Nikolaos Matsoukas

o.t-

-+*

a

Nikolaos Matsoukas

CXnrrLE BlnuEr)

O introducere literard gi filocalici

TraducereaLect. Dr. Sabin Preda

Editura Bizantind

INluurcruNEA LUr SorouoN .............188INrernpcruNEA LUr SrnaH ...................1e1Osaa .................1esAuosMruEraIorr ..........AvorrIorva ........Nauu

198

202

205

208

21.0

274

E prsrora iNrAre ci,rnr Trsar,oNrcENr ................ 328Eprsrora A DouA ci.rnn TnsnlourcENr ...............331Eprsror,e iNrAra ci.rnn Truornr ........334Eprsrora A DouA ci,rnr Trrraornr .......327Eprsrola c.i.rnn Tlr ...........Eprsrore c.X,rns FrrrvroN ....................341Etrsrore cirns EvnxrEprsror,e rur Iecov ...........348Eprsrola iNrAu A LUr Pnrnu .............3s1Eprsrole a ooue A LUI Pnrnu ............3s3Eprsrora iNrArn A LUr IoeN ........ .......eseEprsrola A DouA A LUr Io.q.N ........ ......3seEprsror,e A TRErA A LUr IoaN ........Eprsrore r,ur IuoR .............363Apocer.rpsA .......;......

ArvuxX spncrar,X: Covronr srni.r,ucrroARE ..........37s

Vrcrtrur TgsTAMENT

FacBnua,

inFacere,cea dintAi carte a Legii 1=7sya) saua aga-num itulsi pen-tateuh, domini doud lucruri: zidirea lumii in gase etape Ei parcursuldramatic al omului, cu cideri gi suiguri. ln general, in pentateuh sepovestesc mutdrile celor trei patriarhi ai lui Israil - Avraam, Isaac giIacov -, precum gi peripeliile de dupd ale acestui popor, din veaculal XIX-lea pand in veacul al XIII-lea. Rispandite in tot locul sunf deasemenea, prevederile morale gi juridice, prevederi care au validitateade neclintit a autoritXtii mozaice. Moisi actorul principal al faimoaseiiegiri a lui Israil din Egipt in a doua jumdtate a veacului al Xl[-lea,este personajul central al istorisirilor pentateuhului, cdrora - printrefragmente de tradifii - le dd o remarcabili unitate. Aceastd unitatese poate remarca totodatd si fir istoria poporului israelit. Astfel, de lasine, tradilia iudaicd pune pe seama lui Moisf scrierea pentateuhului.Cu toate acestea, compozifia ultimi s-arealizat mult mai tarziu. Atci-tuitorul ultim gi-a pus in gand cu mult succes sd intxreascd credinfapoporului in Iahve, singurul Dumnezeu al zidirii qi al istoriei, Care aales acest popor pentru o misiune grea in viitoarele evenimente ale is-torie. Pe de o parte, acest alcdtuitor s-a sprijinit pe tradilii foarte vechiql, pe de alta, pe surse fundamentale care, dupd cercetdtorii mai noi,provin in principal din patru istorisiri, care se tntind din secolul alIX-lea pAnd in secolul al vl-lea. Celelalte patru cdrfi ale pentateuhuluisunt: lesir ea, Leaiticul, N umeri, D euter onomul.

in Facere se petrec 9i se remarcr, intre multe altele, urmdtoarelelucruri importante:

'!'. tn cosmogonia dominilntd gi ftr crearea omului nu apare nicio teogonie. Dumnezeu ziditorul, neaproprat gi fdckndu-se apropiat prinintermediur teofaniilor qi vedeniilor, este cu desdvArgire stipAnitor altuturor; domn al vielii gi al morfii, motiv pentru care este si prezentatca impunand El lnsugi pedepse si executandu-le. Fiecare cale naturaldeste incuiatd gi o deschide Dumnezeu; sarra, Rebeca gi Rahil4 soliilor Avraam, Isaac gi Iacov sunt sterpi; cei mai mari, rsav al lui Isaac giManase al lui Iosif se supun celor mai mici, racov qi Efraim (Fac. 2s,23; 48, 19). intoate evenimentele, un rol dominant it ;oac; teofaniile,

FACERilA 25

precum cea de la stejarul Mamvri si cea de la locul luptei lui Iacov cuDumnezeu, unde acest loc este numit fanouil (= fafa lui Dumnezeu).

