c 1 sociologie note curs

25
I. Raritatea în economie În fiecare zi suntem obligaţi să luăm decizii, uneori referitoare la probleme mărunte - cu ce mă îmbrac azi, ce mănânc azi, cât cheltuiesc azi la piaţă e.t.c. - alteori cu privire la probleme importante: mă angajez la Shell sau urmez un MBA, îmi cumpăr un apartament sau o maşină cu banii economisiţi anul acesta ş.a.m.d.. Orice decizie implică cel puţin o variantă sacrificată în favoarea celei alese: de exemplu, dacă vreţi să urmaţi un MBA, trebuie să sacrificaţi salariul anual de la Shell, pentru că resursele de timp pe care le aveţi nu vă permit exercitarea ambelor activităţi. Dacă alegeţi un apartament, sacrificaţi maşina, pentru că banii de care dispuneţi sunt insuficienţi pentru a achiziţiona ambele bunuri. Insuficienţa resurselor în raport cu trebuinţele oamenilor, care aşa cum am văzut formează obiectul de studiu al economiei, constituie subiectul capitolului ce urmează. 1.1. Tensiunea nevoi - resurse. Costul de oportunitate. De-a lungul existenţei noastre consumăm continuu bunuri şi servicii, majoritatea procurate de pe piaţă, iar restul oferite de natură sau produse de noi înşine. Dacă un bun ne este oferit în mod gratuit de natură, spunem că el este un bun liber; dacă dimpotrivă, trebuie să facem un efort pentru a accede la un bun, acela este un bun economic. Bunurile libere, ca aerul pe care-l respirăm, sunt singurele de care beneficiem după nevoie şi care aparent sunt nelimitate. Bunurile economice sunt limitate, adică insuficiente în raport cu nevoile pe care le avem. Desigur că există bunuri pe care le avem în cantităţi suficiente, din care nu dorim la un moment dat să avem mai mult. Dar privite global, bunurile de care dorim să dispunem sunt mult mai multe decât cele pe care ni le permitem efectiv. Explicaţia acestui fapt stă în aceea că dorinţele ţin de imaginaţia noastră, pe când resursele pe care le avem depind de cât de bine şi cât de mult muncim. Resursele de care dispune omenirea depind de ceea ce oferă Terra şi de ceea ce descoperă gândirea umană, pe când nevoile depind de obiceiurile de consum şi de dorinţele fiecărui individ.

Upload: cepoiu-ioana

Post on 18-Dec-2015

216 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

t

TRANSCRIPT

I. Raritatea n economie

n fiecare zi suntem obligai s lum decizii, uneori referitoare la probleme mrunte - cu ce m mbrac azi, ce mnnc azi, ct cheltuiesc azi la pia e.t.c. - alteori cu privire la probleme importante: m angajez la Shell sau urmez un MBA, mi cumpr un apartament sau o main cu banii economisii anul acesta .a.m.d.. Orice decizie implic cel puin o variant sacrificat n favoarea celei alese: de exemplu, dac vrei s urmai un MBA, trebuie s sacrificai salariul anual de la Shell, pentru c resursele de timp pe care le avei nu v permit exercitarea ambelor activiti. Dac alegei un apartament, sacrificai maina, pentru c banii de care dispunei sunt insuficieni pentru a achiziiona ambele bunuri. Insuficiena resurselor n raport cu trebuinele oamenilor, care aa cum am vzut formeaz obiectul de studiu al economiei, constituie subiectul capitolului ce urmeaz.

1.1. Tensiunea nevoi - resurse. Costul de oportunitate.

De-a lungul existenei noastre consumm continuu bunuri i servicii, majoritatea procurate de pe pia, iar restul oferite de natur sau produse de noi nine. Dac un bun ne este oferit n mod gratuit de natur, spunem c el este un bun liber; dac dimpotriv, trebuie s facem un efort pentru a accede la un bun, acela este un bun economic. Bunurile libere, ca aerul pe care-l respirm, sunt singurele de care beneficiem dup nevoie i care aparent sunt nelimitate. Bunurile economice sunt limitate, adic insuficiente n raport cu nevoile pe care le avem. Desigur c exist bunuri pe care le avem n cantiti suficiente, din care nu dorim la un moment dat s avem mai mult. Dar privite global, bunurile de care dorim s dispunem sunt mult mai multe dect cele pe care ni le permitem efectiv. Explicaia acestui fapt st n aceea c dorinele in de imaginaia noastr, pe cnd resursele pe care le avem depind de ct de bine i ct de mult muncim.Resursele de care dispune omenirea depind de ceea ce ofer Terra i de ceea ce descoper gndirea uman, pe cnd nevoile depind de obiceiurile de consum i de dorinele fiecrui individ. Cum zilnic dorinele oamenilor se nnoiesc, alte nevoi adugndu-se celor deja existente, este evident c nevoile cresc foarte rapid, ntr-un ritm cu mult superior resurselor. Gndii-v unde ar ajunge omenirea dac tiina ar evolua la fel de repede ca imaginaia noastr!O parte din nevoile noastre pot fi ntlnite la orice animal, de la cinele din curte la leul din savana african: sunt nevoile biologice, elementare, cum ar fi nevoia de hran sau cea de adpost. Alte nevoi sunt specifice oamenilor: cele pe care le vom numi superioare, cum ar fi nevoia de frumos sau cea de realizare profesional.Dei nelimitate ca numr i n continu dezvoltare, nevoile sunt limitate n capacitate n sensul c nu putem consuma continuu, la infinit dintr-un bun. De exemplu, dac venii flmnzi dintr-un traseu montan, dup dou fripturi v sturai, ceea ce nseamn c nevoia de hran dispare, fiind limitat ca volum. Ea o s reapar ns dup cteva ore, ceea ce reflect caracterul regenerabil al nevoilor.O alt caracteristic a sistemului de nevoi este concurena. S presupunem c primii cadou de Crciun o sut de dolari cu care ai dori s mergei la munte pentru Revelion, dar i s v cumprai o canadian ultramodern. Evident, banii sunt prea puini pentru a mplini ambele dorine, ceea ce nseamn c cele dou nevoi intr n concuren, cea care va ctiga fiind aceea pe care o considerai dumneavoastr cea mai urgent.Spuneam c nevoile se acoper prin utilizarea resurselor economice. Prin resurse economice vom nelege totalitatea resurselor naturale, umane i create de oameni ce pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate n producia de bunuri i servicii. Resursele pot fi calsificate dup numerose criterii, dar cea mai utilizat clasificare este aceea care le mparte n dou categorii: materiale i umane. Resursele materiale cuprind resursele naturale i capitalul, iar resursele umane sunt formate din munc i abilitatea ntreprinztorului. Coninutul noiunilor de "resurse naturale" i "resurse umane" este evident, de aceea nu ne vom opri asupra lui. Prin capital vom nelege ansamblul bunurilor produse de oameni i destinate producerii altor bunuri i servicii. De exemplu, materiile prime, instalaiile industriale, computerele .a.. Abilitatea ntreprinztorului se refer la capacitatea lui de a-i asuma riscul unei afaceri i de a adopta decizii cu privire la destinaia i modalitile de combinare a resurselor de care dispune.Unii economiti adaug celor dou categorii de resurse menionate mai sus o a treia categorie: resursele informaionale, care sunt rezultatul activitii de cercetare tiinific.Caracteristica fundamental a tuturor resurselor economice este caracterul lor limitat, adic insuficiena lor n raport cu nevoile. De aceea, problema fundamental a economiei este utilizarea eficient a resurselor. Eficien nseamn s utilizm cel mai bine posibil resursele pe care le avem, sau, pe scurt maximizarea raportului dintre rezultate i consum i minimizarea raportului dintre consum i rezultate.ndeplinirea obiectivului de eficien economic presupune ca sistemul economic s rspund continuu la patru ntrebri: ce s produc, cum s produc, ct s produc i pentru cine s produc. Rspunsul dat ntrebrilor: ce producem? i ct producem? determin o anumit alocare a resurselor ntre diverse combinaii de bunuri. Inevitabil, dac dorim s producem mai mult dintr-un bun, trebuie s renunm la o anumit cantitate din alt bun, deoarece resursele sunt insuficiente. De exemplu, dac o economie produce numai maini agricole i autoturisme i dorete s fabrice mai multe autoturisme, n condiiile n care volumul resurselor nu s-a modificat, trebuie s renune la un anumit numr de maini agricole. Cantitatea de maini agricole sacrificate pentru un autoturism suplimentar produs poart numele de cost oportun.n general, prin cost oportun nelegem cea mai bun alternativ de alocare a resurselor sacrificat n favoarea alternativei alese. De exemplu, dac ai avut de ales ntre a urma studiile universitare timp de un an, a lucra la firma X pentru un salariu de 2000 de dolari pe an, a lucra la firma Y pentru un salariu de 2500 de dolari pe an sau a lucra la firma Z pentru un salariu de 3500 de dolari pe an i ai ales studiile universitare, costul oportun este de 3500 de dolari pe an.Rspunsul la ntrebarea cum s producem presupune o alt opiune: cea dintre diversele posibiliti tehnice de producie existente la un moment dat ntr-o economie. ntrebarea pentru cine s producem conduce la o veche preocupare a tiinei economice: distribuirea veniturilor n societate. n principiu, distribuia venitului naional ar trebui s aib la baz eficiena economic a fiecruia. De multe ori, mai ales n societile polarizate n foarte bogai i foarte sraci, este greu de explicat de ce o minoritate consum majoritatea venitului naional. Statul, prin politica de protecie social ncearc s mbunteasc repartizarea veniturilor, dar este adesea criticat c realizeaz acest lucru n detrimentul eficienei economice.

1.2. Frontiera posibilitilor de producie

Conceptele de raritate a resurselor i cost oportun pe care le-am explicat pn acum pot fi mai uor analizate cu ajutorul unui grafic care poart numele de frontiera posibilitilor de producie. Frontiera posibilitilor de producie evideniaz ansamblul combinaiilor de bunuri economice ce pot fi realizate pe termen scurt n condiiile utilizrii integrale i cu maximum de eficien a resurselor disponibile.Vei nelege mai bine acest instrument de analiz economic cu ajutorul urmtorului exemplu: s considerm c o economie naional poate produce doar dou bunuri: computere i mere n urmtoarele variante:

Tab. 1.1. Posibilitile de producie a computerelor i merelorVariantaABCDE

Computere (buci)0100200250275

Mere (kg.)500400250900

Reprezentat grafic, acest tabel va conduce la urmtoarea frontier a posibilitilor de producie:Mere

500

A(250,250)

0275ComputereGraf.1.1. Frontiera posibilitilor de producie

Frontiera posibilitilor de producie ne furnizeaz urmtoarele informaii:- combinaile de produse aflate n exteriorul frontierei sunt imposibil de atins pe termen scurt ( de exemplu, economia nu poate produce concomitent 250 de computere i 250 de kilograme de mere corespunztor punctului A);- utilizarea integral i cu maximum de eficien a resurselor presupune alegerea unei variante de combinare a bunurilor aflat pe frontier;- orice combinaie de bunuri din interiorul frontierei indic o utilizare ineficient i/sau incomplet a resurselor;- costul de oportunitate relevat de panta frontierei, este n cretere, pe msur ce se renun la o cantitate tot mai mare dintr-un bun n favoarea celuilalt bun. Pentru a demonstra aceast afirmaie, haidei s calculm costul oportun pentru ambele produse:

Tab. 2: Costul de oportunitate n cretereVariantaABCDE

Cost oportun computere11,53,23,6

Cost oportun mere10,660,310,27-

Costul oportun a fost calculat astfel:- pentru computere, pentru a fabrica primele 100 de computere, am renunat la 100 de kilograme de mere, deci renunm la 1kg. de mere/computer. Apoi pentru a crete producia cu nc 100 de computere, trebuie s renunm la 150kg. de mere, adic la 1,5kg. de mere/computer .a.m.d.;- pentru mere, primele 90kg. de mere au fost produse cu preul renunrii la 25 de computere, deci 0,27 computere/kg.. Pentru urmtoarele 160kg. s-a renunat la 50 de computere, deci 0,31computere/kg. .a.m.d..Rezult cu uurin formula de determinare a costului oportun:C.O.y=-X/Y, n care X este cantitatea sacrificat din X, iar Y cantitatea ctigat din bunul Y.Creterea costului oportun pe msur ce se renun la o cantitate tot mai mare dintr-un bun n favoarea altuia exprim coninutul legii creterii costurilor relative. Explicaia aciunii acestei legi se afl n caracterul specializat al resureslor economice. Astfel, n exemplul nostru, vom putea adapta resursele destinate fabricrii merelor pentru producerea de calculatoare pn la un punct, dincolo de care adaptarea devine imposibil. Ce-ai zice de culegtorii de mere instruii s produc hardwere?!

II. CEREREA

Cererea individual exprim relaia dintre cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator dorete i poate s o achiziioneze ntr-o perioad determinat de timp i preul acelui bun. Dac nsumm cererile individuale referitoare la un anumit bun, obinem cererea pieei. Scurta definiie anterioar evideniaz cteva aspecte importante ale cererii, i anume:- cererea nu este sinonim cu cantitatea cerut, ci este o relaie ntre un set determinat de cantiti corespunztoare unor niveluri determinate de pre; ea arat ct se cere dintr-un bun la un anumit pre, toate celelalte variabile considerndu-se constante;- cererea evideniaz cantitatea dintr-un bun pe care consumatorul dorete i are capacitatea financiar s o cumpere; dac, de exemplu, dorii o limuzin BMW, dar nu avei bani s o cumprai, nu suntei o component a cererii pe piaa acestor autoturisme;- cererea este o variabil de flux, n sensul c se manifest pe o anumit perioad de timp: zi, sptmn, lun e.t.c..Un exemplu de cerere individual este urmtorul:

Tab. 1. Cererea sptmnal de cafea a unui consumator individual

Pre (lei)Cantitate cerut (numr cafele)

40.0005

30.0007

20.00010

15.00014

10.00015

n acest exemplu nu este o ntmplare c pe msur ce preul scade, cantitatea cerut crete. Relaia invers dintre pre i cantitatea cerut poart numele de legea cererii. Exist mai multe explicaii pentru aciunea acestei legi. n primul rnd, este logic s presupunem c oamenii vor dori s cumpere mai mult dintr-un bun care se ieftinete. De cele mai multe ori ne dorim mai multe perechi de pantofi, mai multe autoturisme .a. dect ne permitem s cumprm. Preul este o barier important n calea accesului la bunurile economice. Atunci cnd aceast restricie se relaxeaz, probabil c vom cumpra mai mult. n al doilea rnd, s ne amintim ce am nvat n capitolul precedent: reducerea preului este resimit de consumator ca o cretere a venitului real, astfel c acesta va consuma mai mult pentru a-i maximiza satisfacia (efect de venit). n plus, el va fi tentat s nlocuiasc bunurile ale cror preuri nu s-au modificat cu bunul ieftinit, ceea ce va mri din nou cantitatea consumat (efect de substituie). Nu n ultimul rnd, legea cererii se explic prin aciunea legii utilitii marginale descresctoare, potrivit creia pe msur ce se consum tot mai mult dintr-un bun, utilitatea marginal scade, deci consumatorul va fi dispus s plteasc din ce n ce mai puin pe acel bun. Pe baza tabelului de mai sus poate fi construit curba cererii:P 40.000

10.000Q515Graf.1: Curba cererii

Pornind de la cererea individual, poate fi construit curba cererii pieei, care nsumeaz cantitile cerute de ansamblul consumatorilor de pe o anumit pia. Cererea total se obine adunnd cantitile pe care fiecare consumamtor ar dori s le consume la diferite niveluri ale preului. De exemplu, s presupunem c pe piaa bunului X exist numai patru consumatori: A, B, C i D. Cantitatea cerut de aceti consumatori n funcie de pre se prezint astfel:

Tab. 2. Cererea individual pe piaa bunului XPre (u.m.)Cantitate cerut de ACantitate cerut de BCantitate cerut de CCantitate cerut de D

10.00010201530

20.0005151020

30.000310515

Cererea total va arta astfel:

Tab. 3. Cererea total pentru bunul X

Pre (u.m.)Cantitate cerut (buc.)

10.00075

20.00050

30.00033

Putei observa din nou aciunea legii cererii: cu ct preul este mai mare, cantitatea cerut este mai mic. Creterea cantitii consumate atunci cnd preul scade i reducerea sa cnd preul crete poart numele de extinderea, respectiv contracia cererii.Creterea i reducerea cererii sunt determinate de ali factori dect preul, factori care poart numele de condiiile cererii.

2.2. Condiiile cererii

Pn acum am studiat modificarea cantitii cerute numai n funcie de modificarea preului, considernd constante toate celelalte variabile care pot afecta comportamentul consumatorilor. Exist ns o serie de factori care exercit o influen puternic asupra cererii, dintre care cei mai importani sunt:a) Veniturile consumatorilor. n general, atunci cnd veniturile lor cresc, consumatorii cumpr mai mult, iar cnd veniturile scad, cumpr mai puin. Bunurile a cror cerere crete cnd veniturile cresc i scade n situaia invers se numesc bunuri normale i dein cea mai mare pondere n totalul mrfurilor. Alturi de acestea exist i bunuri inferioare, despre care am discutat i n capitolul precedent, a cror cerere se afl n relaie invers cu venitul: scade cnd crete venitul i crete cnd venitul scade. Exemple de astfel de bunuri sunt pinea, fasolea, cartofii, mbrcmintea second-hand e.t.c..b) Preferinele consumatorilor. O modificare a gusturilor consumatorilor n favoarea unui produs va determina o cretere a cererii pentru produsul respectiv i invers. Firmele investesc sume mari de bani n publicitate tocmai pentru a orienta preferinele consumatorilor n favoarea a ceea ce produc. De asemenea firmele care rezist pe pia o perioad ndelungat sunt cele care i noiesc continuu produsele, deoarece apariia produselor noi, mai performante, diminueaz puternic cererea pentru produsele deja existente.c) Numrul consumatorilor influeneaz direct cererea. De exemplu, reducerea natalitii n Romnia determin o reducere a cererii de mbrcminte pentru copii. Reducerea barierelor tarifare la importul de autoturisme ar determina o cretere a numrului de consumatori de autoturisme provenite din strintate, deci o cretere a cererii.d) Preul altor bunuri. Exist dou categorii de bunuri:- substituibile, care pot fi folosite alternativ pentru a acoperi aceeai nevoie; de exemplu mierea i zahrul sau autoturismul personal i mijloacele de transport n comun;- complementare, utilizate mpreun pentru a acoperi o nevoie; de exemplu CD-urile i lectorul de CD-uri sau autoturismul i benzina sau motorina.Dac bunurile X i Y sunt substituibile i preul bunului X crete, consumatorii vor opta pentru bunul Y, comparativ mai ieftin, ceea ce va conduce la creterea cererii din acest bun.Dac X i Y sunt complementare i preul lui X crete, acest bun devine mai puin accesibil, cantitatea cerut scade, dar n acelai timp se va reduce i cererea pentru bunul Y, ce nu poate fi folosit fr X.e) Previziunile consumatorilor. Ateptrile consumatorilor au n vedere: evoluia preului, a venitului, ca i posibilitile de acces la anumite produse. n cazul n care consumatorii anticipeaz o cretere a preului n viitor, cererea prezent crete; asemenntor o anticipare a creterii veniturilor conduce la creterea cererii. Dac se prevede o penurie de produse n viitor, cererea prezent crete; de exemplu dac se anticipeaz o criz valutar care s stopeze importurile, cererea pentru bunuri importate va crete.Creterea i reducerea cererii n funcie de ali factori dect preul pot fi reprezentate grafic astfel:

Creterea cereriiP

Reducerea cererii

Cerere iniialQ

Graf. 2. Creterea i reducerea cererii

Pe scurt, cererea crete atunci cnd:- cresc veniturile consumatorilor- se accentueaz preferinele - crete numrul consumatorilor- crete preul bunurilor substituibile sau scade preul bunurilor complementare- se anticipeaz o cretere a preului, a venitului sau o penurie de bunuri.Evident, n situaiile inverse, cererea se va reduce.

2.3. Elasticitatea cererii

Sensibilitatea cererii, modul n care aceasta reacioneaz la modificarea condiiilor ce o influeneaz poart numele de elasticitatea cererii. Elasticitatea poate fi studiat pentru toate condiiile cererii despre care am discutat n subcapitolul precedent; totui, cele mai importante forme ale elasticitii, din perspectiva firmei, sunt: elasticitatea cererii la pre, elasticitatea cererii la venit i elasticitatea ncruciat a cererii.

a) Elasticitatea cererii n funcie de pre

Modificarea cantitii cerute n funcie de modificarea preului este cea mai utitlizat form a elasticitii. Msurarea acesteia se realizeaz cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii la pre, determinat ca un raport ntre variaia procentual a cantitii cerute i variaia procentual a preului.Formula uzual de determinare a elasticitii este:Ec/p=%Q/%P, n care:- Ec/p= coeficientul de elasticitate a cererii la pre;- %Q = modificarea procentual a cantitii cerute (Q/Q0);- %P = modificarea procentual a preului (P/ P0).Calculat astfel, coeficientul arat cu ct se modific, procentual, cantitatea cerut, la o modificare cu un procent a preului, n condiiile n care punctul de referin pentru determinarea elasticitii este P0. Cu titlu de exemplu, dac la o reducere a preului de la 1000 de lei la 500 de lei, cantitatea cerut crete de la 4 nasturi la 8 nasturi, elsticitatea cererii va fi:Ec/p= [(8 - 4)/4]:[(500-1000)/1000]=-2Spunem n aceast situaie c, la o reducere cu 1% a preului, cantitatea cerut a crescut cu 2%, n condiiile n care am folosit ca punct de referin (1000;4). Dac foloseam ca punct de referin (500; 8), elasticitatea ar fi fost:Ec/p= [(4 - 8)/8]:[(1000-500)/500]=-1/2.Evident apar semne de ntrebare cu privire la valoarea coeficientului de elasticitate pe care s o utilizm pentru a caracteriza aceast cerere. Pentru a estima elasticitatea la mijlocul intervalului dintre cele dou valori considerate anterior succesiv ca puncte de referin vom utiliza urmtoarea formul:Ec/p= [Q/ (suma cantitilor:2)]:[ P/(suma preurilor:2)]n exemplul anterior, elasticitatea cererii la pre la mijlocul intervalului dintre un nivel al preului de 1000 de lei i un nivel al preului de 500 de lei va fi:Ec/p= [(8 - 4)/(4+8):2]:[(500-1000)/(1000+500):2]=-1.n cazul n care dorim s msurm elasticitatea ntr-un punct anume de pe curba cererii i nu de-a lungul unui interval, sau altfel spus, ntre dou puncte de pe respectiva curb, vom utiliza relaia:Ec/p= (dQ/dP)xP/Q), n care:- dQ/dP este inversul pantei dreptei tangent la curba cererii n punctul de referin- Q i P cantitatea, respectiv preul, n punctul de referin.Cu titlu de exemplu, dac cererea mbrac forma unei funcii de forma: Q=10 - 2P, elasticitatea cererii la pre, cnd preul este de 2 u.m. va fi: Ec/p= -2/(2:6) = -6.Semnul "-" al coeficientului de elasticitate a cererii la pre exprim relaia invers dintre pre i cantitatea cerut, fiind de cele mai multe ori neglijat atunci cnd se apreciaz gradul de elasticitate.Asfel, n funcie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la pre, vom spune c:- cererea este elastic, dac Ec/p>1, n valoare absolut;- cererea este inelastic, dac Ec/p 0 iii) Bunuri inferioare, pentru care Ec/V < 0.Clasificarea anterioar a bunurilor v este deja cunoscut din capitolul dedicat teoriei consumatorului. S ne reamintim c relaia dintre venit i consum poart numele de curba lui Engel, dup numele economistului german Ernst Engel (1821 - 1896).

c) Elasticitatea ncruciat a cererii

Prin elasticitate ncruciat a cererii nelegem modificarea cererii pentru un bun n funcie de modificare preului altor bunuri, cum ar fi bunurