C 2 n i h . P a f p e W t - J m __________________________________________

REALITATEA IU . ST HA I A19 Octombrie \

REALITĂ ŢILE VIE ŢII

--- -------- epoca noastră, în care di-îvorţurile sunt atât de fre- Iquente, povestea despre feri-

m y 1rasXicita, mitologica pereche Phi- W L M memon şi Baucîs, transforma- « - , t ă ia bătrâneţe, in copaci, (ce-

' ieace înseamnă poate, că spre^... fi~ “înTPaSevăf mulţum it în căsnicietrebue să fii de lemn) stârneşte invi­die: Va m ai fi existând vre-un „Philemon şi Baucis“ modern? Poate, de vreme ce într'o comună din Anglia s'a instituit un premiu pentru acea _ pereche, care în cincisprezece ani de căsnicie să nu se fi certat o singură dată, pentru soţii c d n .în acest răstimp să nu-şi fi dorit fiecare nici­odată, nici în gând măcar, un alt tovarăş de viaţă.

Premiul constă" dintr’o şuncă ce urma sa fie decernată cu mare fast, fericiţilor câşti­gători. . .

în tr 'un rând, o pereche, care îndeplinia aceste condiţiuni, a fost aleasă să-şi ia răs- ■plata cuvenită. Transportaţi într'un fel de lectice, până la locul de cinste, când zări din depărtare gustoasa şuncă trandafirie, soţul se posomori şi zise nevestei sale:—Mi se pare, că e şuncă de New-York. şi nu din cea ame­ricană, care se dă deobicei.

— N'are aface, dragul meu , replică nevas­ta. O s'o gătesc în aşa fel, încât să fie bună. Trebue fiartă .într'o zeamă cu mirodenii.

— Cum fiartă? ripostă bărbatul. Cine naiba a mai mâncat şuncă fiartă. Mie să-mi faci şuncă friptă.

— Şunca de York nu e bună .friptă, spuse gospodina. Trebue fiartă.— Ba friptă!— Ba fiartă!— Friptă! Frip tă! Friptă! M'auzi?— Fiartă! F iartă! Fiartă! Aşa să ştii. Conversaţia în cele din urm ă nu m ai era

pe şoptite. Cortegiul festiv se oprise si amu­zat şi scandalizat de această prim ă sr:enă conjugală, după cincisprezece ani de depli­nă armonie, pentru care epocă perechea ur­ma tocmai să-şi ia răsplata, sub forma mult discutatei şunci.

A jungând la masa ve care trona obiectul în litigiu, soţul spuse:

— Vezi- am avut dreptate, e şuncă de York. Iar, cearta cu friptă' s a u „fiartă", reîn­cepu şi m ai aprigă.

—• Nici friptă, nici fiartă, nici crudă, ho­tărî prim arul comunei. Nu m ai căpătaţi nimic. Nu sunteţi vrednici de premiu, de vreme ce vă certaţi astfel.

J$i astfel în anul acesta nu s’a dat nici o răsplată ..fericitei p e re ch ii lu z ia unor Phi­lemon şi Baucis moderni se spulbera...

* * *

OTUŞ, mai există credinţă în dragoste, chiar, — sau poate mai ales, — în acea extracon- jugală.

Aceasta o dovedeşte cazul lui Miss Truly Shatiuck, din New-York.

Acum 26' ae ani fusese o cântăreaţă săr­bătorită şi adulată de New-Yorkul întreg. Dar încetul cu încetul gloria şi frumuseţea ei se spulberară, iar astăzi, a ajuns atât de săracă şi de uitată, încât nu avea o singură rochie, cu care să se îmbrace. A’: e as ta a în ­demnat-o la un furt. A fost'prinsă în tr’un mare^ magazin cu mode, furând o toaletă. Nu tăgădui fapta, dar o motivă spunând că de ani de zile umblă îmbrăcată num ai în zdienţe şi nu putea rezista ispitei de a sei edea iatăş bine îmbrăcată, măcar pentru câteva clipe sau ceasuri.

la o amen- nu o.

bişnuesc să fie sentimentali. Insă cazul a stârnit vâlvă, fiind publicat în presa ameri­cană. Cititorii m ai In vârstă îşi am intiră de celebra divă şi unu l dintre adoratorii ei fer­venţi, pe care-l respinsese ve vremuri, ve când artista era în culmea gloriei sale, aler­gă s'o scape din mizerie. P lăti amenda, o scoase din cămăruţa mizerabilă unde-şi fă­cea veacul, exploatată de marii croitori. în slujba cărora lucra acasă, şi o duse în vila lu i luxoasă, punându-i averea şi in ima la

dispoziţie. ,Credinciosul Seladon şi celebra cântărea­

ţă hoaţă au încheiat acum, la bătrâneţe, pac­tul conjugal.

Şi se mai zice, că nu există romanticism

In secolul nostru!♦ * *

1ISTĂ, chiar, mai mult ca |oricând, în Europa ca şi în America. Dovadă întâm pla rea petrecută la Aix-les-Bains. E vorba, bine înţeles, iarăş, de o călătorie. Nu se sfârşesc

______________ nare toate basmele astfel? Şide ce basmul vieţii, mai fantastic ca poveş­tile născocite, să facă o excepţie?

Aşa dar, de vre-o patru săptămâni, cele­bra staţiune balneară Aix-les-Bains adăpos­teşte între zidurile ei, pe nababul Aga-Iihan, din India. în tr 'una din zilele acestea, brunul magnat întreprinse, cu câţiva am ici o excur sie în autonwbil până 'n orăşelul savoian, învecinat, Chambery. Descinse la o cofetărie, unde fu servit de o nostimă vânzătoare. Na­babul se îndrăgosti de frumoasa fată si de­veni oaspele zilnic al cofetăriei.

In cele din urmă, solicită prietenia fetei, asigurând-o că o va face bogată, pentru toată viaţa, dacă primeşte să-i devină ibov­nică.

Desigur că multe fete ar fi cedat unei ast­fel de ispite, cu atât mai mult, cu cât Aga Khan e un bărbat frumos. Dar d-ra Canon — acesta e numele virtuoasei vânzătoare — deşi abea In vârstă de 19 ani, nu se lăsă ademe­nită şi declară energic, adoratorului exotic, că nu înţelege să aibă aventuri de dragoste, oricât de productive ar fi. Convingându-se că împotrivirea fetei e serioasă, Aga Khan se hotărî s'o ia de soţie- Logodna oficială a fost serbată la Aix, şi nunta e fixată pentru ziua de 3 Noembrie la primăria aceluiaş oraş.

Tânăra pereche va rămânea deocamdată la Aix-les-Bains.

OAR un Hercule poale asemenea isprăm. Si secolul

nostru sportiv cultivă mai

mult ca oricâjid indivizi, tn zestraţi cu putere fizică şi cu ra j, la fel cu semizeul din an­tichitate. O face fără deosebi­

re de sex. ,Chipul femeii, care să leşine la vederea v.

nui şoarece, stârneşte astăzi ilaritate. Fe­meile din zilele noastre nu se tem nici dt şoareci, nici de bărbaţi şi nici chiar de se

4 dovedit-o d-ra Maria Meyer, din U lângă Mihlhausen, care se trezi într'o noap

cu senzaţia că se sbate o reptilă în aşternu- tul ei Aprinse lampa şi zări, îngrozită, vii şarpe de doi metri lungime, care se-încălik in patul ei. Curajoasa domnişoară nici nu leşină, nici nu strigă după ajutor, ci luă uii baston, cu care ucise pe nepoftitul tovarăş

dr somn. ys

* * *

1A.TÎA îndoială, un act de curaj. Totuşi teama de masculiniza­rea femeii, prin oţelirea ei fi­zică şi psihică, e neîntemeia­tă. Femeea tot femee rămâ­ne.... Ar putea să o confirmi uonţia francezăL .

Acum câtva timp, o tânără Pu r iîl“^ , fost călcată de o maşină pe una din iruie frequentate ale Metropolei. Şoferul se

116Victima, grav rănită, fu Un poliţist ii luă un interogatoriu. Nu duceţi aminte de numărul ma-.şirm. ^

— Nu, venia cu prea mare viteză, n

Vă amintiţi, poate, cine era în masiffl

.... Da, spuse fata. pd.Lângă şofer şedea o doamna. Pwta j Q

lărie cloş, roşie, cu o fundă ie m „. vulpe argintie pe umeri şi un P.aveniri largi. . „ era

Era blondă, dar pot să ]ur că V -1

Pe baza acestor seirmălmente poWa coperit maşina criminală şi -jof . stxu. Orice, s'ar spune, nu se ]>nat ^ lie ' lu i slab. lipsă d e ^ m U d , - - HI ,

.(HHSHIHIIIII n;e*i***»*4 ........

Bătrâna artistă a fost osândită la o ai dă considerabilă, deoarece judecătorii n

* *■££=*34. fi o nuntă ca ’rt poveşti, cu• Jvaluri de şampanie spumoa-

„să, cu muzică, cu o sumede- |nie de invitaţi, cari după ce- ţremonia oficială se vor grăbi |desigur să strângă m âna fe- sricilei perechi.

V'aţi întrebat vre-odată câte sărutări şi strângeri de m ână primesc sărmana mirea­să şi bietul mire, în ziua nunţii? Ti se face m ilă de ei!

Oricât ar fi. de sărbătoriţi însă, tot nu pot concura cu preşedintele Statelor Unite,

care, — povesteşte el însuş — în orele sale de primire, la Casa Albă, a fost nevoit să dea m âna cu 1900 oameni.. Şi asta, în decurs, de 3i minute! Iată In tr'adevăr un record american. De altfel viaţa unu i preşedinte de republică peste O cean nu e un lanţ de plăceri, după cum si-ar putea închipui unii, ci o muncă istovitoare.

Aşa de pildă, preşedintele primeşte apro­ximativ 2.000 scrisori zilnic.

E drept că mai are secretari, pentru rezol virea formidabilei corespondenţa, pe când strângerile de mână trebue să le efectuezi•

el 1nsuş.

I! KM. I I yt'K » 11.1‘SrHÂI Aiu ih Inmhrit I‘*t9

C H E M A R E A M Ă R I Idc ALLAIN GERBAULT

Mulţi au crezut că e tentativă de record, , i;i -(-st sorocit să câştige celebritatea:

\"au in/des nim ic din acel vis,

l-l in cure marea il chema cu duioşie,

.. /' nu era acum minciuna veche

cure veşnic au trăit in sal.”

M'ani hotărlt să Încerc trecerea Oceanu- iire :i înă încredimţa pe mine Însumi,

, ■ < ni in stare să fac aceasta, şi spre a do- , < 11 .[nunilor că spiritu l de aventuri pe

( .irc făcuse din Franţa, sub Ludovic IV lea, cea m ai tnare putere maritim ă, ■n j viu.

cumpărat o barcă de 8 butoaie; ra’ara n.it Im loate m uncile «rele ale marinari-

! 111’am pregătit să Îndur lunga, lunga i mtmtc. în tr ’o zi, sunt dc atunci trei cn lru p r im a dată am pfccat pe mare,

.irdnl lui Firecrest şi, acum marea m ’a

O colibă malaeză.

"inniis, a pus stăpânire pe mine, pentru ’ 1 >î<I(‘muum. Am devenit un marinar, şi n i­mic nimi mult decât un m arinar, inatelot şi ■ *i1 < 1 cm simplu matelot, am plecat dela

I 1 nnes, la 25 Aprilie 1924, ştiam că Ncw- '>"rk u 1 nu va fi decât etapa unei călătorii 11:11 lungi, şi că viaţa mea, în secolul inven­

ţiilor şi ;d aburului, va fi aceea a unui sim­

plu niMtnJot. la m arina cu pânze dc odinioară.

Desigur că n ’ar exista m ari­nari, dacă n’ar exista năvi, dacăII ar exista acele m inunate coră­bii cu pânze albe, care sunt cea "'ai frumoasă creaţie a geniului omenesc. Un m arinar bun tre­buie să cunoască nava sa şi să

nu se plângă niciodată dc dân- V|. hxislă multe corăbii bune, dar un există totdeauna mari- 11:11' buni, şi foarte adesea am puica cita versurile lui K ip ling:

e. mai mare decât

jucătorul.'■"rabin e mai bună decât

ec hi paf/iul."

Singur, In faţa m ării şi a i- "icns ită ţii,m arinaru l devine <v>n- şlient de micimea sa. învaţă că nu foloseşte la n im ic să se p lân­

gă de puterea m ării sau a furtunii >i că nu poate decât să lupte împotriva ci, întrebu­inţând toată inteligenţa şi toată forţa sa f i­zică. Această luptă perpetuă, spre a scăpa de moarte, «institu ie viaţa marinarului.

Imediat după pleca­rea mea din Gibrnltar, cea mai mare parte din apa dulce pe care o a- veam s’a stricat, şi am fost nevoit să mă m ul­ţumesc, timp de trei săptămâni, cu câte un pahar dc apă pe zi. Am Indurat cu răbdare su­ferinţele setei. Ploaia u-

raganelor a venit toren­ţial. După ce am sufe­rit lipsa do-apă, aveam acum apă prea multă.Tot timpul pe punte, ex­

pus intemperi­ilor, pielea dc pe trupul meu, de pe mâinile mele, deveni a- lât de moale, înicât era o suferinţă groaz­nică să pot să manevrez pân­zele şi funiile.

îm i întrebuin­ţam toate clipele, pe care le puteam r ă p i somnului, spre a r e p a r a pânzele, greu în ­cercate de furtuni, îm i amintesc că mi-a trebuit o noapte întreagă ca să repar un triun- ghiu sfâşiat in bu­căţi. De dim inea­ţă un vânt nă- praznic a rupt de idată, tot lucrul de 12 orc. M’am mul­ţumit să arunc bu­căţile în mare. Ce puteam face alt­ceva? La cc ar fi folosit să mă

" î n t r ’un calm apăsător, atunci când vreme de ceasuri barca mea nu înainta, nu m am „Kms niciodată, fiindcă aş fi putut avea vânt mai mult decât dori am. şl nu eram grăbit, căci sunt la mine pe bord ru cărţile

mele. prietenii mei.Tiinp de 20 de zile am Cost pradă uraga­

nelor şi a fost o luptă tkspri, mereu expus intemperiilor, dorm ind In apă, luptând pe punte, ca m"i nu fiu luat de valuri, frămftn- Iflndu-ml fără întrerupere mintea ca să gă-

Transportul troicilor In Ceylon.

Fotografiile de mai sus, reprezintă Yachtul „Firecrest” ln plin ocean.

sesc com binaţii, aşa Încât să pot repara, prin mijloacele pe care le aveam pe bond, multele stricăciuni, cu spiritul mereu treaz şi îndreptat s|*re ţinta îndepărtată. O s in ­gură zi de groază intr’o seară, atunci când apro.wc n im icit de furtună, eram la o m ic de mile de New-York şi la 100 de m ile de insulele BeniRldc. Cabirtul era rupt, marta-

ctil, care susţine pânzele, fusese hiat de valuri, pânzele'erau bu­căţi şi munai odgoanele «lela tri- bord mai ţineau. Ştiam că era mai înţelept lucrul de n mă în ­toarce către Horimide, spre a re­para ■«hricăchmilc. mai imrintc de a continua călătoria şi eram trist dc moarte, căci botărlscm să Mt'iba! Orcanul fără oprire. A f<«t o luptă d ftrti îm potriva ele- montelor şi împotriva mea în ­sumi.

\ dmia zi câştigasem bătălia : învinsesem furtuna şi. In vreme re nava mea se îndrepta singu* ră către Nesv-York, eu, ln cabi­nă. dorm lam sfârşit de oboseai®, dar bucuros.

lată rare a fost viata a.<*prâ pe rare am dus-o tim p ue trei luni ţi mai bine. pe Ocean.

CUM SK THAVKRSEAZA CANALUL PANAMA

In tiua de 2 Aprilie la orele I

1REALITATEA ILUSTRATA

Yachtul ,,Firecrest” la Suez. Sus: ALLAIN GERBAULT pe catarg.

după miezul nopţii aruncai ancora în por­tul Colon. In zorii zilei ridicai pavilionul galben al Codului internaţional, ca să cer vizita reglementară de sănătate, pe bord. Pe la 7 sosi o barcă cu motor, aducând un ofi­ţer vamal, un agent sanitar, un reprezentant al poliţiei portului şi un măsurător oficial, îl canalului Panama.

După terminarea tu­turor formalităţilor, mi se spuse că aim dreptul să traversez canalul Panama, în schimbul suimei de 72 cenţi, pentru fiecare tonă de greutate, ce­eace, adăugat la taxa de 5 dolari pentru mă­surare, îm i ridica la 11 dolari dreptul de a utiliza imensele zăga­zuri -construite pentru vapoare de mai bine de 10.000 tone. Nu fui autorizat să trec cana­lul cu pânzele mele, ci trebuia să fiu re­morcat. Deasemenea fui obligat să îmbarc pe bord un pilot ofi­cial al canalului, ale cărui serviciii sunt gratuite.

Totuş, m i se dădu voe să mă deplasez f ă r ă remorcher în port, ca să ancorez în faţa lui Cristobal, par­tea americană a ora­şului, care aparţine Uatelor-Unite, pe când Colon şi Panama fac parte d in republica Panama.

Noul oraş Colon, care înlocueşte oraşuil vechi, distrus de un incendiu, este clădit simetric, ca toate oraşele americane şi nu are nim ic remarcabil, decât diversitatea

populaţiei şi marele nu­măr de cârcium i. Tot comerţul pare a fi în

mâinile Chinezilor, afa­ră de bărbieri, cari sunt japonezi.

In dimineaţa de 11 Aprilie, p i l o t u l veni pe bord şi ridicai an­

cora remorcat de Coco Solo. Cele câteva mile care despart Cristobal

de Gatun fură repede străbătute şi porţile tri­plului zăgaz se deschi­seră, înaintea mea. Nu

mă angajai în canal, fără oarecare teamă. Ce avea să m i se întâmple,

în aceste imense zăgazuri de aproape o sută de metri lun­

gime, făcute pentru vapoare de oţel, de mai bine de 10.000 tone, mie, care călă- toriam cu şubreda mea barcă, F i r e ­c r e s t ?

Când văzui uriaşe­le porţi, închizându- se în urma mea şi a vaporului japonez Tatsuko Marii, eram foarte îngrijorat. Dar spre marea mea sur­priză, apa năvăli pe dedesubtul bărcii şi Firecrestul începu să se înalţe ca un as­censor, pe lângă pe­retele de oţel al ză­gazului. Tot ce a- veam de făcut era, pe măsură ce mă r i­dicam, să scurtez ca­petele care mă reţi­neau de mal, deasu­pra zăgazului.

In m ijlocul basinului săltau peşti enormi, iar în faţa mea de pe bordul vasului japo­nez, capetele galbene se uitau râzând, la spectacolul neobişnuit, pe care îl oferea un vas" atât de m ic, cu pânze, în canalul Pa­nama.

Peste puţin, zăgazul se umplu, porţile se

mânea decât să traversez lacul Gatiin să ajung la zăgazul Pedro Miguel, pe u- aveam acces în Oceanul Pacific.

Gatun este un lac artificial care, pe o ln gime de 19 mile, a înnecat o pădure. St'- tacolul este unic în lume: canalul trece printre numeroase insule şi vârfuri de ar­bori, aproape în întregime înecaţi, pe cari’ stau cocoţaţi pelicani şi egrete.

Slaba putere a bărcii care ne remorca nu ne permitea să facem mai mult de patru mile pe ceas şi eram mereu întrecuţi de vapoare, care merg cu zece şi douăsprezece noduri. Pilotul părea că se ruşinează de mi- ca viteză şi glumea cu piloţii vapoarelor, care ne-o luau înainte.

După ce trecurăm de staţia de radiotele- grafie Darieu, ajunserăm la faimoasa bul­boană Culebra, unde drage gigantice lucrau fără încetare, ca să libereze canalul de stân­cile aduse de fierberea apelor.

19 Octombrie i

Pădure de palmieri.

de zăgazurileSpre seară eraim aproape_ — - Pedro Miguel şi Miraflores şi in sfârşit crestai trecu din oceanul Atlantic » fie. La amurg, intrai in portul art Balboa si aruncai ancora.

Ceeace m ’a uimit mai mult trecaad1 . luil, este organizaţia. Totul pare c

, neaza cu o ori perfectă, făra. cea mică pierdere de tunP şi în cea mai raare cere. Ceamaimare“ răţenie domneşte P _tutindeni. Cetăţi imm

citoreşti, tome ■ - nate. adăpostesc I* m u n c ito r i . La , ţcapete ale_ canalgj sunt prevăzute cele necesare peaprovizionarearelor care trec. ■

PESCUS%®SL° POLINEZIENE.

Deschiderea P«ni|;tuh’i de penle eir xată laMangareva P^

tra 10 Noembr* * jndevăr, scufunda * insulele a c « ea' . este liberă, cim en ta tă sever, '

se evite dispant diilor. „ . rar*’

In săptajnan- rea. precedă «l°s' . 0 jn- lagunasufleţire «M > 0;

Toţiindigenii er

Curăţarea scoicilor, pentru extragerea perlelor.

deschiseră şi Firecrestul, tras de braţe ome­neşti, urmă vasul japonez, în zăgazul ai doi­lea şi al treilea. Tatsuko Maru era remorcat" de u n ’ puternic curent eleictric. Acuma A- tlanticul era în urma mea şi nu-mai mai ră-

cupaţi cu von-rtiinf.repararea

jre.1 5;

Bărci noi, atunci construite

vântate de m isionari populaţiei. .Marţi, 10 Noembrie,

i, în prezenţa

deschidereapescui

(Continuare in P0t, i-t)

4

H K A U T A T K A I I I >7 H A I A l i a d u m b r i t

Noul regent:Viaţii noastră publică, turburată un moment prin moartea ne-

aşteptată a regentului Cheorghe Buzdugan, a reintrat in normal o- ilaiâ ' ii alegerea succesorului său. Adunarea naţională a ales pe d. C o n s t a n t i n Sărăteanu, om de legi ca şi regentul dispărut, recoman- ,l,,i ii. Iu liu M aniu, şeful partidului najional-ţărănesc.

Noul regent, In u ltim ul timp, avea demnitatea de consilier la înalta Curte de Casaţie şi a fost pe vremuri m inistru. Politică Insă „■ i i.n ut niciodată. îndeplineşte astfel condiţia esenţială, care se im im d r unui 0111 destinat să joace rolul de arbitru nepărtinitor ln- ln- partidele politice.

Pentru alegerea noului regent, parlamentul s’a constituit In A il m i a re Na|ională.

C. SârâţeanuAlegerea a fost prezidată de d. Ştefan Clceo Pop. preşedintele

Adunării deputaţilor.I). Iuliu Maniu — după ce a luat înţelegere eu ceilalţi doi

regenţi, I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea ţ i A. S. R. p rin ţu l N i­colae — a ţinut o consfătuire cu deputaţii m ajoritari şi i-a îndemnat să-şi dea votul pentru alegerea d-lui Constantin Să-

răţeanu. ,Votarea s’a făcut prin apel nom inal şi din .>07 parlamentari

prezenţi CC> votează pe d. C. Sirfiteanu. 22 voturi au fost date d-lui general Prosan ; 9 fostului prinţ Carol; 1 d-tul Sauciuc Sâveanu ; 3 d-lui Andrei RiVdulescu ; I d-lui V ln tlli B r it ia n u ; I d-lui N.

lorga.

Adunarea Naţională, în şedinţă solemnă, alege pe noul regent. I). Iiiliu Maniu vorbeşte parlamentarilor, cari ascultă dfclnratiih

sale, in picioare.Foto Harasch

Itupâ uteyemu noului reyent, di­baciul nostru fotonraf Hermann, n surprins un moment, când d. Const. Sârâţeanu vorbia cu d. luliu Maniu. preşedintele Consiliului de miniştri

I><'li, dreapta la stânga: d. Şt. Clcio Pup. preşedintele Ca "•erei, </. luliu Maniu preşedintele consiliului de miniştri

şi d. Const. Sarâleann, noul regent.

IHwti depunerea uiranumiuiui. /»•««< rrUti» purutmeniut, imprn i I. V. S. Sa Patriarhul Miron Cristea

GHEORGHE BUZDUGAN, pe n

tombrie.Gheorghe Buzdugan e descendentul unei vechi fa­

m ilii de boeri moldoveni. Se vorbeşte încă prin veacul al XVII-lea despre două ramuri ale acestei familii: una prin judeţul Vaslui, alta din ţinutul Putnei. Constantin Buzdugan, un străbunic al Regentului, a trăit pe la 1780. El s’a căsătorit cu fata şetrarului Andrieş, Ileana, şi din această unire s’au născut doi fii: Lupu Buzdu­

gan, care n’a avut ur­maşi, şi Costache Buz­dugan, bunicul defunc­tului Begent.

Costache Buzdugan, rămânând orfan, a fost crescut de unchiul său, spătarul Vasile Andrieş şi a prim it dela acestao educaţie aleasă. După moartea spătarului Va­sile Andrieş, Costache Buzdugan, care rămâne moştenitorul unei averi însemnate, e înălţat la

rangul de serdar şi se căsătoreşte cu Catinca, născută Lipan. D in a- ceastă căsătorie se nasc trei copii: Tiţia, Vasile, tatăl defunctului şi Pe- trache.

Vasile Buzdugan a a- vut o situaţie politică importantă în ţinutul Putnei şi s’a căsătorit cu Zoiţa Gorgos, des­cendenta unei vechi şi

bogate familii boereşti din Moldova. D in unirea lor s’au născut doi băeti: Dimitrie, fost magistrat şi m inistru'al Justiţiei şi înaltul Begent Gheorghe Buzdugan.

Acesta din urmă şi-a luat licenţa la Bucureşti şi a intrat în magistratură Ia 14 Ianuarie 1892 ca substitut la

.. ifJŞj

GHEORGHE BUZDUGAN, la

ggkMi a l i l i im i im r nm â

im lP . 1k ■ ■

Cortegiul funebru parcurgând stradele Capitalei, spre Gara de Nord.

1\EALITATEA IL U ST HAT A

Aripa morţiie necruţătoare

De câţiva ani, tot mai des ţara noastră se îmbracă în zăbranic negru, plângându-şi fiii de seamă.

Ultimul doliu îl înseamnă Begentul Gheorghe Buz­dugan. A murit Luni 7 Octombrie, în zorii zilei şi a fost înmormântat la moşia sa din Faraoni. Joi 10 Oc-

REALITATEA ILUSTRATA 19 Octombrie 19i9

''Wor sâhî'"- |" loj " ‘e Iii vârstă (le 62 <le ani, în plinătatea facul- ,lr,’K liilrlstiit în unna |,ui 0 familie îndurerată şi un neam

* >c-i ţărâna uşoară!

m ie n0(i<>tre înfăfişează aspecte dela înmormântarea Dc sm ţ„ . regentului Buzdugan.

" Jos: tn para Gh. V. Buzdugan (Faraoni).. v ~. Ultima rugăciune.* dreapta- « efunctului, o icoană a durerii.

I ii şi ginerele defunctului (profesor Tilu Vasilin>

Primarii hi ■ carul mortuar.1 lud. Bacău poartă pe umeri cosciugul, cu rămăşifele pământeşti.

^ rPre.~rn i„ „ ,,P r eOiul spre lăcaşul de veci.guvernului şi fruntaşii poliliri. in fala

criptei funerale.

Tribunalul Neamţ. La 1 Septembrie lf)0.r> este numit consilier la curtea de apel din Bucu­reşti şi ajunge a- poi, prin destoi­nicia lui, in 1924 prim - preşedinte al Curţii de Casa­ţie.

Instituindu - se Regenţa, Gh. Buz­dugan este che­mat să conducă destinele t ă r i i noastre, pe tim­pul cât Regele va ii copil.

Viaţa lui (iheor- Jf'ie Buzdugan a ">st o p iua iinnj. noasă de virtute: om drept, om hun om cu mintea în- reagă, pierderea 1111 înseamnă ofî r e a inrprc.ii'n

*

Momente de neuitat, din viaţa meade ALEXANDRU M0ISS1

19 Octombrie fjjgg

r e a l i t a t e a i l u s t r a t a

Nu-mi amintesc mare lucru, din copilă-

" ‘M’am născut la Triest. Tatăl meu. era al­banez din Durazzo. Mama era italiana. Şcoa­la primară, am urmat-o la Durazzo, oraşul unde s’a născut tatăl meu. Acolo nu am m- vătat decât greceşte şi albaneza. Alte cursuri nu se predau. La zece am, m am înapoiat la Triest, unde mi-am continuat studiile.

Asta este tot ce mi-a rămas întipărit.La optsprezece am, m am dus la v i l ,

fără să am idee de limba germana. Aş ti vrut să urmez cursul de canto, la conserva­torul de acolo. Mijloacele nu-mi permitem

însă aceasta.0 AMINTIRE TRISTĂ

Din vremea aceea, a primelor săptămâni când am stat 'a Viena, am păstrat o am in­tire, care mă întristează, decateon îmi vine

111 Eram0 la opera mare. Ocupam la galeria natn un loc de 40 creiţan, capatat şi a- cesta’ gratuit, dela şeful claquerilor. Se re­prezenta Faust, de Gounod. Burta-,mi chio- răia de foame. Dar ce importanţa are asta, la optsprezece ani şi jumătate..

Alături de mine, o fată. Cu tot întuneri­cul, privirea mea piezişe, stăruitoare, reuşi să constate: figură drăgalaşa, par blon-d în ­chis. înainte de începutul actului al doilea, am intrat în vorbă. O voce simpatica, dra- »ă Insfârsit, fericirea se arata. Sunt ne­spus de entuziasmat de vecina mea, şi mi-* teamă... cu obrajii supţi, mai mult de a modest îmbrăcat, muc de stat, urâţel... cum

as putea nădăjdui... .Deschid m âna , cea dreapta, o în tind

aproape fără să-mi dau seama — puţin către dânsa... şi ea... fără sa ma pnv iasca , fără un cuvânt, pune mana-i stanga a in im eî — în tr ’a mea. Nu îndrăznesc sa strâng m âna asta m ică, tremurătoare, o ţin cu grijă, o învă lu i ca o biată păsărică, o păs­trez m ult, m ult, — cât durează, pe scena,

actul g răd in ii. , A,.DQCCe fio r i de fericire ma strabateau! Aceas­

ta sau n ic iuna ! (Rog a nu uita optspreze­

ce an i si jum ătate). . . .Pauză mare. Zadarnica rugamintea mea sa

eşim împreună. Devin stăruitor. Ea eu pri­vire neînţeles fricoasă, îm i mulţumeşte, ră­mâne pe 'loc. Nu mă mişc de langa dansa, încerc s’o conving să facem o excursie, mâine, poimâine, curând numai, cat de cu­rând, as vrea să ne plimbăm, prin pauu- rea Vienei, peste o mare de frunze galbene, arămii, căci e toamnă, e la vârsta aceasta a melaincoliei, a neînţeleselor tristeţi...^

„Cât ar fi de frumos...” „Nu cred să mer­geţi cu m ine” , îm i răspunde, fără alte lă­muriri. Stărui, o conjur, întrec orice mă­sură. — „Pst ! Pst! Linişte!" — murmura lumea din toate părţile.

Cortina.îm i îndeplinesc misiunea de claquer ai U-

perei mari, apoi mă ridic. Ea rămâne lo­

cului.,,E timpul să mergem...” . „Pleacă, nu

merg cu dumneata împreună, hotărît nu...” se roagă ea. Ii smulg numărul de gardero­bă din mână. Ii scot garderoba,_ aştept^ cu pardesiul în mână, cu ochii ţintă la uşă. Aştept, aştept mult. Insfârşit... vine spre m i­ne... o fată şchiopătând».-Se lasă, mai inulI îmbrăcată. ,'Mulţumesc” spune cu privirea în gol, cu voce dusă. Nu reuşesc să-ani as­cund groaza, bâigui ceva despre revedere....

__ O viaţă de om aproape, a trecut delaacea seară. D in plin am sorbit, de atunci, din cupa bucuriilor şi amărăciunilor vieţii... şi totuş: acest sfert de veac nu a fost destul de dulce, destul de amar, destul ele bogat, pentru a mă putea face să uit că atunci, toată exaltarea, toată vraja, au p u t u t să dis­pară, să se stingă, pentrucă... un picior era mai scurt decât celălalt.

DEBUTUL LA BURGTHEATER

Nu-mi amintesc dala exactă a ebutului. Recunosc: am o memorie mizerabilă pentru date. In şcoală, am rămas de două ori în a

8

rest, deoarece profesorul meu de istorie, nu putea să-ini erte că nu ştiu date. _

Eram de aproape un an la Viena. 1 an a r şi sărac, nu ştiam ce să mă fac, ce o să a-jung. _ .

Mi-era foame. Stomacul se revolta caci a- vea o poftă de mâncare!... Toate acestea m’au adus ca statist la Burgtheater._Aveam o marcă şi treizeci şi cinci, _pe seară. Daca se reprezenta Iu liu Cesar interpretam pe „un grec bătrân”. Dacă se juca Cyrano de Ber- gerac, eram „un cadet gascon” . Primul „rol

Alex. Moissi tânăr

i „snă-tat în Tartuffe, de Moliere. Inter- „ “ tU , pe seA i.om l lu i T .rW Ife , Serv Ho- ral avea, insfârşit un nume. II cjnaima Lo- renz De vorbit nu are aproape nim ica, u a apare foarte des. Rolul lu i Tartuffe - pe care eu în calitatea mea de servitor, ţre- buiam să-l slujesc - îl juca Josephi Kainz.

Innainte de a intra m scena, stau 1inga Kainz, îi dau „Buna seara” , dar el nu ma vede. Regisorul vine lopaind. >>Ya Kainz, în scenă” — iar m ie. „Şi a-ta.

Reuede si sigur îşi începe Kainz lolui. „Lorenz servitorul meu” ... In acest moment, mă priv i drept în ochi — mai spune trei si-],,Ke __ se bâlbâe... nu mai spune nim ic .. ^

Un om cu barbă, din cuşca j u r u l u i , ii suflă disperat,_ regisorul se agita in culise.

bUAcea“ ă0b llbâ ia lă a lui Kainz a a ju t ur­mări __ nu pentru Kainz — ci pentru mine.Căci a doua zi fui căutat, în toata Viena. Insfârşit m ’au găsit, şi mi-au ca direc-torul teatrului vrea sa-mi vorbiasca. Acesta îm i smise că am fost şters din rândul sta- tiştilor şii că mi se vor încredinţa roluri

'T,Kainzriil făcuse atent asupra mea Amân­doi mă încredinţară, ca am ştofa de mare

actor.Cariera m i se deschise...

Faptul că nu posedam bine limba germa­nă era încă un obstacol. Cu ovoinţă de fier, am reuşit ca, în trei luni, să învăţ germa­na în tr’atâta, încât să pot apărea, în faţa

publicului. M’am prezentat directorului Tea­

trului din Praga, Angelo Neuman, care mă angajă imediat, încredinţându-mi rolurile cele mai mari.

Praga însă îm i devenise, după un an. prea

mică, prea iără viaţă.Norocul, mă purtă...

... LA BERLIN

unde două ore după sosire, eram in laţa lui Max Re inhard t. Am declamat ceva, înaintea lui Fu entuziasmat. îm i spuse: „Dumneata eşti un mare actor“ şi m ă angajă numaide­cât în trupa lu i. El a fost acela, care m'a îndrumat, lu i î i port o recunoştinţă, cu ade­vărat sufletească. __ .

...Dar drumurile naturii şi ale vieţii suni rareori drepte. Un timp am avut de suferii mari deziluzii. La Reinhardt, erau mulţi, foarte mulţi actori mari, şi mi-era imposi­b il mie să'ajung să joc rolurile, pe care lc- asi fi vrut. Am jucat la reprezentaţii fara mare importanţă şi la nenumărate matineu ri Nu mai puteam suporta. Rabdarea şi li­niştea; iată două însuşiri pecare nKwda a nu le-am posedat. L-am parasi pe 1 hardt, luând un angajament, intrei rup nouă. Am jucat aci câteva roluri mai seamă. Mai târziu, când crltic® mrtea mea — debut, am avut o < mizerabilă — am reintrat la ««nhandt Nii mai aveam să ma plâng ca nu mi s n cr dinţează roluri mari. Am înterpre . f «ama marilor tragedii. Am începu turnee la început cu Reinhardt, ap Ş

el.Devenisem o celebritate.

CUM JOC

Totdeauna, mă transpun. cu ţotuK un ,^

soana pe care trebue.s’o ^ X u n a 't r ă e s , odată nu m m t, cand joc. ™ ® al1 re5. rolul. Personajul, pe care-1 p iră , odată cu m ine, rade, t)ubedottot cu m ine . Hamlet, Fedya, , — Mois- Franz Moor, toţi sunt Pen ™ mine ^ ?j si Ou ei traeisc, cu ei petrec, cu ,sufăr Cântecul lor al tuturor, este şi

meu!...

Am cutreerat o bună parte .globului'

o b u n a p a n e « '’ „stator.

m u l t e p a g in e d i n v ia ţ a le-am u i , p ăzi:

n i c , m u l t e a lte le-am p ă t r a t ^ ^ pc

D a r n i c i o d a t a n u v o i u i t a • jumătate, şf v r e m e a c â n d a v e a m 18 a m ş i J şi „„

d e a l â n g ă m in e , i n a p a ^ S ^ penlr> v o ia s ă se s c o a le c u n i c privire cana-şi a s c u n d e in f i r m i t a t e a , de P

o mângâia. _ . ... căutat-o.(tPc fiinţa aceea sărmana in ,

atunci, toată vremea, cum u t.0 cu ofh

. tuneric, cauta lumina, an u niciodat si cu inima. Nu am niai in alni ..ma

Ş Astăzi, după 25 de am,şi î i s ă r u t v in o v a t , u m i l i t .

trad de «'• «

.......................................................................

r o i o e s d e n t if r ic e s |

c o n s e r v a t t- v S

, a n d u - I ln « n o d r e O

(ălcrfceifM d!

Andre Roanne,—Maurice de Canonge. în Gara St. Lazareora sosirei trenurilor din „Banlieu” (împrejurimile Parisu-

1 1 Valuri de oameni se revarsă pe peroane. Un amestec de toate 1 rile si de toate vârstele. Lucrători, funcţionari, inidinette, cari

'• Vi lîicru, în oraş. Trenurile se succed din 5 în 5 minute şi pu- 1 11 '• 1* de oameni devine d in ce în ce mai compact. Un sgomot asur- it„r te face să crezi că eşti în Turnul lui Rabel modern.' Ou «ren îm i pot face drum spre peronul unde fusese"anunţat că se va turna o scenă dintr’un film cu Aîwlre Roanne. _

I unu.;, sla ncpâfcătoare ca orele trec şi serviciul nu i aşteaptă. Rândurile curioşilor se strâng din

îu ('•(■, îmcât în scurt timp o mare de capete e ■idu'iiată în jurul protagoniştilor. Poliţia gării in- ti.rvinc si publicul de „cască gură” se aranjează i„ •,s:i clii]) ca să nu stingheriască lucrările.

Peronul] din faţa aparatului e aproape gol: ici, colo, câte un curios, scăpat din rândurile mulţi­mii şi tolerat de cei interesaţi, îşi-dă seama că va

fi unul dintre fericiţii figuranţi ocazionali. Foarte atent işi piaptănă părul, apoi s>e admiră în oglinda de buzunar şi terminând, măsoară foarte afectat, peronul, care va consti­tui câmpul de lucru. . _ ,

în tr ’un colţ, Leonce Peret, re g is o ru l-filmului, sta de yoi- bă cu autoarea romanului, d-na Huguette Garnier, aratan- du-i primele copii ale scenelor lucrate. „ . .

Rezemat de un stâlp al peronului, Andre Roanne, işi tu- mea/j liniştit ţigarea, scoţând colaci de fum şi privind zâm­bi 1 mulţimea ce-1 ovaţionează. , *

i^ănd mă zări cum m ă lupt pentru a răzbi pana la el, în­cepu să râdă şi glumind cu cei ce-mi stau în cale, reuşeş e să mă sustragă din teascul de oameni în care eram bagaţ.

— ,,A! d-le, erai gata să pierzi trenul”, îm i spuse Roanne, zâmbind. ‘

Aşteptăm să vie garnitura şi pe partenera mea delicioasa Alice

Roberts”. , , ... , ,— „Sunt foarte emoţionat, de când turnez In filmul acesta,

deoarece e primul meu film sonor. Se numeşte „Quand rious etions d e u x după romanul d-nei Huguette Garnier, doamna care discută colo cu Leonce Peret; partea cântată, e după melodia lui Zim-

mermann ,,Mon coeur est tout pres de ton coeur". Nu-ţi poţi imagina ce cu­rios sunt să mă aud şi să mă văd acum pe ecran...

Intre timp, o blondină su­perbă, cu ochii de ametist, îmbrăcată extrem de mo­dest îşi face loc printre mulţime... e Alice Roberts. După ea urmează cunoscu­tul artist Maurice de Ca- nonge... iată deci grupul complet.

Discuţia alunecă încet, înoet pe un drum care îmi convine de minune. Este vorba de femei frumoase şi profit de această ocazie pentru a pume întrebarea:

— „Ce credeţi despre concursurile de frumuse­ţe r

— „Eu, îm i răspunse Roanne, „sunt cel mai ma­re admirator al femeilor frumoase, aşa că nu pot fi decât pentru concursurile de frumuseţe” .

— „Şi eu am aceiaş meteahnă, ca şi colegul meu”, luă cuvântul Ca­nonge, „şi am impresia că in curând va veni o vre­me când un candidat la

îndurătoare, va institui un concurs de frumuseţe pentru a-şi alege viitoa­

rea soţie”.__ ttln tot cazul”, reluă Roanne, „concursurile de frumuseţe au o im ­

portantă foarte mare în ceiace priveşte regenerarea raselor. De când cu aceste concursuri, tinerele fete doritoare de a cuceri titlul de „Miss dauo importanţă deosebită îngrijirilor corpului, tenului, etc. Generaţia vii­toare, va fi mai frumoasă decât cea actuală. Pentru popor aceasta e o nota bună dar nu înţeleg un lucru: pentru ce aceste ■concursuri se fac numai pentru femei, bărbaţii fiind ostracizaţi? Eu aş propune ca să se organi­zeze un concurs de frumuseţe pentru bărbaţi, iar aleşilor sa h se propună căsătoria cu „Miss-ele" ţărilor respective. E o idee genială, nu?” completa Roanne. „In cinematografie, concursurile au deasemenea o importanţă destul de mare; păcatul e că nu toate premiatele au talent şi dragoste pen­

tru ecran”.Arăt interlocutorilor mei revistele cu fotografiile deda Galveston, unde

Miss România d-ra Magda Demetrescu a fost clasificată a Il-a.— „într’adevăr „Miss”-a d-vs. e frumoasă şi e o cinste pentru ţara

d-vs. că”a fost clasificată a Il-a. Am impresia că aveţi multe frumuseţi a- colo; dealtfel România e renumită pentru frumuseţile ei” .

Garnitura de tren se apropie de peron... Leonce Peret ia toate mă­surile pentru filmat. Andrâ Roanne se desparte de mine împreună cu Alice Roberts, îndreptându-se spre locul unde trebuie să se petreacă acţiunea.

Repetiţia începe. DQRU

Fotografiile noastre reprezintă sus: 1. M au­rice de Canonge şi stânga, d. A ndr6 Roanne,

cu autografele pentru revista noastră

C o n c u r s u l de frumus eţe pentru alegerea unei „ M i s s România 1 9 3 0Organizaţia din Galveston, perfect satis-

f fi cută de modul cum am ştiut să instituimconcursul, de stricteţea cu care am urmat prescripţiile lor reglementare, de faptul că

ştiut să alegem o frumuseţe caracteris­tic românească, ne-a autorizat să alegem Pe concurenta viitorului concurs din Gal­veston, pe „Mis România 1M0“.

Spre a evita gerurile mari, care sunt la noi prin luna Februarie şi plănuind pentru viitoarea „Miss România", o călătorie încă

mai frumoasă decât aceea de anul aces­ta, aşa ca itinerariul să cuprindă şi princi­palele oraşe ale Kuropei, începem concursul nostru mai de timpuriu. Dorim ca în pri­mele zile ale lunei Ianuarie, să putem pro-

ania pe „Misa România 1930“.In consecinţă, învităm de pe acum, pe

toate domnişoarele, care vor să candideze !1 acest titlu , să trimeată câte o fotografie

Pe adresa redacţiei noastre, şi să comple­t e datele din buletinul publicat în această

Pagină.

CONDIŢ IU N I DE PART IC IPARE

Candidata trebue să aibă vârsta de cel Puţin io ani şl nu m ai mult de 24.

rebue să nu fie, .nici să nu fi lost că­

sătorită. , .Să trăiască la părinţi sau din muncă cin­

stită şi să aibă o purtare perlect morală.Nu sunt admise artistele de orice fel şl

nici manechinele.La acest concurs poate participa oricare

diin candidatele la concursul nostru din a- nul trecut, întrucât n ’a depăşit lim ita de vârstă. Nu pot lua parte, însă, acele domni­şoare, care se vor fi prezentat la vre-un concurs International.

Fotografia care ni se va trimite, să fie de dată cât mai recentă. Această fotografie

n'ars decât nn rol eliminatoriii, Întrucât pe baza fotografiilor, noi emitem lnvltaţl- unl la concursurile ludetene, care se fac în fiecare capitală de Judeţ *1 în Bucureşti prin prezentare personală.

Buletinul trebue completat cu cea mal mare exactitate şi pus într’un plic cu foto­grafia. Pe plic se va scrie, pe lăngă adresă (str. Constantin Miile No. 7, Bucureşti I) şi indicaţia: „pentru concursul de frumuseţe pe 1930”. Aceeaş indicaţie trebue s'o poarte şi orice corespondenţă adresată nouă, rela­tiv la concurs.

b u l e t i n p e r s o n a l

Numele şl pronumele Adresa: Strada Comuna . . • • Profesiune . • • • Locuesc *) . . . •V â r s t a .......................înălţim ea • • •Grosimea taliei . • Culoarea părului

No.Judeţ

Greutatea

* /s e va indica In acest loc, dacă dom nişoara locueşte la părinţi, la rude sau sinffură.J

___ ||____ ___________________ " --- ---- *—*'--- ---- ---- " -------- ---- ---- 'J

nSALITATEA ILUSTRATA.19 Octombrie ist,9

Prietenul nostru, desenatorul, a reali­zat frumos şi lămu­rit, în desenul de mai sus, ideia pe ca­re i-am sugerat-o, a- tunci cănd ne-am gândit să scriem ar­ticolul acesta.

Noi ne-am gândit să abordăm astăzi tema statorniciei şi a nestatorniciei şi p ri­viţi ce vorbitoare es­te ilustrarea ei de către care se rostogoleşte, nu

Este bine ca omul să fie nestatornic?Nu. . .Omul nestatornic e ca piatra c a r e se rostogoleşte, care se rotunjeşte

şi se şlefueşte, dar care cele mai adeseori se sfărâmă.Popoarele care, în trecut, au cutreerat din loc în loc, mânate de

I pofta cuceririlor, sau de spiritul aventurier, au pierit. Au rămas, însa, şi au propăşit numai acelea, care s’au fişat într’un loc,^durându-şi aşe­zări temeinice, — popoare care pot fi comparate cu stejarul a cărui co­roană se înalţă spre soare, dar ale cărui rădăcini se înfig în adancul pământului. ............. .................... „

în care stai e urată, e mică, e lipsită de aer şi de soare. Şi dacă, totuş, te de- prinzi cu ea, — a- tunci când, însfârşit, în cuprinsul ei, în­cepe să plutiască ce­va din fiinţa ta, — eşti nevoit să te muţi, căci tu eşti chiriaş.

desenator. Piatra prinde muşchiu.

Colţurile ei se rotunjesc, se netezesc, piatra capătă o formă ce place ochilor şi un lustru care e plăcut ^pipăitului.

Dar piatra care se rostogoleşte, întâmpi­nă riscul de ,a Ise sfărâma şi de-a f i spulbe­rată, sub paşii trecătorilor sau 'de-a fi m ă­turată de vânt.

Piatra care prinde muşchiu este însă a- ceea cu care sunt durate aşezările ce înfrun­tă vitregiile timpului şi ce aduc un folos te­meinic omenirii.

Cu oamenii este la fel. ;Sunt oameni cari nu stau la un loc. In ei

stârneşte, încă, instinctul prim itiv al vaga­bondării. Se şlefuesc uneori oamenii aceş­tia. Câştigă în strălucire. Dar, pe altarul in ­teresului adevărat, al lor şi al societăţii, — căci omul, produs al societăţii, e tributarul ei, — oamenii aceştia nu ;pot aduce o con­tribuţie de seamă,'■decât când s’au fixat în­tr’un loc, asemenea stejarului a k;ărui co­roană se înalţă spre cer, însă ale cărui ră­dăcini se înfig în adâncul pământului.

* * * .Istoria prezintă dovezi instructive in a-

ceastă privinţă.Altădată popoarele pribegiau din tr’un loc

într’altul, cotropind, pustiind, mânate de pornirea vagabondării necugetate.

S’au rostogolit ,pe întinsul pământului, a- semenea pietrei care se prăvale din m un­te, şi s’au fărâmiţat. Ce s’a ales de hoardele barbare, pe care neastâmpărul pi pofta ne­săţioasă de cuceriri le-a purtat, încoace şi încolo, aşa cum o frunză e purtată ide vânt?

S’au stins, ori au ifost înghiţite, de popoa­rele care-şi duraseră aşezări şi care, un,mo­ment, se dăduseră în lături, din calea nă­vălitorilor.

Apa trece, pietrele rămân...Romanii au cucerit lumea prin luptă, au

păstrat-o prin munca lor constructivă şi au pierdut-o atunci când s’au clintit d in ioc, pornind pe drumul aventurii.

Au fost, însă, popoare pe care vitregia istorică le-a mânat dintr’un loc într’altul.

Un blestem a încovoiat umerii ilor, — iar tragedia cea mai zguduitoare c desigur a- ceea trăită dealungul veacurilor de poporul lui Ahasverus, cel ursit să pribegiască dea- pururi, cu toiagul in mână şi cu traista în spate.

Par ţiganii? Ce blestem a sădit în sufletul

lor buruiana vagabondării, silindu-i să-şi poarte sub toate cerurile, nostalgia şi sără­cia?

* * *Incet-încet, însă, oamenii şi popoarele

s’au liniştit, {aşa cum se liniştesc apele tul­burate. Şi-au durat aşezări şi, fixaţi, au pu­tut să se consacre operei de ridicare a u- manităţii, la treapta pe care ne aflăm as­tăzi.

* * *

Nu e bine ca omul să înţepenească pe Joc .E dator 'să umble, să cunoască, să vadă, să audă. Spiritu l curiozităţii, dorinţa de cu­noaştere, să nu adoarmă într’însul.

Dar măsura se impune în toate. Şi omul e dator ca după ce s’a aventurat în Iunie, să coboare şi’n el. Să se reculeagă. Să se cerceteze. Să se ;cunoască.

Atunci când se va cunoaşte pe şine, v a , putea să-şi cunoască şi semenii.' Şi-apoi spiritele vagabonde nu se pot con­sacra operei creatoare, şi nu o pot realiza, decât, după cum am arătat, în. momentul când au pus capăt vagabondajului.

Te retragi, între patru pereţi, cuprinzi fruntea în palme, calmul se aşterne în su­flet, — şi-atunci te regăseşti.

Dealtminteri, în ciuda vitregiilor istoriei, de la începutul începuturilor, fiinţa ome­nească a năzuit să-şi dureze un adăpost. A- dăpostul îl feria pe om de intemperii şi de atacuri, dar el î i oferia şi putinţa de-a se odihni şi de-a se reculege. Acolo s’au în fi­ripat gândurile de m ai bună-stare şi acolo a plămădit cele dintâi ambiţii. In bârlogul său, a meditat asupra mijloacelor de a-şi răpune cu mai multă certitudine \duşmanuL după cum tot acolo şi-a dat seama, apoi, că poate trăi mai bine şi mai sigur, în armo­nioasă convieţuire.

Dar şi celelalte vieţuitoare năzuesc să-şi dureze un cuib. Greerul şi furnica, rându­nica şi barza, vulpea, lupul şi ursul, şi toate celelalte îşi caută sau îşi zidesc singure, cu trudă şi cu tenacitate, adăpostul, icare le fe­reşte de asprimile naturii, de atacurile omu­lui, în care se odihnesc, în care se înm ul­ţesc şi în care se retrag, atunci când sunt rănite, să moară.

* * *împrejurările vieţii au sfâşiat astăzi poe­

zia căminului. Chiar cei cari ar voi s’o <gus­te, nu mai pot, căci nu au un cămin. Casa,

„Vrem să facem din fiecare englez,

un proprietar!” a declarat primul ministru britanic, anul trecut, în Camera Comunelor, cu prilejul discutării problemei locuinţelor.

Englejii şi, în special, conducătorii lor politici, nu sunt, — se ştie, — amatori de cuvinte frumoase, văduve, însă, de conţi­nut. Deciceea declaraţia premierului britanic fusese precedată şi a fost urmată de o opera constructivă, care a dat cuvântării, semni­ficaţie şi autoritate.

In Anglia s’a construit pe o scară întinsa, mai mult decât în celelalte ţări, unde pro­blema locuinţelor a fost în mare parte re­zolvată deasemeni. E trist că la noi proble­ma a fost întârziată şi că, din pricina acea­sta, asistăm încă, la spectacolul hărţuielilor dintre proprietari şi chiriaşi, la acela a scumpetei chiriilor, şi la al deplasam aia- tor fam ilii, d in tr’un loc într’altul, ca ţigani , cari îşi mută şatra, după vânt.

Casa, în care stai, e mai mult necal număr de pereţi goi şi seci. In casa acea- pluteşte ceva din sufletul celor cari o CU6SC. •

Şi rămâne in tr’însa, când o pnrăstşti, ce va din tine. Rămân amintirile, clipele’■ I moaşe şi triste, de bucurie familiala, (<- culegere, de vis, şi de idurere. ■

Viaţa nu e ceva plăcut şi, mai a[es’.. 'Şi condiţiunile vieţii de astăzi, sunt Trebue ,să lupţi, să ‘dai cu Pllin? 1 1 cc te strecori, ca să răsbeşti. Dar, 1,1 (iete zbaţi, te trudeşti, copleşit la biuroi ^lucrări, sau hărţuit pe drumuri, ca un

birjă, •prinzându-te de P lePf> suntde_______ de piept, cu oamen

cari, în goana după o bucată rfe Pal,ie.’gata să-ţi zmulgă de la gura Pal™ Arue.dârjit, desgustat, obosit, — un ga ^ leşte, ca o rază de soare, în l in te a f v(iconsolează: gândul că la sfârşit11 ânt,fi acasă, intre ai tăi, că vei cnizi ^ ;(jWl>elcare nu-i mincinos, ........... .care nu e perfid

si vei vedea un

pentruVisăm pentru toţi ai noştn Pentru d-ta, pentru dumnealui,j--- }mpăr. In căminul acesta vom Put<!a . v{eHi m» tăşim din plăceri pe care v0,n */"ni le dărueşte. In orele de rep . între ai noştri, în interiorul cam s şi legăturile dintre noi yor /',• n .atund c“. de cât până acum. Nu v°wJ n™ f(irâmHe(lza piatra ce se rostogoleşteşi sau ca frunza dusă de vant. pAS

Statornicie şi• •

nestatornicie

U HA U T A TEA ILUSTRA TĂ

ARHANDLipsesc. din geam cele trei cărţi de joc,, ce consti­

tuise .ie obiceiu firma prezicătoarelor.Scară de marmură, bonă ca de pe film, covoare

persane, de contrabandă. . . . .{',.•!!! an cu privirea, pe masa prezicătoarei craniul de mort şi

bufniţa ir,existente. Mă aşteptam să intre o ţigancă sau o mahala­gioaica, una (lin acele ghicitoare vulgare, frecventate atât de intens de cii'cijii- iul burghez. Insă în salonul, cu decoraţiuni moderniste,__o geometrie în roşu şi negru pe păreţi, — intră o doamnă tânără,foarte elegantă, cu un fel de diademă ca­baliştii pe cap, cu pantofi de aur în pi­cioare ; : quarante-quatre“ lucioşi.

Se si....i, în cea mai perfectă fra"ţuzeasi ’ de aşteptarea ce-mi impu sese şi Începurăm şedinţa.

Uimii i ă profetesa nu întinde joc pe masă, că nu-mi

stângă şi nici nu-miaşca de cafea, o în ­

că rţile ii' ia mân:: serveşte treb :

— Da. in ce ghiciţi, d-voa­stră, d-n ; ?

— A ' ..ni nule, cărţile, ca­feaua, i:.>;nia, iată şarlatanii, în carc tn- pot crede decât naivii !....

-— Da.,,, nu sunteţi oare prezicătoare ?... Aşa mi-a spus madam X, care m ’a îndrumat la d-voasîră...

— Ba da, domnuile, îm i răs­punse profetesa. Dar d-voas- tră sunteţi un om cult : gân- diţi-vă puţin ce legătură poate fi între caracterul, isau, mai ales, viitorul unui om, şi... drojdia pe care-o lasă, pe fun­dul ceştei, cafeaua ?!... Să fim serioşi domnule

Trebue să recunoaşteţi că aveam dece să deschid ochii miraţi : o prezicătoare, care contesta ghicitoria .

Mărturisesc, d-nă, că nu mă dumiresc...Vă voi dum iri îndată, domnule : eu nu

în ghioc, cafea sau „bobi” , ci în transă!In transă “?... Adică cum vine asta, coniţă ?

— Uite cum, domnule : d-ta trebue să stai nemiş­cat şi să nu zici nimic... Dă-mi mâna... Aşa..j Mana d-tale trebue să stea tot timpul într’a mea, ca să se pro­ducă astfel legătura, prin care fluid il astral al d-tale, va comunica cu impre;sionabilitatea mea mediumnica...

Mână în mână, faţă în faţă, aşteptam. Profetesa in chisese ochii şi vagi fiori o făcură să tresară. Mă gan-

Ah, domnule ! strigă profetesa, sărind în picioare, d-ta nu crezi; nu pot să prezic celor ce nu cred, în puterea astralităţii mele devinatoare !...

— Doamnă, vă rog, nu vă treziţi din transă, căci nu aş vrea să vă ucid... Daţi-mi însă o dovadă precisă de puterea d-voastră de devinaţie astralică, şi atunci....

-— Intreabă-mă, ce vrei să-ţi ghicesc ? pildă... Sunt însurat sau nu ?

i o concentrare cu convulsii şi scânceli, strângându-mi mai tare mâna, profetesa zise :- Eşti însurat... Degeaba ţi-ai scos verigheta, ca să mă prinzi... Nu-mi scosesem nici o verighetă, nu am fost nici­

odată însurat şi dau voe celui care m ’o prinde, vreoda­tă, la ofiţerul stării civile, să mă ia la palme.

— Vă înşelaţi, d-nă, nu sunt însurat.Atunci se petrecu un fapt uluitor. Profetesa se

încruntă, deveni verde de mânie şi urlă, ţin- tuindu^mă cu un gest de hipnotizare :

— Eşti însurat !... Când zic eu că eşti, eşti !...

Nu sunt, doamnă....— Taci !... Nu mă trezi din transă !... Iţi po­

runcesc să fii însurat !... Iţi ordon !... Gata, s’a făcut, eşti însurat !....

— Zău nu !...— Iţi ordon ! strigă profetesa, ameninţătoare

rte pe scaun, cu convulsii şi strâmbături infi _ yr- Sudoarea perla fruntea Pytiei manicurate şi câte­

va fire de păr oxigenat i se lipiră, de tâmplele, ce svac- ncau accelerat. începu apoi să geamă şi mărturisesc ca0 stare nelămurită de teamă, o anxietate fluidică, parca J a se scurge în trupul meu, prin mâna, pe care profe-

a mi-o strângea, într’o crjspaţie. _In starea aceasta de supremă halucinaţie, profetesa delira .

, Văd... văd o grădină... o grădină vastă cu trei canibali...nrora boreală se desface pe cer, ca o imensă coadă de păun...

ri Vă rog, doaimnă, nu înţeleg nimic... Vorbiţi mai clar... Voi " oare mâncat dc canibali ?.... ~~ St !.. Taci odată !... gemu profetesa !... Nu mă trezi din tran­

să- Vrei să mă ucizi?...' Dumnezeule !... şuerai îngrozit,

u .. Mai precis... urmă femeea în transă... Mai precis (şi svarco-i truPului ei reptilic atinseră culmea dem enţii), viaţa d-tale e

un ?lr de m ic i tragedii şi bucurii... Unele au lăsat urme, altele nu...i ~~ .0 » coniţă, dar aş vrea să stiu viaţa cui nu e un şir de m ici

şi bucurii ?...

Cărturăreasa în elementul ei

ca o Meduză.— Dar nu sunt....__ E i bine, eşti ca şi îmsuiat... Nu-i as» '>■■■ O femee trece prin

viaţa d-tale... O văd... E blondă...— E brună !...Profetesa m’a dat afară cu lacheii..,

Profesorul psîchografolog, „privatdozent dela Universitatea din iTtrechr imitaţie de fakir cu ochelari americani şi un cioc retezat c a o Sensulă plată, de şters diapozitive, mă primeşte Împreună cu

mana«era sa, care se prezintă :“ Marfa®? R-ine-Florence de B. cs. v. scriitoare.

N u a v e ţ i în c ă u n c e a s o r n ic B U N ? . .

In cazul acesta nu cumpăraţi unul, care nu poate fine PaS“ efrjc cu ora Europei Centrale, nici cu vreun alt element de reper crono si vă provoacă numai neplăceri: , _

C u m p ă r a ţ i u n T E L L U S ş i v e ţ i f i s a t i s f a c

C e a s o r n i c u l f ă r ă r i v a l . . ^ r(

Depozitarii noştri exclusivi din întreaga facă, membri ai U n iu n e i O r lo g e r e T ELLU S (U. f | / S * se recunosc după P e n ta g o n u l d e c r is ta l din vitrină, garantează solidar pentru fiecare ceasornic • -

R e p re z e n ta n ţas t a n d a r d

Str. A c a d e m ie i 2

REALITATEA ILUSTRATA h 0ctombne

îm i privesc interlocutoarea. gera sa. Apoi îm i spuse ca am un gand sceptic,înaltă şi distinsă, are ochii strălucitori, de neîncredere,

părul blond şi este prea pudrată poate. Am rămas uim it. Oare, profesorul citise peApropiându-se de o etajeră, îmi întinse faţa mea, acest gând ce se exteriorizase,

un prospect şi făcu apoi prezentările : poate, într’un zâmbet de scepticism.Profesorul B..th, care a

„As de pică”, semnul morţii

ghicit — spune managera lui, — celor mai reprezen­tativi oameni din Europa :

M ozo lim , Horty, regina W ilhelm ina,.l u c r e a z ă în „transă lucidă", când dobân­deşte facultatea devinaţiei.

— Atunci, l-am întrebat, dece nu joci la ruletă, sau în cărţi ? Te-ai îmbogăţi mult mai repede, decât dând consultaţii „psichografolo- gice“.

— Profesorul, îm i explică managera, este mult mai sus, decât să se coboare pâ­nă la a face aceasta. El nu joacă niciodată. E distrat ca'un savant şi dezinteresat ca un profet.

— Dacă ştie tot, nu-mi poate spune cât mai stă d.Maniu la putere ?

Profesorul îm i răspunde că, pentru aceasta, ar trebui să aibe în faţă scrisul d-lui Maniu. Totuş, a văzut cândva o fotografie a membrilor guvernului şi dintre toţi, l-®u im ­presionat figurile d-lor Maniu şi Vaida. Pre­şedintele consiliului are „o concepţie în stilul lui Buelow sau Bismark"!

— „Trebue să mai stea la putere, urmea­ză profetul, fiindcă în jurul lui am văzut „fluizi de spirit invizibil", care-1 sprijină !

— Când va pieri omenirea ?— Aceasta nu pot s’o calculeze oamenii.

Viitorul îl văd ca o prefacere extraordinară. Einistein a avut dreptate : oamenii vor învinge magnetismul pământesc, şi se vor putea ridica în aer, câţiva metri de la pământ !...’ Ei vor avea in­tense preocupări ocultis- tice...

— S’a zis că solul Ţării româneşti se va scufunda....

— Nu văd un astfel de ca­taclism.... Ci prefaceri evo­lutive....

— Dar sonda dela Moreni cât timp va mai arde ? l-am întrebat.

— Până în Decembrie, cel mai târziu.

— Aveţi vre-un autograf al sondei ? Spuneaţi că nu puteţi ghici, dacă nu aveţi scrisul cuiva.

— Eu sunt însă şi telepat, îmi răspunse d.> B..th.

— Cum adică ?— Pot ghici de aci, gân­

dul unei persoane dela Viena, de pildă.

— Dacă ghiceşti gândul unei persoane dela Viena, desigur că, cu atât mai uşor, vei ghici pe al meu, care sunt lângă _ d-ta.

Şi formulai în sinea mea, următorul gând : „E un profet mincinos, omul acesta“ ?

Profesorul închise ochii, se încruntă, îşi mişcă trăsăturile feţei. Era probabil în „transa lucidă", despre care vorbia maina-

per-

con-centrâ

Lângă cortul ţigăncii

I i spusei:— Foarte bine, ai ghicit. Daca mai ghi­

ceşti încă odată, încep să fac m ătănii în faţa d-tale !

Intre timp, se anunţase vizita unei per­soane, pe care o cunoşteam. Am formulat

gândul : „Să ghiceşti că eu cunosc pe ac e as tă soană".

Profesorul se şi-mi răspunse :

— Mă enervează vizita ce s'a anunţat... Cred că te gân­deşti la un eveniment din istoria omenirii !

Nu ghicise. Făcuse oare o asociaţie de idei cu între­barea mea de mai sus, pri­vitoare la viitorul lumii si al României '?

Dar trebue să recunosc că acest profesor, mi-a dat un buletin de analLj a scri­sului meu, destul dj just. Este incontestabil — lăsând gluma la o parte, — că pro­fesorul B.-.th este un grafo­log abil.

— De altfel, grafologia nu mai face parte din arsena­lul ghicitoresc şi de vrăjito­rie, ne spuse dânsul, ci e una din metodele psieholo- giei experimentale, for­mând ramura zisă psicho- grafologie.

Alta.Eram pe atunci reporter la un cotidian

din Capitală. Un domn ceru să-mi vorbia- scă. Era un individ, cu vânăt profund la ochi, cu privirile halucinate. Inii spuse:

— Domnule, vă rog să mă scuzaţi că nu pot să mă prezint.

__— De altfel, numele meu nu v’ar spune

nimic. Vă rog să mă salvaţi!— Cu ce vă pot servi? îl

întrebai.— Să vă povestesc fapte­

le : Sunt un vicios, un ne­norocit. Disperat că nu mă pot desbăra de o anumită perversitate, m ’am adresat unui doctor în ştiinţele ocul­te, care se lăuda că vindecă astfel de anomalii, prin psichanaliză. Se întitula ele­vul lui Freud. M’am dus la el, i-am expus nefericitul meu caz şi „doctorul" mi-a cerut să-i scriu un fel de memoriu, cu toate amănun­tele cazului meu. Acum, fiind în posesia acestei gra­ve destăinuiri,_ „doctorul mă ameninţă că o va publi- ca şi că va sesiza autorită­ţile, pentru a mă face o râsul lum ii, dacă nu-i da 100.000 lei... . .

__ Nu vă pot face nimic,spusei a c e s t u i neferici. Cred că nu doriţi sa se pu­blice ceeace aţi păţit.. 5>c dalul ar fi şi mai mare.

— O, nu... Aş vrea sa masfătuiţi ce să fac... Cum .să mă apăr ’•••

— Sezizaţi justiţia. .— Dar atunci, cazul meu va deveni1 P

blic şi toată lumea va cunoaşte ceeace stitue ruşinea ascunsă a vieţii mele.

(Continuare în pag- 16>

„O pasienţă”, care nu vrea să iasă”

I e A M e l . d e s i r e eI " V I B u c a r e s t - Academiei, 6 Et. I

R O B E S & M A N T E A U X M o d e l e o r i g ' n a l e - s e c o n f e c ţ i o n e a z ă ş i c u m a t e r i a l u l c l i e n t u l u i

P R E Ţ U R I E X C E P Ţ I O N A L E

Lucrurile însă nu se mai petrec la fel da­c i expunem diamantele la razele ultravio­lete. ln tr ’adevăr, după originele lor particu­lare, briliantele supuse aceslor raze, dobân­desc anum ite sclipiri carac'eristice, deosebi­te dela un tip la altul şi diferite coloratiuni, vizibile cu ochiul liber.

înregistrând, graţie unor dispozitive spe­ciale fotografice, aceste jocuri, de. lum ini speciale, so pot fixa documente obiective, servind la expertiza originei şi calităţii bri­liantelor, foarte necesare mai ales în unele controverse judiciare. Ilustraţia noastră re­prezintă un griip de diamante, luminate sus de razele lum inoase albe şi jos de razele in­vizibile ultraviolete.

P Il’A CARE ÎNLĂTURĂ NICOTINĂ DIN TUTUN

Ilustraţia noastră reprezintă un model special de pipă, realizată de un constructor francez şi care are darul de a elimina nico­tină, partea otrăvitoare din tutun.

In acesl scop, dispozitivul de funcţionare este alcătuit dintr’un jghiab, în forma unei jumărtăţi de cilindru, în aluminiu curat, care se prelungeşte pe deoparte până- aproa­pe de focarul pipei şi pe de altă parte până la tubul de aspiraţie al fumului. Acest

Jghiab este ondulat în centrul lui şi execu- ' at în scobituri întortoehiate în aşa fel încât U,mul să f*e întârziat în circulaţia lui si

silit să treacă prin toate cotiturile succesive, n modul acesta fumul se răceşte, în atin­

gere cu jghiabul, şi depune pe pereţii lu i o nare parte din nicotină ce-o conţine, —

vre-o 38 la sută.

Pentru a curăţa o asemenea pipă este de ; ns retragem „condensatorul" şi să-l• ■ gem cu o cârpă îmbibată cu alcool.

CUM S’AR PUTEA IR IGA SOLUL IN MOD AUTOMAT

Inginerul Korneff,. profesor la Universita- i r w PetroSrad, a imaginat un procedeu utili,»» nt ,)eritru irigarea automată prin lui n re»a .diferenţei de absorpţiune a solu­lui! f Ca inţroducem de ex. în pământ un

ir iâ n n ! i° S 1>lin cu ap a> el se V;l f?°li daca 'P^- Piu , y ue nevoie de apă. Pe acest princi- rui rif azeazfi- sistemul lu i KV>rneff, al că-

tn tl P°ZltlV este următorul: ză in' l,ln şai1 săpat în pământ se instalea- adAnni,°ZejVor de aPă- Apa, menţinută la o Pfin i i ? 6 9‘50— 1 metru se poate scurge

ntermediul unui sifon în tuburile de

devur, dacă pământul are nevoie de apă, o astpir\“ o rin tuburi; se produce astfel o de­presiune în interior şi apa din rezervor se scurge în reţeaua de irigaţie. Dacă solul e îndeajuns de umed, nu mai intervine nici un fenomen de absorpţiune.

Pe de altă parte nevoile în apă ale solului depind de uscăciunea lui şi mai ales de plantaţiile ce le suportă. Gratie unui aparat special se pot evalua aceste nevoi, rezulta­tul servind apoi ca bază pentru determina­rea adâncimei la care trebue stabilită pân­za de lichid.

Cititorii revistei noastre primesc o carte despre Hipnotism, Spiritism, Telepatie, Fa chirism, Magie, Ştiinţa de a deveni iubit, stimat, fericit, arta de a reuşi în orice afa ­cere mărind puterea voastră de muncă, de câştig, de îmbogăţire. Vindecarea viciilor, a boalelor şi ticurilor nervoase, frica, lenea, melancolia, timiditatea, etc. Ştiinţa de a citi trecutul, prezentul şi viitorul oricui. Oricine poate câştiga 500—1000 lei pe zi prin practi­care, consultaţii, conferinţe etc. Trimeteţi adresa dv. la: Călăuza Ştiinţelor Oculte, str. Traian No. 2, Bucureşti-Sectorul II.

E

• • _ u , • • P rofeţii in fracCuriozităţi ştiinţificer e a l i t a t e a i l u s t r a t a 19 Octo

G R A T I S

— Aţi căzut victima unui excroc, ca» va şantaja toată viaţa. E pedeapsa abaU d-voastră dela calea norm ală. Regret, d. nu văd cum aş putea să vă ajut.

Cu capul In piept, gheboşat, om ul plecă.A doua zi, reporterul de fapte diverse ne

aduse o fotografie. Era fotografia aces­

tui otn.

— Cine e ? întrebai.

— Un necunoscut, care n ’a putut fi iden­tificat. S’a împuşcat pe o bancă, la şosea?...

Simt şi acum un fel de remuşcare....ABEL SADONG

n |,( l JNOAŞTEREA DIAMANTELOR PRIN “ RAZE ULTRAVIOLETE

Nu e vorba de a deosebi un diamant veri­tabil de unul fals, ceeace este o operaţie re­lativ uşoară mai ales pentru un specialist.O operaţie mult mai anevoioasă este aceea il,, a distinge origina şi calitatea a două diamante de aceleaşi dimensiuni şi tăiate iu acelaş fel, examen aproape imposibil cu ochiul liber şi chiar în fo.ografia la lumina obişnuită.

irigaţie. Aceste tuburi sunt îngropate la o a- dâncime de 30—40 centimetri, ln fundul u- nu i şanţ şi acoperite de un amestec de ar­g ilă şi var, ceeace le face impermeabile la aer. Se umplu cu apă tuburile poroase, se în ­chid apoi robinetele de evacuare a aerului şi sistemul intră astfel în funcţiune. Intr’a-

R E A L IT A T E A i l u s t r a t a 19 Octombrie 1\

S TATELE ba'°™ k'e ™ f|l10t:;rît Şfi organizeze o competiţiu- ne com una^ * toot*all. Au ajuns la concluzia că decât co­

daş audeseaîn iniinnt»-— _ , . . . ^ iJC ™ nutin un vecin a-pro'piat. Di-n aceste ciocniri sportive ceilalţi se var „teii de bună seamă şi, cu timpul, voi fi destul de tari să înfrunte şi apusul tinentului- „ .... . ,

Debutul = S a făcut la Bucureşti, cu întâlnireadintre Jugos lav a ş i Horn ama. Sarbn ne-au căra învins de obiceiu, mai ales în lr°feul Jegele Alexandru",subtilizat noua cu dibăcie. In noua partidă însă, România si-a luat însfârşit revanşa de mult aşteptată. A învins ou 2-1 într’o dilspută îm care elanul, in vrajba cu techmca iugoslavilor, a esit biruitor. Este o victorie meritoasă, semnificativă, si Înainte de toate, de real^olos practic. Conducem aşa dar în clasamentul „Cu- T-Irtî Kolonnice •

t im : l - •. c. juso,slavilor, a esitr Este o victorie mentoasă, semnificativă si inVînte de ie real folos nraotic. r.nmW,»™ J . , ~ ’ .51’ mainte oe

pei balcanice ' . * . . . , ,A ceaistă prima v ic to r ie nu trebuie însă să ne îmbete. E un

efect de moment. Spre a-i asigura continuitatea, trebue să ne aster- nem pe munca serioasa.^ Succesul cere perseverentă Să ne pregă­tim deci sârguitor, ca sa confirmăm reuşita. 5 P 8

S t a d i u l . 13?vltat’.în Gapitală, echipa de rugby a lui „Pa­ris Universite C_ub . Oaspeţii au încercat să desfăşoare un joc de

clasă înană, ins^ aiLI <l(‘ îndâriirea'cu care s’au a- părat stadişt11; IJe|I bucureştenii au jucat destul de bine diferenţa de 23 - 3 pentru franceza, inca nu a fost. oglindă fi elă a S u i

în sine. La ^ a de a atentie deosebitădefensivei, 51 piedica pe adversar să marcheze.' Se fac mai

legaţilor din întreaga ţară. Asistă cap. Al. Suciu (Braşov), Nagy Lu doviic (Cluj), Ciurel (Cluj), Ing. Şincai şi Popescu (Arad), Vogi (Arad), Volşanschi (Sibiu), Danielescu (Iaşi), Crihan (Chişinăii). Cpt. Radu (Tg.-Mureş), etc., etc.

Arbitrii îşi manifestă cu aicest prilej rolul lor important, în mişcarea sportivă românească. I

S’a ales un nou Birou permanent, pe anul în curs: Dr. Sabin Vaţianu, Căp. Alexandru Suciu, Alpihonise Vogel, Vasile NicolaevWn si Ştefan Alessandriu.

BOX-

E TARAMUL boxului, după strălucita victorie a lui Lucian l’o- pescu asupra lui Rene Challange, două campionate naţionale,

puţine încercări de a se mar­ca Din aceste motive Stadiul a obţinut un singur drop-goal.dc la mijlocul terenului.

Francezii au fost vădit im ­presionaţi dc excelenta prim i­re al cărei obiect au fost ,a Bucureşti si păstrează cele mai bune’ amintiri din această

vizită. #

Atleţii români s’au înapoiat din vizită la Atena> unde auconcurat la „Olimpiada balca­n ică” Cu toate încercările, nu au reuşit să regăsiască reputa­ţia pierdută rn Iulie la Lem- bers Din pat™ naţiuni, s au plasat în locul secund, la o d i­ferenţă mare de-Grecia, prana clasată si cu puţin numai una- S t o !> M sa r ie i.

Este o nouă veriga la confir­mare-i prevederilor noastre. Cuactuala conducere a atletismu-aciuaia mal recoman.

labil să facem matchuri dc dabiţ sa decât să concu-ţurcasa clasice. Să neram in pl0U

Echipele de foot-ball la categoria pană şi u'‘?oa? ’,‘! rată că nici progiram'ui ?W băştinaşi nu este mea ep

Pe afişul străin, PeP^f "„j este de menţionat vicţo Boi re au asupra negrului . Francezul _ care a cedat la ^ cureşti iu i Marcel S ^ a provocat pe ctfflfpatriotu Defer pentru titlul M g . , Cum Sfchoenfeld are o asupra sa, şi este ş v

deşi locueşte in " îndreptăţit sa ]ţ|j

• pentru tlIIU

aii doileauupa uucimj, u" . J deci

boxeur localnic se am (in. programul iniei

francez ni a este de asemeni Defer.

După Lucian

pentru nai.

Jii+pim cel puţiin cu rosTPDe ce Şâ fim bufonii altora, mai ales că

sezonul de circ '

rnoi'talâ s’a ţinut congresul arbitrilor, sul avocat d if Cernăuţi, d. dr. Alex. Voneţchi,

O fază în match-ul de rugby

nici nu suntem în

prezidat de diistin- ou participarea de­

poziţii. Este cea mai bună reclamă pe lângă t orilor lucruri interesante şi căutate.

AUTOMOBILISM

=1 ? A PARIS saloni i c se l’11' Î L ţiei de au ton^1* ® Rf. cură de un succes st ‘ zentan!" gretăni că la noi rep . e, i- oaselor străine nu ia . ty nitiativa deschideri .

)e lângă fa p tu l ca se 01

nor lucruri interesau ie ş i căutare. . ... aut<j|ttoJ>ll,sO asemenea expoziţie ar fi la locul ei, unruc. j . pc o

a luat la noi o desvoltare extraordinară, fund pr< ‘ \ foarte întinsă.

Cel mai bun cal românescII EA UT A TEA IIAI ST HAT A

19 Octombrie 1929

Un aparat fotografic bun şi eftin vi-l puteţi procura la noul magazin

„UNIVERSAL-FOTON. Spirescu A Co-

B u c u re ş ti Str. A c a d e m i e i 26 Ccolţ str. Ret;alâ)

asortat cu tot felul de aparate şi accesorii fotografice, binocluri, etc.

din cele mai renumite fabrici germane şi americane

Laborator pentru developat, copiat şi mărit î

P retu ri s u b c o n c u r e n ţa !

O c h e l a r ica sticlele cele mai bnne se găsesc la Magazinul Societăţii de Binefacere „AMICII ORBILOR11Medic specialist dă consul­

taţii la cei ce au nevoe.

[ Blănăria lonescuI „M. Tr. lonescu"! B U C U R E Ş T I , S t r . S f i n ţ i l o r , 5 8l Asortim ent complect cu lot telnl dc* b lănu r i brute şl confecţionate.

) I M P O R T A T I U N E D I R E C T A

I Ateliere proprii se primesc orice | repnraflun i şi conservări. __

Duminică 6 Octombrie cor., s’a disputat la hippodromul Băneasa, marele premiu al A rcu lu i de Trium f”, în valoare de 400.000 lei

Cursa a tost câştigată pentru a doua oară de GHIAUR, călărit de jokeul GOLOWKIN, - dovedindu-se prin aceasta că este cel mai

bun- cal pe care-1 pose dă azi turfu l românesc.Fotografia din stânga, arată dislanţata sosire din premiul „Arcului de Trium f” (tn cap, GHIAUR), iar cea din reap a, pe caş

tigător şi jokeul in paddock

Echipele de rugby, care au jucat Duminică, 6 Octombrie în Capitală

REALITATEA ILUSTRATA

In Capitulă s’a ţinut saplămana trecută congresul internaţional al penalişlilor.

Ilustraţia noastră înfăţişează pe congresişti intr’una din şe­dinţe.

ActualitatecGustau Stressemann, ministrul de externe al

Germaniei şi unul dintre cei mai propovăduitori

ai păcii, a murit la începutul lunei acesteia.

Ilustraţiile noastre înfăţişează pe Stressemann

student şi fotografia făcută defunctului pe ca­

tafalc.

Wiliam T. Tilden supranumit „B i g n ill“ a fost, vreme îndelungată, cel mai bun jucător de ten- nis din lume. Victo­riile sale răsunătoa­re se datorau mai ales m u l t i p l e l o r trucuri şi lovituri pe care le întrebuinţa. Astăzi vârsta şi-a spus cuvântul si Til­den a fost înfrânt de cei 2 aşi francezi, Lacoste şi Cochet. Totuş, chiar astăzi, mai contează ea al 3-lea jucător de ten- nis, din lume.

Prinţul de coroană al Norvegiei, Olaf şi Principesa Martha,

care s’au căsătorit în Martie trecut, sunt în aşteptarea unui

moştenitor.

în 1635. Ilustraţia noastră înfăţişează pe. generalul

prim ind cascta care conţine diploma, din partea

rului din Sudbury.

Generalul Daives, am­basadorul american la Londra, a fost declarat cetăţean de onoare al vechiului orăşel Sud- bury în Suffolk, unde s’au născut strămoşii lui. Ambasadorul este un descendent al lui W il liam Daives, un m inier care a emigrat d in Sud­bury în N ew-England

în ilustraţii

len-Ba- tnfiin- inler-

i repa- l''oto-

tră tn- - dele- ricani Tray-

1 sosit Şl>re a >" Ira- Jnle-

bSncit,

Unul dintre cei

mai r e n u m i ţ i

sculptori francezi,

1ntoine Bourdelle,

a murit săptămâ­

na trecută, de o

boală de in imă, în

vâr st” de 69 ani.

Generalul lierlhelot, care a colaborat cu armatele române în răsboiul cel mare, şi a fost numit cetăţean de onoare al ţării noas­tre, a sosit săptămâna trecută în România. Generalul Berthelot, după ce a fost în Bucureşti, a făcut o vizită la moşia sa. (Foto Wu- syk, Gura Humorului).i avut loc, de curând, serbări pentru proclamarea lui

» al Albaniei.

Săptămâna trecută a

fost predat oficial uria­

şul dirijabil englez „Ii

101“. El e gata de sbor.

Are o lungime de 230

metri, e propulsat de

cinci motoare şi poate

transporta 102 persoa­

ne, pe bordul lui. Ilus­

traţia noastră înfăţişea­

ză pe maiorul G. H.

Scott, care va comanda

acest dirijabil şi pe d-l

Jonhson, primul pilot.

Jos sala de mâncare u

navei.

REALITATEA ILUSTRATĂ 19 Octombrie 1929

MAUBia.

8 ) 5 O ) L E IIU N A P A R A T R A D IO GALENA C O M P L E C T C U C A S C Ă SI M A T E R I A L D E A N T E N Ă ^ LA\ A\M; P E. RBUCUREŞTI -SHÂR0AN 29-TEL. 34/9^

Expediţia f iarco-prov înc ie At

D l h N O R V E G I A Ţ A R A I E R N E I

C o n t r a T u s e iC E RE Ţ I

Bomboane „EGGER“în ambalaje originale la farmacii şi drogherii

Ol SI R F faîaîl*ă> cheinine‘â U D l . teracotă, vinde montează, transformă cu garanţi şi specialişti.

C. PopescuStr. Romană, 105 Tel. 200/42

pncimi cură*ă»ardeU U y llK il autorizat, trans­formă coşuri defecte, calori­fere, sobe teracotă şi meta­lice pune la punct.

P r i m a ş i s i n g u r a î n t r e p r i n d e r e— a u t o r i z a t ă î n R o m â n i a . — ■

„COŞUL“Str. Romană, 105 Tel. 200/42,

Ş O Ş O m -G B lO S l

TROIMICI ELEGflMTI-EFTin

G. Butuceanu & Co.Fabrică de Tricotage

SPECIALITĂŢI:

Articole de modă şi fanfezie.. ° i « J ocaziune publicului a se* aproviziona direct dela

lanrica, desfăcând produsele sale, cu preturi extrem de avan­tajoase în localul fabrice!

ST R . V E R Z IŞ O R I 2 4 (prin Cuza-Vodă)

Telefon 371/gi

(Continuare din pag. 4-a))

tului. Aerul era liniştit de tot. Cu barca mea plecai şi eu la Motu, insulă de coralii, centrul sectorului de scufundare, departe cam la vre-o şase mile. înaintam încet.,Când trecui prin centrul lagunei, unde adânci­mea era de mai bine de treizeci de braţe, zării numeroşi rechini, în dâra lăsată de barcă. Unii erau mai lungi de şase metri.

Vâisliam de multă vreme şi eraim încă de­parte de centrul pescuitului, când zării e- şind din apă capul a trei indigeni, cu oche­lari, singuri în largul lagunei, la două mile de orice uscat, în tr’o apă plină de rechini. Cele trei capete râdeau zgomotos şi păreau că se simt foarte bine.

Mă apropiai, intrigat. Cei trei cufundăto- ri se menţineau la suprafaţă sprijinindu-se de câte un butuc făcut din lemn uşor de hibiscus, de care era legată cu o sfoară o reţea, unde puneau stridiile. îm i spuseră că veniseiră până acolo cu o luntre cu pânze, care avea să vie să-i ia după amiază, apoi dispărură sub apă.

Mult mai departe luntrele formau un grup compact. In fiecare se aflau câte doi ind i­geni. E i mă prim iră cu strigăte de bucurie şi îm i oferiră portocale şi mânios. Unul îmi spuse că voia să se scufunde pentru mine, ca să deschidă o scoică în cinstea mea.

In adevăr, dispăru în adâncime la vre-o zece braţe şi reapăru numai decât, ţinând o stridie în mână. O deschise şi nu găsi înă­untru peria dorită, ceeace nu era de mirare, căci proporţia stridiilor, care conţin „poe” sau perle, este de una la mai multe m ii. Scoica mi-o dădu mie ca amintire, în timp ce gustam carnea stridiei, stropită cu zea­mă de lămâe.

Inspectai, mai departe, flotila de pescuit, din toate părţile mă chemau, ca să-mi ofe­re scoici.

Indigenii lucrau câte doi, pe fiecare p i­rogă şi formau grupe vesele, căci hohotele lor de râs copilăresc se auziau până în de­părtare. Fără încetare se mutau ou pirogele, ca isă caute locurile pline de scoici. Pentru aceasta priviau prin tr’o cutie dreptunghiu­lară, cu fundul de sticlă, prin care apăreau, cu cea mai mare claritate, toate detaliile so­lului sub-marin.

Câteodată un indigen scotea „strigăte de bucurie, zărind scoicile şi se pregătia să se scufunde. îşi scotea pălăria şi haina, care îl apărau de dogoarea soarelui şi, scăpat de costumul puţin elegant, semăna cu un zeu de bronz. Apoi încăleca peste pirogă şi, ţi- nându-se de balustradă, executa un lucru preliminar, foarte important.

începea să facă aspiraţii adânci, apoi a- runca aerul afară scoţând un fel de şuerat particular, care se auzia la mare distanţă. Şueratul acesta este, cred, particular scu­fundătorilor şi nu pot înţelege la ce serveş­te, decât ca să reguleze respiraţia.

Scufundătorul poartă ochelari, deobicei de lemn, făcuţi cu mâna. Sticlele sunt fixa­te cu mastiic. Ochelarii aceştia au drept scop să cruţe ochii de accidente oftalmice, care sunt foarte dese.

In cele diin urmă, după mai multe minute de exerciţii de respiraţie, pescuitorul dis­părea şi se urca, iar, numaidecât, ţinând scoica în mână.'

In timpul cât stătea sub apă, camaradul său îi urmăria, cu atenţie, evoluţiile, gata să-l apere, în cazul că era atacat de un rechin, gata să-i dea ajutor, în caz de accident.

Coborându-se în apă, toţi scufundătorii îşi pişcau naisul cu o mână şi toţi pretin­deau că mai jos de cinci braţe adâncime, aerul le eşea prin urechi, dar deoarece a- oest lucru a fost stabilit de mai mulţi sa­vanţi ca imposibil, este vorba de bună sea­mă de o iluzie, produsă de presiunea apei asupra timpanului.

Scufundătorii buni stăteau deobicei sub apă unul până la două minute. Scoicile gă­site mu erau deschise numaidecât, căci pes­cuitorii căutau întâi să fie la adăpost de privirile indiscrete, ca să-şi examineze no­rocul.

Scufundătorii cei buni fac vre-o sută de kilograme de scoici pe zi, iar unii, excep­ţionali, ating două sute de kilograme. Scoi­ca valora la Mangareva doi franci kilogra­mul.

Perlele erau rare şi valoarea lor totală de export atingea pe cea a scoicilor. Totuşi, a- nul trecut a fost cu deosebire de bun. Un scufundător a avut norocul să găsească o perlă imensă, neagră, icare înainte de sosi­rea comercianţilor evrei din Paris, a fost suflată de comerciantul chinez al locului, pe preţul de o sută zece m ii de franci.

Spre seară, pirogele începură să se retra­gă spre o insulă, unde scufundătorii îşi con­struiseră adăposturi din bucăţi de tablă on­dulată.

Mâncarăm sub cerul liber şi amintirea a- cestui prânz nu mi se va şterge niciodată. Se serviră banane fierte în apă, stridii frip­te pe frigări de lemn şi „popoi” vechi de cinci anii

Popoi este pasta fermentată din fructul arborelui de pâine, conservat sub pământ, învelit în frunzele lui. Pasta aceasta răspân­deşte un miros pătrunzător, asemănător brânzeturilor noastre când sunt foarte fer­mentate şi numai puţini Europeni se pot o- bişnui cu ea. Popoi constitue hrana princi­pală a indigenilor.

Masa era, ea totdeauna în Polinezia, o a- facere foarte serioasă şi toată lumea mânca în tăcere. Când întorceam capul câteva cli­pe, ca să privesc peisagiul, cerul sau apa, unul dintre amfitrioni mă chema la ordine, zicându-mi: „Kakai” ceeace înseamnă: „mă­nâncă” şi m i se dădea o nouă porţie.

UKAUTATEA. ILUSTRATA 19 Octombrie 1929

F i Im în f i lm(„A Sost o moară pe Şiret”)

O RICE film arc filmul lui. Adică povestea lui care, la rându-i, ar putea întruchipa un film. Şi cum orice film nou are iarăşi un

film, ar însemna că, spre bucuria amatorilor de poveşti, şirul filme- loi să nu mai aibă sfârşit, ceeace ar fi tare neplăcut pentru breasla cinematografică şi, mai ales, pentru regizorii încărcaţi dc manuscrise, pe care nu au vreme să le citească, deşi afirmă invariabil tutulor sce­nariştilor că manuscrisul lor e admirabil.

Aşa m i s’a’ntâmplat cu Martin Berger, când i-am propus să facem un al doilea film din isprăvile turnării primului film internaţional în România: „A FOST O MOARA PE ŞIRET”, care va rula peste o săp-I fum Ană în Bucureşti.

Admirabil, dar să nu mai spui nimănui! Vrei să ne culezi ine- ;cria? Aşa, ca poveste, mai merge; dar când o afla publicul cum se l'.ice 1 1 1 1 film, se ia eu mâinile de păr!...

Şi aşa se face că am renunţat la scenariu şi, din gustul indiscre­ţiei, m ’am mărginit la poveste, — deşi Martin Berger, pretinde că o poveste publică 1 1 1 1 mai e poveste, fiindcă-i lipseşte aureola şi taina şi... fiindcă nu-i convine să-i dau meseria de gol. Se va găsi cineva printre cititori să mă apere când Berger mă va lua de gât? Dar as­cultaţi:

Când a fost să scoatem „Moara pe Şiret” pe piaţa internaţională, am declarat că n’o putem scoate decât cu stele internaţionale, că pe cele naţionale le cunoaştem de mult şi nu sunt eu de vină dacă nu le cunoaşte piaţa internaţională. Berger a adus deci pe Albani şi pe Gerth, fără să vorbesc de Malikoff şi Fuetterer, a căror cunoştinţă aţi făcut-o cu toţii, fie pe ecran, fie prin autografe, fie la Ştrand in orele de odihnă.

Nimeni dintre cititori nu i-a văzut, însă, la munică, într’o ţară pen­tru ei străină, unde lipsa pregătirii tehnice ar fi îngăduit din partea lor o liniştită încrucişare de braţe, dacă nu era răgetul de taur al lui Berger şi buna dispoziţie a tuturor, sburdând pe iarbă verde, ca nişte cai de curse, gata să sară obstacolele cele mai neaşteptate pentru nă­luca unui premiu ce se oglindea de pe atunci înm iit pe ecran.

Moara noastră 1 1 1 1 venia, ci ardea pe Şi­ret: face mai multă impresie în film. Nu­mai că în cinemato­graf se face totdeau­na câte-o probă. Moa­ra noastră era de lemn şi de stuf. Vă înch i­puiţi că a ars ca un chibrit. Pompa de in ­cendiu a satului, nici n’a putut fi întrebu­inţată. Lecţie pentru primar, nu pentru noi, căci ne venise cerul în tr’ajutor şi se pornise o furtună ce încovoia sălciile şi fla­tările la pământ. Lim ­ba lor ne mângâiase la glesne şi curioşii dăduseră birul cu fu­giţii când Berger, tu­nător, răcni la opera­torii săi pe fugă:

— ,,Los! E cea mai frumoasă scenă din film” .

Că, pentru realiza­rea ei, fotograful îşi pierduse casetele, că Fuetterer şi Voss se nămoliseră în baltă de nu mai puteau să ia­să, că Albani salvată< 1 incendiu sc căznia ruşinoasă să^şi spele cămaşa ţărănească de mâzga lintiţii, n’are importanţă. Evenimentul cel mai grav fit sosi-

lui nenea lancu Brezeanu, morarul, o oră după arderea morii," film

Dreapta sus: regisorul Berger şi autorul acestui articol; ios mijloc: carul miresei din „A fost o moară pe Şiret”

înţeles; şi George Brătianu, care va fi pentru parlament o figură politică, dar care pentru m ine este om de su­flet şi are ap titud in i de bună gospodină, ne-a gătit în halat ochiuri pentru doi entuziaşti nemâncaţi în clipa când m i­jeau zorile. George Brătianu porneşte cu Fordul lui la P i­teşti, dar o clipă în urtmă mă întreb dece n’a luat fetiţa cu el şi poruncesc şoferului meu să-l ajungă. Peste o c lip ă îm i văd maşina în curte cu un ţăran pe scară urlând după lumânare. Şoferul pretinde că a omorât un om. Nu-mi vine a crede. Dimăncescu porneşte razna cu Cadillacul d-nei Brătianu şi cu fetiţa spre Piteşti, iar eu în urm ă, distanţând praful, în aceeaş direcţie, căutând mortul.

— „Cum te chiamă?... şi dacă auzii că-1 chiam ă Chiţă, (că el îm i spusese), mă poto­lii. 0 fugă până la spitalul din Călincşti, unde l-am in ­ternat şi d ă r u i r e a unei căruţe cu ham uri cu tot, sfărâmată din indolenţa că­ruţaşului ce-şi păştea caii la marginea drum ulu i, stând de-acurmezişul şoselei, n ’au meu, care refuza categoric să

rcfără vina n im ănui şi ou desnădejdea tutulor, căci morarul din murise...

A lbani, deşi ţărancă neaoşă, sc încăpăţâna să afişeze in mod clandestin tulpane scoţiene, cu toate observaţiile drastice ale fol­c loriştilor noştri, veşnic hi faţa locului. Nu mai spun că foia şi-o rid ica mai sus decât trebuia, stârnind zâmbetul aceloraşi specia­lişti, cari îi ertau atunci şi scena sânului dcsgolit şi cozile falşe, adăugate de artistă, după fanta/.ia-i siciliana. Temperamentul Insă dom ina situaţia.

Abia la Florica, acelaş temperament dădu greş, când antici­pând asupra cunoştinţelor ei agricole; Albani se repezi la vita cea mai vanjoasă şi încercă să mulgă un laur.

Dar, până atunci, câte peiriipcţii: la Răteşti, unde ne aşteptau şire dc care încărcate şi lanţuri de secerători, se întâmplase o mi­ca tragedie şi trupa rămăsese singură în gară, fără conducător. In •"'cenş zi, la două dinspre dim ineaţă, mi se întâmplase să rfiimân cit I iti D imăncescu zălog în nisipurile Argeşului, cu maşina bine

fost n im ic pe lângă spaima şoferului mai serviască, pentru tot aurul din lume.

Către Moineşti, către ţinutul unde copiii de boieri îşi agoni­sesc averea ca să poată lua o fată de morar răpită aşa se spune•1(I1 f i lm __trupa o porni fără m ine, nespusă bucurie de od ihn ă . LaSinaia, directorul Cazinoului, dădea zor să mai stea. Dar ei, fu rând pe fata morarului, nici 1111 se gândiau. Iar dacă era scris să le ţâş- niască o sondă la Moineşti, eram datori s’o scoatem la căpătâ i şi am scos-o cu vârf şi îndesat. întorcea Fuetterer şi Voss la roată, cum sunt puţurile ţărăneşti, când le ţâşni o coloană de petrol în o- braz şi, sub îndemnul rcgisorului, sc repeziră urlând peste ea de-ţi era mai marc dragul dar şi mai mare m ila.

Trei ore am aşteptat In urmă in cerdacul ing ineru lu i Wylmi- nowski dela Danubc Oii, ca tinerii să se cureţe. De 18 ori s’au spă­lat cu săpun şi cu perie de podele sub duşul de gazolină, da r când au intrat în sula de mâncare puţiau ca nişte îm bogăţit! de război. La Văratec, trei zile Î11 urmă, Fuetterer mă rugă să-l scuz pe lângă stariţă că perna ii rămăsese... cam um brită.

\in revăzut aceeaş lume la Berlin, lucrând în alt ritm, în rit­mul disciplinat şi metodic al atelierului, cu decoruri de carton

19

ceeace dovedeşte că simpatia cu care este în­tâmpinat acest adorabil Don Juan al ecranului, este acceaş peste tot.

La fei şi cu MarceUa ALbani. Am revăzut-o într’o seară ploioasă la „Metro-Kino“ de pe Kurfiirstendamm. Şedea liniştită pe un iscaun din parter, revăzând creaţiunea ei din „Femeia pe cruce". Şi când spectacolul s’a terminat şi un curios a observat-o, a fost în asemenea mod ovaţionată, încât a fost nevoe de intervenţia poliţiei spre a-i asigura plecarea.

La fel cum i s’a întâmplat şi în Bucureşti, când a fost să revadă a-ceeaş bucată, la un cine­matograf de pe boulevardul Elisabeta.

MARCEL ROMANESCl!

♦*-*-* •*» * f» ♦ ♦«♦+*»*♦

CONTRAR svonurilor răspândite, aducem la cunoşin+a numeioasei noastre clientele, că la despărţirea FIRMEI LOUIS & LEON, am rămas la salonul de coafură

L O U I S F I U L d in C a le a V ic to r ie i, 41Cu toată stima

D-rele ELENA, FENlA, SONIA, MARI \

«IH Ittm tttH M I *********** »«*HH »♦*

DOCTOR VELESCUD E N T I S T

fost Şef Asistent la Clinica Dentară dela

F A C U L T A T E A D E N T I S T I C Ă d m

F I L A D E L F I A ( A m e r i c o J

24, Bulevardul Elisabeta, 24( C i ş m i g i u )

P A R I S*

C S T I T g

„LECTURA*4 floarea literaturilor străine

Sus : Fuetterer, Voss şi MarceUa Albani, în tr’o scenă veselă; stânga: Marcella Al­bani, e surprinsă la baie, pe malul lacului

F R U M U S E Ţ E . I D E A L A

P U D K AA N

I D E A L A

lipsite de poezia văzduhului. Şi Werner mi-a spus :

— „Grozav m ’aş unge cu petrol! Când mai facem un film în România?”

Iimpresiunile pe care le-au lăsat atât Werner Fuetterer şi Marcella Albani, cât şi regisorul Berger împreună cu ajutorii săi, vor rămânea neşterse diin amintirea celor cari au lucrat ou ei sau i-au cunotscut întâmplător.

Şi la „Wellenbad-ul“ berlinez din Luna-Park, în timp ce Werner e fotografiat „călcând apa“ cu mingea de voley-ball în m âini şi cu părul cârlionţat şi ud, căzând deasupra ochilor, îmi amintesc de acelaş Werner, care în vara acea­sta, — înconjurat de un grup entuziast de ad­miratori, —- a u im it toată lumea prin rezistenţa de care a dat dovadă în bazinul ştrandului Kiseleff. Şi când îl văd purtat pe umeri de un grup de sportsmeni berlinezi, îm i amintesc că aceeaş manifestaţie i s’a făcut şi la Bucureşti,

REALITATEA ILUSTRATA

S Ă N Ă T A T E AP R I N

19 Octombrie 1929

20

r e a l it a t e a il u s t r a t ă .

Figurile Ecranului

Octombrie

Buster Keaton-Maleo P o ş t a C i n e f i l i l o rUN ACTOR de cinematograf, este cu

ÎL j ) atât mai popular astăzi, cu cât reu- .să se adapteze gustului cât mai mul­

tor categorii de spectatori. Buster Keaton — ciiarlie Chaplin şi în tr’o masura oare­

care Ilarold Lloyd — îşi datorează marea s« popularitate, faptului că este pe gustul tu-

‘"s ’a născut acum vreo 38 de ani. Părinţii tui au fost actori de teatru. De la o vârstă

O cinefilă. Evelyn Hoit locueşte: Berlin SW 48 Friedriohstrasse 250. Cel mai nou film pe care l-a făcut se chiamă „Fata pe cruce”. Acuma lucrează la filmul „Die Schleiertănzerin“. Câteva adrese ale caselor de filme berlineze: Ufa Berlin SW 68, Kochstrasse 6— 8; National Berlin SW 48 Friedriichstrasse 10; Terra Berlin SW G8, Kochstrasse 73; Hegeroald, Berlin SW 48 Friedriichstrasse 250.

lise Botoşani. Lee Parry locueşte: Berlin W. Kurfiirstendamm 195. Harry Liedtke Berlin Gruenerwald Bixinarck allee 16, Mairia Paudler Berlin HaJensee, Albrecht Ac hi Mus Strasse 5 a, Asta Nielsen Berlin W. Kaiser- allee 203, Ema Morena Berlin NW 23 Hăn- delstrasse 5, Pola Negri c/o Klstree Studio, Hersfordshire, Anglia.

Fritz. Liane Haid locueşte Berlin W, Wiir-

tembergische Strasse l i Harry Piei, Berlin Charlottenburg Kaiserdanim 77. Adresa lui Jackie Coogan 673 South Oxford Avenue, Los Angdes Cal. U. S. A., Harrold Lloyd, 6640 Santa Monica Boulevard, Hollywood Cal. U. S. A., Lucy Doraine c/o Fox-Studios 1401 Wertern Avenue Hollywood Casl. U. S. A.

Rudi. Cel mai nou film al Annyei Ondra se chiaimă: „Fata cu biciu l”.

Un cititor. Ivan Mosjoukiinc lucrează mo­mentan la un film al „Ufei” : „Dracul alb”. Mosjoukine s’a născut la Penza în Rusia. Este căsătorit cu actriţa daneză Agnes Pe- tersen.

Susi K. Betty Amman locueşte: Berlin W. Kurfiirstendam 42. Lien Dyers c/o Uni­versal Berlin W. 8 Mauerstrasse 82.

IGOL

foarte fragedă, a debutat şi el în teatru ala- turi de părinţii săi. Când cinematograful a început să facă progrese, a fost angajat pen­tru turnarea de comedii de metraj scurt. I- mediat a reuşit să se afirme. Geniul lui a atras atenţia regisorilor cari i-au încredin­ţat roluri în filme lungi. De aci calea suc­cesului i se deschise, ajungând în scurt timp vedetă consacrată.

Malec reprezintă tipul omului calm, omul care nu râde niciodatăI

Sacul cu întrebăriîncepând de azi rugăm pe cititorii noştri

a ne răspunde la această rubrică, după apariţia fiecărui număr, cunoscând că în viitor nu vor fi luate tn consideraţie răs­punsuri la Întrebări din m ai multe numere odată.

1) Care este prim ul film cu Greta Garbo,prezentat la noi ?

2) Care este vedeta care are cele mai Mari venituri de pe urma filmului ?

3) Cine este George Bancroft ?4) Cine a regisat „Ispitele Trupului” cu

Jannings şi care este un alt fim mare, rea­lizat după o celebră piesă de teatru de ace- iaş regisor ?

5) Care sunt ultimele filme cu Pola Ne-8n, realizate în America ?

6) Care actor român interpretează un rol P,n n cipal alături de Gina Manes şi Jaques

atelain într’un film extras după un ro-an de Kessel, şi care este numele acestui

film ?

7) Care societate de filme din America a uat anul acesta premiul pentru cinemato-

r\ rî Pentru care film anume?°) (.are este u ltim ul film al lui Fritz

Lang ?

9) Care este cel mai mare cinematograf din lume ?

10) De ce origină este Adolphe Menjou şi are es^e actuala lui situaţie matrimonială?

yj/egefî c/n c/onorp fl’n.la r-o c/ ^ faD - n o u ă . /

P u r t â n d c i o r a p i M o n i c a m ă ­

r iţ i e l e g a n ţ a D v . C i o r a p i i M o n i c a

s e f a b r i c ă d in m â t a s a c e a m a i

p u r ă , d in v o ii ş i d in c e l m a i d u r a b i l

fii d ’e c o s s e p e n t r u p l im b a r e , în

u l t im e le c u lo r i m o d e r n e .

C i o r a p i i M o n i c a s u n t g a r a n ­

ta ţ i f ă r ă d e f e c t e .

cfof-jQ/at// femeieT moderne '

Jocurile „Realităţii Ilustrate"P o ş t a jocurilorJOC DE CUVINTE ÎNCRUCIŞATE

Lisl Goldarbeiter (,,Miss Universe)"(10 puncte)

de Traian Popescu. Loco

REBUS(10 puncte)

de N. Gh. Popescu R.-Vâlcea

Se va afla o strofă de patru versuri din- tr'o celebră poezie de Eminescu.

(Labirintul)(10 puncte)

de Quiddam

’T X..IT T

ORIZONTAL: 1) P lan tă cu flori m ari şi mirositoare. 5) D ivinizat. 8) Pronume. 9) Or­gan. 11) A subsista. 12) Protecţiune. 14) No­tă m uzicală. 15) Demnitate 17) Partea unu i peisagiu. 18) Celebru oraş antic. 19) Num e­ral. 20) Exclam aţiune. 21) Bezea (fani.). 22) Insulă în Oceanul Atlantic. 24) Interval de timp. 25) Interjecţie 26) Literă grecească. 27) Dumnezeesc. 29|) Negaţie. 30) Oraş în Ger­mania. 31) Celebritate (fig.). 35) Precis. 36) Insectă ce înţeapă vitele. 37) Epoci. 38) Gra- tiez. 39) Zeu egiptean. 40) Cămaşe tă ră- . nească. 41) F luv iu în Italia.

VERTICAL: 1) Pronume. 2) D ivinitate. 3) Noroiu. 4) Ţine! 5) Salutare. 6) Ind iv id . 7) Tăcuţi. 8) Pronum e (pl.). 10) Suportă cu răb ­dare. 11) Fecioară. 13) Instrum ent ce se în ­trebuinţează în unele orchestre. 14) Senină. 16) Pronume. 17) Măreaţă. 22a) Demnitate. 23) Arm ată. 24) Prefix 251 Ideal irealizabil (fig.). 28) Zeiţa frumuseţii. 32) îm păra t. 33) P lantă m edicinală. 34) Numeral. 40) Perso­nagiu mitologic.

„Em)'iia“-Buzău. — Pseudonimul de „Syivio Theos" s’a descoperit de noi ca fiind al d-lui S. Breiiman-Bălţi; m ai mult nu ştim.

V. Buescu-Craiova. — Se va publica. Cap. Perovici-Braşov. — Albatrosul tri­

mis este m inuna t. Regretăm, însă, că nu-1 putem publica, întrucât trebuie desemnat cu m a i m u ltă îngrijire şi în tuş.

Deslegările jocurilor se primesc la redac­ţie până la 10 Noembrie 1929. Fiecare joc acordă deslegătorilor un num ăr oarecare de puncte. Cel care obţine num ăru l cel mai mare de puncte, prini deslegarea celui mai mare num ăr de jocuri, din numerele 40, 41, 42, 43 şi 44 va prim i un prem iu de 1000 lei. Premiul al douilea e de 500 lei; premiul al treilea 300 lei. Următorii şapte deslegători primesc câte u n volum din operele autori­lor renum iţi. Deasemenea vom publica nu­mele tuturor deslegătorilor. Premiile se vor distribui la 20 Noembrie.

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

Bucureşti, Str. Const M iile 7, Etg. II

TELEFON 306/87

Director redacţional, NIC. CONSTANTIN

PREŢUL ABONAMENTULUI

Pe ur_ an .........................................350Pe trei l u n i ............................................... 95Pentru s t r ă in ă t a te ............................... 400

Cupon pentru jocuriNo. 43

Numele ş i pronumele

—- Cum va merge stăpânul, ca să a jungă la câine?

Adresa

Acesta este adevăratul ANTICOR PARFAIT

cu renume mondial

care stârpeşte definitiv

B â t ă t u r i l e Ssa»3 mm

Fiecare tub are inscripţia FABRICANT HENRY COHRS:

Henry PaulmanCunoscutul pianist cu

renumitul său Jazz*Band pentru serate, baluri, ma* tineuri, nunţ', etc Str. Brezoianu 5 Tel. 35 /05 în curte la m o b i l e Brezoi.

La CONCURSURILE

DE E L E G A N Ţ Ăde la DEAUVILLE

şi VICHY

Ciorapuld e

MATASEpura

T R E I C O R O A N Ea o b ţ in u t m e d a l i a d e a u r

SIMON M. ŞIŞMANIANb u c u r e ş t i

C E N T R A L A :Str. Nlcolae Şelari No. 4 (losl 25)

• Teleton 371/93 S U C U R S A L E :

P o ln car l, 3 (ftcademlel) Telel.... Strada Carol No. 35

Teleton o71/93

HEAUTATKA I LII ST HAT A Octombrie

• G fX TMyoTţ-REXUM ATUL c a p it o l e l o r

PRECEDEN TE

Autorul e (itrus în tr’o cursă, într’un castel dela frontiera polono-rusă, în care e primit de castelana Ri/ana Zapolska, o femee fru­moasă cate vorbeşte despre un vampir ce ar vizita castelul!...

In accent noapte, la Lunca Dracului, a fost asasinat un curier militar...

La cercetări, ia parte şi profesorul West­harp, ■ re urmăreşte pe bandiţi până în castelul • ipolska şi care nu-i altul decât Gex Trevor.

— Astâmpără-te, adăogă el îndreptându-şi trupul şi oţându-şi calm piipa din buzunar, că, de ni:, vei face cunoştinţa cu „valizele" inele.

Gex T ' vor îşi numia „valize" pumnii, cari-i eia-.; foarte desvoltaţi.

— (ie.-., tu eşti ?... Nu visez ?... exclamai exuben ■!« entuziasmul unei revederi atât de neaş!r['’ate.

— II ,:io Rudy !... mormăi Trevor Gex, cu d in ţi: ; leştaţi pe pipa bondoacă, cu en- tuziasmiv : cal Ia zero grade, dar cu o lică­rire de buf uroasă afecţiune în ochii mici, reci şi viei ea de câine-Iuip.

* * *Cei car; au citit faimoasele aventuri ale

lui Trevoi Gex, pe care le-am descris sub titlul Ferma cu Reptile, ştiu că acest în­drăzneţ detectiv al timpurilor postbelice, era în li, ,jl răsboiului Agentul 2b3; aşa l-am cunos■■•ut şi am colaborat astfel deseori cu el, în calitatea mea de corespondent de raz boi u, ceeace a provocat între noi un fel de frăţie de anine.

Agentul 243, aparţinând serviciului de in- lorinaţiuni al armatei franceze, de sub con­ducerea generalului Paul Rernard, fusese Pus Ja dispoziţia statelor majore polonez şi roman. Dela început, bolşevicii îşi făcuseră, din spionaj, cea mai puternică armă a lor, contra statelor ce formau digul dela Est, îm ­potriva puhoiului roşu, şi cum agentul 243 usese expert în descoperirea spionilor ger­

mani, (deşi niciodată nu făcuse el însuş spionaj), şi avea pasiunea acestor cercetări primejdioase, ceruse fostului său şef, gene­

ralului Paul Bor nard, la sfârşitul ostilităţi­lor cu Germania, să fie trimis în Orient, un­de aveau loc încă lupte împotriva comuniş­tilor unguri, conduşi de Bel-a Kun şi contra bolşevicilor, cari continuau incursiunile în Polonia şi România, împănând aceste state cu spioni.

Trimis deci în Polonia, Trevor Gex ajun­sese în punctul primejdios Raclav, la co­mandamentul generalului Alexinez, cam în acelaş timp cu mine.

— Haide, Rudy, îmi zise Gex, trebue să dăm cărţile pe faţă. De ce pui beţe în roate, cercetărilor mele ? Te-am prevenit la Lunca Dracului, că Igor Khan se făcea rănit, ca să te atragă într’un cuib blestemat. Nu m’ai crezut şi ai dat buzna în cursa lor...

— Tu mi-ai trimis biletul înfipt în cuţit ? îl întrebai uimit.

— Fireşte. Urmăriam de mult această ban­dă de spioni, şi tu ai răsărit deodată ca din ■pământ, ca să-mi încurci toate cercetările ! Nu ţi-am spus să nu intri în castelul Ryanei Zapolska ?

__ Dar Ryana nu e vinovată ! strigai.Cum poti crede că o prinţesă palatină, a- tât de suavă, poate fi o spioană sau... un vampir, care suge sângele _ oamenilor ?... Am dovada că nu e spioană : mi-a furni­zat un document contra Sovietelor.

Gex ştia deci de cursa ce-mi întinsese Igor Khan ! Mai mult, el reuşise să se strecoare în noaptea aceea în castel, şi să vegheze la uşa camerei mele, de frică să nu-mi sugă vampirul sângele !....

__ Aşadar, îi spusei, tu ştii, Gex, că adoua zi dimineaţă, am găsit pe braţul meu o muşcătură, cum are cadavrul lui Puko?

__ Fireşte. Vampirul ţi-a gustat sângelesi nu l-a găsit pe placul ei. Văzând că sân­gele tău nu e bun, Vampirul a atacat pe Puko, ofiţer tânăr şi voinic !

__Dar, Gex, de-atunci, în fiecare noap­te, Vampirul mă vizitează.

— Esti surmenat.__ Cine este Vampirul ? Cine suge sân­

gele oamenilor ?... întrebai ca scos din fire.

__ Nu ştiu. Trebue să aflăm. Dar acumva fi greu, fiindcă tu, cu. nervii tăi, ai să mă trădezi fără să vrei, că sunt Gex 1 re- vor şi nu Westharp; or, daca Igor Khan,

vechiul meu c lien t’ ) află că sunt Gex, to­tul e pierdut...

— N’am să te trădez.— Ai să pleci, mai bine; să nu mă mai

încurci în cercetări.— Gex !....—• Haide, nu te supăra... zise Gex. La re­

vedere. Deci, mâine dimineaţă vei pleca, să duci documentul pe care ţi l-a dat Mi- kiew. Fă-ţi datoria; ziarul tău şi aliaţii aş­teaptă cu nerăbdare publicarea acesttii do­cument. Nu mai întârzia lângă ferneea a- ceasta fatală, ai cărei îndrăgostiţi pier în chip atât de misterios...

Şi detectivul eşi, făcând biblioteca să oscileze şi spunându-rni :

— Castelul acesta e plin de trucuri !...

DOCUMENTUL ANTISO'VIETIC

Convenisem să plec chiar a doua zi cu trenul dela Raclav la Rowno, pentru a pre­da documentul ce mi-1 dăduse Mikiew, a- genţiei ziarului meu, în scopul de a-1 trans­mite la New-York, în timp ce Trevor Gex avea să continue cercetările la Volonia.

— Ai grije de Ryana, îi şoptii la plecare; e nevinovată... A dovedit aceasta...

Gex îmi aruncă o privire ironică...Documentul ce-mi dăduse Mikiew, dove-

dia coruperea senatorului american Norton, de către Soviete, în scopul recunoaşterei de jure a guvernului dela Moscova. Acest document avea o importanţă capitală, fiind sdrobitor pentru Soviete, şi de aceea Gex fusese de părere să-l duc chiar eu.

* * *încuiat îri cabina vagonului-pat, lăsal

perdelele. îm i pipăiam din când în când revolverul din buzunar şi verificam exis­tenţa importantului document, în servieta neagră.

Clipele treceau greu; trenul staţiona ore întregi în gări minuscule; monotonia rit­mului de fer, amortizat de arcurile vago­nului Pullman, mă îmbia la somn. Lumina mă supăra. O stinsei. Mă întinsei pe pat.. Am aţipit... ' _

Simţii deodată o mişcare uşoara. I re- sării brusc. Mă prefăcui totuş că dorm. Deschisei ochii încet, în întuneric.

') Vezi Crimele Omului mecanic.

..................... ..................................... .

Zării profilul unei mâini mici, negre... 0 mână care se întindea... Şi care apoi se retrase ţinând servieta neagră... servieta cu documentul sovietic !...

Mă simucii din somn. în tr ’o clipă, fui în picioare. Prinsei mâna ce-mi fura servie­ta, şi răsucii disperat acea mână subţire, neagră... Intorsei cu cealaltă mână butonul luminei electrice. Lumina albă, crudă, inun­dă compartimentul.

In braţele mele, Ryana înţelese că orice mişcare era inutilă.

— Eşti o sipioană ! îi strigai, priv ind cu ură faţa aiceasta de înger pervers ! M’ai pus în legătură cu Mikiew, ca să-îmi dea docu­mentul, fiindcă ştiai că din mâinile lu i nu puteai să-l furi! Pe când, din mâinile mele, ai crezut că-ţi va fi mai uşor ! Ei bine, te-ai înşelat. La prima staţie, te voi da pe mâna poliţiei !

— Taci.. Sunt cuvinte care nu se uită.... şopti castelana palidă.

— îndrăzneşti să ameninţi ?....Mânia m ă sufoca. Urlai :

— Femee perversă !... Ţi-ai bătut joc de sufletul şi de dragostea mea... M’ai atras în mrejele tale, ca să mă înşeli. Şi din tine, fiinţă diajbolică, eu mi-am făcut divinitatea pe care o adoram !... M’ai m inţit că ai pen­tru mine un sentiment deosebit, ca să mă orbeşti şi să nu văd că eşti o sipioană de rând !... MLai otrăvit sângele, ea să înne­bunesc....

Ryana leşinase în braţele mele. Faţa ei, de o paloare verzue, părea că se descompune. Orbitele i se adânciau, vinete...

T * * *In clipa aceea simţii deodata o surpare şi

un mare sgomot mă asurzi.Se făcu beznă adâncă. Pereţii vagonului

se prăbuşiră. Intre tăbliile păreţilor şi pat,

H tiA LlîAT E A IL U S T ltA îl 0) Octombrie Wt

trupul meu fu înmormântat de viu, ca în­tr’un coşciug.

Ce se întâmplase ?Trenul blestemat intrase într’o gară, pe

aceeaş linie cu un accelerat. Şocul făcu va­goanele să intre unele în altele. Capete pro- ectate de tăblii, explozie de creeri cu schije de oase craniane. Drugi de fer din vagoane, străpung ca suliţele, trupurile amorţite de somn. Pereţii compartimentelor se apropie brusc, turtind pe pasageri, cum stau pe ban­chete, cu genunchii în piept. Oasele pârâie la unison cu lemnăria. Călători fug pe câmp, înebuniţi de groază.

Sim ţii o durere scurtă în braţ. Mă smucii. Mă ridicai în genunchi. Dădui la o parte scândurile. Auzii ţipete sfâşietoare. O faclă îşi plimba lum ina pe scânduri. Mănunchiul de raze roşii se opri o clipă asupra mea.

Cineva încercă să mă scoată de sub dă­râmături. La lum ina faclei roşii, zării o si­luetă aplecată asupra mea. Braţe vânjoa- se mă ridicară pe sus şi mă aşezară lângă trenul deraiat, pe iarbă.

Urlai, în tr’un delir de bucurie şi spe­ranţă :

— Gex !— Eşti rănit ?— Nu. Simt o înţepătură în braţ.

Şi dasv ăl in du-imi braţul, zării o nouă muş­cătură a colţilor mici, ascuţiţi, peste cele vechi. Braţul, roşu, se umflase şi bătea în violaceu.

— Ce, Rudy, iar te-a muşcat Vampirul ? mă ironiză Gex.

Dar eu, ca în delir, îi strigam :— Gex, în vagon, sub dărâmături, e Ea,

e H idra !....

*— Am văzut-o, zise Gex. Am urmărit-o.—• .... E Ryana Zapolska, e spioana So-

fure documentul,,vietelor, a vrut să-mi Prinde-o... E spioană...

Detectivul răscoli vagonul sfărâmat si întoarse lângă mine.

— A fugit !

— Şi documentul ? îl întrebai.— A dispărut. Servieta e goală !

* * *Dar dealungul trenului deraiat, se întiim.

plă atunci ceva înfiorător. Deodată urletele se înteţesc. Panică. Sinistraţii fug în toate părţile.

O fantomă îngrozitoare trece cu facla In mână. E Moartea, Moartea cu craniu osos rânjit, cu nasul concav, cu orbite goale L

E Moartea care trece, nu ca o viziune a min­ţilor bolnave de groaza, ci ca o realitate, care mă înebuneşte şi face să-i îngheţe sân­gele în vine, placidului şi flegmaticului Tre­vor Gex.

E Moartea cu orbite de beznă, cu aripi cenuşii...

Şi Moartea se apleacă asupra răniţilor, şi răn iţii urlă, căzând în nesimţire.

Simt că înebunesc.

Dar Gex, care abea se poate stăpâni, in infernul de vaete şi sânge, aleargă, trece peste lin ii... O umbră, fuge înaintea lui. Al­tele se pierd în noapte... Gex se împiedică, A căzut. Se ridică, în timp ce. eu am înmăr­murit, lac de o sudoare îngheţată, cu inima zvâcnind.

Umbra Morţii s’a topit într’o masă de beznă... O dislocare de întuneric... Şi Gex deoisebeşte un automobil ce dispare în noap­te, cu toată viteza... Detectivul sări pe o mo­tocicletă m ilitară de lângă peron, şi dispă­ru în urmărirea maşinei...

(va urma)

♦»* h w hhimwhh

Vizitaţi saloanele de coafură „|EAN“80, Calea Moşilor, 80 (vis-a-vis No. 41)

Ondulaţii, Manequre, Tunsori, Spălat capul, Masage faciale, Etc. Ondulafiuni indefrizabile cu aparatele „Realisfic şi Gali a“ aplicaţi uni de Henne şi Komol, garnituri pentru mirese se închiriază ş! se vând.

J E A N & C A R O L

B O N

de participareDomni, Doamne, Domnişoare*Valabil o singură uatâ la ori care din servic i cu 15% re- ducere de prefuri.

Coafori Jean & Carol

l/"v"''Y''''VVVVVVVVVVWWV\'VVVWYVVY\A'VVVVVVVAAvVVVV lA/AAlAAAAAMAAAAAAAAAAVV\AAAAAAAAAAAA\AAA/A\AAA/CAAAAAAAAAAA/\AAAAAAA<\AAAAAAAAAAAi Wv/'AAAAAAAA/ iAAA\AAA/VV\AAVv\AAAAA/AAAM/

Cumpăraţi şi comandaţi încălţămintean u m a i l a M a g a z i n e l e

G A S T O N M I H A I L E S C UC E N T R A L A : Calea Victoriei 122SU CURSALE 1) Pasajul English [lângă Riegler]

Sub conducereaasociatului

NELU MIHAILESCUSUC. 2) STR. G-RAL ANGELESCU 90

Specialitate în cisme ofiţereştiSUC. 3) SINAIA, CASINOU

T o t d e a u n a b i n e a s o r t a t o u u l t im e le m o d e l e ş i c r e a f i u n i

a l e s e z o n u l u i

T R 1 C 0 T A G ECu preţuri de fabrică

găsiţi numai la

„ A P O L D A "— bucureşti -

PIAŢA BUZEŞTI 45 M• o

Mare asortiment în iCostume de lână din două ^

bucăţi pentru dame. Confecţiunc

ultimul jurnal şi după com.uJachete, veste şi pull-owere pe»«

dame, bărbaţi şi copii. ^Cămăşi, combinesoane şi c

mătase, fii de ecose şi n13 °’ j cseni Jcrscy de lână simple şi cu

cu metru. ir!JtascSpecialitate în şaluri

pentru bărbaţi.

24

K E A L I T A T E A ILUSTRATA I t octombrie m 9

M O D A S Ă P T Ă M Â N I I

1. M an tou de damă,

stofe păroase, guler şi

manşete de Biberette

căptuşeală crepe d e

chine.

Lei 7.600

2. Mantou de stofă,

croială ultra - modernă,

guler şl manşete de

mouflon, căptuşii c n

mătase.

Lei 7.400

4. M antou de stofă „cloche”, guler şi m an ­şete b lană de mouflon, căptuşit cu crepe de

chine.Lei 8.200

Imbrăcaţi-vă numai la :

3. Mantou de blanâ căptuşit cn mătase.

Lei 12.000

REALITATEA ILUSTRATĂ19 Octombrie jgşg

TUTUROR CIT ITOARELOR care doresc răspuns urgent le adresez rugămintea de a-mi trimite adresa exactă, plic şi marcă pentru a le răspunde personal. Totodată le atrag atenţia că nu voi putea răspunde la mai mult de 2 întrebări.

UNEI C IT ITOARE: întrebuinţaţi pudra „Marcya” a Institutu lu i de îmfrumuseţare din Bucureşti, str. Eroului 4.

UN SEV ER IN EA N ÎN G RIJO RA T . Da, co piii pot semăna şi la bunici. Un copil poate fi blond din părinţi bruni, dacă una din bunici a fost blondă, copilul mai poate sufe­ri schimbări şi în urm a concepţiunii.

ELLA. Vă rog să ertaţi întârzierea răs­punsului. Mai am scrisori la care nu am loc în revistă să răspund încă din luna Iulie şi suntem în Octombrie aproape. Mi-e ruşine, dar nu e vina mea. Pentru închiderea pori­lor utilizaţi: Resorcină 2 gr., Glicerină 20 gr., Acet aromat 100 gr. Soluţia ce vi s’a fă ­cut la farmacie nu e bună. Preparaţi la o farmacie cunoscută. Soluţia nu trebue să aibă mai mult de 175 gr. căci eterul e mult mai uşor ca apa şi miroase numai a eter.

RACHEL MARUUS. Pentru ride utilizaţi Sulfat de Zn 1 gr. Alumeu crud 1 gr. Lano- liină Vaselină a 20 gr. Ulei de rc&e 5 pică­turi. Seara la culcare cu un mic masai în jurul ochilor.

MUSETTE. Scumipă prietenă a Boemei Mimi te sfătuesc să ai răbdare până în Oc­tombrie când voi scoate în preparaţie crema mea pentru albit. P ână atunci utilizează laptele de tărâţe: Tărâţe de grâu .200 gr. Făină de migdale 100 gr. fierte bine cu un litru apă. Se strecoară şi se adaugă 100 gr. apă oxigenată şi 50 gr. glicerină. Veţi spăla obrazul în fiecare seară, apoi veţi da cu o ceşcuţă cu lapte proaspăt în care aţi pus zeama dela o jumătate lămâie.

NEDUM ERITA. Pentru îngrijirea tenulu i.II veţi spăla seara de fard cu lapte de tă- râţe. Tărâţe de grâu 200 gr. Făină de m ig­dale 100 gr. fierte bine o oră cu un litru apă. Apoi strecuraţi şi adăogaţi 50 gr. glice rină. După aceea utilizaţi crema Laura: Hi- drochinonă 1 gr. Ulei de Vaselină 25gr. ceară albă 7 gr. Spermancet 10 gr. Glicerină 7 gr. Apă de roze 10 gr. Zeamă de lămâie 10 gr. Perhidrol 5 picături care constitue ultima reţetă completă a cremei mele. Dimineaţa apă rece şi săpun de Marsilia. Crema o veţi găsi gata şi la mine, în Octombrie.

Pentru m âin i utilizaţi; Ceară albă, 30 gr. Glicerină 20 gr. Apă de roze 12 gr. Amidon o gr. şi mănuşi de piele uzată.

I IL ICA TRISTA . Pentru durerile m en­s t r u a l nu sunt bune cărămizile calde nici vinul fiert care ambele provoacă hemoragii. Utilizaţi pastile de Pyramidon, a 0.25 ctg. 4 pe zi la intervale de 3 ore. Beţi' ceaiuri de tei cu miere şi masagii locale cu; Cloroform I0»^r;»yiei Hioscia/ni'c 30 gr. Numai atât.

ALINE D ’ORE. Pentru spălaturi astrigen- te utilizaţi o pompare cu o pară de cauciuc de 200 gr. Ac. tanic 5 gr. Ac. boric 10 gr Alumeu crud 0.50 ctgr. la 200 gr. apă caldă.

Pentru r iduri, crema: Unt de cacao 20 gr. Ceară albă 10 gr. Ulei de vaselină 50 gr. Spermancet 10 gr. Apă de roze 20 gr.

M ISS G IROV. Pentru creşterea p ăru lu i utilizaţi: Pilocarpină 1 gr. Tra. Cantharide 2 gr. Tra China 10 gr. Tra Catechu 5 gr. A l­cool de Lavandula 100 gr. Ol. ricină 20 fric­ţiune.

Pentru transp iraţia picioarelor: Băi caldem care aţi pus 20 gr. Borax şi 50 gr. amo­niac. Pudrare cu Lycopodiu.

CASTELANA D IN MOLDOVA. Pen tru ten uscat crema m ea: Ceară 10 gr.; spermancet -0 gr. Vaselină 50 gr. Glicerina 20 gr. Apă de roze 20 gr. Un tonic astringent pentru ten este. Resorcină 1 gr. Acet aromat 100 gr. Glicerina 20 gr dar să ştiţi că nu e bun pentru ten uscat.

LE ILA : Pentru edemul solar: ilentol 1 gr. Ac. salicilic 2 gr. Ac. carbonic pur 1 gr Lanolină Vaselină a 40 gr. şi pudrare cu Zn. oxid 5 gr. Licopodh, 10 Kr. Ahnne,, pi«.

2fi

mos 10 gr. Mai e bună şi smântână de pe lapte, bătută cu gălbenuş de ou.

M IA M AY. Nu cunosc adresa doctorului ce pomeniţi. O cremă pentru cojit ia institu­tul ce spuneţi e bună. Cunosc şi eu receta u- nei creme de cojit. Dacă doriţi, răspundeţi să vă trim it receta.

Crema Laura se poate căpăta la mine per­sonal în Octombrie. Vă voi da adresa la timp. Laptele de migdale nu se strică dacă se pune în' el 1 gr. Ac. formic sau 5 gr. Ac salicilic.

BERTA. Receta laptelui de migdale este: -50 gr. migdale dulci se sdrobesc şi se e- mulsionează cu 500 gr. apă caldă în tr’o p iu ­liţa. Se adaugă după filtrare încă 100 gr. migdale cu care se emulsionează din nou. Soluţia filtrată se amestecă cu 50 gr. alcool Şi 100 gr. apă de roze. Sau 2 gr. Ac. formic.

O receta pentru blond este Eau Salle blond la orice coifeur.

.FRUMOS. Veţi face gimnastică mul- , VetJ . suPrinia pâinea şi făinoasele pen­tru slăbit. Pentru micşorarea pieptului ce avea: comprese cu alcool, băi fierbinţi, sou­tiene strânse chiar şi noaptea. Gimnastică multa şi umblet pe jos

M A RIA IA C O B IN I. Utilizaţi pudra Coty se prinde mai bine pe tenurile uscate.

TRAIAN MIHĂILESClPDiplome et medaillee par Ies Academies de CoupJ

du Paris et Bucarest f'

CASA DE CROITORIEDE R A N G U L I-iu

aU C U H E ş II. - P iaţa Senatuluivis-a-vis de Teatrul Regina Maria

Execută cu mult chk şl elegantă fof ce tompl cteaza o frumoasă şi oo&atâ garderobă baroâfeasca. Deasemeni

execută mantouri şi laioare de damă după ultimele modeie partsiene. ’

numeroase insistenţes’a pus la dispoziţia publicului

unica, neîntrecuta

C R E M A LAURANr. 1. pentru îngrijirea şi catife

larea tenului şiNr. 2., pentru vindecarea coşuri­

lor, bubuliţelor, etc.Se află în depozit la inventatoare

str. Cavafii Vechi 9, la farmaciile: Bruss Calea Victoriei, A. Lupovici, 48. Bărăţiei şi la magazinul de coa­fură Leon Calea Victoriei peste drum de poliţie. 100 lei borcanul

li EA U T AT EA ILUSTRATA

Lansări cu paraşute

s*iîjîi

i

V

4.

T)^ fS: ABELE concurs pentru disputarea cu­i n i i pei „SC H N E ID E R " la Heudon (An- glia), a dat ocazie m u lto r aviatori de a-şi demonstra ap titud in ile în faţa unu i ju riu competent»

In afară de cursa in iţ ia lă de viteză, s’au organizat felurite concursuri de acrobaţie,

Blânăria IACOBSOHN 1B U CU REŞTI Strada Caro! No. 42

Slănuri fine, Mantouri «• BlanăM A R E A L E G E R E — M O D E LE ORIGINALE

A T E L I E R E PROPRII — LU C R A R E IREPRO ŞABILĂ s— : P R E ŢU R I CO N VEN ABILE :

Din cauza dărâmării vechiului local PÂNZĂRIA ELVEŢIA Ă

L«a W ilhelm TellS’A MUTAT IN Str. COLŢEI No. 8

din nou asortat cu specialităţi de pânzărie :

Lei 28.—metru şifon nescrobit

44.-indian 100 cm. lat

35.— renforce pentru lingerie

48.—metru pichet alb pluşat

35. - buc. prosoape pichetate » 35.— „ otrepe de olandă pentru pahare

30.— „ basmale elveţiene colorate

» 30.— „ cârpe culori pentru praf

» 144.—metru feţe de masă damas6 I’ânză de .saltele de olandă dela Lei 144.—metru

Şifon „Wilhelm Tell“ olandă de Berna

Pânză pluşată pentru prosoape până la 170 cm. lăţime, ^ nza P‘ lltrJ‘ ^ ‘ll. ceafuri până la 260 cm. Tusor pentru perdele, Nanghin şi Satin pentrui pl«tyttm ; Flanele Dr. Jăger. Cuverturi de lâna mari şi pentru copii. Pânza pentru f'ltre de vin ş f uleiuri. Preturl f,xe>

BLĂNURIBRUTE ţlMANTOURI-

- ELEGANTE

IM P O C W IU N EDIRECTA

C A L IT Ă Ţ IL E

CELE MAI BUNE cu

PPETUBI FOABTE

CONVENABILE.

V I N D E

19 Octombrie Ifitil

lansare cu paraşuta, lupte aeriene, etc.O mare senzaţie a stârnit însă o lansare

sim u ltană a 6 paraşutişti din trei avioane m ilitare, executată în cele mai bune con

diţiuni.Fotografia noastră reprezintă momentul

lansării din avioane.

ni<io<i/iiiiil COSIICÂ MIHÂILEKU

S T R . 5 F I N T I L O R 5 2 BIS

Vopsire de păr„Komol", există In 18 nuanţe naturale. Cu aceasta puteţi vopsi părul cărunt, însuşi, cu cea mai mare siguranţă, în 15 minute, în coloarea originală.CEREŢI „KOMOL“-UL LA COAFORUL Dv. Se trimite la cerere franco prospect gratis,

adresflndu-vă la Reprezentanţa Generală: Oradea Mar*

Strada Delavrancea, 28. I

R e v i s t a F i l a t e l i c ă

Dacă sunteţi colecţionar de mărci poştale, aveţi tot interesul ca să cereţi [ un număr de probă alj revistei „Colecţionaro) de M ărci Poştale*

care apare lunar sub | direcţiunea D»lui

S. LUPOVI CIFiecare Număr conţine articole şi informa-

$ tiuni de mare importantă şi sfaturi utile pen rj iru colecţionarii cari vor fă facă schimb de j|: mărci cu toate (ările din lum e ; deasemenea şi .; oferte preţioase de mărci ale negustorilor din M (ară şi străinătate.>j Abonament anual Lei 80.

(j) Vdresaţi: „Co lecţionaru l de Mărci PoştaIe“\i gj Calea Victoriei 51, Bucureşti I.

LA RESTAURANTUL EFO R IEICÂNTĂ TENORUL

ZAVAIDOCBazarul „B u k a ra “

V inde covoare veritab ile g a ran ta te

1800 m e tru l 44 Cclea Victoriei 44

( P a s o l u l C o m e d i a )IÎNCERCĂRI ASUPRA

F E N O M E N E L O R PSIHICE A N O R M A L Ed e in q . H E N R Y T lL L M A N N

m em bru a l Insf. Ci-rat Psiholog . Paris.

La librăriile din Capitală şi Şaraga, Epis­

copiei 3 bis., Bucureşti. Volumul lei 75.Provincie contra runiburs sau inundat

D-nli Studenţi plătesc le i 60 volum ul.

H LAL l I A l 'Ea HA S I H M A

Cascada Niagara iluminată LA DONNA E... IMMOBILECU OCAZIA unei serbări internaţionale

care a avut loc la cascada Niagara din Statele-Unite, — serbare care a atras aproape un m ilion de turişti, — uriaşele căderi de apâ, au fost pentru prima oară luminate feeric.

Această întreprindere uriaşă, a necesita!

1.500.000 becuri electrice de mare voltaj, 3(i reflectoare de mare putere, ale armatei a- merieane şi construirea unei uzine speciale pentru furnizarea curentului.

O bună contribuţie, a dat şi un m inunai foc de artificii, care a stârnit admiraţie.

Se ştie că anglo-saxonii sunt oamenii cei mai sobri şi că cele mai elegante fiice ale Albionului sunt departe de a atinge rafina­mentul şi cochetăria surorilor lor din rasa latină.

Faptul recent petrecut la Londra, pe c»- re-1 relatăm m ai jos, arată că femeia, de ori ce rasă şi origină ar fi şi la orice grad de latitudine s’ar afla, este condusă de acelaş instinct de a place şi este tiranizată de eter­nul demon al modei.

Unul dintre cele mai elegante magazine din Londra „New-Irlane”, situat în Piccadi- lly-Place, a fost de curând m istuit de un incendiu şi mărfurile ce s’au' putut salva au fost etalate pe imense estrade de lemn. special improvizate pentru fiecare categorie de mărfuri. Cum însă magazinul acesta era singurul depozitar în Londra al unui arti­col de lux femenin foarte en vogue, toate elegantele Londrei auzind de desfacerea a- nuntată şi temându-se ca stocul să nu se e- puizeze, au alergat din zorii zilei şi s’au postat în faţa locului de desfacere. S’a pu­tut observa atunci un spectacol unic la Lon­dra, care — după relatările presei — adu­cea aminte de interminabilele ,cozi” făcute la noi şi în ţările centrale în timpul răz­boiului mondial, pentru obţinerea raţiei de pâine zilnică. Circulaţia metropolei în a- cest cartier elegant a fost complect oprită şi a fost nevoie de puternice cordoane de poliţişti spre a opri valurile de asalt ale mulţimei femenine. S’a putut vedea cu a- ceastă ocazie un amestec pitoresc de femei de toate vârstele şi din toate categoriile so­ciale îmbulzindu-se cu toată furia spre a ajunge o clipă mai devreme la ţintă.

Este adevărat că- obiectul acestei în fr i­gurări femenine a fost reputatul ciorap de mătase şi en fii „Trei Coroane” dar spec­tacolul acesta era desigur demn de o cauză mai mare.

Deci, femeia e pretutindeni şi întotdea­una.... neschimbată.

U N T D E L I C I O S )este numai

. KINGBUTTER{ F E R M A B R A N f9 A ltitu d in e 1 2 6 0 m . T e le fo n 340/14 AA O e vă n x a re la to a te b ă c ă n iile c e n tr a le «

A ltitu d in e 1 2 6 0 m . T e le fo n 340/14 D e vă n x a re la to a te b ă c ă n iile c e n tra le

D o a m n ăAveţi to a rte d es o gr ii a c a re v ă p u n e in

Im posib ilita tea une* v ie f' I n iştite . E s te grija lu n a ră , c a re v ă am e n in ţă cu nep lăceri-.e ei.

O am en ii m a r i a i O c e a e n tu lu i a u găsit re m e d iu f i c o n tra a c e s te i n e p lă c e r i a v ie f e l in tim e, d ă n d p o s ib ilita te a f .e c ă re ia s ă evite ce e a c e nu-i co n v in e .

M a re a in ve n ţie d e c a re vâ vorb im ş i c a re este fo arte ră s p â n d ită tn fâ n le , u n d e c u l­tura, In toate m a n ifz s ta ţiu n ile , e s te tn g ra d u l ce l m ai tnalt, se n u m e şte A p a ra tu l

n A C O L A " ş l c o s tă le i S S O

S e găseşte la F a rm a c ii şi O ro g h e r ii s a u le R e p re ze n ta n ta G e n e ra lă p e n tru R o m â n ia ;

«THE 0LD TRUSTY H0USE C. G.»B u e u rw ţ t l i, S t r . S m A n d a n N o . S f l tn a a iM

A s tra g a n , s a m u r i ,

s co n g i, n u rc i, nu-

t r ia , h e rm e lin ă , bi­

b e r , v id ra , opozom,

p e t it g r is , b i z a n ţ ,

l in x , lu tru , vu lp i de

to t fe lu l, precum şi toate

noutăţile sezonului vinde cel

m a i e ft in , si en detail

E t c s c r i t â d i f c v e r ş i t â V E C H E A B U N A R i E

WILHELM STEINHARTC alea M oşilor, 188

Uctumbrie /ygy

|l o / ld a ^ ja M it u l ele. c a je a

Cerefi numai dehuoau cafea

0hm u nStr Caro/ ţ j Tel 34/67

REGELE VOPSELELORe s t e

Instantaneecea mai bună vopsea de

p ă r î n toafe culorile

Un flacon Lei 80De vânzare: Drogherii, Farmacii,

Coafori, Parfumerii

ASTMA, respiraţia greâ, bronşita cronică, catarul pulmonar, tuşea, răguşeala vindecă garantat Inliala- toru Medicamentos „Fritz” Temi- şana 10, Bucureşti.

Aparate Cinematograficede osă, m'şcătoare cu 1 film, 3 tablouri

şi modul d<î fun®

cţionare

Preţul de rfclamă Lei 280

La ţlejozitul

Kestenband« & l| g Str. Şelari No. 9 j‘î „mr I T

P? ' BUCUREŞTI I I

Patent nouPentru lum ină se găseşte î*1 aparat, 1o . plă balei ie de buzunar care luminează

puternic. hursExpediem o r iu nd e contra r a ™ .„ tr 'o im ed ia t ce p r im im com anda pr carte poşta lă . m

28

REALITATEA ILUSTRATA 19 Uclombrte ttttif

Un an în mijlocul eschimoşilorScris special pentru revista „Realitatea Ilustraiă”

G ROENLANDA, cea mai mare insulă din lume, se găseşte situată în emis­

fera boreală, între CO şi 83° lat. nordică şi 27.71" longitudine la est de Greenwich. La nord se întinde până la bazinul polar, în timp ce punctul său cel mai sudic, înnain- lează î n Atlantic, aproape de Terra Nuova.

lând şi aprobarea societăţii de geografie din Belgrad, fondurile necesare pentru această expedifie fiind puse la dispoziţie de ameri­cani, grafie subvenţiei acordate de societa­tea de geografie din Filadelfia, dc „Explo- rers Club” din New-York şi Universitatea din Michigan, am părăsit Copenhaga in ziua

'

•? *

Un col{ groenlandez, in noaptea polară

de 20 Iulie 1927, pe bordul vasului „Ger- tru-de-Rask”. Vasul ne-a fost pus la dispo­ziţie de guvernul danez. Eram acompaniat de d. Freddo Bernard, un tânăr ofijer din armata belgiană, colaborator de mare folos, secondăhdu-mă in observaţiile mele meteo­rologice şi botanice.

După 10 zile de su­perbă nevlgafie am a- juns la Angmassalik, lo­calitate situată pe coa­sta de est. Trei zile du­pă sosirea noastră, va­porul care ne transpor­tase, se întoarse spre lumea civilizată, lăsăn-

du-ne in m ijlocul natu­rii sălbatice şi îngheţa­te, timp de un an.

In cursul acestor 12 luni dc lucru, am cu­les o colecţie etnografi­că de mure importantă, am turnat un film do-^ cumentar de 3.500 m.

ESCHIMOSUL

Proporţiile corpului eschimosului prezintă un mare interes. Cor­pul este bine desvoltat: prezintă un diametru a- preciabil, 945 mm. la bărbaţi şi 853 min. la femei. Astfel, putem ob­serva din punct de ve­

dere al raportului d in ­tre circonferinţa m ijlo­cie la corpuri m ijlocii, că diferenţa sexului e mult mai mare, ca a- ceea a corpului. Desvol- tarea deosebită a ind i­vidului este foarte sla­bă, nu se ridică la 15% în medie la bărbaţi şi

Groenlanda a fost descoperită în 986 ne Eric cel Roşu, şeful unui trib norve- K'an, care fondă o colonie pe partea de sud-vest a acestei insule, acum sub con- 'rolul.. guvernului danez şi norvegian. Uat fiind importanţa economică a aces­tei regiuni, islandezii se instalară fără ţ'ici o dificultate. Primul care descoperi insula lasă documente neprecise, astfel ca nimeni nu se putea conduce sau ori­enta după ele. In 1570 şi 1616, doi is­landezi, Ştefanus şi Gulbrand Thoracius J!1 tocmiră o hartă, mai mult sau mai pu- î ‘n precisă a acestei ţări. Hans Egede în

y~3 a dezminţit multe din afirmaţiile a- n'. i01 f-0' Olandezi. Totul a rămas însă '‘clarificat, deoarece în explorarea lui oiin, a ]u; Nansen în 1888 şi a lui Quer-

i n in 1913, când s’au putut face studii i /precise, (Groenlanda ocupa o supra-

• ;< aproxim ativă de 512.000 km. p. Po­rii , ,la. e (*e 14.500 locuitori. Aceştia lo-

special coastele orientale şi oc- V a e> centrul fiind acoperit de ghîa-

■ ■ Acest teritoriu arctic mi-a fascinat i-maginaţia.

• stfel în 1925 am întreprins explora- n 1 ’n 1927 a doua, care mi-a dat

nlitatea de a face studii din oele n,u 1 ni portante.

'•-XI’KDIŢIA ROMANO-GROENLANDEZA

1927— 28

îndelungate studii, am elaborat «ocie/Jinial exPedil iei: Găsind sprijinul Dair, . , geografie franceze care a să-t ‘ " ,.(,(: ca!llă explorare, am început

e<tttzam. Un an mai târziu, căpă-Cum se doarme in Groenlanda, sub cerul liber,

20

REALITATEA ILUSTRATA 19 Octombrie 1929

30% la femei. Abdomenul este bine con­format. Sânii la femei capătă o desvoltare pretimpurie.

DasvQltarea membrelor e foarte remarca­bilă. Braţele au o lungime obişnuită şi sunt proporţionale cu talia corpului. Din contra picioarele sunt scurte-şi foarte puţin rezis­tente. Ani observat, la un eschimos care mă întovărăşia în tr’o ascensi­une pe un munte înalt de 500— 600 m., că ÎJiainta cu greu, pe când la coborîre fu primul; acelaş lucru şi cil femeile.

Copiii de eschimoşi în ­cep dela vânsta de 6 ani să se exerseze de a mânui „harpanul” şi celelalte ar- ine şi instrumente simila­re. Datorită acestor exer­ciţii li se desvoltă braţele, în timp ce picioarele sunt în „kayk” (barca lor de vânătoare), ca între două scânduri. Eu însumi am încercat să intru în tr’un a- semenea „Kayk” însă am fost nevoit să-l golesc de toate blănurile cu care es­chimoşii îl împodobesc.Cu multă greutate, am pu­tut intra, îmsă aim rămas înţepenit, fără a putea fa­ce vreo mişcare. Eschimoşii sunt atât de o- biişnuiţi, încât pot rămânea zile şi nopţi în ­tregi în kayk fără a-1 părăsi.

Eschimosul numeşte în limba lui pe ori­ce conlocuitor „ In ik ” , adică om. Ei locuesc 3 fiorduri: Sermelik, Sermiligia şi Angirria- salik unde se întâlnesc cei mai mulţi in d i­geni. De aici întreprind călătorii foarte lungi cu kaykuri, vânând uirşi albi şi foci. Deasemenea fac uz de sănii trase de câini puternici, cu care deasemenea pornesc la drum, timp de săptămâni întregi.

dreptul legiferării, insă in viaţa socială n’au n ic i un rol. E i se numesc „Angakoks". Primăvara, când eschimoşii părăsesc locu­inţele pentru a locui în „kaykuri”, părinţii lor, femeile şi rudele mai apropiate cari nu merg la vânătoare, locuesc împreună.

Deşi locuitorii unui „iglo“ formează o so­cietate aparte, totus când se găsesc împreu-

Corturi de eschimoşi, în timpul verii.

nă cu alţii, n iciunul dintre ei nu are drep­turi mai mari ca ale unui străin, deoarece ei consideră ospitalitatea ca o datorie, o o- bligaţie necesară.

FAMILIA

Furtul la eschimoşi este foarte răspândit. Ei nu ifură d in tr’o necesitate ci numai din răsbunare. Toate obiectele, care nu le aduc vre-un folos, le siparg, apoi le aruncă în mare. înainte ca religia să pătrundă între

OBICEIURI

Ei cred că omul este compus din 3 părţi: °grP, ’ sufletul şi numele. î>ut e- tul e considerat ca cev mic cât unghia, ce se J . seşte în om şi că odatae» sufletul moare şi omit ■ ‘ tuş sufletul îşi conl!n'f„ viaţa afară din corp, tie mare, fie în cer. • n

Numele sau ”Alek^ i este asemănător omu • El intră în fiul ,,)0 după ce i s’a frecat ■ tuia gura de trei oripă, pronunţându-se nu ^mortului. Pe moment . mul a murit „atekaU mâne lângă el m sau pe pământ, acolo ^ a fost îngropat panaa iuzl ‘".v ’v ; ei. copilul îl primeşte ..

Copiii născuţi y formează aureola boreală cu suflete

Eschimoşii cred în diverse *şi rele. Vânătorii cari călătoresc cu^ ^

rile, sunt însoţiţi de un spirit ce trae ^

mare şi are aceleaşi ocupaţiuni

ei, se comiteau numeroase crime. Crim ina­lul era condamnat să bată în tr’o tobă pe când ceilalţi dansau în jurul lui, exprimân- du-şi astfel disgraţia şi desconsiderarea. Scenele acestea se repetau cu acelaş individ câţiva ani.

Fupl curios este că es­chimosul n ’are o locuinţă stabilă. E l schimbă locali­tatea în fiecare an. In tim­pul iernii, locueşte în bor- dee, „iglo“, construite din pietre şi căptuşite cu pie­le de focă şi blănuri. A- ceste locuinţe nu cuprind decât o singură cameră lun­gă de 15-20 m. şi lată de 8- 15 m. Toate aceste bordee sunt construite pe malul mării, având uşa şi feres­trele spre mare. Aci locu­esc 10— 15 fam ilii împre­ună. „Iglo-ul” e încălzit cu grăsime de focă într’un fel de vatră m ică de piatră. Aceasta serveşte atât la în­călzit cât şi la luminat.

In ceeace priveşte mora­la socială, ea este aproape inexistentă. Nu sunt con­duşi de legi speciale, însă credinţa lor face ca liber­tatea individuală să fie mai restrânsă decât cea acor­dată de legi, în ţările civi­lizate.

Pe o porţiune destul de apreciabilă nu se poate construi decât o singură casă, formând astfel o co­lonie de 15— 20 fam ilii.

Un om mai în vârstă e şeful casei. Totdeauna tre­bue să fie unul care a fost un bun vânător sau ai că­rui copii vânează bine. A- cesta conduce casa, el ho- lăraşte unde trebuie construită şi pentru

cât timp; el e obligat să cunoască bine oa­

menii pe cari i-a ales să locuiască împreună,

insă fiecare trebuie să posede şi o rezervă de

alimente pentru iarnă. Singuri vânătorii au

Părinţii smnt obligaţi a hotărî între ei că­

sătoria între tineri, care însă nu e consi­derată ca o legătură familiară. Părinţii suni

recunoscuţi până la o a treia generaţie. Fe­

meia e considerată ca o metresă sau ca o

servitoare. Mariajul se poate desface ori- când, fără nici un fel de obligaţie sau for­

malitate. Când sunt însă copii, trebuie să li se asi­gure situaţia. Bărbatul c şeful familiei, după eil vin fiii, chiar dacă sunt încă mici, deoarece sunt .consi­deraţi ca viitori vânători şi pot ajuta pe părinţii lor, când aceştia vor îm­bătrâni. Copiii - locuiesc toată viaţa cu părinţii lor şi contribuesc la existenţii zilnică.

Eschimoşii nu au o oră fixă pentru mâncare. Ei mănâncă toată ziua şi în special carne crudă şi ve­che care a început să intre în putrefacţie, răspândind un miros execrabil.

Dela 1900 s’a luat obi­ceiul ca bunii vânători să aibe două femei, în cazul că una nu poate lucra toa­te pieile pe care le aduce.

Eschimosul nu trăeşte prea mult. Cel mai bătrân pe care l-am văzut, n’avea mai mult decât 55 ani; ei locueşte la „Kulusuk”.

Când moare un eschimos, e desbrăcat de hainele sale şi acoperit cu o piele dintre cele ce se găsiau în kayk. I se leagă picioa­rele cu o sfoară făcută din piei de focă, a- poi e scos afară, pe fereastră. Dacă a mu­rit în kayk, atunci e aruncat de pe mal în mare, care-1 duce cu sine. Kayieul precum şi toate lucrurile sale au aceeaş soartă. Dacă a murit pe uscat, cadavrul e îndoit şi apoi

legat şi îngropat între pie­tre, împreună cu tot ce i-a aparţinut. Indigenii «u di­verse costume funerare.

Este absolut interzis a pronunţa numele mortu­lui. In cazul când unul dintre ei, sau mai mulţi poartă numele (mortului, sunt obligaţi a şi-l schim­ba. Deasemenea dacă mor­tul purta numele unui ani­mal sau al unui obiect, a- cestora li se dau alte de­numiri.

Trebuie remarcat deci, că limba eschianosă pre' zimţă continue schimbări.

Renul, singurul anim al care rezistă în ţinuturile arctice.

30

r e a l i t a t e a i l u s t r a i a 19 Octombrie I9t9

Deasemenea ei cred că an i­malele m arine sunt sub dom i­nafia une i fem ei, de parul ca- reia surii legate foci; toate celelalte sp irite sunt închipu­ite sub fo rm a animalelor ma­

rine . ,Pentru a se feri de spiri­

tele rele •>' ca at.are de acci­dente, eschimoşii merg în ­cinşi eu un cordon din piele ,1c ‘focă. de care atârnă diver­se obiecte, care-i fac imuni.Utilizatul apoi diverse for­mule nui'iice, pentru a avea o viată lungă. _ _

C ând sunt bolnavi, indura sup lic ii groaznice. De exem­plu bolnavul e întins pe pă­m ânt, i se leagă mâinile si p i­cioarele nu i se dă nim ic de m â n e a i ş i de băut, şi foar­te adesea i se pune pe piept câte o piatră mare, pe care i-o Iasă p ână moare.

Foarte adesea se întâmplă ca bolnavii să fie aruncafi în mare înainte de a-şi fi dat sufletul.

IMI• \ i ; [REA TIMPULUI

Kst-.ii! 'i1 1sul împarte anul după luna nouă. Lunile sunt aranjate după primele zile ale lunei noui. Ki spun că stelele sunt de mă­rimea " -i piei de focă şi afirmă că re­fluxul ; : i s’ar datori lunei. Indigenii din Angim iik sunt dotaţi cu o memorie ex­celent:'! i'.i recunosc localitatea şi împreju­rimile :• care le-au locuit înainte cu 20— 25 an . !• isemenea şi poziţia soarelui la a- numite din zi.

So:'i Y e singurul ceasornic din Groen­landa. Eschimosul nu ştie să numere decât până l.i 2!) şi aceasta cu ajutorul oelor 10 degete d”î" m âini şi 10 dela picioare. Anii ii ninuiiv : în acelaş mod.

%1-

Wr

R*. ' v . ■ a ' *- f p *

y r * ■ ' ’ r ||

1 4' r ’’

r m>d- t * > •; ,.A'r

rif | .

f e ; '

Printre ei,, sunt mulţi cari posedă un real talent în arta picturii şi a sculpturii.

BISERICA ESCHLMOSĂ

Colonia din Angmassalik a fost fondată în 1898 de Gustav Ilolm. Doi ani mai_ târ­ziu, s’a construit şi o biserică luterană, es­chimoşii primind aceaş religie ca şi danezii. Prin faptul că misionarii erau recrutaţi a- poi tot dintre ei, n ’au putut înainta nici din punct de vedere religios, nici din cel al civilizaţiei. _ _

Mi s’a întâmplat de multe ori să văd bă­trâni cari se duceau la biserică, fără a cu­noaşte rostul acesteia, ci numai având ere-

din/u că astfel vor pul ea .vâna mai multe foci. Chiar dacă indigenii vin lu biserică, nu fac ultceva decât să priviască pe fereastră şi dacă observă o focă eţlnd pe mal, es cu lojii s'o vâneze.

Cu toate că eschimosul din (iroenlanda e încă destul de primitiv, totuş e foarte ospi­talier fufă de străini, dacă ţi­nem seamă de gradul lor de civilizaţie.

Toi timpul cât am stal printre ei. căutau ln felul lor să mă mulţumiască. Mi-au dai mult ajutor tn explorarea locurilor şi indica/iuni foarlt preţioase.

Seara ii adunam in bivua­cul meu şi ascultau foarte mi- raţi concertele lum ii civiliza­te, la radio; emisiuni ce erau de altfel special amenajate pentru a le putea recepţiona.

O NOUA EXPKDIŢ IK

Multe am in tir i frumoase mă leagă acum «le această ţară şi sper ca în vara a nul hi

1930 să mă pot duce din nou pentru un an, conlinuându-m i studiile începute şi m ergând mai la Nord, la 15° apropiere de Pol. Expe­diţia pe care o organizez acuin, va fi una dintre cele m ai importante. Pentru ţara noastră în special, va fi m ai im portantă, de­oarece va purta numele de „Kxpediţia ro­mână la Polul Nord” al cărei şef va fi cel ce semnează aceste rânduri.

Rom ânia va fi singura ţară unde voi publica toate impresiile dela Pol, aceasta datorită excelentei reviste „Realitatea Ilus­trată", căreia îi voi trim ite, săptăm ânal, co­respondenţele expediţiei mele.

Dr. CONST AŢIN DUMBRAVA

Croitoreasă pentru animale

OE CURÂND guvernul unu i s ta t fede­

ral din Statele Unite americane, a editat un catalog al tu turor meser.ilor ne­obişnuite, graţie cărora îşi câştigă un ii a- mericani existenta. O priv ire în tr 'u n re­gistru de impozite, a descoperit o ocupaţi- une foarte bănoasă. Printre a lţii era în ­scris acolo un locuitor d in 'California care iplătia anual impozit la un venit de 6 m ii i.Ie dolari. Era un chinez care fabrica sco­bitori din păr de mistreţ.

O femee din New-York care se ocupa cu curăţirea cenuşei de pe geamurile locuito­rilor din Wallstreet, declarase acelaş venit.

O fată din V irginia câştiga 8000 dolari, culegând scoici pe care le picta şi le v in ­dea pe ui’ină ca suveniruri. Lista era com ­pletată de o pereche din Californ ia de Sud, >care confecţiona păpuşi din cartofi şi coaje de mere, un dresor de purici,' o fe- Xnee care învăţa sticleţii să cânte şi m ulţi alţii, cari îşi câştigau pâinea în mod ori­ginal.

Să m ai menţionăm că o bătrână femee •care îşi cumpărase un ceas de precizie şi ■câştiga 5 dolari pe zi indicând ora. precisă la diferite ateliere şi magazine d iu tru n m ic orăşel american.

Insă lista tn chestie nu conţinea numele doam nei Phyllls Nelson. D-na Nelson lo- cueşte la New-York, Insă meseria ei o o- liligă să călătoriască mai m u lt decât G lun i pe an. Deseori ra esti chemată în oraşe,' unde au loc reprezentaţii de circ. Dar d-na (Nelson nu este acrobată ci croitoreasă, •lintiţele pe care le coase, sunt destinate a- n itnale lor. Specialitatea ei este îm brăcă­m intea pentru animalele dresate, care sunt Iprezentate în circuri şi varieteuri. Pentru ■elefanţi, croeşle adm irabile vestminte ori­entale, brodate cu aur şi draperii.

31

Tra g e d ia n u l g e rm a n A le x M o is s i , in ro lu l t itu ta r d in „ H a m le t "

A N U L I I I . _ N o . 43

1 "

32 P A G IN I A P A B E SAlWRAm.