Nr. 7(467)

ate

ne

ub

c@

gm

ail.c

om

ww

w.a

ten

eu

.go

.ro

• O

vidi

u M

arci

uc -

Mel

oman

ii

Cronica traducerilor de Ionel Savitescu

Stãpânii lumii

„Lumea, aºa cum aratã ea astãzi,e opera Clubului Bilderberg.”

pagina 19

Basarab Nicolescu:

„ÎÎnn cazul meu, înntrre omul de ºtiinnþãã

ºi omul de arrtãã esste o unnitate““

paginile 12 - 13

Prozã de Mihaela Dordea

CCââttãã iiuubbiirree• fragment din romanul

„Câtã iubire”, care a obþinut Premiul Ila Festivalul de prozã „Liviu Rebreanu”

2007 – secþiunea prozã – manuscris

pagina 10

Cogito

Platon ºi Coelho

Explorând mitologia ºi fundamentele auten-tice ale fenomenului religios, Paulo Coelho des-chide, ºi prin recursul la o meditaþie filosoficã deexcepþie, perspectiva unui univers în careViaþa, Moartea, Destinul, Puterea, Binele, Rãulsau Dreptatea par a fi, dincolo de þesãturaepicã, personaje principale. Parabola estevedeta discursului sãu. Dacã-i citeºti cãrþile unadupã alta, într-un timp relativ scurt, constaþi cãsunt reluate nu doar unele teme, ci chiar ºi unelescene sunt repetate, sub forme uºor schimbate.Uneori, ai impresia cã participi la un atractivcurs în care þi se propune sã redescoperi pa-gini celebre ale istoriei filosofiei.

pagina 23

• Anul 45 (serie nouã) • iulie 2008 • 3,00 lei •

Ne simþim apãsaþi, striviþi, negârbovim ºi devenim tot maimici sub invazia miilor de infor-maþii care ne bombardeazãvãzul, auzul, mintea. Timpuriletrec peste noi, configurând per-manent alte spaþii, care îºi cer,în ciuda liberei circulaþii, odiferenþiere cartograficã. Pu-tem fi noi, fiinþe supuse finitu-dinii, suficient de rapizi, dina-mici ºi capabili sã cuprindem ºisã controlãm astfel de invazii?Cum reuºim însã sã facem faþãproliferãrii unui metadiscurslingvistic care îºi cautã elînsuºi locul într-un spaþiunesigur, fluctuant? Nu roiul deprefixe care dominã limbajulacestor ani – inter-, multi-,pluri-, trans-, intra- etc. –nedumereºte participantul lacomunicare sau cititorul ci, maidegrabã, realitatea pe care eleo acoperã. În spaþiul culturaleuropean, ele trimit cãtre actecomunicaþionale ale cãrorsemnificaþii ar trebui sã fieclare, lipsite de ambiguitãþi. ªitotuºi, complicata reþea a fac-torilor socio-geopolitico-eco-nomici, care controleazã istoriaacestor decenii ale secoluluiXXI, dã naºtere la posibilitãþiviolente de manifestare acomunicatorilor ºi a limbajelorfolosite de aceºtia. Se puneîntrebarea atunci dacã astfelde concepte precum comuni-carea inter-, multi-, transcul-turalã sau, care dintre ele,poate oferi instrumentele nece-sare pentru a asigura profitabi-litatea unui proces comuni-caþional.

Comunitatea monolingvã caexpresie a unei singure ide-ologii este deja o „specie” pe

cale de dispariþie iar transfor-mãrile produse în interiorulspaþiului comunitar prin proce-sul de europenizare ºi tendin-þele spre globalizare creeazãdisfuncþii ecologice la nivelintra- ºi interpersonal sau înrelaþia individ - mediu. Liberacirculaþie a indivizilor, diversi-tatea culturalã în cadrul uneicomunitãþi sau dezechilibrulsocio-profesional creat printransmutãri conduc cãtre opotenþare a varietãþii tipurilorde locuitori în sânul unei colec-tivitãþi; „contextul” ecologicinclude atât prezenþa altor limbiºi a modurilor de folosire aacestora cât ºi mediul socioe-conomic ºi religios. Atât ten-dinþa centripetã manifestatã deuzitarea limbii engleze camijloc de comunicare înaceastã lume globalizantã câtºi tendinþa centrifugã, de frag-mentare, asociatã cu limbile ºiidentitãþile minoritãþilor exercitãpresiuni asupra ideologiei careimpunea monocultura. Pro-movarea interrelaþionãrii indi-vizilor ºi a limbilor aflate fie înpoziþii privilegiate (necesitateafolosirii englezei ca mijloc decomunicare în mediul politicsau de afaceri), fie în poziþiiaparent defavorizante (idi-olectele) deschide calea spreexprimare ºi îmbogãþire cultu-ralã a unui numãr mult maimare de indivizi, un curent totmai vizibil, manifestat lingvisticprin inter- ºi transrelaþionareîntr-un mediu pluri- ºi multicul-tural1.

Lingviºtii sunt tot mai pre-ocupaþi de studiul interrelaþiilorumane ºi al efectelor acestorala nivelul individului sau al unei

comunitãþi multilingve. „Ecolo-gia limbilor” (ºi a limbajelor,adãugãm noi), o sintagmã ce îiaparþine lui Einar Haugen(1972), este metafora careconduce cãtre explorarea ide-ologiilor ce susþin politicilemulti-lingvismului ºi provo-cãrile ivite în procesul imple-mentãrii acestor politici.Ecolingvistica cartografiazãinterrelaþiile lingvistice produsela nivelul minþii unui individ ºi lanivelul comunitãþii multilingvepornind de la factorii socialicare au determinat existenþaacestor interrelaþionãri. Astfel,diversitatea biologicã în cadrulunei comunitãþi o favorizeazãpe cea lingvisticã. Metafora nepermite transferul de semnifi-caþii din ecosistem în domeniulbiologic al fiinþei: existenþa în-tr-un mediu variat, populat despecii/idiolecte diverse, îlobligã pe individ fie sã seadapteze la aceastã invazie de„specii parazite” fie sã rezisteºi sã le respingã.

Sãnãtatea unui ecosistemeste garantat de diversitateasa. Un sistem multiculturalconstruieºte cu mai multãenergie identitatea fiecãruimembru. Varietatea într-unmediu în care interacþioneazã

indivizi aparþinând diverselorculturi este un factor ecologiccare dã socotealã atât pentruvitalitatea, pãstrarea cât ºipentru extincþia unei limbi.Integrarea, adaptarea ºi res-pingerea sau marginalizareasunt elemente cheie în ecolo-gia contactului lingvistic, undesocioeconomia îºi manifestãinfluenþa mai pregnant decâtfactorul etnic. În cadrul unuiastfel de sistem fiecare individocupã locul sãu anume: expe-rienþa lingvisticã fiind indisolu-bil legatã de modul de partici-pare a membrului comunitãþiiîn situaþii relaþionale personalesau în cele care implicã tradiþiiale comunitãþii din care faceparte.

Astfel, în procesul reaºezãriisistemelor, prefixele circum-scriu realitãþi sociale ºi politiciculturale care angajeazã întregspaþiul european. Semantismulacestora demonstreazã fini-tudinea noþiunii lineare de dez-voltare ºi afirmarea termenilorprecum interconectivitate ºireþea.

Pe lângã interrelaþionarealimbã – factori economici,politici ºi religioºi, se ridicã unal doilea aspect al ecologieilingvistice: necesitatea afir-mãrii procesului de însãnãto-

ºire lingvisticã care-ºi ceredreptul de manifestare alãturide alte terapii care acþioneazãîn domeniul justiþiei, al sãnãtãþiisau al educaþiei. Privitã dinaceastã perspectivã, politicaeuropeanã în domeniul culturiipoate schimba modul nostrude a gândi limba ºi realitãþilelingvistice în contextul dinamical dezvoltãrii durabile. Trans-culturalitatea (conectabilitateaspaþialã ºi temporalã adomeniilor culturii) poate fi unrãspuns pentru revigorareaidentitãþilor lingvistice ale„trupului” european.

Parafrazându-l pe T.S. Eliot,am putea spune: „Prefixeleanului care a trecut aparþin lim-bajului anului trecut / Iar celedin anul viitor îºi aºteaptã întru-parea într-o altã voce.”

Doina CmeciuEurope Direct Bacãu

_________________________________

1. Tratatele europene clasicedespre toleranþã – Erasmus,Spinoza, Locke – se refereau înspecial la toleranþa religioasã, ovaloare cu care europenii deastãzi se mândresc. Sã adãugãmînsã ºi toleranþa lingvisticã care artrebui manifestatã faþã de impor-tanþa acordatã fiecãrei limbi vor-bite în spaþiul european.

iulie 20082

ateneu

Sintagme ºi paradigme europene

Ecologia prefixelor

Marii creatori sunt spuziþi de singurãtate.Cultura ar putea recicla chiar ºi instinctele.Pictorii Renaºterii au devenit repede celebri

deoarece lor le pozau numai îngerii ºi sfinþii.Existã scriitori mari, alþii de raftul doi ºi restul,

care cad de pe orice policioarã.Cernoziomul artei îl dau salahorii fãrã poste-

ritate.Ai curaj în artã când spui da. Pentru cã

negaþiile înfloresc pe buzele tuturor.Receptarea unei capodopere este urmatã de

convalescenþe tulburãtoare.Toate capodoperele sunt interactive.Arta agitã conexiunile din noi.Artiºtii cosmopoliþi navigheazã sub pavilion

strãin.Arta poate fi un energizant pentru fantezie ºi

un afrodiziac pentru speranþã.Artei nu-i revin decât nemãrginirile din noi.Arta adulmecã esenþa condiþiei umane.Arta înseamnã aur sufletesc rãsturnat în lin-

gouri stilistice.Criticii de artã dau verdicte pe câmpul de

luptã. Istoricii de artã au nevoie de per-spectiva timpului pentru a separa împlini-rile de eºecuri.

Artiºtii, ca ºi stridiile, produc perle doar cândse aflã în suferinþã.

Artiºtii – aceºti scotocitori de enigme.Unele capodopere s-au nãscut din niºte

intenþii cât se poate de modeste.Epoca pãtrunde în artã precum iarba prin

asfaltul crãpat.Muzica nu e mare lucru, spun afonii.

Concerte dau ºi broaºtele.Arta se strãduieºte sã exploreze filoanele

aurifere ale sinelui.Creaþia – o sublimã înlãnþuire de mistere.Nici tiranii nu au putut anihila complet liber-

tatea interioarã a artei.În expoziþiile de artã abstractã nimeni nu

înþelege nimic. Dar unii îºi iau o minã cât

se poate de hamangianã.Marea artã trebuie sã aibã ceva din tensi-

unea arcului lui Ulise.În unele concursuri literare, valorile sunt

selectate dupã principiile prohabului.Arta împleteºte realitatea cu visul : doi ochi

pe faþã, unul pe dos.ªi arta sapã. Dar în sus.Surtucarii scrisului frãgezesc solul marilor

scriitori.Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om

ºi Absolut.Dacã arta este intelectualizatã excesiv, fanii

ei fug în braþele divertismentului.Trivialitatea în artã poate contura un singur

stil. Cel al absenþei ideilor.Arta pune la microscop pliurile ºi zonele

obscure ale vieþii.Arta se retrage discret în lumea ei, precum

altãdatã bãºtinaºii din calea nãvãlitorilor.„Dacã nu reuºesc, mã spânzur” – afirma

cândva Dostoievski. Ce curãþenie s-arputea face, în felul acesta, în literaturanoastrã actualã !

Marii creatori de artã acceptã filantropia, dardesfid mila.

Hamlet nu are în mânã o carte, ci bibliotecalumii.

Fiecare epocã rescrie marile teme ale artei.Marii scriitori confiscã sevele limbii.Universalitatea artei se referã la dilatarea tim-

pului, nu doar a spaþiului.Artistul – o tãcere în eternitatea zarvei.Artistul – acest manager al frumosului.Arta poate însemna urme pe nisipul

îndoielilor.În comparaþie cu pâinea, poezia poate fi mai

consistentã. Nu ºi indispensabilã.Uneori, inspiraþia este divinã. Alteori – ocultã.Arta deschide ferestre, nu dãrâmã pereþi.Arta provoacã lumea.

Vasile GHICA

AArta

ateneu

iulie 2008 3

Pe fondul unei secularizãriradicale, ce a determinatruperea de tradiþie, de istorie ºide valori, ceea ce se întâmplãastãzi în spaþiul ComunitãþiiEuropene, nu mai are legãturãcu vechea Europã, cu civiliza-þia europeanã. Într-o Europãaflatã în mutaþie, într-o perma-nentã schimbare care sepetrece în primul rând la nivelulconºtiinþelor maselor, secu-larizarea poate fi conceputã cao consecinþã a libertãþii fiinþeiumane faþã de lume ºi faþã dedominaþia acesteia asupra lui.Pãºim într-o lume care sedesparte de Dumnezeu ºi careprefigureazã la rându-i, orealitate autonomã faþã deDumnezeu, rãtãcind printrenoile matrici ideologice, asimi-late de o spiritualitate cãreia îilipsesc ingredientele tradiþi-onale ºi elementele novatoare.Vorba lui Emil Cioran: ,,De laBiblie încoace, nu s-a mai scrisnimic nou”, iar omul – aº adãu-ga eu – nu mai este individunic prin aspiraþii ºi alcãtuirepsihicã ºi intelectualã, ci o vic-timã a postmodernitãþii, fãrãidentitate, fãrã un statut socialbine definit, fãrã Dumnezeu.De fapt, el existã doar într-unplan depersonalizat, nivelator,abstract, într-o lume deaparenþe ºi simulacre, undecomoditatea ºi confortul, îm-bracã haina siguranþei ºi devinidealurile personale ºi colec-tive de necontestat.

Cultura divertismentului ºi îngeneral modelele care ne vindin afarã, ne anuleazãraportarea la trecut ºi la valo-rile tradiþionale, dând naºteresubculturii, care la rândul eicreazã în rândul tinerei gene-raþii, un complex de inferiori-tate ºi o tendinþã spre un sin-gur nivel: mediocritatea. Dacãla toate aceste stãri, maiadãugãm ºi cei 50 de ani deprivaþiuni ºi beznã, este destulde greu sã facem faþã cu briotuturor încercãrilor ºi provo-cãrilor la care sântem supuºi încontextul lumii materiale ºispirituale de astãzi. Tocmai deaceea, apariþia în ultimul dece-niu ºi jumãtate a unor oratoriînzestraþi, care au militat activpe teme de spiritualitatenaþionalã, a unor oameni careo viaþã întreagã au cãutat dia-logul cu Dumnezeu ºi s-auînvecinat cu El în încercareade a intra în zona certitudinilor,este un prim semn al binecu-vântãrii divine, de care comuni-tatea româneascã de credinþãºi iubire, avea realmentenevoie. Putem spune cã, dupãRevoluþie, cãile dialogului spir-itual au fost deschise, darnumãrul celor care s-auapropiat de înþelegerea ºi

explicarea sensului profund alvieþii ºi al divinitãþii, s-a limitat –cu excepþia celor câþiva teologide înaltã þinutã spiritualã ºimoralã – la douã nume dereferinþã ale gândirii creºtinecontemporane, adevãraþievangheliºti ortodocºi ai zilelornoastre: Petre Þuþea ºi DanPuric. În ciuda faptului cã PetreÞuþea nu mai este printre noidin anul 1992, legãtura indiso-lubilã dintre cei doi, care s-apãstrat ca un arc peste timp,reiese în primul rând dinstãpânirea exemplarã a culturiispirituale, din permanentulexerciþiu al revelaþiei divine ºial revenirii la dogmã, dinfarmecul vorbelor lor, care i-aufãcut cei mai strãluciþi expo-nenþi ai culturii orale dinultimele decenii. În remarca-bilele sale dialoguri, PetreÞuþea, era într-o permanentãcomunicare ºi confesiune:când cu oamenii, când cuDumnezeu, vorbirea cuoamenii, fiind pentru el, o calede eliberare a ceea ce struc-turase pînã atunci. ,,Sã teautodispreþuieºti zilnic, pentruca în golul lãsat în tine, sãpoatã intra Dumnezeu, aºatrãiesc eu”, le spunea discipo-lilor sãi, Petre Þuþea. Tot el mai

spunea în modul cel mai abso-lut cã „Omul, e guvernat pepãmânt - dacã vorbim demorala publicã - de douãmorale: de morala dogmelor,care e creºtinã, eternã, adicãabsolutã, ºi morala normelor,care sânt construite pe puþinã-tatea ºi imperfecþiunea omului.Eu nu admit decât credinþa, cã,dacã nu existã credinþã ºi nuexistã Dumnezeu, nu existãAdevãr. Fãrã Dumnezeu, fãrãcredinþã, omul devine un ani-mal raþional, care vine denicãieri ºi merge spre nicãieri”.Petre Þuþea, a trasat spaþiulsãu de miºcare în cultura spiri-tualã a poporului român ºi alãsat în urma sa, pe un oratorînzestrat ºi un gânditor la fel deprofund, un adevãrat „lumina-tor” al românilor, artistul DanPuric. De cîte ori a apãrut înpublic, acesta l-a ascultat cuevlavie, a râs de glumele luiuºor amare ºi s-a însufleþit laauzul îndemnurilor lui caremiliteazã pentru cultivarea va-lorilor culturale naþionale, pen-tru cinstirea memoriei martirilorneamului care au murit înînchisorile comuniste, înnumele marilor valori spiritualeale ortodoxiei.

În prefaþa cãrþii lui DanPuric, intitulatã „Cine suntem”,Pãrintele Iustin Pârvu, scrieprintre altele: „Nu-þi trebuie nicio strategie politicã, nu-þi tre-buie nici o ideologie ca sã-i facipe oameni sã te iubeascã, sãte urmeze. Trebuie numai sã fiiacordat la undele armonice aleacestui neam, pentru cã fiilorunui neam te adresezi ºi ei tevor recunoaºte. Domnul DanPuric are aceastã putere de ate fascina, de a te face sã-lurmezi – ºi nu o face forþat;pentru cã ºi tãcând, te cuce-reºte. El nu a îmbrãcat numaiarta teatrului mut, lui i s-a datun dar mult mai mare – arta dea câºtiga suflete. (...) Vedemcu toþii, cã asistãm la ador-mirea unei societãþi româneºticare-ºi pierde valorile neamu-lui ºi ale creºtinismului. (...) Eleste o conºtiinþã care strigã,din ce în ce mai cu putere, cãacest neam nu a murit, încã...”.Pare-se cã uºor, coloana ver-tebralã a României se reface,mai cu seamã atunci când aparastfel de oameni de culturã ºide autentic fior religios, carereuºesc sã facã discursulînchinat credinþei, inteligibilmaselor, pentru reintrarea înrost. Rostul desãvârºirii noas-tre, în numele iubirii de semeniºi de Dumnezeu, fãrã de care,totul este un mare nimic.

Romulus Dan BUSNEA

Reintrarea în rost

Universitatea George Bacovia are orgoliulfiresc de a se autopromova în elita univer-sitãþilor europene ºi prin acordarea de titlurionorifice unor personalitãþi ale lumii academicede o certã notorietate mondialã.

Primul nominalizat la primirea titlului deDoctor Honoris Causa al tinerei ºi dinamiceiuniversitãþi bãcãuane a fost academicianulAnghel N. Ruginã (care a marcat, recent, cinciani rãmaºi pânã la împlinirea centenarului). Dinpãcate, sãnãtatea nu i-a permis sã facãdeplasarea din Statele Unite (dar sperãm sã fieposibilã la Conferinþa a X-a a ISINI de laBucureºti, organizatã de noi în colaborare cuBanca Naþionalã a României ºi Institutul BancarRomân, în august 2009).

Ca urmare, primul titlu de Dr. Honoris Causaa fost acordat, anul trecut, academicianuluiMugur Isãrescu, guvernatorul BNR (ºi cel mailongeviv guvernator din lume). Bacãul a avut,atunci, parte de solemnitãþi deosebite, emoþio-nante ºi durabile în memoria colectivã.

În acest an, Senatul Universitãþii GeorgeBacovia a aprobat propunerea de acordare acelui de-al doilea titlu de Dr. Honoris Causaacademicianului Basarab Nicolescu, fizician curealizãri recunoscute pe plan mondial, eseist ºiautor de cãrþi de ºtiinþã ºi de promovare a trans-disciplinaritãþii, filosof fãrã facultate, dar con-ducãtor de doctorat în filosofie (deci, valoareabate diploma!) un umanist convins ºi un româncu care toþi românii se pot mândri.

Amintirea celor trei nume de care universi-tatea noastrã ºi-a legat numele nu este delocîntâmplãtoare. Este chiar garanþia faptului cãpromovãm valorile româneºti ºi mondiale auten-tice, este promisiunea noastrã cã preocupareapentru excelenþã în predare ºi cercetare nu se

va opri aici. Nu în ultimul rând, cele trei perso-nalitãþi marcante au acceptat, de mai mulþi ani,sã facã parte din colectivul editorial al revisteinoastre care s-a numit pânã acum Buletinªtiinþific. Începând cu numãrul urmãtor revistava avea un nume nou: „Economy, Transdis-ciplinaritaty, Cognition” noul nume sugerând nudoar preocupãrile fundamentale ale univer-sitãþii, dar ºi domeniile de cercetare ale celor treimari savanþi: Isãrescu, Nicolescu, Ruginã.

Am convingerea cã prietenul nostru, dl aca-demician Basarab Nicolescu nu se va simþi lezatcã l-am prezentat contextual ºi nu strict indivi-dual. Am, totodatã, acum ºi prilejul de a-i mulþu-mi Excelenþei Sale pentru cã, într-un interviurealizat cu ocazia Zilelor Convorbirilor Literare ºidifuzat de Radio Iaºi în dupã amiaza zilei de 8iulie curent, la sublinierile moderatorului cãsavantul se aflã la Iaºi, adicã în centrul cultural(?) al Moldovei, profesorul Nicolescu a precizatcã se simte legat de Moldova nu doar pentru cãeste cetãþean de onoare al Iaºului dar ºi pentrucã Universitatea George Bacovia din Bacãu îiacordã titlul de Doctor Honoris Causa.

Dupã primirea însemnelor ce atestã respectulbãcãuanilor bacovieni faþã de un cercetãtor derenume realmente planetar, domnia sa a pro-nunþat un emoþionant cuvânt de rãspuns, cuvântcare ar putea fi fãcut public în revista Ateneuspre beneficiul comun al celor care l-au ascultat,dar îndeosebi al acelora care nu au avut acestprivilegiu.

Dacã în Laudatio am propus ca autodidactu-lui de excelenþã, Basarab Nicolescu, sã neadresãm cu apelativul firesc Excelenþã, facacum cunoscutã deviza de suflet a universita-rilor de la Bacovia: Excelsior! (L.D.)

“Dacãã mãã nããºteam fatãã,urma sãã mãã numesc

Basarabia”

• N

icol

ae L

ivad

ã -

Buc

het

iulie 20084

cronica literarã

...Am prefera sã nu existe o graniþãîntre suflet, spirit ºi cuvînt! Sunt – print-re contemporanii noºtri – oameni carereuºesc în chip sublim sã depãºeascãprozaismul cotidian ºi sã demonstrezecã, acolo unde spiritualitatea e înaltã,existã suflet ºi ambele se reflectã încuvânt sau prin cuvânt !

Mã întâlnesc (literar) din nou cu poe-tul Zeno Ghiþulescu în prietenoaselepagini ale revistei „Ateneu”. Îmi revineaceastã onoare de a mã opri asupranoilor D-sale poezii cuprinse de dataasta într-un volum bilingv (român-francez), intitulat „Singurãtãþi” – apãrutrecent la Ed. „Ardealul” din Tg. Mureº.

Sper sã nu ni se facã reproºuri pen-tru faptul cã nu putem sã-i ignorãm pecei care scriu poezie de calitate(glumesc, desigur) – dar, cred cu tãriecã ar trebui ca noi românii sã neobiºnuim sã respectãm valorile autoh-tone, sã fim mai puþin snobi ºi sã îilãsãm pe cei care meritã sã se bucurede glorie în timpul vieþii sã-ºi împli-neascã drumul cu recunoºtinþa noastrã!

Distins cu patru premii ale UniuniiScriitorilor din România (în anii 1993,1996, 2000 ºi 2006), Zeno Ghiþulescu aprimit Diploma de merit a InstitutuluiAmerican de Biografii, fiind nominalizatOm Internaþional al anului 2003 ºi 2006de cãtre I. B. C. Cambridge. Meritele D-sale, recunoscute cu prisosinþã pestegraniþele þãrii sunt atestarea realelorcalitãþi de autor (16 volume de poeme,un roman, douã volume de dramaturgieetc.), de om de culturã.

Deºi a impus un nou stil, demon-strând cu prisosinþã nu doar abilitãþieufonice sau arabescuri de stilisticã,poetul rãmâne un sentimental rafinat:„E ora când barmanul nu poate alunga/monotonia strãzii pãtrunsã/ printrescaunele pãrãsite/ când conºtiinciosulelev renunþã/ la rezolvarea problemeiprivind/ cum iepurii de casã se-nvârt/ înjurul unei axe ideale/ e ora când gospo-dina vede praful pe ºifonier/ ºi nu iscãnici un gest/ e ora când vagabondul cuþigara stinsã/ se aºazã pe o bornã larãspântii/ neºtiind încotro sã seîndrepte/ e ora când filosoful se acop-erã cu un pled/ crezând cã se va feri/ defrigul infinitului.” (op. cit. – p.12).

Verbul se ordoneazã în paralelismesintactice elegante, iar accentele cadpe un semantism profund, fiecãruicuvânt revenindu-i parcã o misiunesecretã în ordinea de ansamblu,pornind din avantext: „Vine ziua cândsimþi cã Dumnezeu te-a/ pãrãsit/ cândnimic din ce-ai crezut nu te ajutã/ sã îþiridici privirea înspre astre/ când tot ce aitrãit îþi pare fum/ când deºteptarea sedilatã/ în golul mãrilor sihastre.// Vineziua când din ninsori culegi funingini/când ce atingi se risipeºte-n vânt/ cândtot ce ai iubit strãin îþi pare/ parcã în visviaþa þi s-a petrecut/ ºi tu un spectator aifost la toate.// Vine ziua când clopotulce îl auzi/ undeva-n pustiuri piere/vestind un ev fãrã istorii/ spre timpul celde umbrã ºi tãcere.” (op. cit. – p.14)

Dacã ar fi sã privim volumul de faþãdin prisma Mariei Corti (v. „Pentru oenciclopedie a comunicãrii literare” –cap. „Hiperfuncþia semnicã a textuluipoetic”) am fi aproape obligaþi sãrecunoaºtem însemnele discursului liricpostmodern prin „locurile mentale” aso-ciate „lumilor posibile” – prin raportarela universul comunicativ al poetuluicare abordeazã „semantica în trepte” ºi„unitatea transfrasticã”. ªi da, volumulpoartã acest stindard al restaurãriicuvântului, al metaforei inversate...Aparenta evocare este invocare,calofilul este mascã pentru anticalofil,sensurile cuvintelor se decripteazã lamai multe niveluri ca într-un soi deimagini suprapuse, ce dau naºteredintr-un anumit unghi, unei imaginicomplexe... Luate separat aceste faliiau sensuri simple „descuamate”;privind textul ca structurã combinatãcomplexã descifrãm o întreagã hartã desemnificaþii ce convieþuiesc sineste-zic... Fiorul liric este unul aparte înacest fel: „Dor unduit de ape astrale/cosmicã algebrã visatã/ în beznã detemniþi/ cãmaºã de forþã crescând aripi/pui de vulpe curios de ce nu e permis/fãrã de veste furiºat în suflet/ scarãurcând la cer/ de-un inexplicabil fulgerarsã/ necunoscutã putere/ nãruind ºiclãdind o lume/ flacãrã de sudatantipozi/ pentru a nu se cunoaºte/ me-talele uzate/ (...) bucurie a þipãtului decopil/ rãtãcind în haos neamintindu-ºi/locul nici timpul de unde-a plecat/ lutfrãmântat de patimi ºi lacrimi/ înviindcurcubee cu o mie de feþe fantasmã/asediindu-mi mãrile vãzduhului/cerurile duhului.” (cf. op. cit., „Portret defemeie” – p. 22)

De la construcþiile poetice puternicnuanþate verbal, la cele nominale cume ºi cazul de mai sus... pânã la poartamagicã a metafizicii, drumul e scurt încazul lui Zeno Ghiþulescu: „Îmi placeaceastã stare/ de fericitã lunecare/ întreviaþã ºi moarte/ între rãspântii ºispaime/ rãstingnind fiinþa/ bucuroasãde cãdere/ îmi place aceastã stare/între zero ºi infinit/ unde nimicul se con-jugã/ cu valul anonim/ peste gurile dechit/ îmi place aceastã stare/ înmuiatã-ncloroform/ arome scânteieridesfãºurând/ materia din minepetrecând/ parcã niciodatã n-ar ajunge/la graniþa de gheaþã.” (op. cit. p. 90)sau: „Vocea celestã îi destãinuie/marele secret misiunea de-a reteza/nelegiuirea lumii./ În al nouãlea cer/însoþit de-un arhanghel/ pe care alþii

n-aveau cum sã-l vadã/ iluminatul fãrãezitãri/ ºi-a scos inima din piept/ a pus-ope tavã pentru a fi oricând preschim-batã/ explozibil sub ºenilele civilizaþieivesele./ Entitatea supremã binecuvân-tându-l/ instantaneu a devenit locuitor/al paradisului/ cu aripi lungi ºi albe princonstelaþii/ etern plutitor./ N-a vrut sãspunã nimãnui/ cã de fapt se plictiseaîn veºniciii/ de aceea din când în când/cobora privirea spre pãmânt/ ºi mut semira/ cum viaþa merge de la sineînainte/ parcã zguduitoatea-i jertfã/ ar fifost abur în vânt.” (cf. op. cit. – p.92)

Eternitatea pare smulsã cumva dinnimicnicia umanã, dialogul cu divini-tatea se realizeazã într-un modcvasiarghezian dar, cu atare decantãriale unui nou tip de modernism, în carese îmbinã polifonic diversele registreale trãirii ºi simþirii omeneºti, reuºind sãdeºtepte în cititor alte respirãri alefiinþei: „Eºti pretutindeni ºi nicãieri eºtitotul ºi nimicul/ de totdeauna în sufletulmeu în pierzãtoarea-mi/ carne/ în cân-tecul viorii solitare/ tiparniþã de doruri ºicãrãri sub ploile/ de mult cãzute/ decare nimeni nu-ºi mai aminteºte doarpoate/ îndemnurile rãdãcinilor din humacaldã/ seva presimþitei lumi/ cascadasângelui neîncãputã-n vreme/ rodul celrâvnit fãrã de seamãn.../ Temelia tem-plului de visuri ºi granit/ o cere înnoaptea mare cu lacrimi ºi cu raza/ ceavenitã din fierbinte rugã sprezãgãzuitele lumini/ parcã-mi rãspundecineva din umbrã/ cleºtarele rãnite-njocul pur aprind/ pãienjeniº de îndoieliºi spini/ presar pe ranã primãverile cevor veni/ sfânta minciunã a zilei demâine ornatã/ cu flori de mãlin/Fortãreþele fiinþei cu grijã înãlþate/ înzodii norocoase se umplu de la sine/ cumucegai ºi disperare cu zvonul depãr-tat/ al visului înveninat de ºarpeºle defum.../ ºi tu Doamne mã priveºti dinlumi/ pecetluite de mistere./ ascultcrescând întunecate goluri/ cu sângeleºi mintea osândite/ la eterna ne-mpã-care/ tu Doamne îmi trimiþi tãcereaumbrei/ curgerea neîntreruptã/ taina dedincolo de sfere.” (cf. op. cit. – p. 122-124)

Un surâs trist rãzbate vag ºi calin dedincolo de cuvinte, ca o rãstignire prinimagini poetice, consistente; acu-mulãrile de lexeme devin dulcepovarã...

Chiar ºi atunci când versul lui ZenoGhiþulescu pare mai descãrcat de con-sistenþa semanticã, el poartã în „osa-turã” crâmpeie de trãire adâncã, rãsu-ciri din interior spre negândite schemede simþire liricã, pe care ni le transmiteprin pârghii necunoscute ºi care – ciu-dat – îºi împlinesc magistral menirea:„Morman de resturi ambalaje/ vântrãnit/ în reþeaua þelului pierdut/ umedeoglinzi florescente cioburi/ pe trotuarelecu oameni de cenuºã/ râsete ºi voioºiedin alte vremi/ grilaje ruginite în tãcere//Beþivul singur trezit din frunze moarte/în stâlpul de beton sparge sticla goalã/crezând cã legea firii o va sfãrâma/ ºibarul cerului se va deschide/ cu o beþiepentru cei ce iadul/ l-au sorbit de-oviaþã.” (cf. op. cit. – p.130)

Poezie-mozaic, adunatã din atâtaexperimentatã metaforizare, lirica defaþã se adreseazã cu siguranþã celorfãrã vârstã care se nasc bãtrâni prinexperienþele spirituale ºi rãmân veºnictineri (paradoxal!) prin trãireaproaspãtã...

Carletta Elena BREBU

Graniþa dintre suflet,spirit ºi cuvânt

• Viorica Zaharia

iulie 2008 5

cronica literarã

Corpolentul roman al lui MihaiZamfir, Educaþie târzie (Bucureºti,Editura „Cartea Româneascã”, 2008), oreeditare a cãrþii apãrutã în douã vo-lume în 1998 ºi 1999, se citeºte uºor,având însã o dozã de facil, de teleno-velã. Rafinatul Alexandru ªerbantrãieºte criza tipicã a bãrbatului trecutde patruzeci de ani ºi se îndrãgosteºtede Cora, pe care o cunoaºte în iunie1990, în Piaþa Universitãþii. Plictisit demariajul convenþional de pe urmacãruia constatã cã s-a ales cu o soþieîmbãtrânitã ºi cu un bãiat, Silviu, carenu-i mai dã ascultare, acest ªerban sereinventeazã, s-ar zice, lãsându-seatras de o tânãrã atrãgãtoare ºi miste-rioasã. Ajuns director de muzeu maimult din întâmplare, dupã evenimenteledin 1989, el ignorã consecinþele uneirelaþii extraconjugale ºi se implicã într-opoveste complicatã pânã la neverosi-mil. Ingenua Cora se va dovedi pânã lafinal o femeie uºoarã/fatalã, încât egreu de spus dacã l-a iubit cu adevãratsau doar s-a folosit de el spre a-ºicreºte bãiatul din cãsãtoria cu Mihai, unactor ratat. Relaþia cunoaºte o evoluþiesinuoasã, de la delicateþea începutuluipânã la suspiciunile ºi regretele matu-rizãrii. Pe de altã parte, fostul soþ alCorei îl ºantajeazã, iar el acceptã înmod neconvingãtor sã îi plãteascãlunar o anumitã sumã. Ca sã compliceacþiunea, romancierul îl implicã pe spe-cialistul în Baroc într-o aventurã cuAlina, un soi de precursoare a EleneiUdrea, care îi cere ajutorul pentruredactarea unei teze de doctorat.Demis din funcþie, ªerban se aratãnepãsãtor ºi nu luptã spre a-ºi pãstrapostul, ceea a Corei i se pare inadmisi-bil. Plauzibil pânã la un punct scenariulepic se complicã inutil, cu fel de fel deîntâmplãri, culminând cu un final previ-zibil. Scoþând de la C.E.C. ultimeleeconomii spre a-ºi ajuta fiul sã îºicumpere un apartament în centrul capi-talei, el opreºte o parte din bani pentruCora ºi Mihãiþã, pe care îl iubeºte ca ºicum i-ar fi tatã. Ca din întâmplare esteacostat de Mihai Stângaciu ºi demaºinistul Bîgu, care îl înjunghie ºi îifurã banii. Epilogul ni-l înfãþiºeazã peªerban pe patul de spital ºi apoi acasã,îngrijit cu dragoste de Silvia ºi mãcinatde întrebãri referitoare la Cora.

Am avut, citind aceastã carte, o sen-zaþie de déjà-vu. Pe urmele lui Flaubert,Mihai Zamfir ºi-a propus sã adapteze„educaþia sentimentalã” situaþiei post-decembriste româneºti. Reeditândcumva istoria lui Emil Codreanu,Alexandru ªerban se înscrie în catego-ria indivizilor superiori, maturi, carecautã dragostea la o vârstã problema-ticã. Acestei tematici i se adaugã unapoliticã, autorul aducând în discuþiemineriadele din 1990 ºi 1991, iar indi-rect, perioada comunistã ºi eveni-mentele din decembrie 1989. S-arputea presupune cã intenþia lui MihaiZamfir n-a fost doar aceea de a scrie„un roman de dragoste liber deprejudecãþi”, ci un roman al condiþieiumane, ilustratã prin destinul luiAlexandru ªerban, individ care trãieºteo dublã revoluþie: una individualã, dinperspectiva cãreia se redescoperãcapabil de a se îndrãgosti ºi de a fifericit, ºi una colectivã, datã de anii ime-diat urmãtori cãderii comunismului.Numai cã de la intenþie la reuºitã caleae lungã, iar romanul pãcãtuieºte prinaerul de convenþional. La fiecare pas sevorbeºte despre ºtiinþa de carte a per-

sonajului, despre specializarea sa înBaroc, despre greutãþile vieþii postde-cembriste, despre scumpirea preþurilor(apar de cel puþin zece ori trimiteri la câtcostã kilul de cartofi, la ce scumpã ecarnea de porc sau la dificultãþile de a-icumpãra lui Mihãiþã prãjiturele!), desprebrutalitatea minerilor. Lucruri ade-vãrate, dar atât de jurnalistice! În tenta-tiva de a recompune epoca, autorulcade în propria-i cursã. Cora nulocuieºte nici în Berceni, nici înPantelimon (sau oriunde altundeva înBucureºti), ci în Cartierul Depãrtat,toponim care se vrea sugestiv, fiind maidegrabã simplist, artificial.

