capodoperele pamfletului romanesc. a fost deputat în parlamentul româniei (2000-2008), observator...

VLAD HOGEA

CAPODOPEREALE PAMFLETULUI

ROMÂNESC

CAPODOPERE ALE PAMFLETULUI ROMÂNESC

Editura: , 2011

ISBN: 978-606-92913-0-6

Coperta: Dr. Tees & Mihai Matei

Îngrijirea ediþiei: drd. Claudia DaniliucCorecturã: Raluca IosifidisDTP: Omni Press & Design (www.opd.ro)

Toate drepturile asupra ediþiei aparþin autorului. Nu este permisã reproducerea parþialã sau integralã fãrã acordul prealabil al deþinãtorului.

VLAD HOGEA este director general alMEDIA BLOC - INTEGRATOR DE PU-BLICITATE: OUTDOOR, INDOOR,GRUP DE PRESÃ („NASTRATIN“,„BUSINESS ADVISER“, „BUSINESSPOINT“, „ANUNÞ EXCLUSIV“),EDITURÃ; doctor în Istorie - cu o tezã

despre „Relaþiile româno-germane (1940-1944), reflectate în documenteledin Arhiva M.A.E. al României“, expert în Comunicare ºi Relaþii Publice,lector universitar, om politic (membru al Partidului Conservator), autor decãrþi („Europa Secretã“ – Ed. Business Adviser, 2011; „Vitralii Tricolore“ –Ed. Business Adviser, 2010; „Naþiunea, eterna iubire...“ – Ed. Samizdat,2005; „Dictatura nulitãþilor“ – Ed. Samizdat, 2005; „Antologia pamfletu-lui românesc“ – 2 vol., Ed. Samizdat, 2005; „Istoria Senatului României“– coautor, R. A. Monitorul Oficial, 2004 etc.), studii istorice, juridice ºi depolitologie, articole, eseuri, interviuri, fotoreportaje. Din februarie 2010,este realizatorul ºi prezentatorul emisiunii „Filmul sau Viaþa?“, la Antena2. A fost deputat în Parlamentul României (2000-2008), observator laParlamentul European (2005-2006), avocat în Baroul Iaºi (1999-2009).

CCAAPPOODDOOPPEERREE AALLEE PPAAMMFFLLEETTUULLUUII RROOMMÂÂNNEESSCC

5

CUPRINSCuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pg. 6Nicolaus Olahus, „Împotriva unui bârfitor“ . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 10Ion Heliade Rãdulescu, „Ingratul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 12Manifest paºoptist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 15Ion Ghica, „Din vremea lui Caragea“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 18C. A. Rosetti, „A doua epistolã cãtre Barbu Dimitrie ªtirbey“ . .pg. 21Vasile Alecsandri, „Unor critici“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 23Nicolae Filimon, „Ciocoii vechi ºi noi

sau Ce naºte din pisicã, ºoarici mãnâncã“ . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 25Bogdan Petriceicu Hasdeu, „Complotul bubei“ . . . . . . . . . . .pg. 29Mihai Eminescu, „Doina“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 35Ion Luca Caragiale, „O lichea“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 37Alexandru Vlahuþã, „Auri sacra fames“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 40George Coºbuc, „Noi vrem pãmânt!“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 43Nicolae Iorga, „Dumnezeu sã-i ierte“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 46Radu D. Rosetti, „Un Mecena escroc“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 47N. D. Cocea, „Regele, complice al asasinilor.

Palatul, gazdã de hoþi.“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 54Tudor Arghezi, „Baroane“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 56Eugen Lovinescu, „Alexe Procopovici

sau Omul care n-a scris nimic“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 58Mateiu Caragiale, „Trântorul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 63Victor Eftimiu, „Unui autor dramatic“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 64Pamfil ªeicaru, „Scrisoare deschisã lui Mihail Sadoveanu“ . . .pg. 67Ion Vinea, „Porcul în capcanã“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 74George Cãlinescu, „Frigmania ºi Bovenia“ . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 76Zaharia Stancu, „Strunga putredul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 79Petre Pandrea, „Argetoianu“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 82Mircea Eliade, „Elogiul compromiterii“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 84Emil Cioran, „Schimbarea la faþã a României“ . . . . . . . . . . . . . .pg. 88Eugen Barbu, „Gorila mironositã“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 92Nicolae Labiº, „Dracul ºchiop“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pg. 95

CUVÂNT ÎNAINTE

„De obicei, personagiile care fac obiectul unui pamflet“ – scriaTudor Arghezi – „la auzul acestui singur cuvânt muzical, devinagitate ºi estetice. Nu le place, la nici un grad, ºi tot ce nu le placecapãtã numele de pamflet. Pamfletul ar fi ceva, aºa, ca un hoit înultima lui descompunere, de care, dacã te apropii, riºti sã-þi mur-dãreºti trupul tãu, pur ºi sacru, cu drojdiile ºi poºircile purulente.Dacã te-a supãrat afarã din cale un articol literar sau de gazetã,ajunge sã-l clasifici pamflet, pentru ca orice om civilizat sã pricea-pã cã nu mai e nevoie sã fii în stare de un rãspuns. (…) Orice per-sonagiu care poate deveni subiect de pamflet este, într-o mãsurãoarecare, ridicul prin diferenþa dintre calitatea lui socialã, dintreaºteptãri ºi calitatea realã. (…) Pamfletul se învârteºte în jurulobiectului cu oarecare frumuseþe de corb: între douã zboruri cir-culare, ciupeºte, zgârie, înþeapã, rupe. Pamfletul se lucreazã cuundreaua, cu peria de sârmã, cu rãzãtoarea sau cu fierãstrãul biju-tierului; ºi uneori, în clipele supreme, cu sculele mãcelãriei. (…)Pamfletarul este mai crud decât un asasin. Un criminal omoarãun om de multe ori involuntar, pentru a-l prãda mort. Pamfleta-rul se strecoarã pretutindeni. Se ocupã de afaceri care nu-l privescºi când nu gândeºti, chinuindu-ºi victima cu o sadicã voluptate“.

Când pregãteam „Antologia pamfletului românesc“ (Ed. Sa-mizdat, Bucureºti, 2005; 2 volume: 376 + 416 pagini), intenþiona-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

6


7

sem, iniþial, sã fac un studiu introductiv stufos, elaborat cu rigoareºtiinþificã, trimiteri bibliografice, note de subsol etc. Apoi, amrealizat cã Pascal, Céline, Courrier, Zola, Swift, Dafoe, Shaw, Go-gol sau Twain (ca sã dau numai câteva nume de clasici universaliai pamfletului) ar fi râs în hohote de un asemenea demers.Unealta aleasã ar fi fost nepotrivitã ºi, drept urmare, stricãciunilear fi fost mai mari decât foloasele pe care cititorul le-ar fi tras depe urma unei pretenþioase analize pe orizontalã ºi pe verticalã, fã-cutã cu microscopul ºtiinþelor exacte. Pamfletul nu se disecã, ci sesavureazã. E ca o prãjiturã cu cremã, un Tiramisu moale, din careextragi cu vârful linguriþei, în timp ce-þi curg balele de poftã,fãrâmiþele de piºcot înecate în vin alb. Dacã eºti om întreg, nu sepoate sã nu-þi placã (La Rochefoucauld scria cã „numai oameniivrednici de dispreþ se tem de a fi dispreþuiþi“...). ºi aceasta, pentrucã nu existã pamflete proaste. Mediocritatea ºi pamfletul nu potsta împreunã. Pamfletul este excelent sau nu e deloc. Înjurãturanu e pamflet. Scuipatul – nici atât. Nici bâta în cap, nici capul îngurã, nici picioarele în coaste. Nici onomatopeele grohãite, fornã-ite, lãtrate ori mugite. Violenþa, stupiditatea ºi primitivismul n-aude-a face cu pamfletul. Pamfletarii sunt rari, ca iarba de leac. Lon-gevitatea lor se socoteºte nu în numãr de ani, ci în numãr de pam-flete. Mai toþi sunt prigoniþi pentru cele scrise; adevãrul doare, iarun pamfletar cu libertate de miºcare e mai periculos decât un plu-ton de jandarmi. Ce-i drept, pe pamfletar nu se supãrã decât celvizat (þinta atacului), dar, cum acela este, de cele mai multe ori, unpotentat al zilei, intensitatea furiei rãzbunãtoare este direct pro-porþionalã cu puterea „victimei“.

Contra-reacþia este, adesea, devastatoare, iar pamfletarul eforþat, uneori, de împrejurãri sã-ºi regleze tirul în altã direcþie. Al-teori, pamfletarul e consecvent, nimic neputându-l împiedica sã-ºi scrie (sau sã-ºi spunã) adevãrurile. Aceºti pamfletari sunt ºi mairari. Un fel de sub-specie pe cale de dispariþie a unei specii pe cale

de dispariþie. Asemenea oameni depãºesc sfera gazetãriei, sau aliteraturii (cunoaºteþi cliºeul: „pamfletul – gen de frontierã întreliteraturã ºi gazetãrie“...); ei fac Istorie. Cãluºul pe care nu l-auprimit în timpul vieþii nu-l vor purta, cu atât mai puþin, în nemu-rire. Lor le-a fost dedicatã „Antologia pamfletului românesc“, ºi totlor le sunt dedicate ºi aceste „Capodopere ale pamfletului româ-nesc“. Ajuns aici, trebuie sã mãrturisesc cã ideea acestor crestoma-þii de pamflete nu-mi aparþine, ci am prins-o din zbor, citind mo-nografia despre Nicolae Iorga, scrisã de Pamfil ªeicaru. Amândoi– mari pamfletari. Iatã ce povesteºte legendarul director al „Cu-rentului“ interbelic: „În 1939 intenþionam sã fac o Antologie apamfletului românesc ºi l-am rugat pe Iorga sã-mi scrie prefaþa.Ideea l-a entuziasmat: gãsea cã spiritul pamfletar al românilor îºiaflã originea în ascendenþa noastrã latinã. Mi-a vorbit desprepamfletele care abundau la romani ºi a schiþat aproape prefaþacare urma sã fie un adevãrat studiu introductiv la pamflet. Amstrâns materialul ºi, în primãvara anului 1940, i l-am prezentat.I-am expus planul lucrãrii, arãtându-i cã înclinam spre folosireastrictã a cronologiei. M-a întrebat cu cine încep. I-am rãspuns:

– Fireºte, cu Arhondologia Moldovei, a paharnicului Sion. Unadmirabil pamfletar: vervã ºi venin în cãlimarã.

Schimbându-ºi repede fizionomia, m-a întrebat încruntat:– Ai citit Arhondologia Moldovei?– Evident, de aceea sunt încântat sã-l menþionez ca primul

pamfletar român.– Ai citit-o în întregime ºi cu atenþie?– Sigur.– ªi dumneata îndrãzneºti sã-mi ceri o prefaþã la o Antologie a

pamfletului românesc în care vrei sã menþionezi pe porcul deSion, batjocoritorul strãmoºului meu Arghiropol, bunicul mameimele? ºi-mi faci mie jignirea aceasta? De ce nu mi-ai spus de laînceput?

VVLLAADD HHOOGGEEAA

8


9

– Dar n-am ºtiut cã Arghiropol este strãmoºul dumneavoastrãºi, chiar dacã ºtiam, nu i-aº fi acordat nici o importanþã. Dacã amþine seama de menajarea strãmoºilor, n-am mai face istorie.

– Dar Gheorghe Sion minte ca un porc, calomniazã peArghiropol.

– Orice pamfletar exagereazã, este în natura genului sã accentu-eze deformant trãsãturile caracterului, sã întrebuinþeze culori tari.

– Bine, bine, eu nu scriu prefaþa dacã menþionezi pe Sion cumincinoasa lui Arhondologie.

– Dar, domnule profesor, nimeni nu mã poate obliga sãmenþionez portretul pe care i-l face lui Arghiropol.

– Dar, dar Arhondologia Moldovei este o carte uitatã ºi menþi-onând pe Sion, reproducând din el, vei ispiti un editor sã retipã-reascã cartea (sic!), ca sã-l necinsteascã pe strãmoºul meu, om detreabã ºi învãþat…

ªi a trebuit sã renunþ la reproducerea din Sion ca sã pot aveaprefaþa lui N. Iorga. Cu ce copilãreascã bucurie a acceptat sã re-nunþ la Sion! Din nefericire, evenimentele ne-au lipsit de un stu-diu scris de Iorga asupra pamfletului“.

Antologia la care visa Pamfil ªeicaru – am alcãtuit-o eu, cumm-am priceput mai bine, în 2005. Acum, „recidivez“ cu un volumde capodopere pamfletare, pe care le redau nu doar culturiiautohtone, ci întregii umanitãþi. Este un demers pe care (atât eu,cât ºi cei fãrã de care acest proiect editorial nu ar fi fost desãvâr-ºit!) ni-l asumãm în numele genialitãþii româneºti – prea puþincunoscute ºi recunoscute…

VLAD HOGEA

NICOLAUS OLAHUS(1493-1568)

ÎMPOTRIVA UNUI BÂRFITOR

Ce flecãreºti, o, haine, ce-ai ajuns o poveste-a cetãþii?Toate isprãvile-þi sunt date acum în vileagPoate sã fie ceva mai spurcat ca a ta stricãciuneSau ca murdarul tãu trai ori caracteru-þi infam?Tu nici o fatã de treabã nu laºi sã pãtrundã în stricata-þiCasã, ‘n al tãu adãpost, fãrã ca tu s-o sileºtiSã se supunã în chip ruºinos silniciei lui Venusªi sã îºi piardã astfel al fecioriei odor.Tu îþi petreci cu stricate femei o mulþime de vremeªi te desfatã grozav al curtezanelor joc.Iatã de unde provine ºi boala ce trupul îþi paºte,Iatã, perfide, de ce pute puhavul tãu hoit.Nu este, deci, de mirare cã tainele ce-ncredinþate-þiFurã, le dai în vileag ºi credinþa þi-o calci,Cãci mãdularele-þi s-au încins de licoarea lui Bachus,Iarã de minte al tãu cuget cu totu-i lipsit.Mai schimbãtor ca zefirul tu eºti sau ca boarea lui Eurus,Ca Bãltãreþul din Sud, prevestitorul de ploi.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

10


11

Des, când eºti beat, þi se pare cã ceru-i deschis ºi de-aceeaZvon rãspândeºti cã rãzboi crunt va veni peste noi.Deci, când viaþa-i pãtatã-i de viþii atâta de multeIar al tãu trai e-ntinat de un pãcat ruºinos,Spune-mi de ce tot bârfeºti al statornicului prieten renume, De-oriºice om cu-a ta gurã turbatã te legi?Mare virtute-i, sã ºtii, a-þi cunoaºte a ta proprie viaþã!Limba flecarã ades a vãtãmat pe cei rãiAsta-i credinþa cu care-þi plãcea sã te lauzi atâta,De ai putut divulga tot ce þi s-a-ncredinþat?Din fericire, nebuneºte, nu-þi destãinuii orice tainã,Cãci tu pe faþã, cum ºtii, grabnic arama þi-ai dat.Oameni cuminþi mai pãstreazã atâtea secrete de-a tale,Care-þi vor face cândva, crede-mã, mult sânge rãu.Nu vezi cã toþi te aratã cu degetul ºi c-ale taleNelegiuiri au ajuns fabula-ntregului târg?Însã te ºi semeþeºti, când eºti mai sãrac decât Irus,Tu, ce te tragi dintr-un neam josnic, din tatã sãrman,ªi, dupã ce eºti deprins sã duci o viaþã stricatã,Ai ºi curajul pe toþi încã sã-i batjocoreºti?Nelegiuitule, pedeapsã-þi vei lua dupã a ta fãr’delege,Dacã în ceruri mai sunt dreptele divinitãþi.Are sã vinã o vreme când tu, cu dobândã destulã, Seamã-þi vei da ºi pedeapsa ce-ai meritat o sã iei.

(Apud Virgiliu Ene, Satira în literatura românã, Ed. Albatros, 1972, vol. I, p. 9-10)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

12

ION HELIADE-RÃDULESCU (1802-1872)

INGRATUL

Nãscut de a fi slugã, crescut în desfrânare,Copil fãrã ruºine, din rãmãºiþi hrãnit,Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibareªi rob de bunãvoie, de inimã lipsit,

Ingrate, îmi calci pragul în mânã c-o hârtie,Îmi spui cã þi-e urâtã viaþa de slugar,Te rogi sã-þi dau scãpare la simpla ta junie,Sã-þi sprijin a ta râvnã º-al versurilor dar.

Din toatã neaverea-mi, sperjur, þi-aduci aminteCã drumul învãþãrii cu râvnã þi-am lesnit;La orice trebuinþã m-aveai ca p-un pãrinteªi hranã, ‘mbrãcãminte, nimic nu þi-a lipsit.


13

ªi vorbe rãtãcite þi le puneam pe cale,ªi rima-þi zbârnâindã mereu þi-o acordam,ªi versuri ºotâncate, ce n-au nici deal, nici vale,Pe legiuit semicol sudând le cumpãneam.

Pãgâne, stanþe groase, puþind de ateie,Le biciuiam cu totul din veacul lui Hristos,ªi gânduri de pierzare, dovezi de nebunieTi le-ntorceam în cuget creºtin ºi omenos.(…)Te bolnãviºi, viperã; cu braþele deschiseTe primii în casã; te-am pus pe patul meuªi privegheam la capu-þi în ale boalei viseÎntregi ºi nopþi, ºi zile, ºtii tu ºi Dumnezeu.

Plângeam la cãpãtâiu-þi, îþi rãsuflam lângoarea,Rãcitele-þi picioare la sân þi le-ncãlzeam,În inima-mi fierbinte d-atunci vãrsai duhoarea,Veninul tãu de ºarpe d-atuncea îl strângeam.(…)Fãcuseºi vro cinci rânduri de basne ticãloase,ªi nu-þi gãseai potrivnic la o himerã-fleac:Rea boalã te-apucase, ce cade nu la oase,Ci-n minte se-ncuibeazã ºi nu mai are leac.

Împovãrat de grijã, de und’ sã-mi vie-n minteCã rãu te apucase manie d-autor?O! rãu se linguºeºte omuþul care minte!Puþin voi a cunoaºte când fac un ajutor.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

14

Gândeam cã e natura ce-n timpul sãu s-aratã,Gândeam cã e talentul ce-ncepe-a se ivi.P-oloaga-þi poezie ºi prozã-ntortocheatãPierdeam ceasuri ºi zile a þi le zdreveni.

Te scoli; dragostea-n mine creºtea ca rãutatea-þiªi punga-mi — dar ce pungã! cã pungã nu aveam —Mâna-mi þi-era deschisã sã-ntreme sãnãtatea-þi,S-acopãr goliciunea-þi, ºi datorii fãceam.(…)Cãzut ºi eu în cursa urzirii prea spurcate,Ce ia însãºi vederea, ca orb am naintat;ªi când am deschis ochii, te vãz aci, ingrate!Cu sãrutarea Iudei trãdând m-ai tâmpinat.(…)Sã urli de turbare când þi-or cãdea blestemeA douã inimi calde ce tu le-ai dezunitªi-n viaþa de acuma, ºi-n cea de apoi vreme;Sã tremuri ca un câine în rane schilãvit.

Ca molipsit de crime veninul s-aibi în tine,ªi-n casele ce intri sã vezi a curãþi,Ca urmele de ºarpe, ºi urma dupã tine,Cu apa cea sfinþitã în preajmã a stropi.

Pribeag vei fi în lume, fãrã lãcaº, culcare,ªi cin’ te va atinge se va simþi turbat;Nici viermii în mormântu-þi nu vor afla mâncare,Cã vor muri d-otravã din trupu-þi veninat.(…)ªi lumea vã cunoaºte, ºi aspra ei dreptateCu-adevãratul nume pe toþi v-a însemnat,


15

A voastrã pomenire ºi negrele-þi pãcateVor îngrozi urmaºii când vor striga: Ingrat!

ªi omul cu credinþã în marea sa durereªi crunta nedreptate ce-adânc l-a sfâºiat,Udând aceste rânduri în plâns de mângâiereVa dobândi rãsuflet, cã eu l-am rãzbunat.