2.Pdnpdcatul strdmogesc omul igi cunoaqte firea sa de fipturi; inorice clipi este in pericol sd dispar5, cAtE vreme denatureazdlegdtwade neclintit cupomul oielii - rimAnAnd totuqi pe cale, antagonic fald deaceasti legiturd - refuzAnd, prin neascultare, sd-L sl5veascd pe Zidito-rul siu, pe Ddtdtorul-de-oiald. Cu alte cuvinte, intre aceqti doi pomi, aloielii gi almorlii (este vorba despre douX arhetipuri mitice care infdligea-zdrelalia dintre Dumnezeu si zidire), s-a realizat cunoagterea firii zidi-te, adicd abinelui qi ardului. Aceastd cunoagtere , capdcat strdmosesc, areo dinamicd, care se reia continuuinpdcatele post-strdmoqegti: lipsa slivi-rii lui Dumnezeu, adicd a epiclezei, a chemdrii numelui Lui, chemarecare inseamnd familiaritate, prietenie gi dragoste; erodarea relaliilorinterpersonale gi comunitare; gruparea egocentrici a oamenilor, uci-deri de frafi, pierderea lui 'dupd asemdnarea'. Potrivit unei prezentdride tip parabolS sau iconice, sau mitice (Fac. 6,'1,-4), fiii lui Dumnezeu(ingeri dupd textul ebraic) s-au insurat cu fiicele oamenilor gi astfel s-acreat un neam trupesc qi depravat, prin scindarea elementului trupescde cel duhovnicesc. in acest neam s-au niscut uriagii, oameni vestifi,cu siguranld cu o putere monstruoasd de dominare. Este vorba despreo imagine care ne pune inainte continua dinamici a pdcatului strdmo-sesc, itt devialii ale cdderilor qi rdutilii. Desigur, Dumnezeu, chiar gica pedepsitor, dar mai ales ca Singurul st5pAnitor gi ddtdtor de viald,rdmAne totdeauna sprijinul gi nddejdea omului.

3. O desfisurare genealogicd schematicd, rezumativl qi discon-tinui - sau pur qi simplu o imagine cu birbali viu conturali - de laAdam gi Eva pAni la cei trei patriarhi, Avraam, Isaac gi Iacov cu urma-sii 1or, aratd adAncimea qi intinderea dramei istoriei omului. Principa-lii urmagi ai lui Cain sunt Enotu Mathusala, Lameh. in locul lui Abelse nagte Set qi neamul lui se rdspAndeqte prin Enos; pe rAnd, avAndaceleagi nume, dehleazd, apoi Enokr, Mathusala" Lametu Noe; fiii luiNoe sunt Sem, Ham gi Iafet. Din Tara, din neamul lui Sem, se nascAvraam, Nahor, Aran; Lot este fiul lui Aran. Isaac, fiul lui Avraam, seinsoari cu Rebeca, nepoata lui Nahor; fiii lui Isaac sunt Isav 9i Iacov.Povestirea se ftrcheie cu cei doisprezece fii ai lui Iacov gi cu cei doi fiiai lui Iosif, Manase pi Efraim. Harranul (= Mesopotamia), Canaanul

FACEREA

(= pdmAntul fdgiduinfei) gi Egiptul sunt spaliul geopolitic al depla-sdrilor gi emigririlor. tn urma aedeniilor dumnezeiegti Ei a poruncilor,Avraam pirdsegte Haranul si se agazd in Canaan. Dupd aceea se mutipentru o vreme in Egipt, din pricina foametei. Existi in continuare le-gdfuri cu Haranul: Isaac se clsitoregte cu Rebeca gi, mai tdrziu, frateleei" Labary il primegte pe Iacov cel gonit de Isav.

4. in istorisirile dramatice domind 'ascunsuri' sau firqeliridefinitorii:

a) Noe, imbitAndu-se, a cdzutin somn adAnc, fiind dezbrdcat detot. indati ce l-a vdzut, Ham i-a ingtiinlat pe frafii lui; acestia insd,intrAnd cu spatele, cu privirea intoarsd (orcro0ogavaq), i-au acoperittrupul gol. CAnd Noe s-a trezit,,,l-ablestemat" peCanaan, fiul lui Ham.

