dese a termenului de „putere slabã” în ultimii 10 ani, societatea globalã se confruntã cu civilizaþiile chinezã, arabã sau hindusã care tind sã uzurpe dominanþa influenþelor economice ºi culturale occidentale într-un timp relativ redus. Cu toate cã statele occidentale continuã sã rãmânã adeptele menþinerii propriilor avantaje competitive în tehnologie, inovare, productivitate ºi educaþie pentru viitorul apropiat, istoria aratã cã acest lucru nu va fi posibil la infinit.

Tematica extrem de variatã a forumului, precum ºi îngrijorãrile legate de viitorul economiei modiale, le-au prilejuit participanþilor mai degrabã exprimarea unor constatãri sumbre decât anunþarea unor soluþii viabile.

Criza financiarã ºi perspectiva unei recesiuni în Statele Unite au determinat elita mondialã din lumea afacerilor ºi din politicã reunitã la Forumul de la Davos sã renunþe la optimismul festivist afiºat în anii precedenþi ºi sã dea dovadã de mai multã prudenþã ºi pragmatism pentru 2008.

China, India ºi restul economiilor emergente prezintã în continuare perspective frumoase de creºtere, dar pãrerile au fost împãrþite în legãturã cu capacitatea lor

Explorarea noilor frontiere ale naturii

Înþelegerea schimbãrilor viitoare

Ce rãmâne dupã Davos?

de a salva lumea de la un blocaj economic brutal (!?).Potrivit analiºtilor, pentru 2008 se preconizeazã o creºtere a preþurilor la energie ºi la produsele alimentare, din cauza crizei de apã ºi de teren agricol.

În domeniul bancar, bãncile centrale au fost criticate aspru, fiind acuzate cã nu au controlat suficient de atent dezvoltarea unor tehnici financiare din ce în ce mai complexe ºi opace, dar au sãrit prea rapid în ajutorul pieþelor în crizã.

Nici comerþul internaþional nu a fost lipsit de critici aspre din partea reprezentanþilor la forum, fiind vehiculatã din ce în ce mai mult ideea unei „înmormântãri corecte” a negocierilor de la DOHA, ca parte componentã a OMC.

Absentã de la Reuniunea de la Davos, ca de altfel ca ºi în ultimii 11 ani, România se aflã în faþa marilor provocãri la nivel global, evoluþiile internaþionale repercutându-se implicit ºi asupra economiei româneºti, supraîncãlzite în mod evident din 2007.

Rãmâne un semn de întrebare ce posibilitãþi concrete va avea România, în climatul geopolitic ºi economico-social actual, de a trece peste ºocurile induse de procesele de recesiune economicã ale marilor grupuri de influenþã ale lumii, transmise, în mod inevitabil, ºi þãrilor din UE, aflate pe calea capitalismului de aproape douã decenii.

Întrebarea întrebãrilor este: putem sau nu putem avea încredere în potenþialul pieþelor est-europene, în speranþa lor de redresare a situaþiei economice dupã nereuºite evidente ale politicilor monetare din anul 2007?

Politica monetarã administratã de circa 17 ani de BNR este sau nu în mãsurã sã reducã vulnerabilitatea þãrii noastre în faþa ºocurilor macroeconomice tot mai vizibile, care au determinat scumpirea creditelor ºi devalorizarea accentuatã a monedei naþionale (inflaþie crescândã, dezechilibre majore din economie)?

Vãzând experienþa negativã a Ungariei, se pot oare încã amâna sau nu reformele structurale de substanþã ºi cele instituþionale care menþin inflaþia de peste 7% /an ºi, respectiv, neadecvarea la economia de piaþã a unor ramuri industriale slab structurate sau neperformante, care fac ca þara noastrã sã fie vulnerabilã faþã de presiunile inflaþioniste occidentale tot mai mari, fiind total dependentã de comerþul intracomunitar cu o monedã naþionalã slabã?

De omnibus dubitandum.

În loc de concluzii dupã Davos

26

international business. Although challenging the status quo is a trait of any “new champion”, the fact remains that in any future “concert of powers” the United States, Japan and the EU must work alongside new champions (Brazil, Russia, India, and China) to improve the state of the world.

Science and technology are an inescapable presence in every facet of life. Almost every major policy issue on the global agenda has a scientific dimension; ageing societies, climate change, disease eradication and natural resource management are but a few of the most pressing examples. Therefore, in order to improve the gigantic inequalities, emphasized efforts must be done in developing science and technology that will reshape how we live and work in the years ahead (Africa vs.USA).

Despite the use of the term “soft power” in the last decade, most have yet to contemplate the emergence of a Chinese, Arab or Hindu civilization that would usurp the dominance of western cultural and economic influence in the near term. Even if western nations remain confident of maintaining their competitive advantage in technology, innovation, productivity and education for the foreseeable future, history shows that the status quo does not prevail forever.

The very diverse issues debated within the forum, as well as the uncertainties concerning the future of the world economy have lead participants to draw sombrous conclusions instead of announcing viable solutions.

The financial crisis and the possible recession of the US economy have determined the elite of the world's business and politics reunited at the Davos Forum to renounce the exaggerated optimism showed in the previous years and to be more prudent and pragmatic in 2008.

China, India and the rest of emergent economies are still promising solid growth perspectives, but a conclusion on their capacity to save the world from a brutal economic blockage (!?) couldn't be reached.

According to economic analysts, as a result of the water and agricultural land crisis a raise of the prices of energy and alimentary products is predicted in 2008.

Exploring Nature's New Frontiers

Understanding Future Shifts

What remains after Davos?

In the banking field, central banks have been criticized roughly. They have been accused of not controlling with sufficient attention certain financial techniques, which have become more and more complex and less transparent. Moreover, central banks have involved too rapidly in helping the markets in crisis.

International trade also received rough critics from the Forum participants as a result of the increasingly present suggestion of „burying properly” the DOHA negotiations, as part of the WTO.

Absent from the Davos Reunion, similar to the last 11 years, Romania faces the great global challenges. International developments are affecting implicitly the Romanian economy which started an evident overheating process starting with 2007.

Considering the present geopolitical, economic and social climate, a question mark remains on Romania's concrete capacity to overcome the socks generated by the economic recessions experienced by world's most influencing groups. These socks are transmitted inevitably to the EU Member States implementing capitalism for almost two decades.

The fundamental question is: can we trust in the potential of the East-European markets to restore the economic situation, after the evident unsuccessful results from 2007 registered by monetary policies?

Is the monetary policy managed by the Romanian National Bank for approximately 17 years able to reduce our country's vulnerability in front of the increasingly visible macroeconomic socks determining the raise of credits' prices and a more accentuated depreciation of the national currency (growing inflation, major economic instabilities)?

Bearing in mind the negative experience of Hungary, a number of issues are still expecting an answer. Can crucial structural reforms - maintaining inflation at over 7%/year -continue to be postponed? This implies that the less developed or inefficient industrial areas will remain inadequate, thus making our country vulnerable in front of the growing western inflationist pressures, as our country – having a weak national currency- is totally depending of the intra-Community trade?

De omnibus dubitandum.

Instead of conclusions after Davos

27

importante (Iran, Nigeria, Mexic, Brazilia, Rusia ºi Africa de Sud) ar trebui sã aibe un rol mai activ în cadrul proceselor de guvernanþã globalã ºi afaceri internaþionale. Cu toate cã existã o adevãratã luptã la nivel mondial pentru obþinerea statutului de „nou campion”, faptele demonstreazã încã o datã cã în orice viitor „concert al puterilor”, SUA, Japonia ºi UE trebuie sã-ºi concentreze eforturile alãturi de alþi noi campioni (Brazilia, Rusia, India ºi China) pentru a contribui la îmbunãtãþirea vieþii economico-sociale la nivel mondial.

Este binecunoscut faptul cã aproape orice problemã politicã majorã are o dimensiune ºtiinþificã, îmbãtrânirea societãþii, schimbãrile climatice, eradicarea bolilor ºi mangementul resurselor din ce în ce mai sãrace ºi mai puþine, reprezentând doar câteva exemple. Tocmai de aceea, se impun eforturi accentuate în dezvoltarea ºtiinþei ºi tehnologiei care sã remodeleze anumite aspecte ale vieþii pentru urmãtorii ani, pentru ameliorarea inegalitãþilor strigãtoare la cer (Africa vs.SUA).

În ciuda utilizãrii tot mai dese a termenului de „putere slabã” în ultimii 10 ani, societatea globalã se confruntã cu civilizaþiile chinezã, arabã sau hindusã care tind sã uzurpe dominanþa influenþelor economice ºi culturale occidentale într-un timp relativ redus. Cu toate cã statele occidentale continuã sã rãmânã adeptele menþinerii propriilor avantaje competitive în tehnologie, inovare, productivitate ºi educaþie pentru viitorul apropiat, istoria aratã cã acest lucru nu va fi posibil la infinit.

Tematica extrem de variatã a forumului, precum ºi îngrijorãrile legate de viitorul economiei modiale, le-au prilejuit participanþilor mai degrabã exprimarea unor constatãri sumbre decât anunþarea unor soluþii viabile.

Criza financiarã ºi perspectiva unei recesiuni în Statele Unite au determinat elita mondialã din lumea afacerilor ºi din politicã reunitã la Forumul de la Davos sã renunþe la optimismul festivist afiºat în anii precedenþi ºi sã dea dovadã de mai multã prudenþã ºi pragmatism pentru 2008.

China, India ºi restul economiilor emergente prezintã în continuare perspective frumoase de creºtere, dar pãrerile au fost împãrþite în legãturã cu capacitatea lor

Explorarea noilor frontiere ale naturii

Înþelegerea schimbãrilor viitoare

Ce rãmâne dupã Davos?

de a salva lumea de la un blocaj economic brutal (!?).Potrivit analiºtilor, pentru 2008 se preconizeazã o creºtere a preþurilor la energie ºi la produsele alimentare, din cauza crizei de apã ºi de teren agricol.

În domeniul bancar, bãncile centrale au fost criticate aspru, fiind acuzate cã nu au controlat suficient de atent dezvoltarea unor tehnici financiare din ce în ce mai complexe ºi opace, dar au sãrit prea rapid în ajutorul pieþelor în crizã.

Nici comerþul internaþional nu a fost lipsit de critici aspre din partea reprezentanþilor la forum, fiind vehiculatã din ce în ce mai mult ideea unei „înmormântãri corecte” a negocierilor de la DOHA, ca parte componentã a OMC.

Absentã de la Reuniunea de la Davos, ca de altfel ca ºi în ultimii 11 ani, România se aflã în faþa marilor provocãri la nivel global, evoluþiile internaþionale repercutându-se implicit ºi asupra economiei româneºti, supraîncãlzite în mod evident din 2007.

Rãmâne un semn de întrebare ce posibilitãþi concrete va avea România, în climatul geopolitic ºi economico-social actual, de a trece peste ºocurile induse de procesele de recesiune economicã ale marilor grupuri de influenþã ale lumii, transmise, în mod inevitabil, ºi þãrilor din UE, aflate pe calea capitalismului de aproape douã decenii.

Întrebarea întrebãrilor este: putem sau nu putem avea încredere în potenþialul pieþelor est-europene, în speranþa lor de redresare a situaþiei economice dupã nereuºite evidente ale politicilor monetare din anul 2007?

Politica monetarã administratã de circa 17 ani de BNR este sau nu în mãsurã sã reducã vulnerabilitatea þãrii noastre în faþa ºocurilor macroeconomice tot mai vizibile, care au determinat scumpirea creditelor ºi devalorizarea accentuatã a monedei naþionale (inflaþie crescândã, dezechilibre majore din economie)?

Vãzând experienþa negativã a Ungariei, se pot oare încã amâna sau nu reformele structurale de substanþã ºi cele instituþionale care menþin inflaþia de peste 7% /an ºi, respectiv, neadecvarea la economia de piaþã a unor ramuri industriale slab structurate sau neperformante, care fac ca þara noastrã sã fie vulnerabilã faþã de presiunile inflaþioniste occidentale tot mai mari, fiind total dependentã de comerþul intracomunitar cu o monedã naþionalã slabã?

De omnibus dubitandum.

În loc de concluzii dupã Davos

26

international business. Although challenging the status quo is a trait of any “new champion”, the fact remains that in any future “concert of powers” the United States, Japan and the EU must work alongside new champions (Brazil, Russia, India, and China) to improve the state of the world.

Science and technology are an inescapable presence in every facet of life. Almost every major policy issue on the global agenda has a scientific dimension; ageing societies, climate change, disease eradication and natural resource management are but a few of the most pressing examples. Therefore, in order to improve the gigantic inequalities, emphasized efforts must be done in developing science and technology that will reshape how we live and work in the years ahead (Africa vs.USA).

Despite the use of the term “soft power” in the last decade, most have yet to contemplate the emergence of a Chinese, Arab or Hindu civilization that would usurp the dominance of western cultural and economic influence in the near term. Even if western nations remain confident of maintaining their competitive advantage in technology, innovation, productivity and education for the foreseeable future, history shows that the status quo does not prevail forever.

The very diverse issues debated within the forum, as well as the uncertainties concerning the future of the world economy have lead participants to draw sombrous conclusions instead of announcing viable solutions.

The financial crisis and the possible recession of the US economy have determined the elite of the world's business and politics reunited at the Davos Forum to renounce the exaggerated optimism showed in the previous years and to be more prudent and pragmatic in 2008.

China, India and the rest of emergent economies are still promising solid growth perspectives, but a conclusion on their capacity to save the world from a brutal economic blockage (!?) couldn't be reached.

According to economic analysts, as a result of the water and agricultural land crisis a raise of the prices of energy and alimentary products is predicted in 2008.

Exploring Nature's New Frontiers

Understanding Future Shifts

What remains after Davos?

In the banking field, central banks have been criticized roughly. They have been accused of not controlling with sufficient attention certain financial techniques, which have become more and more complex and less transparent. Moreover, central banks have involved too rapidly in helping the markets in crisis.

International trade also received rough critics from the Forum participants as a result of the increasingly present suggestion of „burying properly” the DOHA negotiations, as part of the WTO.

Absent from the Davos Reunion, similar to the last 11 years, Romania faces the great global challenges. International developments are affecting implicitly the Romanian economy which started an evident overheating process starting with 2007.

Considering the present geopolitical, economic and social climate, a question mark remains on Romania's concrete capacity to overcome the socks generated by the economic recessions experienced by world's most influencing groups. These socks are transmitted inevitably to the EU Member States implementing capitalism for almost two decades.

The fundamental question is: can we trust in the potential of the East-European markets to restore the economic situation, after the evident unsuccessful results from 2007 registered by monetary policies?

Is the monetary policy managed by the Romanian National Bank for approximately 17 years able to reduce our country's vulnerability in front of the increasingly visible macroeconomic socks determining the raise of credits' prices and a more accentuated depreciation of the national currency (growing inflation, major economic instabilities)?

Bearing in mind the negative experience of Hungary, a number of issues are still expecting an answer. Can crucial structural reforms - maintaining inflation at over 7%/year -continue to be postponed? This implies that the less developed or inefficient industrial areas will remain inadequate, thus making our country vulnerable in front of the growing western inflationist pressures, as our country – having a weak national currency- is totally depending of the intra-Community trade?

De omnibus dubitandum.

Instead of conclusions after Davos

27

Liderii Uniunii Europene au semnat la 13 decembrie 2007 „Tratatul de la Lisabona” menit sã adapteze instituþiile blocului comunitar la formatul extins de cele 27 state membre. Tratatul European a fost definitivat pe finalul de mandat al Preºedenþiei germane a Uniunii Europene, dupã o “pauzã de reflecþie” de doi ani, provocatã de respingerea, în 2005, a Constituþiei Europene, de cãtre electoratul francez ºi olandez. Tratatul European va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009 ºi va realiza premisele implementãrii Strategiei Lisabona, plan care prevede ca, din 2010, Europa sã aibã cea mai competitivã ºi mai dinamicã economie din lume. În privinþa energiei ºi a schimbãrilor climatice, Consiliul European reitereazã importanþa punerii în aplicare a tuturor aspectelor referitoare la planul de acþiune global în perioada 2007-2020, pentru a avansa realizarea celor trei obiective ale Politicii energetice pentru Europa: securitatea aprovizionãrii, competitivitatea ºi schimbãrile climatice.

Noile reglementãri, precum ºi modificãrile procesului de modernizare în privinþa serviciilor de interes economic general încearcã sã clarifice unele probleme care ar putea afecta sectorul energetic.

În acest context, prezentul articol ridicã întrebãri evidente: Uniunea Europeanã va duce la bun sfârºit „Programul politicii energetice comune” pentru þãrile membre?

Care sunt obiectivele prioritare ale dezvoltãrii sectorului energetic românesc în perspectiva globalizãrii?

În conformitate cu Noua Politicã Energeticã a Uniunii Europene, elaboratã în anul 2007, energia este un element esenþial al dezvoltãrii la nivelul Uniunii. Dar, în aceeaºi mãsurã este o provocare în faþa þãrilor UE în ceea ce priveºte impactul sectorului energetic asupra schimbãrilor climatice, a creºterii dependenþei de importul de resurse energetice, precum ºi a creºterii preþului energiei. Pentru depãºirea acestor provocãri, Comisia Europeanã considerã absolut necesar ca UE sã promoveze o politicã energeticã comunã, bazatã pe securitate energeticã, dezvoltare durabilã ºi competitivitate.

UE este tot mai expusã la instabilitatea ºi creºterea preþurilor de pe pieþele internaþionale de energie, precum ºi la consecinþele faptului cã rezervele de hidrocarburi ajung treptat sã fie monopolizate de un numãr restrâns de deþinãtori. Efectele posibile sunt semnificative: de exemplu, în cazul în care preþul petrolului ar creºte pânã la 100 USD/baril în 2030, importul de energie în UE-27 ar costa circa 170 de mld. EUR, ceea ce înseamnã o valoare de 350 EUR pentru fiecare cetãþean al UE.

Politica energeticã a Uniunii Europene

28

48 Inspector de concurenþã, Direcþia Raportare, Monitorizare ºi Control al Ajutoarelor de Stat, Consiliul Concurenþei.

POLITICA ÎN DOMENIUL ENERGIEI – ÎNTRE RIGORILE TRATATULUI DE LA

LISABONA ªI TENDINÞELE GLOBALIZÃRII48 Cristiana OPRESCU

POLITICA ÎN DOMENIUL ENERGIEI – ÎNTRE RIGORILE TRATATULUI DE LA

LISABONA ªI TENDINÞELE GLOBALIZÃRII48 Cristiana OPRESCU

REZUMAT

În contextul semnãrii Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeanã va implementa o nouã strategie pentru creºtere economicã, urmãrind sã punã în aplicare Politica energeticã pentru Europa, în perioada 2007-2020. România trebuie sã facã faþã provocãrilor ce se manifestã la nivel intern ºi global (securitatea alimentãrii cu energie, creºterea competitivitãþii, impactul asupra mediului înconjurãtor), în vederea recuperãrii decalajului de performanþã economicã faþã de þãrile dezvoltate ale UE.

Cuvinte cheie: politica energeticã comunã, securitatea aprovizionãrii, servicii de interes economic general, schimbãri climatice.

thThe European Union leaders signed on the 13 of December 2007 the “Lisbon Treaty” designed for adjusting the institutions of the community block to the extended format by the 27 member states. The European Treaty was completed upon the expiry of the mandate of the European Union German presidency, after a 2 year “reflection break” generated by the rejection, in 2005, of the European Constitution by the French and Dutch electorate. The European Treaty shall

stcome into force on the 1 of January 2009 and shall create the premises of the Lisbon Strategy implementation, which plan provides that, starting from 2010, Europe should have the most competitive and dynamic economy in the world. In respect to the energy and climate changes, the European Council reiterates the importance of applying all aspects regarding the global operation plan in the period 2007-2020, in order to get forward with the fulfilment of the three objectives of the Energy policy for Europe: security of supply, competitiveness and climate changes.

The new regulations as well as the modifications of the modernization process in respect to the services of general economic interest try to make clear some problems which might affect the energetic sector.

In this context, this article raises obvious questions:

Will the European Union be able to complete the “Program of common energy policy” for the member states?

Which are the prior objectives of the Romanian energy sector development in the globalization perspective?

According to the New Energy policy of the European Union, elaborated in 2007, the energy is an essential element of development at the Union level. But, at the same time, it is a challenge for the EU countries in respect to the impact of the energy sector on the climate changes, the increase of dependence on the import of energy resources, as well as the growth of energy price. In order to face these challenges, the European Commission deems absolutely necessary that EU promotes a common energy policy, based upon security of supply, lasting development and competitiveness.

EU is more and more exposed to price instability and rise on the energy international markets as well as to the consequences of the fact that hydrocarbon resources are gradually becoming monopolized by a small number of holders. The possible effects are considerable: for instance, in case the oil price rises up to USD 100/barrel in 2030, the energy import in EU-27 should cost around EUR 170 billions, which means an amount of EUR 350 for each European citizen.

The European Union Energy Policy

29

49 Competition Inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid, Competition Council;50 Translated into English by Cristiana Oprescu.

THE ENERGY POLICY – BETWEEN THE RIGOURS OF THE LISBON TREATY AND THE GLOBALIZATION TRENDS

Cristiana OPRESCU49

THE ENERGY POLICY – BETWEEN THE RIGOURS OF THE LISBON TREATY AND THE GLOBALIZATION TRENDS

49 Cristiana OPRESCU

50ABSTRACT

Within the framework of the Lisbon Treaty conclusion, the European Union will implement a new strategy for economic increase, aiming at applying the Energy policy for Europe, in the period 2007-2020. Romania has to cope with the challenges manifesting at an internal and global level (security of energy supply, competitiveness increase, impact on the environment), in order to make up for the gap of economic performance in relation to the EU developed countries.

Keywords: common energy policy, security of supply, services of general economic interest, climate changes.

Liderii Uniunii Europene au semnat la 13 decembrie 2007 „Tratatul de la Lisabona” menit sã adapteze instituþiile blocului comunitar la formatul extins de cele 27 state membre. Tratatul European a fost definitivat pe finalul de mandat al Preºedenþiei germane a Uniunii Europene, dupã o “pauzã de reflecþie” de doi ani, provocatã de respingerea, în 2005, a Constituþiei Europene, de cãtre electoratul francez ºi olandez. Tratatul European va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009 ºi va realiza premisele implementãrii Strategiei Lisabona, plan care prevede ca, din 2010, Europa sã aibã cea mai competitivã ºi mai dinamicã economie din lume. În privinþa energiei ºi a schimbãrilor climatice, Consiliul European reitereazã importanþa punerii în aplicare a tuturor aspectelor referitoare la planul de acþiune global în perioada 2007-2020, pentru a avansa realizarea celor trei obiective ale Politicii energetice pentru Europa: securitatea aprovizionãrii, competitivitatea ºi schimbãrile climatice.

Noile reglementãri, precum ºi modificãrile procesului de modernizare în privinþa serviciilor de interes economic general încearcã sã clarifice unele probleme care ar putea afecta sectorul energetic.

În acest context, prezentul articol ridicã întrebãri evidente: Uniunea Europeanã va duce la bun sfârºit „Programul politicii energetice comune” pentru þãrile membre?

Care sunt obiectivele prioritare ale dezvoltãrii sectorului energetic românesc în perspectiva globalizãrii?

În conformitate cu Noua Politicã Energeticã a Uniunii Europene, elaboratã în anul 2007, energia este un element esenþial al dezvoltãrii la nivelul Uniunii. Dar, în aceeaºi mãsurã este o provocare în faþa þãrilor UE în ceea ce priveºte impactul sectorului energetic asupra schimbãrilor climatice, a creºterii dependenþei de importul de resurse energetice, precum ºi a creºterii preþului energiei. Pentru depãºirea acestor provocãri, Comisia Europeanã considerã absolut necesar ca UE sã promoveze o politicã energeticã comunã, bazatã pe securitate energeticã, dezvoltare durabilã ºi competitivitate.

UE este tot mai expusã la instabilitatea ºi creºterea preþurilor de pe pieþele internaþionale de energie, precum ºi la consecinþele faptului cã rezervele de hidrocarburi ajung treptat sã fie monopolizate de un numãr restrâns de deþinãtori. Efectele posibile sunt semnificative: de exemplu, în cazul în care preþul petrolului ar creºte pânã la 100 USD/baril în 2030, importul de energie în UE-27 ar costa circa 170 de mld. EUR, ceea ce înseamnã o valoare de 350 EUR pentru fiecare cetãþean al UE.

Politica energeticã a Uniunii Europene

28

48 Inspector de concurenþã, Direcþia Raportare, Monitorizare ºi Control al Ajutoarelor de Stat, Consiliul Concurenþei.

POLITICA ÎN DOMENIUL ENERGIEI – ÎNTRE RIGORILE TRATATULUI DE LA

LISABONA ªI TENDINÞELE GLOBALIZÃRII48 Cristiana OPRESCU

POLITICA ÎN DOMENIUL ENERGIEI – ÎNTRE RIGORILE TRATATULUI DE LA

LISABONA ªI TENDINÞELE GLOBALIZÃRII48 Cristiana OPRESCU

REZUMAT

În contextul semnãrii Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeanã va implementa o nouã strategie pentru creºtere economicã, urmãrind sã punã în aplicare Politica energeticã pentru Europa, în perioada 2007-2020. România trebuie sã facã faþã provocãrilor ce se manifestã la nivel intern ºi global (securitatea alimentãrii cu energie, creºterea competitivitãþii, impactul asupra mediului înconjurãtor), în vederea recuperãrii decalajului de performanþã economicã faþã de þãrile dezvoltate ale UE.

Cuvinte cheie: politica energeticã comunã, securitatea aprovizionãrii, servicii de interes economic general, schimbãri climatice.

thThe European Union leaders signed on the 13 of December 2007 the “Lisbon Treaty” designed for adjusting the institutions of the community block to the extended format by the 27 member states. The European Treaty was completed upon the expiry of the mandate of the European Union German presidency, after a 2 year “reflection break” generated by the rejection, in 2005, of the European Constitution by the French and Dutch electorate. The European Treaty shall

stcome into force on the 1 of January 2009 and shall create the premises of the Lisbon Strategy implementation, which plan provides that, starting from 2010, Europe should have the most competitive and dynamic economy in the world. In respect to the energy and climate changes, the European Council reiterates the importance of applying all aspects regarding the global operation plan in the period 2007-2020, in order to get forward with the fulfilment of the three objectives of the Energy policy for Europe: security of supply, competitiveness and climate changes.

The new regulations as well as the modifications of the modernization process in respect to the services of general economic interest try to make clear some problems which might affect the energetic sector.

In this context, this article raises obvious questions:

Will the European Union be able to complete the “Program of common energy policy” for the member states?

Which are the prior objectives of the Romanian energy sector development in the globalization perspective?

According to the New Energy policy of the European Union, elaborated in 2007, the energy is an essential element of development at the Union level. But, at the same time, it is a challenge for the EU countries in respect to the impact of the energy sector on the climate changes, the increase of dependence on the import of energy resources, as well as the growth of energy price. In order to face these challenges, the European Commission deems absolutely necessary that EU promotes a common energy policy, based upon security of supply, lasting development and competitiveness.

EU is more and more exposed to price instability and rise on the energy international markets as well as to the consequences of the fact that hydrocarbon resources are gradually becoming monopolized by a small number of holders. The possible effects are considerable: for instance, in case the oil price rises up to USD 100/barrel in 2030, the energy import in EU-27 should cost around EUR 170 billions, which means an amount of EUR 350 for each European citizen.

The European Union Energy Policy

29

49 Competition Inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid, Competition Council;50 Translated into English by Cristiana Oprescu.

THE ENERGY POLICY – BETWEEN THE RIGOURS OF THE LISBON TREATY AND THE GLOBALIZATION TRENDS

Cristiana OPRESCU49

THE ENERGY POLICY – BETWEEN THE RIGOURS OF THE LISBON TREATY AND THE GLOBALIZATION TRENDS

49 Cristiana OPRESCU

50ABSTRACT

Within the framework of the Lisbon Treaty conclusion, the European Union will implement a new strategy for economic increase, aiming at applying the Energy policy for Europe, in the period 2007-2020. Romania has to cope with the challenges manifesting at an internal and global level (security of energy supply, competitiveness increase, impact on the environment), in order to make up for the gap of economic performance in relation to the EU developed countries.

Keywords: common energy policy, security of supply, services of general economic interest, climate changes.

Comisia Europeanã propune în setul de documente a Politicii Energetice a UE, urmãtoarele obiective:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã cu 30% pânã în anul 2020, în comparaþie cu 1990;creºterea ponderii energiei regenerabile de la mai puþin de 7% în anul 2006, la 20% din totalul surselor sale de energie pânã în 2020;creºterea ponderii biocombustibililor la cel puþin 10% din totalul combustibililor utilizaþi în anul 2020;reducerea consumului sãu global de energie primarã cu 20% pânã în anul 2020.

Tratatul de la Lisabona recunoaºte serviciile publice ca fiind un instrument indispensabil de coeziune socialã ºi regionalã, incluzând un protocol special care prezintã principii cheie de acþiune pentru promovarea unor servicii eficiente de interes general, ca bazã pentru acþiunea UE în viitor. Carta indicã faptul cã Uniunea recunoaºte ºi respectã dreptul de acces la serviciile de interes economic general, aºa cum se prevede în legislaþiile ºi practicile naþionale.

În România, sectorul energetic trebuie sã fie dinamic, sã susþinã activ dezvoltarea economicã a þãrii ºi sã urmãreascã reducerea decalajelor faþã de Uniunea Europeanã.

În acest sens, obiectivul general al dezvoltãrii sectorului energetic românesc îl constituie acoperirea integralã a consumului intern de energie în condiþii de creºtere a securitãþii energetice a þãrii, de dezvoltare durabilã, prin asigurarea unui nivel corespunzãtor de competitivitate. Obiectivul de mai sus aratã clar, faptul cã UE nu are încã definitivatã o politicã energeticã comunã. Deºi preºedintele Comisiei Europene este un campion al politicii energetice comune, aceasta întâmpinã în interiorul UE opoziþia Germaniei, Franþei ºi Italiei. Spre deosbire de Italia ºi Germania, România este o susþinãtoare a energiei nucleare. Astfel, obiectivele ecologice ale Europei (de reducere a emisiilor cu 30% ) pot fi mai uºor de atins. Germania ºi Italia susþin importul de gaz din Rusia, pe de o parte prin gazoductul pe sub Marea Balticã (care ocoleºte Europa de Est, spre bucuria Rusiei); iar pe de altã parte prin relaþii netransparente între ENI, ENEL ºi Guvernul Rusiei. Strategia Germaniei ºi a Italiei va face Europa dependentã de gazul rusesc.

Cererea totalã de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susþine un nivel actual de consum doar pânã în 2040, iar cele de gaze naturale pânã în 2070, în timp ce rezervele

·

·

·

·

mondiale de huilã asigurã o perioadã de peste 200 de ani de creºtere a nivelului de exploatare. Previziunile indicã o creºtere economicã, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.

În ceea ce priveºte securitatea alimentãrii cu resurse energetice, UE se asteaptã ca importul de gaze naturale sã creascã de la 57% la ora actualã, la 84% în anul 2030, în timp ce resursele de petrol sunt preconizate a creºte de la 82% la 93% în acelaºi interval.

În ceea ce priveºte potenþialul naþional de resurse energetice, România dispune de o gamã diversificatã, dar redusã cantitativ de resurse de energie primarã: þiþei, gaze naturale, cãrbune, minereu de uraniu, precum ºi un potenþial valorificabil de resurse regenerabile relativ modest.

Zãcãmintele de hidrocarburi sunt limitate, pe fondul unui declin al producþiei interne ºi în condiþiile în care nu au mai fost identificate noi zãcãminte cu potenþial important. Rezervele actuale de þiþei sunt estimate la 73,7 mil. tone. De asemenea, zãcãmintele de gaze naturale sunt limitate, iar dupã 1990 producþia internã este în declin.

În tabelul nr.1 este prezentatã estimarea evoluþiei rezervelor naþionale de þitei ºi gaze naturale în perioada 2006 – 2020.

Tabelul nr.1. ESTIMAREA EVOLUÞIEI REZERVELOR NAÞIONALE DE ÞIÞEI ªI GAZE NATURALE PÂNÃ ÎN

*ANUL 2020

*Sursa: Strategia energeticã 2007-2020, Ministerul Economiei ºi Finanþelor.

Potenþialul naþional de resurse energetice

30

Anul Þiþei

(mil.to) Gaze naturale (mld.

m3 ) 2006 80 170 2007 76 162 2008 72 155 2009 68 148 2010 64 141 2011 60 134 2012 56 127 2013 52 120 2014 48 114 2015 45 107 2016 41 101 2017 38 95 2018 34 89 2019 31 83 2020 28 77

AnulÞiþei

(mil.to)Gaze naturale

3(mld. m )

The European Commission proposes, in the documents set of the EU Energy Policy, the following objectives:

Reduction of greenhouse gases emissions by 30% until 2020, by comparison to 1990;

Increasing the share of renewable energy from less than 7% in 2006, to 20% of its total energy sources until 2020;

Increasing the share of bio-combustible to at least 10% of the total combustibles used in 2020;

Reduction of its global consumption of primary energy by 20% until 2020.

The Lisbon Treaty acknowledges the public service as being an all-important instrument of social and regional cohesion, including a special protocol presenting key operation principles for the promotion of some efficient services of general interest, as fundament for the EU activity in the future. The Charter shows that the Union acknowledges and observes the right of access to the services of general economic interest, as provided in the national legislations and uses.

In Romania, the energy sector must be dynamic, to actively support the country's economic development and aim at reducing the gaps in relation to the European Union.

In this respect, the general objective of developing the Romanian energy sector is represented by the full coverage of home energy consumption in the conditions of growing the country's energy security, lasting development, by ensuring a proper level of competitiveness. The above mentioned objective clearly states that EU does not have a final common energy policy. Though the European Commission president is a champion of common energy policy, it encounters, within the EU, the opposition of Germany, France and Italy.

Unlike Italy and Germany, Romania is a supporter of nuclear energy. Thus, Europe's ecologic objectives (reducing the emissions by 30%) may be easier to fulfil. Germany and Italy support the gas import from Russia, through the Baltic Sea pipeline (which by-passes Eastern Europe, in Russia's joy), on the one hand; and by means of transparent relations between ENI, ENEL and the Russian Government, on the other hand. The German and Italian policy shall make Europe dependent on the Russian gas.

The total gas demand in 2030 shall be by around 50% bigger than in 2003, and for oil, by around 46% bigger. The known certain oil deposits may support a current

·

·

·

·

consumption level only by 2040, and the natural gas ones, by 2070, while the world coal deposits cover a period of over 200 years, even in case of an increase of the exploitation level. The forecast shows an economic growth, which implies a growth in the energy resources consumption.

In respect to the security of energy supply, EU expects that the natural gas import should grow from 57%, at present, to 84% by 2030, while the oil resources are envisaged to grow from 82% to 93% in the course of the same period.

In what concerns the national potential of energy resources, Romania holds a diversified, but poor, in respect of quantity, range of primary energy resources: crude oil, natural gas, coil, uranium ore, as well as an exploitable potential of renewable resources relatively modest.

Hydrocarbon deposits are limited, within the framework of a decline in the domestic production and in the conditions where there have not been identified new deposits with a high potential. The current crude oil deposits are estimated to 73.7 mil. tons. The natural gas deposits are also limited, and after 1990, the domestic production has been in decline. Table no. 1 presents the estimation of the evolution of domestic crude oil and natural gas deposits for the period 2006 – 2020.

Table no.1. ESTIMATION OF THE EVOLUTION OF DOMESTIC CRUDE OIL AND NATURAL GAS

*DEPOSITS UNTIL 2020

Source: The 2007-2020 energy policy, Ministry of Economy and Finance.

The National Potential of Energy Resources

31

Year Crude oil (mil. to)

Natural gases (billion. m

3)

2006 80 170 2007 76 162 2008 72 155 2009 68 148 2010 64 141 2011 60 134 2012 56 127 2013 52 120 2014 48 114 2015 45 107 2016 41 101 2017 38 95 2018 34 89 2019 31 83 2020 28 77

YearCrude oil(mil. to)

Natural gases3(bilion. m )

Comisia Europeanã propune în setul de documente a Politicii Energetice a UE, urmãtoarele obiective:

reducerea emisiilor de gaze cu efect de serã cu 30% pânã în anul 2020, în comparaþie cu 1990;creºterea ponderii energiei regenerabile de la mai puþin de 7% în anul 2006, la 20% din totalul surselor sale de energie pânã în 2020;creºterea ponderii biocombustibililor la cel puþin 10% din totalul combustibililor utilizaþi în anul 2020;reducerea consumului sãu global de energie primarã cu 20% pânã în anul 2020.

Tratatul de la Lisabona recunoaºte serviciile publice ca fiind un instrument indispensabil de coeziune socialã ºi regionalã, incluzând un protocol special care prezintã principii cheie de acþiune pentru promovarea unor servicii eficiente de interes general, ca bazã pentru acþiunea UE în viitor. Carta indicã faptul cã Uniunea recunoaºte ºi respectã dreptul de acces la serviciile de interes economic general, aºa cum se prevede în legislaþiile ºi practicile naþionale.

În România, sectorul energetic trebuie sã fie dinamic, sã susþinã activ dezvoltarea economicã a þãrii ºi sã urmãreascã reducerea decalajelor faþã de Uniunea Europeanã.

În acest sens, obiectivul general al dezvoltãrii sectorului energetic românesc îl constituie acoperirea integralã a consumului intern de energie în condiþii de creºtere a securitãþii energetice a þãrii, de dezvoltare durabilã, prin asigurarea unui nivel corespunzãtor de competitivitate. Obiectivul de mai sus aratã clar, faptul cã UE nu are încã definitivatã o politicã energeticã comunã. Deºi preºedintele Comisiei Europene este un campion al politicii energetice comune, aceasta întâmpinã în interiorul UE opoziþia Germaniei, Franþei ºi Italiei. Spre deosbire de Italia ºi Germania, România este o susþinãtoare a energiei nucleare. Astfel, obiectivele ecologice ale Europei (de reducere a emisiilor cu 30% ) pot fi mai uºor de atins. Germania ºi Italia susþin importul de gaz din Rusia, pe de o parte prin gazoductul pe sub Marea Balticã (care ocoleºte Europa de Est, spre bucuria Rusiei); iar pe de altã parte prin relaþii netransparente între ENI, ENEL ºi Guvernul Rusiei. Strategia Germaniei ºi a Italiei va face Europa dependentã de gazul rusesc.

Cererea totalã de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot susþine un nivel actual de consum doar pânã în 2040, iar cele de gaze naturale pânã în 2070, în timp ce rezervele

·

·

·

·

mondiale de huilã asigurã o perioadã de peste 200 de ani de creºtere a nivelului de exploatare. Previziunile indicã o creºtere economicã, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.

În ceea ce priveºte securitatea alimentãrii cu resurse energetice, UE se asteaptã ca importul de gaze naturale sã creascã de la 57% la ora actualã, la 84% în anul 2030, în timp ce resursele de petrol sunt preconizate a creºte de la 82% la 93% în acelaºi interval.

În ceea ce priveºte potenþialul naþional de resurse energetice, România dispune de o gamã diversificatã, dar redusã cantitativ de resurse de energie primarã: þiþei, gaze naturale, cãrbune, minereu de uraniu, precum ºi un potenþial valorificabil de resurse regenerabile relativ modest.

Zãcãmintele de hidrocarburi sunt limitate, pe fondul unui declin al producþiei interne ºi în condiþiile în care nu au mai fost identificate noi zãcãminte cu potenþial important. Rezervele actuale de þiþei sunt estimate la 73,7 mil. tone. De asemenea, zãcãmintele de gaze naturale sunt limitate, iar dupã 1990 producþia internã este în declin.

În tabelul nr.1 este prezentatã estimarea evoluþiei rezervelor naþionale de þitei ºi gaze naturale în perioada 2006 – 2020.

Tabelul nr.1. ESTIMAREA EVOLUÞIEI REZERVELOR NAÞIONALE DE ÞIÞEI ªI GAZE NATURALE PÂNÃ ÎN

*ANUL 2020

*Sursa: Strategia energeticã 2007-2020, Ministerul Economiei ºi Finanþelor.

Potenþialul naþional de resurse energetice

30

Anul Þiþei

(mil.to) Gaze naturale (mld.

m3 ) 2006 80 170 2007 76 162 2008 72 155 2009 68 148 2010 64 141 2011 60 134 2012 56 127 2013 52 120 2014 48 114 2015 45 107 2016 41 101 2017 38 95 2018 34 89 2019 31 83 2020 28 77

AnulÞiþei

(mil.to)Gaze naturale

3(mld. m )

The European Commission proposes, in the documents set of the EU Energy Policy, the following objectives:

Reduction of greenhouse gases emissions by 30% until 2020, by comparison to 1990;

Increasing the share of renewable energy from less than 7% in 2006, to 20% of its total energy sources until 2020;

Increasing the share of bio-combustible to at least 10% of the total combustibles used in 2020;

Reduction of its global consumption of primary energy by 20% until 2020.

The Lisbon Treaty acknowledges the public service as being an all-important instrument of social and regional cohesion, including a special protocol presenting key operation principles for the promotion of some efficient services of general interest, as fundament for the EU activity in the future. The Charter shows that the Union acknowledges and observes the right of access to the services of general economic interest, as provided in the national legislations and uses.

In Romania, the energy sector must be dynamic, to actively support the country's economic development and aim at reducing the gaps in relation to the European Union.

In this respect, the general objective of developing the Romanian energy sector is represented by the full coverage of home energy consumption in the conditions of growing the country's energy security, lasting development, by ensuring a proper level of competitiveness. The above mentioned objective clearly states that EU does not have a final common energy policy. Though the European Commission president is a champion of common energy policy, it encounters, within the EU, the opposition of Germany, France and Italy.

Unlike Italy and Germany, Romania is a supporter of nuclear energy. Thus, Europe's ecologic objectives (reducing the emissions by 30%) may be easier to fulfil. Germany and Italy support the gas import from Russia, through the Baltic Sea pipeline (which by-passes Eastern Europe, in Russia's joy), on the one hand; and by means of transparent relations between ENI, ENEL and the Russian Government, on the other hand. The German and Italian policy shall make Europe dependent on the Russian gas.

The total gas demand in 2030 shall be by around 50% bigger than in 2003, and for oil, by around 46% bigger. The known certain oil deposits may support a current

·

·

·

·

consumption level only by 2040, and the natural gas ones, by 2070, while the world coal deposits cover a period of over 200 years, even in case of an increase of the exploitation level. The forecast shows an economic growth, which implies a growth in the energy resources consumption.

In respect to the security of energy supply, EU expects that the natural gas import should grow from 57%, at present, to 84% by 2030, while the oil resources are envisaged to grow from 82% to 93% in the course of the same period.

In what concerns the national potential of energy resources, Romania holds a diversified, but poor, in respect of quantity, range of primary energy resources: crude oil, natural gas, coil, uranium ore, as well as an exploitable potential of renewable resources relatively modest.

Hydrocarbon deposits are limited, within the framework of a decline in the domestic production and in the conditions where there have not been identified new deposits with a high potential. The current crude oil deposits are estimated to 73.7 mil. tons. The natural gas deposits are also limited, and after 1990, the domestic production has been in decline. Table no. 1 presents the estimation of the evolution of domestic crude oil and natural gas deposits for the period 2006 – 2020.

Table no.1. ESTIMATION OF THE EVOLUTION OF DOMESTIC CRUDE OIL AND NATURAL GAS

*DEPOSITS UNTIL 2020

Source: The 2007-2020 energy policy, Ministry of Economy and Finance.

The National Potential of Energy Resources

31

Year Crude oil (mil. to)

Natural gases (billion. m

3)

2006 80 170 2007 76 162 2008 72 155 2009 68 148 2010 64 141 2011 60 134 2012 56 127 2013 52 120 2014 48 114 2015 45 107 2016 41 101 2017 38 95 2018 34 89 2019 31 83 2020 28 77

YearCrude oil(mil. to)

Natural gases3(bilion. m )

32

Sectorul energetic românesc ºi preþul energiei termice

În ultimii ani, consumul total de cãldurã a scãzut lent, în principal din cauza diminuãrii consumului industrial. Sistemele centralizate urbane de alimentare cu energie termicã ºi cogenerare reprezintã în România subsectorul energetic cel mai deficitar, datoritã uzurii fizice ºi morale a instalaþiilor ºi echipamentelor, pierderilor energetice totale mari între sursã ºi clãdiri (de 35-77% ), resurselor financiare insuficiente pentru exploatare, întreþinere, reabilitare ºi modernizare ºi, nu în ultimul rând, datoritã problemelor sociale complexe legate de suportabilitatea facturilor energetice.

În ceea ce priveºte fondul locativ urban alimentat cu cãldurã, acesta este reprezentat de 83.800 blocuri de locuinþe, cu circa 3 milioane de apartamente ºi aproximativ 6 milioane de locatari, mulþi cu venituri modeste. Pierderile energetice mari de 40-50% reclamã reabilitarea termicã de urgenþã a acestor clãdiri. Procentual, numãrul locuinþelor racordate la sisteme centralizate de încãlzire urbanã reprezintã 57,9% din totalul locuinþelor din mediul urban ºi 30,7% din totalul locuinþelor. Potrivit estimãrilor Institutului Naþional de Statisticã (INS), circa 45% din populaþia României (10,13 milioane locuitori) trãieºte în zonele rurale ºi au ca ocupaþie de bazã agricultura sau alte activitãþi rurale. Deºi 98% din gospodãrii beneficiazã de electricitate, numai 7% din acestea (0,27 din 3,81 milioane) sunt conectate la reþelele de distribuþie a gazelor naturale. Principalul combustibil pentru încãlzire ºi pregãtirea hranei este biomasa (lemne, deºeuri lemnoase sau din agriculturã), iar 98% din gospodãrii folosesc sobele pentru încãlzire. Numai 2% dintre gospodãrii sunt dotate cu sisteme de încãlzire centralizatã. Chiar ºi acestea din urmã folosesc la gãtit, în mare mãsurã, sobele cu combustibilul solid (biomasã).

Cheia spre o viaþã mai bunã ºi civilizatã, sporirea confortului pentru români, pentru a ajunge la „rangul” de cetãþeni europeni o reprezintã îmbunãtãþirea programelor strategice privind serviciile de interes economic general (energie, gaz, apa, transport), pârghii economice ºi financiare corecte, precum ºi investiþii directe. Stabilizarea preþurilor pentru utilitãþi, creearea unui echilibru „preþuri-venituri” vor conduce la un nivel de trai corespunzãtor cerinþelor Uniunii.

Cu toate acestea, cetãþenii europeni privesc cu pesimism instaurarea unui nou proiect în ceea ce priveºte energia termicã. Odatã cu creºterea euro vor creºte ºi preþurile, ºi implicit factura la întreþinere; însã, în cazul deprecierii euro preþurile pentru utilitãþi nu vor scãdea în raport cu evoluþia valutarã.

Guvernul României a implementat un important pachet de mãsuri sociale, prin care persoanele cu venituri mici primesc ajutoare financiare pentru achitarea facturilor la gaze ºi energie termicã. Acest program este revizuit anual astfel încât sã fie asiguratã protecþia socialã a persoanelor cu venituri reduse.

Au fost luate mãsuri în ceea ce priveºte producþia ºi consumul de energie, precum ºi asigurarea unui grad de suportabilitate a preþurilor energiei electrice sau a energiei termice pentru consumatori. În principal, se doreºte consolidarea pieþelor concurenþiale de energie, racordarea la piaþa regionalã de energie electricã ºi gaze naturale; reducerea facturii cu energia plãtitã de populaþie ºi de agenþii economici prin creºterea eficienþei energetice pe întregul lanþ (producere, transport, distribuþie, consum); trecerea la un sistem de protecþie socialã directã a populaþiei cu posibilitãþi financiare reduse, prin înlocuirea tarifului social pentru energie electricã ºi a subvenþiei acordate pentru energie termicã, cu ajutoare sociale destinate numai categoriilor vulnerabile de consumatori.

Preþul energiei termice furnizate populaþiei din sistemele centralizate de alimentare cu cãldurã este integral reglementat prin sistemul de Preþuri Locale de Referinþã (PLR). Costurile locale de producere, distribuþie ºi furnizare a energiei termice în sistem au fost în anul 2005 de 160-230 RON lei/Gcal, diferenþa faþã de PLR fiind subvenþionatã de la bugetul de stat (pânã în anul 2007) ºi bugetele locale.

Subvenþionarea consumatorilor de energie termicã a reprezentat o metodã de asigurare a protecþiei sociale ºi de menþinere in funcþiune a unor producãtori ineficienþi, dar cu rol social important. Pentru energia termicã produsã în cogenerare se vor aplica scheme de sprijin, astfel încât sã fie asiguratã viabilitatea producãtorilor respectivi pe piaþã.

În temeiul art.108 din Constituþia României, republicatã ºi art.6 din OUG nr.78/2002 privind asigurarea condiþiilor de funcþionare a centralelor termice ºi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeþene ºi locale, Guvernul României adoptã hotãrarea pentru aprobarea „Programului Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi confort”.

„Programul Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort ” constã în eficientizarea sistemelor centralizate de producere, transport, distribuþie si furnizare a energiei termice, precum ºi funcþionarea acestora în conformitate cu cerinþele impuse de normele de

„Programul Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi confort”

33

Romanian Energy Sector and Price of Thermal Energy

During the last years, the total heat consumption progressively decreased, mainly due to the industrial consumption reduction urban centralized systems of thermal energy supply and cogeneration represent in Romania the shortest energy sub - sector, due to the physical wear and obsolescence of installations and equipments, big energy losses on the way between source and buildings (of 35-77%), insufficient financial resources for exploitation, maintenance, rehabilitation and modernization, and, last but not least, due to the complex social issues related to the capacity to bear the energetic invoices.

Regarding the urban locative fund supplied with heat, this is represented by 83,800 residential buildings, with around 6 millions tenants, most of them having poor incomes. The big energy losses of 40-50% require an immediate thermal rehabilitation of these buildings. The percentage of dwellings connected to centralized systems of urban heating is of 57.9% of the total number of houses in the urban area and 30.7% of the total number of dwellings. According to the National Institute of Statistics (INS) estimation, around 45% of the Romanian population (10.13 million inhabitants) live in the rural areas and have as basic occupation the agriculture or other rural activities. Although 98% of the households are provided with electricity, only 7% hereof (0.27 out of 3.81 millions) are connected to gas distribution networks. The main heating and food preparing combustible is the biomass (wood, wood or agriculture residues). Only 2% of the households are endowed with centralized heating systems. But, even the latter generally use stoves with solid combustible (biomass) in order to prepare food.

The key for a better and civilized life, increasing comfort for Romanians, in order to reach the “rank” of European citizens is represented by the improvement of strategic programs regarding the services of general economic interest (energy, gas, water, transport), correct economic and financial leverages, as well as direct investments. Stabilization of utilities prices, creation of a balance between prices and incomes shall lead to a standard of living in conformity with the Union's requirements.

Nevertheless, European citizens are pessimist in respect of the implementation of a new project regarding thermal energy. Along with euro appreciation, the prices will rise, and implicitly, the utilities invoice; instead, if the euro depreciation occurs, the prices for utilities will not decrease in relation to the currency evolution.

The Romanian Government implemented an important package of social measures, by means of which, the persons with poor incomes receive financial support in order to pay the gas and thermal energy. This program is annually revised, so that to ensure the social protection of people having poor incomes. Action has been taken regarding the energy production and consumption, as well as the provision of bearable prices of electricity and thermal energy for consumers. Mainly, it is desired the consolidation of competition energy markets, connection to the regional market of electricity and gas; adjustment of invoice with the energy paid by the population and economic operators, by increasing the energy efficiency in the whole circuit (production, transport, distribution, consumption); passage to a system of direct social protection of people having poor incomes, by substituting the social rate for electricity and the thermal energy supplement, with income supports designed only for vulnerable consumer categories.

The price of thermal energy supplied to people within centralized systems of heat supply is fully regulated by the Reference Local Prices (RLP). The local costs for production, distribution and supply of thermal energy in the system were, in the year 2005 of RON/lei 160 - 230/Gcal, the difference from RLP being funded from the public budget (until 2007) and local budgets.

Granting financial aid to thermal energy consumers represented a method of ensuring social protection and maintaining on the market of some inefficient producers, but having an important social role. For the thermal energy produced in cogeneration supporting schemes shall apply, so that to ensure the respective producers viability on the market.

In virtue of art. 108 of the Romanian Constitution, reedited, and art. 6 of Government Urgency Ordinance no. 78/2002 regarding the provision of operation conditions for thermal and heating electric power plants administered by the county and local boards, Romanian Government adopts the resolution for endorsement of the “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort” Program.

“The Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program” consists in increasing the efficiency of the production, transport, distribution and thermal energy supply centralised systems, as well as the operation

The “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program”

32

Sectorul energetic românesc ºi preþul energiei termice

În ultimii ani, consumul total de cãldurã a scãzut lent, în principal din cauza diminuãrii consumului industrial. Sistemele centralizate urbane de alimentare cu energie termicã ºi cogenerare reprezintã în România subsectorul energetic cel mai deficitar, datoritã uzurii fizice ºi morale a instalaþiilor ºi echipamentelor, pierderilor energetice totale mari între sursã ºi clãdiri (de 35-77% ), resurselor financiare insuficiente pentru exploatare, întreþinere, reabilitare ºi modernizare ºi, nu în ultimul rând, datoritã problemelor sociale complexe legate de suportabilitatea facturilor energetice.

În ceea ce priveºte fondul locativ urban alimentat cu cãldurã, acesta este reprezentat de 83.800 blocuri de locuinþe, cu circa 3 milioane de apartamente ºi aproximativ 6 milioane de locatari, mulþi cu venituri modeste. Pierderile energetice mari de 40-50% reclamã reabilitarea termicã de urgenþã a acestor clãdiri. Procentual, numãrul locuinþelor racordate la sisteme centralizate de încãlzire urbanã reprezintã 57,9% din totalul locuinþelor din mediul urban ºi 30,7% din totalul locuinþelor. Potrivit estimãrilor Institutului Naþional de Statisticã (INS), circa 45% din populaþia României (10,13 milioane locuitori) trãieºte în zonele rurale ºi au ca ocupaþie de bazã agricultura sau alte activitãþi rurale. Deºi 98% din gospodãrii beneficiazã de electricitate, numai 7% din acestea (0,27 din 3,81 milioane) sunt conectate la reþelele de distribuþie a gazelor naturale. Principalul combustibil pentru încãlzire ºi pregãtirea hranei este biomasa (lemne, deºeuri lemnoase sau din agriculturã), iar 98% din gospodãrii folosesc sobele pentru încãlzire. Numai 2% dintre gospodãrii sunt dotate cu sisteme de încãlzire centralizatã. Chiar ºi acestea din urmã folosesc la gãtit, în mare mãsurã, sobele cu combustibilul solid (biomasã).

Cheia spre o viaþã mai bunã ºi civilizatã, sporirea confortului pentru români, pentru a ajunge la „rangul” de cetãþeni europeni o reprezintã îmbunãtãþirea programelor strategice privind serviciile de interes economic general (energie, gaz, apa, transport), pârghii economice ºi financiare corecte, precum ºi investiþii directe. Stabilizarea preþurilor pentru utilitãþi, creearea unui echilibru „preþuri-venituri” vor conduce la un nivel de trai corespunzãtor cerinþelor Uniunii.

Cu toate acestea, cetãþenii europeni privesc cu pesimism instaurarea unui nou proiect în ceea ce priveºte energia termicã. Odatã cu creºterea euro vor creºte ºi preþurile, ºi implicit factura la întreþinere; însã, în cazul deprecierii euro preþurile pentru utilitãþi nu vor scãdea în raport cu evoluþia valutarã.

Guvernul României a implementat un important pachet de mãsuri sociale, prin care persoanele cu venituri mici primesc ajutoare financiare pentru achitarea facturilor la gaze ºi energie termicã. Acest program este revizuit anual astfel încât sã fie asiguratã protecþia socialã a persoanelor cu venituri reduse.

Au fost luate mãsuri în ceea ce priveºte producþia ºi consumul de energie, precum ºi asigurarea unui grad de suportabilitate a preþurilor energiei electrice sau a energiei termice pentru consumatori. În principal, se doreºte consolidarea pieþelor concurenþiale de energie, racordarea la piaþa regionalã de energie electricã ºi gaze naturale; reducerea facturii cu energia plãtitã de populaþie ºi de agenþii economici prin creºterea eficienþei energetice pe întregul lanþ (producere, transport, distribuþie, consum); trecerea la un sistem de protecþie socialã directã a populaþiei cu posibilitãþi financiare reduse, prin înlocuirea tarifului social pentru energie electricã ºi a subvenþiei acordate pentru energie termicã, cu ajutoare sociale destinate numai categoriilor vulnerabile de consumatori.

Preþul energiei termice furnizate populaþiei din sistemele centralizate de alimentare cu cãldurã este integral reglementat prin sistemul de Preþuri Locale de Referinþã (PLR). Costurile locale de producere, distribuþie ºi furnizare a energiei termice în sistem au fost în anul 2005 de 160-230 RON lei/Gcal, diferenþa faþã de PLR fiind subvenþionatã de la bugetul de stat (pânã în anul 2007) ºi bugetele locale.

Subvenþionarea consumatorilor de energie termicã a reprezentat o metodã de asigurare a protecþiei sociale ºi de menþinere in funcþiune a unor producãtori ineficienþi, dar cu rol social important. Pentru energia termicã produsã în cogenerare se vor aplica scheme de sprijin, astfel încât sã fie asiguratã viabilitatea producãtorilor respectivi pe piaþã.

În temeiul art.108 din Constituþia României, republicatã ºi art.6 din OUG nr.78/2002 privind asigurarea condiþiilor de funcþionare a centralelor termice ºi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeþene ºi locale, Guvernul României adoptã hotãrarea pentru aprobarea „Programului Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi confort”.

„Programul Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort ” constã în eficientizarea sistemelor centralizate de producere, transport, distribuþie si furnizare a energiei termice, precum ºi funcþionarea acestora în conformitate cu cerinþele impuse de normele de

„Programul Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi confort”

33

Romanian Energy Sector and Price of Thermal Energy

During the last years, the total heat consumption progressively decreased, mainly due to the industrial consumption reduction urban centralized systems of thermal energy supply and cogeneration represent in Romania the shortest energy sub - sector, due to the physical wear and obsolescence of installations and equipments, big energy losses on the way between source and buildings (of 35-77%), insufficient financial resources for exploitation, maintenance, rehabilitation and modernization, and, last but not least, due to the complex social issues related to the capacity to bear the energetic invoices.