Ceea ce rezistã în acest roman este,poate în mod surprinzãtor (fiindcã nuconstituie chiar o noutate), personajulprincipal. Acest Alexandru ªerban(nume cu rezonanþã nobiliarã) ilus-treazã în egalã mãsurã un caz singular,dar ºi o situaþie general valabilã. Savantde renume, invitat la conferinþe inter-naþionale ºi sã þinã prelegeri în Quebec,el amestecã ºtiinþa de carte cu naivi-tatea, eleganþa cu modestia, simpli-tatea cu mãreþia, puterea cu dezintere-sul, preferând sã renunþe la viaþaliniºtitã (i-aº fi spus burghezã dacã ter-menul n-ar fi cãpãtat alte conotaþii) ºi sãtrãiascã la periferia bucureºteanã, încondiþii aproape mizere. Semn cã, dindragoste, e capabil sã-ºi sacrifice con-fortul ºi sã-ºi riºte cariera. Din acelaºimotiv el cunoaºte o aparentãdegradare, fiind schimbat din funcþie lamuzeu ºi ajungând sã ducã o existenþãde facturã dostoievskianã. Maiestuosuldirector se complace acum în discuþiiinutile cu vecinele din turnul insalubruîn care s-a mutat, face cumpãrãturi înpiaþa-bazar, cu muzicã orientalã care apus stãpânire pe întregul oraº, oîmpinge pe Cora spre avort, neºtiindcum sã reacþioneze când aceasta îlanunþã cã a rãmas însãrcinatã, începesã bea (el, rafinatul, trece de la vinurilepretenþioase la vodca ordinarã!) etc. Îieste dat acestui personaj sã cunoascãmãrirea ºi cãderea, adicã o experienþãcompletã de viaþã. Epilogul ni-lînfãþiºeazã, într-un limbaj cam bombas-tic, transfigurat de experienþa trãitã:„Viaþa cunoscutã se depãrteazã pemãsurã ce alta nouã se apropie de tine,timid, prin câþiva soli izolaþi, trimiºi înrecunoaºtere. N-au decât sã vinã cutoþii sã te vãd, cunoscuþii ºi necu-

noscuþii: nu ºtiu cã vor gãsi în locul tãupe cu totul altcineva, un om care-þiseamãnã ca un frate, dar care abiaacum învaþã sã descifreze lumea dinjur. Adevãratul Alexandru ªerban amurit într-o noapte, pe la sfârºitul verii,într-un cartier mãrginaº, unde probabilnu va mai cãlca niciodatã.” (p. 646)Iatã, aºadar, condensat în acest para-graf, mesajul tezist al cãrþii. Personajulnu face decât sã reitereze, la un altnivel ºi în condiþii diferite, traseul iniþia-tic al eroului din basme! Evident,mijloacele autorului sunt ºi ele altele,însã coloana vertebralã a cãrþii trimite lastructura narativã a basmului.

În tot, Educaþie târzie mi-a lãsatimpresia strãdaniei autorului de a con-strui o carte pornind de la câteva mo-dele care n-ar fi trebuit sã se vadã întext. Pe de altã parte, nici despre post-modernism nu-i vorba întrucât nu s-aintenþionat un roman construit polemicsau în rãspãr. E doar o carte în care seregãsesc influenþe diverse. MihaiZamfir nu-i lipsit de talent, însã nici nu emare prozator. El a asimilat date aleromanului din diverse epoci, însã nu esuficient. E necesar, dar nu suficient.Noroc de personajul central, Alexandruªerban, care convinge. În rest, multconvenþionalism ºi mult artificiu.Parafrazând, aº putea numi aceastãcarte un „roman târziu”, bãtrâncios, lip-sit de vigoare. Citibil, pe alocuri plãcut,dar departe de a fi un titlu de referinþã.De altfel, nu cred cã reeditarea luiacum, într-un context mai favorabilreceptãrii, îl va impune.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Un roman târziu

Joi, 29 mai 2008, ora 16,00 a avut loc premiera liceeniloroneºteni la a doua ediþie a Concursului literar „Perspective”,sponsorizat de Societatea Comercialã „Nevila” (patron, dom-nul Laurenþiu Neghinã).

Fiind vreme frumoasã, manifestarea s-a desfãºurat înParcul Oraºului, pe malul rîului Trotuº, peisajul minunat fiindun loc al deselor manifestãri ale Cenaclului „Zburãtorul”(pînã în toamna anului 2005): ºezãtori literare sau chiarºedinþe de lucru, în mijlocul naturii (spre sfîrºitul anului ºcolarºi începutul toamnei).

Creaþiile concurenþilor au fost jurizate, ca ºi la prima ediþie,de Gheorghe Izbãºescu, membru al U. S. R.

S-au decernat urmãtoarele premii:

Secþiunnea Poezie

Marele Premiu: Gheorghe Chiriac, cl.a. XI-a, ColegiulNaþional „Gr. Moisil”;

Premiul I: Valeriu Andriºcã, cl. a IX-a, C.N. „Gr. Moisil”;ªtefan Tuipco, cl. a XI-a, C. N. „Gr. Moisil”;

Premiul II: Diana Basoc, cl. a XI-a, C.N. „D. Cantemir”;Silviu Popa, cl. a XII-a C.N. „Gr. Moisil”.

Premiul III: Teodor Chelmuº, cl.a X-a, C.N. „D. Cantemir”.Menþiunea I: Elena Chiticaru cl.a XII-a, C.N. „D.

Cantemir”;

Menþiunea II: Laura-ªtefania Ciobanu, cl. a X-a, C.N. „D.Cantemir”; Diana Cojocaru, cl. a IX-a, C.N. „Gr. Moisil”;

Menþiunea III: Demeter István, cl. a XI-a, Colegiul Tehnic„Gh. Asachi”

Secþiunnea Prrozã

Marele Premiu: George Chiriac, cl.a XI-a, C.N. „Gr.Moisil”.

Premiul I: Diana Basoc, cl. a XI-a, C.N. „D. Cantemir”;Alina Boghiu, cl. a X-a, C.N. „D. Cantemir”.

Premiul II: Ina-Alice Dãnilã, cl.a X-a, C.N. „D. Cantemir”;Alina-Raluca Meºterca, cl. a X-a, C.N. „D. Cantemir”.

Premiul III: Alexandru Gãman, cl. a X-a, C.N. „D.Cantemir”; Iuliana Igã, cl. a IX-a, C.N. „D. Cantemir”.

Menþiunea I: Costina Dobre, cl. a X-a, C.N. „D. Cantemir”Menþiunea II: Roxana- Elena Cociaº, cl. a IX-a, C.T.

„Petru Poni”.Pentru ediþia a III-a a acestui concurs, liceenii oneºteni vor

depune manuscrisele (cu 5 poezii ºi 1-2 lucrãri în prozã, pînãla 10 pg. Fiecare) la direcþia colegiilor în care învaþã, pînã înultima zi a lunii aprilie 2009. Iar fectivitatea de premiere alaureaþilor va avea loc la Biblioteca municipalã „RaduRosetti” din Oneºti, la sfîrºitul lunii mai 2009, ora 16.

Gheorghe IZBêESCU

Laureaþii Concursului literar municipal „Perspective”• Ediþia a II-a, 29 mai 2008, Oneºti

Ion Vianu

Necrredinnciosul

Amintind, prin caracterul unor perso-naje, de Craii de Curtea-Veche, romanullui Ion Vianu, intitulat Necredinciosul(Bucureºti, „Cartea Româneascã”, 2008),reinventeazã mitul lui Don Juan ºi ridicãproblema dublului, explorând misterulalteregoului, fascinaþia pentru des-coperirea propriilor avataruri. De altfel, IonVianu (psihiatru, eseist, memorialist,romancier etc.) declara cã intenþia lui afost sã scrie un „roman european”.

Romanul captiveazã atât prin atmosferaoccidentalã creatã, cât ºi prin rostirealimpede, prin construcþia epicã desãvârºitãºi prin legarea coerentã a planurilor succe-sive. Tema aleasã a devenit în timp cla-sicã, noutatea pe care o insuflã Ion Vianuþinând de profunda introspecþie a perso-najelor, reuºitã în mare mãsurã ºi datoritãexperienþei psihiatrice a autorului. ªi aici,avem la fel ca în romanul lui MateiuCaragiale, trei crai, dar de data aceastatrei doar ca identitate: Daniel, naratorul,prietenul naratorului (un ziarist obscurFranz-Walter Joseph) ºi Dobrowolsky, unpsihanalist cu o carierã ratatã, anost, înlocul rolului de tãmãduitor ºi-l asumã pecel de observator, ºi care, într-un mod maimult sau mai puþin surprinzãtor, ne estedescoperit în finalul cãrþii, drept un sacer-dot al desfãtãrilor fizice, „un coribant, unpreamãritor al orgasmului”.

Dialogul lui Joseph (figura centralã acãrþii) cu Daniel, nu e altceva decât o pre-lungire a vocii interioare a acestuia, o con-tinuare a monologului povestitorului.Imixtiunile reciproce ale celor doi sunt mis-tuitoare prin intermitenþa lor. Donjuanipatologici, cei doi bãrbaþi nu sunt misogini.Femeile din viaþa lor sunt suave, fidele,tandre, prezenþa lor e o învãluire catifelatã,dispunând de un deosebit simþ de „filo-timie”, atribut gãsit de Daniel pentru a odefini pe Hélène – o fostã prostituatã, nea-grã, frumoasã, inteligentã, cu o delicatã„scoicã roz-sidefiu”. Hélène îºi va depãºilimitele superficialitãþii având puterea sãdea, la 40 de ani, sens unui vis dintinereþe, sã urmeze o facultate ºi sã devinãpsihanalistã lacanianã. De psihologie estepreocupatã ºi una din cele mai originaleiubite ale lui Joseph – Fatima, „o maro-canã misterioasã”, care nu are gingãºiacelorlalte personaje feminine, Fatima esteaprigã, pasionalã. Posedând forþa disi-mulãrii nu se lasã dominatã, dimpotrivã, eaeste cea care influenþeazã bãrbatul,folosindu-se de puterea ei de seducþie.Prin voinþa ei, Joseph ateul, chiar dacã dinunghiul lui de vedere avea sã urmeze unsimplu formalism, se „converteºte” laislamism.

Daniel e tipul bãrbatului rafinat, cu toatecã ºi el coboarã în zone ale promiscuitãþii;o face altfel faþã de celãlalt eu – Joseph.Stilurile sinuciderilor (din fericire, înambele cazuri, nereuºite) diferã esenþial –Daniel dã morþii o aurã artisticã asociind-ocu o eclipsã totalã de soare: „Eu vedeam orelaþie nu numai posibilã dar ºi spectacu-loasã: între discul negru al eclipsei ºi vio-lenþa care m-ar fi scos din viaþã. Am pictat,pe un carton negru, un soare alb. Amscris, dedesubt, tot cu cernealã albã: Înaceastã zi de varã, la ora 13 ºi 27 deminute, soarele va strãluci din nou, pentruvoi toþi, dragi prieteni.” Mai înainte, Josephfusese gãsit aproape mort, cu venele tã-iate, într-un lan de porumb. Copilãria luiJoseph s-a desfãºurat într-un mediu sor-did, pãrinþii erau abrutizaþi sufleteºte,insensibili cu cei doi copii ai lor. Când îºidescrie copilãria, Joseph foloseºte epitetul„porcin” pentru a sublinia mizeria. ªi pen-tru a induce idealul sãu de a i se aruncarâvnitele „mãrgãritare” interzise celor ce se„amestecã în troacã”. Nu întâmplãtor sin-gurele reacþii ale lui Dobrowolsky, laspovedaniile reþinute, dar sincere ale luiJoseph, sunt niºte grohãituri. Confesiunea

pentru Joseph e un rãu necesar. Într-oscrisoare pe care i-o adreseazã lui Daniel,afirmã: „Obiceiul bate plãcerea. Te întorcila ce þi-e firesc. Iar dacã firescul este chin,revii la chin.” Copilãria lui Joseph a fostmarcatã de pãrinþi care se scãldau în pro-pria lor lentoare. Francis Bacon spunea cã„oamenii simpli altereazã înþelepciunileprofunde, iar cei rãi le falsificã.” Simpli, însensul mediocritãþii intelectuale. Obiºnuitdin familie cu o alterare a adevãratelor va-lori, dar depãºind graniþa banalitãþii ºinicidecum rãu, Joseph, în lipsa unui elancreator, se reinventeazã pe el însuºi, printrãdãri de orice naturã – infidelitate îndragoste, lepãdare de credinþã, fuga dinfaþa provocãrilor vieþii, înºelarea morþii. Dininfidelitãþi ºi trãdãri îºi extrage seva. Înacest sens, trãdarea atinge cote maximeîn momentul regizoral al „convertirii” reli-gioase. Deodatã în proprii lui ochi seaseamãnã cu Iuda Iscarioteanul pentru cãl-a trãdat pe Iisus, în care nici nu a crezutvreodatã. Lui Joseph îi era necesarãaceastã trãdare, pentru a muri - dupãsecvenþa de la moschee în care imamul îispune pe un ton arogant: „Dar sã ºtii unlucru, de acum s-a isprãvit cu Iisus, Fiul luiDumnezeu”, survine tentativa de sinu-cidere – ºi a învia iarãºi.

Daniel ºi Joseph seamãnã ºi sunt dife-riþi în anumite privinþe, aºa cum un om sepoate întâmpla sã nu fie egal cu el însuºi.Cei doi au „destine monozigote”. Dinspaima de eternitate, de viaþã sau demoarte (pânã într-un anumit punct e camacelaºi lucru), Daniel ºi Joseph aleg sã fiedonjuani ºi în cele mai mari perioade decrizã se transformã în dipsomani disperaþi,ei îºi construiesc originalitatea având dreptprincipiu discontinuitatea obþinutã facil dinimoralitate. Cei doi se sprijinã reciproc, seiubesc ºi se urãsc în acelaºi timp nudatoritã diferenþelor dintre ei, ciasemãnãrilor, amândoi se zbat între limi-tele firii lor incorigibile, aceea de a fi afe-meiaþi: „De la cãsãtorie fusesem credin-cios soþiei mele. În seara aceea, tulburat,m-am temut, ba chiar am trãit ca pe o cer-titudine faptul cã nu va trece multã vremeºi voi face ºi eu ca Joseph. Ca dublul meu.Aparþineam, ºi unul ºi altul, rasei necredin-cioºilor (subl. m.), a curvarilor, a celor ceiubeau fãrã plãcere, se apropiau de femeinumai pentru a-ºi dovedi cã erau liberi, cãnimeni nu va reuºi sã-i înlãnþuie. ªtiam demult, fãrã sã-mi fi mãrturisit, cã nimic nupoate sã schimbe firea unor astfel de bãr-baþi, pânã la sfârºit.”

Violeta SAVU

Ion Panait

Vânnttul carre se uittãpe ggeamm(innsomnnii cu hhaikku-uurri)

Mirajul lui dincolo a existat ºi va existaodatã cu fiinþa noastrã. Teritoriul, spaþiul,enigmaticul indefinit au exercitat ºi vorcontinua sã exercite o atracþie cuneputinþã de stãvilit. Pornind de la haluci-nantele lansãri spre alte tãrâmuri ºi pânãla dementa eliberare de dominanta abso-lutã a legilor materne ºi continuând celulavie primordialã – îndemnul de a afla saucel puþin a visa la dincolo s-a afirmat ca oparte inseparabilã a conºtiinþei. De aici ºimodalitãþile de formare a expresiei literareextrem de variate în nemãrginire, în con-strucþie ºi înfãþiºare.

Una dintre modalitãþi ne-o oferã IonPanait, în recentul sãu volum Vântul carese uitã pe geam (Editura „Andrew”, 2008),o strãlucitã metaforã a dominaþiei naturiiasupra spaþiului, punctat de încorsetãriomeneºti împotriva sau cu încuviinþareasa. O carte de poeme în stil japonez, tri-lingvã, ca un manifest adresat omenirii laînceput de mileniu trei. În cele 127 demicropoeme sunt atacate stãri ale simþiriidiurne, sincope sau rãtãciri ale unormomente de rãscruce, impasuri ºi

nedumeriri inexplicabile, bilanþuri, ca ºieºecuri falimentare dupã parcurgeri dedrumuri fruste, bucurii ºi deziluzii în con-vieþuiri sentimentale, ori neputinþe a unorcauzalitãþi stricte, hazardate sau lipsite denoimã.

Creatã în literatura niponã, moda haikusolicitã concentrare maximã, economieausterã de mijloace lexicale ºi o inegala-bilã putere de sugestie prin simplitateaexpresiei ca ºi a mesajului derulat. Numaiun stãpân performant al mijloacelor poe-tice, dar ºi un profund gânditor le poateataca ºi transpune literar, lucru pe care îlreuºeºte Ion Panait, care înþelege esenþahaiku, ºi cã dincolo de aceste puþinecuvinte este altceva poate (uneori sigur)mai important decât simpla desluºire rebu-sisticã. Iatã câteva texte pentru a susþineafirmaþia noastrã: toleranþa – ºiragul deperle / la gâtul iubitei. La prima lecturã, oformulare fãrã complexitate. Iubita mai eiubitã dacã toleranþa îi oferã un ºirag deperle? Nu cumva e gestul fatidic dedespãrþire, de comemorare a unor înãlþã-toare sentimente, jurãminte, crezuri? E deînþeles cã dincolo se aflã prãbuºiri,pierzanii ºi, de ce nu, florile de plumb aleunui deces irecuperabil. ªi, în continuare:în curând, liniºtea: / caravana nebunã / aresemnãrii – cum ºi în ce fel caravananebunã? Asocierea liniºtii de caravanãnebunã ºi în final de resemnare pare laprima vedere lipsitã de sens, o formulareoarecare. La prima vedere. Înainte de avorbi despre textul în întregimea lui, sã nefie permis a ne referi la începutulexprimãrii, la acea expresie simplã daraflatã la superlativul stãrii simþirii omeneºti.În curând, liniºtea, ar fi fost de ajuns sãtrezeascã sentimente, aspiraþii, aºteptãri,o neîntreruptã încredere în ceva bun,tãmãduitor, potrivit cu aspiraþiile sale. Încurând va apare soarele, va ploua, va fiprimãvarã, sunt numai câteva noþiuni din-tre cele legate de formularea amintitã. ªimai ce? În curând va fi sau se va petreceorice. Aºadar, ne-am considera naivi dacãam stãrui cã numai în haiku se mijloceºtetrecerea dincolo. Ea aparþine oricãreiforme generale de comunicare – scriere,vorbire, vedere ºi oricãror semne sau sem-nale de emisie directe sau indirecte, darcea mai puternicã formã aparþine literaturiihaiku.

Parcurgând creaþiile din Vântul care seuitã pe geam am cãutat un nod, un centru,de la care sau spre care converg ideile,imaginile, îndemnurile, mesajele autorului.Nu l-am aflat. Desigur o fi existând, apre-ciem cã nu apare la prima vedere, ni s-apãrut cã fiecare rând, fiecare construcþieeste o entitate de sine stãtãtoare ºi peansamblu, o suitã de gânduri ºi stãri aleunei mari simþiri ºi personalitãþi creatoare.Nu mai citãm, nu mai cãutãm, ar fi de-adreptul imposibil sã credem cã nimeni n-arreuºi sã afle ce este dincolo de graniþacuvintelor ºi semnelor prin care Ion Panaitîºi construieºte haiku-urile sale. Oricum arsuna în diversele limbi ale lumii, un lucrueste neîndoielnic. Cu o dozã de umanismrar întâlnitã, poetul ne dezvãluie ceea celipseºte în convenþional. Aºa încât haiku-urile aflate în vântul ce mângâie faþapãmântului ºi ajung la geamul poetului îlîndeamnã ca împreunã sã porneascã spresud, ori spre nord sau aiurea, pentru cãlumea este o minune a creatorului ºi epãcat sã nu ajungem la tainele ei, uneorimai extraordinare decât feþele oferite ve-derii zilnice.

Alexandru CUCEREANU

Dan Sandu

Herraldînn Talibannia

Când un condeier îºi grijeºte el însuºi o„antologie de autor”, aºa cum o fãptuieºteDan Sandu (la Editura „Aristarc”, Oneºti,2007) e semn cã ne aflãm în preajma unuiveritabil „testament” (era sã zic „limbã de

moarte”, când de fapt e „limbã de viaþã”...)pe care „proprietarul” îl lasã de moºtenireurmaºilor sãi! Din titlurile de pânã acum(Vãmi rãstignite, Albind de-atâteaprimãveri, Poeme la negru), dintr-orecoltã poeticeascã de cam patru decenii,„berbecul” (Dan e nãscut pe 31 martie1954) socoate cã „101 poeme” vin sã-lreprezinte (sã-l apere...) la judecata deapoi a poeþilor, dar ºi a iubitorilor depoezie, ºi sã-i rezerve un locuºor cât decât cãlduþ în panteonul liric al graiului încare s-a rostit ºi Eminescu... ªi, mãrturi-sesc, „propunerea” fermecãtorului „herald”nu e deloc lipsitã de interes! Dar de ce he-raldul se poziþioneazã drept locuitor în...Talibania?! Ce þarã va fi fiind aceasta, cepãmânt numit, vorba lui NICHITA, am uitataproape cum..., de ce Talibania ?! Cã n-ofi vorba de vreun transfer de identitate, ºinoi, amicii Sandului, n-am aflat încã?!...Din informaþii de largã circulaþie cam ºtimcine sunt „talibanii” ºi þara lor de graþie alin-tatã „Talibania”! În Talibania lui Dan Sanduse aud vorbe de ºagã precum: „salut voiosde ºmecher”, „râdem ca proºtii în þaraservitã pe tavã”, „mica turnãtorie devinejertfã patrioticã”, „la ce bun fãrã pâine pemasã”, „consens tovarãºi, consens,icoane pupate pe furiº”, „de foame sedeghizeazã în profesori”, „guduratul la noi,blacheu pe limbã” etc., etc., etc. Ei bine,puzderie de trimiteri la vremuri mai dedemult ºi mai de dincoace, când totul era,este (deh, ºi va fi!) un „drum mereu de mai,plin de perfide oglinzi” contra naturii!Mda...

Înzestrat cu un muºcãtor spirit de iro-nist, simþ al umorului mai degrabã amar,Dan Sandu are voluptatea sado-masochistã de a comunica non-sensuricare vin sã punã înþelegerea cititoruluicuminte pe moaþe... Poetul este un senti-mental ulcerat, nesfiindu-se a face ºipoliticã dar... neavând o anumeîndrãznealã de a fi mai limpede, maitranºant în mesajele sale, îi e fricã, s-arzice, de claritate, lipsindu-i, într-un fel,„curajul opiniunii”, dar... dar… lãsând a sepricepe ce-i de priceput! Rãzvrãtit mocnit,rusticul Dan Sandu se legitimeazã în sineasa ca un glas al pãmântului strãbun, ca-nOctavian Goga, ºi cuvântã în pilde ºiparabole despre trista chestiune a omuluide la þarã, el, þãranul, sarea pãmântului,îndurând istoria ca pe un blestem al„morþilor noºtri dragi”: „N-avem bãrãgane,cãrãm cruci de sânge – fiare de arat gor-gane, pe poteci din lemne, cu pustiu delacrimi ne târâm prin semne”!

Dan Sandu resimte acut ingrata plasarea condiþiei de poet „într-o lume a minciunii”ºi, în consecinþã, toatã aceastã carte a lui(testamentarã!) seamãnã a manifest pen-tru sãnãtatea unui pãmânt atins de grelemaladii existenþiale (probabil nevindeca-bile!). Ins în fond trist, poetul se tâlcuieºteîntr-o pãsãreascã pe muche de cuþit,aluziv, nelimpede (voit nelimpede!) înstrãvezii ºarade, discurs liric fracturat, însintagme memorabile de înþeles care maimult cugetã decât glãsuieºte... Dan Sanduse simte „exclus”, într-o societate în starede orice netrebnicie (societatea!) încât el,poetul, ne previne, spre a nu ne fi demirare cã ei, „purtãtorii de cântec”, arputea fi autori nu doar de oarecari cãrþi de„versuri de plus”, dar ºi de „poeme per-verse mafiote”, da, da, „poeme gâtuite decenzurã”, „poeme ca un comerþ cu îngeri”,„poeme pe credit, poeme la negru”...Dezolantã, neliniºtitoare perspectivã, deunde ºi exclamaþia finalã: „Trageþiobloanele, prieteni, a lor e minciuna”! Acui?! Vã las sã ghiciþi ori sã deduceþi...

Calistrat COSTIN

autori ºi cãrþi

iulie 20086

Mihai Buznea

Reggalulcu litterre

Au trecut câteva luni bune de când aapãrut cartea ziaristului Mihai Buznea,Regalul cu litere. O carte interesantã,bine scrisã, utilã. Iar dacã istoricul ºi critic-ul literar Constantin Cãlin o considerã un„Veritabil reper al presei bãcãuane” (...) ºicrede cã el „va ilustra fãrã dubii o paginãsingularã, importantã, în peisajul jurnalis-ticii din aceastã parte de þarã” („Din respectfaþã de viaþã” – „Ziarul de Bacãu”, decem-brie 2006), atunci nu încape nici o îndoialãcã avem de-a face (dacã s-ar mai îndoicineva) cu un jurnalist de clasã ºi cu oscriere pe mãsurã. Aº adãuga, dupã lec-tura ei, cã vorbim acum de o scriere culargi ºi deosebite ecouri.

Avem în faþã un autoportret inspirat alziaristului, care ne plimbã prin anii (ºi nunumai ai sãi) de jurnalisticã – tumultoºi,fascinanþi, grei, dramatici, dar ºi plini desatisfacþii. Totodatã, avem în faþã ºi ointeresantã descriere a unor aspecte alesocietãþii în mijlocul cãreia Mihai Buzneaºi-a exercitat profesiunea. Este o parte dinlumea Bacãului, a oraºelor ºi satelor sale.Putem afla „temperatura” timpului,moravuri, nãravuri, contexte... Suntdescrise vremuri în care presa avea un rolcu adevãrat important, un cuvânt greu despus, cu toate vicisitudinile ce-i frânaudeschiderea ºi entuziasmul. (Eu iau în dis-cuþie doar perioada desfãºuratã de autor laziare din Bacãu, dar cartea are în vedere ºio primã experienþã de gazetãriemoineºteanã, precum ºi o alta de presãelectronicã). Este relevantã, de asemenea,dualitatea ziarului – ºi am în vedere faptulcã existau aici, la Bacãu, jurnaliºti de cali-tate – când materialele „juste”, „pe linie”,care produceau cel puþin alergie cititorului,apãreau alãturi de articole, reportaje, cari-caturi, note sau foiletoane atractive, cusubstanþã umanã viabilã, percutante, cu„clenci”, care fãceau ca ziarul sã fie cãutat,citit, apreciat. Ziarul acesta avea un tirajmediu de 100.000-120.000 de exemplare.Zilnic! Iar cartea pe care o supun discuþieiacum, aºa cum observã Dan Perºa, în cal-itate de cronicar literar, are ºi meritul cã„judecã o epocã în propriul ei context”,adicã din interiorul ei.

Cinci decenii de gazetãrie nu-s decolea! Iar cartea lui Buznea, deloc monoto-nã, coloratã, caldã, cu har ºi miez, neaduce în faþã o neconvenþionalã istorie apresei bãcãuane, fragmentarã desigur, darcare relevã în prim-plan viaþa ziaruluiregional ºi judeþean, cu frãmântãri, cu real-izãri autentice, dar ºi cu spasme politice ºide conºtiinþã, rãsturnãri de situaþii, curajul– în cele mai critice ºi fierbinþi momente aleistoriei româneºti din deceniile anterioare –de a întoarce armele împotriva unui regimºi a unei dictaturi, cu mari riscuri personaledin partea jurnaliºtilor respectivi...

Subiectiv cum sunt, vreau sã subliniezun pasaj care, de ce sã n-o spun, mi-amers la inimã: „Colectiv frumos (...) –noteazã M. B., despre cel al ziarului la caream lucrat ºi eu o tinereþe ºi ceva. Puþinerãutãþi ºi multã afecþiune colegialã.(...)Orgoliile apãreau [dar] se manifestau doarpe plan profesional: care sã aducã subiec-tul cel mai „fierbinte”; cum sã-l scrie maiatractiv. Interesaþi de binele celuilalt nudoar prin atitudini ºi declaraþii de com-plezenþã, ci implicându-ne afectiv ºi efec-tiv. Toate acestea ne induceau sentimentulde forþã (s. m.) venitã din încrederea reci-procã”.

De aici, de la aceastã forþã (care era nunumai un „sentiment”, ci o realitate foartepalpabilã, directã ºi imediatã) pe care o

aveam noi ziariºtii, forþã venitã din contex-tul în care trãiam, dar ºi pe care-l for-masem, ca ºi din acea solidaritate profe-sionalã de care vorbeºte autorul cãrþii, vineu astãzi ºi-mi exprim perplexitatea: a tre-cut destul timp de la apariþia unui autenticdocument, pe cât cu caracter istoric, pe-atât de actual. Mã refer, desigur, la cartealui Mihai Buznea. ªi asta – tocmai în zilelenoastre, când ziariºtii sunt atacaþi de cãtreNeica Nimeni, de cãtre hoþi ºi impostori, decãtre cine vrei ºi nu vrei! Iar noi? Noipresãrãm tãcere peste un bun prilej de ane sublinia tãria, demnitatea, superiori-tatea. Câtã dreptate are Constantin Cãlincând, în „Defaimarea ziariºtilor” dinadmirabila sa carte recentã, intitulatãGustul vieþii, observã cã „ofensele ºiinsultele ce li se aduc” (jurnaliºtilor – n.n.)„sunt mai multe decât laudele”. Sãrecunoaºtem, meseria noastrã esteparºivã, dar minunatã. Ea nu e o slujbã, cio vocaþie. În favoarea binelui, adevãrului ºicinstei. Noi, jurnaliºtii, suntem uneori denu-miþi „câinii de pazã ai democraþiei”. Este oformã de simpatie durã, dar adevãratã ºimeritatã. În fond, cu litera ºi computerulavem o putere imensã. Noi suntem „opiniapublicã”, ecoul ei, moderatorul ei. Lumeacrede în noi, iar noi slujim dreptatea ei.Putem face multe. Putem schimba stãri delucruri! Dar trebuie sã ne implicãm, vorbalui Buznea: „afectiv ºi efectiv”. ªi nu o datã,de douã sau de nouã ori, ci de un miliardde ori, cel puþin! Tãcerea ziariºtilor referi-toare la Regalul cu litere îmi sugereazã ooarecare indiferenþã din partea unora din-tre mai tinerii mei colegi de breaslã dinBacãu. Poate e vorba ºi de un fel de uitarede sine... Sã fie ºi aroganþã?

ªtiu cã autorul acestei cãrþi a dãruitfiecare redacþii de ziar bãcãuan câte unexemplar. Am urmãrit presa localã. Cum ofac nu de azi, ci de ieri. Nimic. Liniºte.Nevãzut, necunoscut! Mucles! Noi avemlucruri mai importante de fãcut! Dar mã-ntreb dacã solidaritatea de breaslã, impli-carea în unele tradiþii ale locului în caretrãim, simþim, sperãm nu-s cel puþin la felde importante?! Cunoaºterea trecutuluiapropiat, învãþarea lui, meditaþia mai aten-tã asupra lui, chiar ºi preluarea unui spiritpozitiv al clipei devenitã istorie – nu ar tre-bui sã facã parte din arsenalul nostru?!

Referindu-mã mai ales la ziariºti, laredactorii-ºefi ºi adjuncþii lor, la secretariide redacþie ai publicaþiilor actualebãcãuane, doresc sã-i incit. Ziarele lor tre-buie sã-ºi spunã pãrerea! Avem în faþã ocarte care se adreseazã, în egalã mãsurãjurnaliºtilor, ca ºi oricãrui cititor. De fapt,este vorba de viaþã, de moralã, de oameniºi suflet. E drept, vorbim de o lumeaproape dispãrutã. Se pare însã cã uniiprivesc doar în prezent. Este cert, totuºi, cãunde nu-i trecut nu-i nici prezent. ªi-atunci,cum sã mai vorbim de viitor ? Iar a nu vorbide viitor înseamnã a nega însãºi fiinþa uneiþãri. Mã îngrozesc sã gândesc mai departe.ªi totul porneºte de la indiferenþã ºi uitarede sine. Tare aº vrea sã mã înºel!

Roni CÃCIULARU

Miluþã Th. Bortã

Trraggedia connttemmpo-rrannã a Rommânniei((EEsseeuurrii ddee ffiilloossooffiiee ssoocciiaallãã))

De mult nu mi-a mai fost dat sã citesc(de fapt, nici nu-mi amintesc, în acestmoment, sã fi citit aºa ceva) o carte al cãreiscop, a cãrei scriiturã ºi al cãrei concept sãfie în aºa mãsurã compromise, cum estecazul lucrãrii lui Miluþã Th. Bortã, Tragediacontemporanã a României (Bacãu,

Editura „Vicovia”, 2007). O carte gânditã cao rãzbunare, dar o rãzbunare ratatã, nejus-tificatã, dacã ne gândim la trecutul „glorios”al „doctorului în ºtiinþe” Bortã.

Totul începe cu un elogiu adus filosofiei(„în loc de introducere”), în care abundenþafragmentelor din diverºi filosofi încearcã oameþire rapidã a cititorului. Colajul decitate, în care este înecatã introducereavolumului de faþã, suferã din loc în loc decâte o rupturã, datã de intervenþiile nein-spirate ale autorului. Iatã câteva exempleedificatoare: „Filosofia, acest strat valoricdã omului echilibru, tocmai pentru cã, cutoate îngrãdirile realitãþii...” (p. 11) sau„omul de ºtiinþã lipsit de orizont ºi spiritfilosofic, rãmâne vrând nevrând prizonierullimitelor care i le oferã domeniul sãu decercetãri” (p. 13). Dincolo de inexactitateaafirmaþiei, flagrante sunt greºelile gramati-cale; se vede treaba cã nu ar fi stricat ºi unelogiu al limbii române, cu spicuiri dincãrþile de gramaticã. Dar ce mai putem zicede muzicalitatea ºi profunzimea urmãtoareifraze: „...se poate spune cã, cu cât seadânceºte specializarea, cu atât mai multse resimte nevoia unei perspective aîntregului.” (p. 14)?

Dupã introducerea cu pricina, domnulBortã se dezlãnþuie, deºi mai bine nu ar fifãcut-o, pentru cã, dezlãnþuindu-se, seîmprãºtie în diatribe sterile, distrugândpânã ºi ultimul sâmbure de interes pe carel-ar fi putut avea cineva faþã de aceastãlucrare. De aici ºi pânã în final, totul semenþine într-un atac furibund, care pleacãde la personalitãþi istorice ºi regimuri demult apuse, ajungând pânã la formeactuale de guvernãmânt ºi oameni ai cul-turii contemporane.

Aºa-zisele eseuri de filosofie socialã alelui M. Th. Bortã sunt strãbãtute, de la uncapãt la altul, de prezenþe înnegurate careau pustiit ºi continuã sã pustiascã pãmân-tul. Totul este întunecat, în viziunea sa, cuexcepþia acestui Eldorado balcanic care afost sistemul socialist-comunist; în rest,satyrii monarhici ºi capitalistele fiinþe-yahoo par sã fi luat în copitele lor cãpreºtitoate valorile ºi speranþele noastre. Avemîn faþã un discurs al cãrui scop (fie el ºiunul al revãrsãrilor cu caracter strict per-sonal) este ratat în întregime, întrucâtideile promovate aici se macinã, din interi-or înspre exterior, pânã se ajunge la obanalã coajã, cu pretenþii de filosofiesocialã.

Ovidiu CAPÃTÃ

Vasile Ghica

Nasc ººi la Tecucioammenni

Dând curs propriei gândiri aforistice(Ne strãduim din rãsputeri sã lãsãmurme eterne pe zãpada vremii), scriitorulVasile Ghica revine în atenþia cititorilor,de data aceasta cu o lucrare de sintezã,consacratã oamenilor de seamã din þinu-tul Tecuciului.

Nasc ºi la Tecuci oameni (EdituraPIM, Iaºi, 2008) e, cum însuºi îldefineºte, un „mic dicþionar enciclope-dic”, însumând 330 pagini dense deinformaþii despre cei ce, de-a lungulveacurilor, au dus faima acestormeleaguri, fie cã s-au ivit aici, cã au fostîn trecere sau cã ºi-au gãsit, ca sã adap-tãm o zicalã a locului, Tecuciul.

„Recoltând” peste 60 la sutã din infor-maþii direct de la interlocutori, bibliografultecucenilor ajunge la concluzia cã într-oasemenea lucrare „nu încap exegeze”,aºa cã nu ºi-a „aglomerat lucrarea cuprea multã bibliografie”, indicând la final

doar o bibliografie generalã ºi inserândîn cadrul fiºelor consacrate celor peste400 de personalitãþi câteva referinþeselective, începând cu dicþionarele încare acestea au fost deja incluse ºisfârºind cu publicaþiile on line, semn cã eracordat la noutãþile din lumea virtualã.