b) Lof irtorcAndu-se in siguran!5, s-a retras impreund cu fiicelesale intr-o pegteri pustie. Fiicele lui, ca si ridice urmagi, l-au imbdtatgi s-au culcat cu el; cea dintAi a ndscut pe Moab, iar a doua pe Ben-Ammi; din acestia sunt moabilii gi ammonifi.

c) in Egipt Avraam a prezentat-o pe Sarra - cea cu bun chip qi fru-moasd foarte - drept sora lui, ca egiptenii sd nu-l ucidd pentru a o luade sofie. FXrd si stie ceva, faraonul a luat-o de sofie, dar, cAnd a aflatgi a vdzut cd vine asupra lui mania dumnezeiascS, i-a dat-o inapoi luiAvraam. Aceleagi lucruri s-au intamplat cand Avraam gi, mai tarziu,Isaac s-au dus in Gherara la Abimelec, impiratul filistenilor.

d) Cel dnlaoroe-neprefdcut (= un nomad pacifist, locuitor incasi), Isav, l-a ingelat pe cel dyporcog - de ckmp, ldranul (= un vAndtoriscusit) Isav, fratele lui, gi pe tatdl 1or, gi a luat dreptul de intai ndscutgi binecuvAntarea pdrinteasci. $i a fdcut aceasta la indemnul mameilui, Rebeca, care l-a imbrdcat cu haina bund a lui Isav gi i-a acoperitcu piei de capri mAinile qi gAtul lipsite de pdr, fapt care l-a indus ineroare pe tatdl siu orb.

e) Laban l-a ingelat pe Iacov gi i-a dat mai intAi pe fiica lui ceamare/ peLia, gi abia dupd aceea pe Rahela.

f) Sichem o siluiegte pe Din4 fiica Liei, dar o cere imediat desofie; fralii ei il ingali, convingAndu-l si se taie imprejur mai intAi elgi apoi cei ai lui; in vremea vindecdrii lor, ii ucid cu sdlbiticie gi le in-robesc femeile lor.

g) Iuda fiul lui lacov, igi cdsitoregte fiul intAi ndscut, pe Ir, cuTamara; Ir moare fird si aibd copii gi, potrivit cdsitoriei de levirat, ii

FACEREA

dd acesteia pe cel de-al doilea copil al sdu, pe AvnanT, ca sd ridice ur-magi; Avnan este pedepsit cu moartea deoarece vdrsa simAnfa pe jos.

Iuda, dupd aceea, nemaiaplicAnd lege4 nu-i di Tamarei pe cel de-altreilea fiu al sdu, pe Sila. Atunci Tamara se deghizeazdin desfrAnatdgi se culcd cu Iuda. CAnd sarcina ei ajunge cunoscuti, acegtia nu o potomori, fiindcd la prima intAlnire ea furase de la socrul ei inelul, lanfulde la gAt gi toiagul aceluia.

5. Avraam, pentru a-l elibera pe nepotul siu Lot, se luptX gi ilbiruiegte pe Hodologomors. PlecAnd de pe cAmpul de luptd cu prizi-le, il intAlnegte pe Melchisedec, impiratul Salemului gi preotul CeluiPreainalt - care nu are nici o legiturd cu seminfia leviticd; Melchise-dec ii oferd pAine gi viry il binecuvinteazl gi ii ia zeciuiali din prizilede rdzboi. Conform Epistolei cdtre Earei, Melchisedec il preinchipuiepe Hristos, care intr-o perspectivi eshatologici desfiinleazh. preo{iaiudaicd intermediarl. (Fac.14, 1.8-20; Eor.7, L-I7; Ps. L09, 4).

6. in peric opa Fac. 6, 1.-7'1. se povegtegte o etapd stranie din isto-ria omului. Fiii lui Dumnezeu (ingeri dupd textul ebraic) se cdsitoresccu fiicele oamenilor qi se nasc uriaqiilgiganfii, bilrbali aestili ai epociistrivechi (eventual renumili, dupd infioritorul neologism de astizi!).Urmeazi o stricare deplind a neamului omenesc, fapt care il face peDumnezeu si-gi cheme inapoi Duhul Sdu din oameni, pentru cd suntei trupuri - voi face trimitere mai jos la o micd parte din pericop5.Evident este vorba despre un mit care a provocat mare durere de capcercetitorilor din ultima vreme, grimddind argumente peste argu-mente, aga cum giganlii din mitologie grimideau munli peste munli!Sd nu uitdm totugi cd, atunci cAnd spunem mit, automat infelegem nudescrierea unei realitdli obiective gi mdsurabile, ci o istorisire semasi-ologicd, simbolici, reprezentativi qi parabolici despre un adevir pecare il imbrdliEeazd povestitorul mitului - mitul este un discurs fals, caretnfdliqeazd un adetsdr. Pentru cd personal prefer briciul lui Occam - ex-plicafia sau rezolvarea cea mai simpld este cea adevXraIl' -, socot cdcele doud chei suntf ii lui Dumnezeu gifiicele oamenilor. Fii ai lui Dum-nezeu sunt numi{i nu numai ingerii, ci gi israelilii. Cafiice ale oamenilortrebuie sI ftrlelegem orice fel de construcfie idoleascd a omului, camoduri egocentrice de viali, care conduc inevitabil la indumnezeirea7 Onat (BOR).8 Kedarlaomer (BOR).