(Acest pamflet devastator, publicat în Curier de ambe sexe, îl viza pe Grigore Alexandrescu)

MANIFEST PAªOPTIST

Iubiþilor fraþi moldoveni,Pânã când plecaþi auzul la bârfelile celui viclean, pânã când vã

îngrozesc ameninþãrile celui slab, pânã când vã dezbinã vrajbelecelui rãu? Iatã, se apropie cincisprezece ani de când Mihail nesãþi-osul, pentru pãcatele noastre, îºi hrãneºte lãcomia din mãruntaielescumpei patrii. Nu cruþã nimic ºi pre nime spre a-ºi împlini poftele.Înainteazã toþi rãii ce-l slugãresc. Precupeazã dreptul. Dezbracãsfintele lãcaºuri. Preface Obºteasca Adunare într-o ceatã de lingu-ºitori ce-i încuviinþeazã nelegiurile pe cheltuiala þãrii. Aduce în de-fãimare toate înaintãrile, împãrþindu-le pentru bani, pentru mãr-turii mincinoase, pentru mijlociri mârºave. Dã curaj, prin a sapildã, celor necinstiþi la jefuiri. Hãrãzeºte slujbele spre chivernisea-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

16

lã. Însãrcineazã pe bieþii locuitori cu birul orbilor ºi a nevolnicilorca sã adauge la rezerva ce rãpeºte. Îndatoreºte tot pe locuitori a-icãra necontenite cherestele sub nume de platã ºi a face felurite ha-valele, desfiinþate odatã prin reglement. Încuviinþeazã schingiurilece face fiul sãu lãcuitorilor ºi monopolul cherestelelor cu care asãrãcit mulþi neguþitori. Scurge mãduva þãrii, adunând toate veni-turile ei, fãrã a face vreo îmbunãtãþire. Porecleºte pre revoltanþi,desþãriazã ºi târãie pe uliþi pre cei care cuteazã a cere pãzirea regle-mentului cãlcat de dânsul. În scurt, vroieºte a vã lãsa numai nume-le de români, ºi acela spre ocarã, cãci prin înveninarea moralã ceîmprãºtie necontenit stricã în voi sângele strãmoºesc! Iatã cinci-sprezece lungi ºi cruzi ani de suferinþe ºi de defãimare. Depteptaþi-vã ºi priviþi, cã nu-i decum îndurarea lui Dumnezeu care ne-a insu-flat atâta unire, care a stâns vrãjbele dintre noi, care ne-a dezgus-tat de slujbe, de ministerii cu care Mihail nu ne mai poate împãca,nu ne mai poate amãgi, care a miºcat pe înaltul cliros acestei þãriîmpotriva apãsãtorului ei. Întrebaþi-vã adâncul inimii ºi suntemîncredinþaþi cã-l urâþi toþi, ºi nu vor rãmânea decât prea puþini, mairãi decât dânsul, care doresc sã se þie el pe scaun numai ca sã nupiarã ei pe ºafot. Priviþi la binele obºtesc ºi va lipsi interesul înparte. Daþi-vã cu toþi braþul ºi vã va desfiinþa frica închisorii ºi aschingiurilor. Lãsaþi vrajba ce vine de la el ºi vor pieri toate piede-cele. Nu credeþi amerinþãrilor ºi el va cãdea ca un trunchi putred ºinesprijinit. Uniþi-vã ºi va lipsi din mijlocul nostru ca un fantomuricios acel care ne dezbinã ca sã ne slãbeascã, acel care închipu-ieºte mãrturii mincinoase, rãscoale mincinoase, vorbe mincinoase.Uniþi-vã ºi vor pieri deºãrtãciunile ca negura nopþii; soarele drep-tãþii o va împrãºtia. Uniþi-vã ºi nu va fi altã deosebire decât aceea acinstii, altã aristocraþie decât aceea a meritului. Uniþi-vã ºi nu sãhrãnim cu toþii altã cugetare în sufletele noastre decât aceea a feri-cirii obºtei, întunecate ºi prigonite de Mihail cincisprezece ani plinide amãrãciune. Blãstãmat sã fie românul care prin cuvânt, prin


17

slujbã credincioasã lui, prin faptã sau prin iscãlire vor apãra pe vrãj-maºul ce sãleºte a aduce vremele de apoi asupra creºtetelor noas-tre ºi, precum porunceºte Scriptura, „sã nu credem smomelelor ºiîngrozirilor lui Antihrist ce vrea sã ne piarzã“. Aºa cã nu nealunecãm a cãdea în mrejele lui Mihail vânzãtoriul. Cãci îndestulne-a cãlcat aºezãmintele cele mai sfinte – pentru a cãror pãzire ajurat nelegiuitul în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor, îndestul ºi-aîmplântat mâna în sânge nevinovat, îndestul ne-a adãpat cu lacri-mi. Fãrãdelegile, prada ºi cruzimea ce-a fãptuit sunt mai puþinedecât vânzarea patriei ce o urzeºte, ca sã ne mai sprijineascã! Toþiºtim c-acestea sunt câteva din a lui fapte, dar cine crede cã mai potfi puþini spioni ºi linguºitori ce sã fac uneltele lui! Vie toþi spre noiºi vazã de au ce spiona. Dorinþa noastrã nu înfãþoºeazã decumnevoile obºtii ºi nu-i partidã, de când privim nãzuind spre noi cuîncredere fraþii noºtri nechemaþi. Nu-i partidã, cãci nu lucreazã pefuriº, n-ascunde vrun interes a cuiva în parte; ºi în loc de mãsurilesãlnice, de amãgelile obiºnuite lui Mihail, nu ne întãreºte decâtsinceritatea preavãþului nostru, nu ne sporeºte întrunirea decâtprin sâmþirile ce rãspund de la sine râvnei ce ne însuflã pentru aju-torul patriei. (…) Pre vânzãtor ºi pre uneltele lui, lungã boalã sã-isfâºie, glas sã nu le rãmâie a-ºi tãlmãci durerile. Sã zacã pãrãsiþi ºiiarba sã creascã înaintea pragului lor. Sãminþia lor sã se stingã cafãclia rãsturnatã. Pãmântul sã nu-i primeascã! Iar la dimpotrivã,pãrãsind pe un singur rãu pentru binele, pentru viitorul unei þãriîntregi, vom mesteca împreunã lacrãmi de bucurie. Fericirea ob-ºteascã va fi a noastrã ispravã. Mila cereascã ºi lauda omenirii neva încununa. Mai îndoindu-vã de acum despre cãderea lui Mihail,tãgãduiþi fiinþa unui Dumnezeu drept. Uniþi-vã, dar, cu bãrbãþie, cãciîn Scripturã rosteºte: „Israele, în tine stã puterea“; aºa ºi noi prinunire ºi frãþie ne vom întãri spre mântuirea patriei. Va fi! Va fi!

(Biblioteca Academiei Române, mss foi volante, 1849)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

18

ION GHICA (1816-1897)

DIN VREMEA LUI CARAGEA

O nuntã se isprãvea ºi zece începeau, încât Bucureºtii într-osãrbãtoare o duceau. Doliul se schimbase în veselie! Viaþa aceas-ta îi pria lui Caragea, cãci popor ºi boieri, cufundaþi în zaiafeturi,nu bãgau în seamã jafurile domneºti; º-apoi caftanele dupã carialergau însurãþeii îl ajutau mult la sporirea pungii. Îmbulzeala laranguri era atât de mare, cã se umpluse din scoarþã în scoarþãcondica pitacului domnesc, ºi se spune cã, în ziua fugii lui Cara-gea, postelnicul de-abia a prididit sã citeascã numele celor dinprotipendadã ºi câteva din starea a doua. Chemat de Vodã ca sãplece, el a trântit pitacul jos, strigând cu glas tare: „Iar voi ceilalþi,pitari ºi serdari!“ Caragea se urcase în trãsurã, zicând cã merge sãse plimbe la Bãneasa, dar acolo îl aºteptau trãsurile înhãmate caril-au dus la Braºov, chiar în ziua când sosea la Bucureºti capugiulce venea sã-i taie capul, fiindcã ºezuse pe scaunul domniei ºaseani în loc de trei, precum se legase cãtre sultanul. Venit domn depuþini ani, Caragea cãuta sã adune cât mai curând o avere cu caresã poatã trãi mãreþ în strãinãtate. Prin urmare, el a lãsat un marenume în felul jafurilor. Se zicea în þarã pânã mai deunãzi cã se furãca în vremea lui Caragea. În domnia lui, toate slujbele ºi caftanelese dau pe parale. El a suit birurile într-un mod nemaipomenit, de


19

la 1.500.000 lei (115.385 galbeni) la suma de 3.700.000 lei(248.848 galbeni), afarã de ocne ºi de vãmi, pe cari le vindea cupreþ de zece ori mai mare decât înainte, lãsând pe taxidari sã rupãcât puteau; apoi pecetluituri, mazilii, neamuri ºi câte ºi maicâte!… Când i se pãrea cã punga nu se umplea destul de repede,avea ºi alte coarde la arc. Scotea pe aga în târg cu cântarul ºi cu fa-langa; acesta prindea cu ocaua micã pe vreun brutar, pe vreuncârciumar, pe vreun mãcelar, îi trântea câte o sutã de nuiele latãlpi sau îl þintuia de ureche în mijlocul pieþei. Vodã era sigur cãisnaful avea sã alerge de la unul la altul ca sã facã curamã, iarpedeapsa înceta îndatã ce starostele venea la curte cu un purcoi demahmudele. Un alt ºurup ce gãsise fântânii de aur era poruncastraºnicã din vreme ca toþi negustorii sã se rãfuiascã între dânºii,ca sã nu fie datorii unii altora. Pe atunci se lua zeciuialã de la îm-plinirile de bani. Bieþii oameni, speriaþi de ruina ce ar fi urmatunei asemenea rãfuieli pripite, se adunau, fãceau cislã ºi astfelmai dobândeau o amânare, cãci suma cislei curgea în pungadomneascã. Caragea avea multã imaginaþie în asemenea materie,dar ºi gãsise câþiva oameni zdraveni care îl ajutau la desãvârºireatertipurilor lui. Vorba mergea în þarã cã: „Belu beleºte / Golescugoleºte / Manu jupuieºte!“ Dupã ºase ani de domnie, el a dus cudânsul la Pisa o avere de milioane, cu care a trãit în belºug ºi a aju-tat Eteria ºi revoluþia greceascã. Era violent ºi înfiorãtor! Un poetlinguºitor îi adresã o odã în care îl fãcea sã zicã în limba greceascã:„Am sabie ºi buzdugan, / Te omor ca pe un porc“. Un boier, pecare-l dojenea pentru niºte hoþii, din care nu-i dãduse o parte în-destulãtoare, îi rãspunse: „Fur, furi, furã“, iar Caragea, în loc de a-lpedepsi pentru atâta îndrãznealã, l-a îmbrãcat în caftan de boiercu barbã. Acest domn însã era neîmpãcat cu boierii cari, nevoinda fi instrumentele hrãpirii lui, îi fãceau vreo împotrivire sau chiarvreo simplã observaþie. Astfel, pe banul Constantin Filipescu l-aþinut doi ani la moºie, la Bucov, cu pazã de arnãuþi; pe banul

VVLLAADD HHOOGGEEAA

20

Grigore Ghica l-a þinut doi ani închis în casã, oprit de a vedea faþãde om; pe vornicul Constantin Bãlãceanu, de care se temea fiind-cã acesta avea relaþiuni de familie la Viena, l-a trimis în surghiunla Castoria.

Lui Caragea îi plãceau femeile. Într-aceastã privinþã, purtarealui ºi a fiului sãu, beizadea Costachi, era scandal de toate zilele.Când punea ochiul pe câte o nevastã, trimitea pe bãrbatul ei într-o slujbã depãrtatã, la trebuinþã îl ºi surghiunea, ºi atunci lua cudânsul câþiva arnãuþi ºi se întroducea la femeia pacientului cuvoie, fãrã voie. Beizadea Costachi, tânãr frumos, nu avea altã ocu-paþie decât a câta sã scoatã din fire pe cucoanele cele tinere ºi plã-cute. El se înhãitase cu câþiva feciori de boieri ºi bãteau mahalaleleziua ºi noaptea. Odatã, fiind urmãrit de bãrbatul uneia din con-chistele sale, cu care se primbla în trãsurã, ºi vãzându-se strâm-torat de aproape, scoate pistolul ºi trage sã împuºte pe soþul trã-dat; glonþul însã nimereºte în unul din caii lui, calul cade din hamºi beizadeaua scapã cu chica topor. A doua zi femeia adulterã eraizgonitã de sub streaºina conjugalã ºi lãutarii improvizarã cân-tecul: „C… ai fost, c… sã fii, / La mine sã nu mai vii!“

Bucureºti, noiembrie 1879(Apud Ion Ghica, Scrisori cãtre Vasile Alecsandri, Ed. Gramar, 2001, p. 31-39)


21

C. A. ROSETTI (1813-1881)

A DOUA EPISTOLÃ CÃTRE BARBU DIMITRIE ªTIRBEY

(fragmente)

Domnule,Îmi plac tiranii, reacþionarii, omizile, scorpiile ºi fiarele cele mai

sãlbatice, cãci au misiunea lor, ce trebuie respectatã pânã la oare-care punct; ºi precum am arãtat în altã parte cã furtuna este un rãufolositor în naturã, tot astfel ºi tirania slujeºte progresului în multepuncturi, din care unul este de a îmboldi pe oameni de a se ocupacu mai multã activitate de înaintarea ºi libertatea lor. N-am trebu-inþã a dovedi aici prin câte mijloace ºi puteri împingeþi înainte carulrevoluþiunii, fiindcã cei ce suferã le cunosc ºi le simt pe toate zilele; îþifac cunoscut numai cã vorbesc fãrã cea mai micã urã, ºi deºi vrãjmaºal sistemului ce slujeºti, am respectul cel mai deplin pentru perso-ane, precum a dovedit-o purtarea noastrã ºi a poporului în revoluþiade la ’48. Cei ce te urãsc, domnule, cei ce te prãvãlesc spre prãpastienu sunt revoluþionarii, ci stãpânii dumitale, slugile ºi dumneataînsuþi. Tiranii n-au picat din cer, ci sunt curat fii ai pãmântului, vlãs-tare ale lenei, ale neºtiinþei ºi ale egoismului omenesc, ce nu vor

VVLLAADD HHOOGGEEAA

22

pieri pânã ce nu vom smulge rãdãcina ºi nu vom usca sucul lor dininimile noastre, lucrare foarte grea ºi care ne-ar fi luat mulþi aniîncã, de n-am fi atât de bine ajutaþi de voi. (...) Am zis cã nu ºtiu cinedin noi doi are dreptate ºi cã pentru luminare ar trebui sã ne supu-nem dorinþele. Ce vrei, dar, dumneata? 1. Sã fii Domn. Al 2-lea, sãpoþi face tot ce-þi va trece prin minte, fãrã control – nici chiar al d-luiOteteleºanu, a cãrui dulceaþã este cunoscutã tuturor – ºi fãrã nici opiedicã. Al 3-lea, sã ai bani, vornici ºi celelalte cete de boieri, care sãþi se supuie ºi sã te slujeascã, la orice îi vei pune, ºi un popor care sãmunceascã ºi sã vã dea cu belºugare toate trebuincioasele pentruîmplinirea poftelor voastre. Ce cerem noi? 1. Sã nu mai fie Domn ºiboieri, stãpâni ºi slugi, ci toþi deopotrivã ºi fraþi în societate, precumsuntem în biserici ºi în mormânt. Al 2-lea, fiecare om sã fie liber,onest ºi stimat, având toate trebuincioasele înlesniri ca sã-ºi împli-neascã misiunea ce produce. Al 3-lea, potrivit cu legea, cu dreptateaºi cu dorinþa Marelui Pitar ºi luminatului redactor al Jurnalului Ofi-cial, fiindcã „lumea aceasta cu toate podoabele ºi bunãtãþile iei, afãcut-o Dumnezeu pentru om, iar pãmântul l-au dat fiilor oameni-lor“, cerem ca fiece fiu omenesc, cum am zice, fiece om, fiece munci-tor, sã aibã o parte de pãmânt egalã. Al 4-lea, fiindcã nu mai voimdomni ºi boieri, urmeazã sã nu mai voim jafuri, potvezi ºi biruri. Al5-lea, cerem sã nu mai fie moldoveni, transilvãneni, basarabeni etc.,ci o singurã naþiune a românilor liberi ºi egali, fãrã protectori ºisuzerani, precum ai dori-o ºi d-ta, de nu te-ar împiedica niºte prici-ni binecuvântate. (...) Nu visãm un regat, ci voim o Republicã Ro-mânã ºi o s-o dobândim îndatã ce ne vom uni cu noi înºine ºi cu ce-lelalte popoare revoluþionare, mai ales acum când se va deschidelupta cea mare între tiranie ºi libertate, între privilegiaþi ºi popoare,între întuneric ºi luminã.

Paris, 1 decembrie 1850(Apud Gândirea social-politicã-antimonarhicã ºi republicanã din România, Ed.

ºtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1979, p. 111-112)


23

VASILE ALECSANDRI(1818-1890)

UNOR CRITICI

Voi ce cãtaþi defecte în scrierile meleªi intonaþi fanfare când constataþi în eleGreºeli, imagini slabe, cuvinte ce vã parLipsite de-armonie, erori chiar de tipar,Voi care vã daþi truda de-a ºterge de pe lumeTot lucrul de-o viaþã întreagã º-al meu nume.De atâta râvnã º-atâtea opintiriCa sã aflaþi în mine a voastre însuºiri?

Poetul care cântã Natura-n înflorire,Simþirea omeneascã, a Patriei mãrire, Chiar slab sã-i fie glasul, e demn de-a fi hulit,Când altul vine-n urmã-i cu glas mai nimerit?ªi oare se cuvine, ºi oare-i cu dreptateDe a schimba în crime a sale mici pãcate?…O! critici buni de faºã, poeþi în ºepte luni, Vulturul nu se miºcã de-un þipãt de lãstuni.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

24

Oricare pãsãricã îºi are ciripirea,Ce-n treacãt pe-altã lume încântã auzirea,Nãlþând un imn la ceruri prin alte imnuri miiª-adãugând o notã l-a lumei armoniiAm scris eu multe versuri ºi poate chiar prea multe,Dar n-am cerut la nime cu drag sã le asculteNici mi-a trecut prin minte trufaº ca sã pãºescÎn fruntea tuturora ce-ntr-una viermuiesc.

E unul care cântã mai dulce decât mine?Cu-atât mai bine þãrii, ºi lui cu-atât mai bine.Apuce înainte º-ajungã cât de sus.La rãsãritu-i falnic se-nchinã-al meu apus.Iar voi, care asupra-mi sãgeþi tocite trageþi,Cântaþi, dacã se poate, fiþi buni ºi nu mai rageþi!

Mirceºti, 1888(Manuscris 820, f. 53-54)


25

NICOLAE FILIMON(1819-1865)

CIOCOII VECHI ªI NOIsau

CE NAªTE DIN PISICÃ, ªOARICI MÃNÂNCÃ(fragment)

Prolog

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voieºte a se orga-niza, decît a da frânele guvernului în mâinile parveniþilor, meniþidin concepþie a fi slugi ºi educaþi într-un mod cum sã poatã scoatelapte din piatrã cu orice preþ!... Platon a zis, cu douã mii de aniînainte de a lua noi pana în mânã ca sã descriem pe ciocoi, cã unom, ca sã poatã deveni cetãþean onest, mai întâi de toate cautã sãfie nãscut bine, crescut în frica lui Dumnezeu, ºi prin copilãriepânã la maturitate sã trãiascã înconjurat de oameni virtuoºi ºidrepþi. Ciocoiul este totdauna ºi în orice þarã un om venal, ipocrit,laº, orgolios, lacom, brutal pânã la barbarie ºi dotat de o ambiþienemãrginitã, care eclatã ca o bombã pe datã ce ºi-a ajuns þinta

VVLLAADD HHOOGGEEAA

26

aspiraþiunilor sale. Pepiniera în care cresc aceºti inemici ai onoa-rei ºi ai tuturor virtuþilor cetãþeneºti este mai totdauna casa boga-tului ºi mai cu seamã a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umi-lit, ºi cere a servi pe boierul pentru o bucatã de pâne, o camerã dedormit ºi un veºtmânt ca sã se apere de asprimea frigului. În aniidintâi, aceste vulpi cu douã picioare, care întrec în ipocrizie ºi vic-leºug pe cele cu patru picioare din fabulile lui Esop ºi La Fontaine,petrec împreunã cu servitorii cei îmbãtrâniþi în pãcate de tot felul,îi studiazã cu cea mai mare atenþiune, încât, la etatea de douãzecide ani, ei ºtiu foarte bine cum se furã cloºca dupe ouã fãrã sã câ-râie; cu alte cuvinte, ºtiu cât sã fure de la aprovizionarea din toatezilele, cât de la aprovizionãrile cele mari, cît de la arendarea mo-ºiilor ºi alte mai multe tranzacþiuni ale casei boiereºti în care seaflu servind. ºtim cu toþii cã între slugile de la casele bogaþilor, caîn toate meseriile sociale, existã o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar,îºi începe uneori cariera de la postul de rândaº, iar alteori de lalacheu ce se pune în coada trãsurei boierului; devine cu încetul so-fragiu, apoi vãtaf de curte, iar mai pe urmã se face ºi el boier; ºi cutoate cã unii-alþii îi zic în deriziune boier fãcut, copiii lui însã devinboieri ºi fii de boieri. În timpul pe cînd ciocoiul îmblã dupã trã-sura boierului, el aflã toate slãbiciunile stãpânului sãu ºi-l ajutã cîtpoate ca sã ºi le împlineascã în paguba lui ºi în folosul sãu. Se în-tâmplã, însã, de multe ori ca stãpânul ciocoiului sã aibã ºi virtuþi,dar aceste lucruri pãtrate nu pot sã intre în capul ºi-n inima ceatriunghiularã ºi îngustã a ciocoiului plecat pe drumul de a deveniom mare cu orice preþ. Ca sofragiu se obicinuieºte atât de mult cumâncãrile delicate, încât nu mai poate sã trãiascã fãrã fripturã defazan, brânzã de Parma, salami de Verona, icre moi, conserve deFrancia ºi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfeldar, când ciocoiul ajunge la gradul de vãtaf, este corupt moraliceº-te ºi fiziceºte pânã la mãduva oaselor. Înãlþat la acest din urmã ºimai suprem grad al slugãriei, ciocoiul devine prevãzãtor ca un


27

prezident de cabinet... din Europa. Ideea de-l preocupã ziua ºinoaptea este de a afla metodul prin care sã-ºi facã stare. Diferiteplanuri i se prezintã în imaginaþiune, unul mai întunecos decîtcellalt; le studiazã pe toate ºi, gãsindu-le realizabile, le pune înlucrare fãrã mustrare de conºtiinþã. S-a zis de mai mulþi filozofi ºicãrturari cã conºtiinþa este cel mai aspru jude al criminalului. O fi,nu tãgãduiesc, dar vãtaful de curte cunoaºte secretul de a face dinacest aspru judecãtor un consilier întocmai dupã cum îi trebuieºtelui. El zice în sine: „Tot omul este creat de Dumnezeu cu dreptulde a se hrãni pe pãmânt; de ce dar unii oameni au mai mult decâtle trebuie, când alþii nu au nici chiar mijloacele necesarii spre a sesusþine? De ce unii sunt puternici ºi alþii nebãgaþi în seamã? De ceunii stãpânesc pãmânturi întinse, iar alþii nu au nici chiar pãmân-tul necesar spre a se înmormânta? Aceasta este o stare de lucrurianormale – zice înþeleptul vãtaf de curte – ºi catã sã o combat dintoate puterile“, adaogã el. Nu trece mult ºi ingeniosul vãtaf decurte se pune cu ardoare a nivela starea societãþii... Îºi cumpãrãmoºioare, vitiºoare ºi alte diminutive de acestea care fac viaþa les-ne ºi plinã de plãceri. Dupã ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul bo-ier, care nu l-a lãsat sã piarã de foame pe drumuri ºi dupã ce ºi-aluat rangul de pitar, la care nu este vãtaf de curte care sã nu aspi-re, omul nostru cautã un pretext ºi pãrãseºte casa stãpînului sãutocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie de dânsul.

Este cunoscut cã omul îmbogãþit prin furtiºag nu se saturãniciodatã de avere, oricât de bogat ar deveni, ci, din contrã, cautãnouã mijloace de a-ºi mãri bogãþiile. Cãsãtoria, dar, devine pen-tru dânsul o nouã minã de exploatat. Se propune ca ginere pe latoate fetele bogate; trãmite samsari de cãsãtorie în toatã þara ºi nuse însoarã decât numai atunci când gãseºte o zestre dupe placullui, fãrã sã se turbure cât de puþin dacã femeia cu care-ºi leagãsoarta este junã, frumoasã ºi crescutã bine, sau slutã ºi depravatã.Omul ce se însoarã numai pentru ca sã-ºi mãreascã starea nicio-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

28

datã nu ia soþie bunã. Ciocoiul o ºtie ºi aceasta, dar îi pasã foartepuþin, cãci el nu are altã þintã decât realizarea planurilor sale celeambiþioase. N-apucã sã treacã luna de miere ºi casa ciocoiului de-vine o cafenea în care se adunã toatã lepra societãþii. Soþia lui de-vine o Messalinã; copiii se nasc Dumnezeu mai ºtie cum, cresc îm-preunã cu slugile ºi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt alcorupþiei, îi trimite în Francia ca sã înveþe carte. Nenorociþii copii,lipsiþi de educaþiunea moralã ºi neîntãriþi prin virtuþi ºi exemplede onoare învãþate din casa pãrinþilor, cum ajung la porþile Pari-sului, cad în mânile femeilor ºi junilor celor stricaþi, cari îi depra-veazã ºi mai rãu; iar când se întorc în patrie, în loc sã aducã cudânºii luminile Europei civilizate, nu aduc decît viciul ºi depra-varea sau, dacã vreunul dintr-înºii reuºaºte a învãþa câte ceva,aceastã culturã intelectualã, nefiind susþinutã de o educaþie mora-lã, produce mai mult sãu decît bine nenorocitei þãri ce hrãneºte însânu-i asemenea vipere. Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om destat, se deosebeºte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cuseamã prin purtarea sa. El nu se pronunþã definitiv pentru nici odoctrinã politicã, nu se face adept credincios al nici unui partit, nudoarã cã are spiritul drept ºi nepãrtinitor, ci ca sã poatã exploatadeodatã toate doctrinele ºi partitele în folosul sãu. Amorul de pa-trie, libertatea, egalitatea ºi devotamentul sunt vorbele sacramen-tale ale ciocoiului, pe care le rosteºte prin adunãri publice ºi pri-vate; dar aceste virtuþi cetãþeneºti, de care face atâta pompã, nusunt decât treptele scãrii pe care voieºte a se sui la putere ºi une-ori, când ele nu-i servã de ajuns, el aleargã la strãini ºi primeºtede la dânºii posturi în þara sa. Ajuns la gradul de mãrire pentrucare a comis toate umilinþile ºi a declamat, fãrã de a le simþi, toatevirtuþile din lume, ciocoiul îºi ridicã masca ipocriziei de la ochi ºise aratã lumei în mizerabila ºi uricioasa nuditate a sufletului sãucelui mic. Inima lui, aspritã de suferinþele, umilirile ºi înjosirileprin care a trecut, devine incapabilã de orice simþãmânt frumos ºi


29

uman. Libertatea presei îl supãrã, cãci descoperã inichitãþile vie-þei sale ºi nu-l lasã sã despoaie de averi de stat ºi pe particolari; fun-cþiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitateºi, ca sã se poatã folosi mai bine de orânduirile de servicie, îºi re-cruteazã un ciocoi tot de calibrul sãu ºi speculeazã printr-însul pâ-nea nenorociþilor funcþionari. Iatã tipul ciocoiului din toate þãrileºi mai cu seamã din þara noastrã, unde lumina adevãratei civiliza-þiuni n-a rãsipit încã norii cei grei ai ignoranþei ºi ai depravaþiunei.Iatã tipul ce ne propunem a urmãri în deosebitele faze prin careel a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu ºi cu cãlãmãrila brâu al timpilor fanariotici, pânã la ciocoiul cu frac ºi cu mãnuºialbe din zilele noastre.

(Revista românã, anul II, 1862, p. 595-612)

B. P. HASDEU (1838-1907)

COMPLOTUL BUBEI

IEra-ntr-o bãtrânã pãdure,Din care vrãjmaºa secure

Nu smulse o creangã de brad:

VVLLAADD HHOOGGEEAA

30

Pe-o stâncã de fulger crãpatã,Pe-o râpã de ºerpi îmbãlatã,Pe-o beznã cu fundul în iad.

În cuibul acei vãgãune -Precum într-o cronicã spuneDin secolul patrusprezeci -

A fost o petrecere mare:Leproºii din mii de hotareVenirã pe mii de poteci.Vedeai o icoanã grozavã!

Tot bube, pocnind de otravã,Pe braþe, pe coapse, pe frunþi!Otrepuri, de mult închegate,

Lipite pe rãni destupate,Ca niºte oribile punþi!

Obrajii lor — cronica spune -Pãreau ca un foc de tãciuneCu spuzã-nvelit împrejur,

Când negrul cu roºul se-alungã,Trecând pe de lãturi în dungã,

Alb, vânãt, ºi galben, ºi sur!S-aºazã pe gânduri în iarbã,ªi buba pe bubã se-ntreabã:Cum merge ºi ce-i de fãcut

În lume sã nu mai domneascãTãria ºi fala trupeascã,

Frumosul cãlcând pe cel slut?Se scoalã atunci din grãmadãO fiarã, un monstru, o pradã

A unui sarcasm infernal:Atât de urât cã, vãzându-l,

N-ai pune pe oameni de-a rândul


31

Cu cel mai hidos animal!Se umflã a scoate cuvântul,ªi parcã vuieºte mormântul,Rãsunã un glas din plãmâni,

Pe care ca toþi sã-l auzã,Îl trage prin nãri ºi prin buzã,Sudoarea curgând peste rãni!

„De prin puþuri ºi izvoareToatã lumea bea -

Aºa el zicea -Fraþilor, precepeþi oare

Cugetarea mea?Apa-i pentru noi scãpare,

Iute la fântâni,Din glezne ºi mâini

Daþi-le cu mic ºi marePuroaie din rãni!Toate þãrile sã fieDe sus pânã jos

ªi pânã la osUn popor de carne vie:

Lepros ºi lepros!Ha, ha, ha! Sã vezi atunce

O viþã º-un soiÎntocmai ca voi:

Unde-i sântul ca s-arunceCu piatra în noi?..“

IITrecu de-abia o lunã,

Buboºii împreunãAcum din nou se-adunã

VVLLAADD HHOOGGEEAA

32

În codrul cel spurcat;Dar nu mai este jale,Ci râsuri triumfale,

Sunând în deal ºi-n vale,Ca dracii în sabat!

Aduce fiecareCu sine pe spinare

Bucata-i de mâncareLa prânzul canibal:Nemãcinate grâne

Servind în loc de pâine,Cu vreun ciolan de câine

Sau un picior de cal!Apoi voioasa ceatã,

De stârvuri sãturatã,Încinge desfrânatãUn danþ neruºinat:

Satan rânjind se puneCu pompã sã-ncunune

Cumplita urâciuneCu groaznicul pãcat!...

Strigaþi de bucurie,Sãltaþi de veselie,

Cãci lepra cu urgieSe miºcã pas la pas:

Prin târguri ºi prin sate,Cu ape-nveninate,Ea þãrile rãzbate,

Puþin i-a mai rãmas!Priviþi-o cum pãtrunde

În turnurile undeDe-abia se mai ascunde


33

Seniorul tremurând;Bordeiul ºi palatul,Sãracul ºi bogatul,Opinca ºi-mpãratulO vor simþi pe rând!

Atunci din voi oricareVa fi uºor în stare

ªi el s-ajungã mare,Cãci lepra-i chiar pe tron!

ªi iacã din nimicãBubosul se ridicã

Marcheze ori vlãdicã,Sau cel puþin baron!ªi nu viseazã nimeC-o nouã nobilimeSe urcã la nãlþime

Pe feudalul car!O bubã moºtenitã,De secoli învechitã,E cea mai strãlucitã:

Lepros ereditar!În urmã, se-nþelege,Veþi nãscoci o lege,

Cã nimeni nu se-alegeDe nu va fi bubos:

Cãci este cu dreptateCa prin majoritate

Rotund sã meargã toateSub cerul luminos!

O goanã-nvierºunatãSe va porni pe datãÎn lumea cea curatã

VVLLAADD HHOOGGEEAA

34

Pe bietul nesupus,Ce nu vrea sã-nþeleagã

Cã trebuie o plagãSã fie þara-ntreagã

Când buba ºade sus!Printr-un decret se schimbã

Orice idee strâmbã,Scoþându-se din limbã

Cã lepra e un rãu;ªi dupã chip ºi seamã,Pe pânzã ºi pe-aramã,Veþi face fãrã teamã

Bubos pe Dumnezeu!..

IIIPoporul înconjoarã pãdurea fãrã veste

ªi-i pune foc:Leproºii pân’ la unul, bãrbaþi, copii, neveste,

Au ars pe loc.Memoria lor însã pe-o lespede funebrã

De-atunci s-a scris,Pe care se citeºte: „Creºtini, fugiþi de leprã

Ca de-un abis!“De câtva timp încoace, furtuna, pe morminte

Cutreierând,Se zbuciumã a ºterge bãtrânele cuvinte,

Strãbunul gând.De lene uitã lumea ispitele-i antice.

ªi iar la sfatSe grãmãdesc buboºii, visând sã se ridice -

Pân’ la palat!...


35

MIHAI EMINESCU (1850-1889)

DOINA

De la Nistru pân’ la TisaTot românul plânsu-mi-s-a,

Cã nu mai poate strãbateDe-atâta strãinãtate.

Din Hotin ºi pân’ la mareVin muscalii de-a cãlare,

De la mare la HotinMereu calea ne-o aþin;

Din Boian la Vatra-DorniiAu umplut omida cornii,

ªi strãinul te tot paºteDe nu te mai poþi cunoaºte.

Sus la munte, jos pe valeªi-au fãcut duºmanii cale,Din Sãtmar pân’ în Sãcele

Numai vaduri ca acele.Vai de biet român sãracul!

Îndãrãt tot dã ca racul,

VVLLAADD HHOOGGEEAA

36

Nici îi merge, nici se-ndeamnã,Nici îi este toamna toamnã,

Nici e varã vara lui,ªi-i strãin în þara lui.

De la Turnu-n DorohoiCurg duºmanii în puhoi

ªi s-aºeazã pe la noi;ªi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier,Zboarã pãsãrile toateDe neagra strãinãtate;Numai umbra spinului

La uºa creºtinului.Îºi dezbracã þara sânul,

Codrul – frate cu românul -De secure se tot pleacãªi izvoarele îi seacã -Sãrac în þarã sãracã!

Cine-au îndrãgit strãinii,Mâncã-i-ar inima câinii,Mânca-i-ar casa pustia,ªi neamul nemernicia!

ªtefane, Mãria ta,Tu la Putna nu mai sta,

Las’ arhimandrituluiToatã grija schitului,

Lasã grija sfinþilorÎn sama pãrinþilor,

Clopotele sã le tragãZiua-ntreagã, noaptea-ntreagã,

Doar s-a-ndura Dumnezeu,Ca sã-þi mântui neamul tãu!


37

Tu te-nalþã din mormânt,Sã te-aud din corn sunând

ªi Moldova adunând.De-i suna din corn o datã,Ai s-aduni Moldova toatã,

De-i suna de douã ori,Îþi vin codri-n ajutor,De-i suna a treia oarã

Toþi duºmanii or sã piarãDin hotarã în hotarã -

Îndrãgi-i-ar ciorileªi spânzurãtorile!

(Apud Mihai Eminescu, De la Nistru pân’ la Tisa, Ed. Duminica, 1991, p. 9-10)

ION LUCA CARAGIALE(1852-1912)

O LICHEA

Leki, sau lichea, însemneazã pe turceºte patã; cu deosebire, patãde care nu te poþi scãpa, patã neºtearsã. În limba româneascã, cu-vântul a trecut în accepþie figuratã: lichea va sã zicã o secãturã care,dacã þi-a cãzut în spinare, se þine de tine mai rãu ca scaiul, ºi de care

VVLLAADD HHOOGGEEAA

38

nu te mai poþi scãpa decât prin mijloace violente. Sã-i dau cu picio-rul de sute de ori, sã-l batjocoreºti, sã-l scuipi, ºi încã n-ai sã scapide gudurãturile lui greþoase, pânã nu te-i hotãrî sã-i dai brânciîntr-un canal, ca sã te cotoroseºti de el. Sã mã fereascã Dumnezeu aîntrebuinþa cuvântul acesta în accepþia alteratã, pe care o are înlimba noastrã; îl voi întrebuinþa numai ºi numai în dreptul propriu,pe care-l are în limba originarã. Care va sã zicã, sã nu se mai încapãvorbã: lichea însemneazã patã, peste putinþã de scos. În acest senspropriu zic dar: teribilã lichea e d. Sturdza!… În toamna anului1895, dupã ce se lipise de tricolorul român ce fâlfâia în capul haida-macilor, pe stradã, în chestia naþionalã; dupã ce mânjise chiar sim-bolul adâncii dureri ºi al înaltului respect ce trebuie sã ni-l inspiremoartea, lipindu-se pe steagurile negre de la Clubul colectiviºtilor,când cu sfârºitul nenorocitului sbir electoral Meschiu – deodatã, li-cheaua apare pe pagina întâia a Monitorului, ca prezident al Consi-liului. Sã nu uit a spune cã licheaua, cu o zi înainte, dupã ce depunela Palat jurãmântul, zice Suveranului: „Sire, plec de aici tocmai laMitropolie. Nu vreau sã pun mâna pe afacerea publicã pânã sã nucer iertare Mitropolitului Ghenadie cã l-am mânjit odinioarã. Mãduc sã-l rog sã-mi dea binecuvântarea lui archipãstoreascã spre amã insufla de la Duhul Sfânt, ca sã pot duce cu tãrie înalta sarcinãce Maiestatea Voastrã mi-a încredinþat!…“ S-a pus în birjã ºi a mersîn goana cailor la Mitropolie… Acolo a suit scãrile în genunchi, ºi în-cet-încet, strâmbându-se ºi miorlãindu-se, a apucat pe bietul Ghe-nadie, care se retrãgea de fricã ºi de scârbã de-a-ndãratele, ºi i-a sã-rutat pulpana anteriului. S-a lipit licheaua de anteriu aºa de bine cãn-a mai putut s-o spele nici afurisenia, pânã când n-a venit LascãrCatargiu ºi i-a zis lui Ghenadie: „Înalt prea sfinte pãrinte, ascultã-mã pe mine: ce mai încoace ºi încolo? De licheaua asta nu te maispeli, fãrã sã faci o mare jertfã… Ia anteriul de Mitropolit ºi aruncã-ldeparte cu lichea cu tot!“ ºi numai aºa s-a putut scãpa Ghenadie delichea, aruncând-o în obrazul Colectivitãþii. Dar, cât e Colectivitatea


39

de neobicinuitã cu lucru curat, a avut ºi ea un moment de desgust:a luat ºi ea mantaua cu licheaua ºi a aruncat-o la negre, în coºul curufele murdare; ºi, fiindcã rufele murdare trebuiesc spãlate în fami-lie, cu mai multã sau mai puþinã discreþie, a fost chemat din fami-lia colectivistã d. Aurelian, marele cultivator de spanac, sãmânþã dela ‘48, ºi însãrcinat sã spele murdãria. Celebrul agronom a frecat-obãbeºte cu rãdãcina de ciulin multã vreme, a frecat-o ºi iar a frecat-ofãrã succes, pânã când a dat în genunchi de obosealã. L-a biruit li-cheaua! În faþa colectivitãþii, umilitã de aceastã neizbândã, ºi înochii þãrii întregi, minunatã de nedibãcia bãtrânei spãlãtorese, li-cheaua a reapãrut la tribuna prezidenþiei Senatului. Aceastã apari-þie necuratã a demoralizat atât pe biata babã, ale cãrei puteri eraucovârºite, încât a trebuit, cu lacrimile în ochi, sã-ºi depuie mandatulºi sã prezinte demisia Cabinetului. Atunci, licheaua s-a gândit sã searunce iar sus de tot, ºi dupã multe lipituri, a apãrut în fine pe frun-tea – destul de nespãlatã ºi fãrã asta – a Colectivitãþii. ªi Regele, fiin-dcã era grãbit sã plece pentru o curã de odihnã, s-a mãrginit sã deadin umeri, zicând: „Fie!“ Dar licheaua, nemulþumitã cu atât, a înce-put sã se miorlãiascã: „Sire, ia-mã ºi pe mine pe pulpana MaiestãþiiTale în strãinãtate; mãcar pânã la Viena…“ Regele a rãspuns: „Asta,nu! Asta nu trebuie. Mantaua ºi licheaua sã rãmâie acasã. Vreau sãcãlãtoresc ºi sã mã odihnesc fãrã jenã; mã voi gândi la întoarcere cee de fãcut“… Ce e de fãcut? Nu e de fãcut nimica altceva când þi selipeºte licheaua de pulpanã, decât sã iei foarfecele, sã tai bucãþicamânjitã ºi sã o arunci în foc: nu s-a nãscocit pânã acum sãpunulcare sã poatã curãþi pe cineva de aºa lichea… Rãmâne bine înþeles –o spui încã o datã – cã întrebuinþez cuvântul de lichea în sensul pro-priu pe care-l are pe turceºte. Nicidecum nu mi-ar trece prin cap sã-lîntrebuinþez în concepþia figuratã din româneºte. Cum aº îndrãznieu sã spun cã d. Sturdza e o fiinþã de care nu te mai poþi scutura,dacã þi-a cãzut în spinare, o secãturã care se þine de oameni mai rãuca scaiul, ºi de care nu se mai poate scãpa lumea decât prin mijloace

VVLLAADD HHOOGGEEAA

40

violente? Cum aº îndrãzni sã zic cã, pânã nu te-i hotãrî sã-i dai brânci într-un canal, n-ai sã te poþi cotorosi de el? Aº putea euîndrãzni sã zic aºa ceva? Mâine, poimâine oi mai prezenta o carte lavreun premiu academic pentru produceri literare: licheaua ar ficapabilã sã se aºeze pe cartea mea ºi sã latre cã premiul literar secuvine mai potrivit unui manual de geologie franþuzesc de la ’48,tradus în româneºte de d. G. ªtefãnescu, cum poate dumnealui tra-duce. Aº fi nebun sã-i zic lui d. Sturdza lichea la figurat. La propriu,însã, i-o zic fãrã teamã: îl ºtiu cã e om fãrã pasiuni ºi mare iubitor deadevãr; o dovadã strãlucitã despre aceasta e cã, atunci când trece,prin temperament, marginile permise, o drege, numaidecât prinjudecatã, cerând scuze. Teribilã lichea!…

(Epoca, 13 aprilie 1897)

ALEXANDRU VLAHUÞÃ(1858-1919)

AURI SACRA FAMES(Blestemata foame de aur)

Pretutindeni eterna lege a selecþiei. În firea unui om s-alege o pa-timã care covârºeºte ºi întunecã pe celelalte, o patimã care robeºte


41

ºi umple toatã viaþa acestui om. Omul acesta nu respirã, nu cugetã,nu simte, nu se bucurã, nu se mâhneºte decât prin aceastã patimã.Pentru beþiv, toate se reduc la un vin bun; pentru cartofor, la o venãextraordinarã. Când omul e slujit de un noroc statornic în desfãºu-rarea patimei, devine erou. Legenda, istoria, faima îl vor pomeni de-a pururi. Peste douã sute de ani, bãtrânii vor povesti copiilor în stilulbasmelor multe din lucrurile pe care noi le vedem aievea: „…A fostodatã un rege cumplit ºi lacom, care s-a lãsat ca o foamete straºnicãasupra unui popor nenorocit, blajin, darnic ºi îndurãtor din cale-afarã. ºi era foarte iubitor de aur regele acela ºi se-mpânzise pomi-na-n lume despre grozava lui zgârcenie. ªi nu mai avea saþ debogãþie ºi nici o milã n-avea de supuºii lui. Cã munceau oameni dinzori pânã în puterea nopþii ºi banii tuturor curgea gârlã în haznaleledomneºti ºi ca într-o groapã fãrã fund se istoveau averile fãrã s-opoatã umple. ºi nu era chip sã se apropie sãrac de pragul palatuluilui ori sã se bucure flãmând din rãmãºiþele mesei lui. Cã de eraananghie în þarã ºi de se vãicãrea norodul sub povara birurilor greleºi de strigau asupriþii împotriva lacomilor asupritori, el îºi astupaurechile ºi închidea ochii la toate. În jurul tronului lui veneauvechilii linguºitori ºi-i spuneau ce pãduri mai sunt în picioare ºi cebiruri au mai rãmas neprefãcute în aur în cuprinsul þãrii. ºi se tãiaucodrii ºi se cotropeau moºiile ºi se pustiau satele ºi curþile boiereºtiºi toatã gospodãria þãrii se dãrãpãna sub biciul nesaþului acelui regestraºnic ºi a ne-înduraþilor lui samsari. Geld (aur – n.n.), Geld ºi iarGeld – atâta ºtia el. În bani se încheiau toate gândurile, toatãsimþirea ºi toate pornirile vieþii lui. Pentru celelalte lucruri, nerviilui, inima ºi creierul lui erau de piatrã. Dacã s-ar fi aflat vreodatãsingur în faþa unui bandit ce i-ar fi strigat cu pistolul întins: «Pungasau viaþa?», ar fi stat mult pe gânduri nehotãrât, neºtiind de ce sedespartã. ªi nu numai cã n-a miluit în viaþa lui pe nimeni, dar le luaparaua de nafurã a vãduvii ºi bucãþica de pâine din gura orfanuluiºi fãrã nici o mustrare privea la suferinþele ºi obida supuºilor sãi. ºi

VVLLAADD HHOOGGEEAA

42

toþi sãrãceau, numai el se îmbogãþea. ºi de ce se îmbogãþea, tot mailacom era ºi mai ahtiat de bani era. Ajunsese þara la sapã de lemn.Se vindeau braþele muncitorilor ºi cinstea familiilor se topea, îm-brãcãmintea icoanelor ºi toate podoabele bisericeºti se prefãceau înbani, doar se va potoli foamea de aur a acestui rege hãmesit. Depar-te, departe, dincolo de hotarele domniei lui, în mijlocul unui codruînalt ºi des ca peria, era tãinuit un castel vechi de piatrã. Subtemelia acestui castel se afla o hrubã uriaºã, la o adâncime mare, înumedul întunecat al pãmântului. E noapte. O liniºte îngrozitoareîneacã ºi codru ºi castel. Singur regele, înfãºurat într-o mantie nea-grã, c-o lampã în mânã, pe o scarã tãinuitã, scoboarã trepte multeîn adâncimile pãmântului. Foºnesc faldurile mãntãlii în muþeniabolþilor triste ºi umbra lui înaltã tremurã, joacã înfiorãtor, fantastic,lunecând pe ziduri. Se opresc. Scoate o cheie. O mare uºã de fier seînvârteºte din þâþâni c-un scârþâit metalic. În fund, pe lespezi demarmurã, ca un munte se ridicã colosala movilã a bãnetului de aur.Ochii lui scânteie de focul unei beþii pãtimaºe ºi infernale... Atârnãlampa de zid. Un tremur îl cuprinde din tãlpi pân’ în creºtet. Faþa ise aprinde ca de dogoarea unei grãmezi de jeratec. Se-neacã deatâta voluptate. Mai priveºte o datã fioros în juru-i, apoi-ºi leapãdãmantaua, rãsuflã din adânc ºi se aruncã cu faþa în jos, ca pe-o claiede fân, pe zornãitoarea grãmadã de aur. Pãtimaº, ameþit, nebun defericire, se vârã în bãnetul rãcoros ºi luciu, îºi îngroapã braþele goalepânã-n subþiori, apoi picioarele pân’ în ºolduri pânã-n gât, pân-lagurã…, mai scurmã dedesubt cu mâinile, cu vârful picioarelor. Se-neacã ºi dispare cu desãvârºire în colosul comorii lui… Au trecutmulte zile, au trecut ani la mijloc ºi l-au cãutat în toate pãrþile ºinimic nu s-a putut afla de urmele acestui rege. Târziu de tot s-adescoperit acea bogãþie ascunsã ºi s-a aflat leºul regelui îngropatacolo, vânãt, spãimântãtor, cu ochii holbaþi, cu gura cãscatã ºi plinãde napoleoni, cu pumnii strânºi… Anevoie i-au putut descleºtadegetele înþepenite în ultima strângere a acelui metal fermecãtor, a


43

cãrui patimã îl supune cu atâta strãºnicie“. ºi multe sute de ani copi-ii se vor ruga de pãrinþii lor sã le spuie basmul cu regele avar.

(Lupta, anul IV, nr. 197, 6 martie 1887)

GEORGE COªBUC (1866-1918)

NOI VREM PÃMÂNT!

Flãmând ºi gol, fãr-adãpost,Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,ªi m-ai scuipat ºi m-ai bãtut

ªi câine eu þi-am fost!Ciocoi pribeag, adus de vânt,

De ai cu iadul legãmântSã-þi fim toþi câini, loveºte-n noi!

Rãbdãm poveri, rãbdãm nevoiªi ham de cai, ºi jug de boi,

Dar vrem pãmânt!

O coajã de mãlai de ieriDe-o vezi la noi, tu ne-o apuci.

Bãieþii tu-n rãzboi ni-i duci,

VVLLAADD HHOOGGEEAA

44

Pe fete ni le ceri.Înjuri ce-avem noi drag ºi sfânt:Nici milã n-ai, nici crezãmânt!

Flãmânzi copiii-n drum ne morªi ne sfârºim de mila lor -Dar toate le-am trãi uºor

De-ar fi pãmânt!

De-avem un cimitir în satNi-l faceþi lan, noi, boi în jug.

ªi-n urma lacomului plugIes oase ºi-i pãcat!

Sunt oase dintr-al nostru os:Dar ce vã pasã! Voi ne-aþi scosDin case goi, în ger ºi-n vânt,

Ne-aþi scos ºi morþii din mormânt;O, pentru morþi ºi-al lor prinos

Noi vrem pãmânt!

ªi-am vrea ºi noi, ºi noi sã ºtimCã ne-or sta oasele-ntr-un loc,Cã nu-ºi vor bate-ai voºtri joc

De noi, dacã murim.Orfani ºi cei ce dragi ne sunt

De-ar vrea sã plângã pe-un mormânt,Ei n-or ºti-n care ºanþ zãcem,

Cãci nici pentr-un mormânt n-avemPãmânt – ºi noi creºtini suntem!

ªi vrem pãmânt!

N-avem nici vreme de-nchinat.Cãci vremea ni-e în mâni la voi;


45

Avem un suflet încã-n noiªi parcã l-aþi uitat!

Aþi pus cu toþii jurãmântSã n-avem drepturi ºi cuvânt;Bãtãi ºi chinuri, când þipãm,

Obezi ºi lanþ când ne miºcãm,ªi plumb când istoviþi strigãm

Cã vrem pãmânt!

Voi ce-aveþi îngropat aici?Voi grâu? Dar noi strãmoºi ºi taþi

Noi mame ºi surori ºi fraþi!În lãturi, venetici!

Pãmântul nostru-i scump ºi sfânt,Cã el ni-e leagãn ºi mormânt;

Cu sânge cald l-am apãrat,ªi câte ape l-au udat

Sunt numai lacrimi ce-am vãrsat -Noi vrem pãmânt!

N-avem puteri ºi chip de-acumSã mai trãim cerºind mereu,

Cã prea ne schingiuiesc cum vreuStãpâni luaþi din drum!

Sã nu dea Dumnezeu cel sfânt,Sã vrem noi sânge, nu pãmânt!Când nu vom mai putea rãbda,

Când foamea ne va rãscula,Hristoºi sã fiþi, nu veþi scãpa

Nici în mormânt!

(Apud George Coºbuc, Versuri, Ed. Facla, 1986, p. 118-120)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

46

NICOLAE IORGA (1871-1940)

DUMNEZEU SÃ-I IERTE

Dumnezeu sã-i ierte pe cei patru þãrani români împuºcaþi înoraºul românesc Botoºani de oastea românã în ziua de 5 martie1907… Sã nu ierte Dumnezeu pe strãinul fãrã inimã, care a storsvlaga o sutã de ani ºi astãzi vrea ºi sângele, pe stricãtorii pãmân-tului, pe risipitorii gospodãriilor, pe ticãloºitorii oamenilor, pepângãritorii femeilor; sã nu ierte Dumnezeu pe ciocoimea obraz-nicã ºi proastã, care n-a ºtiut ºi nu ºtie a-ºi înþelege, iubi, apãra ºinici mãcar cruþa pe cei de o lege ºi de un neam cu dânºii, pe hâziipoliticieni mâncaþi de pofte ºi nevolnici, sã nu ierte Dumnezeu pecârmuitorii neghiobi sau vânduþi înaintea cãrora, cufundaþi înorgii budgetare, fumegã acest sânge nevinovat. În vecii vecilor, câtva mai dãinui suflarea româneascã pe acest pãmânt, sã nu ierteDumnezeu pe netrebnicii ºi pe fãcãtorii de rele.

(Neamul românesc, 8 martie 1907)


47

RADU D. ROSETTI(1874-1964)

UN MECENA ESCROC

Aº fi pregetat sã botez rândurile acestea „Un Mecena escroc“,dacã, citind zilele trecute biografia lui Gaius Cilnius Maecenas dinArezzo, consilierul lui Octavian Augustus, mort în anul al VIII-leaînainte de Hristos, faimosul protector al poeþilor ºi al artiºtilor, cã-ruia Horaþiu i-a dedicat „Odele“ ºi Virgil – „Georgicele“, rafinatulcare da în palatul sãu de basm din Tibur ospeþe cu convivi pe alese,oferindu-le daruri la toþi – aº fi ezitat, zic, dacã nu m-aº fi convinscã timpul cel mai reprezentativ al îndrumãtorului generoa a fost, ºiel, în vremea lui… puþin cam escroc. Între altele, înaltul funcþionarcare a imortalizat secolul lui Augustus, atât de lãudat de Seneca, eraun bãtrân libidinos, însurat de vreo zece ori, un epicurian care beapânã cãdea sub masã ºi un cinic care, pentru a strânge averi imensecu mijloace nepermise, se certa adesea cu morala. Ceea ce nu l-aîmpiedicat, pentru meritele lui, sã fie lãudat peste veacuri. De la ela luat pildã, pesemne, ca sã nu schimbe tradiþia, Alexandru Bog-dan-Piteºti, fãrã nici o discuþie singurul Mecena al nostru, în ade-vãratul înþeles al cuvântului: ajutor al poeþilor, sculptorilor ºi muzi-cienilor, ºi cu vorba, ºi cu punga – nu în calitate oficialã, ca de pildã

VVLLAADD HHOOGGEEAA

48

Spiru Haret, Take Ionescu – aºa cã amintirea lui, care nu dãinuieº-te decât prin vorbele de duh ce i se atribuie, meritã sã dureze ºi pen-tru alte cauze. Copilul lui Costache Bogdan, refugiat aromân dinIanina, era dinspre mamã descendent al lui Nicolae Balotã, faimoscãpitan din oastea lui Mihai Viteazul. Când îºi pomenea strãmoºii,Alexandru Bogdan-Piteºti arãta mândru douã din ferestreleBisericii Domneºti din Câmpulung, restaurate de cãpitanul Balotã,dupã cum se vede din iscãlitura de sub ele. Acolo, în apropiere, eraºi moºia moºtenitã de la pãrinþi, petec de pãmânt de care fãcea cazmare. Gimnaziul l-a început la Piteºti, dar l-a terminat la Geneva, deunde a fost trimis la Paris, pentru completarea studiilor. Aici, însã,în loc sã se þinã de carte, cerceta numai muzeele, teatrele, cafeneleleºi cenaclurile literare, reuºind sã-ºi câºtige o culturã artisticã fru-moasã ºi prietenii serioase. Verlaine, Moréas, Mallarmé, Clemen-ceanu îi ziceau „tu“, parcã l-ar fi cunoscut de când lumea. Cu hainãde catifea neagrã, cu pantaloni largi, cu lavariera, în vânt, cu jobencu borduri drepte, cu un cioc impunãtor ºi cu mustaþa în furculiþã,îl luau toþi drept un boem din Montmartre. Aºa cum se prezenta, ºiavând ceva franci în buzunar, fireºte cã avea succes ºi la femei. Înaceea vreme începuserã miºcãrile anarhiste din Franþa. Curând,Bogdan-Piteºti fu exilat. ºi iatã-l acum pe uliþele Bucureºtilor, pro-vocând curiozitatea trecãtorilor. La Fialcovschi, ºi în urmã laBulevard, în tovãrãºia lui Bonifaciu Florescu, Hétrat, ªtefan Veles-cu, Gusti, Bico Brãiloiu, Mircea Demetriad, Macedonski, Ion Bacal-baºa etc., perora ceasuri întregi; prin expoziþii, îºi exprima pãrereadeschis, cumpãrând cu competenþã recunoscutã; mergea ºi la tea-tru, îndrãznind, când nu-i plãcea piesa, sã fluiere cu dexteritate depoliþist. Dar adevãratul Bogdan-Piteºti trebuia cunoscut la el acasã.N-avea, ce-i drept, castelul din Tibur al modelului sãu roman; imo-bilele ºi apartamentele pe care le-a locuit în strada Soarelui, stradaBrezoianu, ºi, apoi, în ªtirbei Vodã erau modeste, dar ospeþele-ierau îndejuns de copioase ºi divanuri avea destule sã adãposteascã,


49

la vreme de nevoie, toþi prietenii scãpãtaþi. Covoare scumpe, bibe-louri, tablouri pe pereþi (mai ales nuduri) – avea oroare de cromoli-tografii – completau ansamblul. Din când în când, dispãrea dincamerã câte un obiect de preþ, dar stãpânul, înþelegãtor, semulþumea sã înjure de mamã „p-ãl care l-a luat“, continuând sã sepoarte faþã de musafiri cu aceeaºi filotimie. Când avea invitaþi, nu seaºeza la masã pânã nu chema un preot, sã dea binecuvântarea. Întimpul rugãciunii, Bogdan, examinând capetele prezenþilor, surâ-dea mefistofelic. (De altfel, era catolic, ºi se adresa, uneori, ºi pre-oþilor papistaºi). Bineînþeles cã slujitorul bisericii rãmânea printreconvivi. Dar vai de urechile sfinþiei sale, de ce auzea în urmã!

Odatã, Bogdan avea la masã printre invitaþi ºi pe poetul sim-bolist X. Bardul, bineînþeles, era sãrac. Singura lui avere: o barbãimpunãtoare, la care þinea ca la ochii din cap. Nu ºtiu cum a venitodatã, c-a spus omul cã are aºa nevoie de bani, c-ar vinde-o.

– Þi-o cumpar eu, l-a momit stãpânul casei. Iei pe ea douã pa-tace?

– Adu-le-ncoa, a rãspuns rãsfãþatul muzelor, mai în glumã, maiîn serios.

– Dar n-a apucat sã bage monedele în buzunar, ºi foarfeceleadus de Mica, tovarãºa de viaþã a lui Bogdan, i-a ºi retezat podoabapoetului rãmas perplex.

Amfitrionul a întins-o, tacticos, într-un ºervet ºi s-a aºezat pe ea,sã-i fie mai moale.

– Ptiu! Fir-aþi ai naibii de venetici, pe mine sã nu mã mai che-maþi la ticãloºii de astea, s-a scandalizat popa, care era de faþã înziua aceea.

– Ha! Ha! Ha! A încheiat provocatorul incidentului, hohotind caun Belzebut.

Gãinã, cum fusese poreclit caricaturistul Petrescu, se instala încasa lui Bogdan cu lunile. Deºi se ciorovãiau mereu, între aceºti doioameni erau o afinitate care-i þinea legaþi. Cu toate acestea, odatã

VVLLAADD HHOOGGEEAA

50

ajunseserã la cuþite. În preajma rãzboiului trecut, Bogdan scotea ogazetã despre care se insinua cã e finanþatã de strãini, el fiind ger-manofil, pe când Gãinã era francofil fanatic. Gãinã nu mai încetasã-l facã pe Bogdan trãdãtor; ceea ce nu-l împiedica sã vinã la mese-le lui regulat, dar fãrã sã-I vorbeascã.

– Mãnâncã, Gãinã, îndoapã-te, cã-i de la duºman, i-a strigatîntr-o zi Bogdan, în râsetele homerice ale asistenþilor.

Aveau, însã, loc ºi discuþii serioase, când filozofice, când artistice,când literare, întretãiate de vocea guturalã a patronului, care, dupãce lansa un paradox, îºi mângâia barbiºonul, fãcea ochii mici ºi-ºiîncruciºa mâinile pe abdomen. Nu ºtiai niciodatã dacã vorbea seriossau în glumã. Principalul era cã provoca discuþii, crea curente ºiînsufleþea.

Lui îi datoresc, în parte, primele succese: Dãrãscu, Ressu, Paladi,dacã nu mã înºel ºi Steriadi; el era cel mai galant cumpãrãtor al luiLuchian – „Babaca“ – ºi el a încurajat debutul lui ªtefan Peticã. Ge-neraþia scriitorilor ºi artiºtilor care au acum 50–60 de ani îºiamintesc cu plãcere de atmosfera simpaticã din jurul mesei „Caste-lanul de la Laici“. Un asemenea fel de viaþã cerea, bineînþeles, para-le multe, ºi venitul moºioarei nu ajungea. Atunci, fãrã nici unscrupule, inventa afaceri dubioase – „Scopul scuzã mijloacele“ –care, mai totdeauna, reuºeau. De unde porecla „Bogdan-Ciupeºti“.La un moment dat, a crezut cã dã o loviturã cu politica ºi s-a prezen-tat la Colegiul al III-lea de Olt pe o listã þãrãneascã. („ªtiþi voi ceaduce omului o interpelare în Parlament, pe care, în ultimul mo-ment, «solicitat», renunþi s-o þii?“). Îmbrãcat în costum naþional, cuo cruce mare pe piept, dându-se drept copil natural al domnitoru-lui Cuza (vezi ciocul), umbla din colibã în colibã, mai-mai sã reu-ºeascã sã fie ales, dacã autoritãþile n-ar fi intervenit la timp. S-a iscato miºcare þãrãneascã, cu morþi ºi rãniþi, la Slatina, rãzmeriþã de carecel ce o instigase nici nu s-a sinchisit. A plãtit oalele sparte Dobres-cu-Argeº, care habar n-avea cu cine se întovãrãºise, sã reformeze


51

viaþa statului român. Altã datã, i-a trãznit prin minte sã aducã dinParis pe Sarul Peladan, sã þinã la Ateneu o conferinþã cu platã. Unfel de farsã numeratorie – nici compatrioþii sãi franþuzi nu înþele-geau bazaconiile magului cu cap asirian, îmbrãcat ca un ºah persan,darmite paºnicii locuitori de pe meleagurile Dâmboviþei! Aºa cumse prevedea, a fost bãtaie la casã. Dupã conferinþã, un parvenitbucureºtean a gãsit cu cale sã dea o recepþie în cinstea Sarului, ser-bare la care au fost invitaþi, bineînþeles, ºi Bogdan-Piteºti cu Mica.La ºampanie, Mica se cam ciupise. Vorbea ºi ce trebuia ºi ce nu.

– De la tenue, madame, de la tenue, cã te… a mustrat-o solemnsoþul, imitând pe nu ºtiu care monarh al Franþei, într-un caz aproa-pe similar. Numai cã „managerul“ lui Peladan a adãugat observaþieiregeºti o înjurãturã la adresa Michii, de s-au cutremurat pereþii.

– Du folklore roumain, l-a lãmurit pe Sar autorul sudalmei,vãzând ochii întrebãtori ai acestuia.

Acum venise timpul sã se gândeascã la ceva mai mare. Ceva caresã-i înlesneascã putinþa de a ajuta mai în larg droaia de flãmânzi deglorie ºi de pâine ce roia în jurul lui; ºi, la acelaºi timp, asigurareaunui trai îmbelºugat pe cel puþin un an. ºi ºi-a ales ca þintã casa debani a bãtrânului Mauriciu Blanc. Dar încercarea de ºantaj a fostdescoperitã, prin procedeul clasic al prinderii în flagrant delict, iarvinovatul condamnat la un an de zile închisoare. Demn de relevat enumai ce s-a petrecut la judecarea apelului. Adus la Palatul Justiþieiprin vânt ºi zloatã, însoþit de santinelã, aproape de Templul Drep-tãþii, zãreºte automobilul luxos în care reclamantul se îndrepta spreaceeaºi instituþie.

– Uite ºi pe nenorocitul de Blanc! îl arãtã, compãtimitor, Bog-dan, soldatului.

Scena de pominã a urmat, însã, în sala de ºedinþã. Nimic nuscoate în relief mai bine obiectivitatea lui ºi firea lui de artist ca celepetrecute cu ocazia pledoariei lui Take Ionescu, în care acesta figu-ra ca reprezentant al pãrþii civile, Bogdan fiind inculpatul. Pe când

VVLLAADD HHOOGGEEAA

52

Take Ionescu vorbea cu talentu-i cunoscut, admirat de toþi, arestat-ul, cu santinela la spate, uitase cã cel pe care maestrul în zugrãveºteîn colori aºa de negre era chiar dânsul! El nu vedea în faþã-i decâtun as al cuvântului, ale cãrui fraze le sorbea, a cãrui logicã o aproba.

– Splendid! Grandios! îl aureau ºoptind, amuzaþi, cei din jurul lui.Când Take Ionescu a pus punct, dupã o peroraþie emoþionalã,

eroul nostru s-a trezit la realitate, dar a terminat tot cu o butadã:– Are talent escrocul, are talent!A râs Take Ionescu, ºi judecãtorii, ºi cei din salã. Voia bunã, pe

cât se pare, a înduplecat pe magistraþi sã-i reducã pedeapsa la ºaseluni. Altul s-ar fi ales ºi cu un proces de ultragiu. Nu tot aºa de sat-isfãcut a fost condamnatul cu pledoaria avocatului sãu, BarbuDelavrancea, care, într-o situaþie ingratã, a fãcut ce a putut.

– Barbule, escrocheria e lucru subþire; n-o poate înþelege orici-ne, l-a dojenit clientul nemulþumit.

La Vãcãreºti, unde-ºi fãcea osânda, umorul nu l-a pãrãsit. La ovizitã a procurorului general, deþinuþii mai de seamã fiind puºi pedouã rânduri, mai la parte, Bogdan-Piteºti se afla printre câþivaziariºti ºi literaþi învinuiþi pentru servicii aduse inamicului.

– Pardon! Pardon! Eu sunt escroc, nu trãdãtor!, s-a indignatBogdan în faþa directorului, nevoit astfel sã-l mute în alt sector.

Fapta cea mai de seamã a acestui Mecena original al nostrurãmâne, fãrã doar ºi poate, editarea volumului de poezii „Bronzes“,al lui Alexandru Macedonski. Cine sã imobilizeze capital, acum vreojumãtate de secol, în tipãrirea unei cãrþi cu rime franþuzeºti? Ale-xandru Bogdan-Piteºti s-a încumetat, fãrã speranþã de câºtig. Într-obunã dimineaþã, cartea a apãrut la vitrine, într-un format bizar, cuºi mai bizara prefaþã a editorului: „Essai sur la poésie en Roumainedepuis 1870 á nos jours – Pagini extrase dintr-o lucrare în prepa-raþie“. De prisos sã adaug cã restul fragmentului n-a mai vãzutlumina zilei. A urmat, în 1900, scoaterea unei reviste, „Ileana“, carea fost cea mai luxoasã revistã artisticã tipãritã la noi. „«Ileana»


53

înfãþiºeazã frumosul – anunþa programul – ºi frumosul este scopulacestei reviste“. Dacã partea literarã, cu toate sforþãrile lui Ion Ba-calbaºa, pe care directorul îl luase ca ajutor, lãsa de dorit, parteaartisticã a fost la înãlþime. Ajunge sã citeºti colaboratorii înºiraþi pefrontispiciul revistei: G. D. Mirea, ªtefan Luchian, Nicolae Vermont,Kimon Loghi, Strîmbulescu, Nicolae Mantu, Pierre Bellet, Verona,domniºoara Sofia Nãdejde, Titus Alexandrescu, Ludovic Basarab,Romeo Girolamo, Frederic Stork, Oscar Spathe etc. Din Paris,Bogdan îºi asigura colaborarea foºtilor sãi prieteni din Montmartre.Copertele „Ileanei“ erau adevãrate tabloruri. „Santinela“ lui Mantu,„Marina“ lui Eugen Voinescu, „Schiþa vânãtoreascã“ a lui Mirea,„Beduinul“ lui Kimon Locghi etc., etc. sunt o încântare. Toatedatoritã îndemnului lui Bogdan-Piteºti. Cliºeele erau comandate laLipsca. A murit în anul 1921, lãsând în urmã-i o avere de vreo 17 mi-lioane lei aur, socotitã în bani, tablouri, sculpturi, covoare ºi obiectede preþ. La un moment dat, proprietarul acestor comori a vrut sã ledãruiascã statului, cu condiþia sã fie expuse într-o salã, pe al cãreifrontispiciu sã fie scris „Muzeul unui om sãrac“. Duca, pe atunci mi-nistru al Artelor, a refuzat dania, dat fiind omul care o fãcea. Dacã afãcut bine sau rãu, e discutabil. Întreaga colecþie s-a irosit. Ultimãglumã macabrã: a lãsat ºapte testamente! O cruce de lemn uitatã,pe o cãrare dosnicã a Cimitirului Bellu, spune trecãtorului cã sub eaîºi doarme somnul de veci Alexandru Bogdan-Piteºti. Celor care l-au cunoscut le spune mai mult. Le evocã Tipul (cu T mare, cum îiplãcea lui sã zeflemiseascã pe câte unul) cel mai pitoresc al boemeinoastre de altãdatã. „Farsor gentilom, Mecena escroc, Ptometeu alºantajului, Aretin lipsit de geniu, Falstaff spiritualizat“ – l-a calificatcândva Victor Eftimiu, tare în epitete. Da, dar care a avut ºi calitãþice trebuie cunoscute.

(Radu D. Rosetti, Spicuiri, ESPLA, 1958, p. 116-123)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

54

N. D. COCEA (1880-1949)

REGELE, COMPLICE AL ASASINILOR.PALATUL, GAZDÃ DE HOÞI.

Sã fim mândri: avem regele meritat. Slavã memoriei lui Brãti-anu, pripãºitorul dinastiei strãine în þarã! De mii de ori slavã! Subregele Carol s-a înjghebat ºi întãrit cea mai lacomã ºi nemilioasãoligarhie bugetarã. Sub regele Carol s-au ferecat lanþurile încãtu-ºate a ºase milioane de robi. Sub regele Carol au izbucnit patrurãscoale þãrãneºti. Sub regele Carol satele au fost bombardate,11.000 de þãrani asasinaþi. Sub regele Carol s-a înfrânt avântulþãrii spre democraþie. Sub regele Carol s-au întins sufletele, s-aupândit caracterele, s-au sfãrâmat voinþele, s-au domesticit rarelefiri dârze. Sub regele Carol þara a fost datã peºcheº Germaniei.Þara de pripas oi-a gãsit stãpânul. Þãrii de risipã, lene ºi desfrâuîi fu dat un rege muncitor, sobru ºi avar. În þara boierimii scãpã-tate, a burgheziei parvenite ºi a þãrãnimii rãbdãtoare, regele Carolîºi gãsi þelul vieþii: strânse averi. Regele va muri cu satisfacþiacalicului, dar fãrã mândrie. De augustul nostru suveran se vaputea spune totul, dar cã a fost ºi stimat de supuºii sãi nu. Istoriaa cunoscut feþe încoronate combãtute, maltratate, lovite, rãpusede popoare; cu regele Carol ea va trebui sã deschidã capitolul


55

suveranilor indiferenþei generale. La sate milioanele de robi nuºtiu cã au un rege, ori ºtiu cã „nemþul“ a izgonit pe Cuza, idolul lor.La oraºe, pânã ºi castele politiciane mãcinãtoare ale bugetelor,sub înãlþata-i oblãduire, îl dispreþuiesc. Prãpastia dintre þarã ºidinastie e aºa de adâncã, gheaþa aºa de groasã, cã de s-ar plãnuidescotorosirea þãrii de rege nu s-ar gãsi supus care sã-ºi verse sân-gele pentru augustul pripãºit. Ultimul eveniment încheie, firesc, oprea lungã domnie. Regele Carol, lãudãtorul soldãþimii barbare înrepresiunea din 1907, se reveleazã complicele asasinilor þãrãni-mii. Când guvernul ia hotãrârea urmãririi capilor ucigaºi, regeleCarol le deschide porþile palatului. Azi dosarele pline de sângeþãrãnesc închegat, dovezile crimelor brãtieniste, în loc sã stea înlãzile Ministerului de Interne, zac pecetluite în birourile Majes-tãþii-Sale. Azi palatul e gazdã de hoþi, regele complice de asasini.Azi cetãþenii, de vor oprirea þãrii din cursa-i spre prãpastie, vortrebuie sã strige: Jos regele oligarhic! Jos complicele asasinilordin 1907! Jos gãzduitorul hoþilor de dosare! Trãiascã Republica!

(Facla, anul III, nr. 10, 10 martie 1912)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

56

TUDOR ARGHEZI (1880-1967)

BAROANE

Ce semeþ erai odinioarã, dragul meu, de n-ai mai fi fost! ªi cemojic! Ce mitocan! Ce bãdãran! Nu te mai recunosc. Parcã în hai-nele tale a intrat alt om ºi parcã celãlalt a plecat în pielea goalã, peundeva prin ceruri ori prin iad. Botul nu-þi mai e aºa de gros, fãl-cile þi-s mai puþin dolofane ºi ai început, Doamne!, sã ºi surâzi cubicele alea groase, ºterse de unsoare. Ceafa þi s-a mai tras, guºa s-amai moderat, burta cautã un relief mai apropiat de spinare. Nicipãrþile dindãrãt nu mai sunt atât de expresiv dominate, dedesub-tul croielii scurte. Cred cã nu mai iei dimineaþa patru cafele culapte, o halcã de ºuncã ºi opt prãjituri, cu care þi-ai pus din nou înfuncþiune intestinul gros, anemiat de rãdbãri prãjite. Te umplu-seºi bine, pînã la râgâialã. Þi-aduci aminte ce sfrijit erai pe cânderai sãrac, ºi cum ne pãlmuia cãutãtura ta atâþatã dupã ce te-aiprocopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-þi mai dam de nas ºi þi s-apãrut cã sunt pus pe lume ca sã slujesc mãdularelor tale, burþii,guºii, sacului ºi dãsagilor tãi: ãsta era rostul meu, a trebuit sã-laflu de la tine, flãmândule, roºcovanule, boboºatule, umflatule.Mi-ai împuþit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdãrit apa


57

din care ai bãut ºi cu care te-ai spãlat. Picioarele tale se scãldau înOlt ºi mirosea pânã la Calafat, nobilã spurcãciune! I-auzi! Vreasã-mi fie stãpân ºi sã slugãresc la maþele lui, eu, care nu m-ambãgat rândaº nici la boierul meu. Vrea trei pãrþi ºi din vãzduhulmeu, ca sã rãsufle în rãcoarea mea numai el. Lasã-mã sã-mi alegstãpânul pe care îl vreau eu, dacã trebuie sã mã robesc, nu sã mãia la jug ºi bici, înºfãcat de ceafã, cine pofteºte. Uitã-te, mã, lamine! Baroane! Sã ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul ºihrisoavele mele scrise pe cojoc, ºi tu zdrenþele tale. Scrie pe aletale Radu? Nu scrie!... Scrie ªtefan? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrieVlad, scrie Matei? Nu! Pãi ce scrie pe cârpele tale? Degete ºtersede sânge? Mi-a ieºit o floare-n grãdinã, ca o pasãre roºie rotatã, cumiezul de aur. Ai prihãnit-o. Þi-ai pus labele pe ea ºi s-a uscat.Mi-a dat spicul în þarinã cât hulubul ºi mi l-ai rupt. Mi-ai luatpoamele din livadã cu carul ºi te-ai dus cu ele. Þi-ai pus pliscul cuzece mii de nãri pe stânca izvoarelor mele ºi le-ai sorbit din adâncºi le-ai secat. Mocirlã ºi bale rãmân dupã tine în munþi ºi secetãgalbenã pustie în ºes – ºi din toate pãsãrile cu graiuri cântãtoare,îmi laºi cârduri de ciori. Începi sã tremuri acum, cãzãturã. Aºa s-aîntâmplat cu toþi câþi au umblat sã-mi fure binele ce mi l-a datDumnezeu. Te-ai cam subþiat ºi învineþit. Obrazul þi-a intrat îngurã, gulerul þi-a cãzut pe gât ca un cerc de putinã uscatã. Dacã temai usuci niþel, o sã-þi adune doagele de pe jos. Ce floacãplouatã-n capul tãu! Ce mustaþã pleoºtitã! Ce ochi fleºcãiþi! Parcãeºti un ºoarece scos din apa fiartã, de coadã, Baroane...

(Informaþia zilei, 30 septembrie 1943)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

58

EUGEN LOVINESCU(1881-1943)

ALEXE PROCOPOVICI sau „OMUL CARE N-A SCRIS NIMIC“

Secþia literarã a Academiei Române a ales ca membru corespon-dent pe d. Alexe Procopovici. D. Alexe Procopovici? Mã crezusemdestul de orientat în scrisul românesc, dar mãrturisesc cã de exis-tenþa d-lui Alexe Procopovici nu aflasem pânã ce n-am întrebat peun bãtrân prieten al meu, originar din Bucovina ºi membru alAcademiei Române, care mi-a rãspuns: D. Alexe Procopovici e unbãrbat cam de 40 de ani, profesor la un liceu din Cernãuþi; de n-ascris nimic, nu înseamnã cã n-ar fi putut scrie, ci numai cã e unînþelept. Sã nu se supere d. Alexe Procopovici, deoarece nu voiescsã-l mâhnesc, tocmai acum, în zilele mari ale unirii tuturor româ-nilor; îi presupun chiar o inimã nobilã ºi un suflet generos, o minteluminatã ºi plinã de roadele unor lungi lecturi ºi adânci meditaþii;de ar fi scris ceva, i-aº fi recunoscut bucuros talentul; scriind nimic,îi recunosc geniul. Printre altarele ridicate pe bãtrâna Acropoletuturor zeilor Olimpului grecesc, tuturor zeilor Asiei barbare ºi aiEgiptului, într-un veac de amestec al tuturor religiilor orientale, s-agãsit ºi un mic altar în cinstea „zeilor necunoscuþi“, fapt, din carerecunoaºtem subtila inteligenþã greceascã. Zeus, Ares, Afrodita,


59

Hermes, Poseidon? Dar dacã mai existã ºi alþi zei? Astarte, Cybela,Istar, zei ºi zeiþe ai Siriei, ai Feniciei, ai Chaldeei, ai Persiei? Dar dacãmai existã ºi alþi zei? Isis, Osiris, Hor, Thot, Amon-Ra, ºi toþi ceilalþizei ai Egiptului cu capete de pisicã, de crocodil sau de buhã? Dardacã mai existã ºi alþii? Zeul nou al unei secte barbare din India, cucapul de mãgar? Sã ridicãm un altar ºi lui Chrestos, dar dacã maiexistã ºi alþi zei? Cum sã conjurãm puterile rãufãcãtoare ale atâtordivinitãþi, ce se desprind din lumea infinitã a posibilitãþilor?Mãrginitã, mintea nu poate cuprinde tot divinul ce se ascunde pre-tutindeni în eterul de sus sau în firul de iarbã de jos. Dacã mai existãvreun zeu pe care nu l-a putut încã descoperi? ªi atunci subtilul spi-rit grecesc a înãlþat în plinã Acropole, alãturi de Partenon, altarul„zeilor necunoscuþi“. Închinãm ºi noi aceste pagini geniului ce stãascuns de patruzeci de ani în sufletul d-lui Alexe Procopovici dinCernãuþi. Sã nu se supere bunul frate bucovinean, deoarece într-însulnu vedem decât un simbol. Imaginaþia simpaticã îl mãreºte în pro-porþii uriaºe: în modestul profesor din Cernãuþi bãnuiam puterilatente neîntrecute, un suflet mare ºi o inimã generoasã, isteþimealui Ulise ºi curajul lui Achile; în modestul profesor bucovinean sa-lutãm necunoscutul. În miezul unei vieþi, din care s-au scuturat atâ-tea credinþe ºi iluzii, ne simþim cuprinºi de un sentiment de ade-vãrat misticism pentru geniul necunoscut al d-lui Alexe Procopoviciºi pentru toate geniile necunoscute, pe care le-a ales sau le va alegeAcademia Românã în sânul ei cald. Cum nutresc o veche veneraþiepentru Academia noastrã ca ºi pentru toate Academiile din lume,m-am închinat întotdeauna anticipat în faþa felului lor de a judecaºi de a alege, dar niciodatã n-am putut-o aproba cu mai multãconvingere decât când a ales în premiul ei pe cel mai valoros dintreromâni; pe omul care n-a scris nimic... A nu scrie nimic... ce maremerit!... A fi o albã paginã de hârtie, plinã de fãgãduieli, o candidãconºtiinþã, un suflet imaculat, pãmântul plin de toate seminþeleposiblitãþilor, cortina ce stã gata sã se ridice peste un spectacol fee-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

60

ric, a fi totdeauna mâne ºi niciodatã azi ºi, mai ales, niciodatãîngrozitorul ieri, ce minunatã situaþie pentru un favorit al zeilor ºi alAcademiilor. A nu putea fi criticat, pentru cã n-ai pãcãtuit niciodatã,a putea umbla prin lume cu pieptul deschis ca un cavaler fãrã patãºi fãrã reproº, înfruntând hula imposibilã, ce admirabil ºi preþiosprivilegiu! Geniul necunoscut al d-lui Alexe Procopovici e vrednicde toate Academiile din lume.

***Trebuie, totuºi, sã revenim, deoarece realitatea ne dezminte.

Visasem un Procopovici ideal ºi dãm peste un Procopovici real.Imaginaþia entuziastã nãscocise un blând visãtor ce-ºi purta pasullin printre secularii copaci ai parcului din Cernãuþi, un mare dez-abuzat al tuturor vanitãþilor acestei lumi ºi, mai ales, al vanitãþii su-preme de a înfrunta prin fragile rânduri înºirate pe o albã paginãde hârtie, de a scoate strigãtul trufaº al continuitãþii în faþa nean-tului ce se cascã dinaintea picioarelor. Sã întinzi mâna lacomã dupãfrumosul fugar ºi adevãrul înºelãtor, ce lipsã de maturitate! Sã testrãduieºti, când ai putea fi liniºtit; sã alergi, când ai putea rãmâneimobil; sã te trudeºti, când ai putea fi senina oglindã contemplativãa acestei lumi de nestatornicie, ce copilãrie! Vârtejurile vieþii ne potrãpi, dar nu pot nimici ºi visul din noi. Sunt ocnaºi ce au nostalgiamâinilor curate, laponi ce duc dorul soarelui ecuatorial. Prinºi înformidabila rotativã a hârtiei tipãrite, puteam visa deci la epocaidilicã a unei omeniri ce nu cunoºtea abuzul literei asasine... Dinmormanul paginilor înnegrite am putut, astfel, plãsmui un Proco-povici ideal: un filozof pãtruns de zãdãrnicia scrisului, un tãinuitoral comorii gândului. Din veneraþia ce am pentru înþelepciuneaAcademiei Române, i-am putut acorda un prisos de încredere,bãnuind cã a recunoscut în d. Alexe Procopovici, meritul cel mairar într-o þarã de intensã producþie literarã, meritul de a nu fi scrisnimic. Pentru ce Academia ar recunoaºte numai meritul d-lui N.Iorga, muºcat de dintele zãdãrniciei de atâtea ori? D. Iorga poate fi


61

criticat în atâtea sute de cãrþi ºi în atâtea mii de articole! Era vre-mea ca Academia sã se punã la adãpostul reputaþiei imaculate aunui bãrbat, rãmas fãrã prihanã pânã la o vârstã, în care scãpãm,de obicei, de ispitele frivolitãþii scrisului. Aºa am crezut... Iluzie!deoarece realitatea ne-a dovedit cã nici d. Procopovici, niciAcademia n-au fost la înãlþimea visului nostru ºi cã imaginaþiaîntrece natura. Adevãrul este cu mult mai trist. Cum d. Procopoviciºi Academia Românã ne-au frustrat idealul, îi dãm pe seamarãzbunãrii publice ºi, victime ale unui optimism ºi idealism înºelã-tor, ne vom supune unei adevãrate umilinþe, lãsându-ne tulburaþide apele bãnuielii pesimiste. Cãci alegerea d-lui Alexe Procopovicila Academie nu e o misticã logodnã cu tânãrul domn al paginiloralbe, ci numai legitimarea unei legãturi mai vechi. Aflãm de abiaacum cã în Memoriile secþiei literare a Academiei d. Procopovici atratat despre „nazalele ºi rotacismul în limba românã“. Problemegrave, gravã prezumþiune. Activitatea literarã ºi ºtiinþificã a d-luiProcopovici s-a oprit aci, dar ajunge pentru ca d. Procopovici sã numai fie un imaculat ºi un simbol, ci un mediocru mâzgãlitor de hâr-tie – ca oricare din noi. Prin faptul cã a pãcãtuit numai o singurãdatã, nu înseamnã cã e mai puþin vinovat, ci, dimpotrivã, do-vedeºte o insuficienþã, deoarece nu voinþa i-a lipsit, ci putinþa. Înlocul superbei superioritãþi a omului ce ne dispreþuieºte cu nimiculscrisului nostru caduc, vedem numai gestul mãrunt al unui pitic cenu poate urca munþii înalþi. Greºim poate. Voim sã nãruim idoliinãscociþi de imaginaþia generoasã; pe cât ne descopeream debucuros în faþa geniului necunoscut al d-lui Procopovici de laCernãuþi, pe atât întoarcem spatele cu deziluzie autorului „rotacis-mului în limba românã“. În înºelarea speranþei de a vedea în d.Procopovici un erou carlylian al vremilor noastre de maculaturãliterarã, ne temem, totuºi, cã trebuie sã vedem în modestul profe-sor de la Cernãuþi un alt simbol... În perspectiva celor douã univer-sitãþi de la Cluj ºi de la Cernãuþi, au început sã se arate palidele

VVLLAADD HHOOGGEEAA

62

umbre ale câtorva modeºti profesori, care, ca ºi d-l Procopovici, seagitã cu paginile unor broºurele despre „rotacism“, sau cu vreomonografie asupra vreunui ilustru rãposat. Aceºti vrednici bãrbaþide ºtiinþã îºi închipuie cã universitãþile sunt instituþii regionale ºinu instituþii ce îmbrãþiºeazã cultura unui neam întreg, unit. Nuºtim dacã d. Procopovici e dintre aceºti regionaliºti culturali ºi,fiindcã ne-am grãbit, vãzând într-însul un geniu necunoscut, nuvoim sã ne grãbim acum, considerându-l ca pe un simbol al uneinoi primejdii, ºi apoi, ocupându-se cu „nazalele în limba românã“,d-sa s-a ocupat implicit ºi cu lungimea nasului omenesc.

***Au trecut de la entuziasmul meu ºapte sau opt ani; excesul ad-

miraþiei de atunci îºi gãseºte, în sfârºit, pedeapsa în recensia (scoa-sã ºi în broºurã), pe care d. Alexe Procopovici o face „Istoriei civi-lizaþiei române moderne“, în „Daco-Romania“ (IV, 1926); „omulcare n-a scris nimic“ scrie, deci, ºi, la studiul sãu asupra nazalelor,adaugã încã 10 pagini de prozã criticã. Iluziile, pe care mi le pus-esem odinioarã în înþelepciunea filologului cernãuþean s-au spul-berat cu desãvârºire. D. Procopovici e ros nu numai de vanitatea li-terarã a hârtiei tipãrite, ci ºi de ingratitudine: ca ºi d. Caracostea,domnia-sa îmi rãsplãteºte prin nerecunoºtinþã admiraþia ºi sfor-þarea de a-i crea o poziþie privilegiatã în planul existenþei bugetare...Opt ani ºi-a mestecat necazul de a-i fi inundat cu luminã prezenþaignoratã în sânul protecþionismului bucovinean pânã s-a hotãrât sãmuºte din Istoria civilizaþiei române moderne. Nu s-ar putea zicecã, abia creat, s-a ºi rãzbunat împotriva celui ce l-a creat: rãbdaread-lui Procopovici e incontestabilã. Dar stranie idee trebuie sã-ºi facãd. Sextil Puºcariu despre „Dacoromania“ sa, de a lãsat, sau a însãr-cinat, poate, pe d. Procopovici, filologul nazal de la Cernãuþi, sã scriedespre „Istoria civilizaþiei române moderne“, adicã a lãsat un om acãrui inteligenþã literarã nu trece peste Evanghelia cu învãþãturã,din 1581, a diaconului Coresi sau peste Catechismul lutheran de la


63

Sibiu, din 1544, sã se rosteascã în voie despre o lucrare, în care suntpuse ºi dezbãtute atât de multe ºi de actuale probleme sociologice:Cartea cu învãþãturã a diaconului Coresi ºi problemele materialis-mului istoric al lui Marx, Engels, Bernstein sau Loria; Catechismullutheran de la Sibiu ºi concepþia solidaristã a lui Kant ºi Locke sauidealismul social al lui Lotze! Iatã în ce regiuni s-a avânturat ingra-titudinea filologului cernãuþean, cu o lecturã ce nu depãºeºte veac-ul XVI, în care am exaltat totuºi odinioarã înþelepciunea sublimã ameditaþiei asupra lungimii nasului sãu lipsitã de nevoia transmiteriiei ºi contemporanilor. Cãci, dacã Anaxagora a vãzut superioritateaomului asupra celorlalte dobitoace în prezenþa mâinilor, prinapariþia d-lui Procopovici, de la Cernãuþi, eu concepusem odinioarãposibilitatea existenþei unei spiritualitãþi dezlegate de necesitatearealizãrii în materie fatal vulgarã.

(Apud Eugen Lovinescu, Critice, Ed. Ancora, 1928, pag. 101-109)

MATEIU CARAGIALE(1885-1936)

TRÂNTORUL

În trândavã-aromealã stã tolãnit greceºteUrmaºul lor. Urât e, bondoc, saºiu, peltic.

El antereu alb poartã, metanii ºi iºlic.În puf, în blãni ºi-n ºaluri se-ngraºã ºi dospeºte.

VVLLAADD HHOOGGEEAA

64

ªi gura-i strâmbã numai mãscãri bolboroseºte.E putred, deºi tânãr: sãrmanu-a fost de micCrescut pe mâini strãine. El joacã din buric,

Înjurã, se rãzgâie ºi râde-apoi prosteºte.

Îl leagãnã maneaua, e veºnic beat de vutcã,Sã-ncalece i-e fricã, pe braþe-l duc la butcã;Dar, el, ce os de domn e ºi viþã de-mpãrat,

Ades, fãr’ sã-ºi dea seama, îºi mângâie hangerul,ªi când în faþa morþii odatã s-a aflat,

În trântorul becisnic s-a deºteptat boierul.

1910(Apud Mateiu Caragiale, Pajere, 1936)

VICTOR EFTIMIU (1889-1972)

UNUI AUTOR DRAMATIC

Mi-ai trimis, iubite domn, douã plicuri închise – unul foartemic, altul foarte mare – o scrisoare autografã ºi o dramã dactilo-


65

grafiatã. Am descoperit numai plicul cel mic, fiindcã bãnuiamdrama. Îmi ceri imperios sã citesc opul ºi sã-þi dau indicaþiile ne-cesare – concursul, chiar, pentru ca el sã fie admis ºi apoi repre-zentat la Teatrul Naþional. Am la îndemânã mai multe rãspun-suri. Primul, electoral: piesa dumitale e foarte bunã. Ar trebui,poate, scurtate unele scene ºi lungite altele. O voi înmâna, la pri-ma ocazie, cu o recomandaþie cãlduroasã, distinsului meu amic ºicompatriot, d. profesor G. Murnu, prin care fac tot ce vreau încomitetul teatral. Cum, însã, n-am deocamdatã nevoie de votuld-tale, fiindcã nici dumneata nu dispui de vreun vot undeva,renunþ la acest prim rãspuns. Al doilea ar fi plin de modestie ºi deamãrãciune, genul victimã, atât de impresionant: n-am nici o tre-cere în comitet; mi-a refuzat ºi mie, dupã o activitate de un sfertde veac consacratã primei noastre scene, ultima piesã. Cel ce-mipune beþe-n roate e un macedonean perfid, care mi se declarã pri-eten ºi mã trãdeazã la toate ocaziile. Al treilea e un rãspuns orgo-lios, olimpian. Nu-mi aparþine. L-a dat unui prieten al meu, care-itrimisese manuscrisul unui roman, Anatole France. Cum replicailustrului scriitor francez nu e cunoscutã, aº putea-o folosi ºi eu:domnul meu, dac-ar trebui sã citesc ºi sã mã ocup de toate ma-nuscrisele ce mi se trimit, n-aº mai avea vreme sã scriu eu însumicãrþile pe cari mi le lauzi atâta. Al patrulea, cu aparenþe de cinism,ar fi foarte mãgulitor pentru dumneata: am citit piesa, dar nu suntprost sã te ajut la reprezentarea ei. Nu vreau sã-mi creez concu-renþi primejdioºi. N-am sã-þi dau nici unul din aceste rãspunsuri,nici din celelalte câteva duzini pe cari le pãstrez pentru uzul solici-tatorilor de toate categoriile, de toate vârstele ºi de toate sexele.Am sã mã spovedesc dumitale, ca sã mã uºurez de vechi pãcate. Ofac în public, asemeni eroilor din romanele ruseºti, cari nu-ºi potstâmpãra mustrãrile de conºtiinþã decât ieºind la rãscrucea dru-murilor, îngenunchind ºi strigându-ºi crima în cele patru vânturi.Bunul meu domn, necunoscut prieten, ia-þi înapoi plicul cel mare

VVLLAADD HHOOGGEEAA

66

ºi cerceteazã-þi toate sigiliile, ca sã te convingi cã nici mãcar nu l-amdesfãcut. Mi-e fricã. Bãnuiesc în el o capodoperã. Mi-e fricã sã nu-ifur sufletul. Toate piesele mi le-am scris împrumutând idei dinpiesele trimise spre cercetare. Uzam de procedeuri infame. Luamsubiectul, îl transformam, îl plasam în alt mediu ºi-mi scriam, larepezealã propria tragedie, dramã, dramoletã, pastoralã, comediesau comedioarã. Profitând de tehnica acceptãrii ºi accelerãriireprezentaþiei, tehnicã preþioasã, rezultatã dintr-o lungã practicãde om al culiselor, purtam pe autor cu vorba, îl pândeam sã nuiasã la luminã pe alte cãi, îi împiedicam orice manifestare ºi, dupãce înregistram propria mea premierã, îi înapoiam rodul munciisale, dupã ce-i storsesem seva ºi parfumul. Alteori am folositnumai personagiile cari mi se pãreau originale, alteori dezvoltamo situaþie nouã gãsitã în scrierile inedite ale autorilor cari fãceauimprudenþa sã-mi încredinþeze bogata lor recoltã. Mi-am fãcut oreputaþie bazatã pe plagiat ºi imposturã. Am înlocuit lipsa deimaginaþie trucând imaginaþia altora. Când, dupã doi-trei ani, ne-norocitul îºi reprezenta sau îºi tipãrea piesa, îl acuzam de furt li-terar sau puneam pe alþii sã scrie cã este un plat imitator al meu.Lucrurile acestea au þinut prea mult. Nu mai am forþã moralã sãjãcmãnesc pe alþii. Mi-am fãcut un nume pe care nu-l pot nicispori nici micºora. O nouã felonie m-ar putea demasca. Te rog,ia-þi înapoi drama dactilografiatã, fiindcã din plicul dumitale sigi-lat emanã ispite drãceºti. Mi-e fricã sã nu-l desfac ºi sã-þi prãdez,pentru drama mea viitoare, ceea ce-ai pus dumneata mai frumos,mai neaºteptate, în aceste foi trase la maºinã. Îþi mulþumesc cã,prin scrisoarea d-tale autografã, mã somezi sã-þi fac primitã piesachiar în primãvara asta. Îþi mulþumesc, de asemeni, cã m-ai pre-venit împotriva oricãrei tentative de a-þi folosi materialul, anun-þându-mã cã ai depus în mâinile unor autoritãþi constituite, titlulpiesei, subiectul, lista ºi caracteristica personagiilor, precum ºi re-latarea momentelor celor mai emoþionante. Ai strecurat, printre


67

rânduri, vagi ameninþãri la adresa celor ce te-ar putea jefui. Te fe-licit pentru toate aceste utile precauþii. La gestul dumitale delicat,nu pot rãspunde decât printr-o sincerã spovedanie. Te rog sã trecipe la comisariatul de poliþie al cartierului meu, unde am depusplicul d-tale sigilat, contra chitanþã, care-i atestã virginitatea. Câtdespre plãcerea de a ne cunoaºte personal, mi-o rezerv pentrumai târziu.

(Apud Victor Eftimiu, Amintiri ºi polemici, Ed. Cultura Româneascã, 1942, p. 255-258)

PAMFIL ªEICARU (1894-1980)

SCRISOARE DESCHISÃ LUI MIHAIL SADOVEANU

(fragment)

La 25 iunie 1940 ai scris manifestul de protest împotriva rãpiriiBasarabiei, manifest pe care l-au semnat toþi scriitorii români. Ma-nifestul era frumos scris, sincer, emoþionant, în fiecare rând simþeaibãtãile de inimã ale unei mari dureri. Îþi apãruse primul volum dinpublicarea operii dumitale în ediþie definitivã. Ai venit acasã, sã mi-l

VVLLAADD HHOOGGEEAA

68

aduci. Îmi fãcuseºi o dedicaþie simplã, dar cuprinzãtoare, de priete-nie. Am stat mult de vorbã. Mi-ai vorbit îndelung de ruºi, derenaºterea imperialismului rusesc, temerile dumitale de viitor.Reîmprospãtai argumente pe care le folosise C. Stere în articolelepublicate în „Viaþa Româneascã“ din epoca neutralitãþii. Nesimþeam aºa de aproape în presimþirea unui viitor mohorât pentrunecãjitul popor român. De atunci nu ne-am mai vãzut; te-ai estom-pat încet, ca ºi când voiai sã fii uitat. În timpul rãzboiului am aflatcã te-ai cãsãtorit cu fiica unui negustor cuprins de la Mogoºoaia. Odatã te-am revãzut de Gara de Nord ºi m-a surprins felul cum eraiîmbrãcat cu ºapcã, pantaloni scurþi de golf, de pãreai un englezîmbogãþit în colonii, revenit monden ºi sportiv la bãtrâneþe. Prin1943 mi s-a spus cã ai început sã ai legãturi cu comuniºtii. Mi s-apãrut o odioasã nãscocire a eternei clevetiri omeneºti. ºi, pe urmã,când þara s-a prãbuºit, am citit într-un ziar din þarã ce-mi ajunsesecu o întârziere de un an, cã fãceai conferinþe antifasciste pe la licee,pregãtindu-þi ascensiunile viitoare – credeai dumneata –scoborârile viitoare, apreciau toþi cei care þi-au preþuit scrisul. Îmirevine o frazã dintr-o scrisoare a lui Paul Louis Courrier: „Unhomme comme lui, Bonaparte, soldat, chef d’armée, le premiercapitaine du monde, vouloir qu’on l’apelle majesté. Etre Bonaparteet se faire Sire! Il aspire a descendre…“ Cu câtã scârboasã preci-pitare te-ai târât la picioarele învingãtorului, cu ce ruºinos elan aspi-rai sã cobori, sã te prostituezi, sã te tãvãleºti în noroiul comunist. Ofrenezie a dezonoarei. Din bãltoaca pactizãrii cu ocupantul, în carefãceai miºcãri de bivol fericit, trâmbe de noroi stropeau sufletulîndurat al þãrii. Evident, n-ai ars nici o credinþã, deoarece n-ai ado-rat nimic, biatã moluscã a unei existenþe placide, te poþi deplasa dela o poziþie la alta fãrã nici o zdruncinare interioarã, drama moralãneputând sã existe acolo unde nu a trãit nici o credinþã. Dupã ziuatrãdãrii din 23 august, între orãtãniile democrate care îºi gârâiaulepãdãrile de „fascistul“ Antonescu, lepãdãri alternative de


69

jurãminte de fidelitate faþã de „Aliaþi“, dumneata, tovarãºeSadoveanu, ai dovedit cã ai o superioritate ºi mergi la þintã fãrãocoluri; nimeni nu te-a putut supralicita în ceea ce priveºte entuzi-asmul pentru „tãtucu Stalin“. Cilibi Moise, marele filosof descoperitde dementul cu intermitenþe G. Cãlinescu, a spus cã „dacã tehotãrãºti sã mãnânci grãsime de porc, atunci sã mãnânci sã-þi curgãºi pe haine“. Sub chipul placid, cine ar fi bãnuit ce mocirlã moralãse ascunde? Blajinul Sadoveanu, agitator comunist! Ce þi s-a întâm-plat de ai pãrãsit o atitudine care te-a servit de vrãjmãºii neînduple-cate, asigurându-þi tot ceea ce un om înþelept poate dori: o existenþãechilibratã? Mihail Sadoveanu, zelos adorator al cãlãilor Patriei!…Toatã viaþa te-ai menþinut la prudentã distanþã de tot ce însemnaexplozia pasionalã a ideilor, de tot ce avea dogoarea fanatismului.Un instinct sigur de conservare þi-a dat înþelepciunea formulatã deConfucius: „Înþeleptul este totdeauna pe mal, numai nebunul estemereu pe valuri“. ºi înþelesul zâmbetului totdeauna egal, tacticianulajustãrilor succesive pe poziþii antagoniste, strategul confortuluivieþii, sã devinã imprudentul solidarizãrilor entuziaste cu crimelesãvârºite contra Patriei, iatã ce zãpãceºte pe cei care te-au cunoscut.ºtiu, tovarãºe Sadoveanu, cã cuvântul Patrie a pierdut sensul româ-nesc, a pierdut, în interpretarea marxisto-leninisto-stalinistã, totconþinutul de istorie, toatã emotivitatea, deoarece nu se mai to-lereazã decât o singurã patrie obligatorie, pentru toþi roboþii comu-nismului, Rusia Sovieticã. Românii mai pot avea dreptul la o patrieîn mãsura în care îºi reneagã patrimoniul lor istoric, trec toatãcomoara emotivã a trecutului prin alambicul de sofisme al con-cepþiei materialiste a istoriei ºi trivializeazã marxist trecutul. Dar,vezi dumneata, împotriva acestei operaþii de vicleanã eliminare aconþinutului istoric al Patriei, în conºtiinþa fiecãrui român, tocmaiacest conþinut capãtã o intensitate de viaþã de o halucinantã putere.ºi loviturile primite, tot asaltul dat de ticãloºii argaþi ai Moscovei,n-au avut alt rezultat decât sã dea o precumpãnitoare putere conþi-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

70

nutului istoric pe care stãpânii dumitale, tovarãºe Sadoveanu, vorsã-l elimine. Nenorocirile pe care împrejurãrile ºi netrebnicia uneiconduceri politice le abat asupra popoarelor, devin adesea o cauzãde energie, rãscolind pânã în strãfundul conºtiinþelor. Prilejuri tra-gice care devin mântuitoare examene de conºtiinþã sunt acesteprãbuºiri totale în care indivizii ca ºi popoarele, izbite cu o violenþãdistrugãtoare de evenimente, se confundã cu propriul lor destin;istoria scrisã poate fi distrusã, dar istoria continuã ºi mai exaltatã înlegende; timpul nu mai existã, trecutul este viu ºi cotropeºte prezen-tul. Tocmai dumneata, tovarãºe Sadoveanu, ai fost complice lajefuirea Academiei Române de toate vechile hrisoave, de tot ceputea sã ne formeze puncte de reazim în trecut. Când Moscovadãdea acest ordin, ºtia ce fãcea: voia sã smulgã rãdãcinile poporuluiromân, sã-l smulgã din propria lui istorie, sã-l anuleze; pentru a-ltransforma într-o biatã turmã de oi, buni sã formeze contingenþelede sacrificiu, fie în minele din Serbia, fie în viitoarele expansiuniruseºti. O naþiune, tovarãºe Sadoveanu, înseamnã un popor cu ounitate politicã, realizeazã prin acea continuã dramaticã sforþarede-a lungul secolelor, o unitate care are conºtiinþa particularitãþii eiistorice ºi voinþa de existenþã politicã proprie. Suprimând conºtiinþa particularitãþii istorice a naþiei, îi suprimi rãdãcinile careîi alimenteazã puterile ei de existenþã publicã independentã.Moscova ºtie ce face ºi foloseºte mijloacele experimentate asupraatâtor neamuri înghiþite de Rusia în lungul atâtor secole. La jafulsãvârºit la Academia Românã ai asistat, tovarãºe Sadoveanu, cuacelaºi neschimbat zâmbet, ca ºi când ai fi asistat la o ispravã a unorîmpieliþaþi de copii ºi strengãreºtile lor pozne nu aveau nimicsupãrãtor. Aceastã prezenþã la nimicirea mãrturiilor trecutului, unadevãrat atentat împotriva izvoarelor dumitale de inspiraþie, nu þi-aprovocat nici o durere, n-ai schiþat nici un gest de apãrare a ceea cene-ai fãcut sã credem cã formeazã substanþa spiritualitãþii dumitale.Totul þi s-a pãrut firesc, într-o sinistrã logicã a pãrtaºului la o tâl-


71

hãrie la drumul mare. Acest act de complicitate face pe fiecare sã-þiocoleascã numele, ca ºi când pronunþându-l ar pune un deger mur-dar într-o ranã sângerândã. O întreagã operaþie de vãmuire mar-xistã a literaturii noastre a început – ºi era nevoie de un gir pe caredumneata lai dat fãrã ezitare. Am citit o parte din lista neagrãcuprinzând numele ºi operele interzise. Oricând m-am trudit, n-amizbutit sã descopãr de ce opera lui Mihail Sadoveanu este mai mar-xistã decât a gingaºului poet ªt. O. Iosif, sau a lui G. Coºbuc, de ceproza lui Brãtescu-Voineºti, Gib Mihãescu sau Liviu Rebreanu estediferitã ca conþinut ideologic de proza dumitale. Tãcerea complicepe care ai pãstrat-o te înfiereazã. În verificarea literaturii ruseºti nus-a procedat de autoritãþile sovietice cum s-a procedat cu literaturanoastrã. Ce poate fi mai strãin de zisa ideologie marxistã decâtKorolenko ºi, totuºi, nici un rus nu s-a gândit sã elimine opera aces-tui scriitor, diminuând patrimoniul literaturii naþionale. Existã lacomuniºtii ruºi un respect pentru toate creaþiile pur literare, cultulpentru tot ce a manifestat spiritul creator în cultura rusã.Dimensiunile talentului dumitale nu pot acoperi gãleata cu lãturi amarxismului de ocazie, pe care o porþi cu atâta zel. Comuniºtii îþifolosesc prezenþa ca un argument menit sã le justifice acþiunea detâlhãrire a sufletului românesc. Eºti necesar, indispensabil în acþi-unea antinaþionalã. Prezenþa dumitale mi-a amintit de finalul dintragedia „Tatãl“, de Strindberg. Eroul trebuia pus în cãmaºa deforþã, spre a putea fi declarat nebun. ºi, spre a-i învinge rezistenþa,s-a fãcut apel la bãtrâna doicã care îl crescuse. ºi bãtrâna a începutsã-i cânte încet, tremurãtor, un cântec de leagãn, duios ca orice nos-talgicã întoarcere a gândului nostru spre trecut. Acele note îngâ-nate, melancolice, deºteptau în sensibilitate amintirile fugare alecopilãriei, evocau imagini pure, toatã roua de poezie a anilor pier-duþi în negura trecutului. Prezenþa bãtrânei, ale cãrei cântece i-aulegãnat copilãria, melodia sfioasã pe care i-o cânta, au învãluit înmrejele invizibile ale emoþiei ºi au dezarmat rezistenþa eroului din

VVLLAADD HHOOGGEEAA

72

Strindberg. I s-a pus cãmaºa de forþã, fãrã ca el sã mai opunãîmpotrivire. Un rol asemuitor deþii, tovarãºe Sadoveanu, în tragediapoporului român. Un gazetar american, John Gunther, cutreierândþãrile cãzute în zona democraþiei populare progresiste ºi marxisteºi-a strâns însemnãrile într-un volum intitulat: „În spatele perdeliiEuropei“ („Behind Europe’s Curtain“). Desprind acest fragment:„Polonia este þara în care ruºii sunt mai puþin singuri; cu toate cãeste geografic lipsitã de Rusia, ea manifestã o luminã specialã ºi oaltã putere de creaþie, Cehoslovacia este cea mai abject condusã demarionete politice ºi în celelalte manifestãri, Ungaria – în multeprivinþi – se gãseºte mai bine. Þara cea mai oprimata de ruºi esteRomânia. Bulgaria este probabil cea mai avansatã în toatereformele sociale ºi economice, având cea mai puternicã dictaturã“.O judecatã clarã, obiectivã, desprinzând din multiplicitatea aspec-telor, trãsãturile caracteristice. Þara cea mai oprimata de ruºi esteRomânia… ºi o vede aceasta un strãin, un cãlãtor grãbit, un gazetarcare plimbã o simplã curiozitate profesionalã neîntovãrãºit de nicio simpatie; noteazã, claseazã, cu indiferenþa unui laborator într-unmuzeu de mineralogie. Cum am putea crede, tovarãºe Sadoveanu,cã ceea ce a observat John Gunther – dumneata n-ai vãzut? Agoniaprelungitã a naþiei nu face sã tresarã sufletul magistralului evocat alMoldovei? Ai scris „Zodia Cancerului“, dar toatã grozãvia acelorvremuri apare suportabilã faþã de ceea ce îi este dat sã suferepoporul român acuma: „Þara cea mai oprimata de ruºi esteRomânia“.

Te-am vãzut de departe, în treacãt, în ianuarie 1949, la Paris,când veniseºi pentru a fi figurant în una din farsele propagandeicomuniste. Ieºeai de la Hotel Loti. Erai schimbat. În jurul dumitalese agita, ca o maimuþã tuciurie, Zaharia Stancu. Cãlcai cu pasulmoale, zâmbind la giumbuºlucurile maimuþei care te întovãrãºea.Îþi închipui, tovarãºe Sadoveanu, câte amintiri au nãvãlit deodatã cao undã de tristeþe. Înduioºat, am simþit nevoia sã-þi vorbesc, dar


73

repede mi-am dat seama cã între mine ºi dumneata s-a cãscat oimensã, înspãimântãtoare prãpastie, în care se rostogoleau cu unstrigãt înãbuºit toate amintirile, tot ce mã legase de dumneata.N-am simþit mãcar o tresãrire de urã. O indiferenþã rece, totalã,îngheþa trecutul. (…) Te priveam în ziua aceea de iarnã la Paris, cummergeai cu miºcãri domoale de pachiderm ºi mã întreb cum a pututsã-þi ameþeascã memoria, sã nu mai auzi ºoaptele pãmântuluiromânesc. (…) Un elefant ºi o maimuþã din circul comunistmergeau agale pe strãzile agale pe strãzile Parisului, la sfârºitul luiianuarie 1949. Nu se întâmplase nimic pe meleagurile româneºti;oamenii ca ºi locurile au rãmas aceleaºi, este chiar mai bine, dupãcum ai îndrãznit sã spui la un spectacol al circului comunist.Emerson spune cã „talentul nu poate face un scriitor. În dosul cãrþiitrebuie sã fie un om“. Ce om a fost în dosul dumitale, tovarãºeSadoveanu? O spun în aceastã scrisoare deschisã, o spun cu o tris-teþe infinitã, cuvintele pãrându-mi-se cã se rostogolesc ca bulgãriide pãmânt pe un sicriu. ºi mã doare pe mine, cum îi doare pe toþicei cãrora în numele dumitale fac sã defileze în lung ºi trist ºirag,eroii atâtor povestiri. Vai, ce ruºinaþi trec „Fraþii Jderi“! Îþisupravieþuieºti, tovarãºe Sadoveanu. Te-ai gândit vreodatã? Nu-þidai seama cã pentru neamul românesc eºti o stafie, eºti strigoiulblestemat al ocupaþiei ruseºti? Când treci liniºtit printre românii cuchipuri schimonosite de suferinþe inimaginabile, cu acelaºi zâmbetde om împãcat cu viaþa, nepãsãtor, înspãimântãtor de nepãsãtor,cum vrei ca nefericiþii robi sã nu te socoatã un strigoi, o revenire amortului pentru a ispãºi un pãcat greu? ºi se apropie ziua judecãþii.ºtiu cã nu crezi sau, în orice caz, te mângâi cu gândul câ pânã seprãbuºeºte Rusia Sovieticã, va trece vreme îndelungatã ºi dumnea-ta vei fi atunci, de mult, oale ºi ulcele. Dar tare sunt amãgitoareaceste iluzii, care fac sã musteascã toatã ticãloºia din om. Mã întrebînspãimântat ce sfârºit îþi rezervã destinul. Oamenii au sufletelecãtrãnite ºi ura întunecã dreapta judecatã. Dumnezeu sã se îndure,

VVLLAADD HHOOGGEEAA

74

cãci oamenii vor fi fãrã îndurare. Ce mânjitã imagine laºi poste-ritãþii, tovarãºe Sadoveanu! Dumnezeu sã te ierte, cãci mila lui esteinfinitã! ºi paºii vãtuiþi de tainã ai viitorului se apropie. ºtim noi cene pândeºte în ziua ce vine? Paºii aceºtia ai viitorului, pe care nu-iauzi, nu-i poþi auzi, mã fac sã mã cutremur. Încerc un sentiment demilã, de nesfârºitã tristeþe, tovarãºe Sadoveanu, pentru prãpãdul deîndreptãþitã urã care va veni. Paºii vãtuiþi de tainã care se apropie…ºi nu te voi regãsi. De s-ar îndura Cel de Sus sã mori de moartebunã. Au mai murit ºi alþi ticãloºi de moarte bunã… Simþeamnevoia sã-þi scriu aceastã lungã epistolã, care îþi va sosi cu mariîntârzieri, dar îþi va sosi. Vei zâmbi ca de obicei, dar oricât de adâncai fi în mocirla ocupaþiei ruseºti, tot îþi va fi rãmas în conºtiinþã unostrov curat. Acestui rest luminos îi sunt destinate aceste rânduri pecare þi le trimite, acelaºi, Pamfil ªeicaru.

Madrid, 23 iunie 1954 (Carpaþii, anul I, nr. 2, 10 iulie 1954)

ION VINEA (1895-1964)

PORCUL ÎN CAPCANÃ

Pare lucru imposibil – nu-i aºa? – ca masivul împãrat al ogrã-zilor sã dea în capcanã. Acest instrument de prindere ºi torturã efãcut pentru animale mai laºe, mai ascunse ºi mai mici. Cine vrea


75

sã combatã porcii, nu întrebuinþeazã aceleaºi mijloace ca împotri-va ºobolanilor. ºi fiecare din aceste soiuri de animale au fineþe,odorat, auz ºi fuga cea mai iute ºi mai promptã... Lucreazã în um-brã, departe de priviri, lucreazã cu lãcomie ºi convingere, ºi, laprima alarmã, dispar. Dar râmãtorul cu mincinosul sãu aspect den-aude – n-a vede, înzestrat cu un optimism spiritual care-i dã opoftã imensã de viaþã, cu un stomac prãpãstios, cu un miros in-dulgent pentru toate surprizele întâmplãrii, cu un surâs epicurianºi plin de batjocurã pe faþa-i sardonicã ºi grasã unde se îngroapãdoi ochi hazlii, rãscoleºte câmpul experienþei sale cu îndârjire ºisatisfacþie, neobosit, sigur pe morala-i încãpãtoare ºi pe activita-tea fãrã greº. Nu existã dobitoc situat mai deasupra binelui ºi alrãului, mai conºtient de dreptul sãu care ia sfârºit acolo unde i seopresc puterile, mai stãruitor ºi mai individualist decât acest infa-tigabil Porc, plug însufleþit ºi rãscolitor de-a lungul ºi de-a latul,azi aci, mâine la Buzãu. ºi de aceea e greu sã-l prinzi, sã-l abaþi dintreaba râtului sãu, sã-l osândeºti pentru stricãciunile ºi murdãrii-le fãrã nume pe cari le face – cãci protestul e prompt ºi teribil. Pecât e de tãcut ºi blajin când agoniseºte ºi grohãie în liniºte, pe atâtde asurzitor îºi clameazã revolta dacã încerci sã te atingi de liber-tatea sãlbaticã pe care ºi-o asumã. Þipatul sãu rãsunã ca un de-nunþ. El cunoaºte toate fãrãdelegile ºi licenþele, toate fãþãrniciileogrãzii ºi ºtie cã nimeni nu poate sufleteºte sã se creadã mai puþinporc ca dânsul. Îþi zvârle, cu un eroism exasperat ºi cu o elocinþãformidabilã, toate adevãrurile astea în faþã ºi, din încercarea de acorecta un porc, ia naºtere un scandal apocaliptic. Te aud veciniiºi rãsvecinii. E o rãspundere grea; nu trebuie sã transformi pe unipocrit ºi paºnic cetãþean al ogrãzii, respectuos al ordinei stabiliteîntr-un pamflet strident, revoluþionar ºi anarhic. De aceea, porciise taie foarte rar. De aceea, porcul de la Buzãu a dat într-o simplãcapcanã, prea fragilã pentru râtu-i de oþel, prea simplã pentrumintea lui subtilã. Are sã scape. Cât e de burduhãnos ºi lent, are

VVLLAADD HHOOGGEEAA

76

sã se strecoare totuºi ca un fior, ca linia tremuratã a unui mers deºarpe sub frunze. D-l fost ºi viitor ministru Al. Constantinescu,eroul atâtor anecdote, ministrul miniºtrilor, liberalul liberalilor,compromis în fraudele de la Buzãu, are sã învingã în ciuda adver-sarilor ºi a prietenilor. Tara vrea sã scape de el ºi nu va izbuti.Partidul Liberal ºi Brãtienii vor sã se dezbare de dânsul prin fel ºifel de „lucrãturi“ oculte ºi Porcul îi va birui cu admirabila-i candoa-re. Nimeni nu-l poate închide într-o cocinã întunecoasã, cãci glasulsãu, puternic ca un denunþ, se aude de oriºiunde, aºa cum glasulSfântului Ion se auzea din fundul puþului în care-l aruncase Irod.

(Clopotul, 13 noiembrie 1919)

GEORGE CÃLINESCU(1899-1965)

FRIGMANIA ªI BOVENIA

Întocmai ca în filmele americane, atragem stãruitor atenþi-unea cititorului cã asemãnãrile întâmplãrilor din aceastã cronicãcu posibile evenimente contemporane sunt scoase dintr-un vechimanuscris din secolul al XIII-lea, gãsit în Mânãstirea din Grapade un foarte erudit profesor. Iatã, în fond, despre ce este vorba:


77

Pe un continent îndepãrtat existau, acum câteva sute de ani,douã state, anume Frigmania ºi Bovenia. Frigmania era o þarã pu-ternicã, foarte populatã ºi, mutatis mutandis, industrialã. Boveniaera o þãriºoarã vecinã aproape fãrã nici o însemnãtate politicã. Ne-norocirea Boveniei (cãci va fi la mijloc o nenorocire) este cã, învreme ce Frigmania avea pãºunile cele mai sterpe din lume pen-tru un popor iubitor de lapte ºi derivatele lui, Bovenia era acoperi-tã cu o prea frumoasã iarbã. Turmele de boi ºi vaci ale acestei þãrierau vestite ºi numele statului nu pare a fi strãin de bogãþia lui.Paºnica clãtinare de cozi a vacilor Boveniei iritã în cele din urmãpe vecinii cu vaci slabe. Dar nu s-ar fi întâmplat, fireºte, nimic dacãpurtãrile bovenilor n-ar fi devenit de la o vreme intolerabile. ÎnBovenia locuiau nouã frigmani spre hotarul Frigmaniei (împinºiacolo de frãgezimea pãºunilor) ºi un frigman în capitala Boveniei,numitã Grapa. Într-o zi, frigmanii din Bovenia observarã cã bove-nii, întorcându-se de la câmp îndãrãtul vacilor, râdeau cu preamultã volubilitate. Era hotãrât cã bovenii îºi bãteau joc de ei. Unboven scuipã în direcþia frigmanilor. O vacã bovenã se scuturã demuºte cu coada, ºi toate muºtele zburarã ºi se aºezarã pe vacile frig-manilor. Provocarea era evidentã. Atunci, frigmanii din Boveniaimplorarã ocrotirea Frigmaniei, care ceru lãmuriri amînunþite bo-venilor. Situaþia deveni în curând nesuferitã, fiindcã bovenii înce-purã sã atenteze la siguranþa statului frigman. Mã veþi întrebacum? Ne spune cronica. Un frigman din Frigmania, dormind lân-gã graniþã, fu piºcat de un purice. Fãcându-se examenul agresoru-lui, se constatã cã puricele sãrise din hotarul din Bovenia. O vacãbovenã se aºezã cu cele douã picioare din urmã pe teritoriul frig-man ºi-ºi lãsã superfluitatea mistuirii în þara frigmanã. O pisicãbovenã prinse ºoareci în pãmânt frigman ºi-i mâncã în Bovenia.Foarte multe vrãbii bovene treceau în stoluri în Frigmania ºi-ºi lã-sau necurãþeniile pe cãciulile frigmanilor. Atrase de o propagandãmârºavã, – am vrut sã spun de vrãji – gãinile frigmane mergeau

VVLLAADD HHOOGGEEAA

78

ºi se ouau în Bovenia, privind statul de un important venit. Noriise învârteau pe vreme de secetã în Frigmania, dar fugeau ºi seprefãceau în ploaie în Bovenia. Frigmanii dãdurã o mulþime deavertismente bovenilor ca sã nu mai atragã norii, dar totul fu înzadar. Exisenþa celor nouã frigmani din Bovenia devenise, ºi ea,din ce în ce mai tristã din cauza prigoanelor. În iulie, august, nuse ºtie prin ce procedee, era o cãldurã teribilã; în decembrie, ian-uarie, nu puteai sta de frig. În anotimpul acesta, bovenii închegauapa frigmanilor. Noaptea, când cei nouã frigmani voiau sã doar-mã, lãtrau câinii, cântau cucuvele. Se pretindea chiar cã boveniiizbutiserã sã þinã iarna soarele pe loc mãcar câteva ceasuri, aºaîncât frigmanii sã aibã noaptea mai lungã ºi sã sufere din cauzaasta pagube materiale. Se mai observã cã, oricâte sforþãri conju-gale fãceau cei nouã frigmani, nu puteau avea mai mult de un co-pil fiecare, ºi încã fatã. Se bãnuia cã apa fusese infectatã cu sub-stanþe sterilizatoare. Împãratul frigmanilor suportã cu mare rãb-dare aceste provocaþiuni, dar în cele din urmã, durându-l soartaconaþionalilor sãi, decise sã punã capãt obrãzniciei bovenilor. Pri-lejul se ivi curând. O vacã bovenã izbi cu coada o frigmanã, un co-pil râse cu insolenþã, soþul frigmanei vru sã pedepseascã coadavacii trãgând-o, iar vaca izbi cu copita pe frigman. În loc sã deadovezi de umanitate ºi sã apere pe frigman, bovenii ziserã în râs:„Ai gãsit ce-ai cãutat“ Cei nouã frigmani cerurã omorârea vacii,bovenii se împotrivirã ºi, în sfârºit, vexaþiile venirã cu duiumul.Ciorile fãceau cra-cra la bieþii frigmani, puricii îi piºcau, câinii îilãtrau, oile behãiau obraznic la ei. Atunci cerurã ajutorul Împãra-tului Frigmaniei, care cuprinse numaidecât teritoriile bovene încare locuiau cei nouã frigmani, luând ºi ceva în plus cu populaþiebovenã, ca garanþie. Conflictul se socoti lichidat, ºi împãratul zisecã de acum încolo sperã cã cele douã þãri sã trãiascã în cea maicalmã vecinãtate, nu fãrã a atrage atenþia bovenilor cã el va pro-teja cu cea mai atentã paternitate pe frigmanul al zecelea, ºi acum


79

unicul în Bovenia, care locuia în Grapa. Tratatul suna aºa: „Împã-ratul Frigmaniei nu va suferi sã se clatine un fir de pãr de pe capulunui frigman“. În scopul de a se controla sã protejeze pe frigman.Însã cum frigmanul avea coama foarte abundentã ºi nu purtapãlãrie pe cap, a doua zi chiar dupã intrarea în vigoare a tratatu-lui, vântul boven suflã în capul lui. Pãrul frigmanului fiind clãti-nat, frigmanii ocuparã numaidecât toatã Bovenia. Dar toate aces-tea s-au petrecut foarte demult, într-o vreme în care omenirea nuera încã civilizatã.

(Jurnalul literar, I, nr. 13, 26 martie 1939)

ZAHARIA STANCU (1902-1974)

STRUNGA PUTREDUL

De câte ori aud de numitul Ion Manolescu-Strunga, ministrulIndustriei ºi Comerþului în Cabinetul de „beton armat“ al guristuluiGuþã, simt nevoia sã duc batista la nas. Am aceeaºi impresie pe careaº avea-o dacã m-aº apropia de un rechin intrat în putrefacþie. L-aþivãzut vreodatã pe Manolescu-Strunga? E înalt ºi gros. Seamãnãuimitor cu un rechin ursit sã stea pe coadã, vertical. Are un pântec

VVLLAADD HHOOGGEEAA

80

umflat. De icre? De borhot? Nimeni nu ºtie. Ceea ce mirã însã estecã acest pântec începe din gât, ca la dihãniile de mult dispãrute depe planetã. Când deschide gura sã grãiascã, Strunga emanã din gât-lej gaze pestilenþiale ºi cei nevoiþi sã-l asculte trec prin momente depanicã. Cineva propusese în Parlament ca atunci când cuvânteazãacest colos de caº, deputaþii sã-ºi punã pe chipuri mãºti salvatoare.Propunerea a rãmas sã fie discutatã. Poate cã va fi acceptatã. Îi mer-sese buhul lui Manolescu-Strunga cã are „pumn tare“. Mulþi din ceice trebuiau sã-i dea peste labe, intimidaþi, au tãcut. Într-o zi un ga-zetar, pe care Manolescu-Strunga îl bruscase, i-a lansat amical unpumn între ochi. Uriaºul s-a poticnit ca un bou lovit cu mãciucaîntre coarne ºi a îngenuncheat cu botul în asfalt. De atunci, faima depumnagiu a lui Manolescu-Strunga s-a destrãmat. I-a rãmas numaiaceea de om de afaceri fãrã scrupule, faima de om a cãrui apropieremânjeºte. Ion Manolescu-Strunga a fost în tinereþe om de serviciuîn casa lui Alecu Constantinescu-Porcu. Aici a învãþat sã fie cinic ºiporc. Aici a învãþat sã facã ºi sã afiºeze aere de bestie brutalã. Ceicare l-au cunoscut pe vremea aceea spun cã, în fiecare dimineaþã,dupã ce intra la umblãtoare, Constantinescu-Porcu deschidea uºaºi-i cerea lui Manolescu-Strunga hârtie igienicã. Strunga îl slujeafãrã sã murmure. Rãposatul Constantinescu-Porcu, înduioºat, îlrãsplãtea cu permise de export. De atunci Ion Manolescu-Strunga arãmas cu avere ºi cu mania permiselor. Se spune cã tot de atunci îiput mâinile, picioarele ºi creierul. Cum e cu putinþã ca un asemeneahãndrãlãu sã ajungã pânã la un portofoliu ministerial? Foarte sim-plu. La noi nimic nu e imposibil. Trebuie sã ne minunãm cã nuavam leproºi la Departamentul Sãnãtãþii, pe banditul Coroi la Fi-nanþe, pe asasinul Berilã la Justiþie. Dar n-am avut la Sãnãtate unpopã Lupaº? N-am avut la Finanþe pe Teianu? La Instrucþie nu amavut atâþia guºaþi? Ion Manolescu-Strunga a fãcut politicã. A ciomã-git þãranii, sã-i dea votul. A întreþinut cu bãuturã echipe de bãtãuºiºi agenþi electorali. A terorizat cu jandarmii, cu pretorii, cu prefecþii,


81

cu magistraþii ºi ºi-a fãurit nume de mare elector. O datã aceastãfaimã întemeiatã, restul a venit de la sine. A fost întâi chestor la Ca-merã, pe urmã vicepreºedinte, dupã aceea subsecretar de stat. Dedouã sãptãmâni e ministru plin. Plin de orgoliu ºi de putere. Pe laDomenii, Strunga trebuia sã treacã. Mai înainte fusese mulþi aniadministrator-delegat la societatea „Frigul“, în care calitate jãc-mãnise peºte de la stat. Ca subsecretar de stat la Domenii, a limpe-zit aceste vechi socoteli care-l sâcâiau ºi-i neliniºteau nopþile. A totfãcut Strunga cãlãtorii în strãinãtate, sã valorifice fructele româ-neºti. ºi le-a valorificat. Strugurii româneºti s-au vândut în Poloniacu 120-140 lei kilogramul. Ceea ce foarte puþini ºtiu este cã aceºtistruguri au fost cumpãraþi de la producãtori cu 2 (doi) lei kilogra-mul. Diferenþa de la 2 (doi) lei pânã la 120 ori 140 (una sutã patru-zeci) lei a intrat în buzunarele câtorva exportatori, tovarãºi de devercu ministrul pungaº. A mai regizat Manolescu-Strunga câteva cãlã-torii de agrement în Germania ºi o mare mascaradã cu olteni înizmene pe strãzile Capitalei. ºi mai risipise pe primãvarã câteva sutede milioane cu aºa-numita aprovizionare a regiunilor înfometate.Mai fusese, de asemeni, amestecat în veroasa afacere cu tunelul„Teliu“ ºi la ultimele alegeri vânduse cu jumãtate de milion de lei unloc de deputat de Roman bogãtaºului Tãutu. Pentru aceste isprãviºtiute ºi pentru multe altele neºtiute, dar din aceeaºi familie, Mano-lescu-Strunga a fost uns, desigur cu unturã de rechin, ministru.Abia înscãunat la Industrie ºi Comerþ, curãþãtorul bideului lui Con-stantinescu-Porcu ºi-a arãtat labele. Directorii din minister au fostbruftuluiþi. Delegaþiile de industriaºi ºi comercianþi bruscate. Câtor-va categorii de cetãþeni li s-a interzis pur ºi simplu accesul în minis-ter. În consiliile de miniºtri, la ºedinþele delegaþiei economice, lacontingentare Strunga þipã ºi cere mânã liberã. Adicã mânã liberãsã facã afaceri, afaceri multe ºi grase. De când a fost împuºcat înMunþii Reghinului cerbul cel mare ºi a obþinut îngãduinþa sã-ºi câr-peascã ministerul, Guþã Tãtãrãscu se uitã toatã ziua în oglindã, vor-

VVLLAADD HHOOGGEEAA

82

beºte ºi se aplaudã singur. Nu are ochi sã vadã ce face Strunga pu-tredul. Nu are urechi sã audã ce spune Strunga putredul. Strungaputredul, fostul om de serviciu al lui Constantinescu-Porcu.

(Credinþa, 21 octombrie 1934)

PETRE PANDREA (1904-1968)

ARGETOIANU

Simþiþi toatã bestialitatea închisã, ca într-o cutie a Pandorei, înnoþiunea sociologicã de kulak? Cunoaºteþi pe agrarianul chiabur,cãmãtarul satelor, fiara darwinianã aºezatã cinic pe saci de aur ºistrângând de gât pe sãrac? Kulakul era pe vremuri câteodatã cti-tor de biserici ºi conducãtor de sate, ban al Olteniei sau sfãtuitorîn divan, alãturi de seniori. A fost, este ºi va fi mare sfetnic. El nupoate fi structural senior român. (…) Educaþia lui C. A. trãdeazãatmosfera grajdurilor de la Breasta, încruciºatã cu exalaþiunile lu-panarelor Suburei romagnole ºi bideurilor pariziene. Educaþie ºilimbaj de bordel valaho-italo-francez. Înjurãtura grajdului dol-jean acordatã pe melodia savantã a Sudului fierbinte, plus tremo-lo furat din broderiile vocale ale cocotelor intercontinentale. O


83

asemenea formaþie sufleteascã a dat dreptul de conducãtor efec-tiv în cea mai tristã etapã istoricã a societãþii româneºti. De ce urãscpe C. A. din toate fibrele fiinþei mele? Oltenia noastrã a nãscutpânã acum alt soi de oameni politici. Prin Tudor Vladimirescu adat în 1821 semnalul de eliberare de sub stãpânirea fanarioþilor,popa ºapcã de la Islaz a inaugurat era de modernizare ºi genero-zitate a României în 1848. Au urmat: dezrobirea þiganilor, secu-larizãrile mânãstireºti, împroprietãririle þãranilor. Cuvintele subli-me „Libertate, Egalitate, Fraternitate“ fluturau entuziaste ºi vrãji-toare de la pãstor la pãstoriþi, pentru a aprinde o þarã. Socialismulºtiinþific îºi gãsise la un moment dat o cetate inexpugnabilã la Ro-manaþi. Marin Popa – erou al grevelor de foame ºi al acþiunii – etot de-acolo. Oltenia a corectat în 1907 o miºcare þãrãneascã pen-tru recuperarea gliei, pornitã greºit antisemit în Moldova, într-omiºcare grandioasã de insurecþie socialã înãbuºitã numai cutunurile subalternilor d-lui Mareºal, care au bombardat îndelungPieleºtii doljeni. Priviþi peisajul politic contimporan, îmbogãþit cuolteni: Titulescu, Iunian, Duca, Tãtãrãscu. Oriºicum, oratoristrãluciþi, diplomaþi, dialecticã neîntrecutã. Numai C. A. vine cuun pumn de kulak vârât pe vremuri în gâtlejul formidabil al unuiApostol, pumn transformat rapid în mângâieri perfide ºi insis-tente în barba aceluiaºi Aposol, pentru a o rade. Laba C. A. e olabã satanicã. În pãmântul gras al Olteniei cresc, cu imperialã in-diferenþã a Naturii, grâne, mãselariþã, viþã, coarnã, nuci, ciuperciotrãvitoare, castani sãlbatici, rezedã ºi busuioc. Oamenii deaprigã hãrnicie ai acestui þinut au grijã sã smulgã mãselariþa delungã viþã, sã striveascã cu cap de ºarpe aflat ascuns sub muºcataroºie, sã pliveascã pirul din lanuri. Laba artileristã a fost din nefe-ricire uitatã. S-a plimbat de timpuriu în internate franceze. Amângâiat trupuri cangrenate de târfe internaþionale, plãtite cuplus-valuta pãlmaºilor harnici olteni. A strâns de gât la maturitatepe generalul þãranilor din 1917-1921. (Tãranul e iertãtor, nu ºtie

VVLLAADD HHOOGGEEAA

84

istorie ºi uitase complet pe 1907.) Pumnul de kulak s-a înarmat cuun foarfece ºi, rând pe rând, a cãzut mãtasea cãruntã a celei maifrumoase bãrbi din România. Vai! Cum ne-ar mai putea amuza înpauperizarea crescândã ºi în febra generalã o chelie, o barbã rasã,un pumn ºi o foarfecã? Destinul istoric e neînduplecat: tablou sum-bru al României contimporane trebuia neapãrat mâzgãlit grotescde laba fatalã a lui C. Argetoianu. Numai sabia poporului, sabia de-mocraþiei integrale ºi activiste poate reteza laba la prima miºcare...

(Stânga, anul I, nr. 3, 27 noiembrie 1932)

MIRCEA ELIADE (1907-1986)

ELOGIUL COMPROMITERII

Dumneata îmi rãspunzi: „Vreau sã fiu liber!“ Aflã, atunci, cã,în frumoasa noastrã Republicã culturalã, poziþia aceasta e necu-noscutã. Nu existã intelectuali liberi; ci numai intelectuali de rasãºi intelectuali descalificaþi; excluºi, compromiºi. Dacã, însã,într-adevãr perversitatea libertãþii, dacã viciul nepermis þi-a sfredelitrãdãcini în suflet, dacã orice efort de evadare îl socoteºti zadarnic,apoi încordeazã-þi întreaga fiinþã întru intensitatea pânã la absurd


85

a acestei compromiteri. Compromite-te permanent, voluntar, pro-vocator, integral, definitiv. Fii sigur cã numai astfel vei cuceri zi dezi fâºii, capete, trunchiuri, viscere din monstruoasa fãpturã a Ma-relui Necunoscut ce se numeºte Adevãr. Nu poþi evolua fãrã a tecompromite. Nu te poþi completa, nu te poþi întrece, fãrã compro-mitere. A fi compromis înseamnã a fi viu, tânãr, harnic, neliniºtit,cu ochii fascinând a þintã, cu pumnii strânºi, cu genunchii palpi-tând în aºteptarea semnalului de fugã. Nu se pot compromite bã-trânii, castraþii, efebii, poeþii, oamenii binecrescuþi ºi intelectualiide rasã. Compromiterea e rezultanta celor douã cardinale linii deforþã din câmpul magnetic al Republicii noastre: libertatea ºi ori-ginalitatea. E cel dintâi pas cãtre aflarea de sine. Nu te poþi înþele-ge decât meditând asupra atitudinilor pe care un imperativ lãun-tric te-a hotãrât sã le afirmi; ºi asupra impresiilor penibile pe careaceste atitudini le-a ridicat în juru-þi. Exaltã în suflet acel viciu alcurajului al je m’enfichismului, al faptelor care izbutesc sã te com-promitã în puþine ceasuri. Nu-þi fie teamã de bârfeli. Dacã într-ade-vãr eºti Dumneata, apoi nici o putere omeneascã sau drãceascãnu te va putea da la o parte. Dacã în suflet se frãmântã acel aluatal personalitãþii, dospit cu acel prea plin care izbuteºte întotdea-una sã înspãimânte mediocritatea, oricâte negaþii nu te vor epu-iza, pentru cã negaþiile izvorâte dintr-un efectiv omenesc, sunt eleînseºi afirmaþii, creaþii pozitive. Compromiterea e o însuºire avirilitãþii. O femeie compromisã e anulatã. Un pseudo-masculcompromis e neurastenizat. Un mascul copleºit sub compromi-teri – e excitat, e redus într-o consumatã ºi rodnicã turgescenþã,preludiu al perfecþiunii, al creaþiei. Când te vei simþi obosit, sleitîn acea muncã de optsprezece ceasuri pe zi – care e cea dintâicondiþie a virilitãþii – aratã-te la luminã aºa cum eºti. Fãrã îndo-ialã – o nouã compromitere. O compromitere care te va odihnimai mult decât o vilegiaturã sau un sãrut de logodnicã. Dintr-osingurã rãsturnare a frunþii, dintr-o singurã rotire de orgolioase

VVLLAADD HHOOGGEEAA

86

priviri, vei cãpãta din nou prospeþimea creierului, greul muºchilorºi furia urii, fãrã de care nimic nu se poate iubi ºi nimic nu sepoate crea. Laudele aduse nu sunt o dovadã a originalitãþii. Com-promiterea, însã, este. Un nume compromis în luptã dovedeºtesuperioritatea, dovedeºte prezenþa unor însuºiri care uimesc prinineditul lor, ºi care se ridicã de la originalitatea superficialã pânãla geniu. Compromiterea e dovada palpabilã a unei activitãþi curezultate efective. Conºtiinþa compromiterii aduce siguranþa cã ailovit just ºi adânc. Din rãnile spurcate curg bale ºi sânge negru.Fereºte-te. Dacã nu eºti destul de încercat, stropii aceºtia meschi-ni ºi rãu mirositori te pot intimida. De câte ori auzi larmã în jurulunui nou act compromiþãtor, fii sigur cã un nevrednic demnitarcultural agonizeazã, sub baloanele de oxigen ale admiratorilor ºisimbriaºilor. De câte ori se pogoarã tãcerea de mormânt, fii sigurcã rana s-a închis cu greu ºi nimeni nu are curajul s-o zgândãre.Mai e nevoie sã-þi amintesc cã nici un pas nu s-a împlinit înevoluþia spiritualã a omenirii fãrã a compromite timp de una saudouã generaþii pe cei care au silit-o sã-l facã? Mai e nevoie sã-þispun cã un succes imediat dovedeºte cã vii pe timpul seceriºuluiºi culegi arginþii sau laurii punând virgulele ºi punctele? În timpce o compromitere totalã ºi încãpãþânatã te situeazã drept un pre-mergãtor, un strãin de atmosfera ºi preocupãrile maturilor saubãtrânilor, un altul nou, care-i incomodeazã tocmai pentru cã îiîntrece? Dar ce trebuie sã-þi pese dumitale de toate aceste pilde?De ce sã te aperi invocând nefericirile altora? Motivul cel mai se-rios pentru care atitudinea (pe care te îndemn a lua-o) e vrednicãde apologie – e însuºi faptul cã o actualizezi, o cobori în carnea ºi înoasele d-tale. Voluptatea fierbinte ºi zvârcolitã a compromiterii.Desfãtarea generoasã care-þi vânturã sufletul în viziunea unuimascul izolat, ce-ºi sfideazã semenii, conºtient de tâlcul pe care iz-voarele lãuntrice vor izbuti sã-l împrãºtie ºi sã-l rodeascã! Nusimþi fiorul acelei sublimate virilitãþi, care – prin compromitere –


87

se simte neangajatã, cu posibilitãþile neºtirbite, disponibilã pen-tru orice nouã experienþã, pentru orice nou salt, pentru orice nouãrãfuialã?… Nu se poate crea nimic fãrã o prealabilã ºi absolutãcompromitere. Nu-þi poþi cunoaºte puterile, virtuþiile aptitudinile.Nu poþi preþui poziþia singuraticului, a celui hulit ºi temut. Nupoþi încerca voluptatea de a sfãrâma tabu-urile ajungând, astfel,tu însuþi un tabu. Nu poþi concretiza, deci, acea serie nesfârºitã deexperienþe, care-þi adunã în suflet mierea amãruie a vieþii vieþuite– cu care vei împlini, apoi, cei dintâi paºi cãtre operã. Dar e atâtde evidentã necesitatea compromiterii! De ce sã mai continuidescoperirea fãrâmiþatã a însuºirilor, a darurilor, a voluptãþilorsale?… Toate faptele cu suport de experienþã intimã ºi reflectândietathura personalitãþii – pot compromite. Dimpotrivã, maimu-þele nu se pot compromite. Acei domni, care imitã, care se prefacdupã chipul ºi asemãnarea altor domni celebri – nu pot fi învinu-iþi de compromitere. Tot ce e împrumutat e silit, copiat pe geam,asimilat prin autosugestie sau prin fireascã sãlbãticiune – cade înafara virilitãþii, excluzând, aºadar, compromiterea. ºi dupã cumun artist nu va confunda niciodatã copia cu originalul, ºi dupãcum un mistic nu va lua niciodatã compunerile apologetice ale se-minariºtilor drept Tertulian – tot aºa un membru al elitei nu se valãsa niciodatã înºelat de epigonii ºi imitatori. Nu-þi fie teamã.Dacã sarcina de a crea liber nu te înspãimântã prin renunþãrile ºiîndurãrile sale, spune-þi cuvântul aºa cum se coboarã el, cald, dincreier. Îmi vei da, în sfârºit, dreptate.

(Cuvântul, anul III, nr. 956, 18 decembrie 1927)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

88

EMIL CIORAN (1911-1995)

SCHIMBAREA LA FAÞÃ A ROMÂNIEI(fragment)

Ideea de destin are marele merit de a explica toate ºi nimic.Forþa oarbã, care ºi are limitele imanente ale unei logici specifice,ne satisface gustul nostru de a cãuta o bazã ascunsã ºi generatoarea tuturor conþinuturilor de viaþã; ea însã nu le poate explica diver-sitatea ºi divergenþa. Exuberanþa fenomenalã se ridicã, autono-mã, peste monotonia soartei. Peisajul istoric rãmîne strãin. Înmomentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca reali-tate sub care omul geme, incapabil de a se miºca, ei vor înþelegeistoria ºi poate i se vor integra. Suntem un popor prea bun, preacumsecade ºi prea aºezat. Nu pot iubi decât o Românie în delir.Toþi acei care iubesc poporul românesc mai puþin decât mine –fiindcã ei nu-i iubesc viitorul lui — susþin cã însuºirea esenþialã ºide mare merit a românului este omenia. Nu vreau sã spun cã ea eun defect, dar îmi este imposibil sã-i descopãr altceva decît o vir-tute mediocrã, care nu poate fi o culme decât pentru oamenii lip-


89

siþi de personalitate. Într-o lume în care numai excesul inimii ºi alinteligenþei, frenezia ºi calculul echivoc, instinctele tari ºi ipocriziapot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea folosi o cumsecãdenie co-lectivã? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Seteimele de conflicte în lumea aparenþelor nu i pot gãsi un antipodmai detestabil decît omenia. Dacã i-aº dori României sã trãiascãîn pace ºi la rãcoare, m-aº bucura ºi eu de omenia noastrã ºi m-aºasocia la un elogiu comod ºi plat. Decât însã o bunãstare nesemni-ficativã, mai bine o ruinã con brio. Cine nu trãieºte apocalipticdestinul României nu înþelege nimic din ceea ce trebuie sã deve-nim. Fiecare ar trebui sã ne sfâºiem pe imperativul deveniriinoastre. Când s-ar spune cã ardoarea, ºi nu omenia, este însuºireade cãpetenie a României, mi-aº încruciºa braþele ºi aº aºtepta sãlunec cu ea automat spre glorie. Sau pasiunea, focul, elanul ºichiar teroarea… Franþa este opera entuziasmului, mai mult decâta raþionalismului ºi a clasicismului. De altfel, pasiunea oarbã pen-tru logicã i-ar folosi mai mult decât logica. Unii cred cã suntnaþionaliºti dacã flateazã stãrile de fapt ale unei þãri ºi gãsesc înistoria ei singurul îndreptar. Sau cum vorbesc ei, de „virtuþile tra-diþionale“. Cum de n-au observat cã aceste vituþi ne-au þinut peloc atâta vreme? Nu este bun ºi valabil ceea ce un popor are dinmoºi strãmoºi, ci numai ceea ce-l mânã înainte. Dacã toþi româniiar deveni prin minune sfinþi ºi în aceastã stare n-ar cîºtiga nimicca forþã istoricã, aº declara sfinþenia un atentat la edificiul nostruistoric. Tot ce pune România în miºcare este bun, tot ce o þine peloc e rãu. Singura ieºire este un dionisism al devenirii româneºti.Dacã ascensiunea României ar pretinde idealuri meschine ºi com-promiþãtoare, limitate ºi antiumane, ele ar trebui declarate abso-lute ºi perfecte. Ascensiunea unei þãri este singura ei moralã. (…)ºi acum, sã revenim la România ºi sã vedem cum ar putea ea sãnu mai fie o umbrã a istoriei universale. Ce nenorocire pe capulacestei þãri, cã în locul unui ethos eroic, cu tot ce acesta presupune

VVLLAADD HHOOGGEEAA

90

ca oroare ºi pasiune bestialã, ne-am diluat sîngele ºi ne-am îndul-cit patimile cu un dor amãgitor, ale cãrui virtuþi dormitive ne-auîmbãtat simþurile peste mãsurã. În ochii românului, dar mai cuseamã în cîntec, palpitã, cu o insistenþã insinuantã, revãrsareamonotonã a acestui dor, aparent elixir al inimilor sfâºiate, în real-itate atracþie adormitoare pentru suflete inerte. Cine a avut ocaziasã audã în oraºele sãseºti din Ardeal vreo ceatã de flãcãi românidoinind în înserãri, n-a putut sã nu sufere sub contrastul strivitorpe care-l prezintã masivitatea constructivã a oraºului ºi lamen-taþiile acelea prelungite, atât de inaderente la civilizaþie, la efortulconstructiv. Contrastul nu trebuie explicat prin deosebirea noas-trã organicã de saºi, ci prin distanþa incomensurabilã de culturã afondului nostru popular. Noi încã nu putem aprecia ce salt amfãcut prin pãtura noastrã cultã.

Este în dorul nostru atâta risipire lâncedã în lume, atâtarenunþare în faþa timpului ºi a spaþiului ºi atât prizonierat în adi-erile inimii, cã te întrebi ce tristeþe a încercat acest popor de s-apredat sieºi atât de neînduplecat. Scoateþi lamentaþiile din poeziaºi din muzica noastrã popularã ºi nu mai gãsiþi decât o þopãialã li-ricã, fãrã nici o marcã originalã. Ce departe am fi fost astãzi, dacãinfinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletu-lui, dacã ne-am fi rostogolit, cu o înflãcãrare fãrã margini, pesteruinele noastre! Dorul exprimã un raport negativ cu lumea, el esteo lunecare leneºã ºi orizontalã sau o ondulaþie minorã pe suprafa-þa mobilã a vieþii. Eroismul este ascensiunea spiralei, sinuozitãþileîn înãlþimi. Prin dor nu exprimãm mai mult decât nesiguranþa înfluctuaþiile clipelor ºi o chemare spre vag. De ce ne e dor? Între-baþi pe orice român ºi nu þi va da o lãmurire asupra acestui infinital sufletului sãu. Toatã problema este ca într-o Românie scuturatãde o dictaturã ºi de un elan colectiv, infinitul negativ al acestei psi-hologii sã fie convertit în infinitul pozitiv care este eroismul. Du-ioºia ºi visarea prelungitã care se mlãdie pe lungimile timpului ºi


91

pe întinderile spaþiului trebuie „sãltate“ în ardoare ºi fanatism. Dela infinitul negativ al dorului, la infinitul pozitiv al eroismului estedrumul pe care trebuie sã-l strãbatã sufletul românesc, pentru anu amorþi învãluit în umbre. Aceasta este problema psihologicã aRomâniei. O miºcare politicã n-are nevoie de „idei generoase“pentru a triumfa ºi a realiza efectiv. Este destul sã cultive idealurieroice ºi sã valorifice posibilitãþile de fanatism din om. O þarã caRomânia este prea primitivã pentru a ºi putea permite luxul „ide-ilor generoase“, care sunt inerente þãrilor cu o oarecare eleganþãinterioarã. Ideile prea generoase, adicã fãrã bazã în imediatulvieþii, slãbesc sângele ºi dau naþiunilor un aspect clorotic. Emas-cularea prin exces ideologic este un fenomen frecvent în viaþapopoarelor. Încep atunci a fi afectate de o paloare care este fizio-nomicã ºi istoricã. Ideile care n-au nici o aderenþã la viaþa con-cretã a unui popor îl deviazã de la sensul lui istoric. De aceea, ori-ce ideologie care nu-i angajeazã energiile vitale este periculoasã.Extrema dreaptã ºi extrema stângã s-au dovedit creatoare într omãsurã atât de mare, deoarece au fãcut totdeauna apel la un ethosvulcanic ºi n-au cucerit prin idei, ci prin misticã. Faptul cã dreap-ta pune accentul pe politic ºi stânga pe social nu dovedeºte nimicpentru originile dinamismului lor. Mulþimea iubeºte sã fiebiciuitã ºi fanatizatã. Apoi vin… ideile.

(Apud Emil Cioran, Schimbarea la faþã a României, Ed. Humanitas, 1990, p. 90-92, 186-188)

VVLLAADD HHOOGGEEAA

92

EUGEN BARBU (1924-1993)

GORILA MIRONOSITÃ

Mã întreba careva dacã n-am obosit dupã atâtea focuri de puºcãtrase de-a lungul anilor într-o guerila perpetuã. Nu am obosit! Sã fieliniºtit! Iatã, a mai apãrut dupã colþ un parºiv, care se mai astâm-pãrase, ieºind la drumul mare cu cuþitul. Mi-ar scoate maþele pemasã ºi m-ar înmormânta de viu. Are pe urma lui o ceatã ºi-mitrimite mesaje sãptãmânale : pregãteºte-te, te curãþãm! Þin! lespun, o sã mai aveþi de furcã cu mine! – Sã vedem, cã am tocmit ºio þaþã sau douã, la Europa Liberã, e una þigãnoasã, cu nume sonor,ieºitã din taicã-su, nu din maicã-sa, doldora de carte ºi de ifose.Agitã microfonul ca pe o mãturã ºi ºtie cine are merite în literaturaromânã ºi cine nu. O acompaniazã o fatã de moravuri lejere, care aschimbat piaþa cu ocazia unei excursii ºi se rateazã în Franþa, la felde fãrã duh ºi sare. ªeful de taraf e nãtãrãul ce-ºi ascunde cu greu-tate coada în nãdragi ºi mãdularul pãros cu care scrie sub cãmaºãde mãtase. De pe Dâmboviþa, în geamantane strãine, le sosesc ºtiridespre luptele literare din Cetatea lui Bucur, cancanuri de cafeneade mâna a treia, bune între douã iaurturi ºi un marþipan. Se facepolitichie în draci ºi, când tu îi spui fugitului sã restituie cãrþile


93

furate din patrimoniul public, gorila spumegã ºi agitã un ciomaginvizibil. Din nu ºtiu care cavernã transmite pe calea undelor sin-istre mostre de borfaº intelectual. ªi-a zis doctor cu de la sine put-ere, deºi studiile fãcute în România au fost obþinute cu talgerul ºistiletul. Gorila a umblat cu laba în creierul altora ºi se laudã cã escriitor. Dacã-i auzi vocea de mãturãtor, binecuvânþi ora când s-ahotãrât sã ne ierte ºi faci trei cruci mari c-ai scãpat de el. Popperpracticã în felul lui prostituþia de minte fãrã jenã. S-a lãmurit pedrum ºi a dat cu bidineaua peste o ideologie în numele cãreia bãgaoamenii în puºcãrie ºi-i denunþa cu râvnã. Are, ca ºi cãmila, douãcocoaºe. Când a terminat cu marxismul, a destupat damigeana lafilozofia libertãþii absolute. Umblã cu traista prin Europa ºi bate lauºi ilustre. Se izmeneºte în douã limbi pe care nu le cunoaºte ºigândeºte într-a treia, dupã canon. Ce vrea domnul ãsta, cu echipalui de dame apucate de streche, isterizate de seceta din Europa ºi delipsa de ploaie? Vrea sã facã ordine în literatura românã. Surugiulliterar schiaunã de douã ori pe sãptãmânã, dintr-un grajd plin demurdãrie, în care ºi-au dat mâna legionarii ºi voiajorii acestui con-tinent. Nu au patrie, nu au drapel. Stau în copac ºi urlã. Inima lor eun portofel ºi în loc de stomac au un marsupiu, din care scot hang-ere. Mâine, dacã i-ar mai primi cineva, s-ar întoarce pe aici ºi-ar stacu varga-n mânã, ca la ºcoalã. Dupã ce ne-au bãtut la fund, ca perepetenþi, acum ne ceartã cã nu ne pãrãsim mormintele ºi mamele.Cred cã dacã grãim cam la fel, semãnãm ºi la suflet. Ei nu cunosccuvântul cinste, dar tare-l mai rostesc des. Gorila mironositã m-arvrea îmbãlsãmat ºi-ar plânge la capul meu cu lacrimi mari cât oulde struþ, m-ar arde pe rug, dar din legile stricte ale umanitãþilor jig-nite, chipurile, nu iese. Cuvintele dure, spune el, îl scot din sãrite ºisimte o fricã metafizicã, când mã citeºte, dar când apucã ia zoologiade la o buche la altaºi din mãgar ºi broascã râioasã nu te mai scoate.Umblã în patru labe ºi se crede centaur, lasã în urmã o putoare dedihor ºi-ºi parfumeazã cuvintele cu Chanel. Are guler tare ºi

VVLLAADD HHOOGGEEAA

94

otrãveºte subtil pe unde scurte. Ca ºi alþii, a stat dupã o tejghea ºi adat pomanã doi lei de un Paºte ºi dupã aceea a declarat cã a rezis-tat. A vândut blãnuri pe Calea Victoriei ºi s-a fãcut cã suferã pentrusãraci. Când a venit vremea, a îmbrãcat salopeta ºi a îngânat cubrigadierii noºtri marºul constructorilor. L-a þinut maicã-sa cuguvernantã ºi, când l-a întrebat nu ºtiu cine ce-a fost taicã-sãu, adeclarat cu humor cã fusese gãzar, avea adicã o sondã, nu zece.Ãotia, împreunã cu pungaºii mai mãrunþi, cu o bandã de proaspãtdelincvenþi, îmi fac rãzboi în fiecare zi ºi în fiecare noapte. Suntmulþi, organizaþi, neînduraþi. Au construit o catedralã ºi-i zic SfântaSofia, deºi ea este numai o latrinã. Toþi ambuscaþii, rataþii versuluiº-ai prozei s-au aciuit lângã altarul ei. Au mari preoþi ºi-o cucoanãsituatã bine care dã la poeþi biberoane când le nasc nevestele. Aºtiahotãrãsc de-acolo de la München sau de aiurea cine sã ocupe fotoli-ile redacþiilor ºi cine nu. Cucoana aia buzatã ºi trãind în scârbã, caviermele în gogoaºã, de ani de zile spune despre noi cã suntemimpulsivi ºi subiectivi, cã distrugem sistematic literatura românã.Asta pentru n-am venit la Paris sã-i sãrutãm dreapta ºi nu ne-amaºezat sub patrafirul ei de papesã a artelor în exil. Imbecilul acela,care nici mãcar nu ºtie cã e mai sãnãtos sã fii taciturn, strigã la noi.Când îi spui cã e construit pe douã canale ca televiziunea, se supãrãfoc, dar nu recunoaºte, tace! Morala lui e fragedã ca ugerul de viþeleþinut în frigider, oricând îþi poate furniza o idee ca pe un plic, a trãitdin furtiºaguri ºi nu concepe cã existã oameni cinstiþi. Lumeamoralã dupã propria croialã i se pare un cimitir de conºtiinþe ador-mite, în care mai moþãie câte o lumânare nebunã, ce iute trebuiestrivitã cu piciorul.

O greaþã universalã mã cuprinde. Aud râmatul porcin, audpredicile ipocrite. Sunt mulþi, bãloºi, murdari, s-a ivit din ei repti-la ºi ºuierã ameninþãtor. Sã pofteascã, cu toatã ceata lor deleghioane bugetivore, cu canaliile lor bãtrâne, ce una spun ºi altafac, trecutã prin moara spurcatã a tuturor panglicãriilor de culise,


95

cu mamele, cu rudele, cu fraþii ºi surorile lor, ce nu mai au odih-nã pânã nu m-or vedea rãstignit!

Cât îl priveºte pe voiajorul ideologic, n-o sã-i mai fac cinstea dea-i rãspunde de aici înainte, pentru cã eu mai credeam cã maipãstreazã ceva dintr-un om ºi el a început sã ragã. Aratã niºtefudulii seci banda asta de borfaºi mai mici aplaudã de la galerie.Sã fie sãnãtos! Un dispreþ necruþãtor, al timpului ce nu iartã, îi vaînveli pe toþi ca un giulgiu. Tot mai sper cã odatã nefericita de li-teraturã românã va fi purificatã de termitele care o sapã ºi o înjo-sesc pe unde apucã. Sã þineþi minte!

(Luceafãrul, 18 mai 1968)

NICOLAE LABIª (1935-1956)

DRACUL ªCHIOP

Tuturor nemernicilor

Cãrau comori sãpate sub lunã ºi-n secret.Urcaserã prea lesne în pisc de zaiafet.

Purtau trufaºe tuiuri pe creºtetul zãlud

VVLLAADD HHOOGGEEAA

96

ªi noile blazoane cu încã smalþul crud.Dãdeau porunci cu lene ºi n-auzeau nimic,

Dar se-auzea în vale o fierbere grãbitãDe fier ºi os ºi piatrã, de scrâºnete de cric,De nesfârºitã muncã, de lume ce se-agitã.În deºucheate dansuri, acest sobor dospea

Ca-n buba unei alte, rãsãritene Rome.ªi fluturau lungi vãluri în aer, de tafta,Urzite-n vin, bãtute în galeºe arome.

Când, rezemat de cârjã ºi-n galben îmbrãcat,Un personaj coleric ºi straniu se aratã -Zbârcitã foarte faþa, ori roasã de vãrsat,Iar la piciorul teafãr copita despicatã.

– „Nu voi m-aþi scos pe mine dintr-al fiolei miez(Ce voce neplãcutã! Ca scrâºnetul þâþânii!),

Nu mi-aþi fãcut vreun bine, dar vreau sã vã distrez -Vã scot acoperiºul cãpãþânii.

Sã-ncep cu-acel ce-n ceatã e cel mai ºi mai ºi,Cel cu figura-n aur ºi lene parcã unsã.I-am ridicat capacul. Puteþi acum privi

Monumentala lume dintr-însul, ce-i ascunsã.“Sãrirã toþi sã vadã: privirile nãuce

Þinându-oi uluirea ºi-o miorlãiau nebunii,Cum mâþele din deltã se-aruncã sã apuceMâncarea lepãdatã pe creºtetul vreunei.

ªi ce-au vãzut! O grotã cât un imperiu sur,Plãci de grafit, ºi-n tristã-mpletire reciprocã,Contururi tandre, umbre de foi ºi de velur,

Desene pure, toate strivite-acolo-n rocã,Întruchipând figura de-adolescent tãcutCu întrebare-n frunte ºi-n inimã cu milã,Mlãdiþã de departe ce, arbor, n-a crescut,


97

Ci prãbuºitã-n straturi s-a împietrit, fosilã.Se ridicau deasupra coloºi de sulf în bolþiIvind tãioase cercuri ºi limbi de iatagane,

Pereþii înãuntru se ariceau cu colþi,Nemiºcãtoare curbe ºi unghiuri lungi ºi stranii.

ªi niºte þevi sucite, ca niºte vene, poate,Se-ncolãceau pe colþii aceºtia sã se suie,

Lãsând în strãvezimea lor verde sã înoate,În loc de sânge,-o apã subþire ºi gãlbuie.

Din când în când afarã mai iese clãnþãnindªi-apoi între jivine-n adânc din nou revine,

De rãutate slabã, cu colþi ce se desprind,Cãþeaua laºã-a dragostei de sine.

Iar golful ca-ntr-o scoicã definitiv suna,Pe când pe pardoseala pe care pare-a geme

Strivit adolescentul, îºi miºcã unda reaFosforice reptile împreunate-n gheme.

Poate-au fost geamuri, poate timpane spre afarãªi pãtrundeau prin ele oraºe ori poieni.

Dar plumbul din vitraiuri lãþit, le astuparã;Timpanele strâmbate sunt grele de licheni.

ªi evident nu grindini, nici trãsnet a ucisAceastã lume; frântã, ea singurã cãzuse,

De prea puþinã vlagã, prea mult vãzduh închis,De-un dor de parvenire zvâcnitã, ca de tuse.

Pe clãdãria spartã un craniu se prefaceCu dinadinsul proaspãt, cu dinadinsul bun,Ca-n putredele târguri când târfele sãrace

În zi de sãrbãtoare au miros de sãpun.Rânjeºte dracul galben ºi iar întinde ghearaSã mai desfac-un creºtet. Mesenii, pãmântii,

Cu palmele pe creºtet se clatinã cum vara

VVLLAADD HHOOGGEEAA

98

Ciulinii în furtunã se clatinã hazlii.Iar dracul ºchiop rânjeºte mai trist ºi ca un sfredel

Rotindu-se-n pãmânturi s-a dus, ºi scârþâi.Prietene, el ºtie atât de multe! Crede-l

De-o fi sã-l întâlneºti ºi-þi va vorbi.Mesenii? Se frecarã la ochi, privirã-n gol

Cu linii noi tãiate pe palida lor mascã.ªi-au zis c-un vis fusese, sporit de alcool,

ªi n-a avut curajul nici unul sã-l rosteascã.Dar cheful se spãrsese ºi fãrã de zãbavã

S-au despãrþit cu faþa posomorâtã, gravã,Când îngroziþi vãzurã în dunga unui nor

Cum dracul ºchiop ºi galben sãlta într-un picior.

(Apud Nicolae Labiº, Poezii, Ed. Minerva, 1987, p. 134-137)

capodoperele pamfletului romanesc. a fost deputat în parlamentul româniei (2000-2008), observator...

Documents