Iuni

e 20

11A

nu

l IX

0,8

lei

Cafeneaualiterarã

Încã nu am scris eseul care îºi propune sã consemnezefigura, în timp, a poetului, însã citirea „întâmplãtoare” a unuidocument emis de Carol Quintul îmi oferã, acum, posibilitateasã consemnez un aspect al modului în care poetul este tratat deputerea vremurilor sale.

Dintotdeauna, poetul a cunoscut extremele, fiind cândîncoronat cu lauri, când exilat; când lãudat, când ignorat.Uneori, el a fost sã fie dat afarã din cetate, alteori, sã fieîmbrãþiºat de ea, iar eu mã bucur sã-þi ofer astãzi, cititorule, unfragment pe care l-aº putea numi al bunei primiri a poetului lacurþile domneºti ºi chiar al recunoaºterii sale de cãtre putere.Fragmentul cu pricina este extras dintr-un document istoric-cultural, emis de Carol Quintul în anul 1560 (1). Dar iatãdespre ce este vorba.

Privilegiul împãratului Carolconferit lui Despot

Carol Quintul, prin ocrotirea clemenþei divine, ÎmpãratAugust al Romanilor ºi Rege al Germaniei, al Hispaniilor ºi alcelor douã Sicilii, al Ierusalimului, al Ungariei, al Croaþiei, alDalmaþiei, al bogatelor insule ale Sardiniei ºi al Indiilor, peuscat ºi pe mare etc., Arhiduce al Austriei, duce al Burgundiei,al Lotaricului, al Brabanþiei, al Tyburgului, al Lucenburgului,al Geldriei, al Witembergului etc., Comite al Habsburgului, alFlandrei, al Tirolului, al Arhesiei ºi al Burgundiei, Palatin alHamoviei, al Olandei, al Zeelandei, al Feretei, al Kiburgului,al Namuraþiei (...) ºi al Sacrului Imperiu Roman, Principe alSueviei etc., Domn al Frisiei, al Molinei (...) etc., cãtremãritul, destoinicul, sincer fidel drag Nouã, Heraclid IacobDespot Basilic, Despotul de Samos, Principe de Paros, înDoride ºi în celelalte insule, domnului oºtean sau Cavaleraurat ºi comite al Sacrului Palat Luteran ºi al curþii noastreîmpãrãteºti ºi comite al Consistorului Imperial, favoareanoastrã crãiascã ºi tot binele.

Nimic nu recomandã pe potrivã prestigiul ÎnãlþimiiImperiale decât faptul de a aduce servicii neamului omenesc:pe care cale cei mai mulþi împãraþi ai romanilor, strãbuniinoºtri, au dobândit gloria nemuririi, deoarece cultivau virtutea<ºi> decernau premiile ºi onorurile lor meritelor preavestiteale oamenilor. Iar noi dorim sã cãlcãm pe urmele lor lãudate ºisã înãlþãm ºi sã sporim meritele.

(...). Pe lângã acestea, ca sã ºtii cã ai fost dãruit de noi cufavoruri ºi drepturi mai mari, din imboldul, ºtiinþa ºiautoritatea amintite îþi îngãduim ºi-þi acordãm sã poþi ºi sã aiputere, în orice situaþie legalã, sã alegi, sã promovezi, sãordonezi, sã hotãrãºti ºi sã faci, în orice an, un doctor, unlicenþiat, un magistru ºi un bacalaureat în arte, ºi, mai mult, sã

alegi, sã promovezi, sã orânduieºti, sã hotãrãºti ºi sã faci unpoet laureat. (...).

Dat în cetatea noastrã din Bruxelles, ducatul Brabanþiei, înziua de 22 a lunii octombrie, în anul 1555; al Imperiuluinostru, 35; al domniei noastre, 40.

Carol,În conformitate cu dispoziþiile proprii ale Majestãþii

Crãieºti ºi Catolice, Secretarul Phinzik.

ªi Despot Vodã, domn al Moldovei (..... ), a conferit în1555 titlul de „poet laureat” poeþilor ZachariasPRAETORIUS, Franciscus RAPHAEL ºi ZachariasORTHUS, iar în anul 1557 lui Ciprian de SIERADZ,secretarul regelui Poloniei. Studiul lui Talpalaru consemneazãºi poemele în limba latinã dedicate lui Despot Vodã aleprimilor trei.

Bibliografie1. „Privilegiul împãratului Carol conferit lui Despot”,

Valentin Talpalaru, Academia de la Suceava ºi Schola latinade la Cotnari, Editura Opera magna, Iaºi, 2010.

Fireºte, proletcultismul ºi realism-socialismul românescne-au furnizat o parte din tipologia poetului, au dat de pildãliteraturii poetul-preº, poetul-limbã, poetul-sugativã, poetuldedicat dogmei roºii ºi „omului nou”, în timp ce democraturaîi îngãduie astãzi poetului vorbele grele ºi revoltele.

Virgil DIACONU

Poetul ºi puterea 6//110011

Cafeneaua literarã2

Cronicã de cafeneaVirgil DIACONU

Literatura Antares vrea sã fieliteratura de de pretutindeni, desfãºuratãsub semnul Festivalului Internaþional„Serile de literaturã ale revisteiAntares”, care a avut loc în perioada 27mai – 3 iunie 2011 la Galaþi, Brãila,Maliuc ºi Sulina.

În programul celei de-a XIII-a ediþii afestivalului au fost incluse lansãri decarte, recitaluri poetice, colocvii,expoziþii de picturã ºi sculpturã.

Festivalul a debutat în sala defestivitãþi a Consiliului Judeþean Galaþi.Au participat câteva dintre oficialitãþi –Eugen CHEBAC, preºedintele C.J.Galaþi, Florin PÂSLARU, deputat ºiSergiu DUMITRESCU, directorulCentrului Cultural „Dunãrea de Jos”.

* Eugen CHEBAC, preºedintele C.J.Galaþi, unul dintre cei mai importanþifinanþatori ai festivalului de 7 zile:

„Cultura costã, dar cât costãincultura? Important este ce las maideparte ºi cui las”.

* Unde ºi cum se citeºte poezia?Poezia se citeºte oriunde ºi, în cele dinurmã, oricui, atunci când metafora nu îºimai aflã locul în tine. La Galaþi, poezias-a citit în foiºorul de lemn de pe falezã,pe bicicletã (Peter SRAGHER) ºi chiarpe patine cu rotile (Florina ZAHARIA).Eu am citit „Patria mea” desculþ. Altfelcum, patria mea?

ªi s-a mai citit poezie pe Dunãre, înnava Borcea, în limbile românã,englezã, francezã ºi, admirabil, în arabã,de cãtre Hanane AAD.

* Peter SRAGHER, omul cu douãsuflete, creeazã „atmosferã” ºi ne scoatedin amorþealã. El recitã în limba românãpoezia invitaþilor strãini ºi tot el citeºteîn englezã poezia poeþilor români.

* Un poet din Estonia... ne-a recitatdin aºa-zisa poezie sonorã, formatãnumai din strigãte, urlete, spaime,bucurii, ºoapte... O „poezie” fãrãcuvinte. Dar poetul era în acelaºi timp ºiactor ºi, în consecinþã, el aveaposibilitatea sã apeleze ºi la alte cãipentru a ne transmite un sentiment...

Îmi amintesc o prozã a lui Borgesdespre un trib în care unul dintrerãzboinicii fãrã arme îºi impresionacomunitatea prin niºte gesturi ºi sunetecare nu puteau fi „traduse” nici de cãtreconfraþii sãi. Borges îl numea pe omulacela poet.

* La fiecare ediþie a festivalului,poetul Corneliu ANTONIU tipãreºte oantologie bilingvã, în care se regãsescpoeþii invitaþi. În acest an, înANTOLOGIE LIRICÃ (LYRICALANTHOLOGY), editatã de FundaþiaCulturalã Antares, se regãsesc poeþii:

Serge BASSO de MARCH –Luxemburg

Dieter BERDEL – AustriaTeo CHRIAC – Rep. MoldovaVirgil DIACONU – RomâniaAdrian Alui GHEORGHE - RomâniaAida HANCER – RomâniaHughes LABRUSSE – FranþaChristian SCHENCK – GermaniaNicolae SPÃTARU – Rep. MoldovaPeter SRAGHER – România

Valeriu STANCU – România Arcadie SUCEVEANU –

Rep. MoldovaGeorge VULTURESCU – RomâniaIon ZIMBRU – România Peter WAUGH – AngliaBernhard WIDDER – Austria

* Primesc câteva cãrþi: „Cronica decafea”, autor Dana POTORAC, o poeziecu ochii albaºtri („organizam petreceri lacare Bach întârzia mereu”), „Academiade la Suceava ºi Schola latina de laCotnari”, semnatã de prietenul ValentinTALPALARU, „Caietul animatorului”,versuri de Virgil COSTIUC, „Muze subaparenþe”, versuri, de Violeta CRAIU ºidouã cãrþi de versuri semnate de ValeriuVALEGVI – „Istorii înainte de mareleclic” ºi „Vremea vremii”. Mai primesc„Scrisori netrimise”, o carte de prozã,cuceritoare prin sinceritatea controlatãartistic, dramatism, ironie ºi autoironie,prin problematica arzãtor umanã –IUBIREA! –, semnatã de Florentina-Loredana DALIAN.

Acestea sunt câteva dintre cãrþile pecare ni le oferim reciproc ºi de care nuºtiu decât prietenii noºtri. Sunt cãrþi pecare, altfel, nu le ºtie nimeni, de vremece, fiind refuzate de librãrii, ele nu ajungla cititor. Iatã literaturã invizibilã, caretrebuie sã fie peste 80% din carteatipãritã ºi care nu are nicio ºansã deviitor. Iatã-mã, aºadar, melancolic ºinemulþumit de soarta cãrþilor.

* Îl cunosc pe Simon AJARESCU ºirãsfoiesc placheta lui de versuri„Biopoeme”, apãrutã la EdituraTineretului, în 1969. O carte cu acelaºinume, „Biopoeme”, editeazã în 2009Dinu FLÃMÂND... Furt de nume sausimplã întâmplare? La cât de puþinãpoezie se aflã în versurile lui Flãmând,aº fi tentat sã spun cã el i-a furat titlul luiAjarescu. Dar e posibil ca Flãmând sãnu fi avut habar de titlul lui Ajarescu.Nici eu nu ºtiam nimic despre cãrþile luiºi nici chiar de existenþa sa.

* O plimbare, noaptea, pe CaleaDomneascã, un fel de Strada Mare aGalaþiului. O stradã plinã de clãdirivechi, impresionante. Iatã ACADEMIA,

Literatura Antares

Cafeneaua literarã 3

o construcþie de pe la 1880, somptuoasã,rece ºi, îndeosebi, stranie. Un templu?Râsul unei femei coboarã scãrile pânã lamine. Pânã în braþele mele.

* Mã despart de ANTARES, deconstelaþia poeticã ANTARES, depoezia cititã în chioºcul de lemn, pebicicletã, pe patinele cu rotile, desculþsau pe Dunãre. Mã despart pentru oclipã de o întâlnire de neuitat, pentrucare poetul Corneliu ANTONIU,organizatorul festivalului, ºi sponsoriimeritã aceastã maximã a lui CarolQuintul:

„Nimic nu recomandã pe potrivãprestigiul Înãlþimii Imperiale decâtfaptul de a aduce servicii neamuluiomenesc”.

Iatã, totodatã, o temã de meditat

pentru guvernanþii din dealu’-valeapolitichiei româneºti...

Premiile FestivaluluiInternaþional “Serile deliteraturã ale revistei Antares”

Trofee:Petar Chuhov – BulgariaPeter Sragher – RomâniaSerge Basso de March – LuxemburgHughes Labrusse – FranþaIon Avram – prozator, România

Diplome de excelenþãEugen Chebac – preºedintele CJGSergiu Dumitrescu – director Centrul

Cultural Dunãrea de Jos

Dana Potorac – director EdituraHomer

Nicuºor Ciumacenco – viceprimarGalaþi

Premiul pentru PoezieRuxandra AntonVirgil Costiuc

Premiul revistei Dunãrea de JosValeriu Stancu - Iaºi

Juriul:Al Dobrescu – preºedinteLiviu Ioan StoiciuIulian GrigoriuGeorge VulturescuValeriu Stancu

* Invitaþi la festival: BernhardWIDDER, Christian SCHENCK,Hanane AAD, Hughes LABRUSSE,Jaan MALIN, Petar CHUHOV, PeterSRAGHER, Peter WAUGH, SergeBASSO de MARCH, Triin SOOMETS,Valeriu STANCU, Liviu IoanSTOICIU, Adrian ALUIGHEORGHE,Virgil DIACONU, GeorgeVULTURESCU, Mihail GÃLÃÞANU,Florentina DALIAN, Virgil COSTIUC,Valeriu VALEGVI, Aida HANCER,Andrei VELEA, ArcadieSUCEVEANU, Carmen RACOVIÞÃ,Gheorghe PETCU, Nicolae SPÃTARU,Cãtãlina CADINOIU, Teo CHIRIAC,Pr. Sava BOGASIU.

Cafeneaua literarã4

LectorGheorghe GRIGURCU

(urmare din numãrul trecut) Ipostaza speculativã („explicativã”)

prin care trece întreg lirismul lui Doinaº (omeditaþie pe tema existenþialului ca ireal,ca vis, în tradiþie, la noi precumpãnitoreminescianã) orienteazã tema eroticã spreo îndoialã de sine amarã, spre un tristsclipãt al negãrii, uneori sub aspectul unuicarnavalesc infernal, ce prilejuieºte oreprezentaþie melancolic-somptuoasã amateriei suspectate de inconsistenþã, defarsã. Totul pare a se repeta, într-opulverulenþã de imagini ale iluziei, într-ofalacioasã înfãþiºare de progresii care e defapt o circularitate a zãdãrniciei. Precum înpoezia lui Eminescu, din perioadaschopenhauerianã, idila nu e decît un vãlaruncat peste un mecanism crud, o amãgirerepetitivã a condiþiei umane absconse.Soluþia fausticã nu e, la rîndu-i, decît opãcãlealã în plus. În atari versuri eprevestit neîndoios onirismul lui LeonidDimov:

O, de-aº avea atunci cuvînt sã-þi spun:-Iubito, rupe farmecul nebun!Beþia asta cruntã nu-i a bunã.Nu vezi cum gestul aprig se adunãnainte de a-l face pe deplin?Priveºte: mesele lucesc de slin,adeverind ºederea la libaþiia altor scufundate generaþiiºi lunecarea inºilor desculþice-au ospãtat naintea ta. Asculþi?Cîntarea asta sumbrã, tremuratã,e ca un glas pierdut, de altãdatã;sãrutul vine singur, înglodat;îmbrãþiºarea asta s-a mai dat;iar zîmbetul plãcerii are-un sclipetîmbãlsãmat, ca regii din Egipet:un semn fãcut de nimeni nimãnui.Ah, totul e un vis, o altã lume,iar noi jucãm, în tinere costume,un rol încãrunþit cum altul nu-i...

Tabloul iubirii se obscurizeazã prinscãderea luminii naturale, în timp ce

scriitura rãmîne fermã, clar articulatã.Lupta intelectului veghetor cu tenebrelealcãtuieºte un motiv subiacent al acestuilirism al crizei interne:

Iar cînd vorbim, cuvîntul cade-n urmã,se pierde în surîsul celuilalt.Zburînd fãrã rãgaz, fãrã sfialã, petrecem pe sub astre, pe sub porþi.ªi cade-o noapte rece, cu petalãatît de deasã, veºtedã ºi finã,cã sunã ca un scrum de fluturi morþila nalte vãmi, pe praguri de luminã.

Urmarea unei astfel de dezamãgiriafective, dar ºi intelectuale cu tenacitatemeditate (fireascã antitezã a avîntuluideplin, solar, surprins în dionisiacãizbucnire fãrã de reþinere), este oîncremenire transmisã naturii, parcã magicparalizatã, fixatã pe o peliculã a extincþiei.Un eleatism în organic încorporat ºi indussentimental erotic e de un notabil efect:

Nu voi mai visa la nimic niciodatãamîndoi, agãþîndu-ne de frunze,vom opri buruienile din creºterea lor.ªi nimic nu se va mai întîmpla, nimic.Nici gura ta nu va mai spune:

-Lasã-mã...nici pãsãrile nu vor mai trece spre sudstrãbãtînd adîncimile cutezãtor,cu gîndul meu, înaintea minunilor...

Atît de variatã pe scala atitudinilor,poezia de iubire a lui Doinaº se împlineºteîn virtuozitate, în extraordinara dexteritatea formulei combinatorii ce nu înseamnãdecît în aparenþã capriciu, inconsecvenþã,hazard. Cãci motivele ce asigurã unitatea

Violeta CRAIU –Muze subaparenþe,Editura Libra,Bucureºti, 2010

MagdaURSACHE – Sã citiþi bine!, Casa EditorialãDemiurg, Iaºi,2010

Marin MINCU –Polemos. Duelulcu/în idei, Editura Compania,Bucureºti, 2011

GeorgeVULTURESCU– Aur ºi iederã,Editura Paralela 45,Piteºti, 2011

ConstantinARCU,Faima de dincolo,Editura Paralela 45,Piteºti, 2011

ConstantinARCU,Cocteil în craniimici, Editura Paralela 45,Piteºti, 2011

Poezia lui ªtefanAugustinDoinaº

Cafeneaua literarã 5

acestei opere poetice sunt prezente mereu,reluate fiind din felurite unghiuri, dîndimpresia globalã de prodigiozitate aimaginaþiei slujite de lejeritatea verbuluicoerent. Impresie ce confirmã o constantãstilisticã. Mai presus de orice, constatãmun climat al civilizaþiei lirice. Faptuloriginar e subordonat unei discipline,trecut într-un cifru artistic ºi ideatic.Niciodatã spasmul faunesc nu e admis,filtrîndu-i-se doar umbra pînã la obþinereaunei convenþii elegante. Poetul îºi treceemoþia impurã prin alambicurile savantrãsucite ale memoriei sale literare foartebogate. Iatã o invocaþie sumbru romanticã(e drept cã fibra destinsã a expresieiintroduce de la început o nuanþã ludicã):

Bine-ai venit, fiinþã preaciudatãcu profil clar, cu sprînceana ca pruna,mai neagrã decît aripa blestematãa bufniþei care umbreºte luna!

care continuã printr-un amestec demagie decorativã ºi de notificare asensibilei solidaritãþi cosmice, prefirateprin generaþii, transcrise în alfabet estetic:

Fiinþã tîrzie cu mîini brumate,pentru marea plimbare – bine-ai venit!Te voi duce pe sub crengi aplecatela nivelul sîngelui obosit.Fosforul insectelor, larvele verzistau pe foi în scundã constelaþieca pãcatele mari pe care le pierzidoar în cea de-a ºaptea generaþie.

Evocãrile mitologice (nu puþine)ilustreazã febrilitatea creatoarecompensatã, maniera de vibraþie culturalãa lirei poetului, dornicã de o pluralitate deîntruchipãri, astfel cum un pom nu se poatemulþumi cu o singurã recoltã. Un pomdoritor, pe deasupra, de altoiuri care sã-iamelioreze rodul... Pãºind pe teritoriipatetice, autorul Seminþiei lui Laokoonvãdeºte disponibilitatea de a modela formedelicate, adevãrate madrigaluri adresatevenerabilelor abstracþiuni. Euridice eîntîmpinatã cu un fãrã cusur acord galant:

Femeie, templu alb din solzi de fluturi,cu lira mea te-am smuls din reci

þinuturi.Ecoul încã vãmile-l compundin aºtri, ca o coadã de pãun.

Noul Orfeu, dupã cum vedem, aabsolvit cu succes ºcoala lui Gongora.

Mitul sãrutului („Sãrutul – fruct de carne ºifior/ al marelui copac interior -/ seîntregeºte, pîlpîind pe gurã,/ din douã pãrþitãiate de naturã/ pe cînd nu exista întregullor”), mitul umbrei edenice („ºi se nãºteau,mereu mai jos, vãzduhuri,/ ºi tot mai grei,prin limpezirea lor,/ noi coboramîmbrãþiºaþi, ºi apa/ divinã îþi curgeanecontenit/ pe ºold, ºi þi se umezisepleoapa,/ ºi apa-ntr-un tîrziu ne-a izbãvit/pe amîndoi de strãlucirea noastrã/ ºi s-aoprit alãturi, ºi-adãsta/ fidelã, rãcoroasã ºialbastrã./ ªi-am ºtiut atunci cã-i umbrata”), mitul zãmislirii astrelor, în duh atît deblagian („Dar plugul meu încã brãzdeazãcîmpul,/ o clipã doar dacã te las din braþe,sînii/ stropesc din nou întreagã boltacerului/ cu stelele de la-nceputul lumii”),constituie divagaþii solemn-senzuale aleconºtiinþei bardului ce se ºtie instalat pe unteren ferm (deºi caracterizat printr-onecontenitã mobilitate a imaginii, ca unmod infatigabil de existenþã poeticã).Aceste nenumãrate „cãutãri” (identificãricu propriul proteism recunoscut) îºi unescla un moment dat ecoul într-o imagineabsolutã, ce îºi absolvã subiectul dependularea dramaticã între extreme, într-oaspiraþie a transcenderii Erosului în sensexpiator-spiritual. Recunoaºtem aici unnumitor comun liric al trãirilor erotice careau tãria de a se sacrifica, proiectîndu-se înideal:

Sã nu-þi faci þie chip cioplit din mineºi nici sã nu te-nchini sub fum înalt.Frumuseþea mea de bronz pãgîn rãmîneun idol pentru cerul celãlalt.Sãruturile îndelung schimbatesã-þi înfloreascã azi altundeva,cu alte cîntece-n vecinãtate,cu alte tîlcuri în tãcerea ta.Plãcerile ca luntrile vopsiteºi-au ºters de ape botul lor rotund,iar clipa amintirii fericitee doar o scoicã de sidef pe prund.

Într-un ideal ce pãstreazã, totuºi,melosul ºi plasticitãþile unui estetism decare Doinaº nu se poate despãrþi. Erosulsãu, în majoritatea cazurilor grav, abstras,liturgic, þine de un ritual al artei, ceea ceexplicã detaºarea cu care e turnat înfelurite tipare.

(continuare în numãrul urmãtor)

Lector

George BACIU – Gânduri de la

marginea lumii, Editura

Rottarymond&Rotarexim,

Râmnicu Vâlcea,2010

ATARES –Antologie liricã

/LyricalAnthology,

Fundaþia Culturalã Antares,

Galaþi, 2011

Dana POTORAC– Cronicã

de cafea, FundaþiaCulturalã Antares,

Galaþi, 2010

Virgil COSTIUC –

Caietulanimatorului,

Editura Brumar,Timiºoara, 2011

David ILINA –Libertate

cu zurgãlãi, Editura

Paralela 45,Piteºti, 2010

Florentina-Loredana

DALIAN –Scrisori

netrimise,Fundaþia Culturalã

Antares,Galaþi, 2011

Cafeneaua literarã6

Spirit polivalent, propunând – abundent, relaxat, colocvial– o ofertã textualã de o mare diversitate, strãinã, totuºi, dereþetele ºi traseele bãtãtorite ale optzecismului nostruzgomotos, Adrian Alui Gheorghe a ivit recent un nou opus(Paznicul ploii, Limes, 2010), iscând deja comentarii bogate.E cazul sã ne amintim însã ºi de o mai veche antologie (Poeziialese, 2006) ºi, desigur, de O dramã la vânãtoare (2008). Fieºi „emoþionalã”, selecþia dãdea seama de vârstele lirice alepoetului, invitându-ne la o cãlãtorie „spre izvoare”. Fiindcãtextele „alese”, acolo adunate, erau aºezate în ordine inversã,sfârºind cu un grupaj de Inedite. Prilejuindu-ne, aºadar, ocaziaunei calme retrospecþii, reamintindu-ne de acel debut dinCronica (1974) ori de primul volum (Ceremonii insidioase,Ed. Junimea, 1985), autorul trecând discret – fãrã a ameninþacoerenþa antologiei – de la o poezie de notaþie, viguroasã, cutitluri pregnante, la cea bântuitã de întrebãri, cu impuls eretic,descoperindu-ºi aura reflexivitãþii. Acest îndemn meditativ,purtând moartea „ca un trofeu” este irigat de insidiosul vanitasvanitatum. El poartã, neghilotinând afectul, sigiliulmelancoliei, încât am putea citi textele fie ca posibile notaþiide jurnal, invocând nostalgii paradisiace ºi o lume edenicã, fie– mânate de o retoricã deceptivã – ca mânioase ieºiri la rampã,fãrã zarvã mediaticã însã. Privind gospodãreºte, poetul poateafirma: „E timpul sã duc toate lucrurile la locul lor”. Iar„reþeta” folositã, textualizând – în poeme ample, de o marevarietate a registrelor – atât realul cât ºi sinele problematizantdovedeºte voluptate combinatorie. „Înscenãrile”, cu apetitepicizant, plonjeazã în banalitate, prozaism, derizoriu oridezvoltã un fantezism fabulos, de o copleºitoare stranietate,pendulând între fascinant ºi halucinant. Aceastã frenezieimagisticã, urcând spre insolitare nu poate fi însã suspectatã de„miez teatral”. Iar „evadãrile” nu se vor „cochetãriisezoniere”. În fond, înotând în „noroiul memoriei” oriatacând, sub acoperiºul parabolei, supratema creaþiei /creatorului, Adrian Alui Gheorghe se vrea un mitolog (cf. H.Gârbea). Pulsiunile duale, densitatea de simboluri cultivã, cuo trufie demiurgicã ironic cenzuratã, tocmai zona deintersecþie a celor douã direcþii amintite. Fiindcã obsesiathanaticului, chiar mângâiatã de „linguºirile clipei” nu poateevita sensul expiator; deºi autorul, un tip vital, de unenergetism debordant vede moartea „ca mamã bunã” ºi pareferit de pusee anxioase, pânã la urmã naºterea ca impulsthanatic (cum bine zice V. Spiridon) ne aºeazã într-oinevitabilã complicitate. Da, viaþa „rodeºte morþi”, pustiul –afirmã undeva poetul – „te ia de mânã”, în pofida ademenirilor„începi sã mori”. Un Erich, aflat în aºteptarea „momentuluicopleºitor” primeºte „sãrutul lipicios al morþii”. Însuºi autorul,târându-se dupã „mirosul de poezie al literelor” (v. Cârtiþa) eînvãluit de un „parfum/ discret/ de/ moarte”. Tirania luciditãþii

controleazã orice iniþiativã scripturalã. Un Anti-psalm poate fio dovadã a modului în care poetul încearcã a îmblânzi ºi aîmpãca nemiloasele contrarii, credincios unei viziuni lirice pecare o cultivã cu relativã detaºare: „S-au dus draculuicopilãriile noastre. ºi/ adolescenþele. mânuþele astea vineþii ºiinofensive/ care pe dinlãuntru încearcã sã ne strângã/ de gâtle-am purtat cândva noi. le-am/ zdrelit de gardurile de cuielede scaieþii/ prin care ni se arãta cã totul este interzis./ fericiþisuntem doar pentru cã toþi ceilalþi/ îºi închipuie cã suntemfericiþi./ triºti la fel. carnea aceasta pe care încearcã/ cinevas-o ademeneascã cu vorbe nu se poate / miºca dincolo debanalul surâs al gurii încleºtate.”

În fond, nucleul obsesiv al creaþiei lui Adrian AluiGheorghe þinteºte, credem, relaþia cu timpul. Ea, pe laturãmitologicã, poate fi fastuos-ceremonioasã, „îngheþându-l”(precum în solida tezã de doctorat pe care poetul a susþinut-o),în pofida sentimentului tragic, ruinãtor. Sau alimentândexploziile civice ale gazetarului care, în diverse împrejurãri,punea degetul pe ranã blamând amorþeala naþiei (vezi, depildã, România pe înþelesul tuturor, 2003) ºi relaþia noastrã„defectuoasã” cu timpul (cum zic filosofii), manevrândpãgubos alibiul amânãrii. Fireºte, în alte contexte, acelaºi vacondamna ºi „odihna” cititorilor sãlbãticiþi, cãzuþi înneoanalfabetism, enclavizarea, miza „miturilor mãrunte” orilipsa agenþilor literari, goana dupã pomeni ºi ajutoare (ca sãrãmânem în spaþiul scriitoricesc). Însã, dincolo de ambalajulmetaforic al textelor, dincolo de vituperanþe, poetul îºi alinãcrisparea ºi anxietãþile prin pelerinaje de credinþã. A fost lapãrintele Justin, cel care, în 1991, a întemeiat Mãnãstirea de laPetru-Vodã (Neamþ), acolo unde „îþi vezi sufletul”. Ostenealalui Adrian Alui Gheorghe a rodit într-o splendidã carte despre„morala unei vieþi câºtigate”. În preajma pãrintelui-stareþ, celcare are rangul Duhului, poetul, cutreierat de o irepresibilãbucurie sufleteascã se vrea, ºi el, mãrturisitor de adevãr,dorindu-ºi împliniri mai înalte, strãine de momelile achizitive.ªi probabil, deloc întâmplãtor, ºi pãrintele Calciu ºi-a dorit, în„îndrumãrile” testamentare, sã odihneascã sub umbraCeahlãului.

Spuneam însã cã poetul nemþean se încearcã în variidomenii. Poate cã acest impuls ascunde – pentru refacereaenergiilor – „fuga de poezie”. Autorul se vrea pamfletar (v.Titanic ºvaiþer, 1997), cocheteazã cu proza scurtã (Goliath,

Maratonul optzeciºtilorAdrian Dinu RACHIERU

„Sînt rana din vârful sãgeþii”

Adrian Alui Gheorghe –Sigiliul melancoliei

Cafeneaua literarã 7

Maratonul optzeciºtilor1999 ºi povestirile-anexã la Bãtrânul ºiMarta, 2002, un „romanþ” întâmpinat cusalve de entuziasm), dirijându-ne spre olecturã simbolicã; dar rãmânând, înaintede toate, poet. El ºtie cã scrisul are opotenþialitate letalã; dar, compensativ,afirmã: „trãind, sãrãcim visul; scriind, îlîmbogãþim”. Încât, în cârdãºie cupersonajele sale, îºi exerseazã mânaoferindu-ne un stil elaborat, mustind defantezie ºi bizarerie, într-o atmosferã destranietate, tangentã – uneori – absurdului.Iatã, într-o superbã utopie negativã,biblioteca – rãsturnând ideea borgesianã –devine un spaþiu carceral. Iar eroul-piroman traverseazã drama alienãrii,suportând prizonieratul în monstruoasabibliotecã.

În fine, scenariile sale imagisticedezvãluie o lume aparent seraficã,protejând visãtoria ºi cunoscând, întrepolii dramatismului ºi ludismului,infiltraþii sarcastice. Poetul, desfãºurândun monolog vizionar, torturat deluciditate, penduleazã, la rându-i, întredivinitate ºi demonie. Îngerul lui Adrian e„însetat de pãcate”; încât, îngerul-poet,vindecat de trufie, dezvoltã o ironie cusubstrat tragic, subliniind – voalat –trecerea, stingerea, zãdãrnicia. Altfel spus,tema biblicã a deºertãciunii. Dar ºi revolta,acea rãzvrãtire fausticã a noului demiurg,gata de a corecta eboºele divinitãþii,cuprins – deopotrivã – de egolatrie ºievlavie. Sã observãm, pe urmele altora, cãangelocraþia lui Adrian Alui Gheorghe,apãsatã de conºtiinþa damnãrii acuzã o„inconstanþã sacralã” (cf. V. Spiridon).Dupã cum omul culpabil, alarmist,exasperat, acuzând „rãul de realitate” serefugiazã în vis. Animal „dresat depoezie”, el salveazã „visele nevisate”,versurile strivite „sub ºenila nourului”,îngãduie comunicarea ºi comuniunea. ªiîmpiedicã, astfel, cãderea în grotesc: „cândnu visezi, un întuneric groaznic se întinde/jur împrejur” (v. Erich). Poezia lui AdrianAlui Gheorghe se revarsã nemilos, este,mereu, o provocare. Hieratic ori luciferic,lansând imprecaþii ori meditaþii cu izneoromantic, poetul, înþelepþit acum („penoi ne iubeºte deºertãciunea”) rãmâne ovoce singularã în contextul generaþiei sale,de acutã originalitate, dureros-problematizantã, îmbibatã de scepticism:

„în miezul lacrimii s-au copt/ otrãvuri”.Tiranicã, luciditatea prezideazã, spuneam,dincolo de ambalajul metaforic oriintarsiile fantezist-livreºti, orice demers alpoetului nemþean. Dar ea, deºidevoratoare, îºi alinã þipãtul prin credinþã.

Vital, expansiv, disponibil, finobservator dar ºi cititor insaþiabil,„vicios”, fãcând figurã de revoltat, amic decursã lungã (vezi devoþiunea, rodnicãeditorial, pentru amintirea lui AurelDumitraºcu), Adrian Alui Gheorgheºocheazã prin cuprindere. Poemele sale„povestite”, devoaleazã „un splenglerianmoldav”, constata N. Coande. Dar pentrupoetul nemþean libertatea e chiar „sângeleartei”. ªi n-am putea ignora retro-erupþiilesale mânioase, când „negociindu-ºi”debutul, în vremea cooperativizãriiliteraturii, în vremea visãtoriei „cupleoapele fãcute scrum” el se lupta cu„asasinii de la Junimea” (vezi ancheta dinCronica veche, nr. 3/aprilie 2011, p. 12). Edrept, acum, deculturalizarea a devenit orealitate, la „bursa zilei” scade „preþulmetaforei”, încât poetul va concluzionacandid: „numai poet sã nu fii” (v. Poetulbãtrân îºi declamã faima, 3). Iar Poezia„miroase a carne de om!” Fiindcã: „Prinrana sufletului se scurge,/ vai,/ fãrãîntoarcere/ trupul” (v. Vânãtoarea).Trãitor la Piatra Neamþ, în acea „micãlocalitate de frontierã/ a civilizaþiilor”,Adrian Alui Gheorghe se îndeletniceºtede-o viaþã cu îmblânzirea cuvintelor. Darcuvântul, suntem avertizaþi, e ca o „cheiepierdutã”, poezia fiind „luxul sãracilor”,traficând „imagini furate din grãdinileraiului”. Încât temerile faþã de aceºti„prunci de cuvinte”, lansaþi în lume deharnicul ºi inspiratul poet, pãstorind ºirevista Conta, dezinvolt ºi generos, sunãca un avertisment de neocolit: unelecuvinte (vai, prea multe) mor pe limbapoeziei! Îmbarcat în „maºina timpului”,vitezist, intratabil, înrobit scrisului,„paznicul ploii” va recunoaºte: „mã târãscdupã mirosul de poezie”.

Valeria MANTATÃICUÞU –

Lecturi necesare, Editura C.C.D.

I. Gh. DumitraºcuBuzãu, Buzãu,

2011

RaulBRIBETE –

Spada, Editura

Eubeea,Timiºoara,

2010

LucianCOSTACHE –

Miniaturi III, Editura Tiparg,

Piteºti, 2011

LucianCOSTACHE –

Piano Forte, Editura Tiparg,

Piteºti, 2011

LucianCOSTACHE –Mathilde ºi fata

din grãdinaalbastrã,

Editura Tiparg,Piteºti, 2011

NicolaiTÃICUÞU –Piatra piatrã

de e piatrã,Editura Valman, Râmnicu Sãrat,

2011

Cafeneaua literarã8

Savantul Mircea Eliade, autorul Tratatului de istorie areligiilor (1949), a monumentalei Istorii a credinþelor ºiideilor religioase în trei volume (1976-1983) ºi a peste 20 delucrãri ºtiinþifice - e în acelaºi timp nuvelist, romancier,dramaturg ºi eseist.

Printre cuvintele cheie ale studiilor sale amintesc: sacru ºiprofan, mit, rit, simbol, hierofanie, arhetip, hermeneuticã,iniþiere, labirint.

Ne propunem sã prezentãm în articolul de faþã câtevacomparaþii, paranteze, aluzii sau referiri la literaturã dinactivitatea sa de istoric al religiilor ºi orientalist.

Din sutele de tangenþe cu operele literare ne vom opri lanumele marilor personalitãþi, îndeobºte cunoscute. Ne vomstrãdui sã exemplificãm cã: temele ºi motivele arhaice ocupãun loc important în mitologie, folcloristicã ºi literaturã;miturile, riturile ºi simbolurile constituie izvor de inspiraþiepentru literaturã; între istoria religiilor ºi beletristicã existãunele interferenþe.

Epopeea lui Ghilgameº, capodoperã a literaturii asiro-babiloniene este cunoscutã nu numai filologilor, ci ºi tuturorabsolvenþilor de liceu de pe vremuri, când exista un obiect destudiu numit istoria literaturii universale.

Celebrul Tratat de istorie a religiilor se referã la divinitãþilebabiloniene (pp. 90, 91, 267,271).

Faptele zeilor, narate în Epopeea lui Ghilgameº, suntcomparate de Eliade cu cele din Codul lui Hammurabi ºi cucele din mitologia greacã. „Locuinþa lui Anu este, fireºte, încer. Palatul lui, situat în punctul cel mai înalt al bolþii, nu esteatins de apele potopului. Acolo, ca ºi în Olimpul mitologieielene, îl viziteazã zeii.”

Fãrã de noroc, Ghilgameº, întristat de moarteaprietenului sãu, Enkidu, se tânguieºte astfel: „Va trebui oaresã mã culc într-o zi, spre a nu mã mai trezi, ca el?” (Tableta 8).

Aspirând la nemurire, aflã cã în fundul oceanului ar existao iarbã plinã de spini care prelungeºte la infinit tinereþea ºiviaþa celui ce gustã din ea. „Ghilgameº îºi leagã pietre depicioare ºi coboarã în fundul mãrii, în cãutarea ei. Dupã ce ogãseºte, smulge o ramurã, dezleagã pietrele ºi iese la suprafaþaapei. În drum spre Uruk se opreºte sã bea dintr-un izvor, atrasde parfumul plantei, un ºarpe se apropie ºi o înghite, devenindastfel nemuritor.” Ghilgameº, ca ºi Adam, a pierdut nemurireaprin viclenia ºarpelui ºi propria lui prostie.

În primul volum al Istoriei credinþelor ºi ideilor religioase,sunt urmãrite analogiile acestei epopei cu naraþiunea biblicã ºie fãcutã o amplã analizã a acestei emoþionante capodopere, dincare reproduc doar primele fraze:

„Aceastã saga, care debuteazã cu excesele erotice ale unuierou dublat de un tiran, dezvãluie în ultimã instanþã

inaptitudinea virtuþilor pur «erotice» de a transcede radicalcondiþia umanã.