În pofida aparent numeroaselor sursecitate, volumul conþine, din pãcate, ºidestule lacune, legate mai ales de datelede naºtere ºi de localizare, multe dinsemnele de întrebare folosite de autorputând fi evitate dacã acesta era cevamai insistent ºi apela nu la una, ci la maimulte baze de date. Consultând maiatent enciclopedia liberã Wikipedia, pecare o indicã la bibliografia generalã, ar fiaflat, de pildã, cã inginerul silvic IonPopescu-Zeletin (ºi nu Popescu Zeletin,cum îl transcrie!) a murit la Bucureºti, pe20 mai 1974, iar poetul Mihail Axinte s-astins la 26 aprilie 1969. Ar mai fi aflat cãactorul Ion Dichiseanu a vãzut luminazilei la Adjud ºi nu în judeþul Vrancea, cãBoziani (Bozieni) e localitate în judeþulNeamþ ºi nu în Bacãu º.a.m.d. Tot înaceastã zonã, mai firesc ar fi fost ca sãse indice ºi actuala delimitaregeograficã, pentru cã avem îndoieli cãtoatã lumea ºtie care au fost localitãþileaparþinãtoare dispãrutului judeþ Tecuci ºicãrui judeþ aparþin ele astãzi. Iar înaceastã privinþã ni se pare chiar suspec-tã înregimentarea comunei bãcãuaneDofteana la Tecuci, însã cum nu am avutla îndemânã o hartã adecvatã, îi dãmdeocamdatã crezare autorului.

Respectându-i opinia, constatãm cãîntre personalitãþile tecucene figureazãdestui bãcãuani, începând cu scriitorulSergiu Adam, care deschide, de altfel,paginile dicþionarului, ºi sfârºind cu filo-zoful ªtefan Zeletin, cel ce încheie nudoar acest amplu arc peste timp, ci ºicartea. Lor li se alãturã scriitoriiGeorgeta Mircea Cancicov, GheorgheCaragaþã, Vladimir Corbasca (m. 1 ia-nuarie 1978, la Bucureºti), Ion I.Croitoru, Ioan Florea Zeletin, NicolaeMihai, Marin Moscu, ªtefan Munteanu,I.D. Muºat, Costache Negri, ConstantinOpriºan ºi C.D. Zeletin, artiºtii plasticiGeorge Apostu, Ion Berendea, IoanBotez, Mariana Creþu-Medeleni, DanMateescu, Patriciu Mateescu, CarmenPoenaru ºi Gheorghe Sprinþeroiu, muzi-cienii Eugen Bertea ºi Nicolae N.Brãescu, actriþa Sorana Þopa, oameniide ºtiinþã Vasile Bertea, Alexandru N.Brãescu, Miltiade Filipescu, ScarlatLonghin, Vasile Pârvan, Ion PopescuZeletin, Viorica Puºcaºu, ªtefan Zeletin,cercetãtori ºi specialiºti precum OctavianBuhociu, Ion Corodeanu, Ghiorghi A.Gavrilescu, Dumitru V. Marin,ªtefanache Spulber, Grigore Tabacaru,ªtefan Tomozei ºi Nicolae Þughel.

Aidoma lor, de spaþiul tecucean ºi-aulegat destinele personalitãþi „de prim-rang” sau mai mãrunte din Bucureºti, dinjudeþele Alba, Botoºani, Brãila, Buzãu,Caraº-Severin, Cluj, Constanþa, Dolj,Iaºi, Galaþi, Ilfov, Maramureº, Neamþ,Olt, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui,Vrancea, dar ºi din Bulgaria, Israel, Italia,Republica Moldova sau Rusia, cãroraVasile Ghica le consemneazã activitateaºi opera, spre folosul celor interesaþi.

O carte de pionierat pentru aceastãparte de þarã, a cãrei zestre meritã încontinuare a fi tezaurizatã ºi exploratã,pentru cã aºa cum e unanim cunoscut,vom rãmâne în istorie doar prin valorileivite din lujerul de crin al neamului.

Cornel GALBEN

iulie 2008

autori ºi cãrþi

7

frrunnzzarrîntre douã nunþiveºnic cãlãtor,Dumnezeu mã strigã,vieþii-i sunt dator...soarele mã-ngânã,verdele-i târziu,brusc, se face searã...de pustiu nu ºtiu!mi se-aratã luna,întrebarea-mi scapã,cercul nu mã strânge...verdele… m-aºteaptã…

ggusttarr se rãzvrãtesc salcâmii mânaþi de biciul toamneicu vara-n zaruri oarbepierd ºansa la un norcuptorul rumeneºteîncins de ochiul veriiîn spuzã iarna toarce…

schimbarea-i un … decor?

juannrãsfoiesc...pe unele coapse pot citiun vers, un haiku,pe altele... romane sau...chiar biblioteci.

pierdut de cuvinte,între douã erate,scriu cronici literare...

zzãlogg femeie cu salbã de pruncipeste sâninu plânge...culoarea ochilor s-o speli...lasã-þi gândul zãlogvamã la norocdeschide braþele larg...larg....a zbor ºi înãlþare

þigganncae toatã un zâmbet de gânduri pierdutepe-ntideri cuprinse cu mintea.la pas, evantaiestârnesc mici voluteºi florile-noatãpierdute prin cute,culori dau nãvalã,acoperã neaua,se-ngânã pe glezne,o-ncing pe tãcuteºi-n salbele grele-istrãluce ei steaua.

cuvinntte ººi mmaci din macicuvinte noi îmi facpe ºoldurispuse sã drapez...cutele clipeile voi prinde în dreptul inimiicu un poem perlat

vãpaiae varã sub tei…iubirea se-nfruptã din maci,mirii iertãrii se-nchid încercuri concentrice,iar cerul…nu mai gãseºte nori pentruvãpaie

iulie 2008

poesis

8

C. D. ZELETIN

SilviaMilerNouã tânguire

dupã dativAcum câþiva ani, într-o tânguire dupã dativ, vorbeam de jalea subtilã

care mã învãluie atunci când mã gândesc la sãrãcirea mijloacelor expre-sive ale limbii prin folosirea tot mai rarã a dativului. Vedeam în acest altreilea caz al declinãrii substantivelor un însemn al nobleþei ºi o mireasmãrãzbãtând slãbitã din vechimile lui Ion Neculce ºi încã mai dinainte, filtratãprin pâsla prisosirilor limbii.

La o analizã finalã a impresiei, se observã cã dativul posedã un discretspirit al lapidaritãþii, introducând în frazã schiþa unei contrageri, fie ºi numaiprin pierderea prepoziþiei care-l deosebeºte de genitiv. Acesta din urmãsporeºte infinitezimal fãrâmiþarea limbii, neputându-se formula fãrã pre-poziþie. În rugãciunile noastre, al cãror trup de umilã sonoritate s-a urzit demultã vreme, dativul restabileºte demnitatea smereniei:

-Iartã-ne, Doamne, cã am greºit Þie !Prea încãrcatã de viaþa graiului, omenirea intrã în crize de simplism ºi

leapãdã, unul dupã altul, sunetele nobleþilor din veac. Nu-i mai sunt de tre-buinþã. Limba îºi strãvede, pe semne, undeva moartea, oricât îi bate pedeasupra aripa de acvilã a exortaþiei lui Coºbuc, întru apãrarea graiuluiromânesc de stingere ori furt: Fie-a voastrã-ntreaga þarã / ªi de cereþi vãmai dãm,/ Numai daþi-ne voi graiul/ Neamului... Dar oare dacii nu-ºi vor fipierdut ei limba ?! Celþii, etruscii?!... Dativul ar fi un semn premonitoriu alintrãrii în extincþie a limbii. Nu întâmplãtor Arghezi, geniu al subconºtientu-lui, statornicea un rafinat acord între anotimpul toamnei, dativ ºi moarte:

Niciodatã toamna nu fu mai frumoasãSufletului nostru bucuros de moarte...(Niciodatã toamna...)Nãdejdea salvãrii dativului stã, înainte de toate, în vorbirea popularã,

ale cãrei rãdãcini pãtrund în adânc pânã la pânzele freatice ale nevoii deformulare gnomicã ºi de exprimare frumoasã. Sãtulul nu crede flãmându-lui, dat dracului, stai locului etc., sau îndemnul lui moº Dragomir Turcu dinUlmul de Brãila cãtre feciorii lui cãrora nu le prea ierta puþina odihnã: - Daþi-itrupul muncii!, toate reprezintã un fel de cofraje în tiparul cãrora a fost tur-nat betonul inebranlabil al construcþiei de limbã, cãreia dativul îi conferã fra-panþã.

Analectele academiilor socotesc dativul propriu limbilor intrate în declin,printre care se aflã ºi dulcea limbã româneascã. E un motiv de tânguire înplus. Contemplãm viul de azi întrezãrind mortul de mâine, ºi-l jeluim...Deschizând din latinul a da, dativul se dã acum pe sine morþii, îºi trãieºtemarea lui atribuire. Într-o viaþã anterioarã, în sanscritã, coborâse din rãdãci-na da, care însemna pur ºi simplu a da, indicativul prezent eu dau spunân-du-se dadámi, leit imperativul românesc de astãzi dã-mi... Strãmoaºa limbãsanscritã, idiom pur de care Eminescu îºi atârna reveriile lui lexicale, separe cã a fost cea dintâi limbã intratã în declin. Nirvana spre care a evolu-at acest grai ar fi azi perfectã dacã la descendenþii lui, printre care ºi graiulnostru, dativul n-ar arãta zvâcniri premortuare, deoarece îl vedem tot maimult substituit cu linearitatea genetivului. În 1883, an de apogeu al matu-ritãþii lui lirice, Eminescu îºi începea ºi îºi sfârºea tulburãtoarea poezie S-adus amorul cu dative de mare putere a seducþiei:

S-a dus amorul, un amicSupus amândurora...*ªi poate nici cã este locPe-o lume de mizeriiPentr-un atât de sfânt norocStrãbãtãtor durerii !ªt. O Iosif ne mângâia auzul cel din adânc, în unul din Cântecele sale,

cu un dativ serafic:Noapte, noapte, iar mã laºiSingur pe cãrãri pustii,Pãrãsit aceleiaºiPalide melancolii...La rândul lui, Ion Barbu a cedat fascinaþiei dativului. În Joc secund scrie:Cimpoiul veºted luncii...vers care, într-o redactare anterioarã, era lipsit de dativ:Cimpoiul trist în luncã.Nu e singurul caz din lirica noastrã când, în cursul trecerii prin mai multe

variante, accesul la dativ echivaleazã cu accesul la o treaptã superioarã.În sonetul Piramidã, ultima poezie a lui Radu Gyr, scrisã cu cinci zile

înainte de moarte, întâlnim un surprinzãtor decasilab, în care dativulpriveºte o abstracþie fundamentalã:

...eu dorm adânc, acestei lumi absent...Ascultam într-o bisericã din Capitalã predica într-una din serile

Sãptãmânii Mari, când, deodatã, preotul a formulat spontan ºi inspirat unsinonim rar al lui Sieºi. Am vibrat de bucurie, deºi dativul rememoramomentul tragediei supreme când, pe Golgota, stãtea sã se abatãcutremurul ºi sã vinã ceasul tânguirilor. Rãstignit, Mântuitorul a cerut sãbea. Ostaºii i-au urcat pe o nuia de isop un burete îmbibat cu oþet ºi I l-auapropiat de buze. Dupã ce a gustat, Iisus a grãit Luiºi:

-Isprãvitu-s-a !A grãit Luiºi, dupã care, plecând capul, ªi-a dat duhul.-Luiºi !...În jalea acelei denii venea, dupã douã mii de ani, ºi limba românã sã

I se alãture, cu tânguirea satisfãcutã a singularului dativ... • Viorica Zaharia

iulie 2008 9

Crruzzimmea-þþi fulggerrapottecile verrii

Mare implacabilã Ocrotit de lipsa ei de milã ºi iubireUmilit de indiferenþa ei la orice rugãciune Viaþa fãrãcuvinte ºi suava ei respiraþie faþã de care te simþi so-lidar Pe aripi invizibile vine fericirea când nu-i decâtun fior al fraternitãþii cu tot ce e viu Sã fii un stol devrãbii în zbor e una Sã þopãi cu ele pe plajã în jurulunei felii de pepene e alta Intim cu ceea ce nu se vapreface (niciodatã) într-o religie

Totul în tine ar trebui sã fie jale cu tunete fulgere ºiploaie torenþialã ori de câte ori în spaþiul inimii cevase împlineºte murind Te rãsfeþi ºi te risipeºti cufiecare picãturã de ploaie Atingi cu buriceledegetelor ploii ºi tot cu ele îl sãruþi pe fiecare Dupão zi ploioasã te culci ºi zaci bolnav de bucuria atâtorsãrutãri Trecutul tãu se pierde fericit în trecutul mãrii.La hypogeul durabil al nopþii – o plecãciune plinã detandreþe ºi cruzime.

Nimic nu te-a-mpedicat sã te-nstrãinezi de mândriacelei care te-a purtat în pântec ªi dacã ai fi drept (ºiar fi posibil) ar trebui sã-i ceri sã-ºi revizuiascã douãdin gesturile ei binevoitoare faþã de copilul care aifost: Sã-l lase la primii lui paºi pe plajã sã se ridicesingur în picioare când e tãvãlit de valuri ªi apoi înprimele lui zile de ºcoalã sã renunþe sã-i þinã mânape condei pentru a-l învãþa sã scrie corect

Ce cauþi tu nu se aflã nicãieri Nici în inima ta Uneori tesimþi ca un scotocitor prin gunoaiele urbei Agãþat de-osacoºã te strecori printre pubelele strident coloratecot la cot cu ceilalþi jerpeliþi care îºi vârfuiesc sacii custicle din plastic singura lor sursã de câºtig Afinitatetu eºti izvorul celei mai adânci bucurii

Mereu cu ochii la ceas se pare cã poþi renunþa la datasperanþei Oaspete sau prizonier al unei lumi undetandreþea nu are sens ºi cruzimea e lege Dincolo demuzica tãcutã a oaselor celei care te-a nãscut Aici –de-a lungul falezei în trepte – te poþi consola faþã detot ce-ai pierdut în lumea verbului

În dragoste eºti un extremist care ignorã tainele celemai adânci ale vieþii Începi sã comunici abia din clipacând nu mai exiºti Sentinþã banalã fiindcã bietelecuvinte nu mai descoperã nimic de când cruzimea îþie cãlãuzã Monarhia ei atotºtiutoare te þine departede strãlucirea pulpelor îmbietoare ale dimineþii

Timmpul rresttittuirriiUneori taci cu Marea despre o întâmplare din pricina

cãreia simþi cã începi sã orbeºti ÎntîmplareTensiunea ei Întâmplare Emoþia ei Nu unei întâm-plãri frumoase e sortit poetul Ci unei întâmplãri careîl smulge cãtre ea c-o stranie ferocitate

Pe sub înalta poartã a clipei trece un drum circularTotul se repetã! Fãrã nici o semnificaþie De aceeaIstoria de care facem atâta caz în absolut nu are nicio valoare Orice istoric nu-i decât un psihopomp ocãlãuzã în lumea umbrelor ªi „pãmântul moral” esterotund κi are antipozii sãi Ca ºi Marea fãrã moralãEterna reîntoarcere? Credinþa în fiecare clipã liberãsau neliberã care e demnã de a se reîntoarce? Ce epoezia? dacã nu o formã a acestei reîntoarceri?

ªi tu eºti tu cînd nu mai eºti tu Decât atât câtporunceºte aceastã întâmplare care te smulge cãtreea spre slava ei necruþãtoare Tragic chipul acesteiîntâmplãri A întâmplãrilor Cînd e de privit prin lentilaenormã a unei lacrimi pulsînd continuu

Cînd e ca ºi cum þi-ai pierde auzul ºi norii ºi continen-tele þi-ar curge din mîini ca niºte fructe triste ªi chi-

pul poetului îi seamãnã esenþial Obraz triunghiularciudat... figurã pentru prora vapoarelor pirat

Un chip sortit sã traverseze primul o întâmplare Undeleei Sã schimbe în ranã retina celor dimprejur Liniiasimetrice îl ridicã în prelungirea hazardului pesteun teritoriu în miºcare Spre a justifica nestatorniciaOrice rostogolire în gol a speranþei

Spre a-þi face mai suportabilã captivitatea timpului Sprea te deprinde cu luciditatea ºi exactitatea de ghilot-inã verde a Mãrii Restituirea – o întâmplare înabsenþa întâmplãrii Cînd printre ruinele saugrãmezile de întuneric din interiorul tãcerii contemplicupola fragilã ºi albã a evenimentului

Fantoma lui Cînd se adunã în grabã din detalii pentru ada un sens aventurii singurãtãþii E un timp – care eºi el o întâmplare A întâmplãrilor Dar ºi a culorilor ªiasta întrucît e legat de luminã ºi viteza ei magicã

Când e vãzut prin prizma unei întâmplãri care îldescompune în culori mustind de semnificaþii Untimp al aceloraºi ºi niciodatã aceleaºi culori aleemoþiei E o întâmplare care se petrece într-un spaþiual iluziei Un timp care imagineazã întâmplarea Elmarele pictor solemn Poetul o re-imagineazã ªi nuºtim cît adaugã ºi cît risipeºte în încercarea lui de a-ismulge cumplitul mister care provocînd cele maistranii anamorfoze traverseazã lucrurile

Fãrrã scammattorriile dopamminnei

Marea se învredniceºte ºi singurã sã îþi sporeascãfoamea de dragoste când încã imatur ºi întristat –fugit de-acasã – cobori de pe culmea falezei Aluneciprintre tufe de scai ºi mierea ursului ºi deºeuri bân-tuite de-o fosforescenþã caleidoscopicã Însoþit –fiecare cu grijile lui – de un maidanez ieºit teafãrdintr-o bãltoacã de motorinã ºi de un pui depescãruº c-o aripã ruptã care calcã solemn parcãsfidîndu-ºi infirmitatea

Te opreºti în dreptul unei mlãdiþe de salcâm ºi-opriveºti pismuindu-i atât de mult liniºtea înrouratã încare descifrezi fatalitatea ºi libertatea lumii încât îþidoreºti sã-i iei locul Ceea ce într-un anumit sens seºi întâmplã Dar începi sã te laºi rãstãlmãcit de între-bãrile unei stafii a copilãriei pânã nu mai ºtii cine eºti

Ce se întâmplã cu Marele Subiect Exterior CeresculTâlhar? Ce se întâmplã cu Marele Pândar al eu-luitãu cel mai adânc? În postul mare ca hranãîndestulãtoare te poþi îndopa metodic pe îndelete cuoasele ºi carnea putredã ale primei Marii ºi ale fiuluiei divin trecute prin robotul de bucãtãrie ªi sã fii tottimpul în extaz Înnebunit de mireasma lor purã descârna lor melancolicã ca ºi cum ai fi tocat ºi mâncato cãpiþã din ghiocei Pentru necredinþa ta una dintrepedepse ar putea fi sã-þi sapi ca un vierme o galerieîntr-un mãr de aur (dintre cele culese de Fãt Frumosîn basmele copilãriei) unde sã-þi ridici casa din pro-pria-þi scârnã ºi sã fii fericit

Aici unde începe o lume a uimirii dincolo de orice dorin-þã (Poþi defini ºi altfel poezia?) Incapabil sã-þi refuziiluzia unei intimitãþi absolute cu fiinþele ºi lucruriledezarticulate ale falezei Unde respiri printre vrejuride plesnitoare cu þepoase atingeri ºi grimase declaun Sub hohotele de râs înzãpezitoare ale sal-câmilor înfloriþi ªi desigur abþiguit de alcoolul orgoliu-lui unei tinereþi la care abia dacã speri sã ajungi

Cobori cele trei trepte ale falezei ºi traversezi plaja Aiciunde valurile îmbrãþiºeazã legãnate de baloane depãpãdie ºi de aripi de fluturi smãlþuite cu mici capetede mort Unde în singurãtatea lui imaginarã nisipul sebâlbâie turuind cu brizele sãrate despre ticãloºiabinelui ºi sãrutãrile unui neant norocos Deºi rãmânecomplice ºi c-un început de cãrare ºerpuind printretrupuri goale de adolescente

Incapabil sã-i refuzi mãrii dresura telepaticã ªi nici visu-lui uºurinþa de a pluti în larg cu genunchii la gurã cusavantele lui poticneli dincolo de puterea rãuluiincoruptibil Dincolo de balize ºi evantaiul unor virajerazante cu valurile

poesis

NicolaeMotoc

E sezonul distracþiei, se vede la toate televiziunile. Peste totafli despre cum se bronzeazã lumea la mare, cum filmeazãentuziasmaþi unii peisajele montane, cum pleacã alþii în strãinã-tate, unde sunt condiþii mai bune, unde nu te deranjeazã mize-ria de pe plajã ºi preþurile exagerate din Poiana Braºov. Afli câtcostã berea pe plajã ºi ciorba la terase pentru omul de rând, câtcostã sã dormi într-un hotel de lux, cât costã sã te plimbi cu eli-copterul pe deasupra litoralului, ba chiar ºi vremea este prezen-tatã astfel încât sã îþi poþi planifica odihna cât mai adecvat.

În faþa unor astfel de avalanºe de ºtiri estivale uºoare ºi dulcica sucurile sintetice, singurul care mã ajutã sã ies din încurcã-turã este Walt Whitman, pentru cã îmi oferã un fel generos ºioptimist de a cuprinde toate imaginile astea, toþi oameniiaceºtia care, într-un cuvânt, se simt bine sau, mã rog, aºapare... Ei mã fac sã mã gândesc la o noþiune cãreia nu amreuºit încã sã-i definesc sensul: distracþia.

Distracþia se traduce, în englezã, în primul rând prin „fun”, înpartea ei cea mai frivolã ºi mai superficialã. Mai este, apoi,„entertainment”, care ar fi mai mult legat de ideea de divertis-ment, de ceva pregãtit anume, în mod cât mai profesionist, pen-tru a amuza publicul. Desigur, veselia, plãcerea, râsul, amuza-mentul, petrecerea sunt enumerate în dicþionarul Webster’s cafiind legate de ideea de distracþie. În mod interesant, bucuria nuface parte din listã, ºi nici fericirea. Nu cã s-ar exclude reciproc,dar sugestia este cã distracþia s-ar lega doar de latura nese-rioasã ºi neesenþialã a vieþii.

Unii ar zice cã fãrã ea nu mai putem lupta cu stresul, ca ºicum avem nevoie din când în când, eventual cât mai des, sã nedãm jos hainele de oameni serioºi ºi sã ne permitem luxul de ane lãsa inconºtienþi în voia plãcerilor, cu scuza indiscutabilã cãaltfel nu dãm randament. Aud de multe ori români povestinddespre beþiile crâncene din week-end sau de la sfârºitul zilei alefuncþionarilor clasei de mijloc din þãrile civilizate ºi mã bate gân-dul cã distracþia a început sã ne streseze la fel de mult ca toatecelelalte. Am avea nevoie de odihnã, de rãgaz pentru a ne puneîn ordine gândurile, de aer curat, de cãldurã sufleteascã, deumor de calitate.

Pe mine mã tonificã, spre exemplu, sã mã uit la savuroºii ºiregretaþii Walter Matthau ºi Jack Lemmon, fãrã sã simt, lasfârºit, cu lehamite, cã mi-am pierdut timpul aiurea. Dincolo detoate laudele care le-au fost aduse, este ceva care cred cãexplicã succesul lor la public, ceva ce am înþeles studiindu-l maiales pe Matthau. Ei ºtiu, mai presus de orice, sã se joace, darnu sã se joace ca niºte adulþi, forþat, scãlâmbãiat, ci ca niºtecopii, cu toatã seriozitatea ºi cu tot interesul caracteristic. Mariicomedieni sunt, de fapt, niºte copii incorigibili. Adulþii dinãuntrullor nu se ivesc decât atunci când e nevoie de conºtiinþã pentrua rãmâne înãuntrul râsului benign, pentru a nu trece graniþa din-spre farsã spre ticãloºie.

Walter Matthau mã face sã râd la orice orã ºi în orice dis-poziþie, lucru care mi se întâmplã rar când vine vorba decomedii. Mã face sã râd pentru cã el însuºi se simte bine în rolulasumat, pentru cã se joacã jucându-ºi rolul, profitã la maximumde tandemurile cu ceilalþi, pe care le valorificã strãlucit. Secufundã cu totul în situaþia personajului, astfel încât, atuncicând îl auzi plângându-se vecinului de copilaºul pus pe ºotii alacestuia, îþi aduci aminte brusc de vecinul morocãnos ce tepâra pãrinþilor când îþi era lumea mai dragã. Îl crezi când, pen-sionar fiind, spune cã a fost poºtaº sau depanator tv, îl crezicând îl necãjeºte pe Jack Lemmon, nu pentru cã face asta dedragul comediei, ci pur ºi simplu pentru cã îi place la nebunie.ªi îl crezi ºi atunci când, forþat de scenariu sã devinã seriospentru câtva timp, are chiar mustrãri de conºtiinþã ºi gesturi deo caldã umanitate. Este, într-un cuvânt, adevãrat – the realthing, cum ar zice americanii.

Sã-l numesc distractiv pe Walter Matthau? E distractiv sã teuiþi la un film care, fãcându-te sã râzi din inimã, nu te lasã apoicu un gust searbãd, ci îþi dã sentimentul cã eºti înconjurat de oumanitate iubitoare? Sau e distractiv doar sã mãnânciîngheþatã ºi sã bei bere? Se defineºte distracþia doar prinplãcere fizicã sau ºi prin plãcerea spiritualã? E distractiv sã teplimbi în tãcere pe o potecã de munte? E distractiv sã citeºtiEdgar Allan Poe? E distractiv sã citeºti Hamlet? E distractiv sãasculþi Beethoven? E distractiv sã te joci? Sau este distracþiadoar o distragere de la lucrurile cu adevãrat importante? Nugãsesc rãspunsul ºi numai bãtrânul Walt e de vinã...

Elena CIOBANU

Distracþie

prozã

iulie 200810

Capittolul zzeceA urmat o perioadã de vis, petrecutã cu

Alex ºi Karin. Au fost la mare, la munte, apoidin nou la S. S-au simþit ca în luna de miere.Alex era foarte atent cu ea. O rãsfãþa caatunci când s-au cunoscut. Dansau, seplimbau, glumeau. Totul pãrea minunat.Dar acest fel de a rezolva problema nu eradecât un foc de paie. O amãgire. ªi osimþeau amândoi. Tensiunea nu a dispãrutnici un moment. Plutea în aer un dezastru.Nici unul nu ar fi putut explica despre cenenorocire era vorba, dar o simþeau acut cutoatã fiinþa lor.

Au revenit acasã înaintea stagiunii.Macrina nu mai vorbea despre povestea cuªtefan. El îi scria ºi îi telefona, aºteptând odecizie. Mai avea o lunã ºi venea definitivacasã. Când a aflat asta, Macrina a intrat înpanicã.

Într-un astfel de moment, Alex a propussã lase copilul cu mama ei ºi sã plece doarei doi unde vrea ea.

Macrina avea nevoie de o perioadã derelaxare. A fost de acord , dar alegerealocului a lãsat-o în seama lui.

„ Mergem unde vrei tu. Uite, Alex, nici nuvreau sã-mi spui unde plecãm. Am sã vãdacolo, pe loc.”

„ Aºa o sã facem.”Doamna Ioanid a venit la S. iar Karin s-a

bucurat cã rãmân amândouã, ºi mai ales cãurma sã vinã ºi Luchi la ele sâmbãta ºiduminica.

Era deja octombrie. Afarã era cald, nuploua, nu bãtea vântul.

Culorile toamnei o fermecau pe Macrinapeste tot pe unde treceau. Alex hotãrâse são ducã la mare. ªtia cã aici se poatereculege, doar aici Macrina îºi poate reveni,sau în orice caz va lua hotãrârea finalã. Oiubea, suferea pentru chinul ei. Vroia sãºteargã din mintea ei ideea vinovãþiei, pen-tru cã se simþea vinovatã. Vinovatã faþã deel, vinovatã faþã de ea însãºi, vinovatã faþãde iubirea lor care dura de o viaþã.

Au ajuns pe searã. Alex vorbise deja lahotel ºi rezervase o camerã cu vedere lamare. Când au intrat în camerã, au gãsit omulþime de flori, peste tot, comandate deAlex, care ºtia cã va gãsi în frigider ºiºampanie . A deschis ºampania ºi au cioc-nit. În aceeaºi clipã a bãtut la uºã chelnerulcare aducea un tort cu multã friºcã ºi cafea.Alãturi de ele, alte flori.

Au bãut, au ieºit pe balcon sã beacafelele ºi au stat unul în braþele celuilaltore întregi, fãrã sã vorbeascã.

Dimineaþa i-a gãsit tot acolo, tãcuþi, darmai puþin triºti. Acea comuniune sincerã,pornitã din suflet, i-a fãcut sã îºi dea seamacât de dor le-a fost unul de altul.

Se fãcuse frig. Soarele mai avea deaºteptat pânã sã iasã din mare. Alex a intratîn camerã cu Macrina în braþe. S-au culcatunul lângã altul tot fãrã nici un cuvânt.

Macrina s-a lipit de Alex cu tot trupul. Îlstrângea cu amândouã mâinile ºi plângea.El a cuprins-o la rândul sãu ºi a lãsat-o sãplângã, sã se uºureze. Nici nu ºi-au datseama când tandreþea aceea ciudatã adevenit dragoste. S-au iubit cu disperare.Plângeau amândoi ºi se iubeau.

Dupã acele ore de sublim, au avut pu-terea sã stea de vorbã. A vorbit Macrina.

„ Niciodatã nu voi pleca de lângã tine. Nupot. Chiar dacã mã goneºti, eu nu te potpãrãsi. Alex, tu ai fost totdeauna sensulvieþii mele. Nimeni ºi nimic pe lumea astanu te poate da la o parte. Poþi sã mã ierþi?”

„Nu e nimic de iertat. Aici nu existã vinã.Aºa a trebuit sã fie. Poate cã aºa ne-am datseama ce facem, sau ce nu trebuie sãfacem. Singurul lucru care conteazã, estecã nu ne-am pierdut iubirea. ªi dacã nu ampierdut-o acum, nici nu o mai putem pierdevreodatã.”

Apoi a fost liniºte ºi multã dragoste. Nuau mai deschis niciodatã acest subiect.

Dupã douã zile au fost chemaþi deurgenþã acasã. Mama Macrinei intrase subitîn comã. Era la spital.

Când au ajuns ei, nu mai era nimic defãcut.

Macrina a fãcut un ºoc. Nu se puteaîmpãca cu gândul cã mama ei nu mai era.Lui Alex i-a fost foarte greu o lungãperioadã, pânã ce ea a ieºit din depresie.

Se liniºtise când a venit ªtefan. Nu maitrebuia sã-i spunã nimic în ceea ce privearelaþia lor. Înþelesese când vãzuse felul încare se priveau Alex cu Macrina. Au rãmasbuni prieteni fãrã ca Alex sã îi reproºezeceva vreodatã. Karin îl iubea pe ªtefan ºidragostea copilului era de ajuns pentru pri-etenia lor, fãrã resentimente.

Aida a fost alãturi de Macrina toatãaceastã perioadã grea pentru ea, aºa cumera, de altfel, de când s-au împrietenit.

Lucra din nou ºi începuse sã-i revinãinteresul pentru editurã ºi mai ales pentruscris.

I-au mai apãrut douã cãrþi, au mai fãcut orevistã, au mãrit spaþiul cafenelei, pentru cãzilnic era arhiplinã. Acum deschiseserã ºi obibliotecã, pe lângã librãrie, de unde cititoriiputeau lua cãrþi fie pentru a le citi acasã, fiela sala de lecturã pe care o adãugaserãcafenelei.

Cât lucra tot acolo îºi revenise ºi psihic ºifinanciar.

Cu Alex era minunat. Nu se despãrþeauniciodatã, nici la teatru, nici la S., nici mãcaro zi.

Se apropia aniversarea Macrinei. Împli-nea cincizeci de ani. Alex pregãtea omulþime de surprize pentru acest jubileu.Macrina ar fi vrut sã treacã peste acesteveniment ca ºi cum nu ar fi existat. În oricecaz, ea nu participa în nici un fel.

Era tot mai des bântuitã de gândul cãodatã cu împlinirea acestei vârste, va veni ºisfârºitul.

Nu ºtia ce fel de sfârºit. Poate sfârºitulunei tinereþe pe care ea o simþea în toatãfiinþa ei, o respira, o trãia din tot sufletul.Sau doar se agãþa de imaginea din oglindã,despre care credea uneori, cã e o marepãcãlealã. ªi totuºi, se temea cã va pierdecurând tot ceea ce menþine aceastã starede tinereþe, cã cineva, sau ceva va interveniºi o va readuce cu picioarele pe pãmânt,aºa cum i se cerea mereu, dar ea nu vroia.Nu putea sã trãiascã astfel. Ea, doar cuvisele ei rezista, doar cu lumea aceea ide-alã pe care ºi-o fãurise, nu numai pentru ea,ci pentru toþi oamenii, ca toþi sã se bucurede ei înºiºi, pentru cã de aceea i-a lãsatDumnezeu pe pãmânt... Nu va renunþa debunãvoie la ceea ce are acum. Dar ºtie eacã oamenii sunt rãi, ºi nu o vor lãsa... Iar eaîi iubeºte atât de mult....

Niciodatã nu va fi de acord cu acea auto-mulþumire de sine pe care o practicã majori-tatea oamenilor când ajung la o anumitãvârstã. Acea liniºte ºi împãcare cu soarta...Nu, ea nu va fi aºa niciodatã. Mai bine sã numai fie deloc!

Uite, mama ei... A pierit atât de repede,fãrã sã aibã satisfacþia de a se bucura defrumuseþea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Atrãit de la treizeci ºi cinci de ani ca o femeiebãtrânã. Era atât de frumoasã. Iar eacreºtea copiii ºi se întâlnea cu câteva pri-etene, în timp ce bãrbaþii se topeau doarprivind-o. ªi nu credea Macrina, cã mamaera mulþumitã cu viaþa asta searbãdã, cã nu

ºi-ar fi dorit sã fie altfel. Sigur cã ar fi vrutaltceva, dar trebuia sã se supunã judecãþiipublice... Care judecatã? A cui judecatã?Dupã care legi? De ce îºi arogã unii condiþiade justiþiari, atunci când poate ei sunt ceicare ar trebui judecaþi ºi pedepsiþi, nu pen-tru cã ar fi comis vreo infracþiune citatã decodul penal, ci pentru cã au încãlcat ceamai extraordinarã lege, cea a dreptãþiiomeneºti.

De ce, dacã nu faci rãu nimãnui, trebuiesã îþi faci rãu þie însãþi, doar ca sã fii,chipurile în rândul lumii? Nu existã un astfelde cod, ºi dacã ar exista nu ar fi moral...

Cum sã mai fie o femeie agreabilã, dacãnu se îmbracã aºa cum îi stã bine ºi cu ce îiplace, dacã trebuie sã-ºi punã cenuºã încap ºi sã anunþe astfel, în piaþa publicã:Oameni buni, nu-mi mai daþi atenþie. Eu numai sunt femeie, eu am îmbãtrânit, aºascrie în actul meu de identitate. Care identi-tate? Cea pe care þi-o dau alþii, nu cea ade-vãratã!

Era revoltatã Macrina ºi supãratã.Se uita pe stradã la femei cãrora, dacã

nu ar fi fost incluse în programul „atenþie lagura lumii!” nu le puteai citi vârsta realã. Niciaºa nu puteai, pentru cã arãtau dezamãgite,obosite... Era atât de evidentã tristeþea,frustrarea din sufletele lor... Dar se arãtaumulþumite, cu câte un cretin umflat alãturi deele, pentru care au pus zeci de kilogramede resemnare ºi de slãninã pe fese ºi peºolduri, cã oricum nu mai conteazã, ºi cucare trãiau doar ele ºtiau cum, numai ca sãfie „în rândul lumii!”

Macrina nu voia sã ajungã aºa.... ªtia,simþea cã ei nu i se va întâmpla asta!

Capittolul unnsprrezzeceDimineaþa aniversãrii era rece. Noaptea

fusese ger. Acum ningea. Macrina s-a trezitdevreme. Avuse coºmaruri toatã noaptea.Se visase pe niºte drumuri pe care nu lecunoºtea, drumuri de þarã, pustii ºi pline denoroi. Era întuneric ºi frig. Îl cãuta pe Alex ºitocmai când credea cã l-a gãsit, dispãreadin nou, iar ea se temea, singurã, pecoclaurii aceia.... La un moment dat aapãrut mama ei. I-a întins mâna ºi a reuºitsã treacã pe o potecã uscatã. Dar mama aplecat ºi ea a rãmas din nou singurã...

Se simþea obositã, dar surprinzãtor, nu ºitristã. Avea un sentiment de saþietate, caatunci când se întâmplã ceva special, fru-mos, aºteptat, aºa ca o mare realizare.

S-a îmbrãcat în liniºte, s-a fardat, s-apregãtit apoi de plecare.

L-a lãsat pe Alex sã doarmã. A intrat lafetiþã în dormitor ºi a sãrutat-o fãrã sã otrezeascã. A revenit la Alex ºi l-a sãrutat ºipe el.

A plecat la florãrie ºi a cumpãrat unbuchet mare de liliac. A mai luat ºi omulþime de lumânãri albe ºi colorate. Le-apus pe bancheta din spate a maºinii ºi ademarat. Se ducea la mormântul mamei ei.Era prima aniversare fãrã ea. Nu, nu eratristã.

Ajunse la cimitir când abia se luminasede ziuã ... În afarã de paznic ºi de o femeiezgribulitã care avea grijã de morminte, nu

mai era nimeni pe acolo. Era mulþumitã. Lamama ei era atâta liniºte. Îmbrãcã mormân-tul în crengi de liliac. Aprinse toate lumâ-nãrile ºi se aºezã pe marginea unui gãr-duleþ cu o þigarã aprinsã.

A stat acolo pânã a fumat ºi ultima þigarãdin pachet. Abia atunci s-a ridicat ºi a plecatuitându-se înapoi la lumânãrile care încãmai ardeau printre florile de liliac.

A ieºit din cimitir ºi a intrat la o cofetãrieapropiatã ca sã bea o cafea. A plecat ºi deaici tot fãrã þel, lãsând cafeaua neatinsã.S-a urcat în maºinã ºi a pornit cu vitezã.Unde? Înainte!

