John P. Strelecky

lntoqrcere loCAFENEAUA de lq

v

CAPATUL LUMII

Traducere din limba engleze de

IoAN CIUPERCA

LITETIABucureFti

2UO

Era o zi perfecti. Cerul era de un albastru magni-

fic, aerul era cald, dar nu sufocant. MdL sim{eam

ca in paradis. $i, intr-un fel, eram. Cam aga te simfi

in Hawaii.

Pentru acea zi imi planificasem doar o plimba-

re cu bicicleta. Nimic mai mult' FAr[ un program

anume, firi un traseu sau orar prestabilit. Doar o

plimbare lungi in care s[ pedalez pe strlzi la intAm-

plare, llsindu-mi ghidat de propria intuifie' Doar

eu, bicicleta mea Ei paradisul pe care s[-l explorez.

M-am plimbat aga vreme de vreo doui ore qi nu

am nici cea mai vagi idee pe unde am umblat. Exact

cum imi propusesem.

Aveam in minte unul dintre cdntecele mele pre-

ferate. ii apa4ine unei artiste pe nume |ana Stanfield

gi spune aga: ,,Nu m-am reticit, explorez". Se potri-

vea perfect cu plimbarea mea. $i, in multe privinfe, se

potrivea perfect cu mare parte dintre aventurile mele.

Dintr-odati, gAndul mi-a zburat inapoi la o anu-

miti noapte, cu mulf ani in urm[. Doar ci, atunci,

1i

I

John P. Strelecky

nu aveam senzalia ci explorez. Simleam pur gi sim-

plu ci m-am riticit. A fost momentul care mi-a

schimbat viafa. O noapte petrecutd intr-un local

micu!, numit Cafeneaua d.e Ia capd.tul lumii.

Foarte multe lucruri s-au schimbai dupi acea

noapte. Nici nu-mi mai aduc aminte cum era viala

mea inainte de acel moment. Pare ci aveam o cu

totul alti existenfl. Ci eram o cu totul alte persoane.

Am luat incet o curbi gi am zirit pentru o cliploceanul. Atdt de incredibil de albastru.. M-a dus cu

gdndul la o testoasi de mare. O alti amintire legati

de acea noapte la cafenea.

Era ciudat. Cafeneaua nu mi-a iegit niciodati cu

adevirat din minte. Cu toate acestea, nici nu a mai

apirut de mult cu atAta pregnan{i in gAndurile mele.

Alte doui curbe. Alte doui panorame spectacu-

loase.

in Hawaii, existl un amestec incredibil de culori.

Insula s-a format ca urmare a activitdlii vulcanice din

zon[. De aceea, peste tot sunt roci de lavi neagrd.

Cu timpul, ca gi cum natura a vrut s[ creeze un con-

trast perfect, r'ocile s-au flrAmilat gi, pe solul astfel

creat, au crescut plante de cel mai strilucitor verde

posibil. Si mai adaug albastrul turcoaz ai apelor

oceanului qi multitudinea de nuanle de portocaliu,

rogu gi alte culori strilucitoare ale nenumlratelor

flori; este o incAntare pentru ochi.

8

intoarcere la Cafeneaua de la capdtul lumii

,,Extraordinar", mi-am spus. ,,AtAt de uimitor!"

Pentru mine, ultimele zece luni au fost pline de

lucruri uimitoare. Am vdzut balenele inotind inlargul coastelor Africii de Sud, am fost in safari

in Namibia, iar in America Centrali am afutat puii

de testoase marine abia iegili din oul si ajungi in

api. Cilltoria a culminat cu o aventurl pe bicicleti,

timp de trei luni, in Malaysia qi Indonezia. Acum,

cdnd mi indreptam citre case, am decis si mi opresc

pentru cateva saptimdLni in Hawaii.

La urma urmelor, atunci cand esti atAt de aproape

de paradis... meriti sd te bucuri pulin de el.

Nu era prima mea cllitorie de explorare a lumii.

Dupe noaptea petrecute cu mult timp in urmi incafenea, am adoptat o alti perspectivl asupra viefii.

Muncesc un an, apoi ciiitoresc un an. Lucrez un alt

an, apoi, anul urmitor, iarlgi cdLletoresc. Pentru mulfi

oameni, acest lucru poate pirea curios. Ei igi fac griji

pentru sigurania gi linigtea lor. $i, totugi, la mine

funcfiorreazl. Mi-am dat seama ci., atunci cAnd egti

bun in ceea ce faci, vei fi intotdeauna la mare ciutare.

Nu am avut niciodati o problemi in a-mi glsi un nou

loc de muncl.Aceiaqi oameni clrora stilul meu de viali li se

pare ciudat imi spun, adeseori, ci qi-ar dori ;i ei

si-l incerce. Totugi, cu rare excepfii, nu au flcut-oniciodati.

I

John P. Strelecky

Cred ci nu greqesc daci afirm ci de vini este

teama de a te av6rnta in necunoscut.

incep si pedalez gi mai abitir, gi imi apar in cale

gi mai multe peisaje incredibile. Aerul era inmires-

mat de parfumul flolilor. Unul dintre lucruriie care

imi plac in Hawaii este parfumul florilor. Te simli de

parci ai mirosi nectarul zeilor Natura in starea ei cea

mai puri.Am mai mers trei kilometri Si am aiuns intr-o

zonl pe care nu o mai vizusem pAni atunci. Terenul

era mai plat acum. Din dreapta, se auzeau brizanfii.

tr{d aflam la o riscruce de drumuri. La dreapta sau la

stAnga?

,,Ia-o pe calea mai pulin umblati", m-am gdndit,

,,urmeazi intotdeauna clrarea mai pulin bltitoriti".Era cea din dreapta. Pe acolo am Ei pornit-o. Nu

era un drum pavat, ci acoperit cu pietrig. Am simlit

ci muschii mi se incordeazl din cauza efortului.

imi place acest sentiment - indiferent c[ e vorba de

mintea mea, de picioarele mele sau de algi muqchi ai

corpului meu. Aga mi se intAmpli atunci cdnd gtiu

c[ am inceput o aventuri, cind intilnesc ceva nou

qi captivant, ceva care m[ stimuleaz[.

in timp ce mergeam pe bicicletl, intrezlream

printre copaci sclipirile apei.

,,Poate, mai tArziu, o si mi duc si inot pu!in",

mi-am zis.

10

intoarcere la Cafeneaua de la capetul lumii

Dup[ vreo douizeci de minute de pedalat pe dru-rnul cu pietri;, am avut deodati sentimentul straniu

de d6ji-vu. Era ciudat. Firi doar gi poate, nu maifusesem niciodati inainte in aceasti parte a insulei.

Si totuEi, cumva...

Tocmai incercam s[-mi pun in ordine gAndurile

cdnd, deodati, am vAzut-o. Ceva mai in fate, pe

clreapta. O clddire mic[, albi, cu o parcare cu pietrig

in fatl si cu o reciami luminoasd albastri in partea

de sus.

Aproape ci am cizut de pe bicicleti.

,,Imposibil", m-am gdndit.

Dar bineinfeles ci, la Cafeneaua de la capdtullumii, nimic nu este imposibil.

M-am apropiat gi pe chip mi s-a infiripat un zim-bet. CAte amintiri! Cite cunogtinfe importante am

dobAndit in acest loc! Dar ce ciuta cafeneaua aici?

Acum? Cu siguranfi, nu era acolo unde o gisisem

eu inainte.

Am aruncat o privire in spate. Nu era nimeni, aga

c[ am inceput si pedalez cu putere gi s[ merg mairapid. Voiam sl ajung la cafenea ca nu cumva sidispari inainte de a avea gansa s[ intru.

Nu ar fi trebuit s5-mi fac griji. in cinci minute,

eram acolo, iar cafeneaua nu dispiruse. Nu-mi venea

si-mi cred ochilor.

,,Incredibil", mi-am zis.

11

John P. Strelecky

Ldngi uga de la intrare, era un rastel pentru bici-

clete. Mi-am l6sat bicicleta acolo. Mintea imi fierbea

de curiozitate. Ce cduta cafeneaua acolo?

Am urcat repede treptele scirii din fall qi, dupi un

moment de ezitare, am impins uqa de la intrarea in

cafenea. De ugi erau atirnali niqte clopofei. Aceiagi

clopofei ca data trecuti. Au clinchetit pentru a-mi

vesti sosirea.

Am intrat gi m-am uitat de jur imprejur. Era ca

gi cum aq fi pigit in trecut. Localul ardta exact la fel

ca in urmi cu zece ani. Separeurile roqii, tabure-

tele argintii, tejgheaua pentru micul dejun... qi toate

arltau ca noi.

- Bine ai revenit, John.

M-am intors spre stdnga, Cu cAteva momente

inainte, nu era nimeni acolo. Acum, da. Era Casey,

chelnerifa care mi servise atunci cAnd vizitasem

pentru prima dati cafeneaua. Stitusem de vorbltoati noaptea cu ea, cu proprietarul cafenelei qi cu

unul dintre clienli. Modul de a gindi gi ideile lor

mi-au schimbat via{a.

Casey zimbea. I-am zimbit gi eu.

L2

John P. Strelecky

- Buni, Casey.

A venit la mine gi m-a imbrlligat cu c[ldur[.

- A trecut ceva timp,..

Am dat aprobator din cap, uluit de faptul c[ miaflam acolo $i, acum, qi de prezenfa interlocutoarei

mele.

-Arili minunat, i-am spus. Egti..' neschimbatl.

Era adevlrat. Nu imbitrinise deloc.

A zimbit din nou.

- $i tu ar6!i bine, fohn'Am aruncat o privire Prin cafenea'

- Nu-mi vine si cred ci sunt aici. in dimineala asta

m-am tot gendit la cafenea. $i, acum, o gisesc aici..'

- Ne mai mutim cAteodati, a zis ea.

De parcl asta ar fi explicat perfect cum se ficea

c[ o cafenea leiti cu cea pe care o vizitasem cu ani in

urmi se gisea acum intr-un loc aflat la mii de kilo-

metri distanll de locul unde o vlzusem prima dati.

Fir[ a mai pune la socoteall faptul ci nimic nu plrea

si se fi schimbat.

- Sau poate c[ francizim, a spus 9i a zdmbit iarigi.

Am rAs. M[ lua peste picior din pricina unui

comentariu pe care-l flcusem data trecutiL clnd

fusesem la cafenea. Oare cum de lqi amintise de el?

S-a indreptat cdLtre un sePareu.

- Vrei si iei un loc?

M-am agezat gi am pipiit scaunele. Pireau abso-

lut noi.

14

intoarcere la Cafeneaua de la capitul lumii

- Pot si te servesc cu ceva? m-a intrebat Casey gi

a pus un meniu pe masl.Am zdmbit. Mi-am amintit meniul. Era acela;i

meniu, cu textul care apirea qi dispirea ca prinfarmec. L-am ridicat.

Data trecuti cdnd am fost la cafenea, pe spatele

meniului erau scrise trei intrebiri:

De ce eSti aici?ipi este teamd de moafte?ESti un om implinit?

Am intors meniul. intreblrile erau tot acolo.Oh, cum se schimbase viala mea gralie acestor treiintrebiri.

- Lucrurile sunt pufin diferite pentru tine acum,

rru-i aqa? m-a intrebat Casey.

M-am uitat la ea gi am zAmbit.

- Sigur ci da. Foarte diferite. in sensul bun alcuvAntului.

- Ca de exemplu?

Am clitinat din cap.

- Uau, pii cu ce s[ incep?

Casey s-a strecurat in separeu gi s-a aqezat in fa{a

rnea. S-a intins citre mine qi gi-a pus mAinile peste

lle mele.

- Si incepem cu dimineala in care ai pdrlsit cafe-

neaua, in urmi cu zece ani.

Mi-am intors palmele qi am strins ugor mdna lui

Casey, Era cald6. Era vie. Mi intorsesem la cafenea'

Am scuturat ugor din cap a neincredere, apoi am

zArnbit.

- Pii, si vedem, am incePut eu.

inarmat cu meniul cafenelei, o bucati din pld-

cinta cu cipqune gi rubarbiL a lui Mike, dar 9i cu o

perspectivl complet noul asupra vielii, am ieqit 5i am

piqit intr-o cu totul alte realitate. Acea noapte m-a

schimbat. Ce am invifat atunci rizbate pdnl in ziua

de azi in atit de multe aspecte ale vieqii mele' Povestea

festoasei verzi de mare, povestea pescarului, disculia

cu Anne despre cum poli fi tu cel care iqi alege pro-

pria versiune a rea[teii... toate acestea au contribuit

enorm la felul in care imi trdiesc acum viafa'

Casey a zAmbit gi s-a sprijinit de spdtarul scaunului'

Apoi a ficut semn din cap cltre intrarea in cafenea'

- Ultima dati cimd ai intrat pe uqa aceea, nu erai

aga de fericit.

L6

intoarcere la Cafeneaua de la capitul lumii

Am zAmbit gi eu.

- Mi-e mai bine acum. De fapt, mi-e atit de bine

lncAt nici nu-mi mai pot aminti cum era viafa mea

lnainte. Sincer, chiar mi'e greu si-mi amintesc ce

complicati imi pirea viaga pe atunci.

- $i ce s-a intAmplat dupl ce ai plecat de la cafe-

nea?

- Lucrurile s-au schimbat, am spus eu ridicAnd

din umeri. $i eu m-am schimbat. Convingerile, ac{iu-

nile, aborddrile mele sunt altele acum... Unele lucruri

au fost mirunte, altele mult mai importante. La scurt

timp dupi vizita mea aici, am renunfat la ce ficeam

qi am decis si merg sd v[d lurnea.

- Chiar aqa?

Am incuviinfat din cap.

-Visam de foarte mult timp si fac acest lucru.

Insi intotdeauna mi s-a pirut greu de realizat. Dar,

dupi vizita mea la cafenea, mi s-a deschis mintea.

Pe vremuri, cind intAlneam oameni care ficeau ceva

uimitor, ridicam singur ziduri in calea mea. Giseam

mii de motive pentru care eu nu ag putea niciodati

si fac acel lucru, a$a ci nici nu incercam. Dar, dupice am fost aici, am inceput si-i privesc altfel pe acei

oameni. Nu ii mai vedeam ca pe o ameninfare. Acum,

imi erau ciliuze. inainte, nu $tiam exact cine sunt.

imi era atAt de teami ci pot pirea niting sau imiera atdt de ruEine ci nu ttiu anumite lucruri incAt