ªi, totuºi, Ghilgameº era într-o proporþie de douã treimi ofiinþã divinã, fiul zeiþei Ninsun ºi al unui muritor. De laînceput, textul exaltã omniscienþa sa ºi marile construcþii pecare le-a fãcut. Dar imediat dupã aceea ni se prezintã imagineaunui despot care violeazã femeile ºi fetele, ºi-i extenueazã pebãrbaþi în munci grele. Locuitorii îi implorã pe zei ºi aceºtiahotãrãsc sã creeze un uriaº în stare sã-l înfrunte peGhilgameº.” (p. 80)

E drept cã cea de-a doua creaþie importantã a religieiakkadiene îmi era necunoscutã înainte de lectura Istorieicredinþelor ºi ideilor religioase. E vorba despre poemulcosmogonic Enuma eliº prezentat în capitolul intitulatCrearea lumii: „Nimic comparabil în grandoare, în tensiunedramaticã, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia ºi creareaomului, în literatura summerianã. Enuma eliº povesteºteoriginile lumii pentru a-l slãvi pe Marduk. În pofidareinterpretãrii lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imagineaprimordialã a unei totalitãþi acvatice non-diferenþiate, în carese distinge prima pereche, Apsu ºi Tiamat... Ca atâteadivinitãþi originare, Tiamat este conceput atât femeie, cât ºibisexat. Din amestecul apelor dulci ºi al apelor sãrate s-aunãscut alte cupluri divine... Zeul Cerului, Anu, îl naºte peNudimmub. Prin zbenguielile ºi þipetele lor, zeii cei tineritulburã odihna lui Apsu. Acesta se plânge lui Tiamat: «Denesuferit îmi e purtarea lor. Ziua nu mã pot odihni, noaptea nupot sã dorm. Vreau sã-i nimicesc ca sã pun capãt agitaþiei lor.Ca liniºtea sã domneascã pentru noi ºi în sfârºit sã putemdormi.»”

Firul epic care urmeazã, precum ºi reacþiile personajelor-zeipot fi preluate ºi dramatizate într-o tele-nuvelã contemporanã.

În capitolul consacrat Egiptului antic, Cartea morþilor areunele pasaje ce pot fi considerate aparþinând literaturii. „Inimamortului este pusã pe un taler al balanþei, pe un altul se aflã opanã sau un ochi... În timpul operaþiei, mortul recitã orugãciune, rugându-ºi inima sã nu mãrturiseascã împotriva lui.Apoi, el trebuie sã pronunþe o declaraþie de nevinovãþie,impropriu numitã «confesiune negativã».”

Surprinzãtor e cã cea mai mare parte a ideilor consacrateepopeii asiro-babiloniene - coloana lor vertebralã, ca sãspunem aºa - erau cunoscute elevului de liceu Mircea Eliade.

StudiiMircea HANDOCA

Mircea Eliade - istoric al religiilor. Tangenþe cu literatura

Cafeneaua literarã 9

Studii

Într-o biatã revistã de popularizare, Orizontul, autorul nostru,care n-avea decât 18 ani, a publicat articolele: Epopeea luiGhilgameº (1) Isprãvile lui Ghilgameº (2), În cãutarea luiUt-Napiºtim (3), Glose pentru Ghilgameº (4), Polemici înjurul lui Ghilgameº (5).

Textul despre crearea lumii, Enuma eliº, nu-i era nici elstrãin bãiatului de 16-17 ani, Mircea Eliade, (atât avea atuncicând a redactat articolul). L-a intitulat Cosmologiachaldeeanã (6).

Întâlnim aici aceeaºi bogãþie informaþionalã, concentrãrijudicioase, desprinderea celor mai reprezentative citate,traducerea impecabilã din francezã ºi englezã.

Iatã un scurt pasaj ilustrativ:„Textul acesta se aseamãnã cu primul capitol al Genezei.

La început nu era decât «tôhu vâ bôhu» («fãrã formã ºi vid»):în Genezã, la început nu era decât abisul primordial (tehôm)care corespunde în poema chaldeeanã zeiþei Tiamat”...

Legenda Enuma eliº, sub forma pe care o avem astãzi, nupoate fi mai veche de anul 2100 î.e.n., pentru cã Marduk nuajunge ºef al zeilor decât în timpul regelui babilonianHammurabi (2123-2081). Acesta, voind sã împlineascãunitatea Chaldeei, socoti cã trebuie sã ajungã mai întâi launitatea religioasã, ºi de aceea îl proclamã ºeful Panteonuluipe Marduk, pânã atunci foarte obscur. Iar ca sã-i fierecunoscutã superioritatea asupra tuturor zeilor locali, nãscocivictoria lui Marduk asupra lui Tiamat ºi-i pune pe toþi zeii sã-imulþumeascã ºi sã-l proclame stãpânul lor (7).

Cartea morþilor, „ghidul prin excelenþã al sufletului înlumea de dincolo”, fusese prezentatã de acelaºi copilandru,aproximativ cu aceleaºi cuvinte ca în Istoria credinþelor (p.256): „Cum intra, mortul rostea o frumoasã invocaþie cãtrejudecãtori: «Vã salut, o voi pricepuþi în ale dreptãþii, te salutzeu mare, stãpân al adevãrului ºi al justiþiei... Vã aducadevãrul ºi am nimicit pentru voi pãcatele.» Apoi înºirãpãcatele pe care nu le-a îndeplinit: «Nu am fãcut rãul; n-amfãptuit violenþã; n-am furat; n-am omorât miºeleºte oamenii;n-am chinuit vãduve; n-am minþit în faþa tribunalului; n-amcunoscut necredinþa; n-am fost neglijent; n-am fãcut ceea cenu plãcea zeilor; n-am înfometat; n-am fãcut sã plângã; n-amluat pâinea templului; n-am furat prãjiturile de ofrandã cãtrezei», etc, etc.” (8)

Cel de-al XX-lea capitol din volumul al doilea al Istorieicredinþelor ºi ideilor religioase, intitulat Religia romanãcomenteazã elogios lucrãrile lui Georges Dumezil, Mit ºiEpopee ºi Religia romanã arhaicã.

Riturile funerare sunt prezentate prin citate din opera luiOvidiu. Ele „erau sãvârºite în a noua zi dupã îngropare sauînhumare, se prelungeau în cultul regulat al «strãmoºilormorþi». În timpul Parentaliei ce avea loc în luna februarie,magistraþii nu-ºi mai purtau „însemnele, templele erau închise,focurile se stingeau la altare ºi nu se mai fãceau nunþi. Morþiise întorceau pe pãmânt, se hrãneau cu hrana de pe morminte”.(p. 116)

Câteva pagini sunt consacrate descrierii Infernului evocatde Vergiliu în cântul VI din Eneida.

Titus Livius, deºi istoric, e considerat scriitor latin. Elfigureazã ca atare atât în Istoria literaturii latine de René

Pichon, cât ºi în dicþionarul Scriitori greci ºi latini de N. I.Barbu.

Regãsim în citatele extrase de Eliade descrierile pline devigoare ºi culoare ale lui Titus Livius. Un singur exemplu:

„Junona Regina, zeiþa patroanã a Veilor, a fost invitatãceremonial sã se stabileascã la Roma. Într-un pasaj celebru,Titus Livius (V, 21, 3-22) descrie ritul de evocatio: dictatorulCamillus s-a adresat zeiþei asediaþilor: «Pe tine, JunonaRegina, care ocroteºti acum (Z) Veii, te rog sã ne urmezi penoi învingãtorii în oraºul nostru care va fi în curând al tãu, ºiîn care te va întâmpina un templu pe mãsura mãreþiei tale.» (Z)Veii nu ºtiau cã propriii lor ghicitori, precum ºi oracolelestrãine, îi abandonaserã, cã zeii erau acum chemaþi sã-ºiîmpartã rãmãºiþele lor pãmânteºti, ºi cã alþi zei evocaþi, dinoraºul lor, prin rugãciuni, îi priveau deja din templele ºi noilelãcaºuri ale inamicului: pe scurt cã erau în ultima lor zi...” (p.131)

Din mitologia greacã este urmãritã existenþa zeilor ºizeiþelor (Hera, Artemis, Atena, Afrodita) în Odiseea ºi Iliadalui Homer, în Theogonia lui Hesiod, sesizând analogii ºideosebiri.

Reproduc portretul uneia din cele mai cunoscute zeiþe - afrumuseþii - reþinând interferenþa dintre mitologie ºi literaturã.

Iatã Imnul homeric cãtre Afrodita, consideratã dreptstãpânã a animalelor:

„În urma ei mergeau, linguºind-o, lupi suri, lei cu coamãsãlbaticã, urºi ºi pantere iuþi ºi lacome, pui de cãprioarã... Ea«pune dorinþe» nu numai în piepturile animalelor, ci ºi în aleoamenilor ºi zeilor. Ea «tulburã chiar raþiunea lui Zeus»; tot eaîl face «cu uºurinþã sã se împreuneze cu muritoarele, în pofidaHerei».

Astfel, Imnul homeric identificã în elanul sexual elementulde unitate a celor trei moduri de existenþã: animalã, umanã ºidivinã. Pe de altã parte, subliniind caracterul ireductibil ºiiraþional al concupiscenþei, Imnul justificã aventurileamoroase ale lui Zeus (care vor fi de altfel repetate la nesfârºitde cãtre zei, eroi ºi oameni). Este vorba, pe scurt, de ojustificare religioasã a sexualitãþii cãci, stârnite de Afrodita,chiar excesele ºi violenþele sexuale trebuie recunoscute caavând origine divinã... Sub paºii ei drumurile se acoperã deflori, ea este cauza primã a fertilitãþii vegetale (Danaidele deEschil). Dar Afrodita nu va deveni niciodatã zeiþa prinexcelenþã a fertilitãþii. Amorul fizic, împreunarea trupeascãeste domeniul ei specific, pe care ea îl inspirã, îl exaltã ºi-lapãrã. În acest sens se poate spune cã datoritã Afroditei greciiregãseau caracterul sacru al impulsului sexual primar. Vasteleresurse spirituale ale dragostei vor fi cãlãuzite de alte figuridivine, în primul rând de cãtre Eros. Scriitorii ºi artiºtii plasticivor exploata exact aceastã sexualitate iraþionalã ºi ireductibilãa Zeiþei; dovadã este faptul cã, în epoca hellenisticã,«farmecele Afroditei» vor deveni cliºee literare. Eºti aproapeispitit sã vezi, în aceastã dezvoltare artisticã sub semnulAfroditei, desacralizarea radicalã a iubirii fizice. În fapt, estevorba despre un camuflaj inimitabil ºi bogat în semnificaþii,precum se pot gãsi în atâtea alte creaþii ale geniului grec. Subaparenþa unei divinitãþi frivole se ascunde una din sursele cele

Cafeneaua literarã10

mai profunde ale experienþei religioase: revelaþia sexualitãþiica transcendenþã ºi mister.” (p. 298)

Pesimismul lui Homer prezintã existenþa umanã efemerã ºiîncãrcatã de griji. El comparã omul „cu frunzele rostogolite devânt în þãrânã”.

În Odiseea, Ahile, cãruia Ulise reuºeºte sã-i evoce fantoma,declarã cã i-ar plãcea sã fie, mai degrabã, pe pãmânt, sclavulunui om sãrac, „decât sã domneascã peste toatã împãrãþiamorþilor”, (p. 273).

Într-un Imn homeric, abia nãscut, Apollon strigã: „Sã mi sedea lira ºi arcul încovoiat; voi vesti oamenilor voinþainflexibilã a lui Zeus”. (p. 285)

Apollon este un „continuator” al ºamanilor. Muzica ºipoezia aveau o importanþã capitalã în cele douã tradiþii.

„ªamanii îºi pregãtesc transa cântând ºi bãtând din tobã; ceamai veche poezie epicã centr-asiaticã ºi polinezianã a avut camodel aventurile ºamanilor în cãlãtoriile lor extatice.Principalul atribut al lui Apollon este lyra, cântând el farmecãzeii, animalele sãlbatice ºi chiar pietrele.”

ªi atunci când Eliade îl parafrazeazã pe Titus Livius,reþinând - între ghilimele - doar câteva cuvinte expresive,fragmentul din Istoria credinþelor... are afinitãþi cu literatura.Este vorba de sãrbãtorile Bacchanalia, adicã a unor mistereorgiace nocturne:

„Aderenþii, mai mulþi de 7000, erau acuzaþi de multeabominaþiuni; nu numai cã prestaserã jurãminte sã nu spunãnimic, dar practicau ºi pederastia ºi organizau asasinate ca sãcâºtige averi. Riturile erau celebrate în cel mai mare secret.Dupã Titus Livius, bãrbaþi cu spiritul parcã rãtãcit ºiagitându-ºi trupul, rosteau cuvinte profetice; femeile «cu pãruldespletit», asemeni «bacchantelor» alergau pânã la Tibru,«agitând torþe înflãcãrate» pe care le cufundau în apã ºi lescoteau tot învãpãiate «cãci aveau în vârf sulf nestins,amestecat cu var».”

Dintre piesele lui Euripide, o menþiune specialã esteacordatã Bacantelor. Dionysos însuºi este protagonistulpiesei, fapt fãrã precedent în vechiul teatru grec. „Jignit defaptul cã în Grecia cultul sãu era încã ignorat, Dionysossoseºte din Asia împreunã cu o ceatã de Menade ºi se opreºtela Theba, locul de naºtere al mamei sale. Cele trei fiice aleregelui Cadmos negau cã sora lor, Semele, fusese iubitã deZeus ºi cã nãscuse un zeu. Dionysos le loveºte cu «nebunie» ºimãtuºile sale, împreunã cu alte femei din Theba se nãpustescîn munþi, unde celebreazã rituri orgiastice. Pentheu, careurmase pe tronul bunicului sãu, Cadmos, interzisese cultul ºi,în ciuda sfaturilor pe care le primise, el se încãpãþâna înneclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului sãu cult,Dionysos este capturat ºi închis de cãtre Pentheus. Dar el scapãîn mod miraculos ºi reuºeºte chiar sã-l convingã pe Pentheussã le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice.Descoperit de Menade, Pentheu e rupt în bucãþi; propria-imamã, Agaxe, îi aduce triumfãtoare capul, crezând cã estecapul unui leu. Oricare ar fi fost intenþia lui Euripide când, lacapãtul vieþii sale, a scris Bacantele, aceastã capodoperã atragediei greceºti constituie în acelaºi timp cel mai importantdocument privind cultul dionysiac. Tema «rezistenþã,

persecuþie ºi triumf» îºi gãseºte cea mai strãlucitã ilustrare.Pentheu se opune lui Dionysos pentru cã este „un strãin, unpredicator, un vrãjitor cu frumoase bucle blonde, înmiresmate,cu obrajii trandafirii ºi ochii dogorind de harurile Afroditei.Sub pretextul cã le învaþã dulcile ºi frumoase taine evoe, elcorupe fecioarele. Femeile sunt stârnite sã-ºi abandonezecasele, sã alerge noaptea prin munþi, dansând în zgomot detympane ºi flaute. Pentheu se teme mai ales de influenþavinului, cãci de îndatã ce se aratã vinul la o petrecere de femei,totul este nesãnãtos în aceste devoþiuni. Totuºi nu vinul aprovocat extazul bacantelor. «Miracolele» specific dionysieneabundã: bacantele lovesc cu tyrsurile lor în stânci ºi izvorãºteapã, ori þâºneºte vin; zgârie cu degetele pãmântul ºi din pãmântiese lapte înspumat; iar din tyrsurile încinse cu iederãbrobonesc picãturi de miere.”...

În Iliada lui Homer se aflã cea mai veche mãrturie asupralui Dionysos. În acest episod e prezentat eroul trac Lycurg,urmãrindu-le pe doicele lui Dionysos. „Toate într-un singurgest ºi-au aruncat la pãmânt instrumentele lor de cult, în timpce zeul, cuprins de spaimã, s-a nãpustit în valurile mãrii ºiThetis l-a primit în sânul ei, tremurând: un fior puternic îlcuprinsese când a dat strigãt rãzboinicul. Dar Lycurg ºi-a atrasmânia zeilor. Zeus l-a orbit ºi el n-a mai trãit multã vreme,pentru cã ajunsese duºmãnit de toþi zeii nemuritori.” (Istoriacredinþelor..., vol. I, p. 377)

Capitolul XXIV din volumul al II-lea al Istoriei credinþelorºi ideilor religioase se intituleazã Sinteza hinduistãMahabharata ºi Bhagavadgita. Analiza celor douã „epopei”în tratatul lui Eliade se bazeazã pe cercetãrile lui Dumezil ºiLouis Renou), distanþându-se de datele oferite de enciclopediiºi dicþionare mitologice pânã ºi în amãnunte... formale.Mahabharata, indicã autorul nostru, are 90.000 de versuri, ºinu 215.000, aºa cum susþin unii autori. Rãmâne însã cea maiamplã epopee din literatura universalã.

Bhagavadgita e o parte integrantã a Mahabharateireprezentând cântul al ºaselea. Esenþialul celor 15 paginidedicate Mahabharatei poate fi sintetizat în ideea cã eroii ºifirul epic al acþiunii sunt proiecþii (avataruri) ale zeilor ºipovestirilor mitologice.

Relatarea acþiunii sau reproducerea citatelor au tangenþã culiteratura.

Paragraful despre Cosmogonii acvatice din Tratat (p 185):„Apele pe care plutea Narayana în fericitã nepãsare

simbolizeazã starea de odihnã ºi de nediferenþiere, noapteacosmicã. Chiar Narayana dormea. ªi din buricul lui, adicãdintr-un «centru», ia fiinþã cea dintâi formã cosmicã: lotusul,arborele simbol al unduirii universale, al sevei germinative,dar somnolente, al vieþii din care conºtiinþa încã nu s-adesprins. Întreaga creaþie se naºte dintr-un receptacol ºi sesprijinã pe el. În alte variante, Visun, în a treia reîncarnare (unmistreþ uriaº), coboarã în adâncul apelor primordiale ºi scoatepãmântul din abis.”

Tot din Tratat (p. 259) un citat din Bhagavad-Gita (întraducerea lui Sergiu Al-George: „În Bhagavad-Gita (XV, 1-3), arborele cosmic ajunge sã exprime nu numai universul, ciºi poziþia omului în lume: «Se spune cã existã un smochin

Studii

Cafeneaua literarã 11

etern, cu rãdãcina în sus ºi crengile în jos, ale cãrui frunze suntimnurile vedice; cel care-l cunoaºte, acela cunoaºte Veda.Crengile sale se întind în jos ºi în sus; crescute din Tendinþe audrept mlãdiþe obiectul simþurilor; rãdãcinile care coboarã înjos sunt legate de fapte în lumea oamenilor. De aici nu i sevede forma, nici capãtul, nici începutul ºi nici cât þine; tãindacest smochin cu rãdãcini adânci, cu securea puternicã adesprinderii de lume, trebuie aflat tãrâmul de unde cei plecaþinu se mai întorc.»”)

Comentariul lui Eliade privitor la textul citat continuã peaproape o paginã. Metaforele, comparaþiile ºi simbolul aparþinneîndoios literaturii. Imnurile din Rig-Veda au o anumitãcoloraturã emoþionalã:

„Din cer Varuna vede totul... El a numãrat ºi de câte oriclipesc ochii oamenilor; el cunoaºte urma pãsãrilor carezboarã în aer... cunoaºte drumul vântului”... (Tratat:.., p. 81)

Lui Indra, cel mai popular zeu vedic îi sunt adresate în Rig-Veda 250 de poeme. Tot în Rig-Veda (X, 18, 10) un text vedicse adreseazã celui mort:

„Târãºte-te prin þãrânã, ea este mama ta! De-ar putea sã tesalveze din neant!”

În tradiþia miticã indianã, Yama, cel dintâi mort, s-a cãþãratpe un munte ºi a strãbãtut „trecãtorile cele mai înalte” ca sãarate multor oameni drumul, cum scrie în Rig-Veda, X, 14 1.(Imagini ºi simboluri, ed. Humanitas, p. 61)

În alte lucrãri ºtiinþifice ºi filozofice, autorul nostru faceanaliza pe text a unor fragmente din Mahabharata, cochetândcu literatura.

Capitolul intitulat Teofanii luminoase se adreseazã în moddirect unui cititor informat:

„Oricine a citit Bhagavad-Gita ºtie cã teofania exemplarãeste o revãrsare de luminã orbitoare. Amintiþi-vã celebrulcapitol al Xl-lea, în care Kriºna i se înfãþiºeazã lui Arjuna subforma lui adevãratã, de foc:

Dacã mii de Sori ar rãspândi, toþi laolaltã în cer sclipirealor,

Ar fi atunci o luminã ca aceea a prea-mãritului.Aºa te vãd - cine te-a vãzut vreodatã? – aruncând în jurO luminã ca strãlucirea flãcãrii ºi a soarelui,Imens,Fãrã început, fãrã mijloc, fãrã sfârºit, neînchipuit de

puternic,Neînchipuit de tare! Luna ºi soarele sunt ochii tãi,Aºa te vãd, cu chipul strãlucitor de foc,Strãlucirea ta lumineazã lumeaTu ajungi pânã la nori, strãluceºti în mii de culori,Gura ta e larg deschisã, ochii tãi mari sunt de jar!Gurile tale cu dinþi proeminenþiPar a fi focul distrugerii totale.”În cartea a XII-a a Mahabharatei, Viºnu se înfãþiºeazã într-o

luminã orbitoare, comparabilã cu strãlucirea a o mie de sori. ªitextul adaugã: „pãtrunzând în aceastã luminã, muritorii carecunosc învãþãtura Yoga obþin eliberarea finalã”.

Tot cartea a XII-a a Mahabharatei povesteºte despre ceitrei înþelepþi care au practicat asceza timp de o mie de ani,într-un þinut aflat la Nord de Muntele Meru, spre a putea

contempla chipul real al lui Narayana. O voce din cer leporunceºte sã se ducã la nord de Oceanul de Lapte, înSvetadvipa, misterioasa „Insulã albã” din mitologia indianã, alcãrei simbol este solidar atât cu metafizica Luminii, cât ºi cugnoza soteriologicã. Înþelepþii ajung în Svetad-vipa, dar suntimediat orbiþi de lumina ce izvorãºte din Narayana. Atuncimai petrec o sutã de ani în ascezã ºi încep sã distingã oamenialbi ca faþa lunii. „Fiecare dintre aceºti oameni, precizeazãtextul, strãlucea cum strãluceºte Soarele în pragul disoluþieiUniversului.” (Mefistofel ºi androginul, p. 24-25)

În articolele din tinereþe, consacrate epopeii, Eliade seopreºte asupra valorii literare, citând câteva pagini ilustrativeal cãror lirism „inspirã poeþii pânã în zilele noastre”:

„Faþa ta, frumoaso, n-are sã se teamã - ca Luna, de mânialui Rahu (demonul care pricinuieºte eclipsele); ea e fãrã patãºi nu pãleºte; fiece zi adaugã câte ceva strãlucirii trãsãturilor

tale. M-am adãpat cu Upaniºadele, am deschis Bhagavad-Gitei drumul spiritului meu; ºi totuºi, frumoasa cu obrajiiasemãnãtori lunei nu iese din locuinþa pe care ºi-a fãcut-o încugetul meu.

«O, iubita mea, leapãdã mânia!». La aceste cuvinte spusecu patimã de mult iubitul ei, un ºuvoi de lacrimi izvorî dinochii frumoasei, ºi mândria pãrãsi sufletul ei.”

Fascinat de opera marilor creatori ai literaturii universale,Eliade a publicat pe parcursul a ºase decenii numeroase eseuriºi comentarii filozofice ºi literare.

ªi în lucrãrile ºi tratatele de istorie a religiilor gloseazã pemarginea operei titanilor: Dante, Goethe, Balzac.

Într-un articol de-acum douã decenii despre eseisticainterbelicã a lui Eliade, discutam ideile volumaºului Mitulreintegrãrii (1942). Scriitorul a reluat, clarificat ºi amplificatunele interpretãri din tinereþe în volumul Mefistofel ºiandroginul (1962), ediþia româneascã, 1995.

De o deosebitã originalitate mi se par observaþiile incluse însecvenþa Mefistofel ºi androginul sau misterul totalitãþii.

Studii

Cafeneaua literarã12

E imposibil sã rezum în câteva fraze cele 50 de pagini aleeseului. Semnalez fugitiv doar câteva repere. Pornind de laimpresiile primei lecturi, Eliade argumenteazã, prin citatesemnificative o asemãnare între nuvela lui Balzac Seraphita ºiPrologul în cer din Faust de Goethe: simpatia faþã deMefistofel. Apropierea dintre cei doi e reciprocã. „Mefistofel,rãmas singur, recunoaºte cã ºi el, din când în când, seîntâlneºte bucuros cu Bãtrânul.”

Discutând principiul coincidentia oppositorum exemplificãmitul cosmogonic al prieteniei dintre Dumnezeu ºi Diavol,ambivalenþa divinitãþii ca temã a istoriei religiilor.Consideraþiile erudite asupra romantismului german pot fiincluse în orice tratat de literaturã universalã.

Reproducem finalul conclusiv:„Nu este o întâmplare cã Goethe a cãutat toatã viaþa

adevãratul loc al lui Mefistofel, perspectiva în care Demonulcare nega Viaþa avea sã se arate, paradoxal, drept cel maipreþios ºi neobosit colaborator al ei. Nu este o întâmplare nicicã Balzac, creatorul romanului realist modern, a reluat în celmai frumos roman fantastic al sãu un mit care obsedaomenirea de nenumãrate milenii. Goethe ºi Balzac credeau înunitatea literaturii europene ºi considerau propriile lor opere caaparþinând acestei literaturi. Ei ar fi fost ºi mai mândri dacã arfi bãnuit cã aceastã literaturã europeanã merge pânã dincolo deGrecia ºi Mediterana, dincolo de Orientul apropiat antic ºi deAsia; cã miturile reactualizate în Faust ºi Seraphita ne vin defoarte departe în spaþiu ºi timp, cã ele ne vin din preistorie.”

Numele lui Goethe ºi Balzac figureazã de peste zece ori îndiferite studii de istorie a religiilor. Iatã doar câteva spicuiri.

Mitul ca model exemplar e alãturat transformãrii uneiexistenþe în paradigmã, a unui personaj istoric în arhetip.

Eroul e autorul lui Faust, iar pentru ca ideea sã nu parãfantasmagoricã, reproduce pãrerea a doi mari scriitori francezi:

„Aºa cum Gide a vãzut foarte bine, Goethe era pe deplinconºtient de misiunea sa de a realiza o viaþã exemplarã pentrurestul umanitãþii. În tot ceea ce fãcea, se strãduia sã creeze unexemplu. La rândul sãu, el imita în propria lui viaþã, dacã nuviaþa zeilor ºi a eroilor mitici, cel puþin comportamentul lor.Paul Valery scria în 1932: «El reprezintã pentru noi, domniloroameni, una din cele mai reuºite încercãri de a deveni asemenizeilor.»”. (Mituri, vise, mistere, p. 135).

Un astfel de... semi-zeu ca Goethe a avut o tinereþezbuciumatã, cu numeroase crize, suferinþe, care a fost pentru elo adevãratã iniþiere.

„În Dichtung und Wahrheit (Poezie ºi adevãr), bãtrânulGoethe descrie tumultuoasele sale experienþe din perioadaSturm und Drang-ului, în termeni care ne amintesc de tipul«ºamanic» de iniþiere. Goethe vorbeºte despre instabilitatea ºiiresponsabilitatea acelor ani. El admite cã ºi-a irosit timpul ºidarurile spirituale, cã viaþa lui n-avea în acea perioadã niciscop, nici semnificaþie. Trãia o «stare haoticã», era«dezmembrat ºi tãiat în bucãþi». Dupã cum se ºtie,dezmembrarea ºi tãierea în bucãþi, precum ºi «starea de haos»(adicã de instabilitate psihicã ºi mentalã) sunt trãsãturicaracteristice iniþierii ºamanice. ªi la fel cum viitorul ºaman,prin iniþierea sa, îºi reintegreazã o mai puternicã ºi o mai

creatoare personalitate, tot astfel se poate spune cã, dupãperioada Sturm und Drang, Goethe ºi-a depãºit imaturitatea ºia devenit stãpânul vieþii ºi al creativitãþii sale.” (Nostalgiaoriginilor, p. 196)

Complexitatea fenomenului religios trebuie abordatã dinmai multe unghiuri deodatã. Eliade deplânge cã nu a fostvalorificatã experienþa criticii literare. Admirã solidaritateaistoricului literar, sociologului literaturii, criticului ºiesteticianului. Argumenteazã cu numele lui Balzac: „Dacãopera lui poate fi cu greu înþeleasã fãrã o aprofundatãcunoaºtere a societãþii ºi istoriei franceze a secolului al XIX-lea (în sensul cel mai larg al cuvântului: istoria politicã,economicã, socialã, culturalã ºi religioasã), nu este mai puþinadevãrat cã o operã precum Comedia umanã nu poate firedusã la dimensiunea unui simplu document istoric. Ea esteopera unui ins excepþional ºi acesta este motivul pentru careviaþa ºi psihologia lui Balzac trebuie cunoscute. Dar realizareaacestei gigantice oeuvre se cere studiatã ºi în sine, de pildã,lupta artistului cu limbajul sau victoria spiritului creator asupradatelor imediate ale experienþei. Dupã ce istoricul literar ºi-aterminat rolul, o întreagã muncã de exegezã urmeazã a fiefectuatã ºi aceasta cade în sarcina criticului literar. El esteacela care abordeazã opera literarã ca pe un univers autonom,având legile ºi structurile sale proprii. (...). Dar se poate spunedespre o operã literarã cã a fost «explicatã» pânã la capãt ºidupã ce însuºi esteticianul ºi-a spus ultimul cuvânt?

Existã întotdeauna un mesaj tainic în opera marilor scriitori,mesaj care abia în planul filozofiei poate avea ºansa de a fisesizat.” (Nostalgia originilor, p. 19)

Aceste teoretizãri cam didacticiste privind hermeneuticaoperei literare sunt reluate de câteva ori: Doamna Bovary,romanul lui Flaubert, apare menþionat în Cuvântul înainte alautorului din Tratatul din 1949. E o absurditate sã expliciistoria religiilor prin fenomenele sociale, lingvistice,economice. „Ar fi o inutilã pretenþie de a explica MadameBovary printr-o întreagã serie de fapte - sociale, economice,politice - reale, desigur, dar fãrã importanþã pentru operaliterarã însãºi.”

ªi Cuvântul înainte la Mituri, vise, mistere, pledând prodomo, apeleazã din nou la... romanul lui Flaubert: „Explicaþiaprin reducþie echivaleazã cu a explica Doamna Bovaryprintr-un adulter. Or, Doamna Bovary existã numai în planulei de referinþã, care este cel al unei creaþii literare, al unei operea spiritului. Cã Doamna Bovary n-ar fi putut sã fie scrisã decâtîntr-o anumitã societate burghezã, aparþinând Occidentuluisecolului al XIX-lea, în care adulterul constituia o realitate suigeneris este cu totul altã problemã, care intereseazã sociologialiterarã, dar nu estetica romanului”...

Nici erudiþia nu poate ajuta la perceperea valorii artistice aunei opere literare.

„Cunoaºterea italienei secolului al XIII-lea ºi a culturiiflorentine a epocii, studiul filozofiei ºi teologiei medievale,precum ºi familiarizarea cu viaþa lui Dante, nu sunt suficiente

Studii

(continuare în pag. 21)

CLUBULCafeneaualiterarã65 iunie 2011

Khal TORABULLYClaude OLLIVEIon Toma IONESCU

Apare sub îngrijirea lui Virgil DIACONU

* * *Da, ºtiu, crisalida îºi pãrãseºte înveliºul

pentru a nu mai reveni,dar fluturele nu-ºi apreciazã aripile dacã poate zbura împotriva vîntului care-l alungã?

Cuvintele nu rãmîn la îndemîna memorieipentru a repeta o viaþã greºitã,ca a mea, ca a ta?

ªtiu cã sîngele poate fi spãlat, cã ploaia se aseamãnã cu o uºã ce se deschide peste durerea amputãrilor iar cicatricea nu rãmîne neobservatãîn lumea nesfîrºitã ce trece de la uitare la amnezie.

Nu ºtiu dacã urmeazã carnea mea,nu ºtiu dacã urmeazã ecuaþia planetei mele,nu ºtiu dacã legãtura este sacrãîntre univers ºi prima stea ce va pãrãsi geneza.

Gîndirea mea nu pocneºte precum focul bucurieiunui hoinar bãtrîn la marginea beþiei.

* * *Oh, nu vorba ta de consolareînseamnã mai mult decît miile de pepite bestemate.

Ia aminte ºi ascultã la nesãbuinþa mea:oricare ploaie devine nor sub formã de rugãciune,oricare ciclon se lasã prins de vîntul primãvãratic

ce se agaþãde aripa fluturelui.

Tu mã crezi fãrã logicã, locuit de neant,îmi vorbeºti bîlbîind despre o civilizaþiegregarã.

Mintea mea refuzã grãuntele de nisip de care se fixeazã valul...

Nimic nu e îndeajuns în comparaþie cu valoarea meaîn colbul insulei.

Este suficient a mã prinde pe plajele pustii,pe care urmele se pierd în apãiar avortonii îmi biciuiesc rãtãcirea.

Sunt valul ce nu se rãtãceºte între neant ºi vid.Sunt spematozoidul care se face totuna cu pãmîntulcînd pîntecul mamei mele se aseamãnã cu coralul livid.

* * *Da, sunt atomul ce se întoarce în nucleul lui,gîndul ce încolþeºte în adîncitura din creier.

Eu sunt obrãznicia insulei care rezistã.Uneori, înot precum valul singur cînd ºuvoiulrevine mereu în locul de unde a plecat.

Tu nu poþi scrie în propriul meu carnet de exil.Consemnez nesãbuinþa ta în cererea de azilant.

* * *Pornim devremeîntrucît ploaia cade precum roua.

Cãlãtoria ei pãstrezã marea ºi cerul la acelaºi braþ.

Da, sunt pe calea de întoarcere fiindcã marea este de neclintit

înaintea vulcanului tremurînd în pulsul meu secãtuit.

În memoria mea imaginile sunt chinurile facerii,eu sunt fetusul înapoiat duiosului embrion.

Nu te cred adeptul cezarian, nu te cred un risipitor de vise,

nu sunt eu Diego Garcia,sunt barbarul mãrturisitor,

împovãrat cu intenþiile civilizatoare.Eu sunt frumuseþea apropiatelor tale cicatrici.

În sîngele meu înot precum celenterataîn fisurile uitate din faþa farselor sirene.

Eu sunt, de asemenea, þiparul electric, murena,plancton cu miºcãri fãrã cusur.Ochii mei lucesc în ultima licãrire a lãmpii tale,lumineazã repezeala umbrelor orfeline.

Revino precum þãrmul pe flancul primului potop!

Traducere ºi prezentare – Niculina OPREA

CLUBUL Cafeneaua literarã2

Khal TORABULLYKhal TORABULLY s-a nãscut la 14 august 1956, la Port-Louis (Mauritius). Stabilindu-se la Lyon în 1976,

poetul a urmat un master în literatura comparatã, apoi un doctorat în Semiologie poeticã. A debutat în 1981 cuvolumul de poeme „Fausse-île”, apoi a publicat peste douãzeci de cãrþi de poezie, un roman intitulat „L’Oeuf etla Colombe” ºi mai multe volume de traduceri. De asemenea, este cunoscut atît pentru eseurile sale cît ºi pentruscurt metrajele pe care le-a realizat în numeroasele cãlãtorii.

Poetul Khal Torabully ºi-a construit opera poeticã pe coordonatele prezentului, însã în discursul poeticprincipalul element este memoria afectivã, cu toate faþetele ei. Acesta poate fi motivul pentru care poetul spune:,,ªtiu cã sîngele poate fi spãlat, cã ploaia se aseamãnã/ cu o uºã ce se deschide peste durerea amputãrilor/ iarcicatricea nu rãmîne neobservatã/ în lumea nesfîrºitã ce trece de la uitare la amnezie.”

Claude Ollive s-a nãscut în 1940 la Nantes.Trãieºte în prezent la Conques, Franþa. Este autorul maimultor volume de poezie.

Aceastã mare pace a seriiAceastã mare pace a seriinu e oare oracând zidul de piatrã roz de luminã îºi emanã cãldura,când florile cu esenþele lorexaltã mirosurile cu miresme bogate,

ora când cântecul de apã al fântâniiîºi plânge lacrimile de zurgãlãunu e oare oracând cãlãtorul singuratic se opreºte sã-ºi asculte inima,

aceastã mare pace a seriinu e oare ora când vântul tace,ora când nu ºtii,când nu mai ºtii.

Aceastã mare pace a seriinu e oare ora când cerul se îmbatã,ora când ghiceºticã ea e divinã.

Deci cine eºti tu? Deci cine eºti tuCare atingi oglinda laculuiTu care locuieºti tãietura duneiTu care cânþi cu izvorul … printre picãturi

Deci cine eºti tuCare umpli bolta romanãTu care-l însoþeºti pe bãtrânTu care adormi sub zãpadãTu care vibrezi sub arcuº… între arpegii

Deci cine eºti tuCare umpli inima de lacrimiTu care te scufunzi în priviriTu care îmi vorbeºti cu mâinileTu care te rogi cu îngerii

SuntTãcerea!

Trebuie sã credem în fluviiTrebuie sã credem în fluvii, cele mai impetuoaseca ºi cele mai calme duc toate la ocean.

Unele se nasc din gheþari cu zãpezi veºnicealtele din munþii erodaþi ºi bãtuþi de vânturi,dar aceeaºi sevã, acelaºi sângefierb fãrã încetare pânã la ocean.

*Trebuie sã credem în fluvii, cu braþe puternice,umflate de orgoliu în creºterile lor de primãvarãsau reptile languroase cu meandre moleºitenetezind malurile nisipoase ale coastelor înfloriteºi acelaºi lut cu acelaºi elanîl antreneazã ele în câmpie pânã la ocean.

Cine sunt ele, aceste purtãtoare de viaþã,nãscute din izvoare multiple,sãpându-ºi albia,cãrând mâluri ºi pietriºuri,ºi vãrsându-se fãrã încetare în estuare largi ca niºte mãri,revolta torentelor,strigãtul cheiurilor,brumele vãilor?

Trebuie sã credem în fluvii,mai ales în cele uriaºe,sacre,care iau cu ele cenuºa noastrã…

Traducere - Letiþia ILEA

CLUBUL Cafeneaua literarã 3

Claude OLLIVE

Liceul de Artã„Dinu Lipatti”Piteºti - 2011

Alice PROTOPOPESCU

Adriana BUSUIOC

Cãtãlina PREDAAndrei TUDOR

Pictura are viitor Începând din 19 mai 2011, la Centrul Cultural Piteºti (sala

Casa Cãrþii) s-a deschis o expoziþie de picturã, sub egida Liceuluide Artã „Dinu Lipatti” din Piteºti, cuprinzând 50 de lucrãri. Tineriicare au expus sunt elevi în clasa a X-a ºi au ca îndrumãtori în planartistic pe domnii profesori Ion Pantilie ºi Daniel Preduþ.

Expoziþia este interesantã prin pledoaria pentru studiu deatelier, studiu care poate fi seducãtor dacã temele plastice suntalese cu mare grijã. Ele, temele, pot provoca satisfacþii ºi „reuºite”în materie de exprimare individualã. Acest lucru este vizibil ºi sepoate „citi” la majoritatea lucrãrilor expuse. Contrastele tematice(cald-rece, complementar, clarobscur) sunt bine „înþelese” ºi atuncifiecare tânãr „artist” se „supune” unui învãþãmânt artistic fãrãeforturi deosebite.

Compoziþia are o solidã „þesãturã” bazatã pe secþiunea de aurºi astfel asigurã ansamblului pictural posibilitatea comunicãriiemoþionale chiar dacã subiectul este unul nespectaculos.

Este remarcabilã dorinþa tinerilor învãþãcei de a „pune”„zvâcul” talentului în evidenþã atunci când încearcã (ºi reuºesc decele mai multe ori) sã se manifeste liber (ºi aici mã refer la culoareîn mod deosebit). Într-o lume marcatã de prea mult zbucium, iatãcã existã copii, care ne „odihnesc” pentru câteva clipe privirea ºispiritul convingându-ne cã nu totul este „negru” pe acestemeleaguri. Elevii se îndreaptã mai degrabã spre profesionism decâtspre amatorismul sufocant din jurul nostru.

Nu putem evita totuºi o „listã” a copiilor care se remarcã într-omanifestare aºa de amplã. Expun 18 individualitãþi. ªi atunciîncercãm sã-i nominalizãm (deocamdatã pe numele de botez ºi maitârziu cu cel artistic) pe unii dintre ei:

Gabriel, cu o notã aparte pentru suavitatea peisajelor;Diana, sobrã ºi atentã la tehnicã, dar nu în defavoarea

comunicãrii emoþiilor;Alina, gravã ºi remarcabilã prin aplecarea ei spre

îmbunãtãþirea comunicãrii prin clarobscur;Alice, marcatã încã de dragostea pentru rigoarea lui Giorgio

Morandi;Denisa, caldã ºi convingãtoare în relaþia culoare-luminã;Cãtãlina, îºi trãdeazã simpatia pentru armonii tulburãtoare

de albastru-violet;Andrei, reuºeºte sã viseze frumos pe subiecte totuºi

„impuse”;Cristina, seducãtoare prin ritmul muzical al culorilor;Georgiana, „altfel” decât colegii ei (în subiectele comune)

încearcã sã ne promitã cã va duce „greutatea” exprimãrii cromaticepe cãile adevãrate ale picturii;

Ana, austerã ºi totuºi atât de atractivã prin selecþiadominantelor;

Cristina Grãncilã, care are prospeþimea severã a celei mai„tãcute” eleve din serie.

Nu am notat toate numele în acest „catalog”, dar nu înseamnãcã le-am uitat pe Bianca, Silvia, Claudia, Ioana, Ella, Adrianasau Miruna, copii care contribuie din plin la succesul expoziþiei.

Astãzi este „ziua” lor, a copiilor, aºa cã despre cei doiprofesori, care i-au îndrumat, altãdatã.

Ion PANTILIE

Ana DUMINICÃ

Denisa CÂRSTEA

Alina DOBRICÃ

Diana MICU

Au ieºit pictorii la miting Se dedicã pictoriþei Maia Martin

au ieºit pictorii la mitingjerpeliþi cu bãrbile lor soioase mãturã caldarâmul de frunze

s-au coborât de pe ziduri lunecând din icoaneca niºte umbre de sfinþi

autoritãþile au fost surprinseîn trei zile dispãruserã din pãduri toate rezervele de clorofilã

verde nicãieri e deja dezmãþîn catedrala lunii noiembriea dat strechea-n culori

au ieºit pictorii la mitingîn loc de portretul

dictatorului verdeagitau nuduri cu ochi

de smarald scurºi

de parcã s-ar fi rãsturnatpãdurile prin acele gãuri negreîn orbitele adânci

îngeri tãcuþi gardieniiîn uniformele lor albedin depãrtare se-apropie

Lupta cu umbra 2Se dedicã poetei Magda Grigore

eu ºi umbra mea am decis sã rãmânem perechecât timp parcurgem pe firul apeidrumul în peºterã

(consensual e o alegere prestabilitãsinguranumai cã optândîn libertatea deplinã a decizieil-am stârnit pe Dumnezeuliberul arbitruce stã între noicu privirea oarbã ºi imparþialãcumpãnind apele)

ne sprijinim unul pe celãlaltîn întuneric acum

ea stã cuibãritã ca un ghem al friciiîn mine încãrcându-mã cu ioni negative Qiºi pompând neîntreruptprin cele 12 meridiane

…o uzinã electricãîn vârf de sarcinãirizând scheletele albe fosforescente

…stalactitele timpuluica niºte stâlpi fragili de susþinere

la capãtul drumului pe dedesubtîn luminãsprinþarã ca o veveriþãumbra sare înaintea meaºi în jurul meu

þopãie aruncându-mi priviri protectoarecãlcând uºor furnicileºi nisipul

ºi se hlizeºte miratãde puþinul ascunziº care mã încapeîn nãmiaza arºiþei

Bursa locurilor de îngeriîn rãstimpuri cad pãsãri una dupã altaprecum casele de chirpici înmuiate în armãturã

cum sã cadã o pasãre din cer dacã nu s-ar rãsturna pãmântul din când în când ca o clepsidrã cu oasele istovite de viiturã

ºuvoaie de bolovani se rostogolesc pe versantul strâmt cât un gât de lebãdã

un lanþ de îngeri surfând suplise strecoarã bine antrenaþi

pe plaja micã agãþatã în turla bisericii din deal lustruind scândurile cu cearã încolonaþi aºteptãm bursa locurilor de îngeri

Green peacenici-un protest nu surpã cerul viaþa se prelinge pe buzeca seva unei cãpºuni striviteun tsunami izbind inima verde

cuvintele curg sângeriigesturile se descompunîn imagini de luminã frântãcu fiecare greºealãînvrãjbim îngeri

strigãtul e un carusel sublimºi explozia... de explozie incumbãadãposturi antiatomice toþi murim

femei goale ca niºte cruci albe în cimitire

CLUBUL Cafeneaua literarã6

Ion Toma IONESCU

militante Greenpeacese aruncã în valuri

gândesc sigur am o problemã(ºopârlã întinsã la soarepe plaja unui ochi deschis timpului)

mã retrag apoi în aºternuturi curatealergarea în doie ca fericirea tâmpã

îþi ating sânii pe rândgrijuliu cum atingitrãgaciul unui pistol

trebuie sa fim radicali...

în puterea nopþii cântã o pasãrela far valurile se spargultima comandã în bar„amice nu strica zarurile...”

þi-e scrislumea verde se va rãciia-þi minþile de pe mineþi-e scrislumea verde se va rãci

Semn de carteumbra edinaintea mealunecând în nisipul albastru

al ierbii om de vântfãrã chipcrescut din trup

efigiedin care timpula nivelatreliefurile

filã de cartescrisã de îngerîmpingând rouaîn hieroglife suspendateºi înflorind aerulprecum coarnele unui cerb

la capãtul zileinoaptea muºcã din carneliterele se întorc împletind pe trupo cãmaºã de zalesufletul flacãrãse zbate în colivie

nevazutã ca o floretãpasãrea ceþii puncteazã-n asalt tuºe cu trandafiri galbeni

Porthartul cu dragosteClaudiei Duminicã

þin în portharto bucatã de asfalt rulatã fincovoraºul meu fermecatcât un petec de cer senin

mi l-a dat zânao datã cu creta(creta aia superdotatãprindea culoare dupã gând)

pe covoraºul întinsînºirase ºotronulºi fãrã griji þopãiaurzind razele

m-a învãþat sã desenezîn jurul glezneloram trasat cu albastruconturul unui lac

apele s-au ridicat în genunchi

atunci am desenat o insulãinsula s-a rotit împrejur

risipindu-seîntr-un noriºor verde

ne-am înlãnþuit în iarbã umbrele

m-a prins de încheietura mâiniiºi cu degetele mele

resfirate ca niºte petale a nisipit praful de cretã curcubeu între sâni

râdea tot timpul

m-a pus sã închid ochiiºi mi-a desluºitînveliºul de tainã al culorilor

n-am mai deschis porthartulnu mai ºtiu dacã funcþioneazavraja

Ca o pãdure sufletulca o pãduresufletul meu troienitizbit de viscol

ies din nãmeþi cuvintelecãprioare flãmândehaikuuri sãltând pe zãpada încinsã

necuprins de alb rãzvrãtit

ºi vânãtoruldin departele veriicu mireasmaotaveiîn praful de puºcã

(Din volumul Bursa îngerilor, în pregãtire)

CLUBUL Cafeneaua literarã 7

Nr. 1/ februarie 2006Liviu Ioan STOICIUMaria BOLOGAAnca BARBU

Nr. 2/martie 2006Claudiu KOMARTINOana Cãtãlina NINUOlga ªTEFAN

Nr. 3/aprilie 2006Gabriela IVAªCUEugen CAZANMiruna VLADA

Nr. 4/mai 2006Gheorghe GRIGURCUIonel BOTA

Nr. 5/iunie 2006Adrian Alui GHEORGHECostel STANCU

Nr. 6/iulie 2006Ioan ÞEPELEACornel SÂNTIONCUBLEªAN

Nr. 7/august 2006Ion HOREAElia DAVID

Nr. 8/septembrie 2006Ileana ROMANEchim VANCEA

Nr. 9/octombrie 2006Gellu DORIANDenisa POPESCU

Nr. 10/noiembrie 2006Cassian MARIA

SPIRIDONFlorin DOCHIA

Nr. 11/decembrie 2006Lucian VASILIU Paulina POPA

Nr. 12/ianuarie 2007Virgil DIACONU LOLITA

Nr. 13/februarie 2007Paul ARETZU Mona VÂLCEANU

Nr. 14/martie 2007Ioan MATIUÞIlie VODÃIAN

Nr. 15/aprilie 2007Florian STANCIUAdrian SUCIU

Nr. 16/mai 2007Eugen EVUConiþa Lena

Nr. 17/iunie 2007Cartea îngerilor -

autori copii

Nr. 18/iulie 2007Petruþ PÂRVESCURomulusCONSTANTINESCU

Nr. 19/august 2007Eugenia REITERNicolae EREMIA

Nr. 20/septembrie 2007Niculina OPREAEugen BUNARU

Nr. 21/octombrie 2007Gaal ARONªtefan AL.-SAªA

Nr. 22/noiembrie 2007Robert ªERBANCristina ONOFRE

Nr. 23/decembrie 2007ªtefan Ion GHILIMESCUErkut TOKMAN

Nr. 24/ianuarie 2008Poezie francezã

contemporanã

Nr. 25/februarie 2008Youssef RZOUGAHarmonie BOTELLAAngela de SOUZA

Nr. 26/martie 2008Marie-Bénédicte HARRISONClara MãrgineanuIon Toma IONESCUAlexandru Jurcan

Nr. 27/aprilie 2008Alexandra Emilia BUCURAndreea Despina POPOVICICostin TÃNÃSESCULavinia ALEXAAlexandra TOMªA

Nr. 28/mai 2008Mihai BORªOªHoria MOCANU

Nr. 29/iunie 2008Aurel SIBICEANUViorel MIREA

Nr. 30/iulie 2008Aida HANCERBogdan FEDEREAC

Nr. 31/august 2008Dan Bogdan HANUValeria MANTA TÃICUÞUGeorgiana MIRZA

Nr. 32/septembrie 2008Nopþile de Poezie de la Curtea de Argeº

Nr. 33/octombrie 2008Horia DULVACFlorian STANCIUAlexandru JURCAN

Nr. 34/noiembrie 2008Gabriela IVAªCUSimona DUMITRACHECãtãlina CADINOIUVirgil DIACONU

Nr. 35/decembrie 2008Sherko BEKASAncelin ROSETINicolae BÃCIUÞ

Nr. 36/ianuarie 2009Yves BONNEFOYRadu ULMEANUAlexandru MÃRCHIDAN

Nr. 37/februarie 2009Enrique MOYAIon SCOROBETEIoan PINTEA

Nr. 38/martie 2009Sherko BEKASMihaela ALBUMarius CHELARU

Nr. 39/aprilie 2009Petruþ PÎRVESCUIon LAZUIon Toma IONESCU

Nr. 40/mai 2009Aura CHRISTI

Nr. 41/iunie 2009Radu CANGEMichel MARTIN

Nr. 42/iulie 2009Gheorghe TOMOZEIRaluca GROSESCUIoan VINTILÃ FINTIª

Nr. 43/august 2009ªtefan Dumitru AFRIMESCUSorin LUCACI

Nr. 44/septembrie 2009Victor MARTIN

Nr. 45/octombrie 2009Ioan N. ROªCANichita STÃNESCU

Nr. 46/noiembrie 2009Mircea BÂRSILÃ

Nr. 47/decembrie 2009Silvano GALLONRemus Eduard ªTEFAN

Nr. 48/ianuarie 2010Zofia BESZCZYNSKABrice GUILLEMONT Grigore VIERUClaudia DUMINICÃKEUTERMAN

Nr. 49/februarie 2010Liubiþa RAICHICIOctavian DOCLIN

Nr. 50/martie 2010Sorin LUCACIMaria CHIRTOACÃ

Alexandru CETÃÞEANUSynthia JACOB

Nr. 51/aprilie 2010Câºtigãtorii Concursuluinaþional de poezie de dragosteLeoaicã tânãrã, iubirea…,ediþia a X-a

Nr. 52/mai 2010Cevat CAPAN, Tozan ALKAN, GoncaOZMEN, Mustafa KOZ,Ariadna PETRI

Nr. 53/iunie 2010Constantin GLIGOREIosif CARAIMANIon Toma IONESCU

Nr. 54/iulie 2010Florin DOCHIAPetruþ PÂRVESCUPetrache PLOPEANUCezar MAZILU

Nr. 55/august 2010Marius CHELARUValeria MANTA TÃICUÞUSorin LUCACI

Nr. 56/septembrie 2010Olimpiu NUªFELEANSilvia TOCCOMehri SHAH HOSSEINICostin TÃNÃSESCU

Nr. 57/octombrie 2010Titus MAXUSLucian MÃNÃILESCUAmalia CONSTANTINESCU

Nr. 58/noiembrie 2010Gheorghe GRIGURCUBianca DAN

Nr. 59/decembrie 2010Cristian AVECILLASªtefan Ion GHILIMESCUAurel SIBICEANU

Nr. 60/ianuarie 2011Cristina ONOFRESilvia GRIGORE

Nr. 61/februarie 2011Cornel Sântioan CUBLEªANViorel TÃUTAN & Doina CRÃCIUN

Nr. 62/martie 2011Ayten MUTLUGülümser ÇANKAYASimona Grazia DIMA

Nr. 63/aprilie 2011Câºtigãtorii concursului de

poezie de dragoste “Leoaicãtânãrã, iubirea...”, ediþia aXI, 2011

Nr. 64/mai 2011Daniel CorbuPoezie germanã

În CLUBUL Cafeneaua literarã au apãrut:

Cafeneaua literarã 21

Studii

ca sã ni se dezvãluie valoarea artisticã a unei opere ca DivinaComedie.

O operã literarã, ca ºi o miºcare religioasã, trebuie studiateutilizând toate instrumentele erudiþiei.” (Nostalgia originilor,p. 18).

Sintezã a tuturor creaþiilor Evului Mediu, Divina Comedieeste o capodoperã comparatã de Eliade cu Mahabharata. Înziarele ºi revistele interbelice, autorul român a publicat atâtpãrerile proprii despre opera marelui florentin, cât ºi recenziiºi comentarii privitoare la cãrþile lui Papini ºi Buonaiuti despreel.

În Tratatul din 1949, scriitorul italian e discutat înparagraful Simbolismul ascensiunii. În cerul lui Saturn apareo scarã de aur înãlþându-se vertiginos pânã la ultima sferãcelestã. Pe ea se vãd urcând sufletele preafericiþilor.

Versul din Paradisul unde e elogiat soarele apare întraducerea lui Coºbuc:

„Sfântul dat-a tot ce-n lume-i viu.”În Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, volumul al III-

lea, paginile consacrate lui Dante sunt intitulate Esoterismul ºicreaþiile literare.

„Beatrice pe care o cunoscuse ca adolescentã ºi o regãsea casoþie a unui nobil florentin este divinizatã. Poetul o proclamãsuperioarã îngerilor ºi sfinþilor, neatinsã de pãcat, comparabilãaproape Fecioarei. Ea devine noua mediatoare întreumanitatea reprezentatã de Dante ºi Dumnezeu. Când Beatriceeste gata sã aparã în Paradisul terestru, o voce clameazã:«Veni, sponsa, del Libano.» Vestitul pasaj din CântareaCântãrilor, adoptat de Bisericã, dar intonat numai întru laudaFecioarei sau a Bisericii înseºi. Nu cunoaºtem alt exemplu atâtde strãlucit, de divinizare a unei femei.”

Interferenþele dintre mitologie ºi literaturã, dintre istoriareligiilor ºi poezie, apar cu pregnanþã.

Walt Whitman exprimã cu forþã ºi strãlucire obsesiaprimordialului, a începutului absolut: „Îi plãcea sã recite dinHomer mergând de-a lungul þãrmului oceanului, pentru cãHomer aparþinea de primordium, el nu era produsul istoriei; elîntemeiase poezia universalã.” (Nostalgia originilor, p. 161)

Interesul pentru ocultism este analizat în operelenumeroºilor scriitori francezi, englezi ºi germani: Nerval,Novalis, Fenimore Cooper, Henry James, Mark Twain,Goethe, Schiller.

Miºcãrile oculte au fascinat un numãr mare de scriitori, dela Baudelaire, Verlaine ºi Rimbaud, la André Breton. S-auinspirat din inconºtient, alchimie, satanism.

Scriitorii ºi artiºtii de avangardã din secolul XX (AndréBreton, Paul Eluard, Louis Aragon) au cãutat noi surse deinspiraþie în artele plastice ale Orientului îndepãrtat, în mãºtileºi statuile Africii ºi Oceaniei. (Nostalgia originilor)...

Referindu-se la suprarealiºti, la un moment dat vorbeºtedespre felul cum aceºtia se lasã în voia dicteului automat.„Tehnica poeticã în cauzã îºi gãseºte deplinã justificare înpsihologia clasicã. «Inconºtientul», cum i se spune, este multmai «poetic» - ºi am adãuga, mai «filozofic», mai «mitic» -

decât viaþa conºtientã. Nu este totdeauna nevoie sã ºtiimitologie ca sã trãieºti marile teme mitice. Psihologii ºtiu bineacest lucru când descoperã cele mai frumoase mitologii în«reveriile» sau în visele subiecþilor lor. Cãci inconºtientul nu epopulat doar de monºtri, îl locuiesc în aceeaºi mãsurã zeii,zeiþele, eroii, zânele; de altfel, monºtrii inconºtientului aparþinºi ºi ei mitologiei, deoarece continuã sã îndeplineascã aceleaºifuncþii pe care le-au avut în toate mitologiile în ultimã instanþã- sã-l ajute pe om sã se elibereze, sã-ºi desãvârºeascãiniþierea.” (Imagini ºi simboluri, p. 17).

Oricât de paradoxal al pãrea, între un istoric al religiilor ºiun scriitor existã uneori afinitãþi elective. Primul dintre eipoate contribui la aprofundarea analizei operei fãcute decriticul ºi istoricul literar.

Piesa Regele moare de Eugen Ionesco nu o poþi cunoaºtedeplin dacã nu cunoºti Cartea tibetanã a morþilor ºiUpaniºadele. (Autorul a mãrturisit cã aceste texte îi eraufamiliare.)

„Numai un istoric al religiilor poate percepe faptul cã existão surprinzãtoare analogie structuralã între Ulise al lui JamesJoyce ºi anumite mituri australiene aparþinând categorieieroului totemic. ªi, întocmai cum peregrinãrile nesfârºite ºiîntâlnirile întâmplãtoare ale eroilor culturali australieni parmonotone celor familiarizaþi cu mitologiile polinieziene, indo-europene sau nord-americane, tot astfel cãlãtoriile lui LeopoldBloom din Ulise par monotone unui admirator al lui Balzacsau al lui Tolstoi.” (Ocultism, vrãjitorie ºi mode culturale, p.12).

Finalul ªamanismului sintetizeazã zecile de exempleanalizate în cele aproape cinci sute de pagini ale tratatului:„Minunate cãrþi s-ar putea scrie despre «izvoarele» extatice alepoeziei epice ºi despre lirism, despre preistoria spectacoluluidramatic ºi, în general, despre lumile fabuloase descoperite,explorate ºi înfãþiºate de vechii ºamani.”

În ultima carte antumã a lui Eliade, Briser le toit de lamaison (10) figureazã patru ample eseuri care gloseazã pemarginea analogiilor dintre istoria religiilor ºi literaturã:Luminã ºi transcendenþã în opera lui Eugen Ionescu, LaFlorenþa cu Giovanni Papini, Marta Bibescu ºi NimfaEuropã, Matila Ghyka despre numãrul de aur. Dar, asta e oaltã poveste...

Note1) Orizontul, an V, nr. 42, 15 oct. 1925.2) lbidem, nr. 43, 22 oct. 1925.3) Ibidem, nr. 44, 29 oct. 1925.4) lbidem, nr. 47, 19 nov. 1925.5) Ibidem, nr. 48, 26 nov. 1925.6) Ibidem, nr. 50, 10 dec. 1925.7) Cum am gãsit piatra filozofalã. Scrieri de tinereþe, 1921-1925,

p. 365, Ed. Humanitas,1996. în acest volum am reprodus ºi celelaltearticole apãrute în revista Orizontul în 1925.

8) Ibidem, p. 260.9) Misterele ºi iniþierea orientalã, Scrieri de tinereþe, 1926, Ed.

Humanitas, 1998, p. 45.10) Netradusã încã pânã azi în limba românã, deºi au trecut 25 de

ani de la apariþia ei în Editura Gallimard.

(urmare din pag. 12)

Cafeneaua literarã22

Cabinetul de stampeªtefan Ion GHILIMESCU

Sunt în istoria culturii, învãþãmântului ºi civilizaþieiromâneºti figuri, din pãcate neºtiute, de adevãraþi apostoli aineamului, oameni care au sfinþit locul, aducând serviciiinestimabile propãºirii, emancipãrii ºi modernizãrii României.Reforma învãþãmântului umanist iniþiatã de Spiru Haret pecanavaua dezvoltãrii unei pieþe economice în consolidare laînceputul secolului al XX-lea a condus la crearea primelorelite intelectuale ridicate din rândul poporului. Animate de unideal practic major, crearea de instituþii viabile ºi recuperareadistanþei dintre cultura ºi civilizaþia noastrã ºi cea occidentalã,ele ºi-au pus toate energiile fizice ºi intelectuale în slujbaînnoirii calitãþii întregii vieþi sociale româneºti. ªcoala a fostfermentul care a creat emulaþie, a forjat caractere ºi a formatcompetenþe.

Pedagogul Ion Ciorãnescu, întemeietorul dinastiei decãrturari care îi urmeazã numele, de la a cãrui naºtere s-auîmplinit de curând 135 de ani (n. la Râul Alb, Dâmboviþa, la 1decembrie 1874), este una din personalitãþile a cãrei viaþã ºioperã ilustreazã exemplar începuturile procesului demodernizare culturalã ºi socialã a României. Provenea dintr-ofamilie de þãrani care luptaserã cu eroism la Plevna înRãzboiul de Independenþã din 1877. Tatãl sãu era ºtiutor decarte, dar fiul sãu, viitorul ilustru autor de manuale pentruînvãþãmântul mediu nu a aflat niciodatã în ce împrejurãridobândise deprinderea de a scrie ºi citi. Þãrancã cu zece copii,mama sa a fost cea care, asemeni Smarandei Creangã, nu s-alãsat pânã nu l-a trimis la ºcoalã: „ºi când eram pe cale sãdezertez, a venit ca o leoaicã pe jos (la Târgoviºte, n.n.), aîmblânzit pe domnul G. Mihãilescu ºi a pus lucrurile iar peroate. Ãsta e marele merit al mamiþii în cariera, în crugul vieþiimele. Fãrã dârzenia ei, rãmâneam la Rîu la coasã, sapã ºitopor, atât eu cât ºi Alecu ºi Costea. ªi nu cred cã am fi fostniscai straºnici muncitori de muncã grea (Ion Ciorãnescu,Chipuri de altãdatã, Ed. Minerva, 1974)”. Din aceste amintiri,scrise pe patul de suferinþã, în 1948, rãmase în manuscris ºipublicate parþial de academicianul Ecaterina CiorãnescuNeniþescu cu prilejul scurgerii a 100 de ani de naºterea tatãluisãu, aflãm cã tânãrul Ionaºcu, cum i se spunea în familie, afrecventat ºcoala din sat, încã de la înfiinþarea ei la Rîul Alb,în 1883, a continuat la Târgoviºte ªcoala de bãieþi nr. 2, oclasã la Liceul Sfântul Sava din Bucureºti (premiul I cucununiþã), de la care s-a transferat, din cauza greutãþilormateriale ale familiei, la ªcoala Domneascã din Târgoviºte însãlile cãreia mai bântuia încã amintirea dascãlului de latinã,Alexandru Vlahuþã. Episodul tentativei eºuate de a cumpãradin vitrina unei librãrii locale „Florile Bosforului” de DimitrieBolintineanu, „o carte cu sute de foi, cu scoarþe cenuºii ºilungã ºi latã cât douã cãrþi bisericeºti” este simptomatic pentrufascinaþia constantã pe care a reprezentat-o pentru toþiCiorãneºtii utopia cãrþii. La examenul de titularizare caînvãþãtor susþinut la Bucureºti (1894-95), Gazeta Þãranilor aadus vestea în sat cã Ion Ciorãnescu ºi Maria Bucur s-au clasat

cu media 9,72 cei dintâi din toatã þara! Alege sã profeseze înMoroienii Dâmboviþei, localitate unde în decada anilor 1830un strãmoº, Gheorghe Cioranu (Alexandru Ciorãnescu,Amintiri fãrã memorie) fusese vãtaful vânãtorilor, din acesteþinuturi, al domnitorului Alexandru Ghica. La Moroieni s-amutat efectiv sã locuiascã abia în 1900, când ºi-a construit cumâinile sale „o casã de o straºnicã soliditate, cu ziduri depiatrã de ºaizeci de centimetri, op.cit.” Aici ºi-a adus-o capartenerã de viaþã (cu care va avea nouã copii!) peinstitutoarea Ecaterina Teodorescu dintr-o familie de preoþi,nepoata unui Chiriac Mavrodin, aromân stabilit la Bucureºtiprin 1820, proprietar al unei bucãþi de pãmânt cumpãrat maiapoi de stat pentru locaþia Muzeului Satului imaginat deDimitrie Gusti. Ion Ciorãnescu a pus umãrul, la Moroieni, laridicarea unui nou local de ºcoalã (douã hãrþi murale fãcute cumâna sa se mai pãstreazã acolo ºi astãzi!), pe care l-a înzestratcu o bibliotecã unde se gãseau colecþiile editate de Bibliotecapentru toþi, Cãminul sau Minerva, ºi de unde nu lipseauoperele lui Alecsandri, Eminescu, Coºbuc, Vlahuþã, Iorga,Vissarion, Radu Rosetti ori Sandu Aldea. De aici vine, în1905, cu proiectul primului sãu manual, un Abecedar pentruclasa I, premiat de Ministerul Instrucþiunii Publice ºi publicatîn culori în 1907, valabil în toatã þara. Activitatea lui IonCiorãnescu ca autor de manuale pentru învãþãmântul mediueste prodigioasã. Singur sau în colaborare cu un Gh. N.Costescu, T. Grigorescu, N. Nicolaescu º.a. a conceputprograme ºcolare ºi a realizat peste 50 de manuale de citire,aritmeticã, istorie, agriculturã, biologie, geografie, lucrumanual. Între 1909-1910, Spiru Haret îl trimite la cursuri deperfecþionare în Germania pentru pregãtirea introducerii înºcoala românescã a învãþãmântului special, dedicat copiilorcu probleme (orbi, surdo-muþi etc.). Va elabora, dupã ce seîntoarce în þarã, primele manuale, foarte apreciate, dedicateacestor elevi. În parantezã fie spus, din Germania IonCiorãnescu se întoarce nu numai cu descoperirea adevãrateisale vocaþii, pe care o va sluji pânã la moarte, dar ºi cu un sacde cãrþi din care nu lipseau (apud A. Ciorãnescu) operelecomplete în original ale lui Goethe, Schiller sau Heine...În timpul Primului Rãzboi Mondial, mobilizat pe loc, laMoroieni, în timp ce soþia ºi cei opt copii se refugiazã laBucureºti, cunoaºte din plin privaþiunile ocupaþiei germane.„Armata austro-ungarã, scrie el într-o petiþie adresatãPrefecturii Judeþului Dâmboviþa în 1918, document pãstrat în

Testamentul lui Ion Ciorãnescu

Cafeneaua literarã 23

Arhivele Statului, mi-a fãcut trei percheziþii domiciliare (laBucureºti ºi Moroieni, n.n.), rãscolind toatã casa ºi toatemobilele, curtea, podul, pivniþa ºi coteþele” de unde îi ridicãbunuri (saltele, plapume, cearºafuri, cãmãºi, animale ºi pãsãri,obiecte casnice ºi alimente esenþiale; toate notate riguros, cupreþul respectiv!) în valoare de 2159 lei, care, la zi, subliniazã,„ar costa de cinci ori mai mult ºi nici aºa nu am de unde leprocura”. În 1920, Ion Ciorãnescu devine deputat þãrãnist deDâmboviþa având o contribuþie esenþialã, alãturi de IonMihalache, în elaborarea ºi adoptarea noii Legi aÎnvãþãmântului. Dupã aceastã experienþã, se retrage tacit (separe cã nu s-a înþeles prea bine cu colegul Vasile V. Haneº)din politicã iar în 1927 este numit ºi activeazã pânã în 1946,când se pensioneazã, ca director ºi, respectiv, inspectorgeneral în Ministerul Instrucþiunii unde se va ocupa deînvãþãmântul special. În 1932 elaboreazã Abecedarul pentruºcolarii surdo-muþi spre a învãþa vorbirea, citirea cu grai ºiscrierea, primul manual de acest tip din România. Scoate ºiconduce o vreme revista Cultura poporului, colaboreazã laAlbina, Lamura, Tribuna învãþãtorilor, Revista învãþãtorilorºi învãþãtoarelor, Vremea nouã, Graiul Dâmboviþei ºi altele,preocupat constant de organizarea ºtiinþificã a învãþãmântuluiîn genere ºi în special a celui din ºcolile pentru subiecþii cuhandicap.

Fiu de þãran ridicat prin abnegaþia muncii intelectualepusã exclusiv în slujba luminãrii poporului, harnic ºi chibzuit,nedându-se în lãturi nici de la munca în grãdinã sau la câmp,pedagogul Ion Ciorãnescu cãruia fiul sãu, savantul umanistAlexandru Ciorãnescu spunea cã îi datoreazã totul, a þinutnouã copii la ºcoalã (opt dintre ei urmând ºcoli superioare înþarã ºi strãinãtate), drepturile de autor, în special,permiþându-i nu numai sã-ºi întreþinã propria familie, dar„sã-ºi ajute rudele sãrace, sã aibã casã ºi pãmânt la Moroieniºi la Râul-Alb, ºi trei case în Bucureºti (A. Ciorãnescu,Amintiri fãrã memorie). Cel care ca adolescent a pus pentruprima ora ghetele în picioare la 13 ani, fãcând drumul de laRâul-Alb la Târgoviºte (40 km) pe jos, „venind de la Berlin cuhaine nemþeºti, pânã atunci umblasem îmbrãcat cam numaiþãrãneºte”, a fost omul care a preþuit în mod exemplar,deopotrivã, bunurile simbolice, dar ºi proprietatea ºiagoniseala dobândite cu priceperea braþelor, prin muncãcinstitã. În acest sens, a cãutat ºi a reuºit, prin putereaexemplului personal, sã-ºi educe copiii în acelaºi spirit.Urmându-ºi tatãl, exclusiv în linie spiritualã (cu o singurã

excepþie!) Ciorãneºtii s-au ilustrat ºi au devenit modele ilustrede intelectuali cunoscuþi ºi recunoscuþi în þarã ºi strãinãtate.Am scris despre Dinastia de cãrturai a Ciorãneºtilor,împreunã cu Mihai Gabriel Popescu, în 2000, o carte care armerita poate reeditatã ºi completatã. Nu insist aici asupraamãnuntului...

Redactat într-o frumoasã limbã româneascã, cu ocaligrafie excepþionalã, în preambulul Testamentului sãu,întocmit între 5 ºi 24 februarie 1942, Ion Ciorãnescu scria,perfect conºtient de valoarea educaþiei oferite ºi rezultateleacesteia asupra copiilor sãi: „Sunt ºi am fost mândru de copiiimei, de purtarea ºi realizãrile lor. Îi binecuvântez ºi le dorescsãnãtate ºi fericire. Sunt ºi am fost totdeauna mulþumit dedragostea frãþeascã ºi armonia ce a existat ºi existã între ei,þinându-i strâns uniþi, cum rar am avut ocazie sã vãd”. Dupãce împarte cu scrupulozitate fiecãruia, în ordinea venirii pelume - mai întâi celor 4 fete (Ana, Elena, Maria ºi Ecaterina),apoi bãieþilor (Nicolae, George, Constantin ºi Alexandru),întreaga avere, neomiþând-o, cu delicateþe, de la acest partajnici pe soþia sa ºi mama lor, marele pedagog adaugã: „Toateaceste bunuri le-am agonisit prin muncã cinstitã, economie ºigrijã de viitor: sã am de lãsat câteceva fiecãruia dintre copiiimei. Am fost ajutat cu devotament de soþia mea, vreme depeste 42 de ani, pânã la scrierea acestui act. Cer copiilor meisã n-o supere, sã rãmânã stãpânã pe tot mobilierul din caseleunde locuim (Maria H. Mosco 12, n.a.) ºi apartamentul de ladrum din Moroieni, unde sã nu fie stingheritã de nimeni, câtezile o avea.” Anticipând parcã vremurile câinoase care vorurma, în final, Ion Ciorãnescu roagã pronia sã vegheze ºi pecei opt copii ai sãi sã chibzuiascã în aºa fel, încât „sã nu vândãºi sã nu înstrãineze ce le-am lãsat, ci sã pãstreze, de s-o putea,sã extindã ºi sã mãreascã ce am putut sã le las eu, ca ºi ei sãlase urmaºilor lor. Eu când am putut am cumpãrat ºi amadunat, dar n-am vândut nimic, niciodatã (…). Sã considere ºisã preþuiascã ceea ce am lãsat fiecãruia ca un dar, însemnatnu atât prin valoarea lui bãnescã, cât prin valoareasufleteascã ce leg de acest dar ºi de amintirea ce fiecare dincopiii mei sper sã o aibã despre mine ºi mama lor”.Testimoniu pe care, încã din 1994, Alexandru Ciorãnescu,revenit dupã 45 de ani de exil, îl va încrusta pe o placã purtândefigia în bronz a lui Ion Ciorãnescu aºezatã pe casa copilãrieide la Moroieni, însemn care consfinþeºte pentru viitorimefaptul cã acolo se aflã cuibul unei mari familii, CasaCiorãneºtilor.

Cabinetul de stampe

«Argeº» - 45Revista „Argeº” a aniversat, pe final de mai, 45 de ani de la

apariþia primului numãr. Dupã ce doamna viceprimar LilianaGagiu a acordat diplome foºtilor redactori-ºefi ai revistei, a urmatacordarea premiilor pe anul 2010: Editura Tiparg - Premiul deexcelenþã pentru noile colecþii; Asociaþia „Literatura modernã”- Premiul de excelenþã pentru promovarea valorilor culturale dinliteratura românã; Leo Butnaru - Premiul pentru Traducere;Adrian Alui Gheorghe - Premiul pentru Literaturã; DumitruRadu Popescu - Premiul Opera Omnia.Adrian Alui Gheorghe, D.R. Popescu, Leo Butnaru,

Marin Ioniþã, Mircea Bârsilã

Cafeneaua literarã24

Încã nu-ºi închisese bine porþile Târgul de carte„Gaudeamus”, ediþia din 2010, când o veste primitã prinInternet a cãzut ca un trãsnet pentru o bunã parte a lumiiliterare de la noi: a murit Gabriel Stãnescu. A fost gãsitdecedat duminicã, 21 noiembrie, în locuinþa lui de laBucureºti. Cel care insera trista veste pe e-mail punea decesulpe seama stresului trãit de poet înainte ºi în timpul amintituluitârg de carte, manifestare la care a fost prezent ºi el în calitatede patron al Editurii Criterion Publishing ºi de director alrevistei „Origini”, ambele fiind înfiinþate de acest scriitor înurmã cu nu prea mulþi ani ºi ajunse de o anume notorietate atâtla noi, în România, cât ºi în S.U.A., mai exact spus în Georgia,lângã Atlanta (Norcross), unde Gabriel Stãnescu a emigrat ºis-a stabilit în 1991.

Mic de staturã, aº zice chiar rotofei dacã mã gândesc laburta lui cam nefiresc de mare (ºi pe care nu cãuta defel sã ºi-oascundã), cu o figurã de adolescent, zâmbitoare ºi binevoitoaremai tot timpul, Gabriel Stãnescu fãcea figura unui om care nuare, nu poate avea duºmani. Iar când aducea vorba (sau eraprovocat de cãtre un interlocutor s-o aducã) despre literaturã,viaþã editorialã ºi cãrþi simþea numaidecât nevoia sã-þiîmpãrtãºeascã ceva din marile, frumoasele ºi nobilele luiproiecte. Proiecte nu doar interesante, ci ºi întrucâtva depionierat în materie. Catalogul editurii pe care a înfiinþat-o,deºi nu cuprinde prea mulþi ani de „producþie”, este mai multdecât grãitor pentru eforturile pe care nu a încetat o clipã sã lefacã pentru cunoaºterea culturii române în America, pe de oparte, iar pe de alta pentru „aducerea în þarã” a unor scrieriaparþinând emigranþilor de mai demult sau de mai curând.

Acum, când acest prieten a plecat dintre noi, poatepentru a edita ºi în ceruri altfel de cãrþi decât cele de pepãmânt, ori de a da la ivealã cãrþi proprii de poezie (rod alfrãmântãrilor unui suflet bântuit de neliniºti ºi trãiri profunde)deschid cel de al doilea tom al volumului meu Eu v-am citit petoþi! (2009) ºi din cronica pe care o publicam în revista Sud(nr. 2-3/2007) la cartea sa Despãrþirea de fricã, reþin acestepasaje (valabile ºi azi ca ºi atunci):

„Optzecist ca vârstã biologicã ºi ca datã a debutuluieditorial (Exerciþii de apãrare pasivã, 1984), poetul ºi eseistul

Portrete în peniþãFlorentin POPESCU

Gabriel Stãnescu,„americanul”

Cafeneaua literarã 25

Portrete în peniþãGabriel Stãnescu ni se înfãþiºeazã astãzica o personalitate distinctã, cu o „voce”personalã ºi cu valenþe definitorii într-unposibil „Tabel al lui Mendeleev”, care arcuantifica producþia ultimelor trei-patrudecenii de liricã româneascã. Totuºi,insuficient comentat în raport cu ceea cene-a dat pânã acum (alãturi de dejamenþionatul titlu, mai consemnãmvolumele de versuri, unele în ediþiibilingve românã/englezã: Împotrivametodei, 1991; America, America, 1994;Sfârºitul care începe, 1996; Peisaj cumemorie, 1996; Stress, 1998; Identitateaneantului, 1998; Dincolo de niciunde,1999; Când acasã nu mai este acasã,2000; Memoria clandestinã, 2002;Pãcatele tinereþilor, 2005. Acestora li seadaugã volumele de eseuri: Þara ºi exilul,1999, Eseu despre fiinþa româneascã,2000 ºi câteva antologii: Nae Ionescu înconºtiinþa contemporanilor sãi, 1998;Mircea Eliade în conºtiinþacontemporanilor sãi din exil, 2001;Corneliu Zelea Codreanu ºi epoca sa,2001, Gabriel Stãnescu are deja o operãpeste care nu se va putea trece uºor niciacum ºi nici în viitor. (...)”

Cunoscând îndeaproape ºinemijlocit viaþa din comunismulromânesc, apoi pe cea din capitalismulamerican, dupã care a „plonjat” în apeleaºa-zisei noastre tranziþii spre alt tip desocietate, dl. Gabriel Stãnescu, fireinadaptabilã, nonconformistã ºi pânã laurmã silitã de realitate sã se resemneze încuget ºi meditaþie, are, în totul, o biografiedemnã de mari romancieri ai lumii. Uncumul de trãiri pe care nu a întârziat ºi nuzãboveºte nici azi sã le transfigureze înpropriile-i poeme, dupã cum singur omãrturisea în Jurnalul în cãutareapoeziei: „Nu caut metafore. Tot ceea cevreau este sã dau un oarecare sensexperienþei trãite, adicã sã fac aceastãexperienþã în stare sã „vorbeascã” eaînsãºi. Sã o fac credibilã, expresivã,însufleþitã. Poezia e rostul unei experienþesau al unui ºir de experienþe. Esenþial estesã fii persecutat, credibil, prin faptul deviaþã relatat cu minimum de mijloaceartistice. Lucrurile se întâmplã ca ºi înFenomenologia Spiritului. ªi la Hegel,Ideea Absolutã, cât e ea de intangibilã,trece printr-o metamorfozã de proporþii,

acumulând astfel o experienþã existenþialãfãrã precedent. Aºa se face cã ea iese înlume, luând contact cu palpabilul, ca apoisã se întoarcã la sine, încãrcatã cu întregiexperienþe. Nimic nu e posibil fãrãexperienþã. Chiar ºi imaginaþia este înmare proporþie rodul nemijlocit alexperienþei”.

Gabriel Stãnescu a trãit, între altemulte experienþe, una esenþialã: viaþa dinAmerica. Se pare, însã, cã nu i-a prea priit(cândva, într-o discuþie mi-a ºi mãrturisitcã se simte mult mai bine în Româniadecât peste Ocean) de vreme ce stãtea maimult pe aici ºi chiar cãrþile destinate a fidifuzate acolo erau tipãrite tot laBucureºti.

Într-o vreme, tot vorbindu-i eudespre locurile mele natale, despreChiojdu ºi Valea Buzãului, m-a rugat sãmã interesez dacã nu cumva s-ar gãsi peacolo o casã de vânzare, pe care s-ocumpere ºi-n care sã se refugieze întimpul verii. Ulterior am aflat cã arenunþat la idee ºi ºi-a fãcut rost de un locde casã pe undeva pe la Filipeºtii dePãdure, în Prahova. Voia sã mã consulteîn legãturã cu materialele de construcþiede care ar avea nevoie spre a-ºi ridica„refugiul” de vacanþã. A sunat într-osearã, dar nefiind în Bucureºti mi-a lãsatmesajul la soþie. N-am mai apucat sã stãmde vorbã în legãturã cu asta. Probabil amfi fãcut-o în seara premergãtoare morþiilui, când a lansat mai multe cãrþi alepropriei edituri la Târgul „Gaudeamus”.Din pãcate (iarãºi din pãcate!) n-am pututeu sã rãmân pânã la sfârºitul manifestãriiîntrucât era musai sã mã întorc la standulEditurii Bibliotheca, unde-mi lãsasembagajele ºi se apropia ora în care patronulde acolo urma sã plece...

Gabriel Stãnescu ne-a lãsat o operãrelativ restrânsã ca dimensiuni, însãîncãrcatã de semnificaþii, pe care va trebuica cineva s-o punã în luminã în viitor,subliniindu-i originalitatea ºi valoarea.

Dar poate cã mai presus de operã,acest entuziast ctitor de reviste ºi neobositeditor ne-a lãsat exemplul unui om deculturã dãruit trup ºi suflet culturiinaþionale, iubirii faþã de valorile eineperisabile – pe care nu trebuie sãîncetãm a le face cunoscute lumii.

24 Brumãrel, 2010

ValentinTALPALARU –

Academia de la Suceava ºi

Schola Latina de la Cotnari,

Editura Opera Machina,

Iaºi, 2010

ValeriuVALEGVI –Istorii înainte

de marele clic,Editura

Opera Magna,Iaºi, 2010

ªtefan DoruDÃNCUª –

Scrum/Cedre, Editura Grinta,

Cluj-Napoca,2010

ValeriuVALEGVI –

Vremea vremii,Editura

Opera Magna,Iaºi, 2009

FlorianSTANCIU,

Ecloga vsMachina vs

Nihil, Editura Juventus Press,

Piteºti, 2011

MirceaHANDOCA,

Mircea Eliade ºicontemporanii

sãi, Editura Lider, Bucureºti,

2009

Cafeneaua literarã26

Corupþia ºi delaþiunea din breasla scriitoriceascã nureprezintã un pãcat exclusiv al defunctei „epoci de aur”, oricâtne-am strãdui noi, românii, sã demonstrãm cã toate releledintr-acolo vin ºi cã nu-i chip sã disparã, în ciuda eforturilor de„epurare”, de scoatere din cãrþi a celor care au fãcut ºi-au dres,pe-atunci, în scopul prosperitãþii personale.

O scurtã incursiune în istoria literarã ne poate aminti denumele unor siniºtri mediocri, intraþi în nemurire datoritãtalentului lor de turnãtori ºi nicidecum înzestrãrii artistice. Sã-lluãm, de pildã, pe Grigore Ventura, boier cu o foarte rodnicãºi frumoasã carierã literarã de moment (adicã în perioada1860-1909), cãci, pe urmã, n-a mai fiinþat literar decât, celmult, în ipostaza lui de Ricã Venturiano. Nãscut la Galaþi, în1840 (oraºul, recunoscãtor-foc, a botezat ºi o stradã cu numeletrãdãtorului!), Ventura a fost ºi scriitor, ºi compozitor. Nu credcã a avut prea mulþi cititori ºi, chiar dacã i-a avut, aceasta n-acontat prea mult, fiindcã mediocritãþile rezistã doarconjunctural; ºtie cineva, în ziua de astãzi, cã Grigore Venturaa scris piese de teatru cu caracter satiric („Cãsãtoriile în lumeamare”) sau eroic („Curcanii”, „Traian ºi Andrada”) etc., ori cãa pus pe muzicã „Hora de la Griviþa” ºi „Cântecul ginteilatine”?

Mediocru „mai peste marginile iertate”, Grigore Venturas-a nãscut la timpul ºi în locul potrivit, adicã în Româniaepocii Eminescu. A avut grijã sã facã jocul celor careporunciserã „Mai potoliþi-l pe Eminescu” (potrivit unorcercetãtori serioºi – v. Nicolae Georgescu – acesta era mesajulpe care francmasonul ºi junimistul P.P. Carp îl transmitea de laViena mentorului „Junimii”, francmasonul ºi parlamentarulTitu Maiorescu). „Comanda” avea sã fie executatã începând cu23 iunie 1883, iar Grigore Ventura, publicist, adulmecândoportunitatea, se strãduieºte sã n-o rateze. În cartea „Boala ºimoartea lui Eminescu” (Editura Criterion, 2007), NicolaeGeorgescu prezintã, cu documente, toate secvenþelescenariului de reducere a lui Eminescu la tãcere. Trecem totuºipeste arhicunoscuta contribuþie a lui Maiorescu (în fond,atitudinea acestuia, cumva matern-þãrãneascã - gen „io te-amfãcut [poet naþional], io te omor!” - putând fi înþeleasã ºiscuzatã), pentru a reda „Secvenþa cu pistolul”, adicãinteresanta înscenare a dramaturgului Ventura: „La Capºa,Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conformdeclaraþiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început sã þinã undiscurs politico-socialo-naþional înfierbântat, ar fi scos unpistol, ar fi ameninþat-o pe soþia patronului ºi ar fi strigat latoate aceste nu-i decât un leac. Sã îl împuºc pe rege! Semneclare de nebunie! Ventura, în loc sã îl calmeze, îi þine isonul ºiîi propune sã meargã împreunã la palatul Cotroceni. Ajunºiacolo, aflã cã Regele nu este în Bucureºti. Pe drumul deîntoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la bãile publiceMitraºevski, îl lasã într-una din camere ºi apoi alerteazã Poliþiacã un nebun s-a închis în baia publicã. Îi cheamã la faþa loculuipe alþi doi membri ai Societãþii Carpaþi, Siderescu ºi Ocãºeanu.Ca un fãcut, cei doi au cu ei o cãmaºã de forþã. Intrã în baie, îl

imobilizeazã pe Eminescu ºi, spre orele 19, îl duc lastabilimentul ªuþu, unde avea deja rezervat un loc de cunoaptea în cap [i-l rezervase, grijuliu, Maiorescu]. Scena cupistolul de la Capºa ºi declaraþia lui Eminescu cã îl va omorîpe Rege sunt piesele de rezistenþã ale tezei nebuniei sale. Elesunt relatate însã doar de o singurã persoanã, Grigore Ventura,care va povesti acest episod în stânga ºi dreapta, dar va ezitasã scrie totuºi despre el, deºi era ziarist. Scena va ficonsemnatã de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-unarticol apãrut în Adevãrul, Eminescu, din amintirile mele.

Povestea lui Grigore Ventura nu stã însã deloc înpicioare, din mai multe motive. În primul rând, Venturasusþine cã a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiindprincipalul martor, ar fi trebuit sã aparã în procesul verbalîncheiat de Poliþie, ori numele sãu nu apare deloc. Venturasusþine cã el este cel care a alertat Poliþia, ori în procesul verbaleste consemnat cã poliþia a fost sesizatã de domnii Ocãºeanu ºiSiderescu. Aceºtia dau însã detalii pe care nu aveau cum sã lecunoascã, întrucât nu fuseserã prezenþi la faþa locului. Ceea cearatã cã cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura,care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu ºi a face în aºafel, încât acesta sã poatã fi luat pe sus dintr-un loc izolat ºi dusla psihiatrie, în condiþiile în care primul plan imaginat deMaiorescu cãzuse. Ventura a imaginat apoi ºi a rãspânditpovestea cu pistolul pentru a crea impresia cã Eminescu eranebun ºi a justifica astfel internarea.

Celãlalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soþiapatronului de la Capºa, despre care Ventura spune cã a fostpersoana ameninþatã cu pistolul de Eminescu, nu menþioneazãîn memoriile sale, publicate la Paris în 1909, absolut nimicdespre aceastã scenã, care, dacã ar fi avut loc, ar fi trebuit sã ofi marcat profund. Eminescu declarã cã vrea sã îl împuºte peRege, ori era puþin probabil ca el, în calitate de ziarist, sã nuºtie cã Regele era plecat de câteva zile la Sinaia. În procesulverbal întocmit de Poliþie nu se aminteºte nimic de vreo armã,ci doar cã Eminescu a venit singur la Bãile Mitraºevschi, ºi,fiind atins de alienaþie mintalã, s-a încuiat singur pe dinãuntruºi a refuzat sã deschidã. La locul faptei ajung Simþion,Siderescu ºi Ocãºeanu de la Societatea Carpaþi, care aveauîncã de dimineaþã misiune de la Maiorescu sã îl ducã peEminescu la casa de nebuni a doctorului ªuþu. Aceºtia intrã înbaia unde Eminescu se aflã în apã, dezbrãcat. Eminescu le ceresã iasã. Îl imobilizeazã ºi îi pun cãmaºa de forþã. Între timp,

Valeria MANTA TÃICUÞU

Trãdãtorul din Galaþi

Cafeneaua literarã 27

Poliþia îi percheziþioneazã locuinþa, îi ridicã bunurile, îi umblãprin hârtii ºi manuscrise, sperând sã descopere cevacompromiþãtor. Totul se petrece cu complicitatea soþiei luiSlavici. Poliþia nu va deschide o anchetã, aºa cum proceda deobicei ºi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbalal Poliþiei nu este întâmplãtoare. Varianta cã Eminescu a venitsingur ºi s-a închis în baie era mai credibilã pentru tezanebuniei, decât cea în care era adus de Ventura ºi care ar fiputut atrage suspiciuni”.

Din pãcate, trãdãrile lui Grigore Ventura nu se oprescaici. Odatã Eminescu redus la tãcere (se ºtie cum a evoluattragedia poetului), luându-ºi în serios rolul de „terminator” algeniilor, Grigore Ventura îºi îndreaptã atenþia spreMacedonski. ªi el trebuia distrus, ceea ce s-a ºi întâmplat. În„Literatorul” apare o epigramã nefericitã („Un X, pretins poet,acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum./ L-aº plânge, dacã-nbalamuc/ Destinul sãu n-ar fi mai bun;/ Cãci pânã ieri a fostnãuc/ ªi nu e azi decât nebun!”), nesemnatã, care i-a fost, cuînverºunare, atribuitã lui Macedonski. În „Amintirile literare”ale lui Cincinat Pavelescu apare urmãtoarea relatare: „Cel carea dat alarma ºi a pornit o campanie distrugãtoare ºineomeneascã contra lui Macedonski a fost Grigore Ventura,boier moldovean, cunoscut polemist, autor dramatic ºi literat,tatãl celebrei noastre compatrioate de la Comedia Francezã dinParis, domniºoara Maria Ventura. Deºi epigrama apãruse casimplu joc de redacþie pe la mijlocul unei reviste de 120 depagini ºi n-ar fi putut fi introdusã peste noapte la pagina 60 arevistei, totuºi, în timp de 12 ani, lui Alex. Macedonski nu i s-aîngãduit sã publice un singur rând de apãrare sau de lãmurire.

Ventura convinsese, prin violenþa campaniei sale, cãMacedonski este autorul acelei impietãþi”.

Dupã pãrerea mea, epigrama aceea a fost scrisã de„polemistul” Ventura, care avea ºi motivul, ºi posibilitatea dea o strecura în paginile revistei (sã nu uitãm cã era colaboratorapropiat al lui Macedonski la „Literatorul”). Macedonski aîncercat zadarnic sã nege; nu i s-a dat dreptul la replicã, a fostostracizat ºi lãsat, pur ºi simplu, sã moarã de foame.„Testamentul” lui e zguduitor: „Regret cã versurile mele le-amscris în româneºte, dar am fost nãscut ºi crescut aici ºi mi-amiubit þara mai presus de mine. Nu cer distrugerea lor, pentru cãva veni poate o zi, când modul cum am înþeles eu frumosul vafi folositor pentru înãlþarea inimelor. [...] Cer ziarelor care m-auînjurat toatã viaþa sã nu mã laude dupã moarte. [...] Mulþumesccelor cari nu m-au lãsat sã mor cu desãvârºire de foame, cãciau fost zile când nici eu, nici consoarta mea, nici copiii mei n-am mâncat pânã seara” (în vol. „Printre cãrþi ºi manuscrise”publicat de Simona Cioculescu la Ed. Muzeul LiteraturiiRomâne, 2005).

Ticãlos, oportunist, umblând numai dupã funcþii ºionoruri, Grigore Ventura va mai fi sancþionat, în epocã, înafarã de Caragiale, doar de Vasile Alecsandri, care se referã cuscârbã, în 1881, la „un marghiol numit Ventura” (v. GeorgeCãlinescu, „Istoria literaturii române de la origini pânã înprezent”, p. 599).

În loc de „moralã”, sã spunem doar cã la noi totul esteposibil, fiindcã urâm trãdarea, dar îi iubim pe trãdãtori.

Antares 2011

Surpriza volumului “piatra piatrã de e piatrã” (EdituraValman, Râmnicu Sãrat, 2011), al lui Nicolai Tãicuþu, cãcidespre surprizã este vorba în ce mã priveºte, stã în joculinsidios, în saltul cu prãjina sau ca la groapa cu nisip, pe careautorul îl practicã, antrenat ºi dezinvolt, cu mozaicul, custructura compozitã.

Nicolai Tãicuþu te pãcãleºte iniþial, te face sã crezi cã vaprinde rãdãcini lângã tine cu o scriiturã simplã, aidomarefrenului popular. De altfel, însãºi graniþa dintre episoadelelirice este anunþatã prin reflexii de doinã, corpuri de versluminoase, care te orienteazã într-o cu totul altã direcþie decâtcea a volumului în întregul lui. Nicolai Tãicuþu încearcã unexperiment. Sau pune în scenã un spectacol de-o modernitategreu de asimilat de la prima lecturã. Nimic din sugestia deînceput nu se mai regãseºte în cuprins, poate doar omelancolie profundã, ca o pasãre rãnitã de moarte, aºa cum mis-a întâmplat sã vãd în urmã cu doi ani, la apusul soarelui, pe-ostradã în ruinã dintr-un vechi orãºel universitar german. ªi armai fi legãtura cu vocile pãmântului ºi cu sângele lui,imaginile, respiraþia poemelor, deºi de-o actualitate frapantã,gravitând totuºi în zona dimensiunii verde-maro-auriu-nisip-ploaie-pãmânt: îmi ascult inima din mers/ în diferite punctedin jurul copacului/ singuratic în câmpie - / când eu/ când el/inima se comportã ca un ochi/ cu pleoapa lãsatã peste frunzalui... (copac în inimã)

Scenele se succed parcã tãiate cu o foarfecã rapidã ºifoarte ascuþitã, astfel încât nimic sã nu se piardã, sã nu-ºirisipeascã forma, sã nu-ºi întineze conturul. O geometriecrescutã din corpuri bine proporþionate, o cãrãmidã fierbintelângã una bãtutã de vânt, mereu cãtre versantul de umbrã:

arvunã ºi gresie finã; iluzoriu.joc necesar; undeva în spate;stropi de nisip. întocmire; înspirit de glumã iau încã o zi;umbrã urcând; în spãrturãproaspãtã. poemul; trup orb pecalea luminii º.a.m.d.

Actorii principali aiacestui volum sunt poemele ºinu poetul, cum se întâmplã deobicei. Poetul le slujeºte drept text ºi pretext pentru ceea cevor sã facã din trupul lor mirat de-atâta perfecþiune: deseori/mã trezesc la marginea unui poem/ care mã anunþã: fãrãsupãrare prietene/ nu sunt disponibil/ nu-i nimic – îmi spun –voi reveni/ simt cã trebuie sã revin/ ºi las un semn/ un semn depoem... (bunul-simþ al semnului pus cu grijã). Doar când ºicând, parcã necãjit de faptul cã actorii-personaje i-au luat-oînainte, autorul încearcã sã se insinueze ºi sã le atragã atenþia:constat cã distanþa/ de la mânã pân’ la gurã mi-e în scãdere/privirea de la cap pân’ la picioare mi-e în scãdere/ ziua îmiscade/ mi-e ziua în scãdere/ mã împuþinez din ce în ce/ îmistrig asta în fiecare dimineaþã/ ºi nu mã aud (îmi spun).

Un joc scenic interesant ºi un regizor sedus deposibilitãþile nelimitate de a monta spectacole cu poeme. De ale costuma dupã voie ºi de a le purta prin epoci ale deveniriilor, gata sã dea replica, potrivit contextului. ªi gata sã pozezepentru fotografia ca ºi uitatã în coºul pieptului.

Denisa POPESCU

Sub orice dictaturã se poate trãi cu demnitate.A-þi mãrturisi o carenþã în faþa unui prost, este ca ºi

cum a-i da apã la moarã în gol.Filozofia este o poveste frumoasã pentru minþile

libere.Nu ridicaþi statui înainte de vreme. Întotdeauna se va

gãsi cineva care sã le demoleze.Cea mai mare greutate este sã fugi de prostul din tine.Prostul râde de tine ºi dacã ai lua Premiul Nobel.Nu de puþine ori, gloria piere la fel de uºor ca banii.N-am prieteni, n-am dezamãgiri. O situaþie pe muchie de cuþit poate dura secole.Urât lucru este ca puterea sã urascã frumuseþea.Cugetarea este ca somnul: odihnitoare ºi rãscolitoare.De la bestie la geniu, omul poate ocupa, cu prisosinþã,

toate celelalte trepte.

Polemica cu posteritatea unui geniu este o laºitate fãrãde margini.

Citind câte o cronicã literarã, îþi descoperi înbibliotecã o carte, de multe ori bunã, pe care nu bãnuiai cã oai.

Omul nu poate scãpa decât cu mare greutate deridicolul din el.

Nimic nu cheltuim mai uºor decât timpul. Chelul purta ochelari. Numai aºa se putea vedea cu

alþi ochi.De ce nu mã iubeºti?, am întrebat-o. Îmi este

imposibil, mi-a rãspuns maºina de scris.Adevãrul este o cupã cu otravã. Gustaþi-l, laºilor!

Radu CANGE

Cafeneaua literarã28

Lector

Nicolai Tãicuþu – un saltimbanc discret

Cugetãri

Este veche studierea de cãtre lingviºti, sociolingviºti ºietnologi a limbii românilor din stânga Prutului, a celor dinTransnistria, a românilor din Transilvania, Muntenia ºi cudeosebire din Moldova, care au migrat, începând cu secolul alXVIII-lea, spre est în cãutare de bune condiþii pentruagriculturã, a ardelenilor care au emigrat, începând cu 1890, înStatele Unite ºi Canada. Avem studii docte despre vorbitoriidialectelor sud-dunãrene (aromân, meglenoromân ºiistroromân). Alte probleme au apãrut lingviºtilor odatã cuemigrarea unor grupuri de români înspre statele occidentaledupã Al Doilea Rãzboi Mondial ºi apoi din 1970, iar dupã1989 cu emigraþia economicã în þãri ca Spania, Italia, Israel,Portugalia, Anglia. Articolul Romanian diaspora dinWikipedia (17.VII.2008) consemneazã, în ordinea mãrimiigrupurilor de români, cã diaspora româneascã numãrã între3.700.000 ºi 6.100.000, români existând în Ucraina, S.U.A.,Spania, Italia, Germania, C.S.I. (Rusia, Kazahstan), Canada,Serbia, Franþa, Marea Britanie, Israel, Austria, Turcia, Grecia,Suedia, Bulgaria, Venezuela, Portugalia, Argentina, Slovacia,Ungaria, Noua Zeelandã, Belgia, Japonia, Danemarca,Olanda, Brazilia.

Existã o preocupare mai largã a unor organismeinternaþionale, pentru repercursiunile lingvistice alefenomenului globalizãrii. Pentru fenomenul românesc aratãpreocupare ºi Sanda Golopenþia, cea mai recentã lucrare a saîn acest domeniu fiind Româna globalã (Fundaþia CulturalãSecolul 21, 2009, 160 p.). Problema ar fi interesat-o în modcert ºi dacã se afla în România, însã faptul cã din anul 1982 s-astabilit în S.U.A., unde a fost, pânã în 2010, profesoarã laUniversitatea Brown, s-a constituit într-un atu în plus. Sãadãugãm, totodatã, cã are tradiþii de acest gen în familie, tatãlsãu, Anton Golopenþia, cercetând, împreunã cu o echipã aInstitutului Central de Statisticã, între decembrie 1941 ºifebruarie 1944, pe românii stabiliþi între Bug ºi Doneþ, lucrareapãrutã târziu, în 2006, cu titlul Românii de la est de Bug (I-II), sub îngrijirea Sandei Golopenþia. Mai amintim cã AntonGolopenþia a editat, în 1943, împreunã cu C. Constante,Românii din Timoc. Culegere de izvoare.

Autoarea este preocupatã de modul de funcþionare peglob a limbii române, fiindcã „în prezent fiecare limbã are înafara destinului ei regional sau naþional ºi un destin global; iarfiecare vorbitor al unei limbi se situeazã într-un context globalpe care viaþa îl va împinge sã-l trãiascã sau nu în vorbirealimbii materne sau a altor limbi”. Este un studiu privind„imaginea globalã a unei limbi de dimensiune mijlocie,pulsarea ei în lume”, în care sunt examinate poziþia desubordonare, „numãrul de vorbitori de românã într-un alt stat,gradul de rezistenþã a limbii”. Se adaugã probleme esenþiale,ca dreptul la ºcoli ºi la bisericã, rolul educaþiei în limbaminoritarã fiind esenþial. La acest capitol sunt amintite situaþii

dramatice prin care au trecut vorbitorii limbii române în Rusiaºi Ucraina, unde – scrie Sanda Golopenþia – „rusificarea acomportat episoade moliereºti de ªcoalã a nevestelor, în carecopiilor li s-a inculcat ideea cã moldovenii nu sunt români, cãºi ei ºi limba lor sunt de origine slavã, cã limba pe care ovorbesc nu a cunoscut scrierea pânã la înfiinþarea R.A.S.S.Moldoveneºti, cã învãþãtorii care predau dupã manuale tipãritecu litere latine sunt unelte ale imperialismului românesc”. Unraport al OSCE, din iunie 2005, a constatat cã în Transnistria,„Pãrinþii care îºi înscriu copiii în una din ºcolile care oferã unprogram de învãþãmânt ca în Moldova, folosind alfabetul latin,riscã sã fie ameninþaþi de serviciile regionale de securitate ºisã-ºi piardã posturile. A trimite copiii în una din cele 33 deºcoli transnistrene care predau în limba lor maternã cu alfabetchirilic nu este o alternativã, întrucât ºcolile folosesc oprogramã depãºitã ºi manuale din perioada sovieticã”.

Studiul doamnei Sanda Golopenþia nu se adreseazã doarlingviºtilor, ci ºi altor factori chemaþi sã cerceteze starea limbiiromâne în mediile amintite mai sus, adicã instituþiilor deacþiune practicã, Institutelor Culturale Române, consulatelor,ambasadelor, Ministerului de Externe, demografilor,sociologilor, istoricilor, lectoratelor din 25 de state dinEuropa, Asia ºi America.

Româna globalã, temeinic studiu despre limba vorbitã îndiaspora, despre rãspândirea ºi folosirea limbii române peglob, se adaugã altor lucrãri ale autoarei, precum Les voies dela pragmatique (Stanford, 1988), Voir les didascalies, încolaborare (Toulouse-Paris, 1994), Intermemoria – Studii depragmaticã ºi antropologie (Cluj, 2001), Chemarea mâinilornegative (Bucureºti, 2008), Limba descântecelor româneºti(Bucureºti, 2007), Emigranþii Carter (Bucureºti, 2008), celorpeste 200 de studii, apãrute în S.U.A., Franþa, România, Italia,Belgia, Portugalia, Spania, Africa de Sud ºi Mexic, toaterecomandând-o ca o specialistã de prim ordin în domeniullingvisticii, semioticii literare, antropologiei, sociologiei.Adãugãm meritele sale mari în editarea operei pãrinþilor sãi,Anton Golopenþia ºi ªtefania Cristescu-Golopenþia, operãpentru care a primit o serie de importante recunoaºteri:Premiul Fundaþiei Culturale Române pe anul 2000, PremiulFundaþiei Gheorghe Ursu (2002), Premiul Fundaþiei Copy.Ro(2002) pentru editarea vol. Anton Golopenþia, Ultima carte,Premiul „Punctul 12 al Proclamaþiei de la Timiºoara pentruanul 2007”, Diploma „Meritul Academic” (2008). Este DoctorHonoris Causa (Universitatea de Nord, Baia Mare, 2007),cercetãtor asociat la Laboratoire Lettre, Langages et Arts ºimembru iniþiator al proiectului electronic DRAMA(Universitatea Toulouse-le-Mirail).

Cafeneaua literarã 29

LectorIordan DATCU

Limba românã vorbitã în afara României

Cafeneaua literarã30

Mythos

Omul ºi dragonulDragonii au corpul uriaº, solzos, cu trãsãturi alungite,

picioare scurte, cu gheare ascuþite, capete de reptilã sau –uneori – de pasãre de pradã... Sunt înzestraþi cu puterisupranaturale sau cu darul vorbirii dar... clocesc ouã!Creaturile acestea înfricoºãtoare, denumite generic „dragoni”(din grecescul „dracos”, care însemna „ochi”, preluat ºi înlatinã sub forma „draco - draconis”) au, într-adevãr, ochiifoarte mari! În mitologiile din Estul Asiei ºi din America suntpriviþi ca simboluri primordiale ale Universului ºi Naturiiºi întruchipeazã înþelepciunea primarã ºi longevitatea, fiindconsideraþi mai înþelepþi ºi mai destoinici decât oamenii.

Vãzuþi ca spirite benefice, aducãtoare de noroc înþãrile din Asia ºi Oceania, în Indonezia dragonii sunt trataþica animale protectoare, în Japonia sunt apãrãtorii sãbiilor, înChina sunt simbolul vieþii. În þãrile occidentale însã,dragonul este încarnarea spiritului malefic, aºa cum seîntâmplã cu acel „dracos- dracontos” menþionat în Theogonialui Hesiod, de unde se desprinde explicaþia cã ar putea fi vorbafie de denumirea greceascã pentru „ºarpe”, fie de un alt termenderivat din participiul aorist („derkomai”), însemnând „(cel)vãzut” sau „(cel) aprins/ care luceºte”, cu referire – probabil– la strãlucirea solzilor. În operele din Grecia anticã, primareferire cu privire la un dragon apare în „Iliada”, undeAgamemnon este descris cã poartã un dragon albastru pecentura de care-ºi þinea agãþatã sabia ºi pe platoºã are unbalaur cu trei capete.

În þãrile Europei, cei mai înfricoºãtori sunt dragoniiscandinavi, cunoscuþi sub denumirea de „knucker”, înfãþiºaþica niºte ºerpi foarte mari, cu sau fãrã aripi (dacã au aripi, nu lepot folosi, nefiind destul de dezvoltate!) care aduceau ciuma ºimolimile. Se considerã cã nu scuipau foc ºi nu erau veninoºi.Este interesant cã, în mentalul colectiv, se credea cã dacã veziun Knucker vei avea noroc. Dragonul Roºu este simbolul ÞãriiGalilor ºi reprezentarea lui apare pe drapelul naþional. Lapopoarele slave, dragonii sunt înfãþiºaþi cu mai multe capete,au aripi ºi zboarã, pot ucide cu resiraþia lor încinsã ºi lasã dârede foc în urma lor. Au puteri malefice de nedescris, li se spunezmey sau zmiy. Formele acestea au inspirat cele douã tipuri dedragoni prezente în mitologia româneascã:

- balaurul – dragon de dimensiuni foarte mari, cu multecapete (care, chiar ºi atunci când sunt tãiate, pot creºte la loc),cu înotãtoare de peºti ºi cu limbi de ºarpe care scuipã sau nufoc.

- zmeul, care este o creaturã humanoidã, poate zbura ºiscoate flãcãri pe gurã.

ªi în mitologia ºi în tradiþiile ungureºti existã dragoni cuformã umanã, pe numele lor „sárkány”, niºte giganþi cu multecapete, a cãror putere constã tocmai în numãrul de capete pecare le au. Pe mãsurã ce-ºi pierd capetele, forþa lornemaiîntâlnitã se diminueazã. Mai existã dragonii de tipul„sárkánykigyo”, ºerpi înaripaþi care aduc furtuni ºi viscole. Sespune cã aceºtia sunt vehicule aeriene pentru vrãjitori(„garabonciások”).

Poate cã cel mai uimitor dragon din mitologia universalãeste Quetzalcoatl, prezent în cultura mezoamericanã –cunoscutul zeu aztec cu chip de ºarpe cu pene. În credinþeleaztecilor (ºi ale toltecilor) el este divinitatea care împãrþeaoamenilor cunoaºterea ºi reprezenta simbolul suprem al morþiiºi al învierii.

În Africa, cele mai cunoscute prototipuri de dragonisunt:

- Amphisbaena, rãspândit în nordul continentului – undragon cu douã capete, unul în faþã ºi unul la capãtul cozii. Stãîncolãcit ºi capul din faþã þine în dinþi gâtul celuilalt cap,putând astfel sã se rostogoleascã ºi sã înainteze cu o vitezãnãucitoare.

- Wyvern este cel mai mare dragon din lume (15 metrilungime ºi 6 metri înãlþime) ºi are doar douã picioare, darpoate ataca ºi transporta orice fel de pradã, chiar ºi un elefant.Atacã folosindu-se de dinþi, coadã ºi gheare.

Marduk era zeul antic al Mesopotamiei care avea puteridepline asupra unui dragon, aºa cum reiese dintr-oreprezentare de pe un sigiliu babilonian.

Dragonii sunt avizi de comori, pe care le colecþioneazãºi le pãzesc cu ferocitate. Unii dragoni sunt amatori deghicitori. În vechime, exista obiceiul concursurilor deghicitori, unde cel mai destoinic autor de ghicitori era premiat,fiind lãsat sã meargã cãlare pe un dragon.

În Evul Mediu european, dragonii simbolizau decadenþa,trãdarea, perfidia, furia ºi invidia. Apariþia lor era asociatã cuprevestirea marilor calamitãþi naturale. Capetele dragonuluierau imaginea apostaziei, a opresiunii ºi a împilãrii sau chiar aereziei. Totuºi, la unele popoare, dragonii s-au concretizat însimboluri înãlþãtoare ale independenþei, puterii, neatârnãrii ºisuveranitãþii. Doborând un dragon, eroii de basm învingeau,simbolic, pe cea mai vicleanã dintre creaturi ºi cãpãtau accesla comoara tãinuitã ºi bine pãzitã a acesteia, adicã la putere,inteligenþã, noroc.

Existã ºi astãzi, printre speciile terestre sau acvatice,animale care amintesc, explicit, de dragoni – ca înfãþiºare sauca nume: Dragonul de Komodo (cea mai mare reptilã terestrã),Dracunculus medinensis sau dragonul (un vierme), Dragonul-de-mare ºi Peºtele-dragon.

Existã ºi altfel de creaturi, asemãnãtoare dragonilor, cumar fi:

- leviatanul, fiinþã de dimensiuni mari, asemãnãtoareunui crocodil cu dinþi incredibil de mari, prezentã în mitologiaebraicã. În Biblie se menþioneazã cã Leviatanul suflã foc.Astãzi este perceput sub forma unui monstru marin de maridimensiuni (v. ºi „Moby Dick” al lui Melville). În ebraicamodernã, „leviathan” înseamnã pur ºi simplu „balenã”.

- vasiliscul seamãnã cu ºerpii ºi ºopârlele. Legendaspune cã iese dintr-un ou clocit de un cocoº ºi cã are putereade a ucide doar cu glasul, privirea sau cu o micã atingere.Asemeni mitologicei Meduze, dacã se priveºte din întâmplareîn oglindã, moare!

Cafeneaua literarã 31

CCaaffeenneeaauuaalliitteerraarrããRevistã lunarã editatã de Centrul Cultural Piteºtisub egidaConsiliului Local Piteºti ºi aPrimãriei municipiului Piteºti

Fondatã în ianuarie 2003

REDACÞIA

Director: Virgil DIACONU Redactor-ºef: Marian BARBURedactori: Nicolae EREMIA

Gheorghe FRANGULEAIon PANTILIEDenisa POPESCULiliana RUS Florian STANCIU

Culegere: Ioana NACIU

Tehnoredactare: Simona FUSARU

Prezentare artisticã: Virgil DIACONU

ADRESA REDACÞIEI:

Centrul Cultural Piteºti,Cafeneaua literarã,strada Craiovei nr. 2, bl. G 1, sc. C, et. I, Casa Cãrþii, 110013,PiteºtiTel.: 0248/216348, 219976Fax: 0248/210068

e-mail:cafeneaua_literara2003@yahoo.comhttp://www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cont: 50104122256, Trezoreria PiteºtiISSN: 1583-5847

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revineautorilor, conform legii. Autorii pot avea ºi alte opiniidecât ale redacþiei.

Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã.

Revista poate fi gãsitã lachioºcul Muzeului LiteraturiiRomâne, Bucureºti.

Tiparul executat la S.C. Pãmântul ARG S.R.L., tel.: 0248/546.959, e-mail: pamantul2@yahoo.com.

MythosÎn volumul sãu „Puterea mitului”,

Joseph Campbell priveºte dragonul ca peun simbol al divinitãþii ºitranscendentalului, trãsãturile sale de ºarpe(= animal terestru) cu aripi (sugerândaspiraþia celestã, a zborului) întruchipeazãnãzuinþa spre unitatea supremã, dintrePãmânt ºi Cer. Aripile dragonului pot fi depasãre sau de liliac. Este uimitoarerãspândirea legendelor despre dragoni petot mapamondul ºi e foarte interesantãperceperea lor ca fiinþe eminamentebenefice, la popoarele din Asia:

- Long sau Lung – la chinezi – areformã de ºarpe cu picioare, având câtepatru gheare, simbolizând puterea. Acestdragon este stãpânul vremii ºi al apei ºiaduce noroc. Dragonul Imperial, prezentpe emblema suveranului, are cinci gheare.

- Ryu, dragonul japonez, are doartrei gheare ºi poate îndeplini dorinþe.

- Vyalee este dragonul reprezentat petemplele din sudul Indiei

- Coreenii au trei tipuri de dragoni:celest (Yong, asemãnãtor cu Long lachinezi), oceanic (Yo - un dragon fãrã

coarne, un fel de ºarpe marin) ºi Kyo(dragonul de la munte).

În credinþa ortodoxã, SfântulGheorghe este venerat ca erou care a ucisdragonul ºi este înfãþiºat pe un cal alb, cusabia plinã de sânge (v. ºi pictura lui PaoloUccello de la 1470).

Dragonii continuã sã fascineze.Nimic din misterul lor n-a fost estompatodatã cu trecerea timpului. Într-un fel saualtul, fiecare dintre noi suntem Zmei sauFeþi-Frumoºi ºi cãutãm fericirea sausiguranþa confruntându-ne zi de zi cu câteun „dragon” asemãnãtor fiinþelorpreistorice sau mitologice care pãzeau cugrijã comoara tãinuitã sau erau capabile sãse ridice în zbor înfruntând sfidãtorgravitaþia ºi aruncând câte o privireîncãrcatã de jãratec – simboluldestoiniciei...

Conf. univ. dr. Maria-Camelia MANEA

Conf. univ. dr. Constantin MANEA

Antares 2011

Vizitaþi CCaaffeenneeaauuaa lliitteerraarrãã la adresa www.centrul-cultural-pitesti.ro

Cafeneaua literarã este membrã APLER ºi ARPE.

AAAAnnnnttttaaaarrrreeeessss 2222000011111111

Academia de pe Calea Domneascã. Râsul unei femei coboarã treptele...