FACEREA

omenirii gi totodati la ddrAmdturile unei catastrofe. lrriagii, de altfel,nu sunt nimic altceva decAt riutatea din firea acesteia - oricum amlua-o -, cea a stdpAnirii (lucrurilor gi oamenilor). De multe ori, cand ci-tesc aceasti pericopd aFacerii, fird si vreau imi vine in minte visul luiRaskolnicov din Crimd gi pedeapsd a lui Dostoievski, un vis de coEmargi apocaliptic, gi vai de Europa, daci este vorba aici despre o previzi-une adevdratd - vai gi de trei ori vai! Potrivit acestui vis, nenumdrateinsecte microscopice - qi totugl, fiinle ganditoare - invadeaz6 Europa,venind din Asia gi se furigeazain oameni. viafa sfargegte prin a de-veni din ce in ce mai greu de suportat, pand la nebunie. Degi fiecaregandeqte mai inteligent gi propune reforme formulate cu foarte mul-td logicd, intre ei domneEte haosul gi totala nefirlelegere. iqi pirisescocupafiile obiEnuite, agricultura se stinge, in timp ce fiecare crede cdare absolutd dreptate. PArAiturile prdbuqirii suntinfioritoare gi, in celedin urmi, toate se schimbi in ruine jalnice.

^ 7. Principalele imagini la care iconarii s-au inspirat din Facere: a)

Infiligarea sfintei rreimi prin primirea celor trei birbafi la stejarul luiMamvri qi b)'o dvaneodv - Cel ce s-au culcate, fresca lui panselinos laProtaton, in SfAntul Munte (Fac. LB,l-8; 49,9-10).

9 Sau: Hristos dormind.

FACEREA 29

:

I

:

Ii

it

tII

t

t

t

t

tF

]tF

tlt

t

t

Insrnra

Lui Moisi celui autoexilat in pXmAntul Madiam din Golful Ara-bic, in timp ce pigtea oile socrului sXu loth6r, Dumnezeu i s-a aritatin mijlocul rugului aprins; il trimite impreuni cu fratele sdu, Aaron,in Egipt ca s6-i elibereze pe evrei de tirania egiptenilor - dupi toa-td probabilitatea, faraonul perioadei de asuprire este Ramses al ll-lea(1290-1223), iar far aonul iegir ii Merneptd (1223 -1215). Neinduplecatgi extrem de incdpd{Anaf faraonul cedeazi abia dupd cele zece plX-gi (schimbarea apei in sAnge broagte, fAnfari, muqte, epidemie pestevite, fum, grindind, ldcuste, infuneric, omorArea primilor nisculi). Laminunata traversare a Mirii Rogii gi la dureroasa cdlitorie prin pustiua poporului - gase sute de mii de birbafi, afari de femei si copii, deobiecte gi animale - citre muntele sinai, Dumnezeu intervine in toate,hrinind gi adapAnd poporul Sdu ales.

La poalele Sinaiului se sdvArqesc fapte importante Ei mari: pe deo parte, ardtarea slaaei dumnezeiegti - mai aproape de aceasta se afldintotdeauna Moisi - gt, pe de alt4 apostazia,lepddarea de Dumnezeu apoporului, care face gi se inchind unui oilel de aur turnat. De aceealegdmfrntul dintre Dumnezeu gi popor, cu Decalogul, cu prevederileaminunfite - cu accent puternic pe pizirea sabatului gi a sirbdtoriiPagtelui - si cu poruncile despre organizarea cultului, dupi apostaziaacestui popor tare de cerbice, incXpdfAnat, se incheie a doua oard da-toriti milostivirii dumnezeiegti. Dumnezeu nu numai cd dd legea, citotodatd dd porunci foarte amdnunfite despre cum Ei din ce materialede pre! sd construiasci obiectele de cult (cortul Mdrturiei - al intAl-nirii, curtea cortului, chivoful legdmAntului, capacul isp5girii, masapAinilor punerii-inainte, candelabrul cu gapte brafe, altarul timAierii,altarul arderilor de tot), gi despre cum Ei din ce materiale alese si coa-sH vegmintele preolegti ale lui Aarory ale familiei sale 9i ale celorlallilevifi. De asemenea, se stabilesc arhitecli si megteri pentru aceste lu-criri, cum a fost Besaleil gi Oli6b. Dumnezeu insugi le dd acestora in-felepciune, inspiralie si indemAnare.

Cartea legirii este plini de semne - 1'J,, 9 -10: inmullind aoi tnmullisemnele gi minunile tn pdmhntul Egiptului -, in imagini apocaliptice gi

IESIREA

concepte guvernante. $i toate acestea in evenimente extrem de con-crete ale unei istorii dramatice. De altfel, in general, o importan!.i ho-tirAtoare au conceptele guvernante ale tuturor textelor biblice, Ei peacestea trebuie sd punem accent in primul rAnd gi abia dupd aceeape toate celelalte: surse, straturi, completdrr" pasaje caracteristice qirestul. Altfel nu vom interpreta corect minunile, interven{iile dumne-zeiegti, pedepsele gi ardtarea slaaei dumnezeieqti.

in istorisirile leqirii putem sublinia urmitoarele lucruriimportante:

1. Evenimentele importante se impart in doud categorii: a) in celepe care le sdvArgegte Dumnezeu pentru a impietri inima faraonuluipi b) in cele care arat6, slaaa lui Dumnezeu gi contribuie la mAntuireapoporului Sdu. Prin pldgi impotriva lui Faraon gi prin nor Ei flacdrd -in stklp de nor ziua, qi tn st6lp de foc noaptea - pe de o parte a impietritinima faraonului, iar pe de alta ii insofegte pe evrei in pdmAntul fdgd-duinlei prin pustie. Este gtiut faptul cd atAt in Vechiul Testament, cAt qiin Nozl Testament, nu apare cuvAntul 0a0pa - minune, ci numai verbul)aupa(a - a se minuna de multe ori. Evenimentele minunate sunt nu-mite semne (oqpeta), sau uneori semne gi lucrdri infricogdtoare (oqpetaxal rtpara) - gi acest lucru nu este intAmpldtor. Pentru ci minuneabiblici are un con{inut si o tnsemndtate: semne si luuuri infricogdtoarevor face qihristoqii mincinogi, prorocii mincinoqi qi Antihristul, dupd, cum5i inaintea lui Moisi gi a lui Aaron sdvArqesc astfel de lucrdri mira-culoase gi magii Egiptului cu toiegele lor; insd aceste semne gi luudriinfricoqdtoare sunt nigte caricaturi, falsuri ale semnelor dumnezeiegti.De altfel, fiecare creaturd autenticd, potrivit regulii ei de funcfionare,in cele din urmd se intAlnegte cu falsul si contrafdcutul. Credin{a, insd,duce la acceptarea semnului, adici a minunii, la bucurarea de slauadumnezeias cd Ei Ia mAntuire.

2. $i in legire se scoate in evidenfd stHpAnirea absoluti a lui Dum-nezeli;prin evenimentele minunate, El regleazd cursul istoriei, ardtAn-du-$i slaaa - termenul biblic doxa-slaad inseamnd in general aritareamdreafd gi timdduitoare a lui Dumnezelr-, dAnd porunci foarte ami-nunfite despre toate gi impunAnd pedepse; de aceea numai El poatesd pedepseascd gi El poruncegte reprezentanlilor Sii si impund pe-depse; El insugi imbogdlegte cu putere gi inlelepciune pe colaboratorii

31

IESIREA

Sii gi este prieten al lor (Ieg. 33,11). Moisi se dovedegte un neintrecutconducitor, chiar dacd este sublire la glas si zdbaanic la limbd qi fdrdcuurtnt. in istoria legirii si a continudrii ulterioare a parcursului icono-miei dumnezeiegti, doud teofonii sunt extrem de definitorii: cea aruguluiarzfrnd gi cea de pe muntele Sinai (Ieg. 3,13-14;39,18-23). in cele dinurm5, aceasti slaad, cu desdvArgita stdpAnire iubitoare gi mAntuitoare,inliturd scandaloasa nepotrivire dintre evenimente qi realitdli: Israeleste popor ales qi tare de cerbice, iar Dumnezeu este Dumnezeu gelos.oricum, popor ales nuinseamnd rasial sau o superioritate de alt fel, ciresponsabilitate Ei misiune grea.