Impactul a fost extraordinar de puternic.Autotrenul avea partea din faþã de nere-cunoscut. A venit ambulanþa ºi a luat-o peMacrina la spital. Încã mai rãsufla.

Timp de trei zile ºi douã nopþi pãrea ostatuie.

Alex nu s-a miºcat de lângã ea. O þineade mânã ºi îi vorbea tot timpul. ªtefanstãtea pe culoar, ºi nu intra decât rareori,dacã i se pãrea cã aude zgomot. Fuma înneºtire, obsedat de o singurã întrebare:„Oare a fost accident, sau propria eivoinþã?”

Cum vedea un medic, se repezea efectivla el, dar rãspunsul la întrebãrile lui, erainvariabil acelaºi: „ Numai Dumnezeu maipoate face o minune.”

Într-una din zile a plecat fãrã sã spunãnimãnui unde se duce. A fost la locul acci-dentului. A rãmas îngrozit de ceea ce avãzut. Maºina Macrinei era încã acolo, ceeace mai rãmãsese din ea...

A stat de vorbã cu vânzãtoarea de lachioºcul de peste drum, care vãzuse totul.Ea i-a povestit cum Macrina a ieºit de lacofetãrie, a traversat chiar la buticul ei ºi acumpãrat un pachet de þigãri. ªi-a aprinsuna chiar atunci ºi a stat pe trotuar pânã afumat-o. Apoi a traversat ºi s-a urcat înmaºinã. Nu a pornit imediat, a mai stat ovreme cu capul pe volan, dupã care ºi-afãcut cruce ºi a demarat în trombã. Aproapeinstantaneu s-a auzit izbitura... Când auajuns primii trecãtori la maºinã, ea era cucapul întors, cu faþa sprijinitã pe spãtarulbanchetei ºi cu mâinile desfãcute lateral, caºi cum ar fi vrut sã zboare! Zâmbea....

ªtefan tot nu putea sã înþeleagã ce s-aîntâmplat. Din ceea ce îi povestise fata de lamagazin, trãsese o singurã concluzie. Afãcut totul deliberat. Ca dovadã, ºi-a feritfaþa, sã nu-i fie zdrobitã cum a fost a Leliei...ªi totuºi, nu putea, nu voia sã creadã cãMacrina a fãcut aºa ceva...

S-a întors la spital devastat.Abia în noaptea a treia Macrina a încer-

cat sã se miºte. Gemea ºi miºca pleoapele.Alex a tãcut brusc. Macrina vorbea, cuvocea ei de totdeauna.

„Ah, unde eºti? De ce pleci? - se auzeadin ce în ce mai clar vocea Macrinei. Ha, ha,ha! Uite cã zboarã! Aaaaa; a plecat. Mami,hai mai stai. Unde e Alex? I-am spus sãstea aici!”

„Aici sunt, iubita mea, cu tine .. rãspunseAlex, cu ochii în lacrimi. Aici am fost tot tim-pul...”

„De ce nu vine Alex? – continuã ea fãrãsã parã ca a auzit ceva. Alex, iubirea mea,vino! Aaaa, uite-l cã vine. De ce nu-l lãsaþisã meargã cu mine? Alex, hai sã mergem.Du-mã la S. Aici nu-mi place! E frig! Karin,ce nume frumos... Dacã voi avea o fetiþãaºa o sã-i pun numele.... Alex, mi-e fricã....Oamenii ãia nu o lasã pe mama sã stea cumine. Spune-le tu...

Mami, mãmica mea... Vezi? Dacã i-agonit Alex au plecat! Mama, nu pleca stai cãmerg ºi eu cu tine, dar sã vinã Alex... Alex,ia-mã în braþe acum, strânge-mã tare... Ebine aºa... Câtã iubire, Alex, nu-i aºa? Al...”

Nu a mai reuºit sã termine cuvântul. S-astins în braþele lui Alex.

ªtefan stãtea afarã întrebându-se cuvoce tare: „A fost cu adevãrat accident,sau s-a sinucis?!”

Mihaela DORDEA

Câtãiubire

• fragment din romanul„Câtã iubire”, care a obþinut

Premiul I la Festivalul de prozã„Liviu Rebreanu” 2007 – secþiunea

prozã – manuscris

universitaria

iulie 2008 11

Domnul Academician BasarabNicolescu este fizician, filosof ºi scriitorromân de cetãþenie francezã ºi românã.Dar aceasta apare doar la o primã definirea ceea ce reprezintã Domnia Sa cu ade-vãrat, deoarece o cercetare asupra par-cursului intelectual ºi civic al savantuluiBasarab Nicolescu ne confirmã faptul cãel este, deopotrivã, un (in-)disciplinat, untransdisciplinar, un european autentic ºi unadevãrat cetãþean al lumii. Voi menþiona,pe parcursul acestui Laudatio, câteva din-tre realizãrile de certã anvergurã mondialãcare atestã obiectivat toate meritele pecare i le pun în dreptul numelui sãu. Pentruînceput însã, mã simt dator sã motivez ca-lificativul de (in-)disciplinat. Cele trei disci-pline amintite la început, una din sferaºtiinþei (fizica), una din domeniul filosofiei(epistemologie) ºi una din domeniul arteiliterare (criticã ºi istorie literarã) fac dinDomnul Basarab Nicolescu un (in-)disci-plinat sui generis, adicã unul care este,simultan ºi continuu, atât în interiorul disci-plinelor, cât ºi în afara lor. Adicã este ºi îndiscipline, ºi între discipline ºi deasupraacestora. Cu alte cuvinte, domnia sa estetransdisciplinar în domeniul cunoaºterii ºitransnaþional sub raportul apartenenþeideopotrivã la valorile româneºti, franceze,europene ºi universale. Dar chiar elevulNicolescu nu a fost doar (in-)disciplinat, ciºi unul multi-disciplinat: a fost olimpic inter-naþional la matematicã (Medalie de aur,Braºov, 1959) ºi, în anii din urmã, organi-zator al mai multor congrese pe tema inte-grãrii religiei, ºtiinþei, filosofiei ºi artei.

Domnul Basarab Nicolescu este pari-zian ºi clujean, dar noi ne bucurãm sã-lconsiderãm ca fiind acasã ºi aici la Bacãu,la universitatea cu nume de mare poet ºicu profil preponderent economic. De altfel,dimensiunea globalã a preocupãrilor sale îlfac sã se simtã familiar ºi local(nic) înaproape orice punct al Planetei, dar ºi înmultiple aspecte ale cunoaºterii. Graniþeledintre ºtiinþe dispar cu aceeaºi vitezã cucare dispar graniþele politice ºi culturale,iar domnia sa face, într-adevãr, mari „paºipeste graniþe”, ca sã-l citez pe marelefizician Werner Heisenberg. Mã grãbescsã adaug cã profesorul BasarabNicolescu a absolvit (în anul 1964) ºi adebutat, în acelaºi an, ca asistent laFacultatea de Fizicã a Universitãþii dinBucureºti, dar una dintre contribuþiile saleîn fizica interacþiilor tari – conceptul deOdderon – a avut loc în SUA unde a lucratca cercetãtor invitat la Lawrence BerkeleyLaboratory ºi Brown University. Prinaceasta, Domnia Sa s-a alãturat ºirului deintelectuali români care s-au împlinitºtiinþific pe tãrâmul acestui alter ego alEuropei Unite pe care noi îl numim, neofi-cial, Statele Unite. Voi aminti, din acest ºir,numele a doar doi economiºti români decetãþenie americanã ºi de faimã mondialãºi care meritau, fiecare în parte, câte unPremiu Nobel: Nicholas Georgescu-Roegen ºi Anghel Ruginã. Evident, dacãs-ar institui un Premiu Nobel pentru trans-disciplinaritate, ºi dacã acesta nu s-aracorda doar unor discipline mai mult saumai puþin generatoare de cunoaºtere, cusiguranþã cã numele de BasarabNicolescu s-ar afla printre primii nomina-lizaþi ºi laureaþi. O problemã care ne pre-ocupã însã pe mulþi români este faptul cãmarile talente ale României se pot împlinivocaþional doar pe alte meleaguri. De ceoare?

Dupã Iaºi (2000) ºi Cluj (mai 2008), esterândul Bacãului sã-l onoreze cu titlul deDoctor Honoris Causa pe distinsul om delitere ºi de cifre, autor de exactitãþi ºi deaproximaþii, enunþãtor de generalitãþifilosofice ºi descoperitor de nebãnuite legisubcuantice care este BasarabNicolescu. Departe de mine de a risca oapreciere excesivã (cum cã politica se facela Bucureºti iar cultura s-ar face doar în

provincie în general ºi în Moldova în spe-cial), dar triada Iaºi – Cluj – Bacãu – parea sugera ceva în acest sens. Cele treimunicipii reprezintã trei centre universitarenovatoare ºi respectuoase faþã de (i)nova-tori, ºi care i-au acordat titlul de DoctorHonoris Causa pionierului întru integrareacunoaºterii, domnului Basarab Nicolescu.Bacãul se revendicã a fi un pol de trans-disciplinaritate în România ºi în Europa, iaracordarea înaltului titlu de Doctor HonorisCausa al Universitãþii George BacoviaDomnului profesor Basarab Nicolescuvrea sã marcheze o legãturã între cercetã-torii bacovieni ºi colegii lor transdisciplinaridin lumea largã. Ca sã fie cât se poate declar, noi omagiem acum un „aventurier” în,între ºi dincolo de zonele cucerite de fos-tele „ºtiinþe”, adicã un fondator ºi un pro-motor asiduu al transdisciplinaritãþii.Michel Camus afirma, nu demult, cã„transdisciplinaritatea va fi marea cotiturã asecolului XXI”. Dacã noi, profesori ºicercetãtori de la Bacovia, nu am aveaaceeaºi credinþã, atunci am fi avut doar unmotiv în minus sã-l omagiem astãzi petransdisciplinarul Basarab Nicolescu.

Un coleg al nostru de la Iaºi, rectorulactual al UMF, repeta mereu cã autodidac-ticismul este strict apanajul geniilor. Suntde acord cu aceastã remarcã, însã cunuanþa cã doar autodidacticismul de exce-lenþã este cu adevãrat apanajul geniilor, iarcercetãtorul român, aici de faþã, nãscut la25 martie 1942 în Ploieºtii lui Caragiale,probeazã, de o manierã acceleratã, cãface cercetare de excelenþã de valoareplanetarã în varii domenii ºi mult dincolo deacestea. De aceea, nu mã sfiesc - ºi vãsugerez ºi Dumneavoastrã sã faceþi la fel,stimaþi invitaþi ºi participanþi la acest eveni-ment solemn - sã mã adresez distinsuluinostru oaspete cu apelativul Excelenþã!

Parcursul intelectual-ºtiinþific ºi cel civical savantului pe care îl onorãm astãzi auintersecþii ºi intercondiþionãri inevitabile. Înmintea ºi memoria generaþiei mele, mai1968 este luna ºi anul care a marcat istoriaeducaþiei europene, în sensul unei refor-mãri radicale a acesteia, iar Parisul estecentrul de greutate al miºcãrilor studenþeºtirevendicative. Exact acesta este ºi anul încare Guvernul Republicii Franceze oferã obursã asistentului universitar BasarabNicolescu, devenit apoi cercetãtor laUniversitatea Paris 6. În 1970 este dejaacceptat ca fizician teoretician la reputatulCentru Naþional pentru Cercetare ªtiinþi-ficã, dedicându-se studierii energiilor înalteºi fizicii nucleare. Devine doctor în ºtiinþe laParis, cu 36 de ani în urmã, lansându-se încercetãri de anvergurã în SUA, RegatulUnit ºi, desigur, în Franþa. Rezultatele pu-blicisticii de cercetare sunt gãzduite deprestigioase reviste.

În anul 1987 – cu un an înaintea înfi-inþãrii, în SUA, a International Society for

Intercommunication of New Ideas (ISINI)de cãtre savantul român de cetãþenieamericanã, Anghel Ruginã – profesorul ºicercetãtorul Basarab Nicolescu fondeazãºi conduce Centrul Internaþional deCercetãri ºi Studii Transdisciplinare(CIRET) cu sediul la Paris. Centrul areactualmente peste 150 de cercetãtoritransdisciplinari din 30 de þãri ale lumii.România este reprezentatã în CIRET decercetãtori din Bucureºti, Cluj, Iaºi ºiBacãu, fapt care ne permite sã le sugerãmcolegilor bucureºteni sã recunoascã maimult, instituþional ºi individual, pe acela pecare l-au avut student în deceniul ºapte alsecolului trecut.

La doar patru ani de la fundarea CIRET- ului, Basarab Nicolescu devine co-fondator (împreunã cu Rene Berger) alGrupului pentru Reflecþii Transdisciplinare.

Primul Congres Mondial al Transdis-ciplinaritãþii (Arrabida, Portugalia, 1994)are loc la iniþiativa ºi cu efortul organiza-toric al lui Basarab Nicolescu, ajutat deLima de Freitas ºi Edgar Morin, cei treiredactând Carta Transdisciplinaritãþii,aprobatã de Congresul de la Arrabida.Portugalia ºi Brazilia devin, alãturi deFranþa, vârfuri de lance în promovareatransdisciplinaritãþii. Se vor alãtura curen-tului universitãþi ºi centre de cercetare dinAfrica de Sud, Germania, Elveþia, StateleUnite, România.

Voi aminti, succint ºi selectiv, etape îndevenirea continuã a transdisciplinaruluiînsetat de cunoaºtere ºi de diseminareaacesteia în lume.

• 1986 - Medalia de argint a AcademieiFranceze pentru cartea Nous, la particuleet le monde;

• 1992 - participã, în calitate de expertextern, alãturi de Papa Ioan Paul al II-lea laºedinþa de închidere a Procesului GalileoGalilei

• 1992 - Premiul Benjamin Franklin pen-tru cea mai bunã carte de istoria ºtiinþei -SUA, pentru cartea Science, Meaning andEvolution - The Cosmology of JakobBoehme;

• 1993 – primeºte Premiul UniuniiSriitorilor din România, pentru aceeaºicarte în traducere în limba românã;

• Conduce colecþia „Transdiscipli-naritate” a editurii Rocher din Monaco(1996), colecþia „Românii din Paris” a edi-turii Oxus din Paris (2003) ºi colecþia„ªtiinþã ºi Religie” de la Editura CurteaVeche din Bucureºti (2006).

• În perioada 1995 – 1997 iniþiazã ºi con-duce proiectul CIRET – UNESCO cu tema„Evoluþia transdisciplinarã a universitãþilor”,proiect demn de aplicat în þãrile care vor sãardã etape ºi sã fie în fruntea cunoaºterii,factor decisiv de creºtere economicã.

• 1992 – 1996 este profesor la ªcoalaSuperioarã de Studii Politice RANDA dinBarcelona

• 1998 – este membru al ConsiliuluiAcademic Internaþiomal pentru GândireComplexã, Universitatea Salvador,Buenos Aires, Argentina

• 2000 – 2002 – activeazã ca membru alGrupului de lucru „Implicaþiile filosofice aleºtiinþei contemporane” în cadrul Academieide ªtiinþe Morale ºi Politice din Franþa.

• 2001 - este ales Membru de Onoare alAcademiei Române;

• 2007 - într-o ceremonie care a avut locla Atena în prezenþa PreºedinteluiRepublicii Elene ºi a numeroaselor altepersonalitãþi din lumea politicã, culturalã ºiacademicã, a primit distincþia acordatã de„Inter-Balkan Cultural Association - Riga’sCharta” personalitãþilor din diasporã acãror activitate constituie un simbol alpunþilor între þãrile balcanice.

În ultimii ani, Prof. Basarab Nicolescueste tot mai des prezent în þarã, implicân-du-se activ în viaþa ºtiinþificã ºi culturalã lanivel naþional, dar fiind ºi tot mai des oma-giat ºi recunoscut:

- 2004 - primeºte Marele Premiu OperaOmnia al Festivalului Internaþional LucianBlaga, Paris/Cluj-Napoca; este cooptatmembru fondator al SocietãþiiInternaþionale pentru ªtiinþã ºi Religie ºimembru al Comitetului Director alFundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã.

- 2006 – primeºte Premiul Opera Omniaal Festivalului Internaþional NichitaStãnescu, Ploieºti, România. Este numitProfesor la Universitatea Babeº Bolyai dinCluj, Facultatea de Studii Europene

- 2007 – iniþiazã, în calitate de conducã-tor de doctorat în filosofie, la UniversitateaBabeº-Bolyai din Cluj Napoca, ªcoala doc-toralã de filosofie pe opþiunea „transdisci-plinaritate”:

- mai 2008 – primeºte Premiul deExcelenþã al revistei „Convorbiri literare“,Iaºi;

- 14 iunie 2008 – este preºedintele ju-riului pentru decernarea premiului naþionalde istorie ºi criticã literarã Petru Creþia dela Ipoteºti

Seria recunoaºterilor administrativenaþionale, regionale ºi locale începe odatãcu anul 2000, când este decorat depreºedintele Emil Constantinescu cuOrdinul Naþional „Serviciu credincios” îngrad de Mare Ofiþer. Urmeazã apoi acor-darea titlului de Cetãþean de Onoare aloraºului Ploieºti (2004), al municipiului Iaºi(2006) ºi al municipiului Cluj-Napoca(aprilie 2007); Se impune, credem, acor-darea titlului de cetãþean de onoare ºi almunicipiului Bacãu, în perfectã conso-nanþã cu seria de recunoaºteri academiceîn centrele universitare Iaºi ºi Cluj Napoca.

Senatul Universitãþii George Bacoviadin Bacãu a decis acordarea titlului onorificde Doctor Honoris Causa academicianuluiprofesor Basarab Nicolescu ºi ca o expre-sie a dorinþei noastre de a colabora, de abeneficia de sfaturile competente aleDomniei sale în planul cercetãrilor trans-disciplinare, de a avea mereu, lângã noi unmodel de uoumo universalis demn deurmat.

În numele Senatului UniversitãþiiGeorge Bacovia, dar ºi al tuturor membrilorcorpului academic, vã doresc, Excelenþã,sincere urãri de longevitate plãcutã, deexistenþã fructuoasã ºi frumoasã, de con-tinuã ºi sporitã recunoaºtere în patriiledumneavoastrã ºi pe întreaga planetã. Lamulþi ani! Vivas, crescas, floreas excellen-tissime profesor Basarab Nicolescu.

Prof univ Liviu DRUGUª,Cancelar al Universitãþii George Bacovia

Bacãu, 17 iunie 2008

Laudatio ProfesoremBasarab Nicolescu

interviu

iulie 200812

- Domnule academician BasarabNicolescu, mã bucur cã putem dez-volta aceast dialog, pentru cea maicunoscutã revistã de culturãbãcãuanã. Vã propun sã pornim dela literaturã, dar cu gîndul cã trebuiesã ajungem la ºtiinþã, filosofie ºitransdisciplinaritate. Aºadar, pentruînceput, vã rog sã sintetizaþi impresi-ile cu care veniþi de la Ipoteºti.

- Da. Ipoteºtiul este un loc magic, pecare îl iubesc mult ºi unde mã simtfoarte bine. A trebuit sã merg la Ipoteºtiîntrucât sunt preºedintele juriului laconcursul anual pentru câºtigareaPremiului Naþional de Istorie ºi CriticãLiterarã „Petru Creþia”. Anul acesta amavut bucuria ca premiul sã fie decernatdoamnei Simona Modreanu, de laUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iaºi, pentru opera sa ºi, mai ales,pentru cãrþile închinate creaþiei lui EmilCioran. La prima ediþie a concursului,cea din 2006, premiul a fost acordatdomnului Pompiliu Crãciunescu, de laUniversitatea de Vest din Timiºoara, iarla a doua ediþie domnului Corin Braga,de la Universitatea „Babeº-Bolyai” dinCluj. Se pare cã, de fiecare datã,decizia juriului a fost inspiratã, în sensulcã ideea pe care am dorit sã o slujimprin premiul „Petru Creþia” este sã re-compensãm nume indiscutabile, dar, înacelaºi timp, nume care sunt cunoscutemai mult în strãinãtate decât înRomânia. Destul de paradoxal estecazul celor trei, care au cãrþi publicateîn strãinãtate, dar care în România cir-culã mai puþin. Deci, ideea noastrã esteaceea de a-i pune în valoare pecercetãtorii români care au o operã maipuþin cunoscutã în þarã.

- Rãmânând tot la domeniul litera-turii, cred cã este bine sã reamintimcititorilor faptul cã în anul 2000 aþirealizat prefaþa la un volum de ver-suri bacoviene, volum publicat înformã bilingvã, românã-francezã, întraducerea poetului Miron Kiropol.Ce ne puteþi spune despre acelmoment?

- Plãcerea a fost mare, pentru cãMiron Kiropol e un poet pe care îl admirde multã vreme. L-am cunoscut în þarã,înainte ca eu sã plec, prin intermediullui Mircea Ciobanu, marele meu pri-eten, de asemenea poet. Ceea ce m-ainteresat în maniera lui Kiropol de a-ltraduce pe Bacovia, este faptul cã unpoet traduce un alt poet, deci e o notãspecialã de respect, de fidelitate inte-rioarã a limbajului, a textului. Cuaceastã aºteptare l-am regãsit cubucurie pe Bacovia, care este poet întoatã plenitudinea cuvântului. De altfel,soarta mea a fãcut sã fiu înconjurat depoeþi. Spun asta pentru cã marii meiprieteni dintotdeauna au fost poeþi.Dintre poeþii români am amintit dejanumele lui Mircea Ciobanu. Amintesc,cu aceeaºi emoþie, frumoasa colabo-rare ºi prietenie cu regretatul CezarIvãnescu, poet de valoare indiscutabilã.În acelaºi fel, în Franþa, marele meu pri-eten a fost Michel Camus, poet, filosofºi editor remarcabil. De asemenea,Roberto Juarroz, important poet dinArgentina, dar care a devenit cunoscutprin Franþa ºi de care am fost extrem deapropiat. Iar acum poetul Adonis,pseudonimul lui Ali Ahmad Said, careeste sirian de origine, dar de naþionali-tate libanezã ºi care este considerat celmai mare poet arab în viaþã. A fost pelista selectivã a Premiilor Nobel ºi spercã într-o zi va avea acest premiu.Independent de asta, este un marepoet ºi, ºtiind cã sunt alãturi de el înFranþa, simt o realã cãldurã în inimã.

- Aici, în oraºul lui Bacovia, astãziv-a fost decernat titlul de Doctor

Honoris Causa al Universitãþii„George Bacovia”. Cum apreciaþievenimentul?

- Da, a fost o ceremonie foarte fru-moasã, sobrã, în acelaºi timp elegantã,aº spune. Însã, deºi a fost un momentimportant, la vârsta mea, vã spun foartesincer, titlurile mã intereseazã foartepuþin. Mã intereseazã ceea ce las,opera mea, cãrþile mele, dar în acelaºitimp respect ritualul. Mi se pare cãavem toþi nevoie de ritual, dar sã nu fieun ritual degenerat, de tipul supermar-ket sau de tipul societãþii de consum.Deci, aceste rituri universitare mi se parfoarte importante ºi mã bucur sã fiuparticipant la ele atunci când sunt pãs-trate în puritatea lor. În sensul acestam-am bucurat foarte mult sã constateleganþa ºi încãrcãtura spiritualã a unuiasemenenea ritual la o universitatetânãrã, o universitate dinamicã, aºacum este Universitatea „GeorgeBacovia” din Bacãu.

- În seria legãturilor pe care le-aþiavut cu Bacãul, ºtiu cã un loc apartel-a ocupat colaborarea cu regretatulcãrturar Vasile Sporici. Ce amintiripãstraþi cu privire la aceastã rodnicãrelaþie?

- Mã bucur cã menþionaþi numele luiVasile Sporici, întrucât, în imaginarulmeu, Bacãul se identificã cu figura lui,pentru cã l-am cunoscut bine. În fapt,legãtura dintre noi s-a produs, de multãvreme, prin opera lui ªtefan Lupaºcu.În anii optzeci, fiind stimulat deConstantin Noica, Vasile Sporici a luatlegãtura cu ªtefan Lupaºcu pentru pu-blicarea unei antologii, care sã cu-prindã câteva texte reprezentative dincreaþia acestui mare filosof francez deorigine românã. A fost un episod puþindramatic pentru cã era vremea careera, înainte de anul 1989. Ediþia a fostîmpãnatã cu multe note de subsol ºi cuexplicaþii prelungi. Dar eu am înþelesfoarte bine dorinþa lui Vasile Sporici dea aduce ideile lui Lupaºcu în conºtiinþaculturalã româneascã. Aºa ne-amcunoscut. Dupã anul 1989 ne-amcunoscut ºi personal, tot prin opera luiLupaºcu. Eu l-am invitat pe VasileSporici în Franþa la un Congresocazionat de „Centenarul Lupaºcu”,care a avut loc la Paris ºi am descope-rit un om de o fineþe extraordinarã, de ocurtoazie care nu prea mai era întâlnitãîn cercurile româneºti ale acelor tim-puri, o eleganþã de mare cãrturar. Seprezenta, într-adevãr, ca un mare cãr-turar, dovedind o cunoaºtere destul deuimitoare a operei lui Lupaºcu ºi afilosofiei în general. De aceea, am fostfoarte plãcut impresionat când ºi-amanifestat disponibilitatea pentru a tra-duce ºi cartea mea Noi, particula ºilumea. S-a angajat la o muncã foarteserioasã ºi într-un termen foarte scurt arealizat o traducere excelentã. Deci,pentru mine, amintirea lui Vasile Sporicieste aceea a unui om nobil, un om demare fidelitate faþã de culturã ºi spiritu-alitate. În timpul colaborãrii cu Vasile

Sporici ne-am ºi contrazis, nu au fostnumai relaþii idilice. Ne-am contrazis cuprivire la raþionalismul filosofiei luiLupaºcu. Dar astea sunt detalii. Ceeace este important este aceastã cale pecare el a urmat-o ºi, tocmai de aceea,m-a durut foarte mult dispariþia lui.

- Se spune despre dumneavoas-trã, cu îndreptãþire, cã sunteþi un omal relaþiilor interculturale. Motiv sufi-cient pentru a vã ruga sã formulaþicâteva opinii privind soarta culturiieuropene, întrucât este o temãdestul de controversatã.

- Destul de caldã, destul de contro-versatã, destul de complicatã. Deaceea, aºa cum îmi cereþi, voi prezentapunctul meu de vedere, care nu este alunui specialist în relaþiile internaþionale,ci punctul de vedere al unui om de cul-turã care trãieºte în Franþa de 40 deani, care dupã ce a trãit ºi în România,acum cunoaºte ambele culturi. Deciproblema unitãþii ºi diversitãþii, care re-flectã oarecum experienþa mea perso-nalã, este problema supravieþuirii cul-turilor diverse, naþionale, într-o Europãcare sper cã într-o zi va fi într-adevãrunitã, cã va fi o Europã a culturii, a spiri-tualitãþii. Deocamdatã este o Europãeconomicã, care face paºi foarte timizispre adevãrata dimensiune în caresper. Eu cred în Europa, ca într-o mareºansã ºi pentru România ºi pentruFranþa ºi pentru toate þãrile de pe conti-nentul nostru. O sã vã surprindã, poate,punctul meu de plecare în reflecþiiledespre Europa. Vreau sã spun cã amformulat deja anumite idei, legate deaceastã temã, în lucrarea ªtiinþa, sen-sul ºi evoluþia – Eseu asupra lui JacobBoehme, apãrutã în Franþa, în 1988.Cartea a fost tradusã ºi în limba

românã, în mai multe ediþii, ultima înanul trecut la Editura „CarteaRomâneascã”. Puneam acolo între-barea: de ce ºtiinþa modernã s-a nãscutîn Europa? Voiam sã rãspund laaceastã întrebare, chiar dacã nu eu amformulat-o pentru prima oarã. De ceºtiinþa modernã nu s-a nãscut în China,spre exemplu, unde existau toatemijloacele tehnologice? A fost un lucrucare m-a intrigat. De aceea am scriscartea. Aºadar, de ce ºtiinþa modernãs-a nãscut în Europa? Rãspunsul pecare l-am dat în carte vãd cã a trezitmulte aprobãri de la minþi luminate. Aºcita, printre aceste personalitãþi, un omde care am avut ºansa sã mã apropii,Papa Ioan Paul al II-lea, care era unbun cunoscãtor al concepþiei lui JacobBoehme ºi care, într-o scrisoare caremi-a adresat-o, ºi-a exprimat acordul cuideea pe care o susþineam, potrivitcãreia rãdãcinile ºtiinþei moderne suntcreºtine. Dar gândirea mea a evoluatde atunci ºi îmi dau seama cã este multmai mult decât atât. Este chiar invers.Într-un anume sens, Europa sedefineºte prin ºtiinþa modernã. E unlucru care m-a speriat puþin, prin radi-calitatea ideii, dar regãsind-o ºi laGadamer mi-am spus cã poate nu esteo ideea chiar atât de gravã. Pentru cãHans-Georg Gadamer, marele filosofgerman, spune acelaºi lucru, cã o ca-racteristicã definitorie a Europei esteapariþia ºtiinþei moderne. De ce esteimportant pentru ce discutãm? Întrucâtînseamnã cã Europa este responsabilãde ºtiinþa modernã, nu numai pentruminunatul fapt cã aici a fost creatã, dar,de asemenea, pentru ce a urmat,respectiv pentru tehnoºtiinþã, pecum ºipentru ideologiile, care în numeleºtiinþei au fãcut ce au fãcut. Sã nu uitãmcã ºi comunismul ºi nazismul s-aureclamat de la ºtiinþã. Deci, Europa areo mare responsabilitate. În acest mo-ment al discuþiei este important sã rea-mintim ºi faptul cã Europa nu a dat naº-tere niciunei religii. Marile religii s-aunãscut în alte locuri. Europa a datnaºtere ºtiinþei moderne. Europa a datnaºtere psihanalizei. Europa a datnaºtere structuralismului, a dat naºteremarxismului. E un lucru foarte ciudat ºifoarte interesant de înþeles: de ceEuropa? Înseamnã cã Europa, prindestinul ei, este ceva de naturã a mãiluziona cã în viitor va fi focarulprovocãrilor lumii moderne, o lume

Basarab Nicolescu:

„În cazul meu,între omul de ºtiinþã

ºi omul de artãeste o unitate“

„Redescoperirea limitelor metodologice ale ºtiinþei dã oºansã dialogului cu metafizica, o ºansã pentru descoperireaunui sistem de valori adaptat provocãrilor lumii prezente”

Nãscut la Ploieºti, în anul 1942, Basarab Nicolescu este fizician la„Centre National de la Recherche Scientifique” al Universitãþii dinParis ºi membru de onoare al Academiei Române. Dar, dincolo detitlurile academice, este o personalitate complexã, un spirit profund,cu deschideri ºi vocaþii de savant ºi artist, este un gânditor original,puternic angajat în slujba transdisciplinaritãþii.

interviu

iulie 2008 13

globalizatã, care aºteaptã un focar altransdisciplinaritãþii. Aceasta este,marea mea dorinþã ºi marea mea pasi-une. Mã iluzionez cã, dacã Europa nu adat naºtere unei religii, poate va danaºtere unui rãspuns la marea provo-care privind pãstrarea diversitãþii în uni-tate. Cum poate supravieþui, de exem-plu, cultura românã, cum poatesupravieþui cultura francezã, într-o lumeinvadatã de limba englezã, o englezãcare nu este limba lui Shakespeare?Subliniez, pentru mine, Europa este opasiune. ªi, în acest sens, cred cã esteºi o mare ºansã, pentru noi toþi. Decidialogul culturilor îl vãd prin prismaacestei entitãþi, care este Europa, încare vãd o ºansã mare de pãstrare aidentitãþii naþionale. Poate pãrea para-doxal dar Europa ne poate da o ºansãde pãstrare a identitãþii naþionale, pen-tru cã Europa nu poate exista, dupãpãrerea mea, în viitor, decât ca oEuropã a spiritualitãþii, în care dimensi-unea culturalã va deveni definitoriepentru democraþie.

- Sunteþi cunoscut atât ca savant,cât ºi ca scriitor. Cum coopereazãcele douã dimensiuni la definireapersonalitãþii lui Basarab Nicolescu?

- Pregãtesc o carte, care se numeºteEseuri autobiografice. Sper cã vaapãrea spre sfârºitul anului 2009, laEditura „Ideea europeanã”. Nu va fi oautobiografie, în sensul comun alcuvântului, ci o culegere de eseuridespre alþii, în relaþie cu care eu suntimplicat profund. Acolo va fi construitun rãspuns detaliat la întrebarea pecare o puneþi. Acum, anticipând, potspune cã în cazul meu nu este o rup-turã între omul de ºtiinþã ºi omul deartã. În cazul meu este o unitate. Aºam-am nãscut.

- Urmãrindu-vã textele, amdescoperit cã dezvoltaþi o poziþieoarecum antinewtonianã privindrelaþia fizicii cu metafizica. Se parecã de la Newton a rãmas ideea „fi-zicã fereºte-te de metafizicã”.Dumneavoastrã, dimpotrivã, susþi-neþi cã un fizician nu poate fi foartebun dacã nu este ºi metafizician. Aºvrea sã dezvoltaþi aceastã idee.

- Cu plãcere, întrucât cred cã estedefinitoriu pentru tot ceea ce discutãm.În mod paradoxal, eu cred cã Newtonnu a fãcut niciodatã aceastã afirmaþie.Newtonienii au spus asta. De faptNewton era un alchimist. El a petrecut

mai mult timp în laboratorul de alchimiedecât pentru a scrie „PhilosophiaeNaturalis Principia Mathematica”,cartea lui de bazã. În plus, sã nu uitãmcã Kepler a fost astronom, dar a fost ºiastrolog, iar Galileo Galilei nu a fostchiar martirul de care se vorbeºte, pen-tru cã era ºi un teolog, un teolog foartebun. Deci, naºterea ºtiinþei moderne efoarte ambiguã în relaþia cu metafizica.A trebuit sã se separe pentru a se dez-volta, exact cum copilul trebuie sã sedespartã de mamã, pentru a deveni ofiinþã independentã. Dar aceastã sepa-rare dusã la extrem este foarte nocivãpentru cã ºtiinþa genereazã tehno-ºtiinþa, prin unirea cu tehnologia. Iartehnoºtiinþa, prin despãrþirea de meta-fizicã, devine o forþã oarbã, iraþionalã,care poate distruge specia umanã înorice moment. Nu sunt singurul caresusþin aceastã idee. În secolul XX, pã-rinþii fondatori ai mecanicii cuantice,respectiv Heisenberg, Pauli, Born, toþi auvorbit de metafizicã. ªi vorbeau într-unmod extrem de competent pentru cãerau ºi filosofi de primã mãrime. Deci,în acest sens, nevoia de metafizicã,într-un mod foarte ciudat, a revenit prinºtiinþã, prin aceastã revoluþie cuanticã,care s-a întâmplat în secolul XX ºi încare am redescoperit, în sfârºit, limiteleºtiinþei. Cu alte cuvinte, ºtiinþa pãreafãrã limite, pãrea cã va da totul. Înaceastã înþelegere ea a generat o ide-ologie, numitã scientism, ideologiepotrivit cãreia adevãrul nu poate fidecât ºtiinþific. Ei bine, redescoperirealimitelor metodologice ale ºtiinþei dã oºansã dialogului cu metafizica, o ºansãpentru descoperirea unui sistem de va-lori adaptat provocãrilor lumii prezente.Nu se poate altfel.

- Încet, încet, ne-am apropiat dedomeniul pe care l-aþi consacrat,respectiv transdisciplinaritatea. Dece este oportunã metodologia trans-disciplinarã?

- Transdisciplinaritatea se referã lalegãturile între diferitele domenii decunoaºtere, dintre diferitele disciplineacademice, universitare. Iar aceastãnevoie de stabilire a punþilor între disci-pline este alimentatã chiar de procesulde cunoaºtere. În sensul cã explozia,numãrul de discipline este atît de mare,peste opt mii, încât realitatea desprecare vorbeºte fiecare disciplinã estediferitã de realitatea celorlalte disci-pline. Un fel de „Turn Babel”, care ducela o fragmentare a vieþii individuale ºi lao fragmentare a vieþii sociale. Aceastãfragmentare este extrem de nocivã, deunde nevoia de legãturi. Dar aceastãnevoie nu poate fi vagã. Ea trebuie sã

existe ca o metodologie. Cu altecuvinte, aceastã ºtiinþã ºi artã a legã-turilor între diferitele domenii alecunoaºterii trebuie sã aibã aceeaºirigoare ºi aceeaºi putere ca ºtiinþaexactã. Metodologia însã nu poate fi oºtiinþã exactã. De ce? Pentru cã înaceste legãturi între diversele domeniide cunoaºtere se situeazã cel carecunoaºte, observatorul, subiectul. Iarsubiectul nu poate fi formalizat. Cu altecuvinte, limbajul ºtiinþei, limbajulmatematic, care este baza metodeiºtiinþifice, nu poate fi aplicat în acestcaz. De unde nevoia unei noimetodologii, care se produce prin câte-va puncte esenþiale, axiome aº spune.O axiomã ontologicã, legatã denivelurile de realitate ale obiectului ºiale subiectului, o axiomã logicã, legatãde necesitatea unei logici mai com-plexe decât logica binarã, a adevãruluiabsolut ºi a falsitãþii absolute ºi, însfãrºit, axioma epistemologicã, a com-plexitãþii, a faptului cã toate fenomenelesunt legate unele de altele ca într-unþesut, ca într-un covor cosmic. Acestetrei axiome dau sensul ºi definiþia trans-disciplinaritãþii. O metodologie care secontextualizeazã într-un domeniu pre-cis. Surpriza acestei metodologii estemare pentru cã desfãºurarea ei raþio-nalã duce la ideea unei zone denerezistenþã la experienþele noastre, laformalizãrile noastre. Aceastã zonã denerezistenþã ne dã posibilitatea, deasemenea, a includerii în metodologiatransdisciplinarã a culturilor, a religiilorºi a spiritualitãþilor. Nu în sensulsupradimensionãrii lor, nu în sensulinventãrii unei noi religii, ori a unei noispiritualitãþi, a unei noi ideologii, ori aunei noi filosofii. Nu este vorba despreasta. Prin definiþie, transdisciplinari-tatea nu este o disciplinã. Deci, „dinco-lo de discipline” nu înseamnã osupraºtiinþã, o suprareligie, ci înseam-nã o metodologie. Aºa trebuie înþe-leasã transdisciplinaritatea. Aceastaînseamnã cã putem include dialogulculturilor, dialogul spiritualitãþilor, înmetodologia transdisciplinaritãþii.

- Pentru cã se discutã, eu întreb:în ce sens transdisciplinaritatea esteºi o utopie?

- Este o utopie în sensul cã nu are unloc, este universalã, într-un anumesens, nu are un loc precis în spaþiu ºitimp. Deci, în acest sens, este confor-mã ideii de utopos. Dar nu este o utopienerealistã. Asta e important. Earãspunde unei necesitãþi, unui vis, unvis de refacere a unitãþii cunoaºterii. Înacest sens putem vorbi de o utopie, darde o utopie realistã. ªi cum spun în

ultimele mele scrieri omul are nevoie,dincolo de mâncare, dincolo de soci-etatea de consum, are nevoie de utopieca sã poatã sã fie o fiinþã umanã. Dar outopie care sã nu ucidã, care sã nu fiecontra umanului, o utopie care sãrãspundã libertãþii umane. În sensulacesta transdisciplinaritatea este outopie realistã.

- În ce mãsurã vine transdiscipli-naritatea în sprijinul ideii de dez-voltare durabilã, a dezvoltãrii cen-trate pe om?

- Da, am fost invitat de curând la unmare congres despre dezvoltarea dura-bilã, care s-a desfãºurat în Africa deSud, la care au fost prezente peste 25de þãri ºi, spre surprinderea mea, mi-aucerut mie sã þin conferinþa dedeschidere asupra transdisciplinaritãþiiºi dezvoltãrii durabile. Cãutând sã înþe-leg aceastã problemã mi-am dat seamacã în discuþiile de pânã acum dimensiu-nea individualã lipseºte. Cum poþi sã-þiimaginezi cã dezvoltarea durabilã,poate fi durabilã, dacã individul, în sin-gularitatea lui nu este luat în conside-rare. Ceea ce este luat în considerareeste societatea. Dar societatea este cutotul altceva, este un alt nivel de reali-tate, spunem noi, în transdisciplinari-tate. Cum poþi sã crezi cã dezvoltareava fi durabilã, cã economia, religia,politica, mediul înconjurãtor, vor ducela o dezvoltare durabilã dacã nu existãun factor spiritual. Nu vorbesc de oreligie. Spiritualitatea e altceva decât oreligie. Spiritualitatea presupunerecunoaºterea a ceea ce este dincolode noi, de fiinþa umanã, care ne dã unsens, chiar dacã noi nu-l putem capta.Deci în sensul acesta putem vorbi deun factor spiritual, care va fi esenþial deluat în considerare pentru dezvoltareadurabilã. Cred cã transdisciplinaritateapoate aduce aceste dimensiuni prinmetodologia sa.

- Cãtre finalul discuþiei noastre,Domnule Basarab Nicolescu, vã rogsã ne spuneþi în ce stadiu sunteþi cuproiectul de scriere a unei cãrþiînchinate operei lui ªtefan Lupaºcu?

- Este o carte pe care am promis-ode multã vreme, pe care sper, în sfîrºit,sã o dau în toamna aceasta la un editordin Montreal, Canada, care mi-acomandat-o. Mi se pare foarte impor-tant ca dimensiunea lui Lupaºcu sãreaparã ºi în orizontul românesc, dar ºiîn orizont mondial. Se întâmplã cã e oconjuncturã favorabilã, în sensul cã unmembru al reþelei noastre transdiscipli-nare, Joseph Brenner, a scris o cartedespre logica lui Lupaºcu, în limbaenglezã, care a apãrut acum câtevasãptãmâni. De asemenea, o cercetã-toare de la Institutul „GeorgeCãlinescu”, Oana Soare, va publica încurând corespondenþa lui Lupaºcu, þi-nutã cu personalitãþi extrem de impor-tante, precum Bachelard, SalvadorDali, ori Noica. Deci, mi se pare impor-tant ca oamenii care au anticipat trans-disciplinaritatea sã fie cunoscuþi îndimensiunea lor realã. În acest contextsper cã ºi cartea mea va vedea luminazilei.

- În numele cititorilor revistei„Ateneu” ºi în nume personal, vãmulþumesc pentru deschidere,disponibilitate ºi amabilitate.

- Cu mare plãcere ºi bucurie.

A consemnatªtefan MUNTEANU

Bacãu, 17 iunie 2008

Începând cu Beethoven, cvartetul decoarde este o aventurã sãvârºitã înnumele orchestrei simfonice de cãtrepatru reprezentanþi ai sãi, dar ºi ai repu-blicii tonale pe care, pânã în prag desecol douãzeci, au simbolizat-o ºi acre-ditat-o. O aventurã cu stiluri ºi tehnici decompoziþie, cu exaltãri estetice ºidetente timbrale. Democratizarea vocilora fost mai întâi o nãzuinþã, pentru ca apoisã devinã realitate. Virtuozitatea instru-mentalã, din rudimentarã, a ajuns sã fiede o neimaginatã, cândva, complexitate.Omogenitatea anvelopelor sonore s-apolisat într-atât încât de multe orianevoie îi distingi pe protagoniºti. Astfel,genul cvartetului s-a constituit treptat ºisigur într-un spaþiu al tatonãrilor ºi inves-tigaþiilor fecunde, dar ºi într-un joc detapaje ºi emfaze intransigente în formã ºiinsignifiante în conþinut. Numai cã ºitatonãrile ºi tapajele s-au consumat înspecial pe terenuri ºi în condiþii de expe-riment într-un regim oarecum privat, soli-tar, fãrã o participare cât de cât largã ºiun interes funciar. Aºa se face cã unnumãr semnificativ de compozitori din adoua jumãtate a veacului trecut au mani-festat o anume mefienþã ºi uneori chiarantipatie faþã de specia cvartetului decoarde. Xenakis, Nono, Boulez, Berio,Stockhausen (exceptând acea expe-rienþã limitã a cvartetului din elicopter) nuau cutezat sã-ºi exerseze inspiraþia îngenul inventat acum mai bine de douãsecole ºi jumãtate de cãtre reprezen-tanþii ªcolii de la Mannheim. Alþi com-pozitori, precum Ligeti, Lutoslawski sau,mai aproape de noi, Magnus Lindberg ºiThomas Ades au scris cu mãsurã, dacãnu chiar cu o anumitã rezervã ceimprimã actului de a aborda cvartetul decoarde, un anume parfum de frivolitate ºiun caracter accidental. Iatã însã cãexistã ºi autori care, ca, odinioarã,Haydn ori Mozart, au fãcut din genulrespectiv un teren de încercare, deprospectare, cu alte cuvinte, un laboratorîn care se ticluiesc ºi se prevestescviitoarele lucrãri simfonice. Mai mult, înviziunea acestor compozitori, cvartetulde coarde este un modus vivendi nunumai cu limbajul sonor contemporan, ciºi deopotrivã cu interpreþii ºi publiculactual. Unul dintre ei se numeºteWolfgang Rihm. Nu ºtiu dacã e cel maisemnificativ, dar cu siguranþã cã e unuldintre cei mai prolifici. Cu excepþia luiWilhelm Berger, nu cred sã existe vreuncompozitor contemporan care sã fi ela-borat un numãr mai mare de cvartetedecât el. De altfel, productivitatea estepecetea sa cea mai vizibilã. Se spune cãîºi întocmeºte opusurile în medii dintrecele mai improprii ºi mai insolite: înhoteluri, sãli de aºteptare ori chiar înavioane. Cert este cã Wolfgang Rihm sebucurã azi de statutul unui compozitor deo apreciabilã autoritate, care are la activsute de lucrãri, în imensa lor majoritate,imprimate ºi tipãrite, lucrãri în cele maidiverse genuri, de la muzicã simfonicã(cu voce sau instrument solo), opere(Faust und Yorick, Jakob Lenz, MaºinaHamlet, Oedipus, Cucerirea Mexicului),muzicã de teatru (Séraphin, Tutuguri,dupã Artaud), pânã la muzicã de camerãpentru varii formule instrumentale, lieduriºi muzicã electronicã. S-a nãscut în 1952la Karlsruhe, unde a studiat compoziþiacu Eugen Werner Velte ºi Wolfgang

Fortner ºi unde în prezent este profesor(la Institut für neue Musik und Medien,pendinte de Hochschule für Musik), per-fecþionându-se la Köln, cu KarlheinzStockhausen ºi la Freiburg, cu KlausHuber. Încã din 1973 este un abonat alpremiilor, distincþiilor ºi burselor decreaþie la Darmstadt, Hamburg, Bonn,Roma, Salzburg, Munchen, Frankfurt,fiind investit cu titlul de doctor honoriscausa al Universitãþii din Berlin (1998) ºi„Ofiþer al Ordinului Artelor ºi Literelor” dinParis (2001). De mai bine de douãdecenii programele reuniunilor de mu-zicã nouã, precum ºi a festivalurilor gemde titlurile operelor sale, Rihm fiind unadept al travaliului de tip dezvoltãtor, alproliferãrilor materiei muzicale dupãcanoane bruckneriene ºi hindemithiene,altfel spus, secãtuind substanþa tematicãde semnificaþiile ei posibile, construindsuprafeþe sonore excesive, supradimen-sionate, mânat de gesturi componisticemegalomanice ºi de strategii formaleautarhice. Aceasta nu înseamnã cãmusai este un compozitor radical cecautã cu orice preþ originalitatea. Nu,categoric, pe Wolfgang Rihm îl intere-seazã mai mult structura, alcãtuirea, edi-ficiul. Se simte în muzica lui acea volup-tate a breslaºului neamþ, fin tehnician,meºteºugar ales, ce ridicã mereubretese întru prezervarea construcþiilorsale sonore. Ca mai toatã muzica lui,cele treisprezece cvartete de coarde sefundamenteazã pe o retoricã de tip cla-sic, dar ºi pe o deturnare a clasicitãþii învederea trasãrii unor jaloane romanticeºi chiar post-moderne. Fãrã a fi unHolzwege bântuit de îndoieli ºi himere,traiectul sãu componistic deschide dru-muri (aparent bãtãtorite) pe care, dacãmergem, descoperim perspective ferme,lipsite însã, în mare parte, de agresivitãþiºi stridenþe, cu toate cã existã ºi moduride atac în stare sã tresalte pentrumoment liniaritatea concepþiei. WolfgangRihm lucreazã aidoma unui treierãtor,din aproape în aproape, pe arii de micidimensiuni, cucerind treptat ethosul pecare-l impune ºi supune, forma pe care oîncarcã ºi o descarcã. Este ceea ce încinetica muzicalã ori în tipul de per-cepere subiectivã a evenimentelorsonore se numeºte travaliu intensiv. Caîn agriculturã, acolo unde de pe osuprafaþã minimã scoþi o producþie max-imã. La Rihm însã suprafaþa se confundãcu materia sonorã care, ca ºi laBeethoven, este pauperã în sine, dardoldora de potenþialitãþi. Iar ceea cecompozitorul german cultivã cu osârdieeste contrastul a cãrui legi exprimã opo-ziþia riemann-ianã dintre masculin ºi fe-minin, idee pe care o regãsim, bunãoarã,în Arborele Sefirotic cu cei doi stâlpi aiMilei ºi Rigorii situaþi de o parte ºi de altaa stâlpului central, stâlpul Echilibrului. Cãuneori Wolfgang Rihm nu prea are milãde publicul sãu, cãruia îi administreazãzeci ºi zeci de minute de muzicã ce reit-ereazã aceleaºi procedee de regenerareºi aceeaºi manierã de articulare, este orealitate parþial pardonabilã (cel puþindacã ne gândim la volumul creaþiilorsale). Cât despre rigoare, ar trebui sãdiscutãm în prezenþa iluºtrilor sãi înain-taºi, care au fãcut din aceasta un preþiosºi peremptoriu titlu de glorie.

ateneu

iulie 200814

Liviu DÃNCEANU

Omul cu cvartetul

Personalitãþi bãcãuane

«Literatura românã – scria doamna IoanaPârvulescu, în numãrul din 16 noiembrie2007 al României literare (Semnãtura sublupã, p. 5) – are destule secrete, care ajungpânã la semnãturã. Las deoparte problemapseudonimelor nerezolvate azi, cum e LauraVampa, „redactoare” la Universul, cu un con-dei destul de caragialesc.» Deºi atunci seîndoia cã este vorba de ilustrul dramaturg,întrucât nu „i se cunoaºte lui Caragiale unasemenea pseudonim”, dumneaei revineasupra subiectului (Arta pseudonimului,România literarã, 30 mai 2008, p. 5), mãr-turisind de data aceasta cã încã nu i-a „datde urmã în nici un dicþionar ºi în nici o istorieliterarã”, dar cã a fãcut, totuºi, progrese,descoperind o listã a personalului redacþieiUniversul, din care fãcea parte ºi buclucaºa„redactoare”.

Dacã ar fi insistat ceva mai mult, ar fidescoperit cu siguranþã ºi alte informaþii,pentru cã Laura Vampa figureazã nu în unul,ci în cel puþin patru dicþionare, ca sã nu maiamintim de Almanahul AsociaþieiPubliciºtilor Români din 1938, de undededucem cã se numãra printre membreleactive ale acesteia. Trimiterea la sursaamintitã o face conf.univ.dr. MarianPetcu, în articolul Jurnaliste ºi publicisteuitate (Jurnalism ºi comunicare, an. I, nr.2-3/2006, p. 130), dar se limiteazã laînºiruirea numelor publicistelor gãsite înpaginile almanahului, probabil tot în absenþaunor date neacordându-le mai multe rânduri,cum procedase cu Maria Rosetti, EmiliaLungu, Smaranda Gheorghiu, Ana Conta-Kernbach, Ecaterina Raicoviceanu º.a. Cumai bine de un secol în urmã, Nicolae Iorganota, la rându-i, telegrafic, într-o „Cronicã”datatã 23 septembrie 1905, cã „În Revistanoastrã de la 1 septembrie, d-na LauraVampa, acum profesoarã în Macedonia, dão cronicã a vieþii din oraºele de acolo, caremeritã a fi cititã.” (N. Iorga – O luptã lite-rarã, vol. II, Editura Minerva, Bucureºti,1979, p. 238)

Cele douã detalii sunt suficiente pentru acontrazice cel puþin una din negaþiileautoarei, dar cum se va vedea din cele ceurmeazã ºi „problema pseudonimelor nere-zolvate azi” fusese, în cazul Laurei Vampa,desluºitã încã de acum trei decenii ºi jumã-tate, când Mihail Straje, în Dicþionar depseudonime, alonime, anagrame, aste-ronime, criptonime ale scriitorilor ºi pu-bliciºtilor români (Editura Minerva,Bucureºti, 1973), informa cititorul cãpseudonimul cu pricina aparþine publicisteiLibertatea Vaian (1873-1969), care a sem-nat nu doar în cele douã publicaþii amintitedeja, ci ºi în Liga ortodoxã (1896-1897),Lumea ilustratã (1894), Presa (1896-1897),Sãptãmâna ilustratã (1893), Reclama,Vestea. Mai mult, el oferã inclusiv numele defatã al Laurei, Libertatea Bruteanu.

La acestea, în Dicþionar al presei lite-rare româneºti (1790-1982), atât în primaediþie (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1987), cât ºi în cea de a II-a, carese întinde, ca arie de investigare, pânã în1990 (Editura Fundaþiei Culturale Române,Bucureºti, 1996), I. Hangiu adãuga Adevãrul(1892), Ecoul (1895), Noutatea (1897-1898),Revista Buzãului (1896), Teatru, muzicã,modã (1898), Þara (1894), Foaia nouã(1905-1906) ºi Îndrumarea (1908-1909), cumenþiunea cã la revista literarã democraticãSãptãmâna ilustratã (1 ianuarie-6 iunie1893) a fost director, iar la celelalte a publi-cat nu doar articole de fond ºi textegazetãreºti, ci ºi versuri ºi prozã. Deºi nu esemnalatã la indicii de nume, Laura Vampafigureazã între colaboratorii Adevãrului ºi înDicþionarul presei româneºti (1731-1918)de Georgeta ºi Nicolin Rãduicã (Edituraªtiinþificã, Bucureºti, 1995), în timp ceViniciu Gafiþa ne-o dezvãluie în calitate descriitoare pentru copii, semnalând volumelede prozã Din lumea celor mici (Bucureºti,

1919) ºi Ce mai învãþãm la ºcoalã (idem,1924), în a sa Bibliografie de literaturãromânã pentru copii (Editura Ion Creangã,Bucureºti, 1978, p. 262). Tot ca „femeie scri-itor cunoscutã sub pseudonimul de LauraVampa” o regãsim în paginile tezei de doc-torat Gustave Flaubert ºi literaturaromânã, susþinutã la Universitatea de Statdin Republica Moldova de Ioana PaulaArmãsar (Chiºinãu, 2004), care afirmã cãLiberté Vaian a fost prima care a tradus ºipublicat integral un roman al scriitoruluifrancez în presa românã, beneficiarii fiindcititorii publicaþiei Seara (1893), care aufãcut pe aceastã cale cunoºtinþã cu perso-najele din Doamna Bovary.

Sunt, credem, suficiente argumente pen-tru a descreþi fruntea doamnei IoanaPârvulescu, dar cum tot s-au împlinit 135 deani de la naºterea celei bãnuite cã ar fi„masca femeii pusã pe condeiul bãrbatului”,profitãm de ocazie ºi o informãm cã un profilaproape complet al „necunoscutei” LauraVampa va putea gãsi în substanþialul volumBacãul literar, de Eugen Budãu (EdituraUniversitas XXI, Iaºi, 2004, p. 94-95), dinpãcate puþin comentat ºi nedus pânã lacapãt, aºa cum ºi-ar fi dorit criticul. Va afla,astfel, cã fiica doctorului Ioan Bruteanu ºi aSmarandei Gr. Mustea s-a nãscut la 13 iunie1873, în urbea lui Tristan Tzara, Moineºti, ºicã, prin bunica dinspre tatã a poetului, seînrudea cu George Bacovia. Graþie pre-ocupãrii pãrinþilor sãi, ea a beneficiat de oeducaþie deosebitã, absolvind ªcoalaCentralã de Fete din Bucureºti ºi intrând învâltoarea publicisticii imediat dupã ce, înseptembrie 1892, a debutat în pagina lite-rarã a Adevãrului, coordonatã la acea datãde Traian Demetrescu. Aici, avea sã-ºicunoascã viitorul partener de viaþã, publicis-tul ºi scriitorul Eugen Vaian, cu care se vacãsãtori în acelaºi an, pe 18 decembrie, înOraºul Luminilor, dar pe care îl va pierde, totîn Franþa, peste numai 5 ani, în urma unuisuicid.

Rãmasã cu doi copii minori, îi vasupravieþui 62 de ani, nerenunþând lagazetãrie ºi la preocupãrile literare. Deºi„micuþã”, cum o vedea Agatha Grigorescu-Bacovia (Poezie sau destin. Viaþa poetu-lui, Editura Eminescu, Bucureºti, 1971), era,cu ochii ei „verzi, mari, luminoºi, plini deinteligenþã, sensibilã ºi totdeauna în vervã”,mereu cuceritoare prin „claritatea ideilor” ºi„frumuseþea stilului”, pildã de dârzenie ºi pu-tere de muncã. Pentru a supravieþui în moddecent, a întemeiat chiar o tipografie, iarcând lucrurile nu au mai mers cum îºi pro-pusese, a funcþionat ca educatoare înMacedonia (1905-1906) ori ca „redactoare”la Universul ºi corespondentã laSemãnãtorul, publicînd cronici dramatice ºiliterare, respectiv, corespondenþe dinstrãinãtate. În 1896, schiþele ºi cronicile ºile-a adunat în volumul Nou!, tot la Bucureºtimai apãrându-i, pe lângã acesta ºi titlurilesemnalate de Viniciu Gafiþa, încã douã cãrþi– Cronici feminine (1906) ºi La noi în sat(1916, teatru de copii cu cântece ºi dansuri)–, dar poate ºi altele, cãrora poate le vom dade urmã.

A trãit pânã la 10 aprilie 1969, stingându-seîn Capitalã, dar fãrã a mai avea ºansa sã seintegreze în noul curent scriitoricesc. Sprebinele operei sale, atâta câtã este, suficien-tã însã pentru ca numele sã-i fie amintit dincând în când – Constantin Cãlin, bunãoarã,în Dosarul Bacovia I. Eseuri despre om ºiepocã (Editura Agora, Bacãu, 1999),Corneliu Stoica în Valea Trotuºului.Enciclopedie (Editura Magic Print, Oneºti,2006) – ºi pentru a convinge cã LauraVampa nu-i nici Caragiale, nici mãcar MaicaSmara, ci Libertatea Vaian, scriitoarea por-nitã în lume din târgul Moineºtiului, locbinecuvântat ºi pentru alte nume importanteale istoriei literaturii ºi publicisticii române.

Cornel GALBEN

Laura Vampa

ateneu

iulie 2008 15

Dupã „Enciclopedia lui Drehuþã”, la care m-am referit,pe scurt (pãstrînd unele observaþii pentru o eventualãrevenire), este obligatoriu sã mã opresc ºi la „Dicþionarullui Budãu” (Bacãul literar, Ed. Universitas XXI, 2004), cãciîntre cele douã lucrãri existã o înrudire materialã.Dicþionarul e o carte impozantã, alcãtuitã cu aplicaþie ºidevotament. Dacã ar mai fi trãit (cãci a murit la un an ºicîteva luni dupã publicare), autorul lui, conºtient de unelegoluri ºi inexactitãþi, neîndoielnic l-ar fi completat ºi corec-tat. La ultima noastrã întîlnire, petrecutã (amãnunt su-gestiv) în faþa unui loto, unde intenþiona sã intre, mi-aspus cã are deja pregãtite adaosurile ºi revizuirile ce seimpuneau. De altfel, ca sã preîntîmpine anumite reacþiidefavorabile, ataºase la sfîrºit o listã cu cei pe care ar fiurmat sã-i includã în ediþia a doua. În situaþia lui deatunci, ºtiindu-l bolnav, mi s-a pãrut inoportun sã aduc îndiscuþie ºi o altã „addenda” sau sã relev unele minusuridocumentare ºi caracterizãri îndoielnice. Multe din aces-tea din urmã se întîlnesc începînd chiar de la primul rîndal „medalioanelor”, cel în care e definit profilul scriitorilor.Catolic ºi fire ambiþioasã, Eugen Budãu a vrut, pentrudicþionarul sãu, dimensiuni mari care trec însã dincolo deceea ce era necesar: un edificiu încãpãtor, tip catedralã,ce trebuia umplut cu orice preþ. Sugestionat de modele,cît ºi de propriile-i idei, el vedea, aproape peste tot, autoripolivalenþi, cu triple, cvadruple ºi cvintuple calitãþi,deduse adesea din manifestãri vagi, inconsistente.Intenþia sa era generoasã, dar creeazã impresia de nese-riozitate, deoarece cu atîtea atribute postiºe, ca sã nu zictichii de mãrgãritar, „beneficiarii” devin de nerecunoscut.ªi, fapt de-a dreptul derutant, cititorul ajunge sã creadãcã a fi eseist, critic literar, traducãtor, editor (la astea sepluseazã) e un accesoriu, un complement de activitate laîndemîna oricui. Or, nu-i aºa deloc!

Un ins robace ºi tenace, Eugen Budãu are meritul dea se fi strãduit sã catagrafieze tot ce-i bãcãuan în scrisulromânesc ºi, în mare parte, a reuºit. Acaparãrile sale sîntminore. Le amintesc deci fãrã nici o nuanþã de reproº, casemnalãri pentru cei ce ar vrea sã-l continue.

Încep cu Gr. Grigoriu (G.Rigo), transcriind notiþadespre el publicatã în „Almanahul general al preseiromâne” pe anul 1907: „Nãscut la 1876, în oraºul Bacãu,a colaborat la revistele «Foaia interesantã», «Foaia pen-tru toþi», «Revista poporului», «Foaia popularã»,«Revista modernã», «Sãnãtatea», «Belgia Orientului»,«Furnica» etc. etc. A dirijat revista «Spre Ideal». A fostfuncþionar la poºtã. Actualmente e redactor la«Adevãrul». Are douã volume bogate de folclor, depusela Academie, pentru imprimare: «Medicina veterinarã ababelor» ºi «Medicina babelor».

În acelaºi almanah e menþionat ºi Ioan Th. Hurmuz,nãscut la Sascut, în 1885, care a debutat la 19 ani, cîndera student la Litere ºi la Drept, cu versuri ºi prozã, în„mai multe reviste politice, literare ºi umoristice, subpseudonimele Jean de la Sascut, Floricel etc.” În 1907era reporter la ziarul „Secolul”, la care intrase cu doi aniînainte.

Un autor care a dat concitadinilor literaþi impresia deprozator foarte productiv e George Stan, ceferist demeserie. S-a oprit însã dupã publicarea a douã volumede nuvele ºi schiþe (46 în total) ºi a unui volum de sfaturi„pentru cei mici, sãraci ºi semidocþi”: Tampoane (1903),Cine mînã trenul (1907) ºi Între colegi (1910).

Surprinzãtor, Eugen Budãu (care a fãcut un dicþionargeneral, nu unul selectiv) nu-l include, în Bacãul literar,pe N. I. Bontaº, autorul volumelor de versuri Vestigii (f.a.),Irizãri (1937) ºi Imagini muzicale (1938), deºi acesta eînregistrat de Lucian Predescu în Enciclopedia„Cugetarea”, lucrare pe care desigur a cercetat-o.Funcþionar în administraþia Poºtelor ºi colaborator la„Orizonturi noi”, Bontaº era unul din vizitatorii lui Bacovia.O datã, la nouã decembrie 1956, l-a întîlnit în casa poe-tului, împreunã cu soþia, bucovineanul Traian Chelariu:„Doamna Bontaº, nãscutã Popescu ºi nepoatã a luiStelian Popescu, directorul «Universului», e o vechecunoºtinþã a Stelei (nevasta sa, Ecaterina Chelariu –n.m.) Pe poetul Bontaº, bãcãuan lent în verb ºi miºcãri,nu însã lipsit de profunzime, l-am cunoscut, nu-mi aducaminte în ce an, la [profesoara] Melania Hayek acasã(Floreasca, nr. 101)”. (Strada Lebedei nr.8, p.68-69)

Lipseºte din dicþionar, cu toate cã ºi el figureazã înPredescu, Gheorghe Popovici (1906, Hîrja – 1936,Bucureºti), absolvent al ªcolii Normale din Bacãu, cola-borator la „Orientãri”, „Satul”, „Ogorul ºcoalei”, „ªcoalanoastrã”, care a redactat douã reviste („Cuvîntul satelor”ºi „Sfatul sãtenilor”) ºi a publicat trei plachete de versuri(Poezii, 1927, Poemele iubirii mele, 1931, În cîmp, 1936).

Lipseºte Arthur Bergman (Frînturi de suflet, poezii,1918).

Lipseºte Nicolae Cancel (fratele slavistului PetruCancel), prozator, dramaturg ºi poet, care a semnat cupseudonimul Delabistriþa.

Lipsesc, apoi, cîþiva autori de versuri (ºi alte lucrãri),îndeosebi pentru copii: C. Petrov (Pluguºorul ºi cimilituripentru copii, Cimilituri ºi poezii pentru copiliþe), R. Lazãr(Strofe pentru România eternã, 1928, Pagini de glorie,1930, Drumuri argintate de izbînzi, 1939), Leon Galeriucare era ºi pictor (Suflet în albastru, 1937), N. Radu(Cartea cu cãpºune, 1937, recenzatã de Alexandruªendrea în „Moldova” din 9 ianuarie 1938). Ca ºi peceilalþi, îi citez exclusiv din dorinþa de a contribui la unrecensãmînt literar cvasicomplet.

Lipseºte poetul V. Cozmin (1876-1903), pe numelesãu real Bogdan Sirmaliuc, eroul unei poveºti dedragoste tragice, despre care a scris M. Grigorescu, în„Almanahul ziarelor «Adevãrul» ºi «Dimineaþa» pe anul1934”. În Registrul pentru morþi de la Arhivele Naþionale,decesul lui e înregistrat la 28 februarie 1903, înainteanumelui trecîndu-i-se pseudonimul pe care ºi-l luase caziarist: „Asfadur zis ºi Bogdan Sirmaluic, de 26 ani, unalunã ºi ºepte zile”. Avea domiciliul în Galaþi ºi se întorceala Bacãu pentru armatã. Îngrozit de perspectiva vieþiicazone ºi îndurerat cã iubita fugise cu un profesor dematematicã, s-a aruncat din tren.

Lipsesc publiciºtii D. A. Teodoru, un nume distinct înpresa muncitoreascã, Leon ªadbey, Iulius Cristian (doc-tor în economie), Elena Huþuleanu Bordea (a scos ºi orevistã: „Steluþa”), Bernard Klein, Benedict Rechler,despre care Harry Kuller (Presa evreiascã..., p. 58) spunecã e „autorul a douã studii critice importante, editate decomunitatea din Bacãu” etc.

În Suflete..., I.I. Stoican relata cã GheorgheMezincescu, o glorie a baroului local, a tradus Revoluþiafrancezã de Carlyle ºi Americanismus de Th. Roosevelt.La rîndul sãu, ziarul „Moldova” menþiona (în nr. din 3 iulie1938) cã Zina Dimitrescu, directoarea ªcolii Primare deFete, a tradus, „într-o frumoasã limbã româneascã”,Urechiuºã zburlitã, Cei patru prieteni buni, Bambi, „toateminunate opere”, ºi Robinson elveþianul, „care rãspundeatît de bine întrebãrilor pe care i le pune un copil”.

Lipsesc...ªi lipsesc, ca sã închei, Lascãr Veniamin ºi P. G.

Cantilli. Primul, o minte limpede, colaborator la„Contemporanul” (un text de-al sãu a fost republicat învolumul Vechimea, permanenþa ºi unitatea poporuluiromân, 1980), autorul unui „Rãspuns la chestionarul rela-tiv la învãþãmântul secundar” (1905), care a fost primitfavorabil, inclusiv în presã, ºi al unei monografii cu intere-sante pasaje memorialistice. Al doilea – autorul discursu-lui Politica solidaritãþii naþionale (1916), la care am fãcuttrimiteri, într-un alt comentariu, nu demult.

Medalioanele din Bacãul literar sînt inegale subraportul consistenþei, pe alocuri fiind evident cã EugenBudãu n-a cunoscut direct opera celor despre care scrie.În spiritul de care era ºi el animat, se impun corectãri dedate, completãri de informaþii, îndreptãri sau nuanþãri aleunor aprecieri. Constrîns de spaþiul rubricii, indic doarcîteva.

Isidor Budu s-a nãscut la 21 februarie 1981 ºi a muritla 13 aprilie 1938. Laura Vampa era prezentã în„Universul” înainte de sfîrºitul secolului al XIX-lea ºi nunumai din „anii 1910”. Urmãrite cu aviditate „cronicile (ei)feminine” o transformaserã într-o, am zice azi, vedetã. Afost, între 1913 ºi 1919 (poate ºi dupã), învãþãtoare încãtunul Gura Slãnic-Tg. Ocna. Alex. Gheorghiu-Doinarua beneficiat de o recenzie a lui Ibrãileanu la apariþiaediþiei a II-a a Smarandei (v. „Viaþa Româneascã”, nr.3/1907). O povestire de-a sa („Luleaua lui Moº Ilie”) a fostinclusã în Cartea de limba românã a lui Ioan Nisipeanu,Ioan Popescu ºi Alexandru Ionescu (1935). Cîntecele dinÎn faþa paharului, tipãrite în „Curentul Bacãului”, le-a sem-nat cu pseudonimul Marius. Nicolae Anghel, poettradiþionalist, nu bacovian, a publicat ºi în „Facla”, „Viaþaliterarã” (redactorul ei, I. Valerian, l-a vizitat la Scorþeni) ºi„Universul literar”. Despre studiul lui Petru Cancel,Originea poeziei populare, a scris Vladimir Streinu, în„Cuget clar”, 2, nr. 4-5, aprilie-mai 1923. I. I. Stoican afost anunþat în „Curentul nou” (1, nr.13, 25 aprilie 1920),apoi recenzat (1, nr. 25,5 septembrie 1920). Recenzentulera surprins de fecunditatea sa („a publicat anul acestavreo patru romane”), dar, dupã ce rezumã Înfloreautrandafirii, îi reproºeazã stilul – exaltat, „fantastic”. IsaiiaRãcãciuni a urmat „primele clase primare la un pension-at de fete” din Bacãu (v. „Note pe marginea poeziilor luiBacovia”, în „Cuvîntul liber”, 1, nr. 27, 12 maI 1934). Etc.,etc.

Constantin CÃLIN

Miscelaneu (7)

Simfonicul din 12 iunie a fost dedicatmaestrului Robert Gutter, la împlinireavârstei de 70 ani. Domnia sa a ales sãdirijeze în acest concert aniversar câte-va lucrãri cu impact maxim asupra pu-blicului meloman. El Salon Mexico,compus în 1936 de Aaron Copland esteun opus ce se distinge prin vitalitate ºistrãlucire. Urmãtoarea lucrare, unexcurs - omagiu în atmosfera precla-sicã: Mormântul lui Couperin. Din celeºase secþiuni concepute pentru pian :Preludiu, Fuga, Forlana, Rigaudon,Menuet, Toccata, Maurice Ravel – aorchestrat iscusit doar patru, oferindu-leo nouã viaþã într-o desãvârºitã înveº-mântare sonorã.

Nu mai puþin celebrã, mãiastrã ºiimpresionantã este Moartea Isoldei dindrama wagnerianã Tristan ºi Isolda,paginã muzicalã de sfâºietor tragism,cu accente din povestea de dragostedintre Mathilda Wesendonck ºi RichardWagner. Mathilda a fost un capitolimportant în viaþa pasionalã zbuciumatãa compozitorului, aºa încât celebrapoveste a nefericiþilor îndrãgostiþi l-ainspirat pe Wagner, care terminã în1859 muzica la Tristan. Asemeni unuipoem transpus în muzicã, Preludiul ºiMoartea din dragoste (Liebestod), suntîncãrcate de simboluri – ca de alt-minteri, întreaga creaþie wagnerianã -iar limbajul armonic disonant cautãperpetuu rezolvare.

Aºteptat de iubitorii Eutherpei cunedisimulat entuziasm, Concertul în dominor pentru pian ºi orchestrã deSerghei Rahmaninov a beneficiat de ointerpretare de excepþie pe careIsadora Pãstrãguº a creat-o cu imagi-naþie. Se simte în cântul ei cu sunet plinºi expresiv arta lui EvgheniMoghilevsky, cu care pianista a studiatla Conservatorul Regal de Muzicã dinBruxelles. Un temperament ardentdublat de virtuozitate ºi viziune interpre-tativã bine conturatã o recomandã înEuropa ºi în Statele Unite, unde îºideruleazã activitatea artisticã.

De altminteri, pe scena Ateneului –unul dintre marii flautiºti ai lumii, ce vasusþine peste o sãptãmânã un concertla Carnegie Hall, italianul Antonio

Amenduni, acompaniat de NicoletaLuca – Meiþoiu la pian, a susþinut unmemorabil recital cu lucrãri de Poulenc,Faure, Dutilleux, Borne ºi P. Camus,dupã eclatanta interpretare aConcertului în mi minor de SaverioMercadante.

Era în 17 iunie – zi în care amcomemorat 5 ani de la Marea Trecere adirijorului Emanuel Elenescu – cel atâtde iubit deopotrivã de artiºtii ºi melo-manii de pretutindeni.

Compozitorul Hugo Wolf a transpusîn Lieduri italiene versurile luiMichelangelo, menite sã ne reamin-teascã mereu cã suntem aici pentru ofãrâmã de timp: „Tot ce e nãscut sepierde/ În a vremii goanã. Niciun/ Lucrunu-i cruþat de soare./ Ca ºi voi, noi amfost oameni/ Veseli, triºti, aºa cum sîn-teþi;/ Iar acum, precum vedeþi,/ Sîntemþãrnã, fãrã viaþã.”

Amintirea persistã, asemeni uneiadintre ultimele conversaþii pe care le-amavut cu Maestrul, fericit cã pot cãlãtori înItalia ºi împãcat cu gândul cã va plecasã se întâlneascã cu Brahms. Mi-arplace sã ºtiu ce impresii au schimbat…

În 3 iulie, un excelent sfârºit de sta-giune. La pupitrul dirijoral GheorgheCostin, cu un program ce a cuprinsValsul La plus que lente, compus deClaude Debussy în 1910, iniþial pentrupian, Alborada del gracioso de MauriceRavel, poemul simfonic „Pinii dinRoma” de Ottorino Respighi.

Alãturi de lucrarea lui Debussy, inter-pretatã în primã audiþie a fost ºiSchelomo – Rapsodia ebraicã pentruvioloncel ºi orchestrã de Ernest Bloch.Compusã pentru violoncelistulAlexander Barjansky, Schelomo expri-mã pasiunea, poezia, suferinþele ºibucuriile descrise în VechiulTestament. Magnific interpretatã debinecunoscutul celist Marin Cazacu.Acesta a cântat la bis, „Cânteculpãsãrilor” de Pablo Casals, în memoriacelor 20 de ani de când a trecut în nefi-inþã profesorul sãu, Serafim Antropov.

Ozana KALMUSKI – ZAREA

La întâlnirea cu Brahms

• Viorica Zaharia

ateneu

iulie 200816

În 1981, culturnicii îi propun lui N.Ceauºescu reeditarea vechii serii a revistei„Contemporanul“ cu prilejul Centenaruluiapariþiei acesteia, însã cel mai iubit dintre con-temporani nu este de acord sã se retipãreascão publicaþie... socialistã, întrucât gândirea luisocial-politicã nu era de acord cu toate ideileînceputului de miºcare socialistã de la noi.Atunci i se atrage atenþia, cu tot respectul ce ise cuvenea pentru cumulul de funcþii, cã la Iaºise face acest lucru cu o revistã „reacþionarã“ ºiastfel se stopeazã, în urma unei ºedinþe aComitetului Politic Executiv al P.C.R., contin-uarea publicãrii „Cãrþii «Convorbirilor literare»“,din care apãruserã trei volume, sub îngrijirea luiPavel Florea. Astfel, munca reeditãrii (dinperioada ieºeanã a revistei trebuiau sã aparã18 volume – doar întâiul cuprinzând integralnumerele primului an, celelalte fiind de antolo-gie) s-a întrerupt nu din cauza costurilor mari,cum ar fi unii înclinaþi sã creadã, ci din motivepolitice ºi din culise profesionale.

Tot în acest timp, dupã ce apare ºi semnalulla cartea „Lecturi din «Convorbiri literare»“(1867–1885), a aceluiaºi Pavel Florea, cen-zorii, crezând cã este în fapt o continuare areeditãrii revistei sub alt titlu, au dispus darea latopit a întregului tiraj. Pentru a se putea difuzacartea în librãrii (dar ºi pentru recunoaºtereaacademicã prin publicarea ei, întrucât la origineera Tezã de doctorat), s-a recurs la schimbareatitlului: „Contribuþii de istorie literarã“, cu subti-tlul pe pagina de gardã „(1867–1885)“, dar –lucru foarte important – nescoþându-se niciuncapitol, aºa cum presupuseserã unii cronicari.Cenzurat a fost doar titlul.

Aºadar, prima ediþie, din 1981, a avut iniþialtitlul „Lecturi din «Convorbiri literare»“, dar lapublic au ajuns doar 20 de exemplare, întrucâtcenzura, influenþatã de intervenþiile unor pre-opinenþi ai autorului, a oprit difuzarea pe motivcã revista fusese „reacþionarã“. A doua ediþie,revãzutã ºi adãugitã, a apãrut la edituraieºeanã Universitas XXI în 2007 ºi poartã titluliniþial din manuscris (nu-l are schimbat, cumcum s-ar pãrea), acoperind subiectul în cauzã,adicã fiind o abordare monograficã a revistei,iar nu o culegere de studii, aºa cum reieºea dincitirea titlului cu caracter neutru, ales de cen-zurã.

Pavel Florea îºi propune sã facã o incursi-une panoramicã în istoria revistei din aniiieºeni, de glorie, iar nu o analizã „defalcatã“, pesecþiuni (criticã literarã ºi culturalã, esteticã,beletristicã, orientãri în domeniul folclorului,

filologiei, filosofiei, istoriei etc.). În mod firesc,referirile la unele texte apãrute în perioadapost-ieºeanã sunt fãcute pentru a evidenþiacontinuitatea programului într-o primã fazãbucureºteanã. De altminteri, câteva dintrevechile principii se vor regãsi ºi în numerele depeste timp. În acest sens, gândirea maiores-cianã apare în toatã profunzimea clasicitãþii ei,deschisã, totuºi, unor viziuni care nu-l înde-pãrteazã de spiritul epocii sale ºi al aceleiacare va urma.

Ideile-forþã ale criticii ºi esteticii convor-biriste au un fir conducãtor ºi o platformã teo-reticã în studiile ºi articolele lui Titu Maiorescu,asupra cãrora se axeazã, cum este ºi firesc,analiza. Autorul urmãreºte dezvoltarea orga-nicã a ideilor culturale ºi literare junimiste, pre-cum ºi impacul lor în contemporaneitate, decisde obiectivele unitare, în pofida existenþeideosebirilor de atitudini critice din partea cola-boratorilor. Activitatea teoreticã a revistei nu sedesfãºoarã la altitudine abstractizantã, dea-supra miºcãrii literare a epocii, caracterul eipolemic stârnind multe adversitãþi printre con-temporani. Maiorescu preferã nuanþele,îmbinând critica esteticã de sorginte clasicizan-tã cu una explicitabilã, de susþinere. Se voiarealizarea unei estetici practice, în acord cuspiritul general al preocupãrilor Junimii ºi al„Convorbirilor literare“. Iar ideile lui Maiorescudespre roman, poezie ºi creaþia popularã con-semnate de autor dau o imagine edificatoareasupra concepþiilor grupãrii ieºene despre lite-raturã ºi artã.

Programul cultural al revistei este dominatde consecvenþa lui Maiorescu ºi a celorlalþicolaboratori în atacul „împotriva neadevãrului“ºi a imitaþiilor, pentru a promova originalitateaartisticã individualã ºi naþionalã – valori rapor-tate mereu la universalitate. Se reliefeazãmomentele anterioare importante în procesul

stabilirii unei continuitãþi pragmatice, PavelFlorea fiind convins cã epistema culturalã esteaceea care conferã în primul rând uni(ci)tateunei naþiuni. În consecinþã, el pleacã de laînsãºi epoca de întemeiere a culturii ºi literaturiiromâne moderne, atunci când ideile de specificnaþional ºi de originalitate constituie un începutsub aspect estetic. Se ºtie cã desprinderea deliteratura imitaþiilor ºi a traducerilor operatã de„Dacia literarã“ a deschis drum acþiunii decise aconvorbiriºtilor de a institui spiritul critic. I.Heliade Rãdulescu, M. Kogãlniceanu ºi V.Alecsandri au marcat o perioadã rãmasã înconºtiinþa noastrã culturalã prin entuziasmulacþiunii, intenþia sincerã a gândirii ºi pionieratulunor idei. Aici este subliniatã îndeosebi preocu-parea pentru îndrumarea literaturii spreizvoarele naþionale.

Perioada ieºeanã a „Convorbirilor literare“apare ca una dintre etapele cheie ale istorieicivilizaþiei româneºti, în care cultura ºi literatu-ra naþionalã ating culmi revelatorii. Caracterulprea tranºant al unora dintre ideile susþinutepolemic prin apelul la ironie (cea care a animat,în fond, seria ieºeanã a revistei) a dus laproteste, adversitãþi ºi culpabilizãri de tot felul.Cea mai nedreaptã învinuire adusã convor-biriºtilor – demontatã în cartea de faþã – a fostaceea de cosmopolitism, pe care Maiorescu orespingea în mod categoric, folosind argu-mente irefutabile. Ideile sale exagerate pealocuri se iveau din intenþia de corijare a nea-junsurilor ºi, chiar dacã nu s-au fundamentat peo cercetare profundã a diacroniei ºi contextuluinostru cultural (ele neavând aplicabilitateapracticã), au constituit o puternicã loviturã datãimpostorilor. Asanarea propusã nu voia sãafecteze formele deja create, ci numai sãstopeze adoptarea unora noi neadecvate.

Deºi a vizat poezia, proza ºi teatrul, criticaliterarã este slab reprezentatã, dar spiritul ei,

datoritã contextului în care a fost aplicatã, eraunul de direcþie generalã ºi umplea o lacunã înmiºcarea noastrã de idei, în întreg sistemul deinstituþii sociale ºi culturale. Deopotrivã studiide direcþie ºi de intuiþie axiologicã, „În contradi-recþiunei de astãzi a culturii româneºti“marcheazã o etapã importantã în legarea„Convorbiri literare“ de numele lui Maiorescu,pentru ca „Direcþia nouã“ sã apropie culturaromânã de spaþiul european ºi universal.

Urmãrind atent raportul dintre teorie ºipunerea în practica literarã a contextului cultu-ral ºi istoric, dintre principiile dinamice ale cul-turii ºi valorile reprezentative ale acesteia,Pavel Florea aduce în prim plan relaþia decauzalitate dintre apariþia lui Eminescu ºi publi-carea programului „direcþiei noi“. ªi aceastaîntrucât o revistã literarã se impune, la început,prin programul ei critic, dar, dacã acest pro-gram, oricât de novator ºi pretenþios s-ar arãta,nu este ilustrat de o literaturã pe mãsurã, pub-licaþia respectivã nu poate institui în fapt odirecþie esteticã. „Convorbiri literare“ a publicatºi destule pagini care au cãzut în desuetudine;însã ea reprezintã cea mai importantã publi-caþie pe care am avut-o. Autorul oferã o imagi-ne cuprinzãtoare a evoluþiei literaturii, ºtiinþei, atuturor domeniilor culturii naþionale, rubricilerevistei gãzduind multe dintre ideile novatoareale epocii. Spiritul polemic al lui Maiorescu îºimenþine ascuþimea – dovadã disputa de maitârziu cu C. Dobrogeanu-Gherea –, dar aceas-ta aducea cu sine ºi însemnele unei noi lumiculturale ºi sociale în faþa cãreia convorbiriºtiise vor pleca, deºi seria veche a publicaþiei vadãinui.

Concepte precum specific naþional, continu-itate, originalitate, universalitate, adevãr sauvaloare devin nuclee în jurul cãrora se orga-nizeazã demersul critic. Cercetarea, direcþio-natã radial ºi în profunzime, de la consideraþiisintetice la aplicaþii analitice, printr-o selecþieexigentã a citatelor ilustrative, urmãreºteevoluþia revistei pe latura programului ºi acolaboratorilor ei, pentru a demonstra cã publi-caþia a constituit un reper crucial în procesul demodernizare ºi europenizare a culturii noastre.Sunt comentate opiniile despre poezie, roman,scriitori români ºi strãini, concepþii despre criti-ca literarã ºi culturalã, atitudini faþã de presavremii. Apreciem ºi acum diversitatea informaþi-ilor ºi datelor, adeseori inedite cu 25 de ani înurmã, furnizate de Pavel Florea, un cercetãtorfoarte atent al istoriei noastre literare, care adevenit un specialist incontestabil în materie.

Influenþa lui Nietzsche e evi-dentã, dacã e sã ne amintimecourile cioraniene la îndemnulfilosofului german cuprins îneseul Morala ca manifestarecontra naturii: „Sã parcurgemîntreaga istorie a preoþilor ºifilosofilor, precum ºi a artiºtilor”1

ori la ironia strecuratã de acelaºiîn verdictul „ªi la filosofi, un altgen de sfinþi, profesia cere sã seadmitã numai anumite ade-vãruri: anume acelea prin careprofesia lor obþine sancþiuneapublicã – vorbind în limba luiKant, adevãrurile raþiunii prac-tice”2.

Nici urmã de îndoialã cã obunã parte a diatribelor anti-kantiene de la Cioran îºi auizvorul în aceste nietzscheenefulgerãri contra gigantului de laKönigsberg, cum ar fi cea de-apatra tezã din eseul „Raþiunea”în filosofie:

„Sã împarþi lumea într-una«adevãratã» ºi una «aparentã»,fie în felul creºtinismului, fie înfelul lui Kant (un creºtin perfid,în cele din urmã) este doar osugestie a decadenþei – unsimptom al vieþii în declin… Cãartistul preþuieºte aparenþa maimult decît realitatea nu este uncontraargument la aceastã tezã.Cãci «aparenþã» înseamnã aicirealitatea repetatã, însã prinselecþie, intensificare, corectare.Artistul tragic nu e un pesimist –el spune da la tot ceea ce esteproblematic ºi înspãimîntãtor, eleste dionisiac.”3

Replicile cioraniene sîntlimpezi ºi subliniazã evidenþa

inspiraþiei nietzscheene aproapetiranice:

„Mîndria filosofiei a constat îna considera ideile în sine.Orgoliul acesta e aproape oruºine. Din moment ce tot ceeace este nu poate fi considerat însine, a face din reflexeleschematice ale aparenþelorstructuri închegate, cu finalitateîn sine, este o aberaþie care nupoate fi iertatã. Omul nu poateatinge decît un extaz alaparenþelor. Aceasta e singurarealitate. Poezia, muzica ºi mis-tica servesc aceste aparenþesupreme.”4

De altfel, cititã cu aplicaþie,Cartea amãgirilor relevã unnumãr semnificativ de pretextela care Cioran pare sã-irãspundã ilustrului sãu înaintaº,în dialog de-a curmeziºul lec-turii/scriiturii: raporturile tensio-nate ale omului cu Dumnezeu,cuplul spiritual-intelectual bãrbat– femeie, starea funambulescãde dincolo de moralã, moralastãrilor ambigui, însemnãtateamuzicii, anatemizarea sis-temelor filosofice ºi a creatorilorlor, dialectica viaþã-boalã-moarte, boala ca simptom deca-dent al înþelepciunii ºi invers,lipsa de viaþã a ideilor ºi afilosofiei, demolarea lui Kant,exaltarea pasiunii ce sub-

mineazã autoritatea rece a silo-gismului, individuaþia ca rezultatal iluziei eului, rãsturnarea rapor-tului general-particular în esenþarezultatã în condiþii de emoþieextremã, de plenitudine, recon-siderarea valorii creatoare aegoismului, viaþa ca premiu pen-tru conºtiinþa libertãþii de auto-suprimare, adicã eliberatã prinneîngrãdirea potenþialã a sinu-ciderii.

Mai mult, eseul cioranian aldespãrþirii de filosofie îºi sprijinãargumentaþia pe modelul niet-zschean al transgresãriifilosofiei: „… puteþi citi cîþi filosofiveþi vrea, nu veþi simþi niciodatãcã deveniþi un alt om. Natural cãdintre filosofi exclud pe unNietzsche, care este mult maimult decît un filosof.”5

Vremea tinereþii lui Cioraneste epoca lui Nietzsche înRomânia, sau, cum ar spuneLucia Gorgoi, în lucrareaFriedrich Nietzsche ºi culturaromânã interbelicã, „apogeulreceptãrii ideilor filosofului ger-man”6, cu cãrþile cãruia se vaîntîlni de timpuriu, din perioadaanilor de ºcoalã de la Sibiu, con-statînd afinitãþi considerate denaturã temperamentalã, „sublini-ind substanþa saturnianã a amîn-durora”7.

În ambiþioasa sa lucrare,Lucia Gorgoi recunoaºte de laînceput rolul major al compara-tismului într-un demers de istoriafilosofiei de asemenea complexi-tate, invocînd douã metode:studiul tipologic ºi cel genetic.8

Din pãcate, instrumentul eacceptat cu prea mare uºurinþã,pe baza unei singure lucrãri despecialitate în domeniu, situaþieparþial explicabilã prin compe-tenþele limitate ale autoareiîntr-un domeniu, prin tradiþie,aflat în inventarul filologiei.Totuºi, imprecizia metodologicãdevine foarte repede vizibilã ºiafecteazã întreaga construcþie alucrãrii, bazatã pe o afirmaþiemai mult decît discutabilã:

„Studiul ne-a demonstrat cãrelaþiile tipologice au o relevanþãmai mare decît cele genetice înstabilirea tipului de receptarecare s-a produs, în cazul nostru,cu ideile gîndirii lui Nietzsche încontextul interbelic românesc.”9

Dacã ar fi sã dãm credit uneiasemenea afirmaþii, aceasta arpresupune cã filosoful germanºi-a aflat ecourile gîndirii salegraþie extraordinarului efect desincronizare produs prin para-lelism tipologic la nivelul culturiiromâne. Pe parcursul cãrþii sale,autoarea se contrazice însã,demonstrînd cã difuziunea

ideilor nietzscheene în culturaromânã s-a datorat, faptobiºnuit, lecturilor, traducerilor,studiilor din sau despreNietzsche, fãrã a surprinde însãjusta mãsurã a acestui fenomen,ce-i drept, de mare anvergurã ºicare, în consecinþã, ar fi necesi-tat un efort substanþial de cer-cetare suplimentarã.

O asemenea premisã acercetãrii nu face decît sãslãbeascã credibilitatea afirmaþi-ilor Luciei Gorgoi, sau, în cel maibun caz, sã reducã însemnã-tatea lucrãrii sale, ca simplãînregistrare tipologicã a unuiparalelism ideatic de suprafaþã,a cãrui naturã profundã, real-mente geneticã sau tipologicã,rãmîne a fi stabilitã de o viitoareabordare a subiectului, care sãpunã accent pe dimensiuneaistoricã, inclusiv factologicã, ademersului comparatist.

Daniel ªtefan POCOVNICU______________

1 Amurgul idolilor, EdituraETA, Cluj-Napoca, 1993, p.23-24.

2 Ibid., p. 63.3 Ibid., p. 19-20.4 Carte amãgirilor, p.

164–165. 5 Op. cit., p. 164.6 Op.cit., Casa cãrþii de ºtiinþã,

Cluj, 2000, p. 3.7 Ibid., p. 204.8 Ibid., p. 6.9 Ibid., p. 7.

Cioran - Despãrþirea de filosofie

Nietzsche ºi despãrþirea de filosofie

Vasile SPIRIDON

Titlu de proprietate

jurnal

iulie 2008 17

Oricum, n-ar fi sã mã retro-plâng: jucãrii se gãseau. ªi jocurifel de fel – titirezele-n învârtejiricaptivante, de-a trenul, de-apoarca, de-a matca (oina), fot-balul, bâza (uf, ce lovituri!), cucercul (de tija cu care con-duceam – dacã era noapte –prindeam un ºfichi de cauciuc, îidãdeam foc ºi... „circulam” culuminã! Bine, bine, dar funinginea– în registru argotic i se spunea ºiºfârleaþã – pe care o filia-torceaacel fir de cauciuc ne camafricaniza chipul, mutriºoara; tre-buia multã apã pentru ca mamelesã ne spele mutriºoarele deeuropeni!...). Alte jocuri ºiimprovizaþii ludice: „Cioarele” – înfinal, cu împrãºtierea mâinilor,imitând parcã zborul gãlã-gioaselor aripate clonþoase;zmee, moriºti, gâºtele ºi lupul (degâgâia mahalaua, nu alta!), de-aharbujii (moviliþele de praf,þãrânã, pe care ni le pãzeamfiecare cu strãºnicie unii deceilalþi „rãufãcãtori”), „De-a þara”,cu „Împãrat, împãrat, trimite-miun soldat!”, „De-a rãdãcinile”,„Podul de piatrã” – „Podul de pia-trã s-a dãrâmat, a venit apa ºi l-aluat”... Da, obligatoriu ºi de-amijatca, de-a ascunselea, curecitativul prologului: „Cãrãmida,cãrãndaº, prinde popa iepuraº,pe la moara turcului”... ªi de-ababa-oarba, cu (atunci ºi acum!):„Chimiþã, Chimiþã, unde eºti?”„Aici, aici!” zice (atunci) copilãriamea ºi se ascunde (acum!) ire-versibil... (De ce – ireversibil?... –sã întrebãm, pentru a ne amintide una din ºãgalnicele caceal-male din copilãria noastrã; decuriozitatea copleºului canto-natã, provizoriu, în banalul, darjovial dialog: „De ce?” „Debrânzã” „Cum de brânzã?” „Deatâta, cã urda-i scumpã”... – ziceea, copilãria, sãrind într-un picior,ca sã-ºi scoatã apa din urechi...Auraº, pãcuraº...)

...Iar în copilãrie nu existã orãexactã anume din cauza nesaþu-lui de joc. Dar, n-ai ce-i face – seaude, sonor, vocea mamei:„Licuþã, vino la mâncare!” Uneori,mâncarea putea fi dublã: sã maimãnânc ºi paparã, dar... rar, edrept. Sau: „Vino la culcare,neastâmpãratule!” Ei, ce-ai facedumneata în acest caz? Nu preaai ce face, pentru cã, oricum totu-na, acasã trebuie sã tragi, maidevreme sau mai târziu... Astfelcã o iau întristat spre portiþa din-spre ghiol a ariei noastre... În sal-cia din capul grãdinii gurluieºteprelung o hulubiþã sãlbaticã – tur-turea, guguºtiuc(ã) – cea careare pe gât o semilunã liliachie, deparcã ar fi cãrat cobiliþe cu rouã ºii-ar fi rãmas vânãtaie... Lacrimãgâlgâitã în gâtlejul acelei pãsãri,acum, în amintire, sporindu-minostalgia ºi înduioºarea, încât îmipot contempla timidele înfiorãri înclãtinare uºoarã, ca tresãrireaunei pãpãdii ce cuprinde spaþiudoar cât, hai sã zicem, sufleþelulunui puiºor de hulub.... (Întruobiectivã constatare, nu pot sãnu-mi amintesc cã, pânã a prindela pene, puiºorii porumbeilor suntdestul de... urâþei.) Cât sufleþelulcel mai micuþ sau cât abia-abiasesizabila zvâcnire a unui sfârcde mugure ce se desface întruîmbobocire... Aºa aº fi pututgândi, trecând pe sub falnica sal-cie îndureratã de o turturea cu

cobiliþã vânãtã peste gât...Dar vânãtãile mele, ale

oricãrui copil din Negureni,seara? Ce sã mai vorbim –nenumãrate, bineînþeles... Oricâtde paºnice ne-ar fi fost jocurile,oricât de atente alergãrile,încleºtarea „la trântã”, ciomã-geala de-a lovi tinichele saumingi în jocul „de-a poarca”, tot-una fãrã niscaiva vânãtãi nu seputea termina nimic, adicã – ziuade muncã a copilului – joaca,joaca, joaca... Sau, altfel zis, –libertatea, libertatea, libertatea, –în conformitate cu care, dinrespect pentru care, în regizarea,organizarea, „aºteptarea”, „jin-duirea” prezentului text memori-alistic de peste vârste nici nu amcrezut cã ar fi necesarã o anumesupleþe „literaturologicã”, detehnica scribendi, ci doar – de li-bertate... metodologicã! Memoriae propriul sãu organizator, dirijor,acar (nu obligatoriu – Pãun).Poate cã având ºi ceva dinsocratica maieuticã – acea artã inactus de zãmislire/naºtere a ideii,sentimentului...

Sigur cã altfel, altcumva gân-deam atunci, la 4-5 ani când,iatã, deschid portiþa, intru în grã-dina cu vie, cu pomi fructiferi, culegume... Pe sub vrejuri – dra-muri de licurici în nemiºcatãruladã... Ca o cãrãruie de aurspre visul de peste noapte...Visul – literatura sadea acopilãriei... De la care au pornittoate celelalte ale vârstelor meleulterioare, întru prezentã evocareºi test/textmodelare... Fiindcã însubtextele acestei ego-naraþiuniinevitabil existã ceva din modul ºimodelul de a gândi ºi a simþi alecopilãriei, dacã vreþi – chiar stilulde a face astea ºi de a acþiona înconsecinþã. Adicã, de a mergemai departe...

Uneori, în nopþile de varã,aveam curajul sã dorm pe prispacasei, rugându-mã de Cotoman,bravul nostru câine, sã nu o ia...teleleu-Tãnase prin sat, ci sãstea sã mã pãzeascã. Dar, dacãadormeam, cine ºtie ce era decapul lui... Câteodatã, înainte dea mã fura somnul, priveamîndelungã vreme, fix, stelele ºi

ele îºi treceau spiþele de raze prinmiezul lacrimilor mele (de supra-încordare a retinei). De la unmoment încolo, lacrimile parcã arfi devenit niºte lentile, niºteprisme anume prin care deja,într-o mai acuprinzãtoare volutã,se rotea, alene, întregul caruselastral cu învârtejirile-i de pulberescânteietoare, cu umede trenede flãcãrui lunguieþe. Era fasci-nantã acea priveliºte ce se insi-nua enigmatic în simþãmintelemele... (Se mai întâmpla ca,brusc, sã tresar la eruperea vre-unui u-u-it de bufniþã...(„A muritcineva”, se spunea, ca ºi în cazulcând „cãdea o stea”.) În altenopþi, luna era atât de luminoasã,încât, pentru a privi la ea, trebuiasã duci mânuþa streaºinã la ochi,ca ºi cum ai fi cãutat de bãnuþ oulpãsãrii din basme: Mãiastra. Înbãtaia razelor, puteai vedea cum,pe sub pereþii casei, albescjumãtãþile de gãoace nu preamari, aruncate de sub streaºinãde hulubii care deja scoseserãpui.

Astfel cã mã trezeam în vreodimineaþã de pe la începutul luniiiunie, când se zice cã e sãrbã-toare. Miezul pereþilor. În aceastãzi, se fac „cocoºei” (floricele) deporumb. Se pun boabele într-unceaun cu nisip încins ºi – „sar”!,înfloresc în alb. Gustoasefloricelele, gustoºi cocoºeii! Cândmesteca boabele, bunica zicea:„Sãriþi, sãriþi, cocoºeilor, / Cãmoºnegii îs la chirie, / Babele – lacumetrie” (ºi încã ceva ce amuitat deja). Mai spunea cã,începând cu ziua de azi, cloºcaprinde a scoate pui. Poate cãalbul cojilor de ou sã fie miejiipereþilor? Peretele elipsoidal algãoacei. Odatã, vecina se mira –pusese, cicã, douãzeci de ouãsub cloºcã, însã la lumina zileiapãruserã mai mulþi pui. „Poatecã între timp cloºca noastrã s-amai ºi ouat?” se mira/întreba ea.

Se zice cã anume din ziua demiezul pereþilor încolo încep prin-cipalele lucrãri agricole. Astfel cã,pânã sã reia în plin (...jug) cor-voada kolhoznikã, rudele, sãtenii,familiile-prietene încercau sã-ºifacã mici sãrbãtori, sã seviziteze, sã stea la taclale ºipahare. Iar la un prolog de plecatîn musafirie mi-a fost dat sãdescopãr, sub ochii mei, (ºi) câtde tari pot fi niºte simple odi-coloane (sovietice). Ardeau, nualta! (Pe atunci încã nu ºtiam cã,prin Rusia, odicolonul era con-sumat ca alcool, în loc de vodca– (mai) scumpã sau niciodatãîndeajuns!) Ni se întâmplase,chiar în casa noastrã, parcã întindã, în mijlocul „Bermundelor”dintre casa mare, camera detoate zilele ºi iatacul meu. Nepregãteam sã mergem înospeþie, într-o primãvarã dejazburãtãcitã biniºor spre soare.Tuþa – proaspãt bãrbierit, cu ofaþã mult întineritã dupã muncileºi grijile sãptãmânii. Eram pepicior sã ieºim din casã, cândmama spuse sã aºteptãm puþin.Aduse flaconul cu odicolon ºi,înclinându-l, ca lichidul gãlbuisau, poate roz ori verzui, sãalunece prin gâtiºoru-i cu fileu înexterior spre buza lui, dupã care– suflã peste el, pulverizându-lpeste fãptura mea. Apoi spretuþa. Puf! – se aprinse o flacãrãsfericã nu prea mare, albãstrui-gãlbuie. Pur ºi simplu, tuþa era cuþigara în dinþi ºi de la jarul ei seinflamase, brusc, parfumul pul-verizat de suflarea mamei!Câteva minute, între pãrinþi seinsinuã oarece supãrare, iar însufletul meu – un nouraº sau,poate, spuza nedumeririi despaimã volatilã. Deci, trecu, ºi noiieºirãm în trei pe ºleaul satului,ducându-ne în ospeþie în„cealaltã mahala”, la nanii mei,Profira ºi Andrei Huzun. La ei îmiplãcea sã merg cel mai mult.Erau mai înstãriþi decât mulþinegurenieni pe care îi cu-noºteam. În casa lor totdeaunase gãseau dulciuri, aduse pe laLeningrad sau Moscova, peunde, cu mari riscuri, nanulreuºea sã comercializeze „lanegru” blãniþele cârlionþate demiei, negri ºi brumãrii, lucru cali-ficat de codul penal drept speculãºi cu consecinþe mai mult decâtneplãcute pentru cei cãzuþi înlabele autoritãþilor.

Leo BUTNARU

Copil la ruºi (2)

• Viorica Zaharia

arte

iulie 200818

O artistã autenticã este Viorica Zaharia, mereuexigentã cu sine, capabilã sã se reinventeze. Ceeace a ºi demonstrat cu noua ei expoziþie, de la GaleriaNouã a Filialei Bacãu a U.A.P. , inspiratã din univer-sul copilãriei. O ºtiam pe Viorica o fire meditativã, ºiîi admirasem lucrãrile de pânã acum, în formeesenþializate, cu subtile geometrii ºi preþiozitãþi cro-matice: griuri, ocruri somptuoase, argintiuri. Acordurisurdinizate, pe alocuri sparte de un accent de albas-tru-ultramarin sau verde, cu strãluciri de mineral. Or,în expoziþia actualã, nu întâmplãtor deschisã de„Ziua Internaþionalã a Copiilor”, prima impresie esteaceea de luminozitate. ªi de ludic dezlãnþuit. Paletaeste una caldã, calmã, inundatã de prospeþime. Deparcã peste pânze ar fi trecut o ploaie de varã. Suntnuanþe pastelate ºi mult alb, care transmit un senti-ment de seninãtate, o stare de bine, solarã, jucãuºã.

În lucrãri sunt multe chipuri de copii, ei fiind însoþi-ti de jucãriile favorite, de nelipsitul ursuleþ de pluº,pãpuºi, maºini, cãluþul nãzdrãvan, parcã rupt dinbasme, ºi cãrþi viu colorate, stând într-un raft, gata sãdepene o mulþime de poveºti cu eroi îndrãgiþi. ªi maiapare, în câteva pânze, o drãgãlaºã pisicã, tovarãºãde zburdãlnicii. Sunt ºi fragmente de scrisori, plicuricu adrese, înscrisuri diverse (tehnicile colajului fiindfrecvent folosite de pictoriþã), în fine, observãm oîntreagã recuzitã cu valoare profund afectivã. Teîntorci în timp ºi visezi, cu ochii deschiºi, la copilulcare ai fost. ªi te simþi mai viu, mai curat ºi maiîncrezãtor, mai optimist, amintindu-þi vorbele luiBrâncuºi: „când nu mai suntem copii, suntem dejamorþi“. Deºi a vrut sã se mai joace, în imaginaþie ºipe pânzã, demersul artistei este unul serios, în sen-sul de profesionalism. Viorica Zaharia este foarteatentã la echilibrul compoziþiei, la armonia întregului,la detaliile semnificative, nelãsând nimic la voiaîntâmplãrii. Ca om, este extrem de modestã, iar fizicare o fragilitate de pãpãdie, dar asta e numaiaparenþa. Pentru cã Viorica este o personalitate pu-ternicã, e dinamicã ºi delicatã în acelaºi timp, avândo energie creatoare de invidiat. Are vocaþie pentruprietenie, dar ºi acest lucru îl face cu mare discreþie,neinvadând teritoriul nimãnui. Te poþi însã bizui peea, pe spiritul ei ascuþit de observaþie, pe încurajãrileei, izvorâte dintr-o fire generoasã, pe umorul ei sãnã-tos. Poate fi durã ºi tandrã, în acelaºi timp,rãmânând foarte adevãratã. Prietenii o alintã cunumele de Zaharica, dar ea este genul „hard candy“.Lãsând gluma (ºi jocurile de cuvinte) la o parte, maitrebuie sã spun cã Viorica Zaharia are o conºtiinþãartisticã bine articulatã ºi o remarcabilã voinþã de stil.Starea ludicã în care a plonjat, ca într-o imersiune întrecut, în lumea plinã de candoare a copilãriei, a fostuna fecundã în plan creator, expoziþia ei fiind o ade-vãratã încântare pentru ochi ºi pentru suflet.

Carmen MIHALACHE

CCâânndd nnuu mmaaii ssuunntteemm ccooppiiii......

• Viorica Zaharia

Cunosc în linii mari contextulîn care se convoacã, de la 1991încoace, cu participarea laolaltãa creatorilor din cele douã stateromâneºti ieºite din totalitarism,expoziþia-concurs de artã plas-ticã contemporanã „SaloaneleMoldovei”; am ºi publicat, înrevista „Atelier”, 2004, o dare deseamã cu privire la starea delucruri din aceastã instituþie (or,s-a afirmat, pe bunã dreptate,cã „Saloanele Moldovei” sunt oinstituþie!), astfel cã mi-ar prindebine sã vãd, la o adicã,fenomenul ºi din interior.

ªtiu cã „Saloanele Moldovei”îºi au începutul în anii PrimuluiRãzboi Mondial, când partea desud a României era ocupatã denemþi ºi capitala s-a mutat pen-tru o scurtã perioadã de timp laIaºi. Din lipsã de alte mijloace,plasticienii de aici au recurs laforþa mobilizatoare a artei,invitând confraþii sã-ºi conjugeeforturile. Astfel s-au pus bazelea ceea ce se cheamã, ºi azi,„Saloanele Moldovei”. Luaþiaminte: „Saloanele Moldovei” s-aunãscut în vremuri nesigure,grele...

Dar au trecut anii ºi, dupã1990, odatã sfârºit Rãzboiulrece, plasticienii ºi-au amintitlecþia ºi, resuscitând „Saloa-nele”, au reactivat nu doarforma, ci ºi spiritul expoziþiei. Deastã datã, dupã lungi decenii derãzleþire forþatã, la agapafrãþeascã aveau sã seregãseascã artiºtii de peambele maluri ale Prutului.„Saloanele” au revenit, aºadar,în forþã, adaptate la noile împre-jurãri istorice ºi, dacã negândim bine, ele reprezintã celmai bun lucru care a putut sã lise întâmple artiºtilor români laaceastã rãscruce a timpului.

Mai ºtiu cã, dupã redutabiluldebut din 1991 ºi deopotrivãdupã ediþiile marcate deprezenþe masive ºi pline deînsufleþire din anii urmãtori, dela un timp, s-au înteþit comen-tariile critice la adresa „Saloa-nelor”. Motive de insatisfacþieau, desigur, ºi organizatorii, ºiparticipanþii. Deºi neîmplinirile,frustrãrile ºi mâhnirile seaºeazã mai întâi, pietre grele deamar, pe inimile celor dintâi. Cafuncþionari, cetãþeni, oameni, eiau nevoie de mai multã înþe-legere ºi în tot ceea ce fac sprebinele public ar trebui sã benefi-cieze ca atare de tot sprijinulautoritãþii de stat.

Dar suntem aºa cum suntem,trãim într-un anume timp istoricºi, se vede, avem, de jos în sus,pânã la vârful piramidei, dirigui-torii pe care ni i-a dat momentul.Mai are rost sã întrebãm,retoric, desigur, de ce sus-puºii

– ºi nu doar cei de la resortulculturii – nu se implicã la modulcel mai serios posibil în deru-larea evenimentului, lãsându-l,din an în an, sã alunece tot maimult în derizoriu? Din toate în-ceputurile ce ºi-au propus sãrezideascã puntea ºi sã refacãlegãtura între maluri, sã recu-noaºtem, „Saloanele” au mairãmas. Lãsate însã la voiaîntâmplãrii, la mila neajutoratã aunui grup de entuziaºti, „Saloa-nele” vor sucomba. ªi e pãcat,or, dincolo de componenta poli-ticã, e bine sã se þinã cont depremiza realã cã prin „Saloa-nele Moldovei” se cunoaºte mailesne mersul lucrurilor în sferaartelor plastice româneºti înansamblu; se ia, în plan mailarg, pulsul creativitãþii unuiîntreg popor; se dã, anual,seama de starea de spirit a unuisegment considerabil al pãrþiiartistice a naþiunii. Iar, pe de

altã parte, „Saloanele Moldovei”scot în vileag atitudinea pe careautoritãþile publice locale o ma-nifestã faþã de artã ºi artiºti ºi, înacelaºi timp, învedereazã com-petenþa ºi disponibilitatea lascarã naþionalã a forurilor con-ducãtoare de a aborda ºi gesti-ona fenomenul cultutral-artistic.

În acest context, poate ecazul sã ne gândim, dacã nucumva „Saloanele Moldovei”sunt luate în considerare doarca o expoziþie pentru vremuri detranziþie ºi, odatã atinse uneledin obiectivele asumate alemomentului, clasa politicã ºi ier-arhii culturii sunt gata sã treacã,lejer, la procedura spãlatului pemâini?

Poþi renunþa, desigur, la cevace ai impresia cã e depãºit, cã estânjenitor poate pentru cã numai are prestanþa ºi vigoareaînceputurilor, cã nu mai core-spunde imperativelor noi aletimpului. Poþi demola, cãci emai uºor, o tradiþie statornicitãîn timp, arborând sus steagulunor idei curente ºi al unormiºcãri în vogã. Însã orice s-ar

afirma, azi, la modul criticdespre expoziþia-concurs „Sa-loanele Moldovei”, ajunsã,acum, la ediþia a XVIII-a, înspaþiul cultural-artistic panromâ-nesc de dupã 1990-1991, eaeste, fãrã nici un fel de dubii,fenomenul cel mai durabil întimp, cel mai semnificativ caarie de cuprindere ºi cel mai re-levant din punctul de vedere alreprezentãrii formelor de mani-festare ºi a formulelor de expre-sie.

E mult, e puþin? Ce perspec-tive are? Un alt nucleu organi-zatoric, orientat spre valorideclarat selectiv-elitare sauexclusiviste, o altã generaþie depromotori ai artelor plastice, ar fiîn stare nu doar sã producãschimbarea la faþã doritã amanifestãrii, ci ar fi capabilichiar sã modifice radical para-digma, revizuind atât principiilede selecþie a autorilor/operelor,cât ºi modul de oraganizare ºidesfãºurare a evenimentului.Cu siguranþã, atunci nu va mai fivorba de „Saloanele Moldovei”.Precum ar putea, în egalãmãsurã, din lipsã de idei con-structive sau din oricare altemotive banale, sã-i punã laîndoialã, în general, necesi-tatea. Atunci, cu siguranþã,„Saloanele Moldovei” vor fi pecale de a-ºi înceta existenþa...

Vasile MALANEÞCHI

Saloanele Moldovei - 18Expoziþia de artã plasticã contemporanã „Saloanele

Moldovei”, ediþia a XIII-a s-a deschis la Bacãu pe data de 9 iulie2008 la Galeriile „Alfa”.

Datoritã participãrii numeroase ( 291 autori ºi 324 lucrãri ),expoziþiile Salonului au fost organizate ºi în alte spaþii : Galeria„Ion Frunzetti”, Muzeul de istorie ºi Muzeul de artã contemporanã„George Apostu”.

Pe simeze sunt expuse lucrãri ale artiºtilor plastici dinRomânia (Bucureºti, Bacãu, Piatra Neamþ, Roman, Suceava,Iaºi, Botoºani, Brãila, Galaþi, Oradea, Craiova, Focºani) ºi dinRepublica Moldova.

Juriul acestei ediþii a fost alcãtuit din: Mihai Chiuaru, Bacãu -preºedinte, Ilie Boca, Bacãu, Ghenadie Jalbã,Chiºinãu, VasileMalaneþchi, Chiºinãu, Andrei Dohotaru, Chiºinãu, Angela Candu,Chiºinãu, Silvia Costin, Bucureºti, Aurelian Popovici, Bucureºti,Mariana Popa, Bacãu, Georgeta Barbu, Bacãu – membri.

Premiile oferite de instuþii culturale ºi ale administraþiei localede la Bacãu ºi Chiºinãu au fost acordate urmãtorilor artiºti:Marius Franþ, Bacãu – premiul Ministerului Culturii ºi Turismuluidin Republica Moldova, Simion Zamºa, Chiºinãu – premiulDirecþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural NaþionalBacãu, Dumitru Bolboceanu, Chiºinãu – premiul ComplexuluiMuzeal „Iulian Antonescu” Bacãu, Marilena Preda Sânc,Bucureºti – premiul „Mihail Grecu” al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRepublica Moldova, Mircea Roman, Bucureºti – premiulMuzeului Naþional de Artã al Moldovei din Chiºinãu, LeonardGuþu, Chiºinãu – premiul Centrului Internaþional de Culturã ºiArte „George Apostu” Bacãu, Anca Muºat, Bacãu – premiulColegiului de Arte Plastice Chiºinãu, Valeriu Sandu, Chiºinãu -premiul Consiliului Judeþean Bacãu , Ala Lupu Leancã, Chiºinãu– premiul Primãriei Municipiului Bacãu, Mari Bucur, Bacãu –premiul Primãriei Municipiului Chiºinãu, Vladimir Us, Chiºinãu –bursa de participare în Tabãra Tescani 2009 acordatã de MuzeulNaþional „George Enescu” Bucureºti.

Expoziþiile Salonului pot fi vizitate la Bacãu pânã pe data de 10august 2008, urmând ca pe data de 31 august 2008, ele sa fieredeschise la Chiºinãu.

Noutatea acestei ediþii este prezenþa unui invitat de onoare încadrul Saloanelor Moldovei.

Anul acesta a fost invitat Anatol Rurac, pictor, grafician,scenograf din Chiºinãu.

Expoziþia „Picturã, graficã, obiect” semnatã de Anatol Ruracpoate fi vizitatã la Galeria de artã contemporanã de la Muzeul deistorie, str.9 Mai, nr 7, în perioada 9 iulie – 10 august 2008.

Geta BARBU

„Saloanele Moldovei” – o expoziþiepentru vremuri de tranziþie?

comentarii

iulie 2008 19

Privesc toatã povestea cu un ochimult mai calm ºi mai senin fiindcã îmisunt destul de limpezi câteva lucruri.Mai întâi, refuz sã împart oamenii înîngeri ºi demoni, ºtiu cã albul ºi negrulabsolut nu existã când e vorba de fireaomeneascã, prin urmare mã aºteptmereu la combinaþii - uneori surprinzã-toare, dar nicidecum tragice - de gri-cenuºiuri. Comunismul nu mi se parenegru-smoalã, tot aºa cum capitalismulnu e roz-trandafiriu din cap pânã înpicioare. Nu existã/n-a existat nici oPutere care sã nu-ºi apere „aºezarea”prin toate mijloacele, inclusiv celesecrete ori de culise. Individul s-a des-curcat, de când e lumea lume, cum aputut. Nici cele mai sumbre dintrePuteri nu au primit vreodatã pedeapsa„cuvenitã”, cãci pedepsele se dau,atunci când se dau, de pe schimbã-toare poziþii omeneºti. Oportunismul sepoate numi, dacã omul þi-e prieten,„dezvoltat instinct de supravieþuire,”dacã nu, „ticãloºie”.

Turnãtoria e forma adultã a pârei dincopilãrie. Turnãtorul/ pârâciosul e tot-deauna arãtat cu degetul, dar ºtiu la fel

de bine cã, uneori, ce pârãºte el e unlucru rãu în orice sistem de valorimorale ai cântãri fapta. Mãcar unii din-tre cei ce arboreazã stridente flamurianticomuniste au fost bine aºezaþi învechile structuri, iar vina pentru care aufost urmãriþi se numeºte ºi azi tot vinã.Dosariada e târzie ºi caraghioasã: sãtot împarþi oamenii de azi în urmãriþi ºicolaboratori fãrã sã cunoºti toate detali-

ile pentru fiecare caz în parte e zarvãbunã de fãcut tiraj – eventual, cãci niciasta nu mai e, din fericire, sigur. Sã maispui, dupã 18 ani, cã profitorii vechiuluiregim ar fi trebuit sã stea o vreme deo-parte e cel puþin hilar. Cei care dorescºi pot sã înhaþe ciolanul o fac (dacã nuai dovezi pentru a-i þine departe de el cumâna legii) ºi nu se vor da niciodatã dincalea ta doar fiindcã socoteºti cã ar fi

rândul tãu sã-l înhaþi. Pânã la urmã,asta se numeºte liberã concurenþã.

Nu compar epoci, compar oameni,singurãtãþi. În Soarele înºelãtor al luiNikita Mihalkov se spun niºte lucrurinete: totdeauna ai de ales, chiar dacãuna dintre variante e moartea, iar dacãþii foarte tare la o stare de lucruri, apãr-o,nu aºtepta sã recunoascã celãlalt cã aidreptate, fiindcã e omenesc sã n-o facãde bunã voie. N-am înþeles toatãtevatura, nici lacrimile de încredereînºelatã. Îmi sunã totul a telenovelã, ºiîncã una prost jucatã. Habar n-am ceam câºtiga dacã am afla cã X a semnatnu ºtiu ce angajament ori cã l-a pârâtpe vecinul de palier cã ascultã posturiinterzise. A avut cineva vreo îndoialã cãs-au întâmplat ºi cã se întâmplã în con-tinuare lucruri de acest fel?!

Oricum, mi se pare cã suntem maidispuºi ca alte neamuri sã ne descriem,la grãmadã, în culori negre ºi sãpãstrãm nuanþele luminoase pentruindividul care suntem. Asta ca sã fimacoperiþi când ni s-ar cere gesturi fon-date pe spirit comunitar.

Irina PETRAª

Despre dosariadã

Moto: „Lumea, aºa cum aratã ea astãzi,e opera Clubului Bilderberg”

Cristina Martin

A scrie o carte despre societãþilesecrete, care guverneazã lumea actualã,este un act temerar deoarece existãprimejdia ca astfel de autori ce dau laivealã secrete bine pãzite sã fie eliminaþi.ªi totuºi, o iniþiativã de acest fel estesalutarã cu toate riscurile aferente.Avem în faþa noastrã o astfel de apariþieeditorialã consacratã „ClubuluiBilderberg. Stãpânii lumii”*, carte scrisãde Cristina Martin, lucrare bazatã pe obogatã bibliografie (cãrþi, articole, intervi-uri), încât lectura captiveazã, iar lasfârºitul ei constatãm cã, din pãcate,lumea este dirijatã din umbrã de ominoritate, un grup puternic de oameniconstituit într-un conclav ce stãpâneºtepârghiile economice, militare, mass-media ale lumii contemporane: „Dintoate cele expuse, e uºor de înþeles cãactivitatea unui jurnalist nealiniat esteextrem de complicatã; dar, în pofida difi-cultãþilor iniþiale, nu mi-am pierdut cura-jul, iar rezultatul investigaþiei mele a fostprima carte din lume special consacratãClubului Bilderberg, ºi a vãzut luminatiparului în 2005” (pp. 14-15). E de lasine înþeles cã idealurile de libertate,egalitate, fraternitate sunt, în ultimãinstanþã, vorbe goale. Chestiunea carene preocupã este dacã nu cumva exis-tenþa unui astfel de club ocult nu estetotuºi necesarã pentru a modela lumea.Asistãm de decenii la o exploziedemograficã fãrã precedent, la o dimi-nuare a resurselor Terrei, la actualizareateoriei lui Malthus, încât ne întrebãm,evident, fãrã a da un rãspuns plauzibildacã omenirea nu se aflã într-o crizãprofundã, în pofida unei tehnologii devârf? Aºadar, plecând de la dictonul„Omul e lup pentru om”, maximã atribuitãde cãtre Cristina Martin lui David Hume,în realitate, acest panseu celebru a fostpus în circulaþie de cãtre Plaut în come-dia „Asinaria”, iar în vremurile moderne,maxima în chestiune a fost reluatã decãtre Bacon ºi Hobbes, Cristina Martinurmãreºte de-a lungul a 13 capitolenaºterea, dezvoltarea ºi acapararea pu-terii mondiale de cãtre Clubul Bilderberg:„Bilderberg este un club ultraselect,ultraexclusivist, rezervat celor mai puter-nici, iar admiterea în el depinde de exis-tenþa prealabilã a unor proprietãþi ban-care, funcþii de putere, influenþe teritori-ale, intelectuale, economice ºi politice...Clubul Bilderberg preia ºtafeta vechilor

societãþi secrete ºi le actualizeazã do-rinþa de cucerire, în secolele al XX-lea ºial XXI-lea... Pentru Clubul Bilderberg,duºmanii sunt platformele de protestcivic, miºcãrile naþionaliste alepopoarelor care refuzã sã-i acceptejugul, comunismul rãzboiului rece,cunoaºterea adevãratã ºi, în definitiv,lupta omului de rând pentru a obþine li-bertatea autenticã” (p. 21). Fondat în1954, deºi fusese conceput încã din aniicelui de-al doilea rãzboi mondial (printreiniþiatori se numãrã prinþul Bernhard alOlandei, David Rockefeller, Joseph H.Retinger, Paul Rijkens), ClubulBilderberg (într-o primã fazã a conceputUniunea Europeanã) nãzuieºte sã

impunã un stat universal, un guvernplanetar, o monedã unicã, încâtbancherul James P. Warburg s-a expri-mat astfel: „Fie cã vreþi, fie cã nu, vomavea un guvern mondial. Singurachestiune e dacã va fi acceptat oriimpus” (p. 22). La prima vedere astfel deidei ar pãrea originale, însã numai înparte. Dacã vom avea rãgazul sã con-sultãm cartea lui Heinrich Zimmer„Filozofiile Indiei” (Humanitas, 1997, p.94) vom constata cã în mitologia vechiiIndii existã ideea unui monarh universal:„ªi totuºi existã un ideal mitic strãvechi –un vis compensator idilic, nãscut dindorul de stabilitate ºi pace – ce reprezin-tã un imperiu universal al liniºtii durabile,

cârmuit de un monarh universal drept ºivirtuos, cakravartin, posesorul cakrava-tei, care sã punã capãt luptei necurmatedintre statele învrãjbite”. În fine, alãturide familia Rockfeller – implicatã în con-ducerea Clubului Bilderberg - , un rol deseamã îl joacã Henry Kissinger ºi familiade bancheri Rotshild (iniþial s-a numitBauer pe când locuiau în ghetoul de laFrankfurt). O descriere a acestui ghetoune-a lãsat Goethe (v. Léon Poliakov„Istoria antisemitismului”, Ed. Hasefer,III, 2000, p. 42, nota 28): „Printre lucrurilesemnificative care preocupau copilul, caºi pe adolescent, se numãrã în specialstarea oraºului evreiesc, care de fapt eradenumit strada evreiascã întrucât erapropriu-zis constituit dintr-o singurãstradã care fãrã îndoialã, fusese odi-nioarã prinsã între ºanþul ºi ziduloraºului. Îngustimea, murdãria, agitaþia,accentul unui idiom neplãcut auzului,toate produceau o impresie cât se poatede dezagreabilã. Multã vreme nu m-amaventurat acolo de unul singur ºi nureveneam acolo cu plãcere dupã cereuºeam sã scap de insistenþele atâtoroameni fãrã odihnã ocupaþi sã solicitecâte un client pentru a face vânzare”.Reuniunile Clubului Bilderberg au locanual, de predilecþie, în oraºe mici (pen-tru a nu atrage atenþia), din Europa,SUA, Canada, întâlniri unde se discutã ºise hotãrãsc mãsurile politice, econom-ice, financiare, militare pentru urmãtorulsau urmãtorii ani. Însã, ziaristul englezMark Oliver susþine: „Teoria mea este cãnu Clubul Bilderberg conduce lumea, cigrupul numit Pentaverer” (p. 102).Câteva inadvertenþe. La pagina 33, uni-unea vamalã Benelux (Belgia, Þãrile deJos, Luxemburg – dar Belgia esteinclusã în dimensiunea teritorialã aÞãrilor de Jos). La pagina 41, ClubulBilderberg împlinea în 2004, 50 de anide existenþã, deci sãrbãtorea nunta deaur, nu „de argint”. La pagina 47, duratavieþii lui Mayer Amschel este cuprinsãîntre anii 1473 – 1812. La pagina 91,Cecil Rhodes (1853 – 1902) se stabiliseîn Africa, iar dupã 1851 devine pãrinte alsocietãþilor secrete. La pagina 133,sfârºitul oratorului grec Demosteneeste fixat în anul 322 d. Hr., în realitate,322 î.Hr.

______________________

*Cristina Martin Clubul Bilderberg.Stãpânii lumii, în româneºte de IoanaIonescu, Ed. Litera Internaþional, 2007

Ionel SAVITESCU

Stãpânii lumii

Etimologic, digresiunea e plecare, pãrãsire, despãrþire, deviere de la drumulmare, al tuturor, încãlcare a unei datorii. Toate constrângerile ivite când citeºti ocarte cu creionul în mânã se vindecã prin digresiuni. Nimic mai încântãtor decâtvisarea lãturalnicã, ispitirea unei cãrãrui personale în rãspãr faþã de unicalea tex-

tului celuilalt. Rândurile din acest colþ de paginã sînt astfel de încântãri.

• Viorica Zaharia

comentarii

iulie 200820

Amân de ceva timp sã scriudespre cartea lui JunichiroTanizaki pentru simplul motiv dea nu cãdea în judecãþi nedrepte.În tot cazul, am fost obiºnuit cu oaltã faþã a literaturii din Japonia.Chiar dacã scriitorul mai susmenþionat face parte din galerianumelor consacrate pentru publi-cul japonez, acest ultim roman,tradus ºi adnotat fericit de SilviuMihai la Editura Univers, constitu-ie aºa-zisa surprizã: este genulde carte care te surprinde prinnevoia de a-ºi cãuta locul undevaîntre trecut ºi prezent, de a-ºiîntâlni un anume tip de cititor,capabil de a se autodescoperiîntr-o plãcere uºor masochistã ºide a înregistra capriciile vieþii. Mãdisociez...

„Jurnalul unui bãtrân nebun“,cititã corect, este reprezentativãpentru acel gen de literaturãexoticã, faþã de care Europa amanifestat întotdeauna interes.Junichiro Tanizaki nu facegreºeala de a propune o saga ci,cum e în firescul unui creator de odelicateþe specificã arealului lite-raturii japoneze, urmãreºte înmultiple tonalitãþi câteva luni alepropriei senectuþi. Desigur, luândmasca personajului principal,lãsând naraþiunea sã se dezvoltela persoana întâi, apropiindu-ºicititorul dincolo de limitele firescu-lui, romanul ar putea fi consideratcu uºurinþã ºi un cât se poate deautentic jurnal. Bãtrâneþea pro-pusã de Tanizaki nu vine nici pedeparte pe linia filosofiiloreuropene ori a imaginilor cu caresuntem obiºnuiþi; nu aminteºte dealte personaje ºi nici nu decadeîn artificiile senilitãþii. Aproape cãnu existã urmã de morbiditatedeºi tuºele fine ale personajuluiprincipal sunt interconectate înpermanenþã cu acest câmpsemantic. Totul în existenþabãtrânului Utsugi conduce cãtremoarte dar, mai mereu, existãînaintea acesteia o clipã de jovia-litate, o clipã în care personajul îºigãseºte timp pentru a mai simþipentru încã ºi încã o datã plãce-rile vieþii.

Abrupt, încã de la primelepagini, suntem atenþionaþi cãintrãm în povestea unui omimpregnat cu elemente de pato-genezã ale unei mentalitãþiderutate de însãºi trecerea timpu-lui. Mai simplu - de-a lungul celoro sutã cincizeci de pagini,asistãm la plãcerea masochistã abãtrânului de a resimþi în acelaºitimp durerea fizicã, dar ºi durerearezultatã din propria-i impotenþã.Aºezând toate elementeleecuaþiei la loc potrivit, am puteaînþelege pânã ºi dragostea faþãde Satsuko, nimeni alta decâtfemeia ce acceptã într-un modparticular avansurile bãtrânului.Mai mult, un cititor conservatoraflã oripilat cã Satsuko estenimeni alta decât nora bãtrânului.La rândul ei, comportamentul pecare ºi-l asumã este undeva lagraniþa cu grotescul. În mai multesituaþii, Satsuko înþelege frivoli-tatea bãtrânului ºi ajunge sã con-simtã apropierea acestuia în„camera duºului“, acolo undeUtsugi este lãsat sã îi sãrutespatele ori picioarele. Gesturilece definesc personajele sunt din-tre cele mai surprinzãtoare.Astfel, bãtrânul Utsugi este maidegrabã înjosit de comportamen-tul tinerei femei dar, aºa cum amarãtat, acest lucru pare sã îimãreascã plãcerea.

Interesantã este modalitatea

pe care Tanizaki o gãseºte pentrua interpreta corect potenþa creativobsesionalã a personajului sãu.Orice aspect trãit cu voluptateeste mãsurat prin reacþiile sis-temului vascular, mai precis altensiunii oscilante. Din acestpunct de vedere, suntem purtaþiîntr-o pseudo – epopee a senti-mentelor gradat prezentate.

La început, sub forma uneipiste false, aflãm cã „Deºi nu amînclinaþii homosexuale, recent amajuns sã simt o stranie atracþiepentru tinerii actori de Kabukicare joacã roluri de femei. Dar nuîn afara scenei. Nu mã intere-seazã decât dacã sunt machiaþi ºipoartã costume feminine. Totuºi,dacã stau sã mã gândesc bine,trebuie sã recunosc o anumitãînclinaþie“. Chiar peste câtevarânduri ne este povestitã o expe-rienþã homosexualã cu un actorcelebru – Wakayama Chidori.Toate acestea nu sunt decât cãide a lãsa pe cel interesat în a-iînþelege ataºamentul „dinprezent“ faþã de Satsuko.

Problemele obiºnuite alebãtrâneþii comportã aspect deultimatum iar bãtrânul este intere-sat sã rãspundã cât mai repedeacestor provocãri. „Poate cã toatãlumea e aºa la bãtrâneþe, dar, înultimul timp, n-am petrecut niciozi fãrã sã mã gândesc la propriamea moarte. În cazul meu, totuºinu e ceva nou. Mi se întâmplã defoarte mult timp, de când aveamdouãzeci de ani, dar acum e maides ca oricând. De douã – trei oripe zi îmi spun: poate cã o sã morastãzi. Nu cã aº fi neapãrat speri-at de asemenea gânduri. Cânderam tânãr, mã îngrozeau, într-a-devãr, dar acum îmi produc chiaro anumitã plãcere. Îmi las imagi-naþia sã-ºi reprezinte scenaultimelor mele momente ºi ceeace va urma dupã moartea mea. Înloc sã mi se facã oficiile în salafunerarã de la Cimitirul Aoyama,vreau ca sicriul sã stea în cameracu zece rogojini care dã în grã-dinã“. Aceastã dorinþã va fi refor-mulatã de mai multe ori, bãtrânulnefiind existenþial-moral cantonatîntr-o tradiþie anume. Ciudatã

este alegerea din final, atuncicând, referitor la ornamentelefunerare, alege un lucrunemaivãzut, ºi anume aºezareala propriul cãpãtâi a unei pietrecare sã poarte urma picioarelorfetei – femei adulate: „Când amvãzut aceastã ilustraþie mi-a venito nouã idee. Nu s-ar putea sã-mifie sculptate faþa ºi silueta luiSatsuko în chipul unui asemeneaBodhisattva, sã o folosesc dreptmodel secret pentru un Kannonsau un Seishi ? Pânã la urmã, nuam convingeri religioase, oricecredinþã merge, în ce mãpriveºte; singura mea divinitateimaginabilã este Satsuko. Nimicn-ar putea fi mai bine decât sã fiuîngropat sub figura ei“.

Plecând ºi de la religie, se potîntrevedea cunoºtinþele vaste alebãtrânului care rãmâne însã nusã îºi plece capul în faþa tradiþieici sã gãseascã continuu posibi-litãþi de a surprinde ºi de a se sur-prinde prin elemente noi. Oasemenea stare a lucrurilor esteevidentã în felul în care seraporteazã la soþia sa, personajcreat voit anost, supus „lucrurilor

ce se cad a fi fãcute“. Legãturilepe care le stabileºte cu fiul sãusunt asemãnãtoare cu cele pecare le are cu femeia ce îl îngri-jeºte ori cu medicul curant.Rãceala specific japonezã estededublatã cãtre un efort de „aface în ciudã“. De ce nu, capriciilepleacã de la fizicul respingãtor pecare îl conºtientizeazã: „ªtiufoarte bine cã sunt un bãtrân urâtºi cu riduri. Când mã uit în oglindãla culcare, dupã ce îmi scot dinþiifalºi, faþa pe care o vãd chiar cã eciudatã. Nu am niciun dinte caresã fie al meu, pe nici unul dintremaxilare. Abia dacã mai am ºigingii. Dacã îmi închid gura,buzele devin plate, iar nasul îmiatârnã pânã la bãrbie. Nicimaimuþele nu au feþe atât dehidoase. Cum ar putea vreodatãcineva cu o asemenea faþã sãspere cã va atrage o femeie ?Totuºi, existã un anumit avantajdat de faptul cã o figurã ca asta îidescumpãneºte pe oameni, îiconvinge cã sunt un bãtrân careºtie cã nu poate pretinde o astfelde favoare“.

Ce legãturã poate avea unasemenea portret cu un vechiproverb japonez: „Voi, tinerilor, nubatjocoriþi pe moºneagul cu pãrulalb. Oare, floarea care sedeschide, câte zile rãmâneroºie?“

Utsugi iese din tipar. El nureprezintã trecutul ºi nu este nicipe departe interesat de viitor.Singura certitudine pe care o areeste un prezent cu care se luptã,resimþind cu fiecare pas plãcereamaladivã de a iubi viaþa ºi pesine, desigur, în alt chip.

Marius MANTA

Trup bolnav

TTeeooddoorraa NNiiccooddiimm –– „„IIppoossttaazzee””

• vernisajul expoziþiei a avut loc la GaleriaNouã, pe data de 19 iunie 2008

Teodora Nicodim a absolvit Universitateade Arte „George Enescu”, Iaºi, 2007,Facultatea de Arte Plastice, Decorative ºiDesign, secþia design.

La vernisaj a fost prezent pictorul VasileCrãiþã-Mândrã, care a vorbit cu deosebitãîncântare despre fosta lui elevã: „TeodoraNicodim, în aceste Ipostaze abordeazã ungen decorativ de calitate, având ca punct deplecare serigrafia. Sigur, se ridicã întrebareaîn ce constã, în acest caz, aportul artistei?! Înafarã de desenul care este proiectat, totulaparþine artistei, primordialã fiind propunereacromaticã. Expoziþia este constituitã dintr-unansamblu decorativ de calitate, foarte jucat,divers, contrapunctat.”

Prin modernitatea tehnicii ºi stilul personal– afectiv, Teodora Nicodim a surprins iubitoriide artã. Ipostaze – o expoziþie ineditã pentrupublicul bãcãuan, mai puþin familiarizat cusfera artei cinetice.

Crristiann Banndi, NicollaeLivadã – „Trrannscenndennþe”

• expoziþia s-a deschis la GaleriileFrunzetti, în data de 23 iunie 2008

Cristian Bandi – dublu licenþiat, absolvã în1998, la Iaºi, Facultatea de Teologie ºiFacultatea de Arte Plastice, secþia picturãmuralã. Nicolae Livadã a absolvit în 2006Facultatea de Arte Plastice Iaºi, secþia sculp-turã.

Pictorul Cristian Bandi ºi sculptorul NicolaeLivadã au avut ca liant meditaþia religioasã,

ferma convingere cã doar prin urmarea luiHristos se poate ajunge la împlinire spiritualã,bucuria în seninãtatea ei nu poate fi trãitãdecât hristic. Mesajele celor doi artiºti au fostdirecte, aºa cum au observat pictorul VasileCrãiþã-Mândrã ºi publicistul Ioan Enache.Grafica lui Cristian Bandi, în care eraureprezentaþi chipuri ale sihaºtrilor ºi siluete decai, s-a legat în mod armonios de sculpturilelui Nicolae Livadã, lucrate în lemn sau metal ºiavînd ca subiecte teme biblice.

„Desenul lui Cristian Bandi este unul ela-borat, artistul dispune de o mare virtuozitate ºisimþire, linia este atât de finã pe alocuri încâtajunge la eleganþa scrierii. Cristian Banditransmite prin simbolurile alese – sfinþii ºi caii,tendinþa spre eliberare, apropierea de luminã,smulgerea din forþa gravitaþionalã.

În sculpturile lui Nicolae Livadã existã unputernic echilibru între mesaj ºi formã.Referinþele biblice sunt asociate ºi cu motivulcuplului, al îmbinãrii între plus ºi minus, femi-nin ºi masculin. Nicolae Livadã a creat unspaþiu cu un profund conþinut religios, pecunoscute teme biblice ºi care genereazãsenzaþia de iniþiere în cultul creºtin. Cîteodatã

înãlþarea spiritualã este sugeratã de un simpluclopot.

Cristian Bandi ºi Nicolae Livadã pornescde la idei religioase, fãrã sã alunece nici unpic în derizoriu sau anecdotic. ” (Vasile Crãiþã-Mândrã)

„Lucrãrile celor doi artiºti plastici vorbescdespre iubire, pãcat ºi eliberare. Ni sedezvãluie posibilitatea salvãrii prin putereaascezei.

Caii lui Cristian Bandi n-au nicio închipuirede utilitate (n-au cãlãreþi, sãnii, trãsuri etc.).Sunt prinºi în imagini din ce în ce mai evanes-cente sugerând miºcarea, zborul, trecereaprecipitatã a timpului.

Cristian Bandi ºi Nicolae Livadã ne trans-mit prin artã, puternicul mesaj creºtin:Maranatha!” (Ioan Enache)

Luminniþa Radu – „X ºi 0”

• vernisajul expoziþiei s-a desfãºuratpe 3 iulie 2008, la Galeria Nouã

Criticul de artã Iulian Bucur a prezentat-ope Luminiþa Radu, absolventã în 2002 aFacultãþii de Arte Plastice, Decorative ºiDesign Iaºi, secþia Graficã.

Pornind ca sugestie de la cartea lui JohanHuizinga „Homo ludens”, Iulian Bucur adescifrat pentru publicul prezent cum LuminiþaRadu, prin graficã, a plecat de la un joc alcopiilor, X ºi 0, ºi a ajuns la o filosofie a apro-ximãrilor. „Luminiþa Radu are capacitatea de ademola miturile ºi de a le construi.” a conchisIulian Bucur.

„x ºi 0” – o expoziþie despre joc ºi joacã dartotuºi sobrã, echilibratã, unitarã.

„Luminiþa Radu se joacã cu cele mai simpleforme care ne înconjoarã – forme, numere,litere ºi cuvinte. Se joacã cu structuri ºi formepe care le ºtim cu toþii din copilãrie, de exem-plu ºotronul pe care-l desenãm cu cretã încurtea ºcolii sau jocul x ºi o pe care-l jucam înorele de matematicã. (...) Luminiþa Radu neinvitã – prin jocul bucuros cu simplitatea – sãextindem graniþele mediului nostru zilnic.”(Frank Hartwikh)

V. SAVU

Tineri artiºti la Galeriile Filialei Bacãua Uniunii Artiºtilor Plastici

• Luminiþa Radu

nr. 79, iulie 2008

Gabriel Furnica pare sãadopte – pentru scurt timp, suntconvins! – ironia de sorginteenglezeascã. Aciditatea din„contra-punerile“ cu care ne-aobiºnuit este datã la o parte iarde aceastã datã, temperat, neindicã valenþele intelectuale aletânãrului critic literar AndreiTerian.

Mircea Radu Iacoban esteoripilat de celebrele „ªtiri de laora cinci“; totuºi, nu conþinutulsurprinde. Din pãcate, pânã ºimarele public resimte un plictisºi o stare de profund dezinteresfaþã de acest tip de informaþie.„Nu atât omorurile, violurile ºicotonogelile adunate buchet întelejurnalul Pro TV de la ora 17înspãimântã, cât chipurile mar-torilor aduºi pe ecran. Ãsta sãfie þãranul român? Am ajuns oþarã de boschetari? Prima între-bare pe care þi-o pui: când aufãcut oamenii ãºtia o baie?Înþoliþi ca vai de ei, nebãrbieriþi,fonfãiþi, cu ochii umflaþi de bãu-turã – mai mai cã se simte dam-ful þâºnind din ecran – eroii dela ora 5 par abia descinºi din-tr-un glod neanderthal moldav“.Acu sincer sã fiu nu vãd niciunmotiv pentru care toposul mi-nunat al acestor apariþii groteºtiar fi Moldova singurã, dar certeste cã of-ul exprimat este câtse poate de motivat.

Florin Paraschiv inventariazãtoate trãsãturile specifice uneinoi norme paradigme a civiliza-þiei în care femeia devine din ceîn ce mai puternicã ºi pare a fifactorul decizional în majori-tatea situaþiilor. Exemple? Suntgãsite cu nemiluita: spre deliciulcititorilor, pleacã de la celebrascenã din Basic Instinct ºiajunge pânã la teoretizãrile luiAndre Malraux.

George Roca are în vedereun mesianic ultim mesaj, de pepatul de moarte, trimis deCezar Ivãnescu celor ce l-auapreciat (ºi nu numai acestora).De fapt, mult mai importantã mise pare scrisoarea deschisãadresatã Preºedintelui României,Preºedintelui Uniunii Scriitorilordin România, cât ºi Preºedin-telui CNSAS, scrisoare cecuprinde nemulþumirea pro-fundã a membrilor familiei dar ºia mai multor oameni importanþide culturã, prilejuitã de acuzaþi-ile deocamdatã nefondate delegãturã cu securitatea, lansateîmpotriva lui Cezar Ivãnescu,cât ºi de maniera ticãloasã aUniunii Scriitorilor de a jalonaun moment de o asemeneaimportanþã pentru literaturaromânã.

Ceea ce realmente mãbucurã este ºi tendinþa de areaduce numele lui Ion

Petrovici în atenþie. Îmiamintesc figura profesoruluiRaveica care spunea convins:„Petrovici e singurul care l-aînþeles pe Kant în þara asta“. LaEditura Aula apare „Istoriasecretã a literaturii române“ deCornel Ungureanu. Volumuleste minuþios prezentat deViviana Poclid Dehelean. Miculscandal între NicolaeManolescu ºi Liviu Ioan Stoiciuia treptat amploare, de aceastãdatã aducându-se câteva argu-mente care par sã serveascãjudecãþilor schiþate. Rãmâne sãvedem „Pe mâna cui a încãputUniunea Scriitorilor“.

nr. 5 (38) / 2008

Primele pagini ale revisteisunt dedicate de ConstantinTrandafir criticului ºi academi-cianului atât de contestat în ulti-ma perioadã, mã refer la EugenSimion. Plecând de la unataºament profesional, ConstantinTrandafir marcheazã câteva dinatuurile ce stau la baza perso-nalitãþii celui schiþat: detestãvrãjmãºia nefiind resentimen-tar, nu poate suferi ura visce-ralã ºi apreciazã cã bunãtateaînvinge ºi îl face pe om liber.Eugen Simion este un apolinicîngrijorat de tenebre.

Apoi, Liliana Marin regãseºtenoi cãi într-o cãlãtorie imagi-narã în adolescenþa artisticã apictorului Nicolae Grigorescu.

Destul de interesantãalegerea de a publica interviuricu „monºtrii sacri“ ai literaturiiuniversale. Pânã la urmã, întregnumãrul revistei stã sub intervi-ul luat lui T. S. Eliot unde, suntdiscutate „aºezat“ mai multeaspecte interesante ale labora-torului Eliot. Am reþinut treiaserþiuni cu rol de a modulacomunicarea: „Pentru mine unlucru neterminat este un lucrucare ar putea la fel de bine sãfie ºters“; „Nu cred cã poeziabunã poate fi scrisã ca un fel deîncercare politicã de a da la oparte o formã deja existentã“;„Întotdeauna am crezut cã nu eînþelept sã violezi regulile pânãcând nu ºtii sã le observi“. Mi-amai reþinut atenþia un materialbine scris de Florin Dochiadespre poezia lui Daniel Corbu.Am convingerea cã, în ciudaunei deschideri din ce în ce maievidente faþã de poezia sa,Daniel Corbu va întruchipagenul poetului care se cerecãutat. O asemenea stare alucrurilor are o multitudine defactori determinanþi ce nu vor fianalizaþi acum. Din pãcate,pentru numãrul de faþã, pânãcãtre ultima paginã nu mi-a maiatras atenþia decât micul articolal Elenei Dinu despre„Fotografia lui AndreiTarkovski“. Tarkovski este fãrãdoar ºi poate un poet al luminii,în timp ce „imperativul actuali-

zãrii unui «timp în timp» […]este axisul conceptuluitarkovskian, artistul acþionândca un sculptor în timp“.

nr. 173, 10-16 iulie 2008

„Observatorul cultural“ nurãmâne impasibil la aºa-crezutabombã a verii: fraudarea exam-enului de Bacalaureat. Ceea cesurprinde este mirarea totalã amass-mediei (ºi nu numai) încondiþiile în care, în fiecare varãse tot vorbeºte de examenemai mult sau mai puþin con-trafãcute. Carmen Muºat estecea care are puterea de a-ºiaminti ºi de culpele anilor tre-cuþi. Mult mai importantã mi separe incompetenþa totalã acelor din Ministerul Educaþieicare pe hârtie reformuleazãreformele ºi reformeazã pos-turile. Ignoranþa ce vine dinpartea politicului completeazãnefericit situaþia realã aînvãþãmântului românesc carerealmente se aflã la un pas decolaps. Transparenþa totalã asubiectelor publicate pe internetcu câteva luni mai înainte, nuface altceva decât sã aruncepraf în ochii celor superficiali.Iar dacã e sã ne aducemaminte, mergem undeva imedi-at dupã publicarea acestorsubiecte pe site, atunci când ungrup reprezentativ de profesoriau comentat depreciativ for-mulãrile mai multor cerinþe, faptcare a ºi condus la retragereade pe site a câtorva dintresubiecte. Dintr-un alt articol peaceeaºi temã, semnat deCiprian Ciucu: „Ce angajatordin Uniunea Europeanã va privibacalaureatul din România cuîncredere, ca pe o certificare decunoºtinþe în vederea uneiangajãri pe o poziþie oricare altadecât de muncitor necalificat?În þãrile cu mult mai civilizatedecât cea în care trãim noi, unpartid politic poate câºtigaalegerile dacã prezintã o binepusã la punct ºi credibilã plat-formã electoralã având în cen-tru atenþiei Tema educaþiei!Incompetenþii care (cu fix 2excepþii – Marga ºi Miclea) s-auschimbat în ultimii 20 de ani înfruntea Ministerului Educaþiei,oameni lipsiþi de viziune ºilucrând cu un staff tehnic retro-grad, au fãcut ca problemeleeducaþiei sã se situeze întreacut ºi cronic“.

Dincolo de toate acestea,mai semnalez în cuprinsulrevistei ºi un amplu chat cu scri-itorul Petru Cimpoeºu. Se leagãtrasee între scriitor ºi perso-najele romanelor sale, se atingelemente ce þin de biografie, seautolegitimeazã ierarhii.

La vremea cuvenitã atenþionamasupra romanului „Paramnezii“ ºiîl recenzam cu mare bucurie. În

aceeaºi linie, Ion Vianu revinecu „Necredinciosul“, scriere cese plaseazã între psihanalizã ºificþiune. Laudativ, scriu desprecartea recent apãrutã la EdituraCartea Româneascã PaulCernat, Ilina Gregori ºi DanaPîrvan-Jenaru. „Dacã citimcartea de la dreapta la stânga,ca în oglindã, oglinda devinelac ºi lacul se lumineazã.Autoironia autorului este sum-brã, dar nu tenebroasã, ci cusclipiri policrome, nu numaiameninþãtoare, ci ºi fragede,aurorale, uneori. Cât desprelumina cerului în zenit... Nu oputeam vedea, dar ea existã,trebuie s-o credem, de vremece ea ne orbeºte. Cerul – cândsafir, când perlã neagrã“ (IlinaGregori). Sã nu uitãm însãcondiþia: dacã citim cartea...

nr. 6, iunie 2008

Paginile îngrijite deConstantin Parascan aduc undialog inedit cu Ioan Alexandru,centrat în jurul ideii de poezieînsufleþitã de cuvântul divin. Unmaterial de excepþie care e ros-tit / transcris parcã dintr-osuflare. E genul de cuvânt careîþi aduce aminte cã scopul liter-aturii este acela de a bucura.Cu certitudine, „Vedeþi, istorianu merge-naintea cuvântului,logosul o poate da, logosulpoeþilor poartã sufletul istorieiunui neam în universalitate. Dece ne intereseazã istoria Anglieiatâta, pentru cã o cunoaºtemdin Shakespeare. De ce neinteresãm de istoria Italiei, pen-tru cã a cântat-o în Paradisulsãu Dante. Dacã n-ar fi fostpoeþii... istoria-i provincialã. […]N-ai poeþi, n-ai istorie, oricât demãreaþã ar fi istoria“.

Nicolae Stroescu - Stîniºoarãpune la colþ politica dusã deregimul comunist al Chinei înceea ce priveºte încãlcarea maimultor drepturi ale omului.Miºcãrile din Tibet ar puteaconduce la anularea Olimpiadeideºi cu trecerea timpului, dinpãcate – sã mi se scuzeaceastã opinie personalã – totulcurge cãtre varianta cã lumeacivilizatã percepe mult preamulte nuanþe în chestiunea maisus menþionatã. Alte paginidemne de interes: Mircea A.Diaconu - „I.L. CaragialeFragmente despre tot ºi desprevid“, Ioan Holban - „B.D.P.“,Constantin Dram - „Nu doarsimple memorii afective“, DanMãnucã - „Cumpãtarea umanis-mului“, Bianca Burþã-Cernat -„Iaºiul ºi ieºenii în prozapaºoptistã“, Mircea Platon -„Valeriu Anania ºi teatrul caºcoalã a libertãþii“, Ion Papuc -„Lecþia japonezã“, SimonaModreanu - „Curiozitãþiathonite“. Deºi cam forþat con-

ceptualizatã, pagina de poeziea lui Gheorghe Vidican mi-aatras atenþia: „Simt umbrele depe faþadele caselor / ca pe oprelungire a liniºtii / spaþiilor.Ating dangãtul clopotului. /ieºirea din cotidian a clipei /salveazã Umbra luminii /aproape o glorificã / pe buza cer-ºetorului“ („Ripostã Umbrei“).

nr. 5-6, mai-iunie 2008

E pentru prima datã când îmiplace Vasile Andru - „A fi românîntr-un sat multi-etnic“. E pentruprima datã când îmi convinerostul spuselor lui MihailVakulovski. Practic, e vorba deun interviu luat scriitorului dePetre Flueraºu în caredescopãr un scriitor echilibrat,ce nu cautã neobiºnuitul sauceea ce este neapãrat excen-tric. Rãspunsurile sunt de bunsimþ ºi radiografiazã într-o oare-care mãsurã proiectele îndesfãºurare.

Theodor Codreanu rãmâneuna dintre emblemele profe-sionalismului netrucat faþã decare, sunt convins, oricine nu arputea sã aibã decât un interessporit. Documentat, atent latoate nuanþele jocului interpre-tativ, ne propune o prezentarepolemicã a ultimilor ani aibiografiei eminesciene. Pe dealtã parte, Dimitrie Vatamaniucne oferã câteva amintiri prile-juite de cãlãtoria sa în capitalavienezã, pentru a merge peurmele intereselor culturale alelui Eminescu. Cele douã materi-ale sunt exemple pentru demer-sul clasic, serios, la urma cãruiapoþi eventual adãuga q.e.d.

Mai semnalez la categoriaeseului „Cioran – de la subiec-tivism la insolenþã“ de HoraþiuStamatin. Figura scriitoruluieste prinsã între obiectivismulfilosofic, lirismul absolut ºi ofalsã dar binevenitã insolenþã.Totuºi, tonul predominantatenþioneazã asupra pulsiunilorinterioare: „De cele mai multeori declaraþiile sale sunt expre-sia unui ataºament tumultuos[…]. Fiindcã rãzbat din ele unataºament necondiþionat, oîncredere categoricã prin ofertatotalã a lirismului. Cioran ridicãlirismul la un concept filosofic,ca fiind mijlocul de a nu rãmâneîncãtuºat în tine însuþi ºi de aevada într-o expresie. Ingerinþainteriorizãrii este cu atât maiacutã cu cât lirismul vine dinprofundul nostru intim“.

LecTop

iulie 2008 21

revista revistelor

Mi-am susþinut examenul dematuritate (denumirea de odini-oarã a bacalaureatului) în varaanului 1961. Examenul constaîn douã probe scris: (matema-ticã ºi limba ºi literaturaromânã) ºi probe susþinuteoral, în aceeaºi zi, la ºapteobiecte (limba ºi literaturaromânã, istoria României, noþi-uni de marxism – leninismn,matematicã, fizica, chimia,bazele darwinismului). Aºtep-tasem într-un climat de înfrigu-rare ºi într-o atmosferã apãsã-toare sosirea comisiei exami-natoare, despre care circulauzvonuri cã ar fi formatã din pro-fesori foarte severi, cum s-a ºiadeverit. Cum eram internist,am ieºit cu câþiva colegi la garãsã-i întâmpinãm pe membriicomisiei examinatoare, sã-iajutãm la transportul bagajelorpânã la locul de cazare. Amconstatat de îndatã cã eraupuºi pe harþã, cam mofluzi, bachiar ne spuserã – unii dintre ei– cã vor da dovadã de multã,multã severitate. Mai schim-bam valizele oaspeþilor dintr-omânã în cealaltã, mai trãgeam

cu ochiul la chipurile lor, mda,fizionomii distante, feþe nu toc-mai radioase. Se vedea cât decolo cã nu prea îi trãgea inimasã îndeplineascã obligaþia careli se încredinþase. Bãnuiesc cãºi remunerarea acestei obligaþiio fi fost neglijabilã, în tot cazul,modestã, încât prestaþia lor încele câteva zile sta sub semnulderanjului ce li se fãcuse decãtre secþia regionalã deînvãþãmânt, aceea de a finumiþi în comisia examina-toare. Totuºi, pe parcursul osti-litãþilor, preºedintele comisiei,un universitar cu chip distins,pãrea sã fie mai conciliant,zâmbitor uneori ºi chiar afabil,îndemnându-i pe absolvenþiiºcolii medii mixte sã nu sepiardã cu firea, sã se concen-treze asupra subiectelor ºi sãformuleze rãspunsuri dupã omaturã gândire.

La examinarea oralã amintrat la ora 14 ºi, dupãepuizarea celor ºapte obiecte,am ieºit clãtinându-mã,aproape de miezul nopþii. Credcã pãream aiurit, fãrã sã fiu înstare sã-i deosebesc pe colegii

aºteptând nerãbdãtori peculoar. Nu mai reþin subiectelece-mi cãzuserã la alegereabiletelor. Cum examinarea latoate cele ºapte obiecte avealoc în aceeaºi clasã, eraaproape imposibil sã te con-centrezi, când înregistrai o con-tinuã bolborosealã izvorâtã dinbãncile vecine, într-un amestecaiuritor din care reieºea specifi-cul fiecãrui obiect, dupã cît deferm se dovedea rãspunsulcandidatului, înrtrerupt de între-bãri suplimentare, solicitãri denuanþare, de completare, deprecizãri etc.

La limba ºi literatura românã,biletul preciza cã trebuie sãvorbesc despre influenþa limbiilatine asupra lexicului ºi struc-turii gramaticale a limbiiromâne. Subiect dificil, nece-sitând cunoºtinþe dincolo demanual ºi de ceea ce reuºisemsã prindem în orele de clasã.Dar citisem câte ceva în afaralecþiilor ºi m-am descurcat bine,vrând sã abordez ºi aspectedin foneticã, moment în caream fost oprit ºi apoi întrebat cevreau sã urmez. Am rãspunscã dacã voi promova maturi-tatea, aº dori sã încerc la filolo-gie. Profesoara examinatoareîºi manifestã cam zgomotossatisfacþia, contrariind pe veci-na de fizicã, nu tocmai mulþu-mitã de felul în carerezolvasem problema, dupã cecomentasem despre contribuþi-ile lui Lavoisier ºi Lomonosovîn teoria transformãrii ºi con-servãrii energiei. Preºedintele

comisiei interveni prompt, adicãde ce sã ne mirãm; dacãtovarãºul va reuºi la maturitate,va fi liber sã opteze ºi sãaleagã filologia. Nimeni nu-lopreºte. Fizionomiile doam-nelor revenirã la sobrietate,ochii lor aþintirã pe candidaþiidin bãnci, pregãtiþi sã aducãbiletele ºi sã depene rãspun-surile. Pentru mine urmaubazele darwinismului, obiectpâcliºât ºi neprietenos, darcare încerca sã ne bage în capde unde venim, ai cui descen-denþi suntem. Dar unde vomajunge oare dupã toatã dez-voltarea asta în care munca areuºit sã facã din maimuþã om?Munca ºi Engels, glumi maitârziu unul din prietenii mei. Aicimi se cerea sã discern întrecreaþionism ºi evoluþionism,probleme esenþiale. Sã nu mãlungesc, îmi zise profesoara. Încursul rãspunsului, am epatatreproducând în latineºte cele-bra formulare a lui Linné:„Species tot sunt diversae,quod diversas formas ab initiocreavit Infinitum Ens” – „Suntatâtea specii câte forme a creatla început Fiinþa infinitã”.Profesoara pãru de-a dreptulsurprinsã, mã încurajã dând dincap aprobator ºi adãugã, ca ºicând ar fi þinut sã subliniezeceea ce urma sã exprim, da,cã, prin urmare, unitatea debazã, forma esenþialã pentruLinné era specia. Fireºte, cã nuaveam de ce sã mã complic.Mare lucru nici nu ºtiam, darprofesoara s-a dovedit gene-

roasã, apreciind cu nota 8prestaþia mea. Nu acelaºi lucruse întâmplã peste câteva zile,când unui seralist îi cãzuacelaºi bilet ºi de la care profe-soara aºteptã în zadarrepetarea celebrului text al luiLinné, fie el reprodus numai înromâneºte. Candidatul, deºi sedescurcase mulþumitor pânãatunci, schimbã pe loc ati-tudinea examinatoarei, care-i ºireproºã vãdit nemulþumitã:„Pãi, tovarãºe absolvent,tovarãºul elev de-alaltãieri aºtiut foarte frumos sã exprimeîn latineºte textul lui Linné.Dumneata de ce nu ºtii?“ ªi-lcãzu, sãracul.

Când ridicarãm diplomele ºine uitarãm la situaþia ºcolarã,nu ne venirã sã credem ochilorcu ce medii absolvisem maturi-tatea. Majoritatea dintre noiavea medii între 5 ºi 7. Dar, însfârºit, eram liberi s-o luãm înce direcþie poftim. Ceva nu e înregulã totuºi. Deci noi, care nuaveam decât de învãþat peatunci, am înhãþat note de 5 ºi6, iar acum cu atâtea pe cap,cu telefon mobil, televizor, dis-coteci, aventuri, internet,maºini, atâtea ºi atâtea pro-bleme cu sexul, uite, domnule,cei mai mulþi obþin media 10 cuatâta uºurinþã. Pãi asta-i ceamai bunã dovadã a evoluþiei.Sã tacã prostãnacii ãºtia decreaþioniºti. Pãi în câtevadecenii, mai ales dupã ’89, uitecât a evoluat învãþãmântul.Bravo, tot înainte ! Încotro?

ateneu

iulie 200822

Victor MITOCARU

Naivitãþi

Gheorghe Antochi (Agricola Internaþional), Constantin Avram (ConsizoServ), Mihai Banu (Agribac Com), Daniela Burlacu (B.R.D.-G.S.G. Grup

Bacãu), Ioan Chiriac (Rolex), Petru Cimpoeºu (Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional), Neculai Lupu (Universitatea„George Bacovia“), Gheorghe Popa (Centrul “G. Apostu“), Mircea Nicolae

Rusu (Hidroconstrucþia, Sucursala “Moldova“ Bacãu),dr. ing. Ioan Viziteu (Teletrans, Ag. Bacãu).

CONSILIUL EDITORIAL

Fructificarea avantajului de a nu fi fost inclus în listalungã a prestigioºilor sãi comentatori prezumã o liber-tate care ignorã vasalitãþi pasagere ºi permite ieºireadin tonul delirant adesea al elogiilor. În mod evident, înliteratura despre arta lui Ilie Boca identificãm ºi insuleparadisiace unde adevãrul face casã bunã cu o reali-tate pentru iluzie. Opþiunile individuale trebuie respec-tate chiar dacã din umbrã figurile schimonosite alececitãþii pot pãrea monºtri. Cu atât mai multã estemirarea faþã de un artist care face prin artã elogiulmemoriei.

Despre Ilie Boca s-a spus cã nu este doar un artistdin provincie, ci provincia însãºi. Remarcã enormã ºiriscantã. Avem rezerve. Nu putem ocoli însã faptul cãieºirile sale publice în expoziþii interne ºi externe audevenit mai întotdeauna evenimente memorabile.Aceastã constatare ilustreazã faptul cã elevul luiAlexandru Ciucurencu a rodit în chip exemplar, chiardacã maestrul opera cu subtilitãþi cromatice izvorâtedin plenitudinea fizicã ºi simbolicã a lumii, în timp ce laartistul din Bacãu, lumina se diminueazã în aparenþãspre a izbucni nãvalnic în straturile pofunde ale culorii.Elogiul este acelaºi numai cã sensurile sunt diferite.Primul exalta culoarea, urmaºul o surdinizeazã. Chiardacã ºi la el, nu o datã, se pot sesiza unele ritmuri ºisonoritãþi grave.

Pictura lui Ilie Boca face un fel de arheologie suigeneris ºi extrage din zãcãmintele istoriei nu atâtinventarul de exprimare în cultura materialã a celorvechi, ci identificã sensurile obscure ale acelei lumi deforme primitive, de rituri transpuse în materialitateaobiectelor de lut, de bronz sau fier fiind, pur ºi simplu,expresia relaþiei dintre om ºi mediu, om ºi existenþa luiimediatã, eresuri ºi practici magice precreºtine.Observaþia cã pictura sa valorificã elementele arteibrute, aflatã în conjuncþie cu arta naivã, vrea sã su-gereze cã pictorul extrage din naturalitate sensuriexistenþiale ºi le exprimã prin semnele imediatului. Eleste, cu adevãrat un artist al instinctului de conservareal unui trecut utopic ºi-º relevã modernitãþile ca un felde invitaþie în zonele stenice ale geniului. Originarul seconstituie pentru el ca un fel de a doua naturã, ºtiindcã nu poate merge înainte decât privind înapoi.

Studii asidue, conservate în caietele studentului dealtãdatã, relevã nevoia de a face din arta culorilor maidegrabã o ºtiinþã decât un frenetic joc al fanteziei. Nueste, altfel spus, un senzual mânat de spontaneitãþiincontrolabile, cât un cerebral selectiv care face dinfiresc un mod de comportare ºi din luciditate o virtute.Cred cã în secret vrea sã repicteze istoria invizibilã alumii, dar se mulþumeºte doar cu fragmentele ei dis-parate, contrariante sau revelatoare. Universul rural ise pare o autenticã matrice spiritualã ºi-i dedicã suc-cesive glose pornind de la Stâlpii Cerului care susþinbolta celestã pe o axã a aspiraþiei spre transcendent.Primitivismul acestor imagini evocã deopotrivã sem-nele picturii rupestre, ale simbolurilor fitomorfe sauzoomorfe în asocieri cum sunt atâtea lucruri pe lumeaaceasta. Sugestive în ordine esteticã, asemenea unormisterioase palimpseste, face ca forþa de impact aimaginilor sã intrige ºi, simultan, sã satisfacã.Satisface deoarece opereazã cu inefabilul timpuluimare, intrigã fiindcã ne pune pe gânduri.

Concjuncþia cu arta primilor pictori pe sticlã sau gra-vori de la Nicula este corectã deoarece multe com-poziþii au aerul inocent, dar ºi stângãcia seraficã acelor care nu ºtiau cã fac artã, ci doar cã îl slãvesc peDumnezeu aºa cum credeau ºi primii creºtini înicoanele zugrãvite pe pereþii grotelor din Capadochia.În plus, venit din orizontul Bucovinei ºi al frescelormiraculoase, pictorul þine întotdeauna culoarea înzona acordurilor puternice cu contraste virile ºi estom-pãri adiacente. Îmbinate în dipticuri ºi polipticuri,atinse de zbucium expresionist, montajele lui Bocaimpresioneazã prin varietatea ºi continuitate. Zonamotivelor animaliere alterneazã cu obiceiurileprecreºtine ºi nu ignorã persistenþa caracterologicã aportretelor, cel mai adesea imaginare. Nudurile suntmai degrabã idoli cucuteni decât personaje reale ºi,citindu-le, suspiciunea de misoginism nu poate fiexclusã. Spectaculos ºi vivace, ansamblul expoziþieiieºene declanºeazã admiraþie ºi posibile polemici.Estetica ne avertizeazã însã cã frumosul se aflã maiîntotdeauna dincolo de teritoriile luxuriante ºi înºelã-toare ale aparenþelor...

Valentin CIUCÃ

Ilie Boca ºi arhetipurile memoriei

varia

iulie 2008 23

Mãrturisesc faptul cã nu mãdau iute în vânt dupã opera scri-itorilor foarte mediatizaþi ºi premi-aþi, cunoscut fiind faptul cã efe-mera glorie a unora dintreaceºtia este artificial zãmislitã.De pildã, a susþine cã De ceiubim femeile, cartea lui MirceaCãrtãrescu, este o capodoperã, aºacum încearcã unii critici de servi-ciu sã argumenteze, reprezintã oeroare de evaluare. M-am rapor-tat astfel ºi la cel mai în vogãscriitor al momentului, PauloCoelho, pe care, pânã m-acucerit, l-am citit circumspect.Cãrþile sale dezvoltã drame uni-versale, valabile oriunde ºi pen-tru oricine, ceea ce explicã primi-rea entuziastã de care se bucurãpe toate meridianele. Nici aici numã întâlnesc mereu cu opiniamajoritarã care considerã cãAlchimistul ar fi cartea sa ceamai reuºitã. Într-un „clasament”personal al celor douãsprezececãrþi traduse în limba românã,Jurnalul unui mag ocupã primulloc, Alchimistul fiind devansatã ºide Diavolul ºi domniºoara Prym.Într-un alt „clasament” de suflet,nu Coelho este pe prima treaptãa podiumului, ci Gabriel Garcia

Márquez, deºi este de domeniulevidenþei cã acest alchimist alcuvintelor este cel mai influentautor al acestui secol.

Explorând mitologia ºi funda-mentele autentice ale fenome-nului religios, Paulo Coelhodeschide, ºi prin recursul la omeditaþie filosoficã de excepþie,perspectiva unui univers în careViaþa, Moartea, Destinul,Puterea, Binele, Rãul sauDreptatea par a fi, dincolo deþesãtura epicã, personaje princi-pale. Parabola este vedeta dis-cursului sãu. Dacã-i citeºti cãrþileuna dupã alta, într-un timp rela-tiv scurt, constaþi cã sunt reluatenu doar unele teme, ci chiar ºiunele scene sunt repetate, subforme uºor schimbate. Uneori,ai impresia cã participi la unatractiv curs în care þi se propunesã redescoperi pagini celebre aleistoriei filosofiei. Pilduitor ar fi înacest caz volumul Diavolul ºidomniºoara Prym (EdituraHumanitas, Bucureºti, 2005). Înmica ºi paºnica localitate Viscos,care are exact 281 de locuitori(108 femei ºi 173 de bãrbaþi…),nimic nou: lãcomia, laºitatea ºiteama îºi fac mendrele. Într-o

sãptãmânã plinã de încercãri,cei din Viscos trebuie sã aleagãîntre Bine ºi Rãu. Provocarea leeste aruncatã de un oaspetemisterios care, folosind instru-mente inedite – o tânãrã femeieaflatã în cãutarea fericirii,Chantal, ºi unsprezece lingouride aur - vrea sã afle dacãoamenii sunt, de la naturã, bunisau rãi. Iatã provocarea: dacãva fi ucis un locuitor din Viscos,lingourile de aur vor deveni alecomunitãþii. Cândva, Viscos,acum o localitate paºnicã, fuseselocuitã de nelegiuiþi, dar Ahab,liderul nelegiuiþilor, convertit deSfântul Savin, „a izbutit sã-ltransforme în acest târguºorunde trãiesc numai bãrbaþi ºifemei de bunã-credinþã” (pag.75), îi spune Chantal misteriosu-lui strãin. Pentru a-i lecui perãufãcãtori de „darul”fãrãdelegilor, Ahab a înãlþat înpiaþa aºezãrii o spânzurãtoare.La inaugurare nu a amintit nimicdespre rolul ei, dar a dat citire„unei serii de legi care îi protejaupe agricultori, încurajaucreºterea vitelor, îl rãsplãtea peoricine aducea noi meºteºuguriîn Viscos, adãugând cã, de atun-ci încolo trebuiau sã facã omuncã cinstitã sau sã plece în altoraº”(pag. 76). Mai zice Chantal:„Spânzurãtoarea rãmase loculuivreme de zece ani. Lemnulrezista bine, dar frânghia eraperiodic schimbatã cu una nouã.N-a fost niciodatã folositã. Ahab

n-a fãcut niciodatã aluzie la ea. Afost de-ajuns imaginea ei ca sãtransforme curajul în fricã,încrederea în suspiciune,poveºtile de vitejie în murmurede supunere. La capãtul a zeceani, când legea se statornicisedefinitiv în Viscos, Ahab aporuncit ca spânzurãtoarea sã fiedistrusã ºi sã se ridice în locul eio cruce” (pag. 77). Ascultândatent, misteriosul strãinconchide: „Frumoasã poveste(…). Ahab cunoºtea adevãratanaturã umanã: nu voinþa de arespecta legile face ca toatãlumea sã se comporte aºa cumpretinde societatea, ci teama depedeapsã. Fiecare dintre noipoartã în sine aceastã spânzurã-toare.” (pag. 77; s.n., I.F.).Avem surpriza de a constata cãregãsim aceastã reflecþie astrãinului din Diavolul ºi dom-niºoara Prym în Republica luiPlaton. Dialogul Republica esteemblematic ºi pentru abordareaideii de dreptate. În Cartea a II-aa dialogului, Platon abordeazãproblematica naºterii statului pebaza ideii de dreptate. Aici estesintetizat, în final, mitul luiGyges. Platon se întreabã dacãeste mai bine sã fii drept decâtnedrept, rãspunsul fiind oferit depe poziþia a douã extreme: ego-ismul absolut (Glaucon ºiAdeimantos) ºi dreptatea ºibinele ca formã de conduitã(Socrate). Rezumând mitul, neaducem aminte de faptul cã pãs-torul Gyges îºi însuºeºte un inelde aur de pe mâna unui mort ºiconstatã cã acesta are puterimiraculoase: „(…) i s-a întâmplatsã rãsuceascã piatra ineluluicãtre sine, spre interiorul mâiniiºi, fãcând aceasta, deveninevãzut, pentru cei de faþã, carevorbeau despre el ca despreunul plecat. El se mirã ºi,atingând uºor inelul, rãsuci piatraîn afarã, redevenind vizibil”(Republica, Editura ªtiinþificã ºi

Enciclopedicã, Bucureºti, 1986;pag 123) . Profitând de însuºirileinelului, Gyges, fãcându-senevãzut în unele momente, aînceput sã sãvârºeascã nedrep-tãþi: „(…) orândui sã fie printresolii trimiºi la rege ºi, ajungândacolo, îl înºelã cu regina. Apoi,împreunã cu ea, îi pregãti regeluiuciderea ºi îi luã astfel domnia”.(Republica, pag. 123). Provoca-rea lui Glaucon vizeazã faptul cãnatura fiinþei umane ºi dreptateasunt în conflict, pentru cã, lãsatsã-ºi urmeze interesele proprii,niciun om nu va fi drept: „Aºadar,dacã ar exista douã astfel deinele ºi dacã pe primul l-ar aveaomul drept ºi pe celãlalt omulnedrept, se poate crede cãnimeni nu s-ar dovedi în aseme-nea mãsurã stanã de piatrã,încât sã se þinã de calea dreptãþiiºi sã aibã tãria de a se înfrâna dela bunul altuia, fãrã sã se atingãde el, atunci când îi este îngãduitºi sã ia din piaþã, nevãzut, oricear voi, sau intrând în case, sã seîmpreuneze cu orice femeie arvrea, sã ucidã sau sã seelibereze din lanþuri pe oricine ardori, putând astfel face ºi alteasemenea lucruri, precum unzeu între oameni. Însã, fãcândaºa ceva, prin nimic nu s-ardeosebi omul drept de celãlalt, ciamândoi s-ar îndrepta spre ace-leaºi fapte. Aºa fiind, aceastaeste o bunã dovadã cã nimeni nueste drept de bunã voie, ci doarsilnic”. (Republica, pag. 123; s.n.,I.F.) Misteriosul strãin dinDiavolul ºi domniºoara Prymajunsese la aceeaºi concluzie,ca ºi Glaucon: „Frumoasãpoveste (…) Ahab cunoºtea ade-vãrata naturã umanã: nu voinþade a respecta legile face ca toatãlumea sã se comporte aºa cumpretinde societatea, ci teama depedeapsã”… Mitul lui Gyges, re-amintim, este provocarea luiGlaucon, cel care susþine cãesenþa omului este nedreptatea,cã nimeni nu este drept debunãvoie, ci doar silit, cã acelacare urmeazã cãile dreptãþii oface doar din neputinþa de acomite nedreptãþi. PentruSocrate însã, dreptatea se vamanifesta indiferent de constrân-gerile exterioare, practicarea eifiind sinonimã virtuþii.

Similitudinile dintre concepþialui Glaucon - „(…) nimeni nueste drept de bunã voie, ci doarsilnic” - ºi cea a „reformatoruluiAhab“ (…) nu voinþa de a respec-ta legile face ca toatã lumea sãse comporte aºa cum pretindesocietatea, ci teama de pedeap-sã” - sunt evidente. Asta nu nepoate conduce cãtre concluziacã Paulo Coelho este plagiator,cãci, în Nota autorului (pag. 8),acesta ne avertizeazã: „Oricumar fi, rasa umanã e osânditã încãde la început ca eterna Scindaresã evolueze între cele douã con-trarii (Binele ºi Rãul; n.n., I.F.). ªila fel ºi noi, pradã aceloraºiîndoieli ca ºi strãmoºii noºtri;cartea de faþã are drept scop sãabordeze aceastã temã apelând,în unele momente ale intrigii, launele legende cu acest subiect ºirãspândite pe faþa pãmântului”.

Simplu : fugim din oraº!... (...ha-ha! a fost oglumã). De fapt, e important sã anunþãm ora lacare trebuie sã se prezinte oaspetele. Fie, ºiziua! Mie nu-mi plac ãºtia care te invitã lamodul „treci pe la noi într-o marþi, seara! Sãbem un vin roºu!”. În care marþi, bre? ªi cît de„seara”?

Nu. Oamenii civilizaþi sunt preciºi : „Vãaºteptãm miercuri, 13 iunie, la orele 19, în stra-da Popa Homiceanu, etaj trei, ap. 28”. Cînd nuaveþi chef de oaspeþi însã, puteþi apela la tru-curi bizantine de tipul „ locuim la etajul 12,pãcat cã nu merge liftul ºi deºi-i ianuarie, ne-auºi debranºat de la cãldurã!”...

Da’ sã trecem ºi-n tabãra invitaþilor : trebuiesã fim punctuali? Dacã invitaþia este pentru ora20, putem merge la 19,30? În nici un caz! Dacãaþi ajuns mai devreme, intraþi la un restaurant ºibeþi o (singurã) votcã ; dar cel mai bine e sãsosiþi 5 minute mai tîrziu.

Ce sã duceþi pe post de cadou? Depinde : oglastrã cu muºcate, o juma’ de purcel, unghiveci cu cactus, o antologie de bancuri, unºirag de costiþe afumate, un filodendron, o ca-nistrã cu zaibãr, o cutie cu 88 de bomboane, ocarte de bucate pentru ulceroºi, o casetã video(mãcar audio!) cu vizita pe care aþi fãcut-o-nTanganika, Ghidul alegãtorului, poze nostimecu elefantul care vã pocnea cu trompa – tot înTanganika , un scul de macrame, andrele delemn – pirogravate etc.

Pentru gazde : mare atenþie la baie, sãpuneþi prosoape curate ºi pentru fiecare invitat,cîte unul ( ca sã nu le-ncurce oaspeþii, brodaþi-le numele pe prosop ; dacã doi invitaþi auacelaºi nume, diferenþiaþi-i prin metehne :„Nelu beþivul” sau „Puºa aia rea de muscã”

etc.). Dacã vi se pare cã-s prea mulþi oaspeþipentru o singurã searã, programaþi-i la orediferite : seria I-a, ora 19; seria II-a, ora 21;seria a III-a – ora 23; ºi-n general, dacã e bal-amuc, cereþi cheia de la budã vecinului, cã nu-ncap toþi în baia dvs.! ( iar vecinul e fraier dacãnu v-o dã ºi vrea sã rãmînã acasã, cã tot n-o sãpoatã dormi în vacarmul pe care-l fac musafirii,dupã a zecea Periniþã ºi a optsprezeceaBraºoveancã!).

ªi nici nu-i elegant sã intre oaspeþii în mirosde chiftele (cam) arse, ori de ceapã prãjitã! Eindicat sã gãtiþi cu ... o sãptãmînã înainte, ca sãdisparã complet mirosul! ªi cînd intrã vizitatorii,n-ar fi rãu sã miroasã în hol a muguri de bradbrumaþi, blanã reavãnã de veveriþã, tãmîiepioasã, corn de ren umectat de nea, moscascet þinut în turban de muezin, galbene gutuivag rumenite, mere fãrã viermi, cu scorþiºoarã,levãnþicã pãrãsitã de molii º.a.m.d.

La masã, e indicat sã alegeþi farfurii necio-bite ºi furculiþe cu dinþii drepþi. Cuþitele sã taieºi paharele sã nu fie cît degetarul, cã doar nuvin în vizitã Adi Minune ºi cei ºapte pitici... Faþade masã sã n-aibã, de la început, pete de vin

roºu – de altfel, cine vã pune sã oferiþi vinroºu? Daþi apã platã, cã aia nu pãteazã. Pe dealtã parte, nu înghesuiþi cîte ºaisprezecemusafiri la o masã de numai opt persoane,chiar dacã astfel speraþi cã veþi face economiela mîncare ( cã dacã-s puºi pe fãcut pagubã, seduc cu farfuria pe balcon, în debara, ori în faþablocului, ºi tot fac dezastru-n cãmarã!). În fine,nu inversaþi furculiþa pentru antreuri, cu lin-guriþa pentru mãsline – mai ales cã n-am vãzutsã punã cineva, pe masã, linguriþã pentru mãs-line; nici nu serviþi supã de ceapã în osierapentru peºte. Nu aºezaþi pe faþa de masã fur-culiþa de scos melci, dacã nu serviþi melci; ºinici nu depuneþi în faþa oaspeþilor furca pentrustridii, deoarece se vor complexa ºi masa vaavea un entuziasm reþinut, cam de înmor-mîntare pe ploaie într-un cãtun pauper din nor-dul Irlandei, prin secolul XVI...

ªi dacã unii , mai cu bun simþ, vã roagã sãnu schimbaþi tacîmul dupã fiecare fel de mîn-care, mi se pare normal sã le respectaþi do-rinþa, dar numai dupã ce le atrageþi atenþia cãnu daþi, în total, decît un singur fel de mîn-care...(ha-ha! asta a fost tot o glumã).

Avem musafiri la masã:cum procedãm?

Bogdan ULMU

Ion FERCU

Platon ºi Coelho„Aºa fiind, aceasta este o bunã dovadã cã nimeni nu este drept

de bunã voie, ci doar silnic.”Platon, Republica

„Frumoasã poveste (…) Ahab cunoºtea adevãrata naturã umanã: nuvoinþa de a respecta legile face ca toatã lumea sã se comporte aºa cumpretinde societatea, ci teama de pedeapsã.”

Paulo Coelho, Diavolul ºi domniºoara Prym

* * *

Doar de-i pentru copii,sã citeºti vreo carte,

Sã izvodeºti doar gânduri copilãreºti,Ce e matur sã spulberi cât mai departe,Din adâncã tristeþe sã te-nalþi, sã creºti.

Eu de viaþã am obosit ca de moarte,Sã pretind de la ea nimic nu am vrutÎnsã bietu-mi pãmânt îl iubesc în toate,Fiindcã un altul nici nu am cunoscut.

Mã legãnam în grãdini depãrtateÎn simplu scrânciob de lemn cioturos,ªi brazii cu conuri de cetini înalteMi-i aminteam în deliru-mi ceþos.

(1908)

* * *

Pe suprafaþa de email siniliu-pal,Ce-i de imaginat doar în aprilie,Pinii crengile ºi le ridicau regal,Pe nesimþite se trecea de chindie.

Ozor ºtemuit ºi mãrunt, mãrunt, –Încremeni plasa atât de subþire,Cum pe faianþa unui blid, demult,Desenul conturat din linii ºi fire, –

Pe când dragul artist îngânduratÎl trece ºi pe sticla cu luciri clare,În conºtiinþa forþei-clipitã, ca zburat,În a morþii întristatã uitare.

(1909)

* * *

Existã profetice farmece –Înalte armonii, adâncã lume,Departe de lire etericeLarii i-am rânduit anume.

În ceasuri de apus, scadente, Din scoica firidei purificateAscult ale penaþilor mei accenteDe liniºti solemne ori exaltate.

Ce mai destine de jucãrieCe legi atât de sfiicioaseOrdonã torsul neted sã fieªi corpurile – friguroase?!

N-ar trebui slãviþi alþi zei:

Îþi sunt egali, le eºti emul,ªi cu atente mâini, de vrei,Tu ai putea sã-i schimbi cu locul.

(1909)

* * *

Mi-i dat un trup – cu elce-aº face-n lume,

Atât de unitar ºi atât de-al meu anume?

Pentru bucuria de a respira ºi de-a trãiCui îmi ordonezi, mãrite, a-i mulþumi?

Eu sunt ºi floare, dar ºi grãdinar,În temniþile lumii nu sunt un solitar.

Sticla eternitãþii deja e aburitã

De respirul meu, cãldura mea tihnitã.

Pe ea se aºternurã tainice ozoareDe nedescifrat în vremi, între hotare.

Las’ sã trecã clipa – tulbur semn ciudat –Enigmaticul ozor este de neanulat.

(1909)

SSilennttiumm

Ea încã nu s-a nãscut pe lume,E muzicã ºi cuvânt neîntinat,ªi de aceea între toate cele viiEste chiar legãtura de necurmat.Calm respirã pieptul vastei mãri,

Dar, amintitã, ziua-i luminoasã,ªi-al spumei liliac impalidatE-n neagra-azurie vazã de pe masã.

Fie ca gura-mi docilã sã cunoascãMuþenia din zi primordialã,Ca pe o notã clarã de cristalÎn naºterea-i dintâi, imaculatã!

Rãmâi tot spumã, Afrodit-a mãrii, În muzicã revinã cuvânt neprihãnit,ªi, suflete, de suflet te sfieºte,Ce cu-nceputul vieþii este contopit!

(1910, 1935)

* * *

Cât de-ncet e pasul cailor,Ce puþin e focu-n felinar!Oameni strãini cunosc neapãratUnde mã duc, spre ce hotar.

ªi mã las deplin în grija lor.Mi-i frig, iar somnul mã doboarã;La cotiturã sunt sãltat spre cerÎntru-a-ntâmpina raza stelarã.

A capului fierbinte clãtinare,ªi tandra gheaþã-a mâinilor strãine,ªi conturul brazilor tuciurii,Încã nevãzuþi de mine.

(1911)

SScoica

Posibil, nu ai nevoie de mine,Noapte; din învãrtejitul lumii hãu,Ca pe-o scoicã fãrã perlã în sineEu sunt aruncat pe þãrmul tãu.

Talazu-þi înspumezi nepãsãtoareªi cânþi etern neîmpãciuitor;Dar, totuºi, vei îndrãgi, preþuitoareAl inutilei scoici neadevãr.

Pe nisip alãturi te vei întinde,Coperindu-l cu odãjdile-þi

de alge amare,De el nedespãrþit vei lega, vei prindeUriaºul clopot de unduioasã vãlurare;

ªi pereþii scoicii fragile, disperate, –Precum a unei inimi nelocuitã casã, –Îi vei umplea cu-a spumelor ºoapte,Cu ploaie, cu vânt ºi cu negurã deasã...

(1911)

Traducere ºi prezentare deLeo BUTNARU

meridiane

RRusiausia

OOssiipp MMaannddeellººttaamm

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 • Tiraj: 800 buc •

• Cititorii se pot abona prin RODIPET ºi, direct, la redacþie. • Poziþia în Catalogul Publicaþiilor Interne RODIPET: P1938 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000034 70

Nãscut la Varºovia, mort în GULAG, lângã Vladivostok. Poet,prozator, traducãtor, eseist. Cu intermitenþe, a audiat prelegeri univer-sitare la Paris (1909–1910), Heidelberg (1911–1917), iar la universi-tatea petersburghezã frecventeazã un curs de filologie romanã, fãrãînsã a-l duce la bun sfârºit. Primele versuri le scrie în 1906, iar debu-tul sãu în presã dateazã din 1910. Editeazã volumele de versuri„Piatra” (1913), „Tristia” (1922), pe cel de memorii „Vuietul timpului”(1925). În 1930 scrie „A patra prozã”, drept necruþãtoare criticã laadresa regimului bolºevic, iar în 1933 – o invectivã epigramaticã laadresa lui Stalin. Peste un an este arestat ºi exilat în Uralul de Nord,apoi la Voronej (pânã în 1937), unde scrie celebrele „Caiete de laVoronej”, apãrute postum în 1966. În mai 1938 este arestat din nou,murind curând într-o stare de prostraþie, asemãnãtoare demenþei.

• Viorica Zaharia