Regarding the urban locative fund supplied with heat, this is represented by 83,800 residential buildings, with around 6 millions tenants, most of them having poor incomes. The big energy losses of 40-50% require an immediate thermal rehabilitation of these buildings. The percentage of dwellings connected to centralized systems of urban heating is of 57.9% of the total number of houses in the urban area and 30.7% of the total number of dwellings. According to the National Institute of Statistics (INS) estimation, around 45% of the Romanian population (10.13 million inhabitants) live in the rural areas and have as basic occupation the agriculture or other rural activities. Although 98% of the households are provided with electricity, only 7% hereof (0.27 out of 3.81 millions) are connected to gas distribution networks. The main heating and food preparing combustible is the biomass (wood, wood or agriculture residues). Only 2% of the households are endowed with centralized heating systems. But, even the latter generally use stoves with solid combustible (biomass) in order to prepare food.

The key for a better and civilized life, increasing comfort for Romanians, in order to reach the “rank” of European citizens is represented by the improvement of strategic programs regarding the services of general economic interest (energy, gas, water, transport), correct economic and financial leverages, as well as direct investments. Stabilization of utilities prices, creation of a balance between prices and incomes shall lead to a standard of living in conformity with the Union's requirements.

Nevertheless, European citizens are pessimist in respect of the implementation of a new project regarding thermal energy. Along with euro appreciation, the prices will rise, and implicitly, the utilities invoice; instead, if the euro depreciation occurs, the prices for utilities will not decrease in relation to the currency evolution.

The Romanian Government implemented an important package of social measures, by means of which, the persons with poor incomes receive financial support in order to pay the gas and thermal energy. This program is annually revised, so that to ensure the social protection of people having poor incomes. Action has been taken regarding the energy production and consumption, as well as the provision of bearable prices of electricity and thermal energy for consumers. Mainly, it is desired the consolidation of competition energy markets, connection to the regional market of electricity and gas; adjustment of invoice with the energy paid by the population and economic operators, by increasing the energy efficiency in the whole circuit (production, transport, distribution, consumption); passage to a system of direct social protection of people having poor incomes, by substituting the social rate for electricity and the thermal energy supplement, with income supports designed only for vulnerable consumer categories.

The price of thermal energy supplied to people within centralized systems of heat supply is fully regulated by the Reference Local Prices (RLP). The local costs for production, distribution and supply of thermal energy in the system were, in the year 2005 of RON/lei 160 - 230/Gcal, the difference from RLP being funded from the public budget (until 2007) and local budgets.

Granting financial aid to thermal energy consumers represented a method of ensuring social protection and maintaining on the market of some inefficient producers, but having an important social role. For the thermal energy produced in cogeneration supporting schemes shall apply, so that to ensure the respective producers viability on the market.

In virtue of art. 108 of the Romanian Constitution, reedited, and art. 6 of Government Urgency Ordinance no. 78/2002 regarding the provision of operation conditions for thermal and heating electric power plants administered by the county and local boards, Romanian Government adopts the resolution for endorsement of the “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort” Program.

“The Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program” consists in increasing the efficiency of the production, transport, distribution and thermal energy supply centralised systems, as well as the operation

The “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program”

protecþie a mediului ºi de creºtere a calitãþii vieþii. În cadrul acestui program, cheltuielile eligibile ale proiectelor sunt cofinanþate în proporþie de maximum 60% din fonduri provenite de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor ºi Reformei Administrative.

Beneficiarii „Programului Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort ” sunt autoritãþile administraþiei publice locale, care deþin în proprietate infrastructura sistemului centralizat de asigurare a energiei termice. Beneficiarii au obligaþia sã prevadã în bugetul propriu diferenþa între suma primitã de la bugetul de stat ºi valoarea totalã a proiectului.

Soluþiile propuse în Strategii trebuie sã respecte legislaþia de mediu, sã se încadreze în Strategia energeticã naþionalã, sã fie eficiente energetic ºi economic, sã permitã administrarea în condiþii de autonomie localã, având în vedere aplicarea treptatã a principiului “o clãdire - un singur sistem de asigurare energie termicã”.În acest context, scopul programului de investiþii “Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort” va fi de a moderniza sistemele centralizate de producere ºi distribuþie a energiei termice, având ca obiectiv final reducerea consumului de resurse energetice primare pentru producerea energiei termice cu cel puþin 1 mil. Gcal/an, faþã de consumul de resurse energetice primare consumat în anul 2004.

Reuºita înfãptuirii pieþei interne de energie a Uniunii Europene depinde în mare parte de respectarea direcþiilor de acþiune, în vederea îmbunãtãþirii competitivitãþii pieþelor de energie electricã, termicã ºi gaze naturale; îmbunãtãþirea cadrului instituþional ºi legislativ, în condiþii de transparenþã; eficientizarea politicii de preþuri pentru combustibili, energie termicã ºi energie electricã, având în vedere principiile de nediscriminare ºi obiectivitate.

Mai mult, se considerã necesar modernizarea centralelor termice (CT) ºi a centralelor electrice de termoficare (CET) pentru alimentarea cu energie în sisteme centralizate de distribuþie ºi care furnizeazã energie termicã pentru oraºe.

Acþiuni concrete ºi susþinute necesitã ºi diminuarea efectelor negative ale producerii energiei asupra climei. Pentru a limita creºterea previzionatã a temperaturii globale, respectiv a emisiilor de gaze cu efect de serã, România trebuie sã acþioneze prompt, în special în domeniul eficienþei energetice ºi al resurselor regenerabile de energie. Acestea vor contribui atât la reducerea impactului negativ asupra

mediului, cât ºi la creºterea securitãþii în alimentare, diminuând gradul de dependenþã a României de importurile de energie.

Pentru a duce la bun sfârºit aceste obiective, România are nevoie de investiþii directe, de un ajutor financiar materializat în subvenþii de la bugetul de stat, reduceri de taxe, ajutoare de la firmele private antrenate în realizarea acestor planuri, dar ºi de împrumuturi avantajoase de la bãnci.

O altã componentã importantã în vederea realizãrii mãsurilor de mai sus o reprezintã educarea populaþiei în vederea acceptãrii ºi aplicãrii lor pe scarã largã.

În consecinþã, într-o economie din ce în ce mai globalizatã, strategia energeticã a unei tãri se realizeazã în contextul evoluþiilor ºi schimbãrilor care au loc pe plan mondial. În acest sens, România va trebui sã acþioneze susþinut ºi coerent în vederea alinierii la acþiunile europene ce promoveazã obiectivele Lisabona.

34

hereof in compliance with the requirements enforced by the standards of environment protection and increase of life quality.

Within this program, the projects eligible expenses are co-financed in proportion of 60% from funds coming from the public budget, through the Ministry of Interior and Administrative Reform budget.

The beneficiaries of the “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program” are local public administration authorities, which own the infrastructure of the centralized system ensuring the thermal energy. The beneficiaries have the obligation to provide in their own budget the difference between the amounts received from the public budget and the total price of the project.

The solutions proposed in the Strategies must observe the environment legislation, conform to the National energy policy, it must be energetically and economically efficient and it must allow the administration under the local autonomy circumstances to take into account the gradual application of the principle “one building – a sole system providing thermal energy”.

Within this framework, the aim of the investment “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort” program shall be the modernization of centralized systems of production and distribution of thermal energy, having as final objective the primary energy resources consumption in order to produce thermal energy with at least 1 mil. Gcal/year, by comparison with the primary energy resources consumed in 2004.

The success of the European Union of establishing the domestic energy market depends, to a great extent, on the observance of the operation directions, in order to improve the electric power, thermal power and gas markets competitiveness; improvement of the institutional and legislative framework, in a transparent manner; making efficient the price policy for combustibles, thermal and electric power, considering the principles of non-discrimination and objectivity.

Furthermore, it is deem necessary the modernization of thermal power plants (TPL) and heating electrical power plants (HEPP) for power supply within centralized distribution systems and which supply cities with thermal energy.

Actual and sustained actions are also needed for the reduction of energy production effects on the clime.

In order to limit the forecasted growth of the global temperature, and the greenhouse gases emissions, respectively, Romania must take action promptly, particularly in renewable energy resources field. These shall contribute both to the reduction of the negative impact on the environment and increase of supply security, by reducing the dependence level of Romania on the energy imports.

In order to fulfil these objectives, Romania needs direct investments, financial assistance materialized in financial aids granted by the public budget, tax adjustments, support from the private companies trained to fulfil these projects, but also profitable loans from banks.

A n o t h e r i m p o r t a n t c o m p o n e n t i n t h e accomplishment of the above mentioned measures is represented by people's instruction in order to make them accept and apply these measures on a large scale.

Consequently, within an economy increasingly globalized, a country's energy policies realized within the framework of evolutions and changes taking place in the world. In this respect, Romania should constantly and coherently operate in order to align itself to the European actions promoting the Lisbon objectives.

35

protecþie a mediului ºi de creºtere a calitãþii vieþii. În cadrul acestui program, cheltuielile eligibile ale proiectelor sunt cofinanþate în proporþie de maximum 60% din fonduri provenite de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor ºi Reformei Administrative.

Beneficiarii „Programului Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort ” sunt autoritãþile administraþiei publice locale, care deþin în proprietate infrastructura sistemului centralizat de asigurare a energiei termice. Beneficiarii au obligaþia sã prevadã în bugetul propriu diferenþa între suma primitã de la bugetul de stat ºi valoarea totalã a proiectului.

Soluþiile propuse în Strategii trebuie sã respecte legislaþia de mediu, sã se încadreze în Strategia energeticã naþionalã, sã fie eficiente energetic ºi economic, sã permitã administrarea în condiþii de autonomie localã, având în vedere aplicarea treptatã a principiului “o clãdire - un singur sistem de asigurare energie termicã”.În acest context, scopul programului de investiþii “Termoficare 2008-2013 - Cãldurã ºi Confort” va fi de a moderniza sistemele centralizate de producere ºi distribuþie a energiei termice, având ca obiectiv final reducerea consumului de resurse energetice primare pentru producerea energiei termice cu cel puþin 1 mil. Gcal/an, faþã de consumul de resurse energetice primare consumat în anul 2004.

Reuºita înfãptuirii pieþei interne de energie a Uniunii Europene depinde în mare parte de respectarea direcþiilor de acþiune, în vederea îmbunãtãþirii competitivitãþii pieþelor de energie electricã, termicã ºi gaze naturale; îmbunãtãþirea cadrului instituþional ºi legislativ, în condiþii de transparenþã; eficientizarea politicii de preþuri pentru combustibili, energie termicã ºi energie electricã, având în vedere principiile de nediscriminare ºi obiectivitate.

Mai mult, se considerã necesar modernizarea centralelor termice (CT) ºi a centralelor electrice de termoficare (CET) pentru alimentarea cu energie în sisteme centralizate de distribuþie ºi care furnizeazã energie termicã pentru oraºe.

Acþiuni concrete ºi susþinute necesitã ºi diminuarea efectelor negative ale producerii energiei asupra climei. Pentru a limita creºterea previzionatã a temperaturii globale, respectiv a emisiilor de gaze cu efect de serã, România trebuie sã acþioneze prompt, în special în domeniul eficienþei energetice ºi al resurselor regenerabile de energie. Acestea vor contribui atât la reducerea impactului negativ asupra

mediului, cât ºi la creºterea securitãþii în alimentare, diminuând gradul de dependenþã a României de importurile de energie.

Pentru a duce la bun sfârºit aceste obiective, România are nevoie de investiþii directe, de un ajutor financiar materializat în subvenþii de la bugetul de stat, reduceri de taxe, ajutoare de la firmele private antrenate în realizarea acestor planuri, dar ºi de împrumuturi avantajoase de la bãnci.

O altã componentã importantã în vederea realizãrii mãsurilor de mai sus o reprezintã educarea populaþiei în vederea acceptãrii ºi aplicãrii lor pe scarã largã.

În consecinþã, într-o economie din ce în ce mai globalizatã, strategia energeticã a unei tãri se realizeazã în contextul evoluþiilor ºi schimbãrilor care au loc pe plan mondial. În acest sens, România va trebui sã acþioneze susþinut ºi coerent în vederea alinierii la acþiunile europene ce promoveazã obiectivele Lisabona.

34

hereof in compliance with the requirements enforced by the standards of environment protection and increase of life quality.

Within this program, the projects eligible expenses are co-financed in proportion of 60% from funds coming from the public budget, through the Ministry of Interior and Administrative Reform budget.

The beneficiaries of the “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort Program” are local public administration authorities, which own the infrastructure of the centralized system ensuring the thermal energy. The beneficiaries have the obligation to provide in their own budget the difference between the amounts received from the public budget and the total price of the project.

The solutions proposed in the Strategies must observe the environment legislation, conform to the National energy policy, it must be energetically and economically efficient and it must allow the administration under the local autonomy circumstances to take into account the gradual application of the principle “one building – a sole system providing thermal energy”.

Within this framework, the aim of the investment “Central Heating 2008-2013 - Heat and Comfort” program shall be the modernization of centralized systems of production and distribution of thermal energy, having as final objective the primary energy resources consumption in order to produce thermal energy with at least 1 mil. Gcal/year, by comparison with the primary energy resources consumed in 2004.

The success of the European Union of establishing the domestic energy market depends, to a great extent, on the observance of the operation directions, in order to improve the electric power, thermal power and gas markets competitiveness; improvement of the institutional and legislative framework, in a transparent manner; making efficient the price policy for combustibles, thermal and electric power, considering the principles of non-discrimination and objectivity.

Furthermore, it is deem necessary the modernization of thermal power plants (TPL) and heating electrical power plants (HEPP) for power supply within centralized distribution systems and which supply cities with thermal energy.

Actual and sustained actions are also needed for the reduction of energy production effects on the clime.

In order to limit the forecasted growth of the global temperature, and the greenhouse gases emissions, respectively, Romania must take action promptly, particularly in renewable energy resources field. These shall contribute both to the reduction of the negative impact on the environment and increase of supply security, by reducing the dependence level of Romania on the energy imports.

In order to fulfil these objectives, Romania needs direct investments, financial assistance materialized in financial aids granted by the public budget, tax adjustments, support from the private companies trained to fulfil these projects, but also profitable loans from banks.

A n o t h e r i m p o r t a n t c o m p o n e n t i n t h e accomplishment of the above mentioned measures is represented by people's instruction in order to make them accept and apply these measures on a large scale.

Consequently, within an economy increasingly globalized, a country's energy policies realized within the framework of evolutions and changes taking place in the world. In this respect, Romania should constantly and coherently operate in order to align itself to the European actions promoting the Lisbon objectives.

35

36

În mod frecvent, o firmã dominantã rãspunde la acþiunile pe piaþã ale competitorilor prin reduceri de preþ - câteodata selective, alteori nu. Ca atare, noul intrat susþine cã reducerile de preþ sunt anticompetitive (de ruinare sau discriminatorii) ºi cã sunt îndreptate împotriva sa.

Practicienii din domeniul concurenþei sunt puºi în faþa unei dileme (s.n.) – pe de o parte, ei afirmã cã reducerile de preþ realizate în mod selectiv sunt abuzive dacã au ca target noul intrat; pe de altã parte, ei afirmã cã atunci când concurenþa apare sau se intensificã pe o anumitã piaþã, o firmã dominantã are dreptul de a rãspunde situaþiei ºi de a se adapta ca atare.

Una dintre cele mai interesante aspecte ale concurenþei este descrisã de cãtre economiºti ca proprietatea de a se l ec t a ( s e l ec t ion p rope r t y ) . Concuren þa nereglementatã tinde sã aleagã ca “supravieþuitori” ai pieþei doar firmele eficiente, cu strategiile cele mai adecvate (s.n.). Regulile actuale referitoare la preþurile de ruinare utilizeazã aceastã idee, deºi nu existã întotdeauna standarde precise referitoare la testele de cost. Cu toate acestea, principiul nu este pus la îndoialã: o astfel de regulã nu va permite unui dominant eliminarea unui rival mai eficient.

Cu toate acestea, existã cazuri când rãspunsul la acþiunile pe piaþã ale competitorilor, chiar dacã nu este de tipul de ruinare, poate avea consecinþe

(i) Regula de tipul anti - preþuri de ruinare (No-53Predation Rule) nu este întotdeauna suficientã

dezavantajoase. Sã ne gândim, de exemplu, la situaþia în care operatorul incumbent (prezent deja pe piaþã) a întâmpinat problema costurilor nerecuperabile (sunk costs) cu mult timp în urmã, fiind acum în poziþia de a înfrunta concurenþa. Considerãm, de asemenea, cã acestui dominant incumbent (cea mai mare companie existentã pe piaþã, de regulã fost monopolist) i se permite sã rãspundã la acþiunile pe piaþã ale concurenþilor reducând preþul pânã la nivelul costului marginal. Atunci când un nou intrat apare pe piaþã, chiar dacã este la fel de eficient ca ºi dominantul incumbent, acesta nu va putea realiza profit deoarece nu va fi nicicând capabil sã-ºi recupereze costurile nerecuperabile. Intrarea pe piaþã va fi întotdeauna o investiþie nereuºitã.

Altfel spus, unui operator incumbent îi va fi suficientã o ratã de rentabilitate a resurselor consumate mai micã pentru a rãmâne pe piaþã, în industria respectivã, decât pentru a intra pe acea piaþã.

54În lucrarea EC Competition Law , autoarele Alison Jones ºi Brenda Sufrin prezintã aspecte interesante referitoare la implicaþiile reducerilor selective de preþuri. Astfel, preþurile scãzute care nu se situeazã sub nivelul costurilor, dar care sunt parte a unui plan de eliminare a competitorilor, prin selectivitatea reducerii de preþ, sunt vãzute, câteodatã, ca o “specie” a preþurilor de ruinare (totuºi, ele nu pot reprezenta exemple de preþuri de ruinare). În aceste cazuri, reducerea preþurilor nu conduce la pierderi (chiar dacã

(ii) Reducerea selectivã a preþurilor

51 Din Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004 ºi www.crai.com;52 Inspector de concurenþã în cadrul Direcþiei Bunuri de Consum, Consiliul Concurenþei;53 www.crai.com;54 Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004.

ABUZ DE POZIÞIE DOMINANTÃ. APÃRAREA DE TIPUL “RÃSPUNS LA ACÞIUNILE

PE PIAÞÃ ALE COMPETITORILOR” 51 52Sintezã ºi traducere realizatã de Ciprian SCURT

ABUZ DE POZIÞIE DOMINANTÃ. APÃRAREA DE TIPUL “RÃSPUNS LA ACÞIUNILE

PE PIAÞÃ ALE COMPETITORILOR” 51 52Sintezã ºi traducere realizatã de Ciprian SCURT

REZUMAT

Companii acuzate de abuz de poziþie dominantã pentru aplicarea unor politici comerciale diferenþiate, selective ºi cu caracter discriminatoriu se apãrã susþinând cã acþiunile lor nu reprezintã altceva decât rezultatul concurenþei existente pe piaþã, respectiv cã ele rãspund la acþiunile în piaþã ale competitorilor.

Cuvinte cheie: poziþie dominantã, selectivitate, discriminare prin preþ, apãrarea intereselor comerciale.

37

Frequently a dominant firm faces entry by new competitors and responds by meeting competition with price cuts - sometimes selective, sometimes not. Thereupon the new entrant complains that the price cuts are anti-competitive because they are predatory, or discriminatory, or targeted at, and designed to eliminate, the new entrant.

The competition practitioners in Europe are in front of a dilemma. On the one hand they affirm that selective price cutting undertaken by a dominant company is abusive if targeted at a new entrant. On the other hand, they affirm that when competition appears on the market a dominant company is entitled to meet it.

One of the most attractive features of competition is described by economists as its selection property. Unregulated competition tends to select as survivors in the marketplace only firms with an appropriate business strategy, firms which are run efficiently. Predation rules in effect use this idea, though exact standards for the cost tests are the subject of continuing study and debate. Nevertheless the principle is not in doubt: an anti-predation rule will not allow a dominant firm to eliminate a more efficient rival.

However, this is not to say that meeting competition, even if not predatory, can never have disadvantageous consequences. Think for example of a dominant incumbent which sunk its fixed costs long ago and now stands ready to meet competition. Suppose this

58(i) When A No-Predation Rule is not Enough

dominant incumbent is allowed to meet competition by pricing all the way down to marginal cost on each and every occasion on which any entrant appears anywhere. Then, even if the new entrant is just as efficient as the incumbent, the entrant could nonetheless never make a profit because he will never be able to recoup his sunk cost. Entry will always be a bad investment.

Therefore, a smaller rate of return of the spent resources will be enough for the incumbent to remain on the market than to enter that market.

59In their paper work EC Competition Law , Alison Jones and Brenda Sufrin present interesting aspects regarding the implications of the selective price cuts. Thus, low prices which are not below cost but which are part of a deliberate plan to eliminate competitors, through selective price-cutting, are sometimes seen as a species of predatory pricing (still, these are not instances of predatory pricing). In these cases, the price cuts do not involve losses (even if the profit is less then previously). The essential question is to identify when selective price cutting constitutes an abuse. This affects the extent to which a dominant undertaking may defend itself against competition rather than to act to increase dominance.

(ii) Selective low pricing

55 From Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004 and www.crai.com;56 Competition inspector, Directorate of Consumer Goods, Competition Council;57 Translated into English by Ciprian Scurt;58 www.crai.com;59 Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004.

ABUSE OF DOMINANT POSITION. MEETING THE COMPETITIONDEFENSE

55 56Synthesis realized by Ciprian SCURT

ABUSE OF DOMINANT POSITION. MEETING THE COMPETITIONDEFENSE

55 56Synthesis realized by Ciprian SCURT

57ABSTRACT

Companies accused for abusing their dominant positions by applying differentiated, selective and discriminatory commercial politics defend themselves sustaining that their actions are a result of a competitive market and that they only defend themselves against competition.

Keywords: dominant position, selectivity, price discrimination, defending commercial interests.

36

În mod frecvent, o firmã dominantã rãspunde la acþiunile pe piaþã ale competitorilor prin reduceri de preþ - câteodata selective, alteori nu. Ca atare, noul intrat susþine cã reducerile de preþ sunt anticompetitive (de ruinare sau discriminatorii) ºi cã sunt îndreptate împotriva sa.

Practicienii din domeniul concurenþei sunt puºi în faþa unei dileme (s.n.) – pe de o parte, ei afirmã cã reducerile de preþ realizate în mod selectiv sunt abuzive dacã au ca target noul intrat; pe de altã parte, ei afirmã cã atunci când concurenþa apare sau se intensificã pe o anumitã piaþã, o firmã dominantã are dreptul de a rãspunde situaþiei ºi de a se adapta ca atare.

Una dintre cele mai interesante aspecte ale concurenþei este descrisã de cãtre economiºti ca proprietatea de a se l ec t a ( s e l ec t ion p rope r t y ) . Concuren þa nereglementatã tinde sã aleagã ca “supravieþuitori” ai pieþei doar firmele eficiente, cu strategiile cele mai adecvate (s.n.). Regulile actuale referitoare la preþurile de ruinare utilizeazã aceastã idee, deºi nu existã întotdeauna standarde precise referitoare la testele de cost. Cu toate acestea, principiul nu este pus la îndoialã: o astfel de regulã nu va permite unui dominant eliminarea unui rival mai eficient.

Cu toate acestea, existã cazuri când rãspunsul la acþiunile pe piaþã ale competitorilor, chiar dacã nu este de tipul de ruinare, poate avea consecinþe

(i) Regula de tipul anti - preþuri de ruinare (No-53Predation Rule) nu este întotdeauna suficientã

dezavantajoase. Sã ne gândim, de exemplu, la situaþia în care operatorul incumbent (prezent deja pe piaþã) a întâmpinat problema costurilor nerecuperabile (sunk costs) cu mult timp în urmã, fiind acum în poziþia de a înfrunta concurenþa. Considerãm, de asemenea, cã acestui dominant incumbent (cea mai mare companie existentã pe piaþã, de regulã fost monopolist) i se permite sã rãspundã la acþiunile pe piaþã ale concurenþilor reducând preþul pânã la nivelul costului marginal. Atunci când un nou intrat apare pe piaþã, chiar dacã este la fel de eficient ca ºi dominantul incumbent, acesta nu va putea realiza profit deoarece nu va fi nicicând capabil sã-ºi recupereze costurile nerecuperabile. Intrarea pe piaþã va fi întotdeauna o investiþie nereuºitã.

Altfel spus, unui operator incumbent îi va fi suficientã o ratã de rentabilitate a resurselor consumate mai micã pentru a rãmâne pe piaþã, în industria respectivã, decât pentru a intra pe acea piaþã.

54În lucrarea EC Competition Law , autoarele Alison Jones ºi Brenda Sufrin prezintã aspecte interesante referitoare la implicaþiile reducerilor selective de preþuri. Astfel, preþurile scãzute care nu se situeazã sub nivelul costurilor, dar care sunt parte a unui plan de eliminare a competitorilor, prin selectivitatea reducerii de preþ, sunt vãzute, câteodatã, ca o “specie” a preþurilor de ruinare (totuºi, ele nu pot reprezenta exemple de preþuri de ruinare). În aceste cazuri, reducerea preþurilor nu conduce la pierderi (chiar dacã

(ii) Reducerea selectivã a preþurilor

51 Din Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004 ºi www.crai.com;52 Inspector de concurenþã în cadrul Direcþiei Bunuri de Consum, Consiliul Concurenþei;53 www.crai.com;54 Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004.

ABUZ DE POZIÞIE DOMINANTÃ. APÃRAREA DE TIPUL “RÃSPUNS LA ACÞIUNILE

PE PIAÞÃ ALE COMPETITORILOR” 51 52Sintezã ºi traducere realizatã de Ciprian SCURT

ABUZ DE POZIÞIE DOMINANTÃ. APÃRAREA DE TIPUL “RÃSPUNS LA ACÞIUNILE

PE PIAÞÃ ALE COMPETITORILOR” 51 52Sintezã ºi traducere realizatã de Ciprian SCURT

REZUMAT

Companii acuzate de abuz de poziþie dominantã pentru aplicarea unor politici comerciale diferenþiate, selective ºi cu caracter discriminatoriu se apãrã susþinând cã acþiunile lor nu reprezintã altceva decât rezultatul concurenþei existente pe piaþã, respectiv cã ele rãspund la acþiunile în piaþã ale competitorilor.

Cuvinte cheie: poziþie dominantã, selectivitate, discriminare prin preþ, apãrarea intereselor comerciale.

37

Frequently a dominant firm faces entry by new competitors and responds by meeting competition with price cuts - sometimes selective, sometimes not. Thereupon the new entrant complains that the price cuts are anti-competitive because they are predatory, or discriminatory, or targeted at, and designed to eliminate, the new entrant.

The competition practitioners in Europe are in front of a dilemma. On the one hand they affirm that selective price cutting undertaken by a dominant company is abusive if targeted at a new entrant. On the other hand, they affirm that when competition appears on the market a dominant company is entitled to meet it.

One of the most attractive features of competition is described by economists as its selection property. Unregulated competition tends to select as survivors in the marketplace only firms with an appropriate business strategy, firms which are run efficiently. Predation rules in effect use this idea, though exact standards for the cost tests are the subject of continuing study and debate. Nevertheless the principle is not in doubt: an anti-predation rule will not allow a dominant firm to eliminate a more efficient rival.

However, this is not to say that meeting competition, even if not predatory, can never have disadvantageous consequences. Think for example of a dominant incumbent which sunk its fixed costs long ago and now stands ready to meet competition. Suppose this

58(i) When A No-Predation Rule is not Enough

dominant incumbent is allowed to meet competition by pricing all the way down to marginal cost on each and every occasion on which any entrant appears anywhere. Then, even if the new entrant is just as efficient as the incumbent, the entrant could nonetheless never make a profit because he will never be able to recoup his sunk cost. Entry will always be a bad investment.

Therefore, a smaller rate of return of the spent resources will be enough for the incumbent to remain on the market than to enter that market.

59In their paper work EC Competition Law , Alison Jones and Brenda Sufrin present interesting aspects regarding the implications of the selective price cuts. Thus, low prices which are not below cost but which are part of a deliberate plan to eliminate competitors, through selective price-cutting, are sometimes seen as a species of predatory pricing (still, these are not instances of predatory pricing). In these cases, the price cuts do not involve losses (even if the profit is less then previously). The essential question is to identify when selective price cutting constitutes an abuse. This affects the extent to which a dominant undertaking may defend itself against competition rather than to act to increase dominance.

(ii) Selective low pricing

55 From Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004 and www.crai.com;56 Competition inspector, Directorate of Consumer Goods, Competition Council;57 Translated into English by Ciprian Scurt;58 www.crai.com;59 Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004.

ABUSE OF DOMINANT POSITION. MEETING THE COMPETITIONDEFENSE

55 56Synthesis realized by Ciprian SCURT

ABUSE OF DOMINANT POSITION. MEETING THE COMPETITIONDEFENSE

55 56Synthesis realized by Ciprian SCURT

57ABSTRACT

Companies accused for abusing their dominant positions by applying differentiated, selective and discriminatory commercial politics defend themselves sustaining that their actions are a result of a competitive market and that they only defend themselves against competition.

Keywords: dominant position, selectivity, price discrimination, defending commercial interests.

profitul realizat este mai scãzut decat cel anterior). Problema este a identifica când reducerea selectivã a preþurilor constituie un abuz. Aceastã problemã are în vedere gradul în care dominantul se poate apãra împotriva concurenþei, faþã de situaþia în care acþioneazã pentru a creºte gradul de dominanþã.

În cazul Eurofix-Bauco, Comisia Europeanã a descoperit cã societatea dominantã Hilti a redus preþurile cu scopul de a lega proprii clienþi ai pistoalelor de cuie de consumabilele respective (cuie).

