C U R S U L U V . / t N U L u 1879. N U M E R U L Ü 4 .

PREDICATORIULU SĂTEANULUI ROMANU.

P E N T R U

PREDICI SI ALTI ARTICULI DIN SFER'A BESERICESCA.

Despre necessitatea penitentiei. Meditatiune tienuta Auilitoriloru de S. Teologia delà Seminai-iulu din Gherl'a cu

ocasiunea ss. esercitia, prin Joane Geopgiu spiritualu.

„De nu ve veti pocaí toti asia veti peri."

Luc'a c. 13. v. 5.

Domnedieu nu voiesce mórtea pecatosului, adecă : Domnedieu nu voiesce cá se fimu morţi spiritualmente si astfeliu se ne pierdemu scopulu la care ne-a destinaţii — fericirea ceresca, — ci voiesce se ne intornaruu si se fimu vii, adecă: se lasamu calea, care ne duce la perire, calea pecatului, si se luamu calea care ne duce la fericire, calea virtutiei. Mortu erá Adamu sufîetesce prin pecatulu celu infioratoriu alu neascultarei sî cn elu totu genulu omenescu; Ddieu celu prea bunu inse n'a voitu mortea nostra, ci ne-a impartasitu de grati'a carea n'a datu-o angeriloru, de grati'a nemărginita ddieésca, càci a tramisu pre Unulu nascutu Fiulu seu cá se ne scoţia delà perire, se ne man-tuesca de pecatu prin mortea s'a de pre cruce. Fruptele lemnului au fostu aducatore de morte ; in lemnulu crucei s'a ucisu mortea si s'a facutu viétia lumei ; prin muiere a intratu pecatulu in lume; prea fericit'a Vergura Mari'a a nascutu pre Celu Poternicu care a sdrobitu capulu sier-pelui insielatoriu.

In tunerecu s'a facutu in lume pr in pecatu , lumea or­beca in i n tune recu ; U n u l u nascutu F iu lu lui Ddieu a adusu lumina in lume, lumin 'a care ne conduce la vietia e terna .

Asia da ra Ddieu nu vrea mor tea pecatosului ci se se in torca si se fia viu. Se se in torca si se fia viu, adecă : déca omulu si d u p a a ta t 'a -gratia ddieésca, — càci U n u l u nascu tu F i u alui Ddieu s'a sacrificatu pen t ru omu, — scosu delà in tuuereculu nescientiei la lumin 'a adeverului , v a cadé in pecate cu dispret iulu bunata t ie i infinite ddieesci ; totuşi Ddieu nece atunci nu vrea mortea pecatosului ci se se in torne delà ră tăcire , adecă : se se pocaésca si se-si câştige p r in acést 'a p remiu lu fericirei vecinice.

Câ ta e bună ta t ea ddieésca ! ! Ne-a mentui tu de peca­tu lu originalu, si a c u m ne ierta pecatele nostre, deca facemu peni tent ia . F iu lu lui Ddieu a t rebui tu cu -mortea s ' a . s e s térga pecatulu lumei, delà noi ce se poftesce? Numai peni tent ia si ne man tu imu pr in gra t i ' a Celui de p re cruce. P u c i n u se poftesce delà noi, penitentia , dar ' deca nu vomu face nece penitent ia , drepta tea divina neal terabi le ne si s p u n e judeca t ' a .

„Déca nu ve veti pocaí toti veti peri." „Ore-cene avea unu smochinu in vini'a s'a saditu, si

a venitu cautandu Jrupte intru elu si nu a aflatu, si ne-gasindu a lasatu se-lu taie si se-lu arunce in focu... .* ')

Se ne ap l icamu noua pa rabo l ' a acést 'a . 1. S tapanu lu cerca frupte si n u afla; 2. i nd igna tu

p e n t r u acést 'a, demanda se se taia arborele si se se a runce in focu; 3 . rogatu , mai ascépta pucinu, cà dora vá aduce frupte. De aci vomu vedé cà inainte de tote, Ddieu pof­tesce delà noi penitent ia , peni tent ia adevera ta si nu t a rd îa .

„2ntorce-ne Ddieulu mantuirei nostre si incetéza manfa Ta contra nostra, càci Tu ai voitu a ne reinviâ, cá popo-rulu Teu se se bucure intru Tene. Tramite-ne ajutoriulu Teu si ne vomu intorce delà calea cea rătăcita !" *)

') Luc'a 13, 6. ») Palm. 8*.

Öl —

„Â venitu cautandu frupte si n]a aflatu." . „ . ; , = ; r Domnedieu pen t ru ingr igi rea s'a pareut iesca f a c i a d e

tene si de fericirea t 'a vene si cerca fapte de pen i t en t i a , da r ' p e n t r u steril i tatea animei t 'aie nu afla.

A) Au nu e Ddieu ingr igî tu de tene, oàci p r e tene care nu esistai te-a adusu la lumin 'a lumei , adecă : te-a creatu, te-a facutu se te bucuri de viétia, si ţira s p u s u ck vieti'a-ti va fi e terna. A u nu esti tu teciunele scosu. din focu, despre care se amintesce in Cartea legei (32 , . 7 ), scosu din foculu gehene i? E ra i condamna tu prin peca tu Ju lui A d a m la pedéps 'a iadului , dar ' Mântuitori ulu te-a aQa-p a t u de gehen 'a pr in mor tea s'a. N u esti tu acei'a, p r e care aflandu-te in locu desiertu si infioratoriu, a d e c ă : pe-: oatosu si in reu ta te te-a scosu din rnediulaculu padurei carea ardea; a d e c ă : din vîrtejulu foradelegiloru, si,, tè-a pazitu că lumin'a ochiului, că unu vulturu intindiêndu-si aripile s'ale te-a primitu si pre tene si te-a redicatu pre umerii sei, suítute-a la virtutea pamentului,1) — a d e c a : la p a m e n t u l u celu san tu alu bese r ice^ la pamen tu lu celoru vii si te-a asiediatu cá p r e unu poinu, ce este p l a n t a t u l anga isvorele apeloru, l anga funtanele din cari c u r g » da-t rur i , funtanele darur i loru Mantuitoriului , c a r e . pr in sudorea si sângele seu te-a .p lan ta tu si u d a t u ? ! — Dupa ace'a te-à asiediatu pre tene in g rad in ' a s'a cea frumosa, in grad in 'a alesiloru sei, in t re Apostoli si invetiatori , cá se aduci fructe si fructele t 'a ie se r e m a n a !

Scur tu fora asemenare d î su , Ddieu creandu- te , te-a chia tnatu la Botezu, prin Botezu te-a facutu m e m b r u Be-sericei s'ale, pr in Beserica te-a in t rodusu şi ins t rua tu in invet ia ture le s'ale cele mantui tor ie , , pr in invet ia tur i le sale cele mantui tore , pr in invet ia tur i le . sale, te-a adusu la més'a lui Chris tosu si la celelalte funtani a darur i loru şi in u r m a te a facutu m e m b r u a urmator i loru Apostoli loru, chiaman,-dur te la preot îe .

*) Deut. c. 32, v. IOj, 1 1 .

Cu câta ingr ig i re si cu câte bună tă ţ i te-a impar tes î tu ! Locu lu acest 'a unde stai este santu, p a m e n t u l u santi-

loru, cari in acestu locu, ingrigit i , cu ace'asi ustenéla cá si tene, adecă ajutaţi de bună ta t ea ddieésca si acumula ţ i cu acelesi darur i cá si tene, sub acel 'asi sóre alu drepta-tiei, au crescutu si au p rodusu flori si frupte in t empulu seu.

Domnedieu te-a saditu p re tene vinia alesă, p re care ó-a îngradi tu cu scutulu celu mai poternicu a lu gratiei , â legei si invetiaturei , si a alesu din ea scandale si totu feliulu de scăder i ! Ddieu te-a saditu p re tene vinia alesă, s'a ingr igi tu in to tu modulu de cul t ivarea t 'a, cá se p ro ­duci fruptulu dor i tu ! Nu a ascepta tu dara cu to tu drep­tului, dupa atat 'a ustenéla si ingr igire se capete s t ruguri é ra nu m ă r ă c i n e ? !

B) „A venitu cautandu frupte in ea si n'a aflatu" si acést 'a s'a in templa tu pen t ru s t rêmbeta tea t 'a si pen t ru reu ta tea in care jaci .

Cunosce-ti gresial 'a t 'a aducându- t i amente de vieti'a t 'a t recuta, cunosce-ti asemenarea t 'a cu smochinulu celu s t e r p u ; seau aré ta darái vir tuţ i le cari se cadu unui cres-t inu si clericu; areta iubirea, blandeti 'a , s temperarea , p ie-tatea"si credinti 'a, umilinti 'a, curatieni 'a , modesti 'a, indura rea şi ascul ta rea ; areta credinti 'a din fapte, si faptele care l e faci din credint ia si nu din alte considerat iuni , respec tu omenescu, ori interesu propr iu ci cari se referescu numa i la onorea si p r émar i r ea lui Ddieu.

A venitu stapanulu cautandu frupte si n'a aflatu neci unu fruptu bunu , ci a aflatu frupte rele n e n u m e r a t e : lene, necurat ie , manie , pisma, sfedi, lăcomie, beţie, superbie, ava­riţ ie si altele asemenea. A r e n i t u cautandu, si n ' a aflatu decatu frundie, spini, mărăcini , s t rugur i acri si amar i , n 'a aflatu decatu pomele G-omorhei frumóse din afara er' din lainfru put rede . „Nu cum vede omulu vede Ddieu, că omulu vede in facia, er' Ddieu vede in anima."1)

J ) C. Regiloru 16, 7.

D o m n e facatoriulu si mantu i tor iu lu m i e u ! Confusiune rui-a acoperiţ i i faci'a mea pentru-ck n 'am

ce se-ti a re tu tie decatu dorere si l ac r imi ; pr imesce ba-remi acestea cá se capetu ier tare, pen t ru ck nu vreai mór­tea pecatosului ci se se intorca si se fia viu. T rami te -mi indura rea t 'a cá se pot iu face fructe demne de peni tent ia , si re 'noi tu in an im'a m e a se pot iu de acumu inainte pazi calea T ' a !

I I .

Si a disu catra viniariu: Eta trei ani suntu decându viniu cautandu fruptu in smochinulu acest'a si nu gasescu : taie-lu acumu, pentru ce si pamentulu cuprinde."1) A jude -catu Domnulu caus 'a t 'a si judeca t ' a t 'a este : tă ierea si a runcarea in focu. „Ca eta si securea la radacin'a pomu­lui jace : deci totu pomulu care nu face fruptu bunu se taie si in focu se arunca."9)

E de facutu penitent ia , dar ' nu desierta, care desî re-'noita nu re 'noesce vieti 'a, nece n u póté inpedecá i sband 'a ddieésca ci e de facutu peni tent ia adevera ta , peni tent ia care repareza daunele cast igate vietiei pana a c u m u si aduce benecuventa re in vi i tor iu; pentru-ca , d rep tu lu judecator iu te-a condemnatu ck i pa r e reu de daunele ce i-ai adusu mai inainte . „Eta trei ani suntu decandu viu cautandu fruptu si nu aflu! pen t ru-ca se terne de daune noue. „Taie-lu pentru ce si pamentulu cuprinde."

Socotesce spesele care le-a facutu D o m n u l u si dau­nele cari le-a capeta tu de atatia ani ; a tat ia talanti pierduţ i , a tâ tea ustenele zedarnici te ingrigirea indesiertu, darulu Dom­nulu i Christosu in desiertu, folosulu mortiei depre cruce indesier tu ! ! Bá baremi nefolosêndu-ti tie deca n 'ai fi stri-catu nemenui , déca n'ai fi ne-onoratu pre Ddieu, déca n 'ai fi res t igni tu era p r e fiulu lui Domnedieu, de n'ai fi supe-ra tu p r e Spir i tu lu santu si pre Anger i , deca nu ti-ai fi in-fiptu r ane sufletului; déca n'ai fi in tuneca tu faci'a besericei

') Luc'a 13. ') Math. 3. 10.

pr in scandalele vietiei perverse, deca n'ai fi scandal isatu si va tematu pre fraţii tei, pre cari i numesce D o m n u l u Chris tosu sî ai sei.

D ó m n e ier ta-me ck-ci a m u pecatui tu for te! Fk-ni i ochii miei fantana de lacrimi si voiu plânge diu'a si noptea, pen t ru -ca am pecatui tu adêncu.

Dar ' neci torent i de lacrimi n u compensaza a tâ tea re le deca nu vei face si destulu pr in fapte pen t ru e le ; deca nu vei r e sbuná in t rupulu teu mări rea lui Ddieu va-t ema ta , sângele lui Chris tosu despret iui tu si nedrepta tea cont ra Spiri tului s â n t u ; deca nu-ti-vei indreptá viéti 'a, si p r in fapte bune nu vei edifica beseric 'a si p re deapropele , caror 'a le-ai fostu ru ina .

B) Al tment rea remane nerevocata sentent i ' a : „Taie-lu acumu, pentru-ce si pamentulu cuprende." decatu dora pen­t ru ace'a cá cu a ta t 'a se se cufunde mai tare in rele, — Peni tent i 'a , adevera ta e, dice s. Àmbrosiu , „a plânge re­lele făcute si cele deplânse a nu le face;" nu numai a te cu ra t î de reu ci si in viitoriu a te feri de elu. Deca nu vei face asia, nu vei scapá de perire, pentru-ck prin acést 'a duplici numai daunele Domnulu i schimbându-t i îmbrăcămin­tea si nu anim'a .

Apoi pecatulu preotului cu a tâ ta aduce mai mare va-temare lui Ddieu, cu catu e si demni ta tea lui mai subl ima si p r in u rmare gresial 'a mai m a r e ; cu catu se impartasiesce de mai mul te darur i cu ca tu si scandalulu e mai mare. Ckci ce se vede mai iute decatu pecatulu p reo tu lu i? Si in t ru adeve ru ; ckci preotulu t rebue se fia ogl ind 'a mora-litatiei , elu nu t raesce numai pen t ru sene ci pen t ru mulţ i , si asia peca tu indu nu piere numai senguru ci t r age cu sene in ru ina p re m u l ţ i ; si inca cu atat 'a mai mulţi cu catu t raesce mai mul tu . „Pentru-ce si pamentulu cuprende." Se v á luá delà elu preoti 'a si se vá dá altui 'a care vá aduce folosu, p r e care l'a alesu D o m n u l u cá se faca voi'a s'a, ckci : póté Ddieu din pietri se redice fii lui Avraamu. ')

') Math. 3. 9.

') Psalm. 89. ') Pildele lui Solom. 27. 1.

Ddieulu par in t i loru noştri D o m n u l u indurarei , care m'ai ch iamatu la preoţ ie si de conduca tor iu poporu lu i teu, care mi-ai disu se locuescu in munte le teu celu san tu si se-ti servescu la a l tar iulu teu, n u me respinge de là faci'a t 'a càci servulu teu sum si o m u debilu. T rami te -mi din ceriuri si d in scaunulu marire i ta le intieleptiune si daru, cá se fia cu mené si en mené se lucreza, cá se sciu ce 'ti-e tie p lacutu si voiu face din tota an im 'a mea.

I I I .

„Éra ein respundiendu a disu lui; Domne lasa-lu si intru acestu anu pana 'lu voiu sapá imprejuru si voiu pune gunoiu, si de va face fruptu, era de nu, 'lu vei taiâ si in anulu ce vine."

N u in ta rd iá a te in torná la D o m n u l u si nu a m a n á din o d î in al t 'a p e n t r u - c à : 1. ti-se dà pucinu t empu de proba , unu anu . „Domne lasa-lu si in acestu anu." 2. pen­tru-cà, atunci e t recu ta tota sperarea intorcerei , p â n a 'lu voiu sapá inprejuru . . . . si de v a face fruptu d e nu 'lu vei taiâ.

1. „Lasa'lu si intru acestu anu.a T e m p u scur tu si to tu deodată nes iguru. — Dis 'ai Domne D o m n e d i e u l e : „In-torceti-ve fii omeniloru, càci ca diu'a de eri care a trecutu, si straf a in nopte urgisire anii loru voru fi, demanetia că érb'a vă trece omulu, demanêtïa vă înflori si vă trece, de cu sera va cadé, invêrtosiase-va si se vă uscă.u ') — Si intru adeveru dilele mele au t recutu cá u m b r ' a si cá fumulu ; . . . s'au s t e n s u , . . . res tu lu aniloru voru trece cu ace'asi repe-diune, si pote nu voiu avé nece atat 'a t e m p u de peniten-tia catu am avu tu de pecatui re . Dar ' ce vorbescu de an i ! nece or 'a de facia nu sciu ce capetu va avé.

Pocaint ia da ra fara i n t a rd i a r e ! „Nu te laudă pentru cele de mane, cà nu scii ce va

nasce cea viitóre?" ') nebunu le in noptea ast 'a ti-se va luá

sufletulu delà t e n e ; de vine doninulu pieri — pieri in eterii u — „de nu ve veti pocal toti asia veti peri."

D o m n e Ddieule nu-mi curmá firulu vietiei in rnedi-loculu d i le lom mele. — „Intru ce 'si vá indreptá tenerulu calea s'a candu vă pazí cuvintele tale. îndreptările tale voiu pazi, nu-me paraşi pana in sfirsitu, intru poruncile tale me voiu deprinde si voiu cuuosce caile tale si nu voiu uită cur-ventele tale." ')

B) Acuma e t empulu opor tunu, acumu e diu 'a man-tuirei. D o m n u l u vrea se faca noua spese mai mari si de­catu mai nainte .

„'Lu voiu sapă inprejuru," acumu-t i liá din nain tea ocliiloru pomp'a , vani ta tea si trebile lumesci ; scandalele, societăţile periculose, ocasiunile de pecatuire ti-le depăr ta .

„Si voiu pune huma." Acumu ti pune in an ima mai mul te darur i pr in folosiriti'a mai désa a santeloru taine, pr in invet ia tura mai fréquenta, pr in i l luştratiuni si esemple salütar ie .

Acumu t rebue se aduci Dlui fruptu. Deca nece acumu nu vei aduce fruptu, a tunci tota

sperarea de intorcere trece, ck-ci din acest 'a se vede reu-ta tea ne-emendabi le a nature i tale celei depravate . Deca nu vă aduce nimicu teneret i 'a : ce e de asceptat u delà ba t ra -net i 'a deb i l a? deca te insiéla ver 'a , ce 'ti promite i e rn ' a? D é c a nu smulgi reulu si vitiulu din anima-ti acum'a pana n 'a p r insu radecina adânca, acum'a candu numai in secretu, 'ti b a t e cord'a animei, acumu candu inca esti tu mai t a r e ; cumu vei poté învinge atunci , candu va fi săpata o rade­cina adênca in anim'a ta, te vei fi facutu invechitu in reu­täte (consuetudinariu) ti voru fi scapata tu poteri le si au crescutu a pecatului ?

Reuta tea si steri l i tarea fapteloru bune la u r m a voru aduce acea cu sene, c à : Domnulu , luandu-si sperarea de dobenda , dupa atat 'a asceptare, inzedaru, d u p a a tâ tea spese vá incetá de a mai face spese zedarnice, si va aplicá ju-

') Psalm, 118.

decat 'a pronuncia ta : „ de nu 'lu vei taiá si in anulu ce venê — la ce si pamentulu cuprende.u

„ Ce vom face viei mele, si nu i-am facutu eif cà . . . am asceptatu se faca struguri si au facutu spini. Si acum'a voiu spune voua ce voiu face viei mele : lua-voiu gardulù ei si vâ fi de jafu, si voiu surpă siantiulu ei, si va fi spre calcare. Si vom paraşi vita mea si nu se va taiă nece se va sapă si voru cresce intrens'a spini că intr'o tielina si voiu porunci noriloru se nu ploie preste dens'a ploi%." ')

Ce a t rebui tu se ve facu voue, dice Domnulu , si n u v'am facutu? Mortu erai sufletesce p r in pecatulu lui A d a m , unu lu nascutu F i u l u mieu prin mor tea s'a te-a facutu se viedi. — Ce nu t i -am facutu ? Datu-ti 'am invet iatura , da tu-t i 'am nenumera te daruri , avut 'am gr ige de tene cá de lu-min 'a ochiului, to te ti le-am datu tie, si am ascepta tu se fii mult iamitoriu, am asceptatu pr in fapte b u n e se respla-tesci a ta t 'a bună ta te . Si ce ai facu tu? M'ai insul ta tu pr in reutat i le ta le , ai zadarnici tu ustenéTa mea pr in indaravni-ciile tale.

„Si acum'a voiu spune voua ce voiu face viniei!u Acum 'ti voiu resplat i indaravnici 'a t 'a ! — Voiu luá delà tene tote darur i le cu cari te-am ingradî tu si te voiu dá jafu infidie-loru diavolului ; voiu luá delà tene santieni 'a ce ti-am datu-o si te voiu lasá se fii str ivitu de pecatele ta le .

Si voiu cresce in anim'a ta to tu feliulu de re le si de grat i 'a mea mai mul tu nu te vei impar tas î , — si asfeliu per i rea va fi a ta . Càc i : ce am trebuitu se facu viniei mele si nu am facutu ? — Am asceptatu se faca struguri si a fa­cutu spini.

Din aceste asemenari , se vede, cà penitent i 'a e ne t re -cutu de lipsa — si peni tent ia ne tard îa , càci usioru pote se tréca t empulu neoservatu si ne potemu tredi la usi 'a mormentu lu i ingrecat i de pecate, si judeca t ' a smochinului nefruptiferu cà se se taie si se se arunce in focu ni se va aplica si noua, càci e neal terabi le drepta tea ddieésca.

') Isaia 5, 4, 5, 6.

Se consideranvu si a l tment rea lucrulu. — Spunet i -mi care e mai fericitu in lume : celu ce t raesce in desfranari si rele ori celu ce face fapte bune si e mora lu ? — Celu ce traesce in rele 'lu vedemu desolatu t rupesce si in privinti 'a averei. Despera re si necasu dupa necasu 'lu ajunge, si continu-a n d u fărădelegile senguru-si sapa g r o p ' a ; se tacu despre conscienti 'a care ' lu tor tureza. Celu mora lu ' lu vedemu li-niscitu in sufletulu lui, furiile nu-i consuma poteri le lui, t r ă i n d ^ o vietia regulata , cumpeta ta , 'lu vedemu prosperu , j n t o c m a cum e si sufletulu lui. Celu reu si in reu ta te e tu lbura tu — anim'a lui e asemenea valuri loru furiose a ma­réi bă tu t a de ven tu si isbita de stanei, — càci p re celu reu superbi 'a 'lu turmenteza , invidi 'a 'lu consuma, desfra-nari le 'lu corumpu, beti 'a ' lu molesiesce, necredint i 'a 'lu slabesce, desperarea 'lu omora. — Celu bunu e liniscitu, ajunga-lu reu, elu are unde se spereza, la acel 'a p re care ' lu venereza, si benecuventarea- i vene, càci acea-si are basa in anim'a lui cea buna . Asia dara nu-i de l ipsa cá celu r eu si din aceste considerat iuni se se intorne si inca iute cá se nu apuce a ajunge acolo de unde nu se dà rein-torcere ?

Pocaint i 'a t rebue se fia adeverata , adecă : pă re re de reu sincera cu propusu firmu de a nu mai pecatu i . „Nu cum vede omulu vede Ddieu . " Deca nu-i împreuna tă cu pro­pusu firmu de ati îndrepta vieti 'a era vii acolo de unde ai inceputu, si inca in mai reu. T r e b u e intru adeveru din an ima se-ti pa ra reu, cà-ci J u d ' a inca a disu Cà sange ne-vinovatu a vendutu si a a runca tu banii in beserica, inse penitent i 'a lui n 'a fostu adeverata , — a desperatu si a peri tu.

San tu lu Pe t ru a negatu de trei ori p re Domnulu sî a scersu pecatulu pr in torent i de lacrimi ; sî adevera ta a fostu penitenti 'a lui si nu tardia. P e n t r u ce a p lânsu Pe t ru ? Pen t ru-cà a negatu p re Salvatorele, si acésta negare i-a fostu lui mai mare decatu ori ce pedepsa. Aci e adevera-ta tea penitentiei . I n ce se ne stea penitenti 'a n o s t r a ? Se ne pa ra reu cà am vatematu p re Ddieu, si de aci ince-pêndu, se-lu iubimu, se credemu si se speramu in Ddieu,

se ne rogamu, se p l angemu cu lacrimile sântului P e t r u si Ddieu ne va pr imi, càci nu ne vrea mortea, ne va pr imi éra la sene, ne va dá grat i 'a s'a si asia v o m u deveni feri­ciţi si aici in lume si d u p a mor tea t rupului , ne va pr imi la sene si ne va dá linisce sunetului nos t ru , càci „multu rabdă pentru noi ne-vrendu câ se piéra cinev'a ci toti se vie la pocaintia." ')

D o m u e ! nu ne respla t i d u p a faptele nos t re ci t rami-te-ne indurarea t 'a ceresca cá se ne in torcemu la t ene si se aducemu frupte de pen i ten t i a ; ajuta-ne cá se s c a p a m u de per i re si se aflamu fericirea carea ni o-ai gat i tu ! AMINU.

Predica Liturgica pre Dominec'a Floriloru. „Osan'a, benecuventatu e celu ce vene intru numele

Domnului." Joanu XII, 13.

Impleni rea mantui re i nóstre pr in mór t ea crucei se apropia , — pecatu lu s tramosiescu acuşi se ş terge, — ne­ascul tarea, superbi 'a lui A d a m u numai pucinu, si se su-plinesce prin ascul tarea Mantui tor iului p â n a la mórtea crucei. Numai câtev 'a dîle, Crest ini loru ! si Mantui toriulu 'si sfêrsiesce vieti'a s'a pamentésca , indeplenesce lucrulu ce i-a datu T a t a l u din veci, luc ru lu readucerei , impacare i omenimei cu Creator iulu seu. Far ise i i au otaritu deja cá p r e Christosu d impreună cu L a z a r u re inyiatu de Chris tosu se-i omora . Mai asceptat i inse fariseiloru! càci in Mantui ­toriulu Christosu, la audiulu vostru, spre mar tu r i ' a adeve-rului , mai are se se implinésca dîs 'a Profetului : „Dîceti Jetei Sionului, éta Imperatulu teu vene la tene blându sie-diendu pre mânmlu asinei",'*) vene pre mânzu lu asinei cu umilintia, nu inse cá se rest i tue impera t î ' a lui I s ra i lu , nu cá se scota numai pre poporulu jnda icu de sub domni 'a barbar i loru , nu, ci pen t ru mântu i rea omenimei din servi 'a pecatului spre intemeiarea imperat îe i ceresci.

Treidieei si t rei de ani au decursu din vieti'a pamen-tésca a Mantuitoriului , si neci candu nu a aparu tu densulu cu umilintia si totuşi cu atat'a mări re cá si in diu 'a in-t rarei s'ale in Je rusa l imu. Scimu cà a fostu admira tu candu cá pruncu de doisprediece ani invetiá p re dascălii j idovesci in bese r ica ' ) ; n ime ne-a vorbi tu asia cá si omulu acest 'a, d îserà servitorii sinagogei tramisi la Chris tosu cá se-lu pr india de locu la inceputulu invetiarei s'ale. *) Mare a fostu candu a facutu minun i ; poporulu cu mul t îme se du­sese la densulu spre a vedé pre Mesí 'a celu de mul tu a s c e p t a t u s ) T— dar ' admira rea acést 'a nu erá generale . — P r i n dispuset iunea nescrutabi la a lui Domnedieu la cape-tulu vietiei s'ale i s'a reservatu cá sî in faci'a legei vechi se fia recunoscuţ i i ; se fia pr imi tu de j idovi si străini cá rege , cá profetu celu ce vene in t ru numele Domnulu i , càci p recum mar tur i sescu Evangé l i s t a : poporu lu aud îndu cà Mântui tor iulu se aprop ia catra Je rusa l imu, merge cu mul­t îme inaintea lui la Bethani 'a si int impinandu-lu î-i aş ternu vestmintele, éra in semnu de triumfu. por tându ramur i de finicu si olive s t r i ga : „Osan'a, Fiiulu lui Davidu, bene­cuventatu e celu ce vene intru numele Domnului!1,1

Dar ' ce v e d u ? P r e al tar iu in Sionulu Domnului , la preoţi cá invetiaceii Domnulu i si padîtori i legei, la mul ţ i ­m e a crestiniloru, cá alesulu poporu alu lui Christosu, vedu to tu r amur i verdi si flori, semne de deschilinita însemnă­ta te , — astadi "mai mul tu cá ori si la care serbatóre am aud î tu resurându in acesta s. beser ica : „Osana!" Si óre ce se insemne tó ta acést 'a schimbare acum, candu numa i câtev 'a dî le ne despar tu de suferintiele Mantui tor iu lui? Ce alta, decâtu cà beseric'a, cá mirés 'a lui Christosu vo-iesce a lauda p r e regele seu celu eternu, voiesce a aduce a-mente crestiniloru in templarea cea mai solemna din vie­t i 'a pamentésca a Mantuitoriului , voiesce cá, pr in re impro-spetarea serbarei acelei in templar i prin semne esterne, pl ine

') Luc'a II. 47. s ) Joanu VIII. 47. 8 ) Joanu VI. 2.

de însemnăta te se ne învetie la maî buna lucrare a man-tnirei nóstre.

Fia-mi er ta tu dreptu ace'a sî mie, Iubi ţ i Credintiosi a adauge ceva la bucur í ' a vóstra sufletésca, dându cuven-tarei mele an ima deschisa pâna candu v'asiu vorb i

I . despre însemnăta tea mora le a ramuri loru, ce a-ti primiţii adi ;

I I . despre însemnăta tea morale a „O s a n e i " séu in genere despre sant î rea Dominecei de astadi numi ta a F lo -riloru.

I .

Amesura tu invet ia turei sant î loru Paren t i , viéti 'a cre-dintiosi loru t rebue se fia cá si o serbatóre cont inua, adecă viéti 'a loru in tó ta privint i 'a are se fia petrunsa, strafor-mata , san t î t a pr in tainele credintiei si ale moralului legate de viéti 'a Mantuitoriului nostru I s . Chris tosu. 1 ) P e n t r u ace'a — cumu dice S. Pau lu — 9 ) ck Christosu cu a ta tu mai usioru si mai securu 'si iea viétia si forma in noi, ck adecă viéti 'a nos t ra in tó ta act ivi tatea s'a se fia cá t ipulu vietiei lui Chris tosu ; — S. beserica a rêndui tu serbatori diverse, — pr in ceremonie santé a separa tu si sant î tu unele dî le eu scopu cá acele cá si nescari evangelist i cont inuu se n e ves-tésca faptele mantui re i omenimei pr in Christosu adimpli-ni te , si astfeliu pr in continu 'a reamint i re a acelor 'a, intre necurmate le lup te si tentat iuni lumesci, din tempu in t empu se se sustiena si intarésca in noi alipirea fapteloru in u rmăr i ­rea lui I susu Christosu.

Diu 'a de adi I . credintiosi ! fora indoiéla inca este serbarea unei in templar i din viéti 'a Mantuitoriului si prin ur inare si din viéti 'a s. beserice, pent ru ck o n u m i m u cu unu nume deschilinitu : Dominec 'a Flor i loru, plina de în­semnăta te mora la pentru noi. — Aduceti-ve aminte I . Cre­dintiosi delà pruncí ' a vóstra p â n a acum'a si veti cunósce

') Clem. Ales. Horn. VII, 7. s ) Gal. 4, 19, — 2. 20. — II, Cor. 3, 18. Rom. 8, 29.

cà in diu'a acést 'a preoţii besericei sant îndu si b inecuven-tandu intre rogat iuni r amur i verdi de sàlci, aceste vi-le-a impart i tu , si voi le-ati pas t ra tu acelea cu ore-carev'a scumpeta te in casele, in . famil i ' a vóstra, si déca póté nu ati cunoscutu, dar ' a buna séma ati audî tu cà acele sàlci si-au însemnăta tea loru. — Si care ó re?

I n tempuri le vechi mai alesu in Resari tu erá da-t in 'a cà poporulu spre a-si espr imá bucuri 'a , iubirea si al ipirea s'a catra regele seu, la in t rarea acestui 'a in ver ' o cetate, cu ramur i verdi de pa lme si olive i-esiau inainte sî-i as terneau vestmintele s'ale. — Cu asemene ramur i , in asemene modu 'lu in tempina poporu lu J idovescu — spre implinirea profeţiei — p r e Mantui tor iulu la in t rarea s'a in Je rusa l imu. — Si voi státi, I . Credintiosi ! si t ieneti a-mana ramur i ve rd i ! se sciţi inse, cà nu inzadaru, nu, càci ra-m u l u acelu verde, Iubi te c reş t ine! ce port i si ai pr imi tu astadi , ti-este semnulu iubirei cu care t rebue se te lipesci de Christosu cá impera tu lu teu celu cerescu si de manda­tele lu i ; acel 'a ti este symbolu lu curatieniei sufletului, cu care t rebue se-lu primesci cá pre Mantui tor iulu t eu ; — acel 'a ti-este semnulu fapteloru b u n e cu caré ai se stra-lucesci p re calea vietiei t a l e ; raniu lu acelu s implu este semnulu mantuirei t 'aie, semnulu credintiei si sperantiei in­t ru învingerea foradelegiloru ; — éra infrumsetiarea acelui r a m u cu diferite colori insémna virtuţi le diferite cu care ai se infrumsetiedi sufletulu teu, — candu primesci acesta verdét ia binecuventata , sè-ti aduci aminte cà dator int i 'a t 'a este a aduce laude sincere Mantui tor iului teu, nu asia cá jidovii de órecandu, cari adi striga „osaria" si po imâne „restignesce-lu,u ci lau'd'a t 'a se steie in infrumsetiarea animei tale cu vir tuţ i si fapte bune crestinesci.

F r u m ó s a este însemnăta tea acestoru ramur i I . Credin-t ios i ! si cu câtu cresce ace'a, déca vomu socoti cà s tamu la capetulu dî leloru prescrise de penitentia, si to tu-odata la inceputulu aceloru dîle mari , candu beseric 'a re impros-pe tându pat imele Domnulu i nostru I s . Christosu, dupa ser­ba rea de acum'a de locu ne ch iama la deplângerea peca-

teîoru proprie . Deplângeţ i I. Credintiosi , din t<5ta aniin'a pecatele vóstre ck tempulu è aci, luáti invet ia tura delà salcile ce adi le-ati primitu, si prin peni tent ia sencera ca-scigati-ve an ima infranta, si spiritu dreptu , — Intórceti-ve spre folosulu vostru sufletescu însemnăta tea ramuri loru pri­mite, cá p recum pen t ru Is . Chris tosu acele au fostu sem-nulu invingerei s'ale preste morte , ast'feliu pen t ru voi se fia semnulu invingerei pecatului , care este mórtea sufletului.

Spre infaciosiare mai chiara a insemnatat iei dulci de astadi u rmăr i ţ i I . Creştini d impreună cu mené disciplin 'a si vieti'a besericei vechi sî adi. — I n beseric 'a vechia erá o dat ina ck : Catecumenii séu acei'a cari t empu îndelun­gaţii se pregăteau la pr imirea botezului, ck in diu'a de adi ceréu înaintea credintiosiloru a fire primiţi in legatur 'a besericei cá asia in Jo i ' a cea m a r e luandu botezulu si in-scriendu-se intre membri i t rupului lui I s . Christosu, dim­p reună cu acesti 'a sè se póta bucu ra de învierea Domnu­l u i ; — ck in diu'a de adi se micşorau ori se ier tau pedep­sele, impuse pecatosi loru pen t ru foradelegile comise. — E dreptu ck datin 'a , disciplin'a acésta crestinésca — cu scă­derea zelului crestinescu nu mai esiste in beserica in tóta form'a s'a, — cine va dice inse ck in esentia n u esiste ace'a si ad i ? — Pat rudiec i de dile si mai bine sun tu de-candu beseric 'a neconteniţi i ne pregatesce a ne face vred­nici la pr imirea botezului alu doilea, a penitentiei ; — de t empu inde lungatu ne îndemna cá indreptandu-ne vieti'a amesura tu inchietureloru credintiei, in ba i 'a pocaintiei pr in mărtur is i rea pecateloru si absolvarea din par tea preotului , impar tes iendu-ne cu vrednicia tainei Ddieesci, érasi se ne un imu cu Christosu si se fimu medular i demni a t rupului lui, -— séu nu ati audî tu cuventele Apostolului „ck D o m n u l u aprópe este ; deci Fra t i loru ! cate suntu curate, cate suntu onorate le căutaţi , beseric 'a de adi incepandu mai mul tu cá ori si candu ne chiéma la penitentia, la omorirea pecate­loru nóstre , ckci pat imele si mór tea lui Is . Christosu in semna omorirea pecatului . — Folosiţ i dreptu acea aceste dî le inca. spre mântu i rea vóstra „căci Domnulu aprópe e$te%

u

I I . U r m a ţ i inse mie I. Credintiosi ! se-lu insocimu pre

Mantuitoriulu nostru la in t rarea s'a in Jerusa l imu, si ascul­taţi ! Poporu lu j idovescu intru laud 'a si p reamăr i rea Res-cumperator iului Ddieu, nebagându ÍD séma fric'a de fari­sei s t r i ga : „Oson!a fiulu lui Davidu binecuventatu è celu ce vine intrú numele Domnului!" Dar ' c u m ? Christosu celu urgis i tu de fiii lumei, acel 'a care nu cu pompa , cu argaţ i si a rmata , ci siediendu p re manzulu asinei, acestu Chris­tosu se b inecuventa cá nrmator iu pre t ronulu lui D a v i d u ? Carui 'a dintre patr iarchi , profeţi, regi qri archierei , care d in t re muri tor i s'a laiidatu, s'a b inecuventa tu cá unu celu ce vine in numele D o m n u l u i ? L a u d ' a acesta nu se cuvine moritori loru, ci lui Domnedieu, lui Christosu Impera tu lu ceriului. — Si D o m n e ! sufletulu mi-se cut remura , mintea-mi sta in uimire, candu cugetu I . Credintiosi ! cà to tu acelu „Osana" de mii de ori am audî tu r e sunandu de pre bu­zele crestiniloru. Asia este, — caci decâte-ori in t ru memo-ri 'a mortiei Domnulu i , p r e al tar iu se implinesce j e r t f a legei nóue, de câte-ori sunteţ i de facia la S. Li turgia , de atâ-tea-ori audî t i r e sunandu cântarea, „Santu, Santu, Santu e Domnulu Sabaoth, plenu è ceriulu si pamentulu de mărirea Lui. Osan'a celui dintru inaltime, bene e cuventatu celu ce vene intru numele Domnului!" Si socotitu-ati I . Creştini ver 'odata, cà ce insemneta te au acele cuv in te? Sè aseme-n a m u cele in templa te cu ocasiunea intrarei Mantui tor iului in Je rusa l îmulu pamentescu cu cele ce se in templa in J e -rusa l imulu nos t ru p re al tariu candu se scobdra Christosu in midiloculu nost ru , si ne vomu convinge de ace 'a in­semne ta t e : Mantui tor iulu vene p re manzu lu asinei cu umi-lintia, si totuşi cu măr i re , in t re s t r igatele poporulu i de „Osana" cu pucinu inainte de jertfirea s'a p re l emnulu crucei in t ra cá unu Domni toru l in Je rusa l imu . Poporu lu aduna tu i-asterne vestmintele, éra fariseii pă t runş i de frica in t ru reu ta tea animei loru numa i in t réba „cine è celu ce v i n e ? " Acestu triumfu realu alui Christosu se serbédia in beserica to tudéuna candu se aduce t rupu lu si sângele lui

cá jertfa Ta tă lu i cerescu, atunci poporu lu credintiosu, ina­inte de ce sar ' jertfi Mantuitoriulu pre sene Ta tă lu i ce­rescu sub speciele vediute ale panei si vinului, cá intr 'o anima erupe in cân t a r ea : Santu, Santu, Santu . . . . . Osan 'a Celui d in t ru ina l t îme, — atunci poporulu alesu alui Chris* tosu in semnulu supunerei si adorarei aş terne nu vestmin­tele cá J idovii , ci genunchie le si anim'a, — tóta a d u n a r e a crest ineşca amutiesce la cântarea „Osane i " si ascépta cu frica si cu t r emura scoborirea fiului omenescu pre a l tar iu ascep tându a sei cà, cene e celu ce v ine? si P reo tu lu res-punde cà e Christosu, Impera tu lu marirei , r epresen tându p re acei 'a si d îcûndu cu viersu i na l t u : „Luaţi mâncaţi, acest'a este trupulu meu . . . . si beti.... cà e sângele meu." E t a însemnăta tea „Osanei!"

O ! si ce minune ! ce iubire ! ceriulu este scaunulu lui si norii ascernutulu pecióreloru lui, si éta cumu se umi-lesce, a l tar iulu s. beserice si-lu face de t ronu, aice cá p re cruce se jertfesce Ta tă lu i cerescu. Umili t ive si voi I. Credintiosi in animele vóstre, aducûndu-ve amin te cà de câte ori au-dîti r e sunandu cântarea Santu , Santu , Santu . . . Domnulu aprópe este, in midiloculu nostru se scobóra, dându-i cu­veni ta adorare , se-i j u r a m u atunci credintia curata, iubire nefaciarnica, se-i p romi temu cà vomu u r m a invet iaturele lui, sigilate pr in mór tea crucei. Deschil ini tu inse in Sep-teman 'a pât imeloru ce ni s táu inainte se deschidă fie-care crestinu anim'a s'a, cá se in t re Mantui tor iulu in beser ic 'a t rupulu i seu, — acum este tempulu I . Creştini candu Chr is ­tosu chiar ' se imbía a in t r a in an im 'a vós t ra se nu res­pingeţ i iubirea lui, se nu părăsi ţ i mân tu i rea vóstra , ci pen­tru pat imele si mór tea lui Christosu, l apada t i omulu pe­catului , — ascerneti lui vestmintele animei vóstre vi r tuţ i le credintiei, iubirei si umilintiei, măr tur is i ţ i in aceste dî le pecatele vóstre si cu an ima curata se-lu pr imiţ i pre Chr is ­tosu — t rupulu si sângele lui, — in Sant 'a Cuminecă tura , cá ast'feliu si in voi se se adeverésca cuventele apos to ­lului „cà in sfersitu ati infloritu" ckci atunci Ddieulu pa-cei vá fi cu voi. A M I N U . Joanu Borosiu,

R U Ş I N E A .

Pentru cari lucruri ne este rusîne si pentru cari nu, si de ce omeni, si cum trebue se fimu cá se avemu séu se nu avemu rusîne, se va vedé din urmatórelo :

Butînea se póté defini o intriëtare si turburare pentru acele rele, care pare cà aducu desonóre, si aceste rele potu fi séu présente séu trecute séu viitórie. Er' neruşinarea este o nepăsare si indiferintia totu pentru aceste lucruri.

Dar' déca rus î iea este ce'a ce am definitu, atunci neaparatu trebue se ne fie rusîne de acele rele, cari paru cà ne aducu des­onóre séu nóue séu celor'a, de care ingrigimu. Astfeliu de rele suntu tóté acele fapte, cari provinu din viciuri : de esemplu a-si lapedá cenev'a scutulu séu a fugi ; càci acestea provinu din frica ; si a-si apropia cenev'a unu lucru incredentiatu lui, pentru-cà acést'a provine din nedreptate ; si a se aduna cu cone nu trebue, càci acestea provinu din desfrenare. Asemenea a cascigá din lucruri mici séu din lucruri rusînose séu delà omeni nepotintiosi preoum delà săraci séu delà morţi, de unde vene si dîcal'a:

I á b i r u s î d e l à m o r t u ,

càci acestea provinu din lacomi'a de casciguri rusînose si din in-diosire. Mai este rusînosu lucru si a nu ajuta pe cenev'a cu bani, candu póté, séu a ajutá mai pucinu de câtu trebue, si a se ajuta delà omeni, cari suntu mai pucinu bogaţi decâtu ei. Pre lângă acestea este rusîne si a şe preface cà cere imprumutu, candu cere se i se faca unu bene, si a se preface cà cere se i se faca bene candu reclama .o detoria, si a se preface cà reclama ceva cá de-toria, candu cere se i se faca unu bene ; si a lauda unu lucru, cá se intieléga celu alaltu cà 'lu ceremu se ni-lu daruiésca; si candu amu cerutu unu lucru delà cenev'a si ni l'a refusatu, se-lu totu ceremu. Càci tote aceste suntu semne de indiosire. Er' a lauda pe cenev'a, candu este facia, este semnu de linguşire, pre­cum si ai lauda prea multu calităţile si ai acoperi defeotele, si a compătimi cu elu peste mesura, candu sufere, si tote cele-alalte câte suntu cá acestea. Este rusîne si a nu suferi munci, pe cari le suferu cei mai betrani decâtu noi, seu cei gingaşi, seu cei cari suntu intr'o positiune mai inalta decâtu noi, séu intr'anu cuventu cei mai slabi decâtu noi; càci tote aceste suntu semne de moli­ciune. Asemenea este rusîne a primi benefaceri delà alţii si acé­st'a de multe-ori, si a despretiui benefacerile ce ne-au facutu j

eàci acestea tote suntu semno de sufletu micu si de indiosire. Este rusîne" si a vorbi de sene, si a promite lucruri preste poterile sale si a-si insusí fapte si calităţi streine ; càci aceste suntu semne de fudulie. Totu asia in faptele si semnele si ori ce manifestare a fie cărei clase din celealalto vicii de caracteru ; càci tote acestea suntu urite si rusínóse.

Pre lângă acestea este rusîne a nu avé si noi ce'a ce au toti, seu semenii noştri toti, séu cei mai mulţi dintr'ensii. Prin semenii noştri intielegu connationali, concetatieni, convêrstnici, rudenii, si in genere pe egalii noştri. Càci este chiaru rusînosu lucru a nu avé si noi de esemplu măcar' atât'a educatiune cá si ei, si din oelealalte totu stât'a câtu si ei. Tote acestea suntu si mai rusînose pentru noi, candu se pare cà noi suntemu caus'a din care nu le avemu ; càci astfeliu paru si mai multu cà provinu din viciu, candu noi suntemu de vina cà nu le-am avutu, nu le avemu séu nu le vomu avé !

Din câte patîmu, amu patîtu séu avemu se patîmu numai de acele ne este rusîne, cari ne aducu desonóre si ocări. Astfeliu, suntu actele insultatóre comise pe trupulu nostru seu acele in care servimu pe cenev'a cá se sevêrsiésca lucruri rusînose, care ne a-ducu despretiulu. Din aceste acte cele care provinu din desfrênare suntu rusînose pentru noi, si candu le facemu de buna voi'a no­stra si candu le facemu fora voi'a nostra; ér' cele ce se coraitu pre trupulu nostru cu sil'a, suntu rusînose pentru noi, candu se facu tora voi'a nostra; càci cene le sufere fora a se-aperá aréta cà n'are curagiu séu cà este fricosu. Lucrurile dar', de care ne este rusîne, aceste suntu si cele de asemenea.

Fiindu inse cà rusînea nu este alta cev'a decâtu închipuirea despre réu'a opiniuue ce au ceialalti despre noi, si numai de dens'a ne turburamu, ér' nu de ce'a ce are se résulte dintr'ens'a ; si fiindu-cà nimene nu se ingrigiesoe de opiniunea celorualalti decâtu din caus'a persóneloru, cari o au, de aici résulta neaparatu cà de acei omeni ne este rusîne, de cari tienemu séma. Tienemu dar' séma de acei'a, cari ne admira, de cei pre cari î-i admiramu, de cei cu cari rivalisamu, si de acei'a, a căroru opiniune nu o despre-thrimu. Voimu dar' se fimu admiraţi de acei'a, cari au vre-unulu din acele merite, pre cari le onoréza omenii, séu delà cari din intemplare avemu mare trebuintia se capetamu cev'a, care stà in mana loru, precum suntu cei amoresati. Rivalisamu cu egalii noştri ; ér' omenii de cari ne ingrigimu cà au se fie crediuti cá veridici suntu cei prudenţi ; astfeliu suntu cei mai in versta, de' câtu noi si cei invetiati.

Ne mai este rusîne de lucrurile ce se facu înaintea oehiloru cuiv'a, si de cele ce se facu in publicu, de unde vene si dica-tor i'a :

R u s î n e e s t e c e ' a c e s e f a c e î n a i n t e a o e h i l o r u . De ace'a ne este mai multa rusîne de omenii, cari au se fie totu-déun'a cu noi si de acei'a cari iéu séma la ce'a ce facemu, pentru-cà atunci faptele nóstre suntu înaintea oehiloru a acestoru doue feliuri de omeni.

Asemenea ne este rusîne de acei'a, cari nu suntu inculpaţi in nisce astfeliu de lucruri, precum suntu acelea in cari noi sun-temu inculpaţi ; càci este vedaratu cà acesti'a au principii contraria cu ale nóstre. Ne este rusîne si de acei'a, cari nu ierta pre omenii, cari li se pare cà gresiescu ; càci se dîce cà nimene nu ocaresce pe ceialalti de unu lucru, pe care si elu 'lu face; este dar' inve-deratu cà trebue neaperatu se-i ocarésca pentru acele, ce elu nu le face.

Ne este rusîne s i d e cei cari spunu la tóta lumea, ce'a ce facu ceialalti ; càci candu facemu o fapta, a trece in ochii lumei cà n'amu facutu-o, si déca amu facutu-o a nu ne spune cei ce o sciu, este totu un'a. Spunu la lume cei nedreptăţiţi de noi, pentru-cà iáu «éma la ce'a ce facemu, si cei cari vorbescu reu de ceia­lalti ; càci acesti'a din urma, déca vorbescu reu de cei cari nu gresiescu, cu atât'a mai multu au se vorbésca de cei cari gresiescu. Asemenea spunu la lume si acei'a, cari nu se ocupa decfttu cu gresielele omeniloru, precum suntu batjocuritorii si cei cari facu comedii ; càci acesti'a suutu óre-cum vorbitori de reu si omeni, cari spunu la tóta lumea.

Ne este rusîne si de acei'a, cari ne refusa cev'a, pre candu totu-déun'a mai inainte ni-au acordatu ce'a ce le-amu cerutu ; càci trecemu eá admiraţi de catra nisce astfeliu de omeni ; de ace'a ne si este rusîne de cei cari pentru antaia data ne ceru ceva si nu potemu se le satisfacemu cererea, pentru-cà cu refusulu credemu cà au se-si schimbe bun'a opiniune, ce au avutu de noi pâna acuma. Astfeliu suntu si acei'a, cari de curêndu voiescu sa fie prieteni cu noi ; càoi ne presupunu cele mai bune calităţi. De aco'a este nimeritu respunsulu lui Euripide catra Syracuseni. *) Astfeliu mai suntu si

*) Atenienii, seiendu cà poetulu tragieu, Euripide, erá forte popularu in Syracus'a, 'lu tramisera se încheie unu tractatu de pace cu Syracusenii . Euripide pentru antaia-data facûndu cunoscintia in persona cu ei, se mania vadiendu res­

pinsa propunerea s'a si le dise : d é c a n u d e a l t ' a celu pucinu fiendu-câ

i c u m ' a pentru antaia-data am facutu cunoscintia cu d-róstra, trebuia se nu-mi

respingeţi cererea, cá se aret&ti câtu tieneti la meae .

dintre vechii noştri Intimi acei'a, cari nu seiu nimic'a din c«'a ce amu facutu.

Ne este rusîne nu numai de lucrurile rusînose, despre cari amu vorbitu mai susu, dar' si de semnele loru, de esemplu, ne este rusîne nu numai de actele de desfrenare, dar' si de semnele cari le trădau. Si ne este rusîne nu numai facûndu faptele rusînose, dar' si vorbindu despre ele. Asemenea ne este rusîne nu numai de acei'a, despre cari am vorbitu mai susu, dar' si de acei'a, cari au se le spună loru, precum de servitorii si de amicii loru.

In genere nu ne este rusîne de acei omeni, pre cari lumea nu numai pre ei nu-i crede cà potu spune adeverulu, dar' de3-pretiuesce si pre acei, cari î-i credu; càci nimene nu se rusînéza de copii si de animale. Dupa acést'a nu ne este rusîne pentru aceleaşi lucruri de cei cunoscuţi si de cei necunoscuţi, ci de cei cunoscuţi ne este rusîne pentru acele lucruri, cari paru intr'ade :

veru rusînose, ér' de cei necunoscuţi pentru lucrurile, cari paru dupa lege rusînose.

Er' noi cá se avemu rusîne, trebue se fimu precum urméza :

Mai antaiu trebu« se esiste nisce omeni, cari se fie astfeliu catra noi, precum am .spusu cà suntu acei'a, de cari ne este ru­s îne; astfeliu de omeni erau séu cei admiraţi de noi, séu cari ne admira pre noi, acei'a, de cari voimu se fimu admiraţi, séu acei'a delà cari avemu trebuintia se capetamu cev'a, si nu vomu isbuti pre lângă ei, déca nu voru avé buna opiniune despre noi. Si a-cesti'a déca ne vedu, precum a vorbitu Kydia despre impartîrea pamenturiloru a insulei Samos ; càci rogá pe Ateuieni se-si inchi-puésca cà suntu incungiurati giuru impregiuru de Greci, cari i-i vedu ce facu, ér' nu cari au se auda de ce'a ce voru hotărî; séu déca acesti'a suntu aprópe si voru aflá fapt'a nostra. D e ace'a candu suntemu nenorociţi, neci nu voimu se fimu vediuti de acei'a, cari ne invidiau sortea odinióra; càci cei cari invidiază sórtea cuiv'a suntu óre-cum admiratorii lui. Asemenea ne este rusîne, si candu avemu nisce fapte séu lucruri seu ale nóstre, séu ale stra-mosiloru noştri, séu ale altoru neamuri, cu cari stamu in legaturi forte de aprópe, si in genere omeni, pentru a caroru fapte rusî­nose rusînea este a nostra. Astfeliu suntu acesti'a de mai susu si pe lângă ei cei atêrnati de noi, caror'a le-amu fostu profesori séu sfătui­tori, si déca avemu si alti egali, cu cari rivalisamu ; càci de rusînea acestor'a multe lucruri facemu si multe nu le facemu.

Si candu avemu se fimu vediuti si avemu a ne intalni in pu-blicu cu cei cari sciu ce'a ce amu facutu, ne este si mai multa rusîne. D e ace'a si poetulu Antiphon> candu erá se fia dusu cu tob'a la ese-

cutare de Dyonisiu, vediendu pre companionii sei de mórte, candu treceau prin porţile cetatiei, cà-si acoperiau faci'a, le dîae :

De ce ve acoperiţi ? Par' cà are se ve véda si mane vre-unulu din acesti'a?,

Acestea dar' despre rusîne ; ér' despre nerusînai'e este vede-ratu cà ne vomu servi de argumente contrarie.

Aristotele. /

Legend'a portăresei ceriului.

In claustrulu sântei Anne, in ambitu-'ntunecosu Merge tener'a portés» de aspectu tristu dorerosu, Si privesce printre grile unde florile resaru, De totu trista in semtîre-i cà-i inchisa-asia amaru

Dar' ah ! pacea i insufla poteri in lucrarea s'a Càci pec&tulu si mintiun'a nu-i conturba liniscea, Ea cunósce, precum bine in astu locu se póté sei Vanitatea si plăcerea cea prea scurt'-a vietiei,

Si cunósce cum jalusi'a, ur'a, si negrulu pecatu, Animi blande se insiele se încerca ne'ncetatu. Dar' sedusa-'n noptea negra ésa-'n luciulu auriu Si-si inaltia mân'a-i mica catra piétra cu viersu viu :

„Santa maica, ce in lume in ori ce eu te-am chiematu Vedi! cá mine nime inca atatu nu te-a-nbraciosiatu, Et'acum ultima data'ti mai presaru mandre flori Si-ti dieu ah! numai acuma aprindu lampe spre-a dá diori.

Apoi chei'a-'ncredintiata o depunu la-alu teu picioru, P ó t e a ti alfa mai démna se-ti pastréze-alu teu amoru. Si cu plansetu se arunca preste zidulu inaltiatu Vesela si multiemita cà dein claustru a scapatu.

Si cu graba de totu mare se totu duse, nu privi, . . » Nesciendu cà-'n as ta lume multe rele-'a suferi . . . Si viétia neferice a avutu cá se petréca, In cari anim'a, semtirea in pecate se innéca.

Si cá paserea ce sbora de pre-unu pomu pre altu mai mare In piaceri se totu innéca far' de-a avé cumpetare. . . . Dupa doi ani de plăcere, in cari tote le-a gustatu A aflatu cu-amaratiune : cumca ea s'a insielatu :

Cà vieţi'a-i numai umbra, — plăcerea: visu, ce dispare, Si se vede ticalósa si cadiendu in desperare : Se trezésce-'n ea pecatulu acea vipera-adormita : Si-si revóca-n minte tempulu candu ea fù mai fericita,

Si icón'a parasita via-'n ochiulu seu privesce Si spre-'ntorcere curunda dulce anim'a-i sioptesoe.

Fara téma do claustru, de piedeps'a meritata Pléca er' la loou-i vescedu, de pecate apesata,

Si totu merge cu grăbire fara linisce si pace La unu locu, si ét'-ajunge nepotendu mai multu se calce, Cà-su piciórele-i sdrobite de prea multa alergare, Si ajunge de und' se duse mişcata de inganfare.

Si facii se sune-'ndata semnalulu de-unu nou sositu. „Ore-acum primi-m'oru éra celi, pre cari i-am parasitu?!" Dar' indata se arunca preste porta-in'naltimo Si privesce er' aevea parasit'a imagine,

Ce in liniscea secreta i incepe si-i vorbesce : „FI in pace, Dieulu ierta, celui ce se pocaésce ; „Si proin lacrimi, re'ntornare, dein pecatu-i lu-redica s P r e omulu ce se caésce de o fapta de nemica.

„Nime inca pan'acuma lips'a ta n'a observata „Cà-ci oficiulu ce-lu avuse-si eu draga l'am ocupatu. „Vedi si-acuma floricele, pre cari tu le-ai resaditu „înaintea ceşti imagini catu de bine au prasitu,

„Si candel'a, ce-ai aprinsu-o cu raânuti'a ti delicata „Nu s'a stinsu ci totu lucésce de amoru-ti fermecata. „Dar' asculta cà acum suna clopotulu cu rapediune „Mergi cu cele sorióro si inaltia o rugatiune !"

Si la choru se si pornesce tener'a de portare'sa Aflà locu-i totu acolô cà-ci ah ! nime i-lu luase. Cu piciorulu celu sulegetu trecu pragulu si-o privescu Cà-'ngenunchia-'n ruga calda la Parintele cerescu,

Si cu anima cu sufletu se îndrepta cá se jóre : Cà afetiórei va se fia, ae-i servésca pâna more... . . Si candu <5r'a cea fatala, cu a mortiei doreri grele O cuprindu, ea enaréza toturoru faptele-i rele,

Si cu frica evlaviosa o asculta cu 'ntristare Pre cea ce 'n scurtu va se móra, se fia fora suflare, Càci iubindu, tóte-au iubitu-o pentru anim'a-i nobila, Pentru rug'a co 'naltiase cá o gingăşia copila.

Densa more, nu mai este, ah amara, trista sorta ! Si de-atunci claustrulu se chiama : „la a ceriuriloru porta." Si mulţi ce-su loviţi de sórto se mai vedu rogandu cu-ardóre Pre ace'a ce árét* calea, pórt'a salvatória !

Gheri'a in i/ur 1879. Pamfilie I . Grapini. '

Proprietariu, Editoru si Redactoriu respundietorin : P O P A NICULAE FEKETE-NEGRUTIU.

Imprimari'a diecosana din Gherl'a.