3. Dumnezeu este neapropiat in toate privinfele qi totodatd deaineapropiat prin teofaniile Sale, adicd prin slaoa Sa. insd poporul, pentrua nu muri, primegte porunca de a nu se apropia de muntele Sinai; qiMoisi cu un vIl pe fald, vede o parte a slaoei dumnezeiegti. (CAndcitegte cineva astfel de texte biblice infelege prostiile pe care le spuncei care dezvoltd dovezi despre Dumnezeu prin intermediul raliona-mentelor simple! Ralionamentele nu se fac prin partenogenezd; cei cerationeazi trebuie sd aibd inaintea lor realitdli. Astfef textele bibliceinsele gi ulterior teologii inqiqi ne vor spune cd existd dovezi ralionaledespre Dumnezeu, dar dupd tmpdrtdgirea de slaoadumnezeiascd!). Cutoate aceste4 poporul arc puterea deplind qi neathrnatd de responsabilitateEi de alegere; aici, in aceastd legdturd dintre stipanirea absolutd a luiDumnezeu si responsabilitatea de necontestat a omului, se afld mareleparadox biblic; cu alte cuvinte, in parcursul dramatic al ascultdrii Eineascultdril, de vreme ce Dumnezeu este stipAn absolut, iar omul estecel liber in mod responsabil de a se apropia sau de a nu se apropia deDumnezeu. Apropierea lui Dumnezeu gi poruncile Lui srant mkntu-itoare Ei tdmdduitoare; de unde si consecinla neascultdrii ca pedeapsi.(Foarte corect mai tdrziu, pedepsele au fost numite de teologie autope-depse).Astfel trebuie interpretatd, de exemplu, porunca lui Dumnezeudatd levililor de a omori trei mii de oameni, rude, prieteni 9i vecini dinpricina neascultdrii (1e9.32,27-28). Totugi, in aceastd schemi biblici seinlelege predica pocdinfei, a intoarcerii qi a mantuirii. De aceea Dum-nezeu chiar gi dupi apostazia poporului reinnoiegte legdmAntul.

4. Patruzeci de ani de cilxtorie dureroasd dureazi iegirea evrei-lor cdtre pdmantul Fdgdduinlel prin pustie, dupd patru sute de ani de

TESIREA

gedere in Egipt. Aceasti peregrinare ar putea fi numitd eshatologicd,principala ei caracteristicd hind orizonturile deschise; acolo unde estecilitorie, acolo este gi deschidere. De altfel" se lasX impresia ci aceastdcarte a legirii descrie destinul perpetuu gi parcurzul ulterior neincetatal omenirii, cu zecile de mii de cdderi gi suiguri. In cadrele unei vielinomade se descrie, paradoxal, o societate extrem de bine otganizat6'.Cu alte cuvinte, in imaginea de ansamblu coexistd civilizalia nomadd

Ei faze cu mult superioare ale viefii sociale. De pildd: Pe de o parte,o porunci le spune israelililor sd construiascl, altare de pdmhnt, fdrd.unelte de lucru, iar dacd folosesc pietre, acestea sd fie netiiate (1e9.20,24-26), iar pe de alta, prevederi foarte amdnunfite hotirdsc lucruri decult de inalti civilizalie. S-ar putea spune cd este vorba despre o esha-tologie dinamicd, unde toate coexistS, cele sdvArqite gi cele care in veqni-cie se sivArqesc. De altminteri, in paralel cu dreptul vindicativ (legeatalionului - jus talionis) existi prevederi care lin de un comportamentsocial evoluat. Coexistenla mai multor surse este, dupd socotinfa mea,un alt subiect!

5. CAntarea intAi - imn liturgic al Bisericii:

,,Sd cAntim Domnului, cdci cu slavd S-a prosldvit!Cal Ei cdlire! a aruncat in mare. .." (leq. 15, L-19)