60Conform Comisiei , dovezile au demonstrat ca Hilti a dus o politicã ilegalã de limitare a intrãrii pe piaþã a competitorilor ce produceau cuie compatibile cu produsele Hilti. De mai multe ori, Hilti a adresat oferte extrem de favorabile clienþilor competitorilor sãi, mergând pânã la a oferi gratuitãþi. Aceste condiþii erau selective ºi discriminatorii deoarece alþi clienþi ai Hilti, ce cumpãrau cantitãþi echivalente sau similare, nu beneficiau de ele. Clienþii Hilti care nu primit aceste oferte speciale au fost discriminaþi ºi au suportat costul reducerii preþurilor în cazul celorlalþi clienþi. Aceste oferte speciale nu au reprezentat o reacþie directã defensivã faþã de competitori, ci o politicã prestabilitã de limitare a intrãrii concurenþilor pe piaþa cuielor compatibile cu produsele Hilti. Doar o companie în poziþie dominantã precum Hilti ar fi putut susþine o asemenea strategie deoarece era capabilã, datoritã puterii de piaþã, sã menþinã preþurile pentru toþi ceilalþi clienþi neafectate de discounturile selective discriminatorii.

Rivalitatea manifestatã prin preþuri este un instrument concurenþial esenþial. Totuºi, o politicã selectivã discriminatorie, realizatã de cãtre o companie dominantã ºi îndreptatã strict cãtre afectarea afacerii concurenþilor sau cãtre împiedicarea intrãrii pe piaþã, în timp ce sunt menþinute preþuri ridicate pentru majoritatea clienþilor, conduce la exploatarea consumatorilor ºi la denaturarea concurenþei. În acest caz, Comisia nu a fost preocupatã de relaþia dintre preþurile practicate si costurile întreprinderii.

61Un alt caz relevant în domeniu este Irish Sugar . Irish Sugar era unicul producãtor de sfeclã de zahãr în Irlanda ºi Irlanda de Nord. A reacþionat la creºterea importurilor printr-o serie de practici referitoare la preþ. Practic, a scãzut preþurile clienþilor identificaþi ca vulnerabili la importuri – se pare cã reducerile nu au condus nivelul preþului sub nivelul costurilor totale. Comisia a reþinut comportamentul ca fiind abuziv deoarece a fost îndreptat spre eliminarea concurenþei (lucru demonstrat de cãtre documentele companiei).

Compania a atacat Decizia motivând cã nu a fãcut altceva decât sã îºi apere poziþia pe piaþã, aºa cum are dreptul, respectiva politicã de preþuri neconstituind un abuz. Tribunalul de Prima Instanþã a retinut poziþia Comisiei.

62Tribunalul de Prima Instanþã :

112. “... în timp ce faptul cã o societate se afla în poziþie dominantã nu implicã, în sine, o problemã, totuºi, compania respectivã are o responsabilitate specialã, indiferent de cauzele care au condus la acea poziþie, de a nu permite distorsionarea concurenþei pe Piaþa Comunã” (Michelin, para. 57). În mod similar, faptul cã o companie se aflã în poziþie dominantã nu înseamnã cã aceasta trebuie sa fie lipsitã de posibilitatea de a-ºi proteja interesele comerciale atunci cand ele sunt atacate, iar în timp ce unei asemenea companii trebuie sa-i fie permis dreptul de a lua mãsurile pe care le considerã necesare pentru a-ºi proteja interesele, acest comportament nu trebuie sa fie permis dacã scopul este întãrirea poziþiei dominante ºi, în consecinþã, abuzul de aceastã poziþie (United Brands, para 189; BPB Industries, para 69; case 83/91 Tetra Pak II, para 147; Case T-24/93 CMB, para 107 ...).

63Cazul United Brands [1976] :

Comisia a reþinut cã UBC a abuzat de poziþia sa dominantã pe piaþa bananelor refuzând sã continue sã furnizeze bananele Chiquita distribuitorului sãu danez Oelsen. Refuzul a venit ca urmare a faptului cã Oelsen a luat parte la campania de promovare a unui concurent UBC, ºi anume bananele Dole. Oelsen nu avea obligaþia de achiziþie exclusivã, dar UBC a argumentat cã Oelsen a vândut tot mai puþine banane Chiquita în comparaþie cu Doles. Curtea a reþinut poziþia Comisiei cã nu a existat justificare obiectivã pentru refuzul de a furniza ºi cã UBC a încãlcat art. 82 din Tratat.

64Curtea Europeanã de Justiþie :

O companie dominantã poate sã îºi protejeze interesele, dar:“190. Chiar dacã posibilitatea unui contraatac e acceptabilã, acest atac trebuie sã fie proporþional cu ameninþarea ºi trebuie sã aibã în vedere puterea economicã a agenþilor economici care se confruntã.”

(iii) Refuzul de a furniza, ca rãspuns la un “atac” asupra intereselor comerciale ale companiei dominante

38

60 Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;61 Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;62 Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;63 United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;64 Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

In Eurofix-Bauco, European Commission presented that the dominant undertaking Hilti had the prices cut in order to tie customers for its nail-guns into buying its consumables also.

65According to the Commission , the evidence presented showed that Hilti had a policy designed illegally to limit the entry into the market of competitors producing Hilti-compatible nails. On several occasions Hilti singled out some of the main customers of these competitors and offered them especially favorable conditions, even products free of charge. These conditions were selective and discriminatory in that other customers of Hilti buying similar or equivalent quantities did not benefit from these special conditions. The customers of Hilti who did not receive these special offers were discriminated against and had borne the cost of the lower prices to other customers. These special offers were not a direct defensive reaction to competitors, but reflected Hilti's pre-established policy of attempting to limit their entry into the market for Hilti-compatible nails. Only a dominant undertaking such as Hilty could carry out such a strategy because it is able, through its market power, to maintain prices to all its customers unaffected by its selectively discriminatory discounts.

An aggresive price rivalry is an essential competitive instrument. However, a selectively discriminatory pricing policy by a dominant firm designed purely to damage the business of, or deter the market entry by, its competitors, whilst maintaining higher prices for most of its clients is both exploitive of these other customers and destructive of competition.

In this case, the Commission was not concerned with the relationship between the undertaking's prices and its costs.

66Another relevant case is Irish Sugar . Irish Sugar was the sole producer of sugar beet in Ireland and Northern Ireland. It reacted to increasing imports from other Member States by a variety of pricing practices. In particular, it dropped its prices to customers identified as most vulnerable to imports although the reductions do not seem to have taken prices below total cost. The Commission held that the conduct was abusive because of the intent to exclude competition (shown by company documents). The company appealed to the CFI on the grounds that it was only defending its position as it was entitled to do, and that its pricing policy could not be considered an abuse. The CFI upheld the Commission's findings.

67Court of First Instance :

“112. Therefore, whilst the finding that a dominant position exists does not in itself imply any reproach to the undertaking concerned, it has a special responsability, irrespective of the causes of that position, not to allow its conduct to impair genuine undistorted competition on the Common Market” (Michelin paragraph 57…). Similarly, whilst the fact that an undertaking is in a dominant position cannot deprive it of its entitlement to protect its own commercial interests when they are attacked, and whilst such an undertaking must be allowed the right to take such reasonable steps as it deems appropriate to protect those interests, such behaviour cannot be allowed if its purpose is to strengthen that dominant position and thereby abuse it (United Brands, para 189; BPB Industries, para 69; case 83/91 Tetra Pak II, para 147; Case T-24/93 CMB, para 107 ...).”

68United Brands [1976] :

Commisssion held that UBC had abused its dominant position on the banana market by refusing to continue supplying its Chiquita bananas to its Danish distributor Oelsen. The refusal was made in response to Oelsen taking part in a promotion campaign for a rival brand, Dole bananas. Oelsen was not under an exclusive purchasing obligation but UBC argued that Oelsen had sold fewer and fewer Chiquitas in comparison with Dole. The Court upheld the Commission's finding that there was no objective justification for the refusal to supply and that it infringed Article 82.

69European Court of Justice :

An undertaking may protect its interests but:“190. Even if the possibility of a counter-attack is acceptable that attack must still be proportionate to the threat taking into account the economic strength of the undertakings confronting each other”.

The sanction consisting in the refusal to supply was in excess.

“192. In fact UBC could not be unaware of the fact that by acting in this way it would discourage its other ripener/distributors from supporting the advertising of other brand names and that the deterent effect of the sanction imposed upon one of them would make its position of strength on the relevant market that much more effective.

(iii) Refusal to supply in response to an attack on the dominant undertaking's commercial interests

39

65 Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;66 Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;67 Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;68 United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;69 Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

profitul realizat este mai scãzut decat cel anterior). Problema este a identifica când reducerea selectivã a preþurilor constituie un abuz. Aceastã problemã are în vedere gradul în care dominantul se poate apãra împotriva concurenþei, faþã de situaþia în care acþioneazã pentru a creºte gradul de dominanþã.

În cazul Eurofix-Bauco, Comisia Europeanã a descoperit cã societatea dominantã Hilti a redus preþurile cu scopul de a lega proprii clienþi ai pistoalelor de cuie de consumabilele respective (cuie).

60Conform Comisiei , dovezile au demonstrat ca Hilti a dus o politicã ilegalã de limitare a intrãrii pe piaþã a competitorilor ce produceau cuie compatibile cu produsele Hilti. De mai multe ori, Hilti a adresat oferte extrem de favorabile clienþilor competitorilor sãi, mergând pânã la a oferi gratuitãþi. Aceste condiþii erau selective ºi discriminatorii deoarece alþi clienþi ai Hilti, ce cumpãrau cantitãþi echivalente sau similare, nu beneficiau de ele. Clienþii Hilti care nu primit aceste oferte speciale au fost discriminaþi ºi au suportat costul reducerii preþurilor în cazul celorlalþi clienþi. Aceste oferte speciale nu au reprezentat o reacþie directã defensivã faþã de competitori, ci o politicã prestabilitã de limitare a intrãrii concurenþilor pe piaþa cuielor compatibile cu produsele Hilti. Doar o companie în poziþie dominantã precum Hilti ar fi putut susþine o asemenea strategie deoarece era capabilã, datoritã puterii de piaþã, sã menþinã preþurile pentru toþi ceilalþi clienþi neafectate de discounturile selective discriminatorii.

Rivalitatea manifestatã prin preþuri este un instrument concurenþial esenþial. Totuºi, o politicã selectivã discriminatorie, realizatã de cãtre o companie dominantã ºi îndreptatã strict cãtre afectarea afacerii concurenþilor sau cãtre împiedicarea intrãrii pe piaþã, în timp ce sunt menþinute preþuri ridicate pentru majoritatea clienþilor, conduce la exploatarea consumatorilor ºi la denaturarea concurenþei. În acest caz, Comisia nu a fost preocupatã de relaþia dintre preþurile practicate si costurile întreprinderii.

61Un alt caz relevant în domeniu este Irish Sugar . Irish Sugar era unicul producãtor de sfeclã de zahãr în Irlanda ºi Irlanda de Nord. A reacþionat la creºterea importurilor printr-o serie de practici referitoare la preþ. Practic, a scãzut preþurile clienþilor identificaþi ca vulnerabili la importuri – se pare cã reducerile nu au condus nivelul preþului sub nivelul costurilor totale. Comisia a reþinut comportamentul ca fiind abuziv deoarece a fost îndreptat spre eliminarea concurenþei (lucru demonstrat de cãtre documentele companiei).

Compania a atacat Decizia motivând cã nu a fãcut altceva decât sã îºi apere poziþia pe piaþã, aºa cum are dreptul, respectiva politicã de preþuri neconstituind un abuz. Tribunalul de Prima Instanþã a retinut poziþia Comisiei.

62Tribunalul de Prima Instanþã :

112. “... în timp ce faptul cã o societate se afla în poziþie dominantã nu implicã, în sine, o problemã, totuºi, compania respectivã are o responsabilitate specialã, indiferent de cauzele care au condus la acea poziþie, de a nu permite distorsionarea concurenþei pe Piaþa Comunã” (Michelin, para. 57). În mod similar, faptul cã o companie se aflã în poziþie dominantã nu înseamnã cã aceasta trebuie sa fie lipsitã de posibilitatea de a-ºi proteja interesele comerciale atunci cand ele sunt atacate, iar în timp ce unei asemenea companii trebuie sa-i fie permis dreptul de a lua mãsurile pe care le considerã necesare pentru a-ºi proteja interesele, acest comportament nu trebuie sa fie permis dacã scopul este întãrirea poziþiei dominante ºi, în consecinþã, abuzul de aceastã poziþie (United Brands, para 189; BPB Industries, para 69; case 83/91 Tetra Pak II, para 147; Case T-24/93 CMB, para 107 ...).

63Cazul United Brands [1976] :

Comisia a reþinut cã UBC a abuzat de poziþia sa dominantã pe piaþa bananelor refuzând sã continue sã furnizeze bananele Chiquita distribuitorului sãu danez Oelsen. Refuzul a venit ca urmare a faptului cã Oelsen a luat parte la campania de promovare a unui concurent UBC, ºi anume bananele Dole. Oelsen nu avea obligaþia de achiziþie exclusivã, dar UBC a argumentat cã Oelsen a vândut tot mai puþine banane Chiquita în comparaþie cu Doles. Curtea a reþinut poziþia Comisiei cã nu a existat justificare obiectivã pentru refuzul de a furniza ºi cã UBC a încãlcat art. 82 din Tratat.

64Curtea Europeanã de Justiþie :

O companie dominantã poate sã îºi protejeze interesele, dar:“190. Chiar dacã posibilitatea unui contraatac e acceptabilã, acest atac trebuie sã fie proporþional cu ameninþarea ºi trebuie sã aibã în vedere puterea economicã a agenþilor economici care se confruntã.”

(iii) Refuzul de a furniza, ca rãspuns la un “atac” asupra intereselor comerciale ale companiei dominante

38

60 Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;61 Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;62 Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;63 United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;64 Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

In Eurofix-Bauco, European Commission presented that the dominant undertaking Hilti had the prices cut in order to tie customers for its nail-guns into buying its consumables also.

65According to the Commission , the evidence presented showed that Hilti had a policy designed illegally to limit the entry into the market of competitors producing Hilti-compatible nails. On several occasions Hilti singled out some of the main customers of these competitors and offered them especially favorable conditions, even products free of charge. These conditions were selective and discriminatory in that other customers of Hilti buying similar or equivalent quantities did not benefit from these special conditions. The customers of Hilti who did not receive these special offers were discriminated against and had borne the cost of the lower prices to other customers. These special offers were not a direct defensive reaction to competitors, but reflected Hilti's pre-established policy of attempting to limit their entry into the market for Hilti-compatible nails. Only a dominant undertaking such as Hilty could carry out such a strategy because it is able, through its market power, to maintain prices to all its customers unaffected by its selectively discriminatory discounts.

An aggresive price rivalry is an essential competitive instrument. However, a selectively discriminatory pricing policy by a dominant firm designed purely to damage the business of, or deter the market entry by, its competitors, whilst maintaining higher prices for most of its clients is both exploitive of these other customers and destructive of competition.

In this case, the Commission was not concerned with the relationship between the undertaking's prices and its costs.

66Another relevant case is Irish Sugar . Irish Sugar was the sole producer of sugar beet in Ireland and Northern Ireland. It reacted to increasing imports from other Member States by a variety of pricing practices. In particular, it dropped its prices to customers identified as most vulnerable to imports although the reductions do not seem to have taken prices below total cost. The Commission held that the conduct was abusive because of the intent to exclude competition (shown by company documents). The company appealed to the CFI on the grounds that it was only defending its position as it was entitled to do, and that its pricing policy could not be considered an abuse. The CFI upheld the Commission's findings.

67Court of First Instance :

“112. Therefore, whilst the finding that a dominant position exists does not in itself imply any reproach to the undertaking concerned, it has a special responsability, irrespective of the causes of that position, not to allow its conduct to impair genuine undistorted competition on the Common Market” (Michelin paragraph 57…). Similarly, whilst the fact that an undertaking is in a dominant position cannot deprive it of its entitlement to protect its own commercial interests when they are attacked, and whilst such an undertaking must be allowed the right to take such reasonable steps as it deems appropriate to protect those interests, such behaviour cannot be allowed if its purpose is to strengthen that dominant position and thereby abuse it (United Brands, para 189; BPB Industries, para 69; case 83/91 Tetra Pak II, para 147; Case T-24/93 CMB, para 107 ...).”

68United Brands [1976] :

Commisssion held that UBC had abused its dominant position on the banana market by refusing to continue supplying its Chiquita bananas to its Danish distributor Oelsen. The refusal was made in response to Oelsen taking part in a promotion campaign for a rival brand, Dole bananas. Oelsen was not under an exclusive purchasing obligation but UBC argued that Oelsen had sold fewer and fewer Chiquitas in comparison with Dole. The Court upheld the Commission's finding that there was no objective justification for the refusal to supply and that it infringed Article 82.

69European Court of Justice :

An undertaking may protect its interests but:“190. Even if the possibility of a counter-attack is acceptable that attack must still be proportionate to the threat taking into account the economic strength of the undertakings confronting each other”.

The sanction consisting in the refusal to supply was in excess.

“192. In fact UBC could not be unaware of the fact that by acting in this way it would discourage its other ripener/distributors from supporting the advertising of other brand names and that the deterent effect of the sanction imposed upon one of them would make its position of strength on the relevant market that much more effective.

(iii) Refusal to supply in response to an attack on the dominant undertaking's commercial interests

39

65 Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;66 Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;67 Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;68 United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;69 Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

Sancþiunea constând în refuzul de a furniza în acest caz a fost una exageratã (s.n.).

“192. UBC nu putea sã nu fie conºtientã de faptul cã acþionând în acest fel va descuraja alþi distribuitori în a sprijini promovarea altor produse similare ºi de faptul cã efectul descurajator al sancþiunii impuse îi va consolida într-un mod mult mai eficace poziþia de putere de pe piaþã.

193. Un astfel de comportament conduce la o serioasã imixtiune (s.n.) în caracterul de independenþã al firmelor mici ºi medii în relaþiile comerciale cu agenþii în poziþie dominantã, aceastã independenþã implicând dreptul de a avea alte preferinþe referitoare la bunurile concurenþilor”.

În acest caz, acest tip de comportament a condus la efecte adverse asupra concurenþei pe piaþa relevantã, permiþând doar companiilor dependente de compania în poziþie dominantã sã rãmânã pe piaþã.

Este adevãrat cã anumite tipuri de selectivitate /diferenþiere a preþurilor sunt recunoscute de cãtre economiºti ca producând efecte pozitive din punct de vedere al eficienþei. Totuºi, atunci când aceste practici urmãresc în special eliminarea competitorilor sau disciplinarea furnizorilor propriilor produse, în defavoarea concurenþilor, ºi sunt realizate prin prisma unei poziþii dominante, practica europeanã demonstreazã necesitatea stopãrii acestora, în interesul protejãrii concurenþei ºi a consumatorului final.

Bibliografie

www.crai.com;

Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004;

Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;

Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;

Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;

United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;

Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

40

193. Such a course of conduct amounts therefore to a serious interference with the independence of small and medium sized firms in their commercial relations with the undertaking in a dominant position and this independence implies the right to give preference to competitors' goods.”

In this case the adoption of such a course of conduct had serious adverse effect on competition on the relevant market by only allowing firms dependant upon the dominant undertaking to stay in business.

It's true that some types of price selectivity /differentiation are widely admitted as an efficiency-enhancing conduct by economists. However, when the practices are focused on eliminating the competitors or discipline distributors' behavior, with negative effects over the competitors, and when there is a dominant position involved, European case-law demonstrates the necessity to stop these practices in the interest of the competition mechanism and of the final consumer.

Bibliography

www.crai.com;

Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004;

Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677; Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;

Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;

United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;

Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

41

Sancþiunea constând în refuzul de a furniza în acest caz a fost una exageratã (s.n.).

“192. UBC nu putea sã nu fie conºtientã de faptul cã acþionând în acest fel va descuraja alþi distribuitori în a sprijini promovarea altor produse similare ºi de faptul cã efectul descurajator al sancþiunii impuse îi va consolida într-un mod mult mai eficace poziþia de putere de pe piaþã.

193. Un astfel de comportament conduce la o serioasã imixtiune (s.n.) în caracterul de independenþã al firmelor mici ºi medii în relaþiile comerciale cu agenþii în poziþie dominantã, aceastã independenþã implicând dreptul de a avea alte preferinþe referitoare la bunurile concurenþilor”.

În acest caz, acest tip de comportament a condus la efecte adverse asupra concurenþei pe piaþa relevantã, permiþând doar companiilor dependente de compania în poziþie dominantã sã rãmânã pe piaþã.

Este adevãrat cã anumite tipuri de selectivitate /diferenþiere a preþurilor sunt recunoscute de cãtre economiºti ca producând efecte pozitive din punct de vedere al eficienþei. Totuºi, atunci când aceste practici urmãresc în special eliminarea competitorilor sau disciplinarea furnizorilor propriilor produse, în defavoarea concurenþilor, ºi sunt realizate prin prisma unei poziþii dominante, practica europeanã demonstreazã necesitatea stopãrii acestora, în interesul protejãrii concurenþei ºi a consumatorului final.

Bibliografie

www.crai.com;

Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004;

Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677;

Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;

Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;

United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;

Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

40

193. Such a course of conduct amounts therefore to a serious interference with the independence of small and medium sized firms in their commercial relations with the undertaking in a dominant position and this independence implies the right to give preference to competitors' goods.”

In this case the adoption of such a course of conduct had serious adverse effect on competition on the relevant market by only allowing firms dependant upon the dominant undertaking to stay in business.

It's true that some types of price selectivity /differentiation are widely admitted as an efficiency-enhancing conduct by economists. However, when the practices are focused on eliminating the competitors or discipline distributors' behavior, with negative effects over the competitors, and when there is a dominant position involved, European case-law demonstrates the necessity to stop these practices in the interest of the competition mechanism and of the final consumer.

Bibliography

www.crai.com;

Alison Jones, Brenda Sufrin - EC Competition Law – Text, Cases and Materials, 2nd edition, Oxford University Press 2004;

Eurofix-Bauco [1988] OJ L65/19, [1989] 4 CMLR 677; Irish Sugar [1997] OJ L258/1, [1997] 5 CMLR 666;

Case T-228/97, Irish Sugar plc v. Commission [1999] ECR II-2969, [1999] 5 CMLR 1300;

United Brands [1976] OJ L95/1, [1976] 1 CMLR D28;

Case 27/76, United Brands v. Commission [1978] ECR 207, [1978] 1 CMLR 429.

41

Conform art.9 din Legea Concurenþei nr.21/1996, republicatã, sunt interzise orice acþiuni ale organelor administraþiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenþei, în special:

a) luarea de decizii care limiteazã libertatea comerþului sau autonomia agenþilor economici, ce se exercitã cu respectarea reglementãrilor legale;

b) stabilirea de condiþii discriminatorii pentru activitatea agenþilor economici [..].

În cazul în care organele administraþiei publice centrale sau locale nu se conformeazã deciziei Consiliului Concurenþei, acesta are posibilitatea de a ataca acþiunea la Curtea de Apel Bucureºti.

Investigaþia declanºatã de cãtre Consiliul Concurenþei a avut ca obiect eventuala încãlcare a art. 9 din Legea concurenþei nr. 21/1996, republicatã (denumitã în continuare lege), de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, care, prin intervenþiile pe piaþa serviciilor de investigaþie medicalã paraclinicã, produc un avantaj concurenþial centrului de referinþã imagisticã Euromedic România SRL, în defavoarea celorlalte centre de investigaþie medicalã paraclinicã.

În luna mai 2001, Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS au încheiat cu firma Euromedic un Memorandum de întelegere, în baza cãruia, în luna iunie, acelaºi an, au încheiat o Convenþie de cooperare, pe o perioadã de 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încã 5 ani, prin care Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS se obligau:

sã promoveze ºi sã recomande serviciile medicale prestate de Euromedic astfel încãt sã asigure acesteia un numãr suficient de investigaþii;sã acorde asistenþã de ordin medical sau non medical;sã plãteascã serviciile medicale furnizate, potrivit contractelor încheiate, ºi anume suma fixã anualã negociatã.

În baza acestei Convenþii de cooperare, începând din decembrie 2001, Casa Judeþeanã de Asigurãri de Sãnãtate (CJAS) Arad încheie cu Euromedic Contractul de furnizare de servicii medicale, Contract vizat ºi de CNAS, al cãrui obiect este furnizarea serviciilor medicale în ambulatoriu, servicii medicale constând în proceduri de diagnostic imagistic pe bazã de echipamente moderne, în folosul pacienþilor trimiºi la Centrul de Referinþã de Diagnostic Imagistic Arad.

O

O

O

42

70 Inspector de concurenþã, Direcþia Servicii, Consiliul Concurenþei.

CONDIÞII DISCRIMINATORII STABILITE PE PIAÞA SERVICIILOR DE INVESTIGAÞIE MEDICALÃ

PARACLINICÃ DE CÃTRE MINISTERUL SÃNÃTÃÞII ªI CASA NAÞIONALÃ DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

70Marilena TEODORESCU

CONDIÞII DISCRIMINATORII STABILITE PE PIAÞA SERVICIILOR DE INVESTIGAÞIE MEDICALÃ

PARACLINICÃ DE CÃTRE MINISTERUL SÃNÃTÃÞII ªI CASA NAÞIONALÃ DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

70Marilena TEODORESCU

REZUMAT

Consiliul Concurenþei, în urma investigaþiei declanºatã ex - officio, a constatat cã, în perioada decembrie 2001 – mai 2006, Ministerul Sãnãtãþii ºi Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS), printr-un cadru normativ discriminatoriu ºi prin acþiunile întreprinse, au asigurat avantaje nejustificate unui operator pe piaþa serviciilor de investigaþii medicale paraclinice de radiologie ºi imagisticã medicalã, firma Euromedic, încãlcând în acest fel prevederile art. 9 (1) din Legea concurenþei nr.21/1996, republicatã.

Cuvinte cheie: Ministerul Sãnãtãþii, Euromedic, CNAS, investigaþii medicale paraclinice.

According to article 9 of the Competition law no. 21/1996, republished, any action of the central or local public administration bodies, which has as object or may have as effect the restriction, prevention or distortion of competition, mainly:

a) taking decisions which limit the freedom of trade or the undertakings' autonomy, which are being exercised within the scope of the law;

b) setting discriminatory business conditions to undertakings [..].

In case the central or local public administration bodies do not act according to the Competition Council's decision, the authority may appeal the action at the Bucharest Court of Appeal.

The investigation initiated by the Competition Council had as object the potential infringement of article 9 of the Competition law no. 21/1996, republished (hereinafter called the law), by the Ministry of Health and the National Health Insurance House (hereinafter called CNAS), which, by means of their intervention on the para-clinical medical investigation services market, create a competitive advantage for Euromedic Romania

SRL imagistic reference centre, in respect to the other para-clinical medical investigation centres.

In May 2001, the Ministry of Health, CNAS and Euromedic signed a Memorandum of understanding, on the basis of which, in June the same year, concluded a Cooperation Convention for a period of five years, with the possibility of extension for another 5 years; by this Convention the Ministry of Health and CNAS commit themselves to:

promote and advocate the medical services provided by Euromedic so that the firm may be ensured a reasonable number of investigations; grant medical or non-medical assistance;as well as pay for the medical services that have been supplied for, according to the signed contracts, namely pay the annual negotiated sum.

On the basis of this Cooperation convention, starting with December 2001, CJAS Arad and Euromedic signed the Contract on the supply of medical services, approved by CNAS, whose object was the supply of ambulatory medical services; these medical services consisted in imagistic diagnosis procedures on the basis of modern equipment, in the benefit of the patients sent to the Imagistic Diagnosis Reference Centre Arad.

Ø

ØØ

43

71 Competition inspector, Directorate of Services, Competition Council.72 Translated into English by Marilena Teodorescu.

DISCRIMINATORY CONDITIONS ESTABLISHED BY THE MINISTRY OF HEALTH AND NATIONAL HEALTH INSURANCE HOUSE ON THE MARKET OF PARA-CLINICAL MEDICAL INVESTIGATION SERVICES

71Marilena TEODORESCU

DISCRIMINATORY CONDITIONS ESTABLISHED BY THE MINISTRY OF HEALTH AND NATIONAL HEALTH INSURANCE HOUSE ON THE MARKET OF PARA-CLINICAL MEDICAL INVESTIGATION SERVICES

71Marilena TEODORESCU

72ABSTRACT

Following an ex-officio investigation, the Competition Council has found that, between December 2001 and May 2006, the Ministry of Health and the National Health Insurance House (CNAS) infringed the provisions of Article 9 par.(1) of Competition law no.21/1996, republished, by setting and applying a discriminatory normative framework, and that they granted unjustified advantages to Euromedic, an operator on the market of paraclinic medical radiological investigations and medical imagistics services.

Keywords: Ministry of Health, Euromedic, CNAS, paraclinic medical investigations.

Conform art.9 din Legea Concurenþei nr.21/1996, republicatã, sunt interzise orice acþiuni ale organelor administraþiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenþei, în special:

a) luarea de decizii care limiteazã libertatea comerþului sau autonomia agenþilor economici, ce se exercitã cu respectarea reglementãrilor legale;

b) stabilirea de condiþii discriminatorii pentru activitatea agenþilor economici [..].

În cazul în care organele administraþiei publice centrale sau locale nu se conformeazã deciziei Consiliului Concurenþei, acesta are posibilitatea de a ataca acþiunea la Curtea de Apel Bucureºti.

Investigaþia declanºatã de cãtre Consiliul Concurenþei a avut ca obiect eventuala încãlcare a art. 9 din Legea concurenþei nr. 21/1996, republicatã (denumitã în continuare lege), de cãtre Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, care, prin intervenþiile pe piaþa serviciilor de investigaþie medicalã paraclinicã, produc un avantaj concurenþial centrului de referinþã imagisticã Euromedic România SRL, în defavoarea celorlalte centre de investigaþie medicalã paraclinicã.

În luna mai 2001, Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS au încheiat cu firma Euromedic un Memorandum de întelegere, în baza cãruia, în luna iunie, acelaºi an, au încheiat o Convenþie de cooperare, pe o perioadã de 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încã 5 ani, prin care Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS se obligau:

sã promoveze ºi sã recomande serviciile medicale prestate de Euromedic astfel încãt sã asigure acesteia un numãr suficient de investigaþii;sã acorde asistenþã de ordin medical sau non medical;sã plãteascã serviciile medicale furnizate, potrivit contractelor încheiate, ºi anume suma fixã anualã negociatã.

În baza acestei Convenþii de cooperare, începând din decembrie 2001, Casa Judeþeanã de Asigurãri de Sãnãtate (CJAS) Arad încheie cu Euromedic Contractul de furnizare de servicii medicale, Contract vizat ºi de CNAS, al cãrui obiect este furnizarea serviciilor medicale în ambulatoriu, servicii medicale constând în proceduri de diagnostic imagistic pe bazã de echipamente moderne, în folosul pacienþilor trimiºi la Centrul de Referinþã de Diagnostic Imagistic Arad.

O

O

O

42

70 Inspector de concurenþã, Direcþia Servicii, Consiliul Concurenþei.

CONDIÞII DISCRIMINATORII STABILITE PE PIAÞA SERVICIILOR DE INVESTIGAÞIE MEDICALÃ

PARACLINICÃ DE CÃTRE MINISTERUL SÃNÃTÃÞII ªI CASA NAÞIONALÃ DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

70Marilena TEODORESCU

CONDIÞII DISCRIMINATORII STABILITE PE PIAÞA SERVICIILOR DE INVESTIGAÞIE MEDICALÃ

PARACLINICÃ DE CÃTRE MINISTERUL SÃNÃTÃÞII ªI CASA NAÞIONALÃ DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE

70Marilena TEODORESCU

REZUMAT

Consiliul Concurenþei, în urma investigaþiei declanºatã ex - officio, a constatat cã, în perioada decembrie 2001 – mai 2006, Ministerul Sãnãtãþii ºi Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate (CNAS), printr-un cadru normativ discriminatoriu ºi prin acþiunile întreprinse, au asigurat avantaje nejustificate unui operator pe piaþa serviciilor de investigaþii medicale paraclinice de radiologie ºi imagisticã medicalã, firma Euromedic, încãlcând în acest fel prevederile art. 9 (1) din Legea concurenþei nr.21/1996, republicatã.

Cuvinte cheie: Ministerul Sãnãtãþii, Euromedic, CNAS, investigaþii medicale paraclinice.

According to article 9 of the Competition law no. 21/1996, republished, any action of the central or local public administration bodies, which has as object or may have as effect the restriction, prevention or distortion of competition, mainly:

a) taking decisions which limit the freedom of trade or the undertakings' autonomy, which are being exercised within the scope of the law;

b) setting discriminatory business conditions to undertakings [..].

In case the central or local public administration bodies do not act according to the Competition Council's decision, the authority may appeal the action at the Bucharest Court of Appeal.

The investigation initiated by the Competition Council had as object the potential infringement of article 9 of the Competition law no. 21/1996, republished (hereinafter called the law), by the Ministry of Health and the National Health Insurance House (hereinafter called CNAS), which, by means of their intervention on the para-clinical medical investigation services market, create a competitive advantage for Euromedic Romania

SRL imagistic reference centre, in respect to the other para-clinical medical investigation centres.

In May 2001, the Ministry of Health, CNAS and Euromedic signed a Memorandum of understanding, on the basis of which, in June the same year, concluded a Cooperation Convention for a period of five years, with the possibility of extension for another 5 years; by this Convention the Ministry of Health and CNAS commit themselves to:

promote and advocate the medical services provided by Euromedic so that the firm may be ensured a reasonable number of investigations; grant medical or non-medical assistance;as well as pay for the medical services that have been supplied for, according to the signed contracts, namely pay the annual negotiated sum.

On the basis of this Cooperation convention, starting with December 2001, CJAS Arad and Euromedic signed the Contract on the supply of medical services, approved by CNAS, whose object was the supply of ambulatory medical services; these medical services consisted in imagistic diagnosis procedures on the basis of modern equipment, in the benefit of the patients sent to the Imagistic Diagnosis Reference Centre Arad.

Ø

ØØ

43

71 Competition inspector, Directorate of Services, Competition Council.72 Translated into English by Marilena Teodorescu.

DISCRIMINATORY CONDITIONS ESTABLISHED BY THE MINISTRY OF HEALTH AND NATIONAL HEALTH INSURANCE HOUSE ON THE MARKET OF PARA-CLINICAL MEDICAL INVESTIGATION SERVICES

71Marilena TEODORESCU

DISCRIMINATORY CONDITIONS ESTABLISHED BY THE MINISTRY OF HEALTH AND NATIONAL HEALTH INSURANCE HOUSE ON THE MARKET OF PARA-CLINICAL MEDICAL INVESTIGATION SERVICES

71Marilena TEODORESCU

72ABSTRACT

Following an ex-officio investigation, the Competition Council has found that, between December 2001 and May 2006, the Ministry of Health and the National Health Insurance House (CNAS) infringed the provisions of Article 9 par.(1) of Competition law no.21/1996, republished, by setting and applying a discriminatory normative framework, and that they granted unjustified advantages to Euromedic, an operator on the market of paraclinic medical radiological investigations and medical imagistics services.

Keywords: Ministry of Health, Euromedic, CNAS, paraclinic medical investigations.

La acea datã nu exista un act normativ care sã prevadã criteriile de înfiinþare a unui Centru de Referinþã ºi Diagnostic Imagistic. Noþiunea de centre de referinþã pentru servicii de diagnostic imagistic de înaltã performanþã ca ºi plata acestor servicii pe bazã de sumã fixã negociatã ºi stabilitã anual, a fost introdusã prin HG 606/13 iunie 2002, iar criteriile pe care baza cãrora o unitate sanitarã putea fi declaratã centru de referinþã ºi diagnostic imagistic au fost stabilite prin Ordinul MS nr. 431/17 iunie 2002.

În noiembrie 2002, Ministerul Sãnãtãþii, prin Institutul Clinic Fundeni, a negociat ºi semnat un Contract de concesiune cu firma Euromedic, câºtigãtoarea licitaþiei din luna octombrie, cu privire la concesionarea unui teren în suprafaþã de 1000 mp, în scopul construirii de cãtre Euromedic a unui Centru de Referinþã de Diagnostic Imagistic. Una dintre condiþiile intrãrii în vigoare a Contractului era semnarea unor contracte pe termen lung între Euromedic ºi Casa de Asigurãri de Sãnãtate (CAS) Bucureºti, pentru furnizarea de servicii medicale de diagnosticare imagisticã. ªi prin acest Contract, ca ºi prin Convenþia de cooperare, Ministerul Sãnãtãþii se obligã, printre altele, sã promoveze permanent activitatea Euromedic ºi sã menþinã în permanenþã exclusivitatea Euromedic în furnizarea serviciilor private de diagnosticare imagisticã în cadrul Institutului Clinic Fundeni.

În perioada 2003-2004 Ministerul Sãnãtãþii, CNAS, CAS Bucureºti ºi CJAS Constanþa ºi Hunedoara, încheie alte Convenþii ºi Contracte cu Euromedic având ca obiect stabilirea termenilor ºi condiþiilor contractului de furnizare de servicii medicale, precum ºi plata serviciilor de diagnosticare imagisticã, în sumã fixã negociatã anual, cuprinsã între 3,0 ºi 3,6 mil USD, fãrã sã se impunã un numãr de servicii efectiv prestate.

Începând cu luna iunie 2006, dupã abrogarea actelor normative emise anterior cu privire la înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea centrelor de referinþã de diagnostic imagistic ca ºi a celor cu privire la plata serviciilor furnizate de cãtre centrele de referinþã, suma cuvenitã se stabileºte functie de numãrul de servicii medicale furnizate ºi de tarifele aferente acestora, fãrã a se mai face diferenþieri între furnizorii de servicii medicale de specialitate.

Prin încheierea Convenþiei de cooperare cu Euromedic, fãrã respectarea principiilor transparenþei, tratamentului egal pentru toþi ofertanþii ºi a liberei concurenþe, respectiv asigurarea tuturor condiþiilor ca orice operator sã aibã dreptul de a deveni, în condiþiile

Concluzii

legii, contractant, s-a creat un avantaj acestei firme. Mai mult, reglementãrile emise, precum ºi obligaþiile asumate de Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, au avut ca efect discriminarea furnizorilor de servicii medicale paraclinice de radiologie ºi imagisticã medicalã, prin modalitatea de platã, termenele de decontare a serviciilor medicale prestate, asigurarea funcþionãrii Euromedic la parametri optimi.

Prin Convenþia încheiatã, CNAS ºi Ministerul Sãnãtãþii ºi-au asumat mai multe obligaþii faþã de Euromedic, cu impact de naturã anticoncurenþialã asupra pieþei în cauzã: (i) promovarea pe piaþã a Euromedic – CNAS, ca entitate care coordoneazã cea mai mare parte din cererea existentã pe piaþã, prin poziþia privilegiatã ce a fost conferitã firmei Euromedic în raport cu beneficiarul, precum ºi indirect, prin influenþa pe care CNAS o poate avea asupra celorlalþi beneficiari.a creat astfel premisele pentru realizarea unui dezechilibru pe piaþã. De asemenea, Ministerul Sãnãtãþii are ca atribuþii inclusiv reglementarea pieþei serviciilor medicale.

Denaturarea concurenþei prin încãlcarea, de cãtre o autoritate de reglementare, a obligaþiei de imparþialitate în raport de toþi operatorii de pe piaþã ºi angajarea, prin contract, în promovarea ºi recomandarea unuia dintre operatori reprezintã, în cazul de faþã, o încãlcare a Legii concurenþei; (ii) CNAS si Ministerul Sãnãtãþii se obligã ca numãrul de investigaþii contractat cu centrele de diagnostic ale Euromedic sã fie la un nivel suficient astfel încât sã se asigure funcþionarea în parametri optimi. Prin aceastã clauzã, CNAS ºi Ministerul Sãnãtãþii asigurã clientela unui operator pe piaþã, acesta fiind protejat de cãtre principalul beneficiar de pe piaþã ºi de cãtre autoritatea de reglementare împotriva riscurilor inerente unui mediu concurenþial normal.

Prin modul în care ºi-a îndeplinit atribuþiile de reglementare în ceea ce priveºte funcþionarea centrelor de referinþã de diagnostic imagistic ºi normele aplicabile acestora, Ministerul Sãnãtãþii a realizat intervenþii cu impact anticoncurenþial pe piaþa serviciilor medicale paraclinice, ºi anume: prin Ordinul Ministerului Sãnãtãþii nr. 431/2002 a fost stabilit un cadru normativ pentru anumite centre de diagnostic ce ofereau ºi servicii RMN ºi CT. Potrivit normelor, obþinerea statutului de Centre de Referinþã de Diagnostic Imagistic permitea încheierea unor contracte de furnizare de servicii medicale cu casele judeþene de asigurãri de sãnãtate având ca tarif o sumã fixã negociatã, o parte din aceasta fiind achitatã în avans. Prin aceste prevederi, s-a creat un avantaj financiar pentru operatorii ce deþineau statutul de Centre de Referinþã de Diagnostic Imagistic, aceºtia având practic

44

At that time, no normative act stipulating the criteria for the setting up of an Imagistic Diagnosis Reference Centre existed. The notion of reference centre for high performance imagistic diagnosis services, as well as the payment of these services on the basis of fixed negotiated sum established annually, was introduced by GD 606/13 June 2002, and the criteria on the basis of which a sanitary unit could be declared a reference and imagistic diagnosis centre were established by Order of the Minister of Health MS no. 431/17 June 2002.

In November 2002, the Ministry of Health, through Fundeni Clinical Institute, negotiated and signed a Concession Contract with Euromedic, winner of the October bid regarding the concession of a 1000 sm land, with a view to the construction, by Euromedic, of an Imagistic Diagnosis Reference Centre. One of the conditions required for the entering into force of the Contract was the signing of certain long term agreements between Euromedic and CAS Bucharest, for the supply of imagistic diagnosis medical services. By this contract, as by the Cooperation Convention, the Ministry of Health committed itself to permanently promote the Euromedic activity and to maintain Euromedic's exclusivity in the supply of the imagistic diagnosis private services within Fundeni Clinical Institute.

During 2003-2004, the Ministry of Health, CNAS, CAS Bucharest and CJAS Constanþa and Hunedoara, signed other Conventions and Contracts with Euromedic, having as object the setting of terms and conditions of the medical services supply contract, as well as the payment of the imagistic diagnosis services, in a fixed sum, negotiated annually, varying between 3.0 and 3.6 mil USD, without imposing a number of services to be effectively supplied.

Starting with June 2006, following the repeal of the normative acts previously issued as regards the setting up, organization and functioning of the imagistic diagnosis reference centres, as well as those regarding the payment of the services supplied by the reference centres, the sum convened is established according to the number of the medical services supplied and of their tariffs, without differences among the suppliers of specialized medical services.

By signing the Cooperation Convention with Euromedic, without observing the principles of transparency, equal treatment and free competition principles, namely the assurance of the conditions

Conclusions

required in order that any operator could become, under the law, a contracting party, a competitive advantage in favour of Euromedic was created.

Moreover, the issued regulations, as well as the obligations assumed by the Ministry of Health and CNAS, had as effect the discrimination of the para-clinical radiology and imagery services suppliers, by means of the payment means, expense account terms of the medical services provided, guaranteeing the functioning of Euromedic at optimal parameters.

Through the Convention, CNAS and the Ministry of Health assumed, as regards Euromedic, obligations with anticompetitive effect on the market: (i) promotion of Euromedic on the market – CNAS, as entity controlling the main part of the market demand, created the premises for the setting up of unfair market conditions, by means of granting Euromedic a privileged position in report to the beneficiary, as well as indirectly, by the influence which CNAS could have on the other beneficiaries. Furthermore, the Ministry of Health has among its attributions the regulation of the medical services market.

The distortion of competition by means of infringement, by one regulatory authority, of the objectivity obligation as regards all market players, and the interference, by means of a contract, in the promotion and recommendation of a certain operator, represents, in this case, an infringement of the Competition law. (ii) CNAS and the Ministry of Health committed themselves to support a reasonable number of investigations contracted with Euromedic diagnosis centres in view of its functioning at optimal parameters. CNAS and the Ministry of Health thus ensured the clients of a market operator, the latter being protected by the main beneficiary on the market and the regulatory authority against the inherent risks of a normal competition environment.

In the fulfilment by the Ministry of Health of its regulatory attributions as regards the functioning of the imagistic diagnosis reference centres and the applicable norms, its intervention on the market of para-clinical medical services market had an anticompetitive effect, as follows: by Order of the Health Minister no. 431/2002, a regulatory framework for certain diagnostic centres offering RMN and CT services was set up. According to the norms, acquiring the Imagistic Diagnosis Reference Centre status allowed the signing of contracts for the supply of medical services with the county insurance houses, having as tariff a negotiated fixed sum, part of this sum being paid in

45

La acea datã nu exista un act normativ care sã prevadã criteriile de înfiinþare a unui Centru de Referinþã ºi Diagnostic Imagistic. Noþiunea de centre de referinþã pentru servicii de diagnostic imagistic de înaltã performanþã ca ºi plata acestor servicii pe bazã de sumã fixã negociatã ºi stabilitã anual, a fost introdusã prin HG 606/13 iunie 2002, iar criteriile pe care baza cãrora o unitate sanitarã putea fi declaratã centru de referinþã ºi diagnostic imagistic au fost stabilite prin Ordinul MS nr. 431/17 iunie 2002.

În noiembrie 2002, Ministerul Sãnãtãþii, prin Institutul Clinic Fundeni, a negociat ºi semnat un Contract de concesiune cu firma Euromedic, câºtigãtoarea licitaþiei din luna octombrie, cu privire la concesionarea unui teren în suprafaþã de 1000 mp, în scopul construirii de cãtre Euromedic a unui Centru de Referinþã de Diagnostic Imagistic. Una dintre condiþiile intrãrii în vigoare a Contractului era semnarea unor contracte pe termen lung între Euromedic ºi Casa de Asigurãri de Sãnãtate (CAS) Bucureºti, pentru furnizarea de servicii medicale de diagnosticare imagisticã. ªi prin acest Contract, ca ºi prin Convenþia de cooperare, Ministerul Sãnãtãþii se obligã, printre altele, sã promoveze permanent activitatea Euromedic ºi sã menþinã în permanenþã exclusivitatea Euromedic în furnizarea serviciilor private de diagnosticare imagisticã în cadrul Institutului Clinic Fundeni.

În perioada 2003-2004 Ministerul Sãnãtãþii, CNAS, CAS Bucureºti ºi CJAS Constanþa ºi Hunedoara, încheie alte Convenþii ºi Contracte cu Euromedic având ca obiect stabilirea termenilor ºi condiþiilor contractului de furnizare de servicii medicale, precum ºi plata serviciilor de diagnosticare imagisticã, în sumã fixã negociatã anual, cuprinsã între 3,0 ºi 3,6 mil USD, fãrã sã se impunã un numãr de servicii efectiv prestate.

Începând cu luna iunie 2006, dupã abrogarea actelor normative emise anterior cu privire la înfiinþarea, organizarea ºi funcþionarea centrelor de referinþã de diagnostic imagistic ca ºi a celor cu privire la plata serviciilor furnizate de cãtre centrele de referinþã, suma cuvenitã se stabileºte functie de numãrul de servicii medicale furnizate ºi de tarifele aferente acestora, fãrã a se mai face diferenþieri între furnizorii de servicii medicale de specialitate.

Prin încheierea Convenþiei de cooperare cu Euromedic, fãrã respectarea principiilor transparenþei, tratamentului egal pentru toþi ofertanþii ºi a liberei concurenþe, respectiv asigurarea tuturor condiþiilor ca orice operator sã aibã dreptul de a deveni, în condiþiile

Concluzii

legii, contractant, s-a creat un avantaj acestei firme. Mai mult, reglementãrile emise, precum ºi obligaþiile asumate de Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, au avut ca efect discriminarea furnizorilor de servicii medicale paraclinice de radiologie ºi imagisticã medicalã, prin modalitatea de platã, termenele de decontare a serviciilor medicale prestate, asigurarea funcþionãrii Euromedic la parametri optimi.

Prin Convenþia încheiatã, CNAS ºi Ministerul Sãnãtãþii ºi-au asumat mai multe obligaþii faþã de Euromedic, cu impact de naturã anticoncurenþialã asupra pieþei în cauzã: (i) promovarea pe piaþã a Euromedic – CNAS, ca entitate care coordoneazã cea mai mare parte din cererea existentã pe piaþã, prin poziþia privilegiatã ce a fost conferitã firmei Euromedic în raport cu beneficiarul, precum ºi indirect, prin influenþa pe care CNAS o poate avea asupra celorlalþi beneficiari.a creat astfel premisele pentru realizarea unui dezechilibru pe piaþã. De asemenea, Ministerul Sãnãtãþii are ca atribuþii inclusiv reglementarea pieþei serviciilor medicale.

Denaturarea concurenþei prin încãlcarea, de cãtre o autoritate de reglementare, a obligaþiei de imparþialitate în raport de toþi operatorii de pe piaþã ºi angajarea, prin contract, în promovarea ºi recomandarea unuia dintre operatori reprezintã, în cazul de faþã, o încãlcare a Legii concurenþei; (ii) CNAS si Ministerul Sãnãtãþii se obligã ca numãrul de investigaþii contractat cu centrele de diagnostic ale Euromedic sã fie la un nivel suficient astfel încât sã se asigure funcþionarea în parametri optimi. Prin aceastã clauzã, CNAS ºi Ministerul Sãnãtãþii asigurã clientela unui operator pe piaþã, acesta fiind protejat de cãtre principalul beneficiar de pe piaþã ºi de cãtre autoritatea de reglementare împotriva riscurilor inerente unui mediu concurenþial normal.

Prin modul în care ºi-a îndeplinit atribuþiile de reglementare în ceea ce priveºte funcþionarea centrelor de referinþã de diagnostic imagistic ºi normele aplicabile acestora, Ministerul Sãnãtãþii a realizat intervenþii cu impact anticoncurenþial pe piaþa serviciilor medicale paraclinice, ºi anume: prin Ordinul Ministerului Sãnãtãþii nr. 431/2002 a fost stabilit un cadru normativ pentru anumite centre de diagnostic ce ofereau ºi servicii RMN ºi CT. Potrivit normelor, obþinerea statutului de Centre de Referinþã de Diagnostic Imagistic permitea încheierea unor contracte de furnizare de servicii medicale cu casele judeþene de asigurãri de sãnãtate având ca tarif o sumã fixã negociatã, o parte din aceasta fiind achitatã în avans. Prin aceste prevederi, s-a creat un avantaj financiar pentru operatorii ce deþineau statutul de Centre de Referinþã de Diagnostic Imagistic, aceºtia având practic

44

At that time, no normative act stipulating the criteria for the setting up of an Imagistic Diagnosis Reference Centre existed. The notion of reference centre for high performance imagistic diagnosis services, as well as the payment of these services on the basis of fixed negotiated sum established annually, was introduced by GD 606/13 June 2002, and the criteria on the basis of which a sanitary unit could be declared a reference and imagistic diagnosis centre were established by Order of the Minister of Health MS no. 431/17 June 2002.

In November 2002, the Ministry of Health, through Fundeni Clinical Institute, negotiated and signed a Concession Contract with Euromedic, winner of the October bid regarding the concession of a 1000 sm land, with a view to the construction, by Euromedic, of an Imagistic Diagnosis Reference Centre. One of the conditions required for the entering into force of the Contract was the signing of certain long term agreements between Euromedic and CAS Bucharest, for the supply of imagistic diagnosis medical services. By this contract, as by the Cooperation Convention, the Ministry of Health committed itself to permanently promote the Euromedic activity and to maintain Euromedic's exclusivity in the supply of the imagistic diagnosis private services within Fundeni Clinical Institute.

During 2003-2004, the Ministry of Health, CNAS, CAS Bucharest and CJAS Constanþa and Hunedoara, signed other Conventions and Contracts with Euromedic, having as object the setting of terms and conditions of the medical services supply contract, as well as the payment of the imagistic diagnosis services, in a fixed sum, negotiated annually, varying between 3.0 and 3.6 mil USD, without imposing a number of services to be effectively supplied.

Starting with June 2006, following the repeal of the normative acts previously issued as regards the setting up, organization and functioning of the imagistic diagnosis reference centres, as well as those regarding the payment of the services supplied by the reference centres, the sum convened is established according to the number of the medical services supplied and of their tariffs, without differences among the suppliers of specialized medical services.

By signing the Cooperation Convention with Euromedic, without observing the principles of transparency, equal treatment and free competition principles, namely the assurance of the conditions

Conclusions

required in order that any operator could become, under the law, a contracting party, a competitive advantage in favour of Euromedic was created.

Moreover, the issued regulations, as well as the obligations assumed by the Ministry of Health and CNAS, had as effect the discrimination of the para-clinical radiology and imagery services suppliers, by means of the payment means, expense account terms of the medical services provided, guaranteeing the functioning of Euromedic at optimal parameters.

Through the Convention, CNAS and the Ministry of Health assumed, as regards Euromedic, obligations with anticompetitive effect on the market: (i) promotion of Euromedic on the market – CNAS, as entity controlling the main part of the market demand, created the premises for the setting up of unfair market conditions, by means of granting Euromedic a privileged position in report to the beneficiary, as well as indirectly, by the influence which CNAS could have on the other beneficiaries. Furthermore, the Ministry of Health has among its attributions the regulation of the medical services market.

The distortion of competition by means of infringement, by one regulatory authority, of the objectivity obligation as regards all market players, and the interference, by means of a contract, in the promotion and recommendation of a certain operator, represents, in this case, an infringement of the Competition law. (ii) CNAS and the Ministry of Health committed themselves to support a reasonable number of investigations contracted with Euromedic diagnosis centres in view of its functioning at optimal parameters. CNAS and the Ministry of Health thus ensured the clients of a market operator, the latter being protected by the main beneficiary on the market and the regulatory authority against the inherent risks of a normal competition environment.

In the fulfilment by the Ministry of Health of its regulatory attributions as regards the functioning of the imagistic diagnosis reference centres and the applicable norms, its intervention on the market of para-clinical medical services market had an anticompetitive effect, as follows: by Order of the Health Minister no. 431/2002, a regulatory framework for certain diagnostic centres offering RMN and CT services was set up. According to the norms, acquiring the Imagistic Diagnosis Reference Centre status allowed the signing of contracts for the supply of medical services with the county insurance houses, having as tariff a negotiated fixed sum, part of this sum being paid in

45

asigurat un minim al veniturilor anuale, asigurându-li-se o poziþie privilegiatã pe piaþã. In timp ce pentru serviciile prestate de centrele de asistenþã medicalã ambulatorie de specialitate, altele decât centrele de referinþã, plata se face prin tarif pe serviciu medical, iar decontarea se face lunar, în termen de 20 de zile de la încheierea fiecãrei luni.

Pe baza Raportului de investigaþie, Plenul Consiliului Concurenþei a constatat cã Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, în perioada decembrie 2001 – mai 2006, prin reglementãrile emise ºi obligaþiile asumate faþã de firma Euromedic, au încãlcat prevederile art. 9 alin. (1) din lege; prevederile legislative incriminate au fost eliminate, situaþia concurenþialã de pe piaþã fiind restabilitã;

De asemenea, Plenul Consiliului Concurenþei a solicitat Ministerului Sãnãtãþii ºi Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate ca, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei, sã ia mãsurile necesare pentru eliminarea obligaþiilor asumate prin Convenþia de cooperare ºi Contractul de concesiune, obligaþii care conferã firmei Euromedic o poziþie avantajoasã în raport cu ceilalþi concurenþi.

46

advance. By means of these provisions, a financial advantage was created in favour of the operators which had acquired the Imagistic Diagnosis Reference Centre status; these had been, practically, ensured a minimum annual income and, consequently, a privileged position on the market. While for the services provided by the specialised ambulatory medical assistance centres, other than the reference centres, the payment is made on each medical service, and the expense account is carried out monthly, within 20 days from the clothing of the month.

On the basis of the investigation report, the Competition Council Plenum concluded that the Ministry of Health and CNAS, during December 2001 – May 2006, by means of the regulations issued and the obligations assumed as regards Euromedic, infringed the provisions of art. 9 alin. (1) of the law; the incriminated legislative provisions were eliminated and the competition on the market was restored.

Moreover, the Plenum required that the Ministry of Health and CNAS to take the appropriate measures so that the obligations assumed through the Cooperation Convention and the Concession Contract, that favoured Euromed in report to its competitors, may be eliminated within 60 days of the notification of the decision.

47

asigurat un minim al veniturilor anuale, asigurându-li-se o poziþie privilegiatã pe piaþã. In timp ce pentru serviciile prestate de centrele de asistenþã medicalã ambulatorie de specialitate, altele decât centrele de referinþã, plata se face prin tarif pe serviciu medical, iar decontarea se face lunar, în termen de 20 de zile de la încheierea fiecãrei luni.

Pe baza Raportului de investigaþie, Plenul Consiliului Concurenþei a constatat cã Ministerul Sãnãtãþii ºi CNAS, în perioada decembrie 2001 – mai 2006, prin reglementãrile emise ºi obligaþiile asumate faþã de firma Euromedic, au încãlcat prevederile art. 9 alin. (1) din lege; prevederile legislative incriminate au fost eliminate, situaþia concurenþialã de pe piaþã fiind restabilitã;

De asemenea, Plenul Consiliului Concurenþei a solicitat Ministerului Sãnãtãþii ºi Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate ca, în termen de 60 de zile de la primirea deciziei, sã ia mãsurile necesare pentru eliminarea obligaþiilor asumate prin Convenþia de cooperare ºi Contractul de concesiune, obligaþii care conferã firmei Euromedic o poziþie avantajoasã în raport cu ceilalþi concurenþi.

46

advance. By means of these provisions, a financial advantage was created in favour of the operators which had acquired the Imagistic Diagnosis Reference Centre status; these had been, practically, ensured a minimum annual income and, consequently, a privileged position on the market. While for the services provided by the specialised ambulatory medical assistance centres, other than the reference centres, the payment is made on each medical service, and the expense account is carried out monthly, within 20 days from the clothing of the month.

On the basis of the investigation report, the Competition Council Plenum concluded that the Ministry of Health and CNAS, during December 2001 – May 2006, by means of the regulations issued and the obligations assumed as regards Euromedic, infringed the provisions of art. 9 alin. (1) of the law; the incriminated legislative provisions were eliminated and the competition on the market was restored.

Moreover, the Plenum required that the Ministry of Health and CNAS to take the appropriate measures so that the obligations assumed through the Cooperation Convention and the Concession Contract, that favoured Euromed in report to its competitors, may be eliminated within 60 days of the notification of the decision.

47

48

Fundamente juridice ºi economice

Art. 82 din Tratatul CE interzice orice abuz sãvârºit de unul sau mai mulþi agenþi economici deþinând o poziþie dominantã pe piaþa comunã sau pe o parte a acesteia, dacã prin acesta este afectat astfel comerþul dintre Statele Membre. Se poate observa din formularea art. 82 cã sancþionarea abuzului are loc nu doar atunci când este sâvârºit de un singur agent economic ce deþine o poziþie dominantã ci ºi atunci când acest abuz este sãvârºit de mai mulþi agenþi economici aflaþi într-o asemenea poziþie. Deoarece acest text de lege nu precizeazã în ce condiþii doi sau mai mulþi agenþi economici deþin o poziþie dominantã, sarcina definirii conceptului de dominanþã colectivã a revenit instanþelor comunitare.

Unul dintre motivele dezvoltãrii conceptului de dominanþã colectivã a fost posibilitatea limitatã de aplicare a conceptului de ”practici concertate”, reg lementa t de ar t . 81 d in Tra ta tu l CE, comportamentelor paralele ale agenþilor economici de pe o piaþã de oligopol. Autoritãþile de concurenþã pot controla un asemenea comportament atunci când pot dovedi înþelegerile secrete premeditate, însã conceptul

de practici concertate nu se extinde ºi asupra comportamentului paralel al oligopoliºtilor.

Într-o primã etapã, instanþele comunitare au limitat acest concept la acele împrejurãri în care doi sau mai mulþi agenþi economici deþineau împreunã o poziþie dominantã pe o piaþã datoritã existenþei unor legãturi contractuale sau structurale ce le-ar fi permis sã acþioneze pe piaþã ca o singurã entitate. Jurisprudenþa mai recentã confirmã totuºi faptul cã noþiunea de dominanþã colectivã se aplicã de asemenea ºi actorilor de pe o piaþã de oligopol, piaþã în care agenþi economici independenþi acþioneazã în mod paralel.

74În cazul European Sugar Industry (1973), Comisia a analizat comportamentul companiilor Raffinerie Tirlemontoise, Suiker Unie ºi Centrale Suiker Maatsachappij ºi a considerat cã mãsurile întreprinse de douã dintre aceste companii ( Suiker Unie ºi Centrale Suiker Maatsachappij) reprezintã încãlcãri ale art. 86 din Tratatul CE (în prezent art.82). Legãturile comerciale dintre aceºti agenþi economici ce deþineau o cotã de piaþã de 85% , faptul cã acþiunile lor pe piaþã

Evoluþia conceptului în jurisprudenþa comunitarã

73 Inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare – Sinteze, Consiliul Concurenþei;74 IV/26918 – European Sugar Industry, OJ 1973 L140/17.

EVOLUÞIA CONCEPTULUI DE “DOMINANÞà COLECTIVÔ ÎN CAZUL ABUZULUI

DE POZIÞIE DOMINANTÃ.ASPECTE TEORETICE ªI JURISPRUDENÞÃ

73 Lucian BOZIAN

EVOLUÞIA CONCEPTULUI DE “DOMINANÞà COLECTIVÔ ÎN CAZUL ABUZULUI

DE POZIÞIE DOMINANTÃ.ASPECTE TEORETICE ªI JURISPRUDENÞÃ

73 Lucian BOZIAN

REZUMAT

Conceptul de dominanþã colectivã în legislaþia concurenþei poate fi întâlnit atât în cazul interzicerii abuzului de poziþie dominantã (art.82 din Tratatul CE) cât ºi în cazul evaluãrii operaþiunilor de concentrare economicã (art.2 din Regulamentul nr.139/2004 privind controlul concentrãrilor economice). Dacã în cazul unei concentrãri economice se procedeazã la o analizã ex ante a efectelor acelei operaþiuni, evaluând dacã aceasta ar putea crea sau întãri o poziþie dominantã pe piaþa relevantã, în cazul abuzului de poziþie dominantã are loc o evaluare ex post a unor comportamente ce existã deja în piaþã.

Articolul îºi propune sã prezinte succint evoluþia conceptului de dominanþã colectivã din perspectiva abuzului de poziþie dominantã reglementat de art.82 din Tratatul CE, evidenþiind în acest sens cele mai importante contribuþii ale jurispudenþei comunitare.

Cuvinte cheie: entitate colectivã, oligopol, poziþie dominantã, abuz, jurisprudenþã.

49

Legal and economic grounds

Article 82 of the EC Treaty prohibits any abuse committed by one or more undertakings holding a dominant position within the common market or in a substantial part of it, as it may affect trade between Member States. From the wording of Article 82, we observe that not only the abuse committed by one firm holding a dominant position is prohibited, but also the abuse committed by two or more undertakings holding such a dominant position. Because this legal text doesn't specify in what conditions two or more undertakings hold a dominant position, the task to define the concept of “collective dominance” belonged to the Community courts.

One of the reasons for the development of the concept of collective dominance was the limited possibility for applying the concept of “concerted practice” under Article 81 to oligopolistic parallel behavior. The competition authorities can control this kind of behavior in situations when they can prove the deliberate collusion, but the concept of concerted practice does not extend to parallel behavior of the oligopolists.

At the beginning, the European courts limited this concept to those circumstances in which two or more undertakings were jointly dominant on a market by virtue of the existence of contractual or structural links which enabled them to behave as a single entity. However, more recent case law confirms that the notion of collective dominance also applies to the actors of an oligopolistic market, where independent undertakings have a parallel behavior.

77In the European Sugar Industry case (1973), the Commission analysed the behavior of Raffinerie Tirlemontoise, Suiker Unie and Centrale Suiker Maatsachappij and found that measures taken by two of this three companies (Suiker Unie and Centrale Suiker Maatsachappij) represented infringements of Article 86 of the EC Treaty (now Article 82 EC). The commercial links between these firms holding together 85% market share, the fact the undertakings' actions were considered by the consumers belonging to a single entity, were found to constitute an abuse of a jointly dominant position held by the undertakings concerned.

The evolution of the concept in the Community case law

75 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate, Competition Council;76 Translated into English by Lucian Bozian;77 IV/26918 – European Sugar Industry, OJ 1973 L140/17.

THE EVOLUTION OF THE “COLLECTIVE DOMINANCE” CONCEPT IN THE CASE OF ABUSE OF A DOMINANT POSITION. THEORETICAL ASPECTS AND CASE LAW

75Lucian BOZIAN

THE EVOLUTION OF THE “COLLECTIVE DOMINANCE” CONCEPT IN THE CASE OF ABUSE OF A DOMINANT POSITION. THEORETICAL ASPECTS AND CASE LAW

75Lucian BOZIAN

76ABSTRACT

The concept of “collective dominance”, in competition legislation, can be meet in the interdiction of the abuse of dominant position (Article 82 of EC Treaty) as well as in mergers' assessment (Article 2 of EC Merger Regulation 139/2004). If in the case of a merger on proceed to an ex ante examination of the consequences of that operation, estimating the possibility to create or strengthen a dominant position on the relevant market, in the case of the abuse of dominant position we will evaluate ex post behaviors that already exist in the market.

This article is trying to present briefly the evolution of the “collective dominance” concept from the sight of abuse of a dominant position, settled by the Article 82 of the EC Treaty, setting off for this purpose the most important contributions of the Community case law. Keywords: collective entity, oligopoly, dominant position, abuse, case law.

48

Fundamente juridice ºi economice

Art. 82 din Tratatul CE interzice orice abuz sãvârºit de unul sau mai mulþi agenþi economici deþinând o poziþie dominantã pe piaþa comunã sau pe o parte a acesteia, dacã prin acesta este afectat astfel comerþul dintre Statele Membre. Se poate observa din formularea art. 82 cã sancþionarea abuzului are loc nu doar atunci când este sâvârºit de un singur agent economic ce deþine o poziþie dominantã ci ºi atunci când acest abuz este sãvârºit de mai mulþi agenþi economici aflaþi într-o asemenea poziþie. Deoarece acest text de lege nu precizeazã în ce condiþii doi sau mai mulþi agenþi economici deþin o poziþie dominantã, sarcina definirii conceptului de dominanþã colectivã a revenit instanþelor comunitare.

Unul dintre motivele dezvoltãrii conceptului de dominanþã colectivã a fost posibilitatea limitatã de aplicare a conceptului de ”practici concertate”, reg lementa t de ar t . 81 d in Tra ta tu l CE, comportamentelor paralele ale agenþilor economici de pe o piaþã de oligopol. Autoritãþile de concurenþã pot controla un asemenea comportament atunci când pot dovedi înþelegerile secrete premeditate, însã conceptul

de practici concertate nu se extinde ºi asupra comportamentului paralel al oligopoliºtilor.

Într-o primã etapã, instanþele comunitare au limitat acest concept la acele împrejurãri în care doi sau mai mulþi agenþi economici deþineau împreunã o poziþie dominantã pe o piaþã datoritã existenþei unor legãturi contractuale sau structurale ce le-ar fi permis sã acþioneze pe piaþã ca o singurã entitate. Jurisprudenþa mai recentã confirmã totuºi faptul cã noþiunea de dominanþã colectivã se aplicã de asemenea ºi actorilor de pe o piaþã de oligopol, piaþã în care agenþi economici independenþi acþioneazã în mod paralel.

74În cazul European Sugar Industry (1973), Comisia a analizat comportamentul companiilor Raffinerie Tirlemontoise, Suiker Unie ºi Centrale Suiker Maatsachappij ºi a considerat cã mãsurile întreprinse de douã dintre aceste companii ( Suiker Unie ºi Centrale Suiker Maatsachappij) reprezintã încãlcãri ale art. 86 din Tratatul CE (în prezent art.82). Legãturile comerciale dintre aceºti agenþi economici ce deþineau o cotã de piaþã de 85% , faptul cã acþiunile lor pe piaþã

Evoluþia conceptului în jurisprudenþa comunitarã

73 Inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare – Sinteze, Consiliul Concurenþei;74 IV/26918 – European Sugar Industry, OJ 1973 L140/17.

EVOLUÞIA CONCEPTULUI DE “DOMINANÞà COLECTIVÔ ÎN CAZUL ABUZULUI

DE POZIÞIE DOMINANTÃ.ASPECTE TEORETICE ªI JURISPRUDENÞÃ

73 Lucian BOZIAN

EVOLUÞIA CONCEPTULUI DE “DOMINANÞà COLECTIVÔ ÎN CAZUL ABUZULUI

DE POZIÞIE DOMINANTÃ.ASPECTE TEORETICE ªI JURISPRUDENÞÃ

73 Lucian BOZIAN

REZUMAT

Conceptul de dominanþã colectivã în legislaþia concurenþei poate fi întâlnit atât în cazul interzicerii abuzului de poziþie dominantã (art.82 din Tratatul CE) cât ºi în cazul evaluãrii operaþiunilor de concentrare economicã (art.2 din Regulamentul nr.139/2004 privind controlul concentrãrilor economice). Dacã în cazul unei concentrãri economice se procedeazã la o analizã ex ante a efectelor acelei operaþiuni, evaluând dacã aceasta ar putea crea sau întãri o poziþie dominantã pe piaþa relevantã, în cazul abuzului de poziþie dominantã are loc o evaluare ex post a unor comportamente ce existã deja în piaþã.

Articolul îºi propune sã prezinte succint evoluþia conceptului de dominanþã colectivã din perspectiva abuzului de poziþie dominantã reglementat de art.82 din Tratatul CE, evidenþiind în acest sens cele mai importante contribuþii ale jurispudenþei comunitare.

Cuvinte cheie: entitate colectivã, oligopol, poziþie dominantã, abuz, jurisprudenþã.

49

Legal and economic grounds

Article 82 of the EC Treaty prohibits any abuse committed by one or more undertakings holding a dominant position within the common market or in a substantial part of it, as it may affect trade between Member States. From the wording of Article 82, we observe that not only the abuse committed by one firm holding a dominant position is prohibited, but also the abuse committed by two or more undertakings holding such a dominant position. Because this legal text doesn't specify in what conditions two or more undertakings hold a dominant position, the task to define the concept of “collective dominance” belonged to the Community courts.

One of the reasons for the development of the concept of collective dominance was the limited possibility for applying the concept of “concerted practice” under Article 81 to oligopolistic parallel behavior. The competition authorities can control this kind of behavior in situations when they can prove the deliberate collusion, but the concept of concerted practice does not extend to parallel behavior of the oligopolists.

At the beginning, the European courts limited this concept to those circumstances in which two or more undertakings were jointly dominant on a market by virtue of the existence of contractual or structural links which enabled them to behave as a single entity. However, more recent case law confirms that the notion of collective dominance also applies to the actors of an oligopolistic market, where independent undertakings have a parallel behavior.

77In the European Sugar Industry case (1973), the Commission analysed the behavior of Raffinerie Tirlemontoise, Suiker Unie and Centrale Suiker Maatsachappij and found that measures taken by two of this three companies (Suiker Unie and Centrale Suiker Maatsachappij) represented infringements of Article 86 of the EC Treaty (now Article 82 EC). The commercial links between these firms holding together 85% market share, the fact the undertakings' actions were considered by the consumers belonging to a single entity, were found to constitute an abuse of a jointly dominant position held by the undertakings concerned.

The evolution of the concept in the Community case law

75 Competition inspector, Research and Synthesis Directorate, Competition Council;76 Translated into English by Lucian Bozian;77 IV/26918 – European Sugar Industry, OJ 1973 L140/17.

THE EVOLUTION OF THE “COLLECTIVE DOMINANCE” CONCEPT IN THE CASE OF ABUSE OF A DOMINANT POSITION. THEORETICAL ASPECTS AND CASE LAW

75Lucian BOZIAN

THE EVOLUTION OF THE “COLLECTIVE DOMINANCE” CONCEPT IN THE CASE OF ABUSE OF A DOMINANT POSITION. THEORETICAL ASPECTS AND CASE LAW

75Lucian BOZIAN

76ABSTRACT

The concept of “collective dominance”, in competition legislation, can be meet in the interdiction of the abuse of dominant position (Article 82 of EC Treaty) as well as in mergers' assessment (Article 2 of EC Merger Regulation 139/2004). If in the case of a merger on proceed to an ex ante examination of the consequences of that operation, estimating the possibility to create or strengthen a dominant position on the relevant market, in the case of the abuse of dominant position we will evaluate ex post behaviors that already exist in the market.

This article is trying to present briefly the evolution of the “collective dominance” concept from the sight of abuse of a dominant position, settled by the Article 82 of the EC Treaty, setting off for this purpose the most important contributions of the Community case law. Keywords: collective entity, oligopoly, dominant position, abuse, case law.

erau percepute de consumatori ca aparþinînd unei singure entitãþi, au fost considerate ca fiind elemente constitutive ale unui abuz sãvãrºit dintr-o poziþie dominantã deþinutã în comun de agenþii economici implicaþi.

Dezvoltarea conceptului de dominanþã colectivã a fost însã blocatã pânã în anii '80, Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene considerând cã trebuie menþinutã o distincþie între art. 85 din Tratatul CE (în prezent art. 81) ºi art.86 din Tratatul CE (în prezent art.82). Aceastã abordare a fost evidentã în cazul

78 Hoffman La Roche (1979), caz în care Curtea a reþinut cã “o poziþie dominantã trebuie sã fie diferenþiatã de comportamentele paralele ce sunt specifice oligopoliºtilor, deoarece aceºtia interacþioneazã în cadrul unui oligopol, în timp ce în cazul agentului economic ce deþ ine o pozi þ ie dominantã comportamentul este unul unilateral.”

Conceptul de dominanþã colectivã a fost readus în discuþie prin observaþiile scrise ale Comisiei în cazul

79Alcatel (1988). În acest caz Comisia a invocat faptul cã în situaþia în care agenþii economici ce aparþin aceluiaºi grup stabilesc între ei o înþelegere, decizie sau practicã concertatã, împreunã vor avea puterea de a împiedica libera concurenþã pe o parte substanþialã a pieþei relevante.

80Abia în cazul Italian Flat Glass (1992), Tribunalul de Primã Instanþã a consacrat conceptul de dominanþã colectivã. Prin hotãrârea sa, instanþa a înlãturat controversele legate de art. 82 din Tratatul CE, precizând cã abuzul de poziþie dominantã va fi sancþionat atât atunci când e sãvârºit de un singur agent economic ce deþine o poziþie dominantã, cât ºi atunci când abuzul e sãvârºit de doi sau mai mulþi agenþi economici ce deþin împreunã o poziþie dominantã colectivã pe piaþa relevantã. Deºi a anulat decizia Comisiei Europene, hotãrârea Tribunalului de Primã Instanþã a fost importantã deoarece recunoºtea existenþa ca ºi concept a dominanþei colective.

În privinþa încãlcãrii art. 82, Comisia a susþinut cã agenþii economici deþineau o poziþie dominantã colectivã, deoarece erau capabili sã aplice o politicã comercialã independentã de condiþiile unei pieþe normale ºi acþionau pe piaþã mai mult ca o entitate unicã decât ca agenþi economici independenþi.

Tribunalul de Primã Instanþã a reþinut cã doi sau mai mulþi agenþi economici pot fi uniþi prin legãturi de naturã economicã care sã le confere o poziþie dominantã în raport cu ceilalþi competitori din piaþã, dar cã în acest

caz Comisia nu probase existenþa unei poziþii dominante colective. Instanþa a precizat cã pentru a se reþine sãvârºirea unui abuz de poziþie dominantã colectivã “nu este suficientã ... o reluare a elementelor constitutive ale încãlcãrii art.85 de cãtre doi sau mai mulþi agenþi economici ce deþin împreunã o cotã de piaþã importantã, concluzionându-se astfel cã acel comportament interzis reprezintã un abuz sãvîrºit din poziþia dominantã deþinutã pe piaþã.” Constatarea unei poziþii dominante presupune definirea prealabilã a pieþei relevante în cauzã precum ºi analizarea faptelor ºi împrejurãrilor ce ar putea trimite la existenþa unei poziþii dominante.

Tot în acest caz, instanþa a reþinut faptul cã “în principiu, nu existã nicio posibilitate de a împiedica doi sau mai mulþi agenþi economici independenþi de a acþiona pe o anumitã piaþã în baza unor legãturi economice care le conferã o poziþie dominantã în raport cu ceilalþi agenþi economici din respectiva piaþã.”

Instanþa nu a precizat dacã legãturile economice se limiteazã doar la înþelegeri sau alte legãturi de naturã juridicã, sau ar putea fi reþinute ºi acele legãturi ce reies dintr-o analizã economicã asupra structurii pieþei relevante, ceea ce ar fi permis ºi reþinerea conceptului de interdependenþã oligopolisticã.

Aceastã abordare asupra conceptului de dominanþã colectivã a fost împãrtãºitã de cãtre Curtea de Justiþie în

81cazul Almelo (1994), caz în care a fost analizatã o poziþie dominantã colectivã a furnizorilor regionali de energie electricã din Olanda. Instanþa a precizat cã “pentru a exista o poziþie dominantã colectivã, între agenþii economici implicaþi trebuie sã existe o asemenea legãturã care sã le permitã sã aibã acelaºi comportament pe piaþã”, fãrã a preciza expres cã ar fi vorba de legãturi de naturã economicã astfel cum sugerase în cazul Italian Flat Glass.

Aceeaºi abordare asupra conceptului de dominanþã 82 colectivã este întâlnitã ºi în cazul La Crespelle (1994).

În acest caz instanþa a considerat cã centrele de inseminare artificialã de pe teritoriul Franþei, deþinãtoare de drepturi exclusive privind depozitarea materialului reproductiv ºi inseminarea artificialã, nu au sãvârºit un abuz de poziþie dominantã colectivã invocând costuri suplimentare ºi în consecinþã practicând preþuri mai mari pentru cazurile în care procurarea materialului reproductiv se fãcea din alte State Membre ale Uniunii Europene decât Franþa.

50

78 Cazul 85/76 Hoffman La Roche v. Comisia Europeanã (1979);79 Cazul 247/86 Alcatel v. Novasam (1988);80 Cazurile T-68/89, T-78/89 Societa Italiano Vetro SPA, Fabrica Pisana SPA ºi PPG Vernante Pennitalia SPA v. Comisia Europeanã (1992);81 Cazul C-393/92 Almelo ºi alþii v. NV Energiebedrijf Ijsselmij (1994);82 Cazul C-323/93 Societe Civile Agricole du Centre d'Insemination de La Crespelle v. Cooperative d'Elevage et d'Insimination Artificielle du Departement de la Mayenne (1994).

The development of the concept of collective dominance was blocked until the 1980s, the European Court of Justice sought to maintain a distinction between Article 85 of EC Treaty (now Article 81 EC) and Article 86 of EC Treaty (now Article 82 EC). This

83 approach was evident in Hoffman La Roche case(1979), when the Court held that “a dominant position must also be distinguished from parallel courses of conduct which are peculiar to oligopolists, in that in an oligopoly the courses of conduct interact, whilst in the case of an undertaking occupying a dominant position the conduct of the undertaking which derives profits from that position is to a great extent determined unilaterally.”

The concept of collective dominance was raised again in 84 the Commission's written observations in Alcatel case

(1988). In this case the Commission submitted the fact that where undertakings within the same group of undertakings adopt an agreement, decision or concerted practice, together they will have the power to impede free competition in a substantial part of the relevant market.

85Just in the Italian Flat Glass case (1992), the Court of First Instance recognised the concept of collective dominance. With this decision the Court eliminated the controversy regarding Article 82 of the EC Treaty, stating that abuse of dominant position will be prohibited in the situation when the abuse was committed by a single dominant undertaking but also when it was committed by two or more undertakings holding together a dominant position on the relevant market. Although partially annulled the Commission's decision, the Court's decision was important because it was recognizing the existence of collective dominance as a concept.

In relation to the breach of Article 82, the Commission held that the undertakings had a collective dominant position, because they were able to pursue a commercial policy which was independent of ordinary market conditions, and that they presented themselves on the market as a single entity rather than as individual concerns.

The Court of First Instance held that two or more independent entities may be united by economic links and together hold a dominant position in relation to other participators on a specific market, but in this case the Commission did not prove the existence of a collective dominant position. The Court stated that for the proposes of establishing an abuse of a collective

dominant position “it is not sufficient … to recycle the facts constituting an infringement of Article 85, deducing from them the finding that the parties to an agreement or to an unlawful practice jointly hold a substantial share of the market, that by virtue of that fact alone they hold a collective dominant position, and that their unlawful behavior constitutes an abuse of that collective dominant position.” The finding of a dominant position supposes the preliminary definition of the relevant market in question, and the examination of the facts and circumstances sending to the existence of a dominant position.

In this case, the Court also retained that “there is nothing, in principle, to prevent two or more independent entities from being, on a specific market, united by such economic links that, by virtue of that fact, together they hold a dominant position vis-a-vis the other operators on the same market.”

The Court did not address the issue as to whether economic links are limited to an agreement or other links in law, or could depend on an economic assessment of the structure of the relevant market, which would allow to recognise the concept of oligopolistic inter-dependence.

This conceptual approach was endorsed by the Court of 86Justice in the Almelo case (1994), assessing a

collecting dominant position of the regional electricity distributors in the Netherlands. The Court stated that “in order for such a collective dominant position to exist, the undertakings must be linked in such a way that they adopt the same conduct on the market”, without specifying that the links must be economic links, as suggested in Flat Glass case.

The same view regarding the concept of collective 87dominance is found also in La Crespelle case (1994).

In this case the Court considered that the French insemination centers, having exclusive rights to store semen and carry out insemination, did not committed an abuse of collective dominant position by charging additional costs and therefore bigger prices for the situations when the semen was supplied from insemination centers in other Member States of the EU than France.

In the joined cases DIP v. Comune di Bassano del 88Grappa and others (1995), infirming the existence of

a collective dominant position and referring to Almelo case, the Court of Justice stated that the undertakings must be linked in such a way that they adopt the same

51

83 Case 85/76, Hoffman La Roche v. European Commission (1979);84 Case 247/86 Alcatel v. Novasam (1988);85 Cases T-68/89, T-78/89 Societa Italiano Vetro SPA, Fabrica Pisana SPA and PPG Vernante Pennitalia SPA v. European Commission (1992);86 Case C-393/92 Almelo and others v. NV Energiebedrijf Ijsselmij (1994);87 Case C-323/93 Societe Civile Agricole du Centre d'Insemination de La Crespelle v. Cooperative d'Elevage et d'Insimination Artificielle du Departement de la Mayenne (1994);88 Cases C-140/94, C-141/94, C-142/94 DIP v. Comune di Bassano del Grappa (1995).

erau percepute de consumatori ca aparþinînd unei singure entitãþi, au fost considerate ca fiind elemente constitutive ale unui abuz sãvãrºit dintr-o poziþie dominantã deþinutã în comun de agenþii economici implicaþi.

Dezvoltarea conceptului de dominanþã colectivã a fost însã blocatã pânã în anii '80, Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene considerând cã trebuie menþinutã o distincþie între art. 85 din Tratatul CE (în prezent art. 81) ºi art.86 din Tratatul CE (în prezent art.82). Aceastã abordare a fost evidentã în cazul

78 Hoffman La Roche (1979), caz în care Curtea a reþinut cã “o poziþie dominantã trebuie sã fie diferenþiatã de comportamentele paralele ce sunt specifice oligopoliºtilor, deoarece aceºtia interacþioneazã în cadrul unui oligopol, în timp ce în cazul agentului economic ce deþ ine o pozi þ ie dominantã comportamentul este unul unilateral.”

Conceptul de dominanþã colectivã a fost readus în discuþie prin observaþiile scrise ale Comisiei în cazul

79Alcatel (1988). În acest caz Comisia a invocat faptul cã în situaþia în care agenþii economici ce aparþin aceluiaºi grup stabilesc între ei o înþelegere, decizie sau practicã concertatã, împreunã vor avea puterea de a împiedica libera concurenþã pe o parte substanþialã a pieþei relevante.

80Abia în cazul Italian Flat Glass (1992), Tribunalul de Primã Instanþã a consacrat conceptul de dominanþã colectivã. Prin hotãrârea sa, instanþa a înlãturat controversele legate de art. 82 din Tratatul CE, precizând cã abuzul de poziþie dominantã va fi sancþionat atât atunci când e sãvârºit de un singur agent economic ce deþine o poziþie dominantã, cât ºi atunci când abuzul e sãvârºit de doi sau mai mulþi agenþi economici ce deþin împreunã o poziþie dominantã colectivã pe piaþa relevantã. Deºi a anulat decizia Comisiei Europene, hotãrârea Tribunalului de Primã Instanþã a fost importantã deoarece recunoºtea existenþa ca ºi concept a dominanþei colective.

În privinþa încãlcãrii art. 82, Comisia a susþinut cã agenþii economici deþineau o poziþie dominantã colectivã, deoarece erau capabili sã aplice o politicã comercialã independentã de condiþiile unei pieþe normale ºi acþionau pe piaþã mai mult ca o entitate unicã decât ca agenþi economici independenþi.

Tribunalul de Primã Instanþã a reþinut cã doi sau mai mulþi agenþi economici pot fi uniþi prin legãturi de naturã economicã care sã le confere o poziþie dominantã în raport cu ceilalþi competitori din piaþã, dar cã în acest

caz Comisia nu probase existenþa unei poziþii dominante colective. Instanþa a precizat cã pentru a se reþine sãvârºirea unui abuz de poziþie dominantã colectivã “nu este suficientã ... o reluare a elementelor constitutive ale încãlcãrii art.85 de cãtre doi sau mai mulþi agenþi economici ce deþin împreunã o cotã de piaþã importantã, concluzionându-se astfel cã acel comportament interzis reprezintã un abuz sãvîrºit din poziþia dominantã deþinutã pe piaþã.” Constatarea unei poziþii dominante presupune definirea prealabilã a pieþei relevante în cauzã precum ºi analizarea faptelor ºi împrejurãrilor ce ar putea trimite la existenþa unei poziþii dominante.

Tot în acest caz, instanþa a reþinut faptul cã “în principiu, nu existã nicio posibilitate de a împiedica doi sau mai mulþi agenþi economici independenþi de a acþiona pe o anumitã piaþã în baza unor legãturi economice care le conferã o poziþie dominantã în raport cu ceilalþi agenþi economici din respectiva piaþã.”

Instanþa nu a precizat dacã legãturile economice se limiteazã doar la înþelegeri sau alte legãturi de naturã juridicã, sau ar putea fi reþinute ºi acele legãturi ce reies dintr-o analizã economicã asupra structurii pieþei relevante, ceea ce ar fi permis ºi reþinerea conceptului de interdependenþã oligopolisticã.

Aceastã abordare asupra conceptului de dominanþã colectivã a fost împãrtãºitã de cãtre Curtea de Justiþie în

81cazul Almelo (1994), caz în care a fost analizatã o poziþie dominantã colectivã a furnizorilor regionali de energie electricã din Olanda. Instanþa a precizat cã “pentru a exista o poziþie dominantã colectivã, între agenþii economici implicaþi trebuie sã existe o asemenea legãturã care sã le permitã sã aibã acelaºi comportament pe piaþã”, fãrã a preciza expres cã ar fi vorba de legãturi de naturã economicã astfel cum sugerase în cazul Italian Flat Glass.

Aceeaºi abordare asupra conceptului de dominanþã 82 colectivã este întâlnitã ºi în cazul La Crespelle (1994).

În acest caz instanþa a considerat cã centrele de inseminare artificialã de pe teritoriul Franþei, deþinãtoare de drepturi exclusive privind depozitarea materialului reproductiv ºi inseminarea artificialã, nu au sãvârºit un abuz de poziþie dominantã colectivã invocând costuri suplimentare ºi în consecinþã practicând preþuri mai mari pentru cazurile în care procurarea materialului reproductiv se fãcea din alte State Membre ale Uniunii Europene decât Franþa.

50

78 Cazul 85/76 Hoffman La Roche v. Comisia Europeanã (1979);79 Cazul 247/86 Alcatel v. Novasam (1988);80 Cazurile T-68/89, T-78/89 Societa Italiano Vetro SPA, Fabrica Pisana SPA ºi PPG Vernante Pennitalia SPA v. Comisia Europeanã (1992);81 Cazul C-393/92 Almelo ºi alþii v. NV Energiebedrijf Ijsselmij (1994);82 Cazul C-323/93 Societe Civile Agricole du Centre d'Insemination de La Crespelle v. Cooperative d'Elevage et d'Insimination Artificielle du Departement de la Mayenne (1994).

The development of the concept of collective dominance was blocked until the 1980s, the European Court of Justice sought to maintain a distinction between Article 85 of EC Treaty (now Article 81 EC) and Article 86 of EC Treaty (now Article 82 EC). This

83 approach was evident in Hoffman La Roche case(1979), when the Court held that “a dominant position must also be distinguished from parallel courses of conduct which are peculiar to oligopolists, in that in an oligopoly the courses of conduct interact, whilst in the case of an undertaking occupying a dominant position the conduct of the undertaking which derives profits from that position is to a great extent determined unilaterally.”

The concept of collective dominance was raised again in 84 the Commission's written observations in Alcatel case

(1988). In this case the Commission submitted the fact that where undertakings within the same group of undertakings adopt an agreement, decision or concerted practice, together they will have the power to impede free competition in a substantial part of the relevant market.

85Just in the Italian Flat Glass case (1992), the Court of First Instance recognised the concept of collective dominance. With this decision the Court eliminated the controversy regarding Article 82 of the EC Treaty, stating that abuse of dominant position will be prohibited in the situation when the abuse was committed by a single dominant undertaking but also when it was committed by two or more undertakings holding together a dominant position on the relevant market. Although partially annulled the Commission's decision, the Court's decision was important because it was recognizing the existence of collective dominance as a concept.

In relation to the breach of Article 82, the Commission held that the undertakings had a collective dominant position, because they were able to pursue a commercial policy which was independent of ordinary market conditions, and that they presented themselves on the market as a single entity rather than as individual concerns.

The Court of First Instance held that two or more independent entities may be united by economic links and together hold a dominant position in relation to other participators on a specific market, but in this case the Commission did not prove the existence of a collective dominant position. The Court stated that for the proposes of establishing an abuse of a collective

dominant position “it is not sufficient … to recycle the facts constituting an infringement of Article 85, deducing from them the finding that the parties to an agreement or to an unlawful practice jointly hold a substantial share of the market, that by virtue of that fact alone they hold a collective dominant position, and that their unlawful behavior constitutes an abuse of that collective dominant position.” The finding of a dominant position supposes the preliminary definition of the relevant market in question, and the examination of the facts and circumstances sending to the existence of a dominant position.

In this case, the Court also retained that “there is nothing, in principle, to prevent two or more independent entities from being, on a specific market, united by such economic links that, by virtue of that fact, together they hold a dominant position vis-a-vis the other operators on the same market.”

The Court did not address the issue as to whether economic links are limited to an agreement or other links in law, or could depend on an economic assessment of the structure of the relevant market, which would allow to recognise the concept of oligopolistic inter-dependence.

This conceptual approach was endorsed by the Court of 86Justice in the Almelo case (1994), assessing a

collecting dominant position of the regional electricity distributors in the Netherlands. The Court stated that “in order for such a collective dominant position to exist, the undertakings must be linked in such a way that they adopt the same conduct on the market”, without specifying that the links must be economic links, as suggested in Flat Glass case.

The same view regarding the concept of collective 87dominance is found also in La Crespelle case (1994).

In this case the Court considered that the French insemination centers, having exclusive rights to store semen and carry out insemination, did not committed an abuse of collective dominant position by charging additional costs and therefore bigger prices for the situations when the semen was supplied from insemination centers in other Member States of the EU than France.

In the joined cases DIP v. Comune di Bassano del 88Grappa and others (1995), infirming the existence of

a collective dominant position and referring to Almelo case, the Court of Justice stated that the undertakings must be linked in such a way that they adopt the same

51

83 Case 85/76, Hoffman La Roche v. European Commission (1979);84 Case 247/86 Alcatel v. Novasam (1988);85 Cases T-68/89, T-78/89 Societa Italiano Vetro SPA, Fabrica Pisana SPA and PPG Vernante Pennitalia SPA v. European Commission (1992);86 Case C-393/92 Almelo and others v. NV Energiebedrijf Ijsselmij (1994);87 Case C-323/93 Societe Civile Agricole du Centre d'Insemination de La Crespelle v. Cooperative d'Elevage et d'Insimination Artificielle du Departement de la Mayenne (1994);88 Cases C-140/94, C-141/94, C-142/94 DIP v. Comune di Bassano del Grappa (1995).

În cazurile reunite DIP v. Comune di Bassano del 89 Grappa ºi alþii (1995) infirmând existenþa unei poziþii

dominante colective ºi fãcând trimitere la cazul Almelo, Curtea de Justiþie a precizat cã între agenþii economici trebuie sã existe o astfel de legãturã încât aceºtia sã adopte acelaºi comportament pe piaþa relevantã. Nici în acest caz instanþa nu a precizat ce naturã trebuie sã aibã legãtura între agenþii economici pentru a se putea reþine existenþa unei poziþii dominante colective.

Importante pentru definirea conceptului de dominanþã colectivã sunt de asemenea deciziile Comisiei în câteva

90cazuri din domeniul transportului maritim: Cewal , 91 92Port of Rodby , TACA .

În cazul Cewal (2000) Comisia a sancþionat sãvârºirea unui abuz de poziþie dominantã colectivã de cãtre câteva companii de transport maritim. În acest caz existau acorduri între companiile maritime, acorduri prin care împãrþeau o anumitã rutã stabilind de asemenea aceleaºi preþuri ºi aceleaºi condiþii de prestare a serviciilor. Cu toate cã aceste înþelegeri au beneficiat de o exceptare în baza art. 81 alin. (3) din Tratatul CE, Comisia a reþinut faptul cã în baza acordurilor încheiate pãrþile implicate deþineau o poziþie dominantã pe acea rutã ºi cã au abuzat de aceastã poziþie dominantã eliminând concurenþa dintre ele.

Curtea de Justiþie a definit conceptul legal de dominanþã colectivã în inþelesul art. 82 din Tratatul CE, ca fiind „o poziþie dominantã … deþinutã de douã sau mai multe entitãþi independente din punct de vedere legal, precizând cã din punct de vedere economic aceste entitãþi se prezintã sau chiar acþioneazã pe o anumitã piaþã ca o entitate colectivã.” Instanþa a indicat faptul cã “o constatare a faptului cã doi sau mai mulþi agenþi economici deþin o poziþie dominantã trebuie, în principiu, sã fie rezultatul unei analize economice a poziþiei acestor agenþi economici pe piaþa relevantã, mai înainte de orice constatare a vreunui abuz al acestora”.

Astfel în primul rând este necesar sã se stabileascã “dacã agenþii economici implicaþi se prezintã împreunã ca o entitate colectivã vis–a-vis de competitorii lor, de partenerii comerciali ºi de consumatorii dintr-o anumitã piaþã. Doar în cazul în care rãspunsul este unul afirmativ, se poate cerceta dacã acea entitate colectivã deþine în fapt o poziþie dominantã pe piaþa relevantã ºi dacã acþiunile sale reprezintã un abuz”.

Condiþia existenþei unor legãturi de naturã economicã între agenþii economici pentru a reþine existenþa unei poziþii de dominanþã colectivã a fost abandonatã odatã

93 cu soluþionarea cazului Compagnie Maritime Belge(2000). În acest caz, menþinând o decizie a Comisiei Europene ce sancþiona un abuz de poziþie dominantã colectivã, Curtea de Justiþie a precizat cã doi agenþi economici independenþi pot abuza în mod colectiv de poziþia lor dominantã dacã “se prezintã sau acþioneazã pe o anumitã piaþã ca ºi cum ar fi o singurã entitate”.

În privinþa legãturilor economice ce trebuie a fi dovedite ca existând între agenþii economici implicaþi, Curtea precizeazã faptul cã nu sunt necesare legãturi formale, contractuale, ci sunt suficiente simple “elemente care sã creeze o legãturã între agenþii economici” în baza cãreia ei sã acþioneze pe piaþã ca o entitate unicã. Instanþa a considerat cã “existenþa unei înþelegeri sau a oricãror alte conexiuni de naturã juridicã nu este indispensabilã pentru a constata existenþa unei poziþii dominante colective; o asemenea constatare poate fi susþinutã de alte elemente ce leagã agenþii economici implicaþi, elemente ce ar putea fi identificate în urma unei analize economice privind structura pieþei relevante respective”.

În cele din urmã, Tribunalul de Primã Instanþã a extins conceptul de dominanþã colectivã ºi la pieþele de oligopol, analizând acest concept în lumina Regulamentului privind controlul concentrãrilor economice.

94 În cazul Gencor (1999), instanþa a argumentat aceastã extindere:“nu existã nici un argument din punct de vedere juridic sau economic pentru a exclude din cuprinsul noþiunii de legãturi economice acea relaþie de interdependenþã ce existã între pãrþile unui oligopol, în care, pe o piaþã ce prezintã astfel de caracteristici, în special în privinþa gradului de concentrare, transparenþã ºi de omogenitate a produselor, acele pãrþi sunt în mãsurã sã îºi anticipeze reciproc comportamentele ºi astfel încurajeazã coordonarea comportamentelor lor pe piaþã într-o astfel de manierã încât sã îºi maximizeze profiturile prin restrângerea producþiei în scopul creºterii preþurilor.”

Într-un asemenea context, fiecare agent economic conºtientizeazã faptul cã o acþiune a sa în sensul creºterii competitivitãþii sale faþã de ceilalþi concurenþi (de exemplu o reducere a preþurilor) ar putea determina o acþiune similarã a celorlalþi agenþi economici, astfel încât nu ar avea nimic de câºtigat din aceastã iniþiativã.

52

89 Cazurile C-140/94, C-141/94, C-142/94 DIP v. Comune di Bassano del Grappa (1995);90 Cazurile C-395/96 P, C-396/96 P Compagnie maritime belge transports SA, Compagnie maritime belge SA et Dafra-Lines A/S v. Comisia Europeanã, (Cewal);91 Decizia Comisiei din 21.12.1993, OJ 1994 L55/52;92 Decizia Comisiei din 16.09.1998, OJ 1999 L95/1;93 Cazurile C-395/96, C-396/96 Compagnie Maritime Belge v. Comisia Europeanã (2000);94 Cazul T-102/96 Gencor Ltd. v. Comisia Europeanã (1999).

conduct of the market. Neither in this case the Court did not specified what nature should have the connection between the undertakings in order to retain the existence of a collective dominant position.

Important for the definition of the concept of collective dominance are also Commission's decisions in several

95cases relating to the maritime transport: Cewal , Port of 96 97Rodby , TACA .

In Cewal case (2000) the Commission prohibited an abuse of collective dominant position committed by several maritime transport companies. In this case the ship owners settled agreements to share a particular route, establishing also uniform rates and transport conditions for that route. Although these agreements benefited from a block exemption on the basis of Article 81 (3) of EC Treaty, the Commission considered that by virtue of the agreements, the parties concerned hold a collective dominant position in the maritime route in question and that they abuse it by eliminating the competition between them.

The Court of Justice defined the legal concept of collective dominance under Article 82 of the EC Treaty, as “a dominant position … held by two or more economic entities legally independent of each other, provided that from an economic point of view they present themselves or act together on a particular market as a collective entity.” The Court also indicated that “a finding that two or more undertakings hold a collective dominant position must, in principle, proceed upon an economic assessment of the position on the relevant market of the undertakings concerned, prior to any examination of the question whether those undertakings have abused their position on the market.”

Firstly it is necessary to consider “whether the undertakings concerned together constitute a collective entity vis-a-vis their competitors, their trading partners and consumers on a particular market. It is where only that question is answered in the affirmative that is appropriate to consider whether that collective entity holds a dominant position and whether its conduct constitutes abuse.”

The existence of economic links between undertakings, as a condition of a collective dominant position, was abandoned with the judgment in Compagnie Maritime

98 Belge (2000). In this case, upholding a Commission decision finding an abuse of collective dominant position, the Court stated that two independent undertakings may abuse from their collective dominant

position if “they present themselves or act together on a particular market as a collective entity.”

Regarding the nature of the economic links that must be proven to exist between the concerned undertakings, the Court stated that there is no requirement for formal, contractual links, but only for “factors which give rise to a connection between undertakings” such that they behave as a collective entity on the market. The Court considered that “the existence of an agreement or other links in law is not indispensable to a finding of a collective dominant position; such a finding may be based on other connecting factors and depend on an economic assessment and, in particular, on an assessment of structure of the market in question.”

Finally, the Court of First Instance has extended the concept of collective dominance also to the oligopolistic markets, analysing this concept under the EC Merger Regulation.

99In Gencor case (1999), the Court justified this extension: “there is no reason whatsoever in legal or economic terms to exclude from the notion of economic links the relationship of interdependence existing between the parties to a tight oligopoly within which, in a market with the appropriate characteristics, in particular in terms of market concentration, transparency and product homogeneity, those parties are in a position to anticipate one another's behavior and are therefore strongly encouraged to align their conduct in the market, in particular in such a way as to maximise their joint profits by restricting production with a view to increasing prices ”.

In such a context, each undertaking is aware that highly competitive action on its part designed to increase the competition between the competitors (for example a price cut) would provoke identical action by the others, so that it would derive no benefit from this initiative.

Therefore, we can observe that the existence of such a contractual or structural links between the undertakings concerned is not longer an indispensable condition for proving a collective dominant position and the existence of an abuse committed from such a dominant position. A dominant position in a particular market can be hold also by the oligopolists, between this undertakings existing only those specific oligopolistic interactions. The Commission mentioned several elements that can be used to prove the existence of a collective dominant position including a high degree of market concentration, the similarity of cost structures of

53

95 Cases C-395/96 P, C-396/96 P Compagnie maritime belge transports SA, Compagnie maritime belge SA et Dafra-Lines A/S v. European Commission, (Cewal);96 Commission Decision of 21.12.1993, OJ 1994 L55/52;97 Commission Decision of 16.09.1998, OJ 1999 L95/1;98 Cases C-395/96, C-396/96 Compagnie Maritime Belge v. European Commission (2000);99 Case T-102/96 Gencor Ltd. v. European Commission (1999).

În cazurile reunite DIP v. Comune di Bassano del 89 Grappa ºi alþii (1995) infirmând existenþa unei poziþii

dominante colective ºi fãcând trimitere la cazul Almelo, Curtea de Justiþie a precizat cã între agenþii economici trebuie sã existe o astfel de legãturã încât aceºtia sã adopte acelaºi comportament pe piaþa relevantã. Nici în acest caz instanþa nu a precizat ce naturã trebuie sã aibã legãtura între agenþii economici pentru a se putea reþine existenþa unei poziþii dominante colective.

Importante pentru definirea conceptului de dominanþã colectivã sunt de asemenea deciziile Comisiei în câteva

90cazuri din domeniul transportului maritim: Cewal , 91 92Port of Rodby , TACA .

În cazul Cewal (2000) Comisia a sancþionat sãvârºirea unui abuz de poziþie dominantã colectivã de cãtre câteva companii de transport maritim. În acest caz existau acorduri între companiile maritime, acorduri prin care împãrþeau o anumitã rutã stabilind de asemenea aceleaºi preþuri ºi aceleaºi condiþii de prestare a serviciilor. Cu toate cã aceste înþelegeri au beneficiat de o exceptare în baza art. 81 alin. (3) din Tratatul CE, Comisia a reþinut faptul cã în baza acordurilor încheiate pãrþile implicate deþineau o poziþie dominantã pe acea rutã ºi cã au abuzat de aceastã poziþie dominantã eliminând concurenþa dintre ele.

Curtea de Justiþie a definit conceptul legal de dominanþã colectivã în inþelesul art. 82 din Tratatul CE, ca fiind „o poziþie dominantã … deþinutã de douã sau mai multe entitãþi independente din punct de vedere legal, precizând cã din punct de vedere economic aceste entitãþi se prezintã sau chiar acþioneazã pe o anumitã piaþã ca o entitate colectivã.” Instanþa a indicat faptul cã “o constatare a faptului cã doi sau mai mulþi agenþi economici deþin o poziþie dominantã trebuie, în principiu, sã fie rezultatul unei analize economice a poziþiei acestor agenþi economici pe piaþa relevantã, mai înainte de orice constatare a vreunui abuz al acestora”.

Astfel în primul rând este necesar sã se stabileascã “dacã agenþii economici implicaþi se prezintã împreunã ca o entitate colectivã vis–a-vis de competitorii lor, de partenerii comerciali ºi de consumatorii dintr-o anumitã piaþã. Doar în cazul în care rãspunsul este unul afirmativ, se poate cerceta dacã acea entitate colectivã deþine în fapt o poziþie dominantã pe piaþa relevantã ºi dacã acþiunile sale reprezintã un abuz”.

Condiþia existenþei unor legãturi de naturã economicã între agenþii economici pentru a reþine existenþa unei poziþii de dominanþã colectivã a fost abandonatã odatã

93 cu soluþionarea cazului Compagnie Maritime Belge(2000). În acest caz, menþinând o decizie a Comisiei Europene ce sancþiona un abuz de poziþie dominantã colectivã, Curtea de Justiþie a precizat cã doi agenþi economici independenþi pot abuza în mod colectiv de poziþia lor dominantã dacã “se prezintã sau acþioneazã pe o anumitã piaþã ca ºi cum ar fi o singurã entitate”.

În privinþa legãturilor economice ce trebuie a fi dovedite ca existând între agenþii economici implicaþi, Curtea precizeazã faptul cã nu sunt necesare legãturi formale, contractuale, ci sunt suficiente simple “elemente care sã creeze o legãturã între agenþii economici” în baza cãreia ei sã acþioneze pe piaþã ca o entitate unicã. Instanþa a considerat cã “existenþa unei înþelegeri sau a oricãror alte conexiuni de naturã juridicã nu este indispensabilã pentru a constata existenþa unei poziþii dominante colective; o asemenea constatare poate fi susþinutã de alte elemente ce leagã agenþii economici implicaþi, elemente ce ar putea fi identificate în urma unei analize economice privind structura pieþei relevante respective”.

În cele din urmã, Tribunalul de Primã Instanþã a extins conceptul de dominanþã colectivã ºi la pieþele de oligopol, analizând acest concept în lumina Regulamentului privind controlul concentrãrilor economice.

94 În cazul Gencor (1999), instanþa a argumentat aceastã extindere:“nu existã nici un argument din punct de vedere juridic sau economic pentru a exclude din cuprinsul noþiunii de legãturi economice acea relaþie de interdependenþã ce existã între pãrþile unui oligopol, în care, pe o piaþã ce prezintã astfel de caracteristici, în special în privinþa gradului de concentrare, transparenþã ºi de omogenitate a produselor, acele pãrþi sunt în mãsurã sã îºi anticipeze reciproc comportamentele ºi astfel încurajeazã coordonarea comportamentelor lor pe piaþã într-o astfel de manierã încât sã îºi maximizeze profiturile prin restrângerea producþiei în scopul creºterii preþurilor.”

Într-un asemenea context, fiecare agent economic conºtientizeazã faptul cã o acþiune a sa în sensul creºterii competitivitãþii sale faþã de ceilalþi concurenþi (de exemplu o reducere a preþurilor) ar putea determina o acþiune similarã a celorlalþi agenþi economici, astfel încât nu ar avea nimic de câºtigat din aceastã iniþiativã.

52

89 Cazurile C-140/94, C-141/94, C-142/94 DIP v. Comune di Bassano del Grappa (1995);90 Cazurile C-395/96 P, C-396/96 P Compagnie maritime belge transports SA, Compagnie maritime belge SA et Dafra-Lines A/S v. Comisia Europeanã, (Cewal);91 Decizia Comisiei din 21.12.1993, OJ 1994 L55/52;92 Decizia Comisiei din 16.09.1998, OJ 1999 L95/1;93 Cazurile C-395/96, C-396/96 Compagnie Maritime Belge v. Comisia Europeanã (2000);94 Cazul T-102/96 Gencor Ltd. v. Comisia Europeanã (1999).

conduct of the market. Neither in this case the Court did not specified what nature should have the connection between the undertakings in order to retain the existence of a collective dominant position.

Important for the definition of the concept of collective dominance are also Commission's decisions in several

95cases relating to the maritime transport: Cewal , Port of 96 97Rodby , TACA .

In Cewal case (2000) the Commission prohibited an abuse of collective dominant position committed by several maritime transport companies. In this case the ship owners settled agreements to share a particular route, establishing also uniform rates and transport conditions for that route. Although these agreements benefited from a block exemption on the basis of Article 81 (3) of EC Treaty, the Commission considered that by virtue of the agreements, the parties concerned hold a collective dominant position in the maritime route in question and that they abuse it by eliminating the competition between them.

The Court of Justice defined the legal concept of collective dominance under Article 82 of the EC Treaty, as “a dominant position … held by two or more economic entities legally independent of each other, provided that from an economic point of view they present themselves or act together on a particular market as a collective entity.” The Court also indicated that “a finding that two or more undertakings hold a collective dominant position must, in principle, proceed upon an economic assessment of the position on the relevant market of the undertakings concerned, prior to any examination of the question whether those undertakings have abused their position on the market.”

Firstly it is necessary to consider “whether the undertakings concerned together constitute a collective entity vis-a-vis their competitors, their trading partners and consumers on a particular market. It is where only that question is answered in the affirmative that is appropriate to consider whether that collective entity holds a dominant position and whether its conduct constitutes abuse.”

The existence of economic links between undertakings, as a condition of a collective dominant position, was abandoned with the judgment in Compagnie Maritime

98 Belge (2000). In this case, upholding a Commission decision finding an abuse of collective dominant position, the Court stated that two independent undertakings may abuse from their collective dominant

position if “they present themselves or act together on a particular market as a collective entity.”

Regarding the nature of the economic links that must be proven to exist between the concerned undertakings, the Court stated that there is no requirement for formal, contractual links, but only for “factors which give rise to a connection between undertakings” such that they behave as a collective entity on the market. The Court considered that “the existence of an agreement or other links in law is not indispensable to a finding of a collective dominant position; such a finding may be based on other connecting factors and depend on an economic assessment and, in particular, on an assessment of structure of the market in question.”

Finally, the Court of First Instance has extended the concept of collective dominance also to the oligopolistic markets, analysing this concept under the EC Merger Regulation.

99In Gencor case (1999), the Court justified this extension: “there is no reason whatsoever in legal or economic terms to exclude from the notion of economic links the relationship of interdependence existing between the parties to a tight oligopoly within which, in a market with the appropriate characteristics, in particular in terms of market concentration, transparency and product homogeneity, those parties are in a position to anticipate one another's behavior and are therefore strongly encouraged to align their conduct in the market, in particular in such a way as to maximise their joint profits by restricting production with a view to increasing prices ”.

In such a context, each undertaking is aware that highly competitive action on its part designed to increase the competition between the competitors (for example a price cut) would provoke identical action by the others, so that it would derive no benefit from this initiative.

Therefore, we can observe that the existence of such a contractual or structural links between the undertakings concerned is not longer an indispensable condition for proving a collective dominant position and the existence of an abuse committed from such a dominant position. A dominant position in a particular market can be hold also by the oligopolists, between this undertakings existing only those specific oligopolistic interactions. The Commission mentioned several elements that can be used to prove the existence of a collective dominant position including a high degree of market concentration, the similarity of cost structures of

53

95 Cases C-395/96 P, C-396/96 P Compagnie maritime belge transports SA, Compagnie maritime belge SA et Dafra-Lines A/S v. European Commission, (Cewal);96 Commission Decision of 21.12.1993, OJ 1994 L55/52;97 Commission Decision of 16.09.1998, OJ 1999 L95/1;98 Cases C-395/96, C-396/96 Compagnie Maritime Belge v. European Commission (2000);99 Case T-102/96 Gencor Ltd. v. European Commission (1999).

În consecinþã, observãm cã existenþa unor legãturi contractuale sau structurale între agenþii economici vizaþi nu mai reprezintã o condiþie indispensabilã pentru a proba existenþa unei poziþii dominante colective ºi sãvãrºirea unui abuz dintr-o astfel de poziþie. Pot deþine o poziþie dominantã pe o anumitã piaþã inclusiv agenþii economici de pe o piaþã de oligopol, agenþi economici între care între nu existã decît acele interacþiuni specifice oligopoliºtilor. Comisia a evidenþiat câteva elemente ce pot fi utilizate în probarea existenþei unei poziþii dominante colective printre care un grad mare de concentrare, similaritatea structurii costurilor agenþilor economici dominanþi, transparenþa pieþei, preþuri inelastice, bariere înalte la intrare, slabã putere de negociere din partea consumatorilor.

Având în vedere jurisprudenþa evidenþiatã mai sus, constatarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã de cãtre autoritãþile de concurenþã ar trebui sã parcurgã urmãtorii paºi:

a) stabilirea faptului cã agenþii economici vizaþi reprezintã împreunã o entitate colectivã în raport cu competitorii lor, partenerii lor comerciali ºi consumatorii lor dintr-o anumitã piaþã. Pentru a stabili existenþa unei entitãþi colective se impune analizarea legãturilor economice sau a elementelor ce determinã ca agenþii economici vizaþi sã se comporte ca o entitate colectivã.

Legãturile economice sau elementele ce determinã un astfel de comportament pot decurge din natura unei înþelegeri sau din clauzele acesteia, din modul în care aceastã înþelegere este pusã în aplicare sau din orice alte legãturi sau elemente ce determinã o conexiune între agenþii economici vizaþi, inclusiv din relaþia de interdependenþa a agenþilor economici de pe o piaþã de oligopol.

b) probarea faptului cã entitatea colectivã deþine o poziþie dominantã. Este necesar a se evalua dacã agenþii economici vizaþi deþin capacitatea de a se comporta independent faþã de competitorii lor, clienþii ºi consumatorii lor.

c) probarea abuzului sãvârºit de agenþii economici vizaþi din poziþia dominantã colectivã a acestora.

În concluzie, evidenþiem evoluþia conceptului de dominanþã colectivã, utilizat în interzicerea abuzului de poziþie dominantã, evoluþe ce a cuprins treptat în sfera

Constatarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã

sa comportamentele agenþilor economici între care existau legãturi economice, juridice sau structurale, dar ºi acele comportamente specifice unei pieþe de oligopol.

De asemenea, trebuie sã reþinem ca fiind foarte importanþi în desfãºurarea unei investigaþii, paºii ce trebuie urmaþi în probarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã, paºi ce au fost indicaþi de instanþele comunitare în hotãrârile menþionate.

“The EC Law of Competition”, Jonathan Faull, Ali Nikpay, Oxford University Press 2007;

“EU Law. Text, cases and materials”, Paul Craig, Grainne de Burca, Oxford University Press 2007;

Bibliografie generalã

www.curia.europa.eu.

54

the undertakings holding a dominant position, market transparency, inelastic prices, high entry barriers, lack of negotiating power on the part of consumers.

Considering this body of case law having been presented, the finding of an abuse of collective dominant position by the competition authorities should follow the next steps:

a) establishing if the undertakings concerned together constitute a collective entity regard to their competitors, their trading partners and consumers on a particular market. To establish the existence of a collective entity it is necessary to examine the economic links or elements which determine the undertakings act together on a particular market as a collective entity.

The economic links or factors determining such a behavior may flow from the nature and the terms of an agreement, from the way in which it is implemented and from other links or factors which give rise to an internal connection between the undertakings concerned, inclusively from the relation of interdependence in an oligopoly.

b) proving that the collective entity holds a dominant position. It is necessary to assess whether the undertakings concerned have the capacity to behave independently from their competitors, their clients and customers.

c) proving the abuse committed by the undertakings concerned from their collective dominant position.

In conclusion, we stress the evolution of the concept of collective dominance in the case of the abuse of dominant position, evolution which included gradually in this field the behaviors of the undertakings which were connected by economic, legal or structural links, but also those parallel behaviors specific to an oligopolistic market.

Also, we have to retain, as being very important for an investigation, the steps that must be followed for proving an abuse of collective dominant position, steps that were indicated by the community courts in the mentioned decisions.

The finding of an abuse of collective dominant position

General bibliography

www.curia.europa.eu.

“The EC Law of Competition”, Jonathan Faull, Ali Nikpay, Oxford University Press 2007;

“EU Law. Text, cases and materials”, Paul Craig, Grainne de Burca, Oxford University Press 2007;

55

În consecinþã, observãm cã existenþa unor legãturi contractuale sau structurale între agenþii economici vizaþi nu mai reprezintã o condiþie indispensabilã pentru a proba existenþa unei poziþii dominante colective ºi sãvãrºirea unui abuz dintr-o astfel de poziþie. Pot deþine o poziþie dominantã pe o anumitã piaþã inclusiv agenþii economici de pe o piaþã de oligopol, agenþi economici între care între nu existã decît acele interacþiuni specifice oligopoliºtilor. Comisia a evidenþiat câteva elemente ce pot fi utilizate în probarea existenþei unei poziþii dominante colective printre care un grad mare de concentrare, similaritatea structurii costurilor agenþilor economici dominanþi, transparenþa pieþei, preþuri inelastice, bariere înalte la intrare, slabã putere de negociere din partea consumatorilor.

Având în vedere jurisprudenþa evidenþiatã mai sus, constatarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã de cãtre autoritãþile de concurenþã ar trebui sã parcurgã urmãtorii paºi:

a) stabilirea faptului cã agenþii economici vizaþi reprezintã împreunã o entitate colectivã în raport cu competitorii lor, partenerii lor comerciali ºi consumatorii lor dintr-o anumitã piaþã. Pentru a stabili existenþa unei entitãþi colective se impune analizarea legãturilor economice sau a elementelor ce determinã ca agenþii economici vizaþi sã se comporte ca o entitate colectivã.

Legãturile economice sau elementele ce determinã un astfel de comportament pot decurge din natura unei înþelegeri sau din clauzele acesteia, din modul în care aceastã înþelegere este pusã în aplicare sau din orice alte legãturi sau elemente ce determinã o conexiune între agenþii economici vizaþi, inclusiv din relaþia de interdependenþa a agenþilor economici de pe o piaþã de oligopol.

b) probarea faptului cã entitatea colectivã deþine o poziþie dominantã. Este necesar a se evalua dacã agenþii economici vizaþi deþin capacitatea de a se comporta independent faþã de competitorii lor, clienþii ºi consumatorii lor.

c) probarea abuzului sãvârºit de agenþii economici vizaþi din poziþia dominantã colectivã a acestora.

În concluzie, evidenþiem evoluþia conceptului de dominanþã colectivã, utilizat în interzicerea abuzului de poziþie dominantã, evoluþe ce a cuprins treptat în sfera

Constatarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã

sa comportamentele agenþilor economici între care existau legãturi economice, juridice sau structurale, dar ºi acele comportamente specifice unei pieþe de oligopol.

De asemenea, trebuie sã reþinem ca fiind foarte importanþi în desfãºurarea unei investigaþii, paºii ce trebuie urmaþi în probarea unui abuz de poziþie dominantã colectivã, paºi ce au fost indicaþi de instanþele comunitare în hotãrârile menþionate.

“The EC Law of Competition”, Jonathan Faull, Ali Nikpay, Oxford University Press 2007;

“EU Law. Text, cases and materials”, Paul Craig, Grainne de Burca, Oxford University Press 2007;

Bibliografie generalã

www.curia.europa.eu.

54

the undertakings holding a dominant position, market transparency, inelastic prices, high entry barriers, lack of negotiating power on the part of consumers.

Considering this body of case law having been presented, the finding of an abuse of collective dominant position by the competition authorities should follow the next steps:

a) establishing if the undertakings concerned together constitute a collective entity regard to their competitors, their trading partners and consumers on a particular market. To establish the existence of a collective entity it is necessary to examine the economic links or elements which determine the undertakings act together on a particular market as a collective entity.

The economic links or factors determining such a behavior may flow from the nature and the terms of an agreement, from the way in which it is implemented and from other links or factors which give rise to an internal connection between the undertakings concerned, inclusively from the relation of interdependence in an oligopoly.

b) proving that the collective entity holds a dominant position. It is necessary to assess whether the undertakings concerned have the capacity to behave independently from their competitors, their clients and customers.

c) proving the abuse committed by the undertakings concerned from their collective dominant position.

In conclusion, we stress the evolution of the concept of collective dominance in the case of the abuse of dominant position, evolution which included gradually in this field the behaviors of the undertakings which were connected by economic, legal or structural links, but also those parallel behaviors specific to an oligopolistic market.

Also, we have to retain, as being very important for an investigation, the steps that must be followed for proving an abuse of collective dominant position, steps that were indicated by the community courts in the mentioned decisions.

The finding of an abuse of collective dominant position

General bibliography

www.curia.europa.eu.

“The EC Law of Competition”, Jonathan Faull, Ali Nikpay, Oxford University Press 2007;

“EU Law. Text, cases and materials”, Paul Craig, Grainne de Burca, Oxford University Press 2007;

55

Comisia Europeanã a amendat societatea E.ON pentru ruperea sigiliului în timpul unei inspecþii

Comisia Europeanã a amendat cu 38 mil.euro societatea E.ON pentru ruperea unui sigiliu, în timpul unei inspecþii pentru descoperirea de dovezi. Sigiliul a fost fixat pentru a securiza documentele strânse în cursul unei inspecþii inopinate în luna mai a anului 2006.

Societatea E.ON a negat ruperea sigiliului, primul argument al Comisiei fiind acela cã doar societatea respectivã avea cheie de la camera în care se aflau documentele. E.ON a explicat cã sigiliul s-ar fi putut desprinde datoritã:

a) vibraþiilor cauzate de pregãtirile unei conferinþe într-o salã alãturatã;

b) utilizarea unor produse de curãþenie puternice;

c) vârsta sigiliului;d) un nivel ridicat de umiditate.

În vederea evaluãrii acestor argumente, Comisia Europeanã a apelat la experþi independenþi care au testat sigiliul, ceea ce a condus la invalidarea explicaþiilor E.ON. Atât producãtorul sigiliului cât ºi experþii independenþi care au testat sigiliile originale ale Comisiei, au confirmat cã starea sigiliului din dimineaþa zilei de 30 mai 2006 nu poate fi decât efectul ruperii acestuia. Într-adevãr, conform af i rmaþ i i lor producãtorului, sigilii similare au fost utilizate mai mulþi ani, fãrã nici un defect de funcþionare.

Ruperea sigiliilor reprezintã o încãlcare gravã a legii concurenþei. Referitor la nivelul amenzii, Regulamentul Consiliului nr.1/2003 (art.23 (1)(e)) prevede posibilitatea Comisiei de a aplica amenzi de pânã la 1% din cifra de afaceri totalã pentru ruperea intenþionatã a sigiliului sau din neglijenþã. La stabilirea cuantumului amenzii, Comisia a luat în considerare faptul cã este pentru prima datã când sigiliul este rupt de cãtre o societate care face obiectul unei inspecþii ºi de aceea amenda a fost impusã conform reglementãrilor regulamentului mai sus amintit, având în vedere obstrucþionarea sau interferenþa cu investigaþia Comisiei.

Comisia Europeanã a impus amenzi în cuantum total de 34 230 000 euro grupului de firme Bayer ºi Zeon pentru fixarea preþurilor pentru cauciucul de tipul NBR (Nitrile Butadiene Rubber), încãlcând prevederile Tratatului CE ºi Acordul EEA.

Între 2000 ºi 2002, Bayer ºi Zeon au reuºit sã creascã sau sã stabilizeze preþurile în cadrul unei serii de întâlniri ºi a altor contacte ilegale. Investigaþia Comisiei s-a declanºat odatã cu derularea unei inspecþii inopinate în martie 2003. Atât Bayer cât ºi Zeon au cooperat cu Comisia, furnizând informaþii suplimentare relevante.

Mai multe informaþii sunt disponibile la urmãtoarea adresã:

http://ec.europa.eu/avservices/photo/photo_reportage_en.cfm?id=2409

Comisia Europeanã a amendat producãtorii de cauciuc sintetic pentru fixarea preþurilor în cadrul unui cartel

NOUTÃÞI EUROPENE ÎN DOMENIUL

CONCURENÞEI ªI AJUTORULUI DE STAT 100

NOUTÃÞI EUROPENE ÎN DOMENIUL 100CONCURENÞEI ªI AJUTORULUI DE STAT

Antitrust

100 Material realizat de Carmen Bucur, inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare-Sinteze.

56

Commission fined E.ON for breach of a seal during an inspection

The European Commission has imposed a fine of € 38 000 000 on E.ON Energie AG (“E.ON”) for the breach of a Commission seal in E.ON's premises during an inspection. The seal had been affixed to secure documents collected in the course of an unannounced inspection in May 2006.

E.ON denied breaking the seal and first argued that the Commission had the only key to the room. E.ON's suggested explanations like:

1. vibrations caused by the preparation of a conference next door

2. the use of an aggressive cleaning product 3. the age of the seal, and 4. a high level of humidity .

In order to assess these arguments, the Commission carried out a very thorough investigation, including the use of outside experts to test the seals, but came to the conclusion that the arguments are not valid. Both the manufacturer of the seal and the independent expert who tested the Commission's original seals confirmed that the state of the seal as found in the morning of 30 May 2006 cannot be explained by any other reasons

than by a breach of the seal. Indeed, according to the manufacturer, similar seals have been in use for decades, without any examples of malfunction.

Breaches of seals are therefore a serious infringement of competition law. As regards the level of the fine, Council Regulation 1/2003 (Article 23(1) (e)) provides that the Commission can impose a fine of up to 1% of the company's total turnover for a seal broken intentionally or negligently. When fixing the amount of the fine, the Commission has, however, taken into account the fact that it was the first time that a seal has been broken by a company subject to an inspection and that a fine has been imposed under the provisions of Regulation No 1/2003 concerning obstruction or interference with a Commission anti-trust investigation.

The European Commission has imposed fines totalling € 34 230 000 on the Bayer and Zeon groups for fixing prices for Nitrile Butadiene Rubber (NBR) in violation of the EC Treaty's and the EEA Agreement.

Between late 2000 and 2002, Bayer and Zeon managed to raise or otherwise stabilise prices through a series of meetings and other illicit contacts. The Commission's investigation started with surprise inspections in March 2003. Both Bayer and Zeon co-operated with the Commission and submitted additional evidence.

Further information is available at the following address:

http://ec.europa.eu/avservices/photo/photo_reportage_en.cfm?id=2409

Commission fines synthetic rubber producers for price fixing cartel

EUROPEAN NEWS IN THE COMPETITION

AND STATE AID FIELD101

EUROPEAN NEWS IN THE COMPETITION 101AND STATE AID FIELD

Antitrust

101 Drafted and translated into English by Carmen Bucur, Research and Synthesis Directorate.

57

Comisia Europeanã a amendat societatea E.ON pentru ruperea sigiliului în timpul unei inspecþii

Comisia Europeanã a amendat cu 38 mil.euro societatea E.ON pentru ruperea unui sigiliu, în timpul unei inspecþii pentru descoperirea de dovezi. Sigiliul a fost fixat pentru a securiza documentele strânse în cursul unei inspecþii inopinate în luna mai a anului 2006.

Societatea E.ON a negat ruperea sigiliului, primul argument al Comisiei fiind acela cã doar societatea respectivã avea cheie de la camera în care se aflau documentele. E.ON a explicat cã sigiliul s-ar fi putut desprinde datoritã:

a) vibraþiilor cauzate de pregãtirile unei conferinþe într-o salã alãturatã;

b) utilizarea unor produse de curãþenie puternice;

c) vârsta sigiliului;d) un nivel ridicat de umiditate.

În vederea evaluãrii acestor argumente, Comisia Europeanã a apelat la experþi independenþi care au testat sigiliul, ceea ce a condus la invalidarea explicaþiilor E.ON. Atât producãtorul sigiliului cât ºi experþii independenþi care au testat sigiliile originale ale Comisiei, au confirmat cã starea sigiliului din dimineaþa zilei de 30 mai 2006 nu poate fi decât efectul ruperii acestuia. Într-adevãr, conform af i rmaþ i i lor producãtorului, sigilii similare au fost utilizate mai mulþi ani, fãrã nici un defect de funcþionare.

Ruperea sigiliilor reprezintã o încãlcare gravã a legii concurenþei. Referitor la nivelul amenzii, Regulamentul Consiliului nr.1/2003 (art.23 (1)(e)) prevede posibilitatea Comisiei de a aplica amenzi de pânã la 1% din cifra de afaceri totalã pentru ruperea intenþionatã a sigiliului sau din neglijenþã. La stabilirea cuantumului amenzii, Comisia a luat în considerare faptul cã este pentru prima datã când sigiliul este rupt de cãtre o societate care face obiectul unei inspecþii ºi de aceea amenda a fost impusã conform reglementãrilor regulamentului mai sus amintit, având în vedere obstrucþionarea sau interferenþa cu investigaþia Comisiei.

Comisia Europeanã a impus amenzi în cuantum total de 34 230 000 euro grupului de firme Bayer ºi Zeon pentru fixarea preþurilor pentru cauciucul de tipul NBR (Nitrile Butadiene Rubber), încãlcând prevederile Tratatului CE ºi Acordul EEA.

Între 2000 ºi 2002, Bayer ºi Zeon au reuºit sã creascã sau sã stabilizeze preþurile în cadrul unei serii de întâlniri ºi a altor contacte ilegale. Investigaþia Comisiei s-a declanºat odatã cu derularea unei inspecþii inopinate în martie 2003. Atât Bayer cât ºi Zeon au cooperat cu Comisia, furnizând informaþii suplimentare relevante.

Mai multe informaþii sunt disponibile la urmãtoarea adresã:

http://ec.europa.eu/avservices/photo/photo_reportage_en.cfm?id=2409

Comisia Europeanã a amendat producãtorii de cauciuc sintetic pentru fixarea preþurilor în cadrul unui cartel

NOUTÃÞI EUROPENE ÎN DOMENIUL

CONCURENÞEI ªI AJUTORULUI DESTAT 100

NOUTÃÞI EUROPENE ÎN DOMENIUL 100CONCURENÞEI ªI AJUTORULUI DESTAT

Antitrust

100 Material realizat de Carmen Bucur, inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare-Sinteze.

56

Commission fined E.ON for breach of a seal during an inspection

The European Commission has imposed a fine of € 38 000 000 on E.ON Energie AG (“E.ON”) for the breach of a Commission seal in E.ON's premises during an inspection. The seal had been affixed to secure documents collected in the course of an unannounced inspection in May 2006.

E.ON denied breaking the seal and first argued that the Commission had the only key to the room. E.ON's suggested explanations like:

1. vibrations caused by the preparation of a conference next door

2. the use of an aggressive cleaning product 3. the age of the seal, and 4. a high level of humidity .

In order to assess these arguments, the Commission carried out a very thorough investigation, including the use of outside experts to test the seals, but came to the conclusion that the arguments are not valid. Both the manufacturer of the seal and the independent expert who tested the Commission's original seals confirmed that the state of the seal as found in the morning of 30 May 2006 cannot be explained by any other reasons

than by a breach of the seal. Indeed, according to the manufacturer, similar seals have been in use for decades, without any examples of malfunction.

Breaches of seals are therefore a serious infringement of competition law. As regards the level of the fine, Council Regulation 1/2003 (Article 23(1) (e)) provides that the Commission can impose a fine of up to 1% of the company's total turnover for a seal broken intentionally or negligently. When fixing the amount of the fine, the Commission has, however, taken into account the fact that it was the first time that a seal has been broken by a company subject to an inspection and that a fine has been imposed under the provisions of Regulation No 1/2003 concerning obstruction or interference with a Commission anti-trust investigation.

The European Commission has imposed fines totalling € 34 230 000 on the Bayer and Zeon groups for fixing prices for Nitrile Butadiene Rubber (NBR) in violation of the EC Treaty's and the EEA Agreement.

Between late 2000 and 2002, Bayer and Zeon managed to raise or otherwise stabilise prices through a series of meetings and other illicit contacts. The Commission's investigation started with surprise inspections in March 2003. Both Bayer and Zeon co-operated with the Commission and submitted additional evidence.

Further information is available at the following address:

http://ec.europa.eu/avservices/photo/photo_reportage_en.cfm?id=2409

Commission fines synthetic rubber producers for price fixing cartel

EUROPEAN NEWS IN THE COMPETITION

AND STATE AID FIELD101

EUROPEAN NEWS IN THE COMPETITION 101AND STATE AID FIELD

Antitrust

101 Drafted and translated into English by Carmen Bucur, Research and Synthesis Directorate.

57

Cel puþin din 2000 pânã în 2002, producãtorii acestui tip de cauciuc au operat în cadrul unui cartel în care au fixat preþurile. Companiile au þinut în mod regulat întâlniri pentru a discuta preþurile ºi a coordona creºterile de preþuri, pentru a schimba informaþii comerciale sensibile ºi a urmãri implementarea propriilor planuri ilegale.

Aceste practici constituie încãlcãri foarte grave ale regulilor de concurenþã cuprinse în Tratatul CE. În stabilirea cuantumului amenzii, Comisia a luat în considerare vânzãrile societãþilor implicate, precum ºi cota de piaþã combinatã, aria geograficã ºi implementarea înþelegerilor cartelului. Comisia a majorat cu 50% amenda aplicatã societãþii Bayer, întrucât aceasta fusese deja sancþionatã anterior printr-o altã decizie a Comisiei pentru activitãþi desfãºurate în cadrul altui cartel.

Obiectivul principal al controlului ajutorului de stat în domeniul protecþiei mediului este asigurarea faptului cã mãsurile privind ajutorul de stat vor avea ca rezultat un nivel mai ridicat al protecþiei mediului decât cel obþinut fãrã ajutorul în cauzã, ºi a faptului cã efectele pozitive ale ajutorului cântãresc mai greu decât efectele sale negative în ceea ce priveºte denaturãrile concurenþei, luând în considerare principiul „poluatorul plãteºte”.

Pentru a creºte nivelul protecþiei mediului, statele membre pot dori sã utilizeze ajutorul de stat pentru a crea stimulente la nivel individual în vederea atingerii unui nivel mai ridicat al protecþiei mediului decât cel cerut de standardele comunitare sau în lipsa acestora. De asemenea, acestea pot sã stabileascã standarde naþionale sau impozitare de mediu la un nivel mai ridicat decât cel cerut de legislaþia comunitarã sau în lipsa acesteia.

Comisia considerã necesarã revizuirea normelor privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Planul de acþiune privind ajutorul de stat, în special pentru a asigura un ajutor mai bine direcþionat, un raþionament mai

economic ºi proceduri mai eficiente. Mai mult decât atât, Comisia considerã necesar sã se ia în considerare evoluþiile din politica ºi tehnologiile de mediu ºi sã adapteze normele în lumina experienþei.

Prezentele orientãri stabilesc normele pe care Comisia le va aplica în evaluarea ajutorului de mediu, crescând, prin aceasta, certitudinea juridicã ºi transparenþa procesului de luare a deciziilor. Ajutorul pentru protecþia mediului se justificã, în principal, pe baza articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE. Prezentele orientãri înlocuiesc orientãrile comunitare privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului3 care au intrat în vigoare în 2001.

Orientãrile stabilesc normele pentru douã tipuri de evaluãri: o evaluare standard pentru mãsurile sub un anumit prag ºi o evaluare detaliatã pentru valorile vizate mai mari decât pragul respectiv. Aceste orientãri se vor aplica tuturor mãsurilor notificate Comisiei, fie din cauzã cã mãsura nu este reglementatã printr-un regulament de exceptare pe categorii (REC), fie pentru cã un REC impune obligaþia de a notifica ajutorul în mod individual sau pentru cã statul membru în cauzã decide sã notifice o mãsurã care, în principiu, putea fi exceptatã în temeiul unui REC, precum ºi evaluãrii oricãrui ajutor care nu a fost notificat.

Urmare a notificãrii transmise de autoritãþile irlandeze, Comisia Europeanã a deschis o investigaþie formalã în ceea ce priveºte intenþia Irlandei de a modifica propriul regim de impunere a navelor pe baza tonajului acestora (taxã de tonaj). Acest nou regim de impunere permite companiilor navale sã nu plãteascã o taxã asupra companiei ci o taxã globalã bazatã pe tonajul propriei flote.

Comisia Europeanã a deschis procedura de investigaþie în ceea ce priveºte intenþia Irlandei de a modifica regimul de impunere de tipul taxei globale în funcþie de tonajul navelor

58

Ajutorde stat

NOI ORIENTÃRI COMUNITARE PRIVIND AJUTORUL DE STAT PENTRU PROTECÞIA MEDIULUINOI ORIENTÃRI COMUNITARE PRIVIND AJUTORUL DE STAT PENTRU PROTECÞIA MEDIULUI

From at least 2000 to 2002, the producers of NBR operated a cartel in which they fixed prices. The companies held regular meetings to discuss prices and to coordinate price increases, to exchange sensitive commercial information and to follow-up the implementation of their illegal plans.

These practices constitute very serious infringements of EC Treaty antitrust rules. In setting the fines, the Commission took into account the respective affected sales of the companies involved as well as the combined market share, the geographical scope and the implementation of the cartel agreements. The Commission increased the fines for Bayer by 50% because it had already been fined for cartel activities in a previous Commission decision.

The primary objective of State aid control in the field of environmental protection is to ensure that State aid measures will result in a higher level of environmental protection than would occur without the aid and to ensure that the positive effects of the aid outweigh its negative effects in terms of distortions of competition, taking account of the polluter pays principle (hereafter "PPP") established by Article 174 of the EC Treaty.

In order to increase the level of environmental protection, Member States may want to use State aid to create incentives on an individual level to achieve a higher level of environmental protection than required by Community standards or in the absence of Community standards. They may also set national standards or environmental taxation at a higher level than required by Community legislation or they may use environmental taxation to implement PPP unilaterally in the absence of Community legislation.

The Commission considers that it is necessary to revise the State aid guidelines on environmental protection in order to meet the objectives set out in the State Aid Action Plan, in particular to ensure better targeted aid,

more economic reasoning and more effective procedures. Furthermore, the Commission considers it necessary to take into account developments in environmental policy and environmental technologies and to adjust the rules in the light of experience.

These guidelines set out the rules the Commission will apply in the assessment of environmental aid, thereby increasing legal certainty and transparency of its decision making. Aid for environmental protection will primarily be justified on the basis of Article 87(3)(c) of the EC Treaty. These guidelines replace the Community guidelines on State aid for environmental protection6 that came into force in 2001.

The guidelines lay down the rules for two types of assessments: a standard assessment for measures under a certain threshold and a detailed assessment above that threshold as well as for aid granted to new plants producing renewable energy where the aid amount is based on a calculation of the external costs avoided.

These guidelines will be applied to all measures notified to the Commission (either because the measure is not covered by a block exemption regulation (hereafter "BER"), or because a BER imposes an obligation to notify aid individually, or because the Member State concerned decides to notify a measure which could in principle have been exempted under a BER), as well as for the assessment of all non-notified aid after the publication of these guidelines.

Following up on a notification by the Irish authorities, the European Commission today decided to open a formal investigation into the changes Ireland plans to make to its flat-rate tax regime based on the tonnage of maritime ships (tonnage tax). This tax regime enables shipping companies not to pay company tax but to pay a flat-rate tax based on the tonnage of their fleet.

Commission opens an investigation procedure into changes planned by Ireland to its flat-rate tax regime based on the tonnage of ships

59

State aid

COMMUNITY GUIDELINES ON STATE AID FOR ENVIRONMENTAL PROTECTIONCOMMUNITY GUIDELINES ON STATE AID FOR ENVIRONMENTAL PROTECTION

Cel puþin din 2000 pânã în 2002, producãtorii acestui tip de cauciuc au operat în cadrul unui cartel în care au fixat preþurile. Companiile au þinut în mod regulat întâlniri pentru a discuta preþurile ºi a coordona creºterile de preþuri, pentru a schimba informaþii comerciale sensibile ºi a urmãri implementarea propriilor planuri ilegale.

Aceste practici constituie încãlcãri foarte grave ale regulilor de concurenþã cuprinse în Tratatul CE. În stabilirea cuantumului amenzii, Comisia a luat în considerare vânzãrile societãþilor implicate, precum ºi cota de piaþã combinatã, aria geograficã ºi implementarea înþelegerilor cartelului. Comisia a majorat cu 50% amenda aplicatã societãþii Bayer, întrucât aceasta fusese deja sancþionatã anterior printr-o altã decizie a Comisiei pentru activitãþi desfãºurate în cadrul altui cartel.

Obiectivul principal al controlului ajutorului de stat în domeniul protecþiei mediului este asigurarea faptului cã mãsurile privind ajutorul de stat vor avea ca rezultat un nivel mai ridicat al protecþiei mediului decât cel obþinut fãrã ajutorul în cauzã, ºi a faptului cã efectele pozitive ale ajutorului cântãresc mai greu decât efectele sale negative în ceea ce priveºte denaturãrile concurenþei, luând în considerare principiul „poluatorul plãteºte”.

Pentru a creºte nivelul protecþiei mediului, statele membre pot dori sã utilizeze ajutorul de stat pentru a crea stimulente la nivel individual în vederea atingerii unui nivel mai ridicat al protecþiei mediului decât cel cerut de standardele comunitare sau în lipsa acestora. De asemenea, acestea pot sã stabileascã standarde naþionale sau impozitare de mediu la un nivel mai ridicat decât cel cerut de legislaþia comunitarã sau în lipsa acesteia.

Comisia considerã necesarã revizuirea normelor privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Planul de acþiune privind ajutorul de stat, în special pentru a asigura un ajutor mai bine direcþionat, un raþionament mai

economic ºi proceduri mai eficiente. Mai mult decât atât, Comisia considerã necesar sã se ia în considerare evoluþiile din politica ºi tehnologiile de mediu ºi sã adapteze normele în lumina experienþei.

Prezentele orientãri stabilesc normele pe care Comisia le va aplica în evaluarea ajutorului de mediu, crescând, prin aceasta, certitudinea juridicã ºi transparenþa procesului de luare a deciziilor. Ajutorul pentru protecþia mediului se justificã, în principal, pe baza articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE. Prezentele orientãri înlocuiesc orientãrile comunitare privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului3 care au intrat în vigoare în 2001.

Orientãrile stabilesc normele pentru douã tipuri de evaluãri: o evaluare standard pentru mãsurile sub un anumit prag ºi o evaluare detaliatã pentru valorile vizate mai mari decât pragul respectiv. Aceste orientãri se vor aplica tuturor mãsurilor notificate Comisiei, fie din cauzã cã mãsura nu este reglementatã printr-un regulament de exceptare pe categorii (REC), fie pentru cã un REC impune obligaþia de a notifica ajutorul în mod individual sau pentru cã statul membru în cauzã decide sã notifice o mãsurã care, în principiu, putea fi exceptatã în temeiul unui REC, precum ºi evaluãrii oricãrui ajutor care nu a fost notificat.

Urmare a notificãrii transmise de autoritãþile irlandeze, Comisia Europeanã a deschis o investigaþie formalã în ceea ce priveºte intenþia Irlandei de a modifica propriul regim de impunere a navelor pe baza tonajului acestora (taxã de tonaj). Acest nou regim de impunere permite companiilor navale sã nu plãteascã o taxã asupra companiei ci o taxã globalã bazatã pe tonajul propriei flote.

Comisia Europeanã a deschis procedura de investigaþie în ceea ce priveºte intenþia Irlandei de a modifica regimul de impunere de tipul taxei globale în funcþie de tonajul navelor

58

Ajutorde stat

NOI ORIENTÃRI COMUNITARE PRIVIND AJUTORUL DE STAT PENTRU PROTECÞIA MEDIULUINOI ORIENTÃRI COMUNITARE PRIVIND AJUTORUL DE STAT PENTRU PROTECÞIA MEDIULUI

From at least 2000 to 2002, the producers of NBR operated a cartel in which they fixed prices. The companies held regular meetings to discuss prices and to coordinate price increases, to exchange sensitive commercial information and to follow-up the implementation of their illegal plans.

These practices constitute very serious infringements of EC Treaty antitrust rules. In setting the fines, the Commission took into account the respective affected sales of the companies involved as well as the combined market share, the geographical scope and the implementation of the cartel agreements. The Commission increased the fines for Bayer by 50% because it had already been fined for cartel activities in a previous Commission decision.

The primary objective of State aid control in the field of environmental protection is to ensure that State aid measures will result in a higher level of environmental protection than would occur without the aid and to ensure that the positive effects of the aid outweigh its negative effects in terms of distortions of competition, taking account of the polluter pays principle (hereafter "PPP") established by Article 174 of the EC Treaty.

In order to increase the level of environmental protection, Member States may want to use State aid to create incentives on an individual level to achieve a higher level of environmental protection than required by Community standards or in the absence of Community standards. They may also set national standards or environmental taxation at a higher level than required by Community legislation or they may use environmental taxation to implement PPP unilaterally in the absence of Community legislation.

The Commission considers that it is necessary to revise the State aid guidelines on environmental protection in order to meet the objectives set out in the State Aid Action Plan, in particular to ensure better targeted aid,

more economic reasoning and more effective procedures. Furthermore, the Commission considers it necessary to take into account developments in environmental policy and environmental technologies and to adjust the rules in the light of experience.

These guidelines set out the rules the Commission will apply in the assessment of environmental aid, thereby increasing legal certainty and transparency of its decision making. Aid for environmental protection will primarily be justified on the basis of Article 87(3)(c) of the EC Treaty. These guidelines replace the Community guidelines on State aid for environmental protection6 that came into force in 2001.

The guidelines lay down the rules for two types of assessments: a standard assessment for measures under a certain threshold and a detailed assessment above that threshold as well as for aid granted to new plants producing renewable energy where the aid amount is based on a calculation of the external costs avoided.

These guidelines will be applied to all measures notified to the Commission (either because the measure is not covered by a block exemption regulation (hereafter "BER"), or because a BER imposes an obligation to notify aid individually, or because the Member State concerned decides to notify a measure which could in principle have been exempted under a BER), as well as for the assessment of all non-notified aid after the publication of these guidelines.

Following up on a notification by the Irish authorities, the European Commission today decided to open a formal investigation into the changes Ireland plans to make to its flat-rate tax regime based on the tonnage of maritime ships (tonnage tax). This tax regime enables shipping companies not to pay company tax but to pay a flat-rate tax based on the tonnage of their fleet.

Commission opens an investigation procedure into changes planned by Ireland to its flat-rate tax regime based on the tonnage of ships

59

State aid

COMMUNITY GUIDELINES ON STATE AID FOR ENVIRONMENTAL PROTECTIONCOMMUNITY GUIDELINES ON STATE AID FOR ENVIRONMENTAL PROTECTION