S T A T E L E U N I T E POT FI INVADATE

Uu foarte interesant studiu asupra ostilităţilor din Pacific

C it iţ i în pagina 5-a

de JACK LO ND O N

Un tun, ale cărui isprăvi sunt însemnate P« t«avă, cu cercuri

75 ani dela descoperirea dinamului. Stânga sus: primul dinam iăcut de Stemens; dreapta sus: prima centrală electrică a Berlinului (1882);

dreapta jos: una din cele m a i moderne uzine hidrauliceArtileria flrea bombardând noaptea Lenigradul

SECRETUL LUI CONNISTONde I. B. CUR W O O DVISUL de O S C A R W IL D E

VIAŢAPOATE f%

O săptămână la ex« poziţia modei

dela Vieno Două instantanee despre cuin se duce războiul in Răsărit

Scoţând apă dintr’un puţ, ia tr’un sat troenit din Rusia

CE AŞTEPTAM IN *942

După ce, la 22 Decembrie trecut (îâàl), am siilijït biserica de la M.iS.ieşIi, de care am sciìti mai înainte, la 23 ale lun ii am venit eram im Gilcsa. M'am grăbit să vin cn prilejul împărţirii de ajutoare creştineşti, pe care Principesa Alexandrina CaitacM ino venise să le Sacii săracilor Odeseî cu prilejul Crăc iunu lu i

Sosise era câteva ceasuri înaintea mea. In dimineaţa zilei de 23 in Odes*, m 'am trezit cn domnia sa, îngheţată de Irig, la reşedinţa mea bisericească dim O des a. Eia locuiesc acum acolo, in Pala-arhicrjjiscopilctF Gdesei, şi aui unde primii şî adăposti «r braze alese de înălţimea Principesei Alexandrina Canîacwzino,,

Până Ia împărţirea ajutoarelor, care avea să se facă a doua zi, la 24 Dec., domnia sa mi-a a- dus dainri pem.ru catedrala G- desei, pe care o »ţintisem in ziua de £ Dec. Ziarele au scris dspre ea. Ne-a adus vase »tinte pentru Sfânta Liturghie, cn toată ■ dichisurile lor. Povestesc aici acest vrednic dar făcut catedralei noastre de acolo din partea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, în frunte» căreia se află Principesa.

Voi povesti en ait prilej ce a fost însăşi împărţirea darurilor la săracii OdcseL Sunt nuai multe de spus. Au fost bucuraţi m i mai puţin de SOM de copii. Acum vreau să pomenesc alte amănunte, în legătură cu tot ti

tlu l de m al sas.

In după ameaza acelei zile de

23 Dec., dnpă ce ne-am ospătat

la o popotă ostăşească, ne-am dns pe m alul mării, cu Princi

pesa AL Canfacuxino, cu d-na

Meriella Săulescu dela Crucea

Roşie, cu care ne vedem des în

Tiraspol, şi cn secretarul meu

Grigore Ordeanu, care ştia maj

bine Odesa şl ne călăuzea.

Iarnă-iamă, dar era o m inu

nată zl lum inată de soare şi scutită de gerul care a venit

peste câteva zile După ce am

trecut printr’un frumos cartier

de vile din preajma m ării şi

împodobit cu multe grădini, ja.

tă-rne şi pe malul mării.

Glasuri de admirare s’au slo

bozit atunci din toate piepturile.

In adevăr, era o privelişte rară

şi minunată. Dacă iarna şi ma

rea este la Odesa astfel, ce va II Varai

Principessa bu mai ppnf.npa

eu exclamările.»

Fiecare din noi eu se sătura

de a mărturisi cn glas tare a- :

celeaşi simţiri. Da, frumoasă

era marea în acea zi de 23 De

cembrie trecut, frumoase toate

cotiturile ţărmurilor!

Ne-am tutors de croio ca vră

jiţii încântaţi de toate cele vă

zute şl eu Inim ile pline, seloase

de a povesti gi altera câte văzu

sem şj gustasem.

Am povestit multora prin vin

grai, cele prestate. Facem senni aceasta şi prin scris şi o vom

mal (ace.

Arhim. SCRIB AN

?Ştiaţi care sunt aparatele cele mai sensibile dir» lume% # S E I S M O G R A F E L E ^

Zilele acestea s’au împlinit, ne- tori Ui radiaţiun-Jor solare de o pu- ştiut de nimeni, 90 de ani dela in- tere de vindecare extrem de mare, temeerea unuia dintre instilutele se pretează de m inune la localităţi ştiinţifice din Viena, cele mai renu- balneare, spre exemplu, pentru Uimite şi de un renume mondial: in- bereuloză. Aşa a stabilit, între alte- stitntul central de meteorologie Şi le, că împrejurim ile Muraului în geodinamici* instituţi, pentru pre- Steinmark, nu e întru nim ic mai vederea vremii şi ştiinţe înrudite, prejos de localitatea Davos din Elea istau încă înainte de acea dată, veti a, sub raportul razelor solare înainte de toate se ocupau cu me- Un capitol de mândrie în istoricul teorologia, observatorul din Viena şi institutului central sunt natural in- Academia ştiinţelor la îndemnul că- stalaţiile pentru înregistrarea cutre- rora s’a creiat în annd 1851 institu- murelor, sau în termeni tehnici, tul central, în grija căruia s’a dut pentru seismografe Chiar dacă pro- la început 400 da staţiuni meteore- fânul nu e în stare să măsoare im- logice din Austria şi Ungaria După portanţa fiecărui aparat. în part«, războiul mondial, institutul nu mai totuşi îl impresionează şi pe vizita- avea sub oblăduirea sa decât 130 de torul nepregătit, un num ăr de in- staţiuni, iar în 1930 s’a desprins ser- «frumentoviciul de vreme dela institut şi a lHaintea tuturor h atrage atenţia fost integrat în domeniul Ministe- gewmografele, care tnregistreaeEft curului Aerului. Ne-ati rămas totuşi tremurele. Aceste maşini de o pre-i « n .1111 I i> I A T W n .1 m I/i/ /1\ I » r A 4 > \ A , , *

cizie matematică, sunt insU lin« în destule probleme de rezolvat — ne spune directorul Van Kicker, — în timpul unei scurte vizite la Observator şi anume în domeniul ştiinţe; cutremurelor. Institutul nostru fu declarat institut do cercetări inde

pendent, care se ocupă în mod spe

tr’o încăpere, construită special in acest scop, şi la drept vorbind, nu pot fi niciodată vizitate, căci căldura care emană cam «Joia patru vizitatori, în timpul unei vizite, care se poate aprecia în minute, influen

cial cu serviciu] cutremurelor, pen- ţează în aşa măsură funcţionarea tru care sunt făcute toate previzia- lor, încât sunt, seoase din uz pentru

Oiifcr-enfa de olinsnir>in punct de vedere medical se fia

te deosebire nu mimai Intre climatul maritim şi de altitudine, dar şi ìnferoclimatul osaşelor şi wtelor. Climatul marilor oraşe pe deosebeşte mult de a- eela al satelor, tön oauza lipsei de raza solere, care conţi» binefăciiteierele raze ultraviolete.

8 5 d e a n i»1© y jp o f t r t pneeimatscă“

La 1 Doeetnbrie 1B7G a fost inaugurată la Berlin „p«?ta pneumatică’* (,^Rohrpost”). Fe atunci serviciul aveai 15 funcţionari şi o lungime de 26 km. Poşta pneumatică aşa dar a împlinit! 65 de ani. In momentul de faţă ea «rO o lungime de 260 km. şi lucrează cu im personal de 94 de inşi. Pentru dupăi război s’a prevăzut o însemnată in« tensifieaxe a accostai serviciu atât

A'dormi din iwo, şi visă, şi în vis se făcea că se găsea întins pe (Mintea une ga4ere pe care o ducea cu lo- I>eţi o sută de sclavi.

Pe un covor, alături de el, şedea stăpânul galerei.

Era negru ca abanosul ţi av-tea un turban de mătase stacojie.

Cercei iaar>i de argint li atârnau de sfârcurile groase ale urechilor Şi In mâini avea o pereche de balanţe de fildeş.

Robii erau goi, afară de o centură de sdrenţe, şi fiecare om era înlăn- Juit de vecinul său.

Soarele arzător cădea drept pesteei.

Negrii veneau şi se duceam deliii tigni bôstinagiilor şi îi loveau ou bice făcute du» curele de piele.

Şi ei îşi lăsau braiţele slabe şi vâ- rau in aipă iopeţi grele, al căror tăiş Părea spumă sărată.

In sfârşit ajunseră într’o bac m ică. unde înceipură să facă sondagii.Un vânt uşor sufla dinspre coastă

Şi acoperea cu o fină iwlbere roşie puntea şi marea corabie latină.

Trei erabi pe măgari sălbateci a_ părură şi zvârliră cu suliţi.

Stăpânul galerei liuă un ane vopsit şi atinse pe unul din Arabi în gât.

Acesta căzu greu pe ţărm, iar tovarăşii liti fugiră în galop.

Ö femeie, învăluită în voaluri gal. bene, se ivi în sfârşit pe o cămilă ou pasul potolit şi, din timp In timp, se întorcea să vadă oadavruî.

In daltă după ce zvârliră anoora şi Strânseră pânzele, negrii intrară In Corabie şi aduseră o lungă scară de sfoară terminată cu o mare greutate de plumb.

Stăpânul galerei o aisvârli peste bord, după oe îi prinse capetele de doi drugi de fier.

Ahinoi negrii apucară pe cel mai tânăr dintre sclavi, îi desfăcu*-« lanţurile îi umplură nările şi urechile cu ceară şi li legară de mijloc un bolovan. Soobori co greutate scara şi dispăru în mare. C&tev« băşici de aer se sparser« in locul în care dispăruse.

Câţiva dintre sclavi priveau curioşi peste bord.

La prora galerei şedea în picioare »ii vrăjitor de rechini, care bătea o Cadenţă monotonă pe un tambur.

După câteva clipe, scufundătorul ieşi din apă şi se agăţă gâfâind de scară. ţinând o perlă în mâna dreaptă.

Negrii i-o luară în grabă şi 11 îm pinseră d n nou in Pund.

Sclavii adormiră pe lotpaţi.De mai multe ori pescuitorul de

perle ieşi şi totdeauna aduoea câte o perlă frumoasă.

Stăpânul galerei le cântărea şi le Inch dea intr’u « săculeţ de piele Verde.'Tânărul Rege Inceroă să vorbeoeau Pe povârnişul stâncos oa nişte fumici.

Găureau în pământ puţuri adânci şi coborau în ele.

Unii dărâmau stâncile cu ţepi de fier.

Alţii, cu degetele, răscoleaţi nisi, pul din oare «mulgeau cactuşii din rădăcină şi-k călcau In pio oare.

Umblau ou grabă, înlrebându-se unii pe alţii; nimeni nu lenevea.

Ascunse Într’o cavernă întunecoa. să. Moartea şi Zgârcenia îi pândeau, şi Moartea spunea :

— Sunt sătulă, dă-mi o treime d n ei şi lasă-mă să pj^c.

Zgârcenia, dând diu c!ţp, tăspun dea :

— Sunt slugile mele.Şi moartea spuse:—- Ce aj în mână?— Am tre’ boabe de grâu. Ce te

priveşte însă?

— Dă-mi unul oa să-l semăn Iu grădina mea. risc Moartea; unul numai si plec.

— Nu-ţ i voiu da ni rti 'c, zise Zgâr. cenia, slrângându.şi mâna şi as-oun. zându-şi-o In outeÂe veştmintelor.

Şt moarte« începu să râdă.Şi ea luă o cupă şi o b&gă tn lr’o

Zgârcenia, atunci, tremură şi Îşi acoperi capul cu cornişe.

-— Eşti neîndurătoare, strigă ea, eşti neîndurătoare. In oraşele zidite ale Indiei e foamete, ş: în curând W t secătui fântânele Samarcandiei. N itul nu s’a revărsat peste ţărmuri, şi preoţii au blestemat pe b is şi pe 0- siris. Du.te, dar, la aceia care te chiama şi lasă-mi slugile.

— Nu, îi răspunse Moartea, atâta timp cât nu-mi vei da un grăunte de grâu imi voi« pleca.

— Nu-ţi dau nimic.Şi Moartea izbucni tntr’un nou ho

hot de râs, şi fluerS primire degete, şi o femeie zburând prin aer, îşi fă. cu apariţia.

Ciuma era înscrisă pe fruntea ei, şi o ceată de vulturi slabi, descriau cercuri în jurul ei.

Acoperi valea cu aripele sale, şi nici un singur om nu mai scăpă ou viaţă.

Zgârcenia fugi cu strigăte pătrunzătoare în pădure, şi Moartea sări pe calul ei roşu, şi porni în galop şi ga. lopui ei era mai repede decât vântul.

Şi din mocirla oare zăcea pe fundul văei ieşiră, târându-se, balauri, groa»nice făpturi ou solzi, şi şacali sos ră, săltând pe nisip şi adulmecând aerul cu nările.

Şi tânărul Rege plânse, şi zîse:— Cine ei'ami aceşti oamen,- si ce

căutau?

— Rubne pentru o coloană d« Rege, răspunse cineva oare er« p i, cioare la spatele lui.

Tânărul Rege tresări, se lutoar»» şi zări pe un om în costum pe (» lori !I, şi ţinând în mână o oglindă de argint.

Şi pàli şi spuse:— Pentru ce Hege?Şi pelerinul răspunse:— Priveşte în această oglindă şi te

vei vedea.Şi privi in oglindă şi, văzândUt^şt

propr a lui figură, dete urn ţipăt pu_ ternie şj se deşteptă.

Lumina soarelui năvălea în valuri în cameră şi în copacii din grădină şi din partere, cântau păsările.

Şambelanul şi marii demnitari ai ţărei intrară şi salutară pe tânărul Rege.

Pajii ti aduseră rochia de aur ţesut, şi li puseră dinainte coroana siscept rtd.

Şi tânărul Rege le privi, şi toate aceste lucruri eiau frumoase.

Mai frumoase chiar decât tot cevăzuse până atunci.

îşi aminti însă de visele »vu*e şispuse :

— Luaţi toate astm, căci nu V‘ e-i;u să le port.

Şi curtezanii rămaseră bittm&iţi, şi unii dintre ei râseră ehi®r, căci crezură că glumeşte.

Dar el le repetă cu un ton serios :— Luaţi aceste lucruri şi ascunde

ţi-le, ca să nu le mai văd. Ou toate că e ziua Încoronăm mele, otti vre»u să le port. Căci cu meşteşugul Suferinţei, şi eu mâinile îngălbenifte ale Durerei, a fost ţesută această rochie a mea. In inima rubinelor « sânge, şi Moarte« e In inima aeestei perie.

Şi le povesti cele trei v «uri.Şi când curtezanii le auziră, se pri_

viră intre ei, şi spuseră Încet:— De sigur că e nebun, căci un

▼îs nu e decât un vis, şi o viziune nu e decât o viz. une. Nu de astfeü de a- devârurj trebuie sfi aibă gri ie cineva. Pe urmă, ce ne privesc şi existenţele acelora care se trudesc pentru noi. Ne vom abţine oare de a mânca pâine, pentru că an» fi vă. Mrt-o cum se seamănă, de a be« vin, pentru a fi vorbit cu viorul?

Şi şambelanul vorbi tânărtĂui Re. ge, şi îi spuse;

— Stăpâne, te rog să înlături din minte aceste Iniuneoale gânduri, şt pune această rochie frumoasă, şi a- eeastă coroană i>e frunte. Căci, In altfel, cum va şti poporal eă im eşU Rege, dacă nu porţi vestminte rogale?

Şi tânărul Rege îl privi:— Aşa stau lucrurile, dar? Nu mă

va recti noaişte, de nu voiu purta vost_ mintele rogale?

— Nu le va cunoaşte, stăpâne, răspunse şambelanul.

— Imi închipuisem că uni# oa meni au născut în ri ceva regesc, ră spunse el, dar va fi fiind poate şi cum spui tu. Cu toate aceslea nu voi îmbrăca această rochie, şi nil vreau să fiu încoronat cu această coroană şi voju părăsi palatili ouui am venit.

Şi dete tuturor poruncă să se retragă. afară de un paj. pe care şi-l

(Continuare în pug 4)

OSCAR VILDE

(Urmare e k pa*. S)Jaase drept tovarăş, un tânăr mai nùc decât el cu an an.

II păstra pentru a fi servit de el, ţi după ce se inibăie în apă limpede, deschisc un ouiar mare şi pictat ş scoase din el haina de stofă groasă şi cojocul de piele de oaie pc care le pui'ta pe vremea când păzea, in eoa. steile munţilor, caprele cu părul lung «ie bae ului.

Se îmbrăcă astfel şi-şi luă în mână toiagul ţărănesc a! păstorului.

Şi micul paj, uim it căscă ochi. lui albaştrii cât putea, şi spunea surâzând:

— Stăpâne, vădr bine rochi? şi sceptrul, dar unde e coroana?

Atunci tânărul Rege smulse câteva fire din lr’o răsură agăţătoare pe balcon, le împleti şi făcu o coroană,

pe care o puise pe cep,— Aceasta va fi coroana mea.Şi aşa gătit, părăsi odaia, pentru

a se duce în sala cea mare, unde îx aştepta nobilimea.

Şi nobilii petrecuiră, şi mulţi dintre ei îi spuseră:

— Stăpâne, poporul îşj aşteaptă Regele, şi tu le da: un cerşetor.

Alţii eraiu furioşi şi ziceau:— E o ruşine pentru elasa noas

tră, şi nu merită să ne fie stăpân.El trecu însă fără să le răspundă

nici un cuvânt şi scoborî scara de profir strălucitor, eşi pe porţile de brom şi încăleca pe cal ca să se diu- că la catedrală, alături de micul paj.

Şi poporul spunea râzând:— Nebunul Regelui care trece că.

lare.Şi Îşi râdeau de el.Şi el trăgea de hăţuri şi spunea:— Nu sunt Nebunul Regelui, ci

mnt Regele.

Şi le povesti cele trei risuri evuie. Şi un om ieşi din mulţime şi li

spwse cu amărăciune:. — Sire, r»u ştii oare că luxul boga

ţilor e mâncarea săracilor? Alaiul vostru ne face să trăim. Viciile noastre ne (teu pâine. E grozav să munceşti pentru ran stăpân rău, dar e şi mai grozav sä nu ai un stăpân pentru care să munceşti. Iţi închipui oare că corbii ne vor nutri? Ş ce Îndreptări aduci tu împotriva acestor lucruri? Vei spune tu eumpără- tonrhi' : „Vei plăti atât pentru cumpără tur iile tale” şi vânzăorului: „Vei vinde pe preţul cutare” . Nu, socotesc. Astfel, intră in palat, îitibracă. ,e «u purpură şi cu m fărie fină. Ce a tu de văr»} din suferinţele noastre?

—- Bogaţii şi săracii nu sunt oare fraţi? întrebă Regele.

— Da, răspunse orauâ, şi fratele ce} bogat se chiama Cain,

Ş ochii tânărului Rege se umpiu ?8 de lacrimi, şj îiwintă călare prin murmurul mulţime], iar micul paj sg înspăimântă şj fugi.

Şi când sosi )a intrarea eea mare a catedralei soldaţii lăsară halebardele In jos şi spuseră:

— Ce vrei să cauţi a ci? Nimeni în aiara de Rege, nu intră pe această intrare.

Şi roşul ciudei 1 se urcă In obraz şi spuse:

. — B°j?4'i şi săracii »u sunt oare fraţi?

— Sunt Regele,

Şi le dete halebardele toi iifo r i şi intră.

Şi când bătrânul Episcop 11 văzu venind în costam de cioban, se l'id i, că de pe tron mirat, şi lţ aiise;

— Fiul meu, să fie aceasta osare o ţinută de Rege? Cu ce coroană te vo ia încorona şi ce sceptru îţi vohi pune In mâini? Ziua aceasta ar trebui sifie o zi de bucurie, şj nu o zi de umilire.

—- Bucuria va aduce oare ceea«:e a făurit Durerea? zise tânărul Rege.

Ş îi povesti cele trei visuri.Şi după ce Episcopul le auzi, în

cruntă din sprineene, şi zise:- Fiul meu, sunt un bătrân în pra

gul] iernei v eţei mele, şi ştiu că In această vastă lame, se întâmplă m ul. ie «uerwj rele. Bilgaiizii fără milă, coboară din munţi, fură copi î mici şi li vând Maurilor. Leii pândesc «a. ravjBvMe şi *e asvârle ne căm'îe. Mi"

stfreţul desrSdSclneazS gnàu! te 'mâţ,şi vulpile strică viile pe coline. Pi- raţ i devastează coastele şi ard va

sele pescarilor şi le iau năvoadele. In mareele sărate trăiesc leproşii. Au colibe de trestii implet te şi ni. meni nu se poate apropia de ei. Cer. şetorii rătăcesc prin lume şi mănân

că împreună cu câinii, pâine« zilelor amare. Vrei tu să înlături e.

xistenţa acestor lucruri? Vei lua tu leprosul ca pe un tovarăş de pat, şi vei aşeza pe cerşetor cu tine la ma. să? Va asculta el, ieul, de porune le tale, şi porcul mistreţ te va Înţelege? Cel care a făcut Mizeria nu ar putea fi mai înţelept de cât tine? Prin ur. mare nu te laud pentru ce ai făcut.

Departe de asta, te poftesc să te în torci la palat, să-ţ îmbujorezi figura cu mulţumire să te îmbraci cu hainele demne de un Rege, şi te voiu încorona cu coroana de aur, şi-ţi voiu pune în mână sceptrul împodobit cu perle. Cât despre vsele tale, nu mai gândi la eiie. Greutatea acestei h*mi e prea mare, pentru ca un singur om să o ducă, şi suferinţa Universului prea mare pentru o singură in mă.

— Aşa vorbeşti tu în această zidire? zi.se tânărul Rege.

Şi trecând In altar, peste Episcop, urcă scările şi se aşeză în pcioare, în faţa icoanei lui Crist.

Avea în mâna dreaptă şi In stânga vasele măreţe de aur, potim i eu vi-

wiS gaJbeti, şi «»rajji m unîdelem »ul sfânt.Ingenuclve in faţa icoanei lui Crist,

şi lumânările mari de ceară arseră cu o vie strălucire în apropierea ta- bernarului împodobit cu aurăria, şi fumul miresmelor se urcă în spirale

albastre până sub dom.îşi plecă fruntea ca să se roage, şi

preoţii în omofoare lari, se de păr. t«ră pe furiş din altar.

Şi deodată un mare tumult se ridică în stradă.

Apoi intrară nobilii, cu spadele trase, cu panaşele zburătoare, cu scuturi de oţel lustruit.

— Unde este visătorul acel« de vise? strigă ci. Unde este Regele

acela Îmbrăcat ca un cerşetor, băiatul acela care este o pricină de ruşine pentru Statul nostru? Suntem hotărâţi să 1 ucidem, căci e nedemn să ne stăpânească.

Şi tânărul Rege ridică din nou fruntea spre ei, şj îi privi cu tristeţe.

Şi hi cru ciudat, prin sticla colorata a vitrourilor se varsă, In valuri, peste el, lumina soarelui.

Şi razele soarelui ţesură împrejurul lui o rochie şi mai frumoasă decât aceia făurită înadins pentru plăcerea iui.

Bastonul de lemn uscat înflori, iar crinii ţâşniră mai albi decât perlele.

Spinul uscat înflori şi dete naştere

la trandafiri mai roşii decât j itâ i ncle.

Mai albi decât frumoasele perie erau crinii, şi tulpinele lor era» de argint strălucitor.

Mai roşii decât rubinele bărbă.te şti erau caliciile, iar frunzele de aur bătut.

Era deci, acolo, in picioare, îm brăcat în costum regal.

Porţile tabemacului împodobite cu aur se deschiseră dintr’odată şi,

din cristalul unei eadelniţi cu raze multe ţâşni o minunată şi mistică lumină.

Era acolo, în picioare, îmbrăcat în costum regesc, şi gloria Domnului umplea catedrala, şi sfinţii pă. reau că trăesc prin cuiburile lor sciupiate.

Tânărul Rege apăru înaintea lor, în trtin frumos vestmânt regesc.

Orga izbucni, trompeţii suflară în instrumente, şi copiii de cor cân. iară.

Şi poporul, încovoiat de respect, îngenuchie.

Boerimea Işi puse spada in teacă şi jurară, iar figura Episcopului în gălbeni şi mâinile li tremurau.

— Cineva mai mare decât mine te-a încoronat, strigă ei.

Şi căzu cu faţa la pământ.Şi tânărul Rege eoborâ de pe al

tarul principal, şi ieşi pe poartă pentru a intra In palat.

Nimeni însă nu îdrăznea săJ privească In faţă, căci faţa lui era asemenea unei feţe de înger.

Fiul ,,prinţului artist“ a murit

In palatul său din Altenste'n lân gä Meiningen a murit în vârstă de 82 de an prinţul Ernst von Sachsen- Meiningen, fiul lui George al II-lea von Sachsen-Meiningen. George alII-lea e cunoscut sub numele de printul-artiist. Teatrul său de curte ajunsese renumit prin montarea Şi jocul exact istoric şi corespunzător stilului. Prinţul Ernst a moştenit dela tatăl său talentul artistic. El a fost el viii hii Kaulbach din Miien. chen şi devenise un pictor recunoscui

A scos din luptă mai multe tancuri cu »franate şi cu pistolul

Căpitanul Achille de Lama, voluntar în marele război, — decorat atunci cu Medalia de Argint ca soldat aviator m itralior — trecut apoi ca ofiţer de Ardi ţi în Batalionul de Asalt şi apoi Legionar Fiuman, as

tăzi combatant cu gradul de căpitan în Regimentul 7 de Bersaglieri Motociclişti „Celeritate ac Virtute”, a fost decorat zilele trecute pe câm

pul de bătălie cu Medalia de Bronz de Virtute M ilitară şi cu Crucea de Fier clasa Il-a, cu motivarea următoare:

„Combatant al unei companii din lin ia întâia de pe frontul dela Tobruk, hotărît pentru orice acţiune, eu bersaglierii săi a ţinut piept vi

tejeşte unui atac inamic dat cu a- jutorul tancurilor. Odată zădărnicit atacul şi după ce a scos din luptă două tancuri in fruntea companiei sal e, după o rapidă hotărî re s’a lansat cu o mână de viteji împotriva celorlalte tancuri rămase care

mai trăgeau cu mitralierele, pentru a le imobiliza şi a face prizonieri pe ocupanţi înainte de a se putea retrage. In chipul acesta a confirmat, dând o m inunată pildă

bersaglierilor săi, însuşirile lu i de curaj, îndrăzneală şi spirit de je rtfă prin care s’a deosebit şi în războiul din 1915— 1918”.

A P A R E L U N A R

P U B L I C A T 1 U N E

UNICA IN G E N I U L E l IN R O M Â N I A

Tipărit pa hârtie velină, c«m di

giuni technice ireproşabile, arc to~ laboranta teilor mai ale«« pewe. Ntitmerease planşe f o t o g r a f i e * .

Ilustraţhmi colorate. 140 pagini Preţul se le i Be vânzare la toate

tU aşeuil« do aiate. Abonamente pe * Inai 30Ë le i Pe 3 lanţ 159 le i

Centenarul lui BaiardoAcesta este titlul unui amplu şi

original articol datorit bine cutnos* cutului scriitor fascist Aido Capas- so, închinat uneia din cele mai strălucite personalităţi ale Renaşterii italiene. Este cu atât mai interesant articolul lui Capaaso, ou cât el proiectează o lum ină nouă asupra personalităţii marelui poet Boiardo, care în ciuda înălţim ii geniului său, este şi astăzi încă pe deplin cunoscut. Âutorul articolului caută şi izbuteşte să înfăţişeze pe Boiardo sub înfăţişarea sa adevărată, adică ctî aureola unui geniu al poeziei ita liene şi universale. Faptul că Aldo Capasso este el însuşi poet, i-a In* lesnit pătrunderi în adâncime pe care un simplu istoriograf nu le-ar fi putut efectua. In ciuda oricărei erudiţii.

Cum va fi sărbătorit bimilenarii«! dela naşterea lui Tit Liviu

Anul acesta Ita lia va sărbători bim ilenariul dela naşterea unu ia din cei m ai de seamă fii ai săi: Tit Liviu. Academia Regală a Italie i ®£ întocmit în ace8t scop un program care se va desfăşura Ia Roma, Padova şi Milano. In cadrul acestui program vor avea loe mai mult« cicluri de conferinţe şi lecturi ţinu te de cei m ai însemnaţi cercetători şi literaţi italieni. In acelaş timp vor fi editate m ai multe publicaţii comemorative şi organizate o seri® de expoziţii bibliografi ce.

Solemnitatea inaugurării festività ţilor închinate la i Tit L iv iu va avea loc la 28-Ianuarie la Capitoli« prin. ţr’o cuvântai'»- st sen ioru lui Giusep, pe Cardinali.

.Ajutorarea mameler necăsătorite

în urma unei tìwàatìi a mtnisteroiui muncii german, a îost eretat oficiu? pentru ocrotirea a&Mnetar necăsătorite Prin Îngrijirea acestui oficiu, fernette «are urmează să aaseă şl nu surafc câ= tótorite, primesc aci sfaturi şl asisten« ţa medicală, oflcîul gaerantându-te se-

creţul saîdnii. Toatft «respondent«* «aste secsetâ. Aproaipe de naşteore, fie» mette ijunt totemate kitr’o clinică ei naac în eaadiţranll« ceste mai bane Fâiii ia vâswte «fie 1« «ai. eopM ost# UnşrttjSt d» otMn,

4

PENTRUDVS

DOAMNÄLNoutăţi dela săptăm âna j

modei 1942

BERLIN, 29. (UTA). — IntereJ sul arătat deosebitului talent ar-' tistic. mai cu seamă în domeniul modei, care caracterizează pe viej nezij pare a f i în tr’o continuă J creştere. Numărul vizitatorilor * din săptămâna modei vieneză, în! g care au fost expuse modele pen-J tru primăvara şi vara anului’? 19K a depăşit aşteptările, pare cak toată lumea vrea să ştie, ce aduce '| noua modă vieneză. Şi ceeace s’a ' arătat în această săptămână, t»ojn'§ trăda noi pe scurt.

Culorile variate, pe care prim ă_Ioara le imprăşlie cu atăta dărnicie, şi de bună seamă şi negru,] deosebit de plăcut bunului gust. au fost reprezentau. Chiar dacăt e data aceasta au trebuit să fie

făcute anumite expresii diferitelorj pretenfii, totuşi se remarcă in lin ii şi combinaţii de culori o favorizare a noului stil, care se a- propie de moda din timpul congresului.

Un exemplu tipic al acestui|

fapt este un mantou luat pe talie din fresco verde. In contrast cu

jtaltoanele ajustate pe talie, s’au

văzut şi paltoane largi, bogate,

cari contrastează in culoare cu

nuanţa rochii. Astfel la o rochiei

terrecuite a fost purtat un palton

cu dungi galbene şi verzi.

Rochii de sport vesele şi prac

tice, ca un costum de bicicletă cu fustă în careuri, vor fi mult im i.

tate ca şi rochiile cu bretele, a-

vând banta cordonului ridicată

mult. cu bluze in careuri.

Este imposibil de redat şi dei

iescris graţia şi execuţia tehnicăl tuturor costumelor vieneze, chiar '

celor mai simple. Afară de taiorul f

lua! pe corp, care favorizează °

Un ta l bogat în lucruri noui

veni din Orient şi se revărsă peste lumea medievală a Oec'dentului. Nu se ştie bine dacă Arabii o%- valerii negustorii sau aventurierii, sunt cei ce au adus din Răsărit printre multe alte lucruri ferme cătoare, şi acei instrument muzical, sacramental, al Răsăritului, numit psalterium. In orice caz e sigur că din acest instrument sa născut, probabil în sec. XIV. cim- balul cu clape, sau cembale.

Aşa cum orga exprimă muzica religiosa instrumentul caracteristic pentru muzica lumească e acest cembalo Lucrul nu s'a in tâmplat printr’o prefacere dela o si la alta, întrucât !ns>trument;l muzical exista Încă de multă vre. me, în clipa când lumea şi-a dat seama de feiui propriu cum pu ten fi folosit. Entuziasmul destep. tat de opera italiană nu era decât un precursor al muzicei de stil nou, prii care se încheia şi în Germanin evul mediu.

Cât de potrivit nu este, pentru

atitudinea de viaţă plină de preţiozitate a barocului, sunetul ar-

UN INSTRUMENT UITAT S3 CARI A fĂC lT FARMECUL VREM3Ì 0Ì OOimOARÂ

Era o altă muzică cea care »e putea realiza prin cembalo, o muzică de o mire bogăţie de sunete, care avea. totuşi să ; amână încadrată într’un steil plin de stricteţe. Sunetele ei se cesfâşu rau eu o graţ!e şi o drăgălăşenie asemănătoare acelor fermecătoa re apariţii feminine ale veacului, ce ne încântă încă. Oembalo u!

a devenit regina muzicii lumeşti

virtuoşi a* cembalo-ului ieşeau acum la iveală, Sephie Charlotte. întâia regină a Prusiei, aşa numit , filozoafă regină” cântq la cembalo. Piesa aceasta există încă astăzi. Frederic cel Mare poseda ş* el un cembalo de călătorie, pe care Regele îi avea cu sine în pri-

Boamnelé eaîe tinere din aoelft.tate învăţau să cânte la cembalo, iar cantori şi capei-maeştrii sert- iau compoziţii pentru acest ins

trument se devemse de nctolătu rat din orchestra Operii. Oriunde era vorba de muzică lumească, domnea cembalo-ul cu toate eă nici biserica nu >‘ra închîsă pentru ei. lohann Sebastian Bach a ere- iat neîntrecute construcţii muz' cale pentru cembalo ul cu clape creaţii ce ne-au devenit cu adevărat accesibile abia când a sfâr şitul veacului trecut istrumentul

cembalo ului a fost constru't din nou.

Astâzi acest instrument este mai mult decât un preţios exem piar de muzeu, ci duce la o adevărată renaştere de stil muzical. Prin construirea din nou a cem baio ului suntem cu adevărat în măsură să re&imţim spec’ficul şi frumuseţea culturii muzicale a veacului ii XVuLL-lea dar şi să realizăm noui creaţii muzicale în stil modern.

O frântură de Istorie a musieii, şi una de seamă este încorporată

P I A N U L C U Y E V I

POVESTEA ROMANŢATĂ A REGELUI MUZICII SEC. 15

griui deschis, beige, verde albă

strui de pastel, f i alb f i negru, a

fosl expus şi costumul cu jachetă Iu agă jmftă la şolduri raglan.

Imprimeuri folosesc la înviorarea rochiilor negre, de primăvară. Variaţia modelelor dovedesc fan. tezia creatorilor modei şi un gust rafinat. De multe ori un model nu are decât o tunică din imprimé tau un spale incrustat, modelul imprimeutui repetându-se la pălă. rie. Pălăriilor şi tn general acce, soriilor modei, cu genţi, ftantofi şi altele de felul acestora, cari au fost expuse în vitrina rezervată „accesoriilor modei“, li s a acordat o atenţie deosebită, căci importanţa acestor nim icuri, considerata înainte ca lucruri cu totul secundare, nu trebue trecută cu vederea, n ic i din punct de vedere economic, nici cultural.

C U L O R I

VARIATE Şl VII R O C H I I D E

SPORT Şl CASĂ MODELE RARE

gintat al ©embalo-ului. Acea se ninătate omenească plmă de transparenţă, amestecată o nuanţă de religiozitate din nou vie în suflete, se exprimă în chip originar parcă, prin cembalo.

Instrumentul acesta care a mai. fost numit şi ,p'an cu ţevi” poate fi până îa un punct comparat cu o hartă, Intr'una din jumfttă ţile înguste ale instrumenta tiu se îngrămădesc corale, care îmft nu sunt atinse de degete. Sarcina aceasta o îndeplinesc nişte pene tubuläre, mici, sau n !şte limbi de piele, fiind puse în .foc de apăsarea pe clape. Tehnica sa e ch*p esenţial deosebită de cea. a oianu- lui modera. Cei mai de seamă maeştri’ &î veacului al XVUI iea şi-au scris muzica lor pentru cembalo, nu pentru pianul obişnuit ale cărui sunete sunt mai înfundate şi mai slabe, şi unde tăria sunetelor este dată prin acţ'une» însăşi a celui care cântă la instrument. La cèmbalo aşa ceva nu e eu putinţă. Schimbarea în sunete e determinată de registra şi de *aite mijto&ee tehnice tax fiecare sunet îşi are pragt*% m reaonaa- $&. pe caee b&teia «ăe ©, ®-saulul a»

S E N Z A Ţ I O N A L P A L P I T A N TP A S I O N A N T

Keith mergea pe strada cufundată Dar nu Si răspunse Walli. Keith i l sărută de nenumărate ori, fără văzut numele intr’una din revistele în întunerec. Ţinea revolverul In crezu că i se dăduse nn număr «re- să-i pese de Mc Dowell. Keith o editate de poliţie, am căzui în ge- rnână. Nu vedea nimic înaintea ochi. şit. Deodată, insă, auzi: strângea eu căldură în braţele sale- muiehi şj am mulţumit bunuluilor. Sim(ea că Sban.Tung trebue să —- Tu eşti, Conn ist on? II auzi pe Mc Dowell spunând că Dumnezeu. Am fost sigură eă le voi1fie prin apropiere şi era curios să Era Mc Dowell. Keith rămase în- pleacă acum şi că Ta veni mâine. găsi cândva. N’am închis ochii de ştie ce se va întâmpla. mărmurit. Ce căuta Mc. Dowell în că- Uşa se deschise încet, apoi se Sn- când ani plecat din Montreal. Mi se

Îşi dăriea seama că-1 ameninţă un suţa lui Brady, când ştia că el, Keith chise. Mr. Dowell plecase. par« că l-am speriat rău de tot p«pericol. Mergea încet şi căuta să-şi nu i acasă? I se păru că glasul in- Tânăra fată se ghemuise la piep Mc Dowell, când am intrat brusc in explice ultimele întâmplări. Cu câ_ sp: clorului e schimbat. Mc Dowell *ul lui Keith şi plângea ca un copil, biroul său, zicându-i: „Sunt domni- teva ore înainte, când stătuse în uşa părea nerăbdător şi îi ascundea par- El încercă s’o mângâi«. 0 fericire şoara Mary Josephine 'Conniston şi căsuţei, privind cerul înorat, era si- că ceva. nespusă îl cuprinse. Un fio,- îj stră- caut pe fratele meu”. A rămas 5n-gur că soarta lui e hotărâtă: va pie- - Da, eu sunt, — răspunse Keith, bătu corpwl. Deodată însă, bucuria-i mărmurit. Apoi mi-a zis: „Dumne- ca în munţi. Acum insă totul se Am intrat tntr’o tutungerie, să-mi se stinse. Inima i se strânse de du- zeule, n’am ştiut că are o soră !” schimbase. Nu putea să plece după cumpăr nişte ţigări. Ce vrei să-mi rere. Realitatea îi apăru in toată cru- inima lui Keith bătea cu putere cum crezuse Mc. Dowell îi dăduse o spui? . . . e.>- u? uşor in Această fată drăgălaşe era deci soraînsărcinare. II reţinea Mtriam Kirk. — Nu mai întreba, vino repede a- bucătărie. Vedea iarăşi flăcările fo- jui eonnjstoji. H căutase si credea storne şi.. Shan-Tung. Avea senzaţia casă — li răspunse Mc Dowell. Te cuflui, căminul, fotoliul în care ş*- aouln cg e) Keith îi era frate ' omului care mergea pe ghiaţă şi ştie aşleaptă o surpriză r>e care nici n ’o zuse Mc Dowell. Keith lăsă braţele „ ’ „ ’ . . " , .

că din clipă în clipă, pojghiţa sub- visezi. în jos. Fata ii căută privirea, cti- .. ^ Cowellţire, de sub picioare, se poate siparge. Se auzi un sgomot sec. Receptorul prinzându-i faţa în mâinile ei mi- lllV * . a ,>u ? a T wR,lî.

— Sunt nebun — îşi spuse el. Dc fusese pus la loc. cuţe. Atunci, deabia o recunoscu. m ,'le ! V “rn,a «*• IacfFc? J * mace să fiu atât de preocupat de Chi. Ce se întâmplase oare? De ce era Ei-a copila al cărei chip U văzuse pe ® c-a “f rtatwnmSnrztal acesta afurisit? De ce să mă Mc Dowell atàt de agitat? Keith ră- fotografia ştearsă din ceasornicul lui ^ 1 i » Mi i!» a*neliniştească atât soarta lui Miriam măsese Înmărmurit. Noroc că nu era Conniston. ,5'!, i„ m ,?i ns„s . hKirkstone? Dacă n’ar fi vorba de prea grăbit să ajungă acasă. Ii era Sărută-mă, Derry ! 1 ‘ « ŞDerrv Ae ce ai făcut’ asta?’Mc Dowell.... teamă. II puteau aştepta atâtea sur- Nu putea să n ’o asculte. Ea îi In- -* -v"; .0 v -„:

Dar aici se opri. Luptase cu toate pri/.e neplăcute! tinse buzele. Mângâierea lor era dui- De ce nu mi-ai spus nim ic? N a v tgreutăţile vieţii şi era obişnuit să Niciodată, nici în momentele cele ce, plină de dragoste ! Dar ea începu 17VV?1 eu -vadă limpede. îşi dădea seama că mai grele, nu-şl pierduse sângele din nou să plângă, îl Imbrălişă şi-i .®,t" ® ascl . v'>r.)l ,i K "eeeace îl reţinea era soarta hii John rece. Keith zâmbi, dându-şi seamă că ascunse capul la pieptul său. Keith dui ile sa e erau pa , a ‘ Keith, omul acela mort pentru toată situaţia sa avea şi o latură comică. o ridică în braţe, ca pe un copil şi ' ,aJlumea şi totuşi amestecat în misterul Când se apropia de casă, văzu fe- o aşeză în fotoliul din faţa căminu-, . . p . c .care înconjura pe Miriam Kirk st one restrele luminate; perdelele erau Ira- lui. Stătea lângă ea şi încerca să l*r' A van ului ca n noap 1i aşi pe Chinezul Shan-Tung. Dar el nu Se. Se întrebă dacă Mc Dowell nu zâmbească. Părul ei se despletise; ™ ’7^nA ,r»ro t5ŞI H Z P rfh,*

Keith se Indep&rfA puţin de tânăr» lata. Ea-i zâmbea şi, fără voie M zâmbi şi el.

— Trebue vă te culci acum, Mary Josephine. Mâine vorn sta mai mult de vorbă, — zise et. — Eşti atât de fobosită, încât ţi se închid ochii de SOinn.

K?i îşi încreţi puţin fruntea. Acest Obicei« de a se încrunta când nu-i convenea ceva. ii plăcuse Iui Keiih, idin primul moment.

Mi se pare că fce-ai schimbat icaiu mult, Derry. înainte im i spuneai „Juddy”. Acu«i, când sunt mare îmi place inai mult să-mi spui Mary Josephine. Totuşi, n ’ar trebui să-m- pronunţi nuniele cu atâla severitate. Derry, .spune-mi drept: ţi-e teamă de mine'?

— Teamă de tine?Ila, fiindcă nu mai sunt O0|*il

Mai ţii la mine c,a acum şapîe ani? Dacă toate ar fi ca înainité, nu m ’ai trimite la culcare, câteva minute du_

j>ă ce am venit. Nu mai văzut doar de atâta, atâta... Dewy, îm i vine sa plâng ! Acum încep să plâng !

— Nu. Nu... — o rugă el. — l e rog, nu plânge.

Nu ştia cum s’o liniştească Dac fct.try Josephine îl scăpă din situaţia »sta neplăcută. Se sculă >i i se aşeză pe genunchi.

>— Ne puteau culca peste două ore, f— zise ea, ttilându-se la ceas.

Avem o grămadă de vorbit şi sun: chestiuni cari nu pot fi allunate pe H'uine, Derry. Cred că înţelegi ce vreau să spun. Nu pot să adorm pani, ce nu-mi povesteşti tot. Tiebue să-mi spui adevărul. Dragostea mea

iva rămâne aceeaşi, orie« niî-t ocam.

dată era mulţumit că trec» drept Connus ton şi că are drept la întreaga dragoste

OAMENI TORPILĂ

OAMENI-MITRALIERĂ-am. 1 à ;* I «

O noapte de iarnă, în 1938, în Japonia. Ailunaţi într una din acele vile cari sunt podoaba plajei Kamakura, schimbam a-miritiri din viaţa militară şi din războiu, __patru ofiţeri, — trei europeni şi un japonez.

Viscolul făcea să geamă molifţii şi zăpa. da care cădea cu fulgi mari, dădea peisa- giului înfăţişarea tragică "a urnii deeof de kabuki: dramă specific japoneză, în care atâta cavalerească măreţie se îmbină cu o atât de neîmpăcată cruzime. : ’

De ce unul din noi a amintit, pe neaşteptate, pe învingătorul dela Port-A rthur şi sinuciderea lui? Nu ştiu; dar unul din in_ terlocutori a pus întrebarea: „La ce a folosit această sinucidere — gest inutil şi chiar vinovat, de vreme ce Nogi lipsea, în definitiv patria de unul din cei mai buni servitori ai ei?

Ofiţerul japonez, care ne asculta, a cuvântat atunci: -.Aţi înţeles oare sufletul

f generalului Nogi? Ştiţi că asalturile dela Port-Arthur au fost nemaipomenit de sân. geroase şi că ele nu fuseseră executate de comandantul armatei de asediu decât în urma ordinelor formale ale Marelui Stat Major. Printre miile de cadavre, îngrămădite sub zidurile fortăreţei se aflau de altfel şi cei doi fii ai lui Nogi, singurii ne ca. re-i avea.

„In sufletul său se simţea răspunzător faţă de aceşti tineri, pentru cari, ordinele snle de atac fuseseră sentinţe de condamnare la moarte. S’a hotărît deci ca, după câştigarea războiului, să-i regăsiaseă într'o lume mai bună, atât pentru a ispăşi uciderea lor prin propria sa moarte, cât şi pentru a le anunţa glorioasa răsplată a jertfei lor.

„La reîntoarcerea sa în Capitală, a fost primit de împărat şi în timpul audienţei, î-a împărtăşit intenţia şi motivele de a se sinucide.

— „Nu Nogi, nu!, i-a răspuns Tenno.ul, Iţi interzic să mori. Mai am nevoie de tine.

„Nogi nu putea face altceva decât să asculte. Peste şapte ani însă, împăratul a murit.

A doua zi după funeralii, generalul şi soţia sa, închişi în casa lor, îngenungheau în faţa chipului împăratului şi.şi tăiau beregata cu o sabie de samurai.

. Putea exisja, adăugă ofiţerul japonez, o mai frumoasă încheiere pentru o viaţă a- tât de plină de merite? Şi un mai măreţ exemplu pentru generaţiile viitoare? Credinţa totală faţă de împărat şi camaraderia militară chiar dincolo de moarte — iată temelia pe care se reazimă moralul "irmatei noastre’*.

Am rămas tăcuţi.Misterul acestor suflete ermetice se lă

murise puţin: un împărat coborîtor din divinitatea creatoare, tată, suveran şi Dum- nezşu pentru supuşii săi; o armată care cŞtc. braţul acestui împărat şi instrumentul puterii sale supra.naturale; desăvârşita coTmjniune a sufletelor soldaţilor în viaţă 'fcn* acelea ale soldaţilor morţi în luptă; nepăsarea faţă de moarte; eroii cari devin geniile grăitoare ale' comunităţii naţionale... lată de ce camera stropită de sângele .Iţii No«i este astăzi un sanctuar unde se Sngrăîhădeşte mulţimea de vizitatori. Pen. tru japonezi, Nogi este un Kami: un zeu naţional.

Mai sunt posibile astfel de sentimente?

H O N G K O N GHongkongul, insulă britanică

şi teritoriul arendat de pe peninsula Kaulnn. se găseşte la coasta de sud a Chinei. Insula a

lej|)()iìi„ olileri ai arm ale i •jirinei. Kl este acela care ine, aş spune chiar cu să l- eiaeraţiei precedente şi se ni strecoare acest ideal în iiiftineri chemaţi sub d ra_ Ì înrădăcineze în aceste

eiui Nogi, ofiţerul japo - iM susţinător al conştiinţei leniul sentimentului p u .

iiidin 1941 reproduc în toc- nün 1901.ii_ (lela generalissim pâ -

iiit _ ştie că Im periu l a re Ima şi că pe acest conti, m l al Jawoniei est" b locu l ni « • ■ • - e®ie n’a fost form ată . ad_

hoc. De irei ani războiul din Pacific este socotit inevitabil, aşa cum era considerat şi războiul ruso-japonez în 1901 şi 1902.

Oraşul Tokio a ridicat de curând o sta_ tuie in onoarea celor trei soldaţi din geniu cari, fiind însărcinaţi să arunce în aer un obstacol, au dus pe braţele lor o torpilă şi au făcui explozie, voluntar, odată cu ea.

In curând se vor putea ridica alte statui în cinstea aviatorilor şi torpilorilor marinei imperiale, In 1935, încă (mă aflam a- tunci în Japonia) aviatorii marinei au ju_ rat că, în cazul unui războiţi cu Statele U- nite, se vor lăsa să cadă odată cu torpilele lor pe „dreadnoughts”-urile americane.

„Oamenii - gloanţe“ ... „oamenii torpile“ ! j\4ă'nlreh dacă Roosevelt si Churchill s’au

vreodată să răsfoiască forkmiann-ul. Acttm e prea târziii.- COL. ■ 1.A-PAM A fifiDE

Când poporul japonez salută f*o oamenii săi m ari cu entuziasm, când primeşte astăzi cu adâncă recunoştinţă ştirile despre faptele e- roice ale curagioşilor săi soldaţi pe câmpul de luptă din Pacific, a- tunci toţi strigă repetând acelaş cuvânt : „Banzai”.

Se ştie astăzi aproape de toţi că acest strigăt jajponez de luptă si de victorie corespunde uralelor noastre şi câţiva sunt iniţiaţi eă traducerea exactă înseam nă „Mii de «n i sau zece mii de ani”. Cei mai puţini ştiu însă că a- cest strigăt nu a fost cunoscut înainte în Japonia.

Cuvântul „Banzai” datorează formarea sa ideii a doi tineri învăţaţi japonezi care au dat în amul 1889 prima oară ocazia ca acest strigăt să răsune ofi

cial în Japonia. Ei era.u necăjiţi că poporul- ja ponez nu posed t. îi*ci un cuvânt ca,re ar putea să exprime bucuria şi entuziasmul său

B A N Z A IifSTRIGÂTUl * DE LUPTĂ

ALJAPONEZILOR

B A N Z A Icu ocazia de m ari evenimente.

In Februarie 1889 urm a să aibe loc fes ivi- tăţile anuale ale legislaţiei japoneae. Se p lă

nuiseră sărbătoriri în îwtreâga ţară dar. mai ales în Tokio şi tinerii

. învăţaţi au vrut să gă sească pénJ-ru. ' if ceste serbări un cuvânt care să fie preluat de întreaga populaţie. -După multe sfătuiri au ră- înăs la "cuvântul*IţBami- zai”. .

Ziua m arilor ee/bări în Tokio la 11 Fèbwia- rie 1889. se apropia. O mulţime imensă se a.- dunase în parcui palatului imperial din Tokio. Automob;îul îm păratului trecea încet printre oamenii adunaţi. Atunci deodată, ipentru prim a oară a răsunat un „Banzai” în liniştea parcului. De a- tunci acest strigăt s’a răspândit din ce îii ce m,ai repede ca senin al luptei şi victoriei japoneze. Cu el poporul ja ponez salută pe Tono, pe oamemiii eăi m ari şi pie cura.gioşii soldaţi.

C O R E ADe la anud 1905 Coreea (Ohc-

sen ) a fost declami ă teritoriu de interese il Japoniei. In anul 1907, ea trece sub suveranitate japoneză iar de la 29 August 1910 devine „guvernământul general Chosen” şi este incorporată la Japonia.

Populaţia Coreei era în 1930 de21.048.000 locuitori, dintre care455.000 erau japonezi. CHpitala Coree' Soeul, număra 315 000 Io. cuitori. Alte oraşe mai importante sunt Tschemulpo, care are 54 000 locuitori şi G-ensan care are38.000 locuitori. Coreea are o reţea de cale ferată de 2549 km. iar (rapacitatea comerţului ei pe apă a fost în anul 1930 de 9.3 mil'- oane tone.

Comerţul Coreei este de 436 milioane yeni, în ce priveşte exportul Exportul acesta se împarte în: 334 milioane în Japonia şi 32 milioane în China. Importul Coreei este de 414 milioane yeni, dintre aire 296 milioane din Japonia şi 100 milioane din China.

Japonezii fac haine d e h â r t i e

Japonezii sunt mari matşUi în fabricarea hainelor d3n hârtie. Hârtia spccia3ă întrebuinţată în acest scop

este extrem ti** moale, totyş eli*-atolii şi a/j-e proprietatea de a rezist« la Pentru butoniere şi reveniri se înfcre- 'mjmţeGÂâ o ştofă srubtire. Aseunem«« haine din hârtie sunt uşoare, călduroase şi tot a>tât de durabile ce, flt ştofa.

4OCEANULPACIF IC ►

Oceanul Pacific este numit « i || Oceanul ©el Mare, denumire « « origină franceză. Prima ilen »- m ire este „M ar de Sud” . Oceanul Pacific a fost numit astfel după traversarea lui liniştită, lipsită de furtuni, de -către exploratorul Magalhaes, în 152NÌ- 21. Este cea mai mare apă lume, având o suprafaţă de lì® km. p., deci 1/3 din suprafaţa totală a pământului şi aproape jum ătate din suprafaţa totală a mărilor.

Adâncimea medie a Oceaiiwluii Pacific este de 4180 m., iar a- dâiTCimea cea mai mare d* 10.793 m., în regiunea insulelor Filipine. Numeroasele insule din Oceanul Pacific se găsesc în Posesia Angliei, Franţei, Statei«« Unit«, Olandei. Portugaliei şi Japoniei

P A G I N AE V O C A T I V A A FIRI I SI O B I C E I U R I L O R DIN T A R A LUI

LS O A R E R A S A R E

P o e z i e — s o c r î f i c l u — d r a g o s t e — p a t r i o t i s m

1

l i n d © s e g â s e ş k eIV ä t a m in a Cş i cum se formează?

Vitamina C se găseşte in genei al Sn aproape toate piantele care conţin clorofilă. L ipseşte in schimb, după cum arată H . G. W oldtmaim in le - ,vista Planta (N o . SO, pag 297) dia

C£ £ Mâi «APISIE Pä?Uüfci*£E DE DIAGNOZA yzitive

atunci nu este totdeauna uşor in cei m al scurt tim p. Atunci când niai bune literaturi suedeze,ciuat pentru medicul cel mal trebuie să fie diagnosticat tlfO‘-ui marca va mulţumi dăruind probabilspecializai, să diagnosticheze exantematic, se iau bolnavului ° colectie COfesPu™toare Saedieî‘

K n V i i l ^ af ^ t a a? ifcrt^f»L^f«,1 câteva P tcâturi de sânge din de- Jucării din răm ăşiţeleA la dispoziţia get sa.u din lobui urechii şi de- a v i o a n e lo r tk.

eă cmet astăzi, pontru acest p us 1>e 0 farfurioară de sticlă. P l-scop, este aşa numita rm cţiune câturile de sânge uscate se pot„WeU Fehx . păstra cu foarte multă uşurinţă

Aceasta diagnoză are Insă un şi într’o jumătate de zi se pot face dezavantaj, şi amune, faptul că câteva sute de probe.este legata de existenţa umil la bora,tor care trebuie s i posede toate instalaţiile necesare. Efectuarea reacţiumtl „Weil-Felix" durează, dela 24-48 de ore; pu-

Aoasă, probele de sânge sunt dizolvate apoi cu ajutorul unei

avioanelor de bombardament britanice

I i i cadrul operei sociale realizate tu districtul HaiM»vrei Sudice- Brauiuschwig, au fost confecţionate de către organizaţiile partidiului, cât gi de soldaţii arm atei germane caro staţionau în această regiune, au

emulsii de bacterii X. öhiar după ţost confecţionate circa 125.000 die10 minute, mediem are posibili tatea de a stabili cu precizie, cu

Recent a fost cercetat în Ubocate- ,s°|coteală, timpul necesar a j utorui unei lupe de m ân ă oblş-rul antropologic din Copenhaga cel ' JILSpOr luLltl, având In vedere m ,i vechi craniu din epoca de piatră. Condiţiile comunicaţiilor diti l’ă- jsăâit în Danemarca Craniul acesta sărit, trebuie prin urmare, ca re

zultatul Să fie aşteptai; 6-8 zile. Pentru acast motiv era foarte important şi imperios necesar de a

si unui om de acum 9 000 de ani se deo,iebe.»te foarte puţin de cei al u- *u i om de ziïeîe noastre. C « toate că modelarea capului este mai pri- «nitivă iar forma lui mai turtită decât a craniului „modern", totuşi v o lumul lai de 1,450 cm. cubi corespunde exact mediei actuale. Arcada sprâncenelor şi bărbia sunt foarte desvoltate, fără însă a f i partea dominantă a feţii craniului.

Deci nu există nici o îndoială asup r i faptului că acest pescar sau vâ nător din epoca de piatră a fost inteligent, Deoarece dinţii sunt foarte îuzaţi, se presupune că omul a murit Sa o vârstă înaintată, fără să fi îm plinit însă 40 de ani, sudura aa&elor craniului nefiind complect închisă, IDupă alte descoperiri făcute, se crede că oamenii dm epoca de piatră nu trăiau mai mult de 35-40 ani. I»upă schele tu’ sic, omul din epoca 'de piatră a avut o statură relativ unică, măsurând dela creştet până la talpă numai 162 cm

N o u i c ă « p e m irt« ©ombaterea twtw&rcwloaei

Profesorul Bianca Lona a făcut o comunicare la spitalul St Luigi dit» .Torino, în faţa a numeroşi oaspeţi despre rezultatele experienţelor tăcute cu noui mijloace pentru combaterea tuberculozei. E l a declarat că cercetările tăcute au arătat noui posibilităţi pentru încurajarea unei vindecări în cazuri în care au eşuat mijloacele şi tratamentele obişnuite de până acum.

S A u z e u l i d e ^ l p e n t c M i r ă z b o i u §m /c*î

Un inginer danez, care s'a relevat prin proectele sale, a găsit şi forma ideală pentru galeriile de artă atât pentru vremuri de pace cât şi de războiu. E l a propus creiarea unui ruuzeu danez pentru tânăra generaţie de artişti, în forma unei serii de celule de beton legate între ele, cu baze hexagonală şi acoperişul cu o deschizătură prin care să intre Iu mina şi unde să fie instalat şi izvorul artificial de lumină pentru seară.

întreaga construcţie, cu 11 încăperi de aceiaşi mărime cu câte 6,5 m. diametru, oferă loc la 200 obiecte de artă, fiind respectate perfect condì- ţiunile spaţiului şi luminii. Aceste „cazemate” sunt un adăpost sigur in contra bombelor pentru preţioasele obiecte de artă şi pot servi în ace- laş timp şi ca adăpost antiaerian pentru vizitatori. Muzeul va servi mai întâiu expunerii operelor artiştilor danezi.

se găsi o altă modalitate mal simp li, care să permită să ss constate tifosul exantematic tot aşa de sigur ca şi prin reacţiunea „Weil-Felix", şi a cărei execuţie să poată fi îndeplinita fără greu- ă diagnoza taţi de orice medic, fie civil, fie militar.

Astăzi, medicii germani, prof.&'■ Kwticke, conducătorul Insii- t tubul ui de stat pentru higtenă, din Varşovia, şi medieul-şef, dr.

jucării, dintre cari o parte au constituit obiectul de atracţie al unei reuşite expoziţii. Un deosebit do mare int.ereis au stârnit jucăriile confecţionate die soldoV ' din artileria antiaeriană germană, cari ju-i carii erau dibaci construite diu rămăşiţele bombardierelor britanioa doborîte

A » H o r i t © v a r ă a i u i F r a m L ä s s t

Recent a decedat H edw ig von Liszt, o vară a celebrului muzicant h'ranz von Liszt. H edw ig von L iszt s'a născut la 5 Ianuarie 1866 la Viena , fiică a d-rutui Eduard R itter von Liszt. Şi ea a fost utt talent muzical, fiind o pianistă şi cântăreaţă apreciată.

boalei şl luarea suri necesare.

imediat de mă-

O B ’SERICĂ DIN DANEM ARCA 9ŞI VINDE ACOPERIŞUL

O renumită bisericâ dwi Rlgsfcaedt a primit de la o mare fabrică propuine- i‘Ja de a-şi vinde aiooperişul Biserica este acoperita, ou flfôvi pdÂei de plumb, ear reprezintă astăzi o valoroarà ma-

C m i l MüLT RĂSPÂNDITA REVISTĂ

ZIARUL

inuite, dacă se formează sau nu, microbi de tifos exantematic In sângele bolnavului. Totul reprezintă o reacţie „Well-Feiix” sim plificată din punct de vedere technic, care indică tot aşa de impecabil existenţa tifosului e- xantematic.

Prin această descoperire de o importanţă covârşitoare, este po-

ireproşabilă in viitor pentru oricare medic civil sau militar avându-se ţa Îndemână un procedeu decisiv carepermite diagnosticarea rapidă a Com baterea temperature*

- p r i n S*ăi f i e r b i n ţ iIn timp ce arhicunoscutul trata«

ment al temperaturilor ridicate cal malarie sau preparate de bacterii nu, este totdeauna fără pericol, combaterea temperaturii prin băi fierbinţi s’a dovedit complect inofensiv. Cel puţin aşa relatează revista germană „Die Umschau in Wissenschaft und Technik" din Frankfurt am Main, care reproduce o comunicare a doctorului F. Wulinski publicată în ..Thermische Gegenwart" No. 6. Reiese din această comunicare că tratamentul aplicat la 739 de bolnavi a dat rezultate excelente, fără să fi fost înregistrat măcar un singur caz de moarte.

Tratamentul este foarte simplu. Bolnavului i se administrează înainte de baie o puternică soluţie de saire pentru a împiedeca transpirarea exagerată şi apoi pacientul face o baie fierbinte, a cărei temperatură este 41-42 grade. In sfârşit, şedinţa de tratament se termină printr'o împachetare termică.

Noul tratament a fost aplicat cu mult succes în combaterea diferitelor boli nervoase, la inflamaţii articulare, lumbago, boli de rinichi, astmă şi boli de femei.

terie primă. Fabrica oferă pentru a- coperiş peste 100.000 de coroane Biserica urmează să fie între titnp din nou a/ooparită iar după războiu ou suma încasată acum urmează gă se facă un acoperiş de araină.

COPIILORCARE APARE IN DOUĂ CULORI pe h â rtie d e Suk, în fo rm a t m are

AMUZĂ, INSTRUIEŞTE INFORMEAZĂ

R U B R i C I NOU I , PO VE i, !RH INEDITE, ROMANE de AVENTURI

P r e ţ u l unui e x e m p l a r __________

C e re * » te ta p rim .il ch .o c a r „ Z I A R U L C O P I I L O R "

L e i 1 0

Prim a piesă de teatru în limba ţpreeniandeză

Pentru prima oară dela unirea Danemarcei cu Groenlanda, eveniment petrecut acum 200 de ani, a fost reprezentată recent la Copenhaga o piesă de teatru în limba groenlande- ză, numită ,,U jar Kap akiniainera”, tipărită şi editată în 19315 în staţiunea comercială Godjavri din Groenlanda de Nord. Piesa este jucată de groenlandezi cari trăesc în Danemarca, decorul fiind deasemeneâ opera unui artist groenlandez. Interesul pentru acest spectacol unic este tot atât de mare în populaţia daneza cât şi printre groenlandezii stabiliţi în Danemarca

10

C O P I I I û£ A Z IToto şi M âiinetto se joacă de-a

comerţul, aşa cum le place tuturor copiilor. M arinette se întoarce acasă cu hainele sdrenţe.

Mam ă-sa surprinsă, o întrebă:— C e -a i făcut de-ai ajuns în

balul ăsta?— Neam jucat de-a băcanii şi

eu eram cartela de alimente.

£BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB«SB«BB*BBH»lliBBBBBBi*BaBaEI**jj

[ B A N C U R I !%

o f U L.Ce legătură este între luptele din Mediterană şi Pacific

TALCUL SC H IM B Ă R II LUI D ILL

Ofensiva din l ib ia dnrea*ă de a- pwape dotta lim i fa r i ca englezii să fi isbutit sa şi aducă la îndeplinire fltm n l: c r e ţ i i » acestei colonii i- ialiene printî*un războiu fulger. Că snglejii au înţeles să acţioneze rapid, acest lucru n i-1 dovedeşte a- tìtudinea propagandei londoneze din primele zile ale bătăliei. Pe de- altă parte ţinând seama de situaţia încordată gl pe cale de a se înrăutăţi în Extremul Orient, Comandamentul englez nu s’ar fj angajat tntr'o campanie mediteraneană da- să n ’a r f i crezut că o va putea sfîrşi ta minimum de timp cu putinţă.

Era vorba de un plan care avea tfe stop să eorectese pe cel eşuat ea prilejul campaniei libie® din iarna lui 1940-—1941. Deci nu era vorba de » înaintare făcută p€ îndelete, ci de un zbor dela frunta-

■ « » le Egiptului spr® Tobruk, astfel ca să se poată încercui şi nimici Jorţelg rtato-grmane asediind acest :£©rt sau eşalonate tk -jlu u gu l coaptei până la forţareţete Solumului,

t ’arî sunt cauzele ce au zădărnicit ofensiva engleză până la a hotărî Pe generalul Aitehinlek, . omandan- 'lai forţelor e «g î«*e 3 iti Orientul Sfijlocfn (W iw e lB l din acest an ) t*are a crezut nim erii să ia generalului C u » ünghism comanda a r matei a V lII-a?

Răspunsul este simplu» Italo-ger- manii au ştiut să facă faţă şocului în primul moment, şi au izbutit să nu se la s » îneeacuiţi, ui a! doilea. I>ouă succese strategice. Astfel cam - Piuiia-fulger a îem ei lui 1941-42 s’a prefăcut m tr*» campanie de stil veelii. Două avniate se găsesc în fa tă având fiecare mcă intacte toate fe&uisele ûmri războia manevrat I® « !™ care retragerea de astăzi ( • • t e să tescsnMf înaintarea de mâine.

aliîV - pe eugseri iiu-i putea

C U M S A DAT ATACUL IM POTHIV A HAWA1ULU1 — ™ M A L T A A FOST ANIHILATĂ DIM PUNCT D£ VEDER MILITAR

Soldaţii şi ofiţeri geraiHiu şi italieni ia o masa

caatriî*rarî3erească

interesa cucerirea Libiei cât Mxsire« fulgerătoare la fruntariile răsări tene » Ie Tunisiei, ţară hărăaâtâ p la nurilor lor să devină un fe l de » doua Sirie. Temeiurile acestor ţeluri britanice sunt evidente. Malta atât de aproape de coastele italiene nu mai ehezăşweiate trecerea cori - voaelor, şi nici na mai este o bază suficientă pentru acţiunile ofensive îm potriva ţărmului italian. Ia r Me- diterana rămâne încă p en tr» Im periul Britanic o cale însemnată, fără de eare CMbraUarul s’ Sins'a.po-

re încetează să mai participe ta a- cetaş sistem defensiv pentru a deveni două baze fortifica te oarecari.

Campania din Libia, în sfârşit, dacă pe deoparte ţintea la o apropiere de coloniile franceze din A fr ica de Nord, pe de alta avea nat scop mai eu seamă imperial: pregătirea apărării Extremului Orient. Astfel în de mân a tec-a manevră ita-lo-germană efectuată in Mannari- ca a zădărnicit planurile britanice carg urmează să aducă îa bnn far- g ii ofensiva africană înaint* ca în O rient să iaeeapä ce » Jaw»»c^ă.

C U M S E E X P L * C A G B C - L E L E L O V I T U R I S U F E

R I T E O E E W G LJE Z I IN P A C I F äC

Nepregătirea Anglie i in Asia na p.»ate mira pe nimeni. Statul Major engl« /., bizuindu-se pe stăpânirea măriilor, şi-a închipuit tot timpul că n*«*atc să facă faţa unni nou front în ultimul moment, când tensiunea raporturilor politice ar face să se socotească izbucnirea unui nou conflict nu ca fm>b»Ml ci ea sigur. La acestea trefeueşte adăugată situaţia industrială a Imperiului britanic. Neputându-se b ruì pe industria indiană, Im periul britanic depinde, ìn ceeace priveşte războiul modern, m otom a l şi cuirasa t de Metropolă. Este vorba de o politică tradiţional» Ae a nu industrializa coloniile. Sistem eare are avanta- trii indiscu+abîl?. în ' :?r>p pace,

dar care în vreme de războia dăroade foarte rele.

Ce s’a întâm plat deci In Libia şi în Extremul Orient? Englezii s’au găsit nevoiţi să ducă în acelaş timp două acţiuni m ilitare dintre care a- ceia din Asia depinde după cum lesne se poate vedea de soluţionarea celeia din A frica. Auchinlefc la T r ipoli înseamnă M editerana redeven ită cale de comunicaţie intre zonele M etropolei si câmpiile die bătaie ale Peninsulei Malaca. Nici a- jutorul, dacă ar f i ca putinţă acest lucru, al industriilor americane n’ar folosi dat fiindcă acestea, din prieina surprizei japoneze dela 7 Decembrie sunt eu toate ocupate să îndrepte jjagubeel suferite la Ma- vaî

Dacă englezii ar f i cucerit L ibia ce s’ar f i tutâtnplit? Să lăsăm pentru un moment marile avantagii morale care ar f i derivat de aci pentru armatele imperiale după a- tâţia ani de activitate săracă în roade şi de repetate înfrângeri. Să » e ocupăm numai de avantagiile m ilitare. Prim a avantajată ar f î fost flota, care ar f i putut să domine M editerana ca forţe mai m ici decât cele de care este nevoie în prezent. Pe de alta parte, d iviziile cairasate ar f i putut f i imbarcate num aidecât şi trimise rn Mataca. După cum se ştie, forţele engleze din A frica sunt compuse în mare parte din Australieni, iieo-zeelandezi, indieni, cu alte cuvinte supuşi ai comunităţii im periale interesaţi în chip deosebit de apărarea Singaporeiui, punte de legătură între India şl AustraHa. Ar mai f i existat apoi şi un avantaj aerian. Japr repetate, ar lte*©a,ganizat aeroporturile peninsulei Malaca până la punctul jn care se poate spune că deaa&tml navelor „Principele de Galles“ şi Repulse" poate f i » tr i* .►uit lipsei de escortă aeriană atât de necesară flo telor moderne care sc apropie de coastele vrăşmaşe. Dacă campania din Libia ar f i fost încheiată h i favoarea englezilor, dacă cu alte cuvinte planul britanic de încercuire al forţelor ita lo-germ an» ar f î izbutit, este sigur eă Statul M ajor englez ar f i dat un ordin c » m arile forţe aeriene angajate în A- îr iea să. fie mutate în Asia.

Englezii se gândeau poate că vor putea câştiga timp. In delungile tratative dela Washington, între KooseveU şi Cordell Hull de o parte şi Niunura şi Kuruso pe de alta, urmăreau acest scop. Scop mai m ull politic de cât m ilitar însă. In tr 'a - devar esis «le «econceput

DE CE A FOST ÎNLĂTURAT GENERALUL ENGLEZ DILL

i 'an&uri părăsite fk; inamic in r« 'tr »ae re

nă nu a dat până acum dovezi care au darai de a mângâia pe englezi- Poate, gândesc englezii, ea este pe cal« de orgaaizare; Anglia însă, are nevoe astăzi nu mâine, de ajutorul american in Asia, Dilema poate spori până la a deveni dela „sau Libia sau Malaca”, „sau Suez sau Singapore”. De fapt dacă englezai s'ar găsi în nevoia de a renunţa la ofensiva lor în Libia, nu voi" mas pul ea să se bizue asupra unei reîntoarceri la situaţia dinanite de 18 Noembrie. Nu ar mai fi în acest caz în primejdie numai cuceririle făcute in Marmarica cj de-a-drepţul Canalul de Sues.

Am putea să ne întrebăm: englezii mai contează oare pe succese rapide în Africa? Credem că nu. Bî continuă campania africană cu dârzenie, aproape ea o chestiune de onoare, şi poate având in vedere dificultăţile politice care ar urma pentru cabinetul englez de pe urma unui eşec în Libia. Dar mai este Şl un alt aspect al situaţiei: aspect foarte delicat şi tipic imperial. Londra va avea mai mult de furcă săptămânile acestea când va fi nevoită să rasiMMîilă Australiei şi Nouiî Ze

lande, care, în sfârşit în p ra g « ! rfc=boiului, vos c e » reîntoarcerea tu ©= ceania a trupelor Sor angajate « e in » pe fron ;ui african. Acest front, iert pentru australieni şi n 3 »zelandesi putea să apară dacă nu necesar Isi orice caz privind interesele c&hbb*s® ale fam ilie i britanice. Acţiunile si* pone în F ilip ine însă, şi în Insulte

da sunt însă «ie darul de a face sä apară războiul ea un lucru serios ţP tragic înd*eptateIor populaţii. a lM a ed e ia de a e i»* a parte a bias»' Până ieri, răzobinl pentru ausfte»* fieni ş» neoaelanderi putea să se în

făţişeze ca © aventură şi ea o c ă lă torie în ţari îndepărtate; asii»*« însă, devine o ameninţare. P u ţ i « « populaţie albă din Oceania -se A n * te ameninţată, Singapore este î© mare prim ejd ie şs este singur e3t pentru australieni şî neo*elanâei$ Mediterana. europeană nu face cât cea asiatică. I# face loc astfel ala* turi şi paralel cu criza m ilitară m politică. Şi toate acestea din prfelnft planului englez de încercuire rapidă a forţe lor îtalo-germane, ne d«S la bună îndeplinire din pricina ma* nevrei rapida a forţelor car*- Libia,

» . nuia a mgUfz se bizuia numai pe şiretlicuri diplomatice. Poale. msă, comandamentul militai tnsfes că se biruie mai ales pe te- raeinicra scopurilor sale militare, âeţiwiea rapidă în deşertul Marmane, focul apiins în Africa de Nord franceza şi, numai decât apoi, v ig ilenţă din nou asupra Mediterà nei «hinewe, între S igapore şi Manila. Fireşte era vorba de un plan temerar şi «uni istoria ne dovedeşte eă numai cu îndrăsneala se pot in - vinge marile bătălii si Londra a cretuf eä momentul temerităţii s#- sfoe. Este un episod care este demn de a H amintit. In ajunul începerii campaniei diu Lîbia, r ia rd e engleze

au publicat un mic comunicat: Generalul Dill, până atunci căpetenia Statului Major imperial, era sees dela comandă... Aeest fapt s’a strecurat fă ră « a lumea să-i dea adevărata însemnătate, mai eu seamă eă scuza vârstei putea să fie primită Dar episodul acesta petrecut la începutul unei m ari campanii a explicat totul: neînţelegerile dintre aceia cari au în mână sparta politică şi militară a Imperiului Britanic-. Este evident că Dill na aproba planai lu! Aue ti in lek. Neaprobându-1, poate pentru că îl socotea temerar gl primejdios dată fiind situaţia m ilitară a Imperiului Britanic, Bste evident că D ill nu aproba planul Ini Auehinlek. Neaprobându-1, poate pentru eă 3 »«»cetea tem erar şl primejdios dată fiind situaţia mili

tară din Asia, părăsea comandamentul.

Astfel, englezii s*au găsit în faţa unei dileme: sa, continue campania din Libia sau să părăsească a*«st punct pentru a fugi în ajutorul Peninsulei M a la ta f i al sistemului A BCD Nu este pentru prima oară când englezii se găsesc în fa ţa unei situaţii a tâ t de grele; există un precedent. In primăvara lui 1941, când a început campania balcanică, ettglexii s’au găsit în fa ta aceleia-şi dileme: să continue operaţiile în L ib ia sau să fugă în ajutorul Greciei? In m ÿocu l unor semne de întrebare atât de grde de rezolvat, englezii au căutat să împace ob ligaţiile balcanice cu cele africane, ÿi au pierdut atât în Lib ia cât şi w Grecia.C A M PA N IA D IN L IB IA

A FOST P IE R D U T A PE N TR U ENG LEZI

Este însă greu să spunem că vor prefera de data aceasta emgleaU. Poate eă ei ar v » i o îm părţire a războiului intre cei trei aliaţi. Buşii ar trebui să ţină piept germ anilor şi să-i angajeae cât mai mult cu putinţă; .America ar trebui să se o- pună Japoniei, în vreme ce Angliei i-a* rămâne să în frunte frontul ita- le-aft-k-an. S ituaţia este însă, următoarea: pe frontu l rus operaţiile au fost Încetin ite de lam ă. iar în ceea ce priveşte Am erica este limpede că m nu poate susţine singura, in a- eeastă prim ă fază a luptei, povara ofensivei Japnneae. M arina america-

Priion;erE englezi, capturaţi de italie»»« in A tr io «

# F E L D E F E L HUn citine salvează viata a 200 de soldaţi

Multe fapte ciudate, multe întâmplări neobişnuite au ioc to cursul unui războiu. Astfel în primăvara, anului 1916, un câine, ,,Lux” a dus ia Verdun muniţia mult aşteptată în prima tranşee, salvând astfel viaţa a două, sut« de soldaţi germani.

Picturile din D om u l Schleswig

Picturile de pe pereţii Domului Schleswig descoperite abia acum câţiva ani, au fost scoase la ^ * a- lâ de sub frescele de valoare mediocră din secolul ai 19-lea, Şi prezintă uriaşe desenuri diii secolul al 13-lea şi al 14-lea,

Vra-tmmiu numai Incuri im picioare

La Breslau au fost introd'osf tramvaie cu loeurj numai în pi* c’oare. Acestea, s’au dovedit ioa lte bune şi au fost primite cu te - curie de popuiLaţie, deoarece Sa- eap mai multe persoane decâ* te Tagoanele obişnuite.

17iena, locclitatem cct cea mai muffa viticultură

La Ylena o suprafaţă de âJBO® hectare este cuttivafcă cu viţă 4 i vie şi astfel metropola de pe B ® năre este localitatea cu cea «na3 bogată viticultură clin întregi*! Reich

P L A N T A£31

— Obiceiul acesta e nou de tot. a m r fe. ■ «Datează din primăvara aceasta. A- 1 J jU P 9 ^ 1 f l I l I ruhd. văzând manevra, veni *>,-UJlă' Şase oameni voiind

Junga şj cat duia. toata lumea pan- târziu ţi-ai adus am atte.. Imbatrâ* de nu era Tommv. carp Irlanuiau vâslele care făceau să

Akurf a- . "%*• Pr r ukl , , roart* ^ ï p i e d ï l u f & r - dl” apăAkun aşteaptă, îşi dadu unul Porportuk îşi muşca buzele, dar portuk; acesta se poticni si sp în- vas,ea si ea din răsputeri Darfa -Sa ** sfarşească cu P,a- 151 recăpăta repede stăpânirea de tinse la pământ cât era de lu iV '"«‘»tarea ei era mai putu. iute

PVata » ” - - - Sine‘ trasaturile lui se zugrăvea El-Su începu să alerge din nou Vazand că Aku" «n tinea nicio so-tnic s 1 r ,ter / aa^ / Ura m gUra^ ° eXP̂ eS,e ,(:Iuda- . iar Porportuk rid.cându*se reped™ COlea!ă de vorbel€ lui, căpitanul

mar,e . aştepta, numai ochi, — Bine, bme... spuse el. Nu-i ni- se avântă pe urmele ei vo' ** apuce el roata cârmei Darn ^ T ntU' ,prevăzut- Omul lui nuc. Şi acum, hai la mine-acasă! - Hai, Srinde'mâ. îi striira Pi- ,ndia"ul » îmbrânci cât S o î

S i i r v a s'’ m puşca n mâna, El-Su nu se clinti din loc. Su, batjocoritoare. întorcânduşi 0 privire ameninţătoare. Căpitknul^»bserva 91 el pe tanarul Indian cu — Porportuk, iţi mai aduci amin- capul din când în când ne A,» « , ! « »Periat. îl lăsă în pace, mormăitul*

t o t mar putina atenţie. te de două lucruri pe care ti le-am umărului. PC deaSUpra - Un pârlit ca ăsta! s ă T i f n a -’ * ^ ”5- Can j irea fu / ata S' cele spus Pnmăvara trecută? Era sprintenă şi uşoară si sul să comande aici!...

^ an’e^ .d X pna,f .de aur- de 0 9e lucrurj? Dac’ar fi să iau în în vederea vânzării, se îmbrăcase Akun stopă vaporul abia-abia la ^ S ,S€ Pe "ia* (ma e Cate 1'ldrulîa 0 femeie> dul>a Portul indian, nicio fustă nu-i lnip ts* sa 1111 se împotmolească

- T?ăl m ă P. ™ r mî azâi ar fl I ai 51 amar de ,n“,e* în#pi6dica Picioarele. Dar Porpor- banc d« "^ip şi aşteptă!fcora Cotmantó’Po^.nr' T Ţ.rarîl spus’ în rând. că tuk alerga nu mai puţin repede, cu ! ‘lp,a catţ va minute> Swuiu -a a-

1 Molari Opreşte Tn mm/ "ü' c Sac . fc atlt’ urmă fara K'abă El- o îndârjire sălbatecă. Pe vremuri J I)an,smdu-si pirota., şi se Krămâdă pentru s rin ^ r^ a „ fUa - acut- Ti-am mai spus pe (fll,sese cel mai bun alergător dintre ara 11 ̂ r â Pe bord ou ajutorul datorii Pe urmă iafă t ' urma, şi ţi-am repetat adineaori, că totl tmeni de vârsta lui. Dintrasta une.‘ . ln/ h" ^ • se aruncă. Nu-Servitori huni fr’âr ? H pa u n ani ,sa flu niciodată nevasta ta. 11 rnai rămăsese şi astăzi ceva, si 'nai decat, Akun, comandă contra- £ anT Ia pentru p • » râm“ v* " Jalavre- cumpărarea ta sa era mereu la un pa.s de fată. Dar da",f* Seattle se depărta cu toată asta de o Lie d! do^ri r f l T - ^ m t0ată regula* Hârtia « ««i e? 'zbutea totusi să scape aple- ^ f Za> " iarea dezamăgire a

;*Stia ai să le ™rti - “ buzu‘r'arul ineu- De-acuma eşti candu-se. mlădioasă ca o salcie, m 00 ?.r dm. ^ rc a cea mare.Jtyacă nioiodată liosă dp lira«“3 ”U propnetatea »nea. Cred că nu-ţi descriind curbe savante. Aşa că în ^bucnuid m râs. El-Su se pleca ••".fle tutun ece ,Çr'“ gand sa tăgădueşti? c|iPa când Porportuk credea c’a şi peste ^ r * 1 Si strigă:

Cu ajutorul unei linguri mari t a ~ Ce"‘ drePt’ SUnt pr°Prietatea Pus ghiara Pe ea, se strecura prin- ~ Ha'.Porportuk, prinde-mă! fffommy vărsă în do! sad deosebiţi c trLMdf,ffetele lui încârligate. . U escala deia Fort-Yukon. Aku.;*fcele două grămezi de praf dp aur ~ w1 e$tl un ljun al meu. Mulţimea se resfira in mare ve- 51 J*1"8“ debarcară. Akun închiria

Pe masă mai erau ~ Un butl al tau’ Precum sipui. “ S‘ CU n,are zarvă, în timp ce 0 barcuţă pe care amândoi se pi*- c,au ^ase nm de — v a cS »ins ------- - ■ , . Koaria urma i>rin fahSra se.ră «ă u, ....... . r»„_...Molari. El-Su îşi afundă mânilp în T na sa zica recunoşti şi tu! ^'>ana llrn,a .1>ri" tabăra indiană, seră să vâslească în susul Porou- - f l şi înforcându-se b r u i reoeli n r° S1- PorP°rtuk, trimfător. îmi a- ^are ! ra vecina cu Postul. El-Su Ptnului, fugind spre capătul pă- ■ftrukon o ploaie de praf galben part" aiun mi'ar aparţine un câine. -ca*nd ivmdu;se, când mântui ui. fu o navigare obositoare

La vederea acestui lurrn pnr , lar ca un câine... suntem în- 1 ' Pr,ntre corturi, urmată dar pe care Akun o mai făcuse. A" Portuk se repezi şi prinse oé FI Su" ţ f L Pacă m’ar fi cumpărat altul, d“raproaPe sau, de departe de Por- Junsera astfel la izvorul fluviului, care .se pregătea să repete festut aS fl fost sotia lui’ o soţie bună. ^ rp‘“k’ care a erga spre dreapta, 'n Munti. Stancoşi în care se în-

:0e încheieturile“ f i io r Aşa e? m hotărîtă- Oar pe tine te stan^a’ sărea înainte Undară pe jos.— Aunil acesta e al 'meu souse p,revesti*sem dinainte că niciodată u,i- dlilau hărţuit care Pentru Akun era o încântare s’o

ea liniştită. meU- SpUSe " am să-ti fiu nevastă, şi ai uitat, d“pf 0 iara* EI'Su părea vadă pe El-Su. umblând înainta!Porportuk îi dădu drumul Dar iUrmf f ^ sunt câinele tău, da. ' S ’ , " dm urmă. amân- lui, şi să se minuneze de toate miş-

Hbotnbănea mai departe, scrâşnind d .a s‘ nimic mai mult. j ( p a d 'CO ) de tabara, în carile, atât de armonioase ale tru- ;«in dinţi, din ce în ce mai S t u S Ştia ,bine că ^ iuca ' î ei. Nu .se mai sătura privindd a faţă şi mai posomorit, pe măsură T / , se ,K)tarî să meargă de f e l m d L m ü f l i Akun. nu prea aceste pcioare desăvârşit sculptate

! El-Su făcea să zboare grămada n Capa 51 raW 'ise: , rîudT l i 1 Ca df ob,ce,u* “ se rotunjeau în învelişul de pielafluviu, până ce nu mai rămase > ~ 9>e aceea 1u catre El-Su vor- Pft.cfiuf,a i5 Ä ? . ° r oamemlor„ dola nilădioasă pulpierelor, gleznele eiP»; iiuviu, pana ce nu mai rămase r- X u‘u,e ,V|-»u vor- p f . .'* . -------- puipiereior, gleznele ei

ttimic. besc- 1̂ catre camele meu. Şi-i po- L,?- / ldieni 01. care-şi radeau gingaşe si, în mocasinii cu care eraCântJ nresf siyîW..™! *• , runces sa vie după mine. ae l ,sî a. Iui’ el "lâucă, bău- încălţată, aceste picioruşe neoho*

j m , X sfârşi, atenţia Im it " il E J Â cal-l>,13" 1:“ a m*"a “ f? S rtak“' ? orbitoare si indu-r m -L icpoji mai iute la picior, se feri înlături si "°,u în pädure* A,$ata’ se oprea si'' săruta«jportuk o împături « f ’n ^?r" începu să alerge, râzând împrejir a- zua unnătoare, Seattle, unu! ' t,n-WU buzunar Anni ° .1>use cu grija rul mes». ' d,n vapoarele care făceau curse pe . — Cănd vom ajunge la Macken-WÖus brusc ae Por- I .lt atentia n fu atrasa Niciunul, crede-mă. nu e asa devfer. Adică în total sase sute^ouă" Da'' ^ m se cli,,ti' si KOa,,a de mesteacăn0^ r 1 de ^ i& '>,aCUt Ca Alaska* ^iciun soare nu

-.s ; » • « H S - 2 Ä -te r "* °“ - **- orf sä sä clte5"- -

.«es.,- « * . diatro « ’* « « - -

/ *4( ' -

m

CShimezuilul fără să facă vreo legătu- Josephine

si de speranţe. Acuta însă, era cli nilor: fr cn,totml altceva. Acum o avea pe Mary (juşmănia ^personala. Spre Josephine. In câteva or««chinibase. Ea li adusese si fericirea. Suferinţele de până a- cala.

cum dispăruseră ea prin farmec. Ii « in primul moment cand zărise părea că-i simte încă braţele în- se pe Shan_'fung în biroul kn Mc

conjurăhdu-i gâtul, iar pe buze săi u- Dowell, îl privise ca pe um duşman tările-i drăgăstoase. _ personal, singurul pericol ce l ame-

Fer castra înitiedeschftsă, npa de pe podea, mucii- ră, toate acestea trebuiau

a Ini Keith, asupra cutiei de pe birou.

Simţi o adâncă admiraţie pentrune totul sc sa, îşi dădu imediat seamă că nimic iscusinţa Chinezului. Două chestiuni e ’ dragostea din ţoale 'acestea nu i turbură jude- rămăseseră, însă, nelămurite Ce in-

n in 5 a- c i n t«res avea Shan-Tung? Ce-i cerea ei/Deodată îi trecu prin minte că o-

pariţia neaşteptată a Chinezului era în legătură cu Miriam. Îşi aminti de întrebarea ei de astăseară, dacă mai

fereastră.încet, încet Si se lămurea totul, în

ţelegea aci Jiu purtarea Chifteiui««. Dacă nu ar fi existat Mirian K irkstone, ticălosul l-ar fi denunţat şi ar

eli ase” şi se ruga pentru fratele el, teamă de Chinez şi simţea nel” c£e* chior în clipa îu care el citea biletul de re a omului care supravegheată intui Shan-Tung. tr’o luptă pe un rival inteligent.

In prii nu J moment, Keith se gânui Parerea sa despere Sn«vn~iung sela fugă Instinctul de conservare 11 schimbase. Ştia acum că b ietul tre-Indemna să dispară din ora«, cât buia altfel interpretat. Diavolul acela fi fost imediat arestat,mai era vreme. Fiind noapl« el pu- galben nu-1 îndemnase să fugă. Era Inspectorul avusese dreptate.,tea pleca fără să fie văaut. Totuşi sigur că John Keith îl va înţelege: InKeith renunţă la acest pion, Ar fi în- primul rând voia să-l înştiinţeze «ăsemnat să trădeze pe Mary Joseph!- 5i «1 avea cev« de ascuns, probabil a- «e it l» îşj strânse punintine. încercă să-şi recapete l’inişlea su- numite planuri misterioase, în cari Shan-Tung triumfase, darfletească pentru a-şi pulea salva e- John Kejth juca im rol importent, xistenţa. fi arătase că ştia totul: era sigur

De ce-j scrisese Shun-Tung? l>e că nu Conniston se întorsese din ţi-re nu se dusese deadreptut la »spec- naturile polare. Bănuia că Keith îl o-torul Me Dowell, să-l anunţe că o- morîse pe Englez, o idee «are nu eramul pe care-1 credea JondawniiU-câ- deloc fantastică, ovând în vedere a-lăreţ Conniston nu era altul decât semănarea izbitoare dintre cei doiJohn Keith, ucigaşul judecătonuliui foţtj tovarăşi de suferinţă d'n ţintir

Minam nu-şi apăra vienila, lupta pentru cew moi înalt. Ca gândiri acesta

de furie, nu putea

fi încă sigur de victoria sa. Mai e- exista ceva ce nu-i aparţinea şi pentru cucerire« cestui lucru msterios, lupi am Shan-Tung ş i- fr umoasa Miriam Kirkstone! Îşi dădea seamă că avea un io! important In acest joc ascuns. Nu ştia ce aşteptau dela e

turile polare. Salutările din bilet erau serviciului ce i-l va face, Shan-Tung- - y cerea vieaţa şi libertatea. Chine

zul li aştepta răspunsul,.Era ora unu, când Keiih se uită din

___ _______ _ _ ________ _ ___________ nou Ia ceas. Cn douăseci de ore înŞtio că et nu e Conniston, ci John politicos şi precis că-i cunoştea si- urmă, aprinsese pentru ultima oară

Kirkstone? . _Citi încă oilată biletul. Cele câte- un semn de politeţă, voia parca sa

va cuvinte clare. Ele nu dădeau loc ceară astfel iertare pentru purtareaîa nicio îndoială. Shan-Tung oiOo- sa Prin indicarea orei când fusesestea adevărul. Era absolut sigur. Jn cameră, îi arăta într’un fel foatlc

tuaţia dificilă, deoarece auzise ş' văzuse ce se petrecuse între el şi Mary

focul în câmp. Nu eraai decât optsprezece ore de când zărise pe Du-

Keith şi bănuia că-1 ucisese pe Englez ea să se servească de numele său. Cu toate acestea nu se dusese la Me Dowell! Keith cercetă din noii biletul. „Cu salutări din partea lui

■Shan-Tung” .O însemnau aceste euvinle? Voia,

poate, să-i de-a a înţelege că totuşi mai există o cole de scăpare?

Keith se mai linişti puţin. Cu cat trecea timpul, cu atat era mai s gur că Shan_Tung nu era chimii care să serie astfel de cuvinte fără ca ele săaibă vreo însemnătate. Nu putu găsi , .IV . . _____,decât o singură explicaţie: Chineaul al legii „ lin iilo r interioare , ca. sa favorabila în aer şi pc mare avea un interes ascuns. Uzase de a- re convine perfect Japoniei in (im pnnet de vedere strategic. ţeastă cale_ pentru a-1 înştiinţa că ar f o rm a gl- e jasică. Situată aproa- Pentru USA şi Marea Britanie

Erab l"m^dcPlceăevoC£ T e t fte Ä pe exact în centrul unui spaţiu *

A M E R I C APOATE FI IH V A D A T À

(Urm are din paţf. 16)

cuţie. Aceasta fu prima explicaţie puternic, eliberat astăzi decare-i trecu prin gând lui Keith. piw ctele de sprijin inamice şi

ceÎetănÎT C e n  rW emaTlrfncŞâpc ̂ dominat de forţe proprii, Japo.îndoială că Shan-Tung intrase pe a - nia este aproape inatacabilăcolo. Perdelele şi podeaua erau pă- ch iar pe calea aerului.tale cu aDă si noroiu. De data acea- . . ,Sta Chinezul m, a v „se.se grijă să-şi Flota sa de port-avioane at atşteargă piciarele. Lângă uşa care du- de desvoltata ţ i aviaţia de marea în hol erau urme de paşi. Stă- r ină pe care O posedă îi perm it tuse probabil acolo şd ascultase ce p e ( j e m if> gă Q ta ce o r i , voib seră Mc Dowell şi Mary Jose- *ţ.l. cură. Keith . !

SE POATE = PRELUNGI D U R A T A VIEŢII?

M o d ific a re a ere (iità rii — în r â u r ire a raze lo r X

Marele medic german, lulius W agner-Jauregg, publică un in teresant studiu cu tema: „Esţa posibilă prelungi rea vieţii prin activitate omenească?”

Această problemă face parte din domeniul de activitate a me dicului în deosebi a specialists Iui de higienă socială, căci higiena socială' este cadrul în care medicul poate prelungi viaţa

jj amulgând-o morţii.M isiunea medicului care se o-

I cupă de higiena raşsei, este jr crearea unor caractere heredita- I re cât m ai favorabil posibile. E-

ltm inarea celor mai rele modificări datorite caracterului hereditär, ca de pildă, maladiile hereditäre, este una din legile esenţiale ale protecţiei rassei germane. Tcrtuşi aceste legi nu

*.pot stăvili un fapt: reapar.ţia acestor caractere?

; S ’a descoperit că se reuşeşte ■ datorită influenţelor defavorabi- ' le a ambianţei sociale, care ac ţionează asupra glandelor cu se-

. icreţie internă, să se modifice după voie caracterele moştenire, în râurirea razelor Röntgen asu pra glandelor cu secreţie internă, care a dat rezultate exce lente cu prilejul acestor experimentări, joacă totuşi numaj un rol subordonat la apariţia mo dificărilor caracterului moşten't al omului.

Există însă raze cu alte efecte asupra cărora se ştie încă prea puţin. Iii această privinţă, în urm a experienţelor făcute, s’au cules rezultate apreciabile asupra m odificărilor caracterului hereditär, înrâurit de anumite toxine. Şi în acest domeniu, o sum ă de reguli aplicate cu minuţiozitate pot fi de mare succes, evitându-se abuzurile sau mai bine renunţând la întreb i-

■ inţarea alcoolului, tutunului, stupefiantelor, etc.

D ar problema care se pune este următoarea: trebuie să se dorească prelungirea vieţii? Se poate menţiona că în general, acest deziderat lipseşte atti ne* când în colectivitatea unui popor există un mare num ăr de indi vizi care se apropie' de vârsta matusalemică, ajung o povară pentru mediul lor ambiant, şi pe de altă parte, fiind reprezentau1 ţii unei lum i învechite, intră în conflict cu principiile de viaţă ale tinerelor generaţii.

In concluzie, cele mai m ult« oazurj de modificări ale caracterelor hereditäre sunt în strânsă corelaţie nu numai cu scurtarea duratei vieţii individului, ci diminuează considerabil şi vitalitatea, adică puterea de rezistenţă faţă de influenţele lumii înconjurătoare.

IVI EP O A T

VAI C A

p l l i P

In abia 4 săptămâni de războiu cu USA şi Marea Britanie, Japonia a creiat prin atacurile sale hotărîte o astfel de situaţie în Pacific, încât consecinţele ei sunt greu de prevăzut. Slăbirea categorică a flote i americane şi anularea celor mai importante baze inamice clin spaţiul uitat japonez au modificat în special situaţia în ce priveşte războiul aerian.

După ce întemeerea bazelor americane şi stabilirea raportulu i de forţe navale constituiseră pentru Japonia o serioasă ameninţare aeriană, astăzi cele mai îndepărtate coaste ale Pacificu. lui au ajuns, în mod neaşteptat în câmpul de operaţiuni al războiului aerian.

Cine ar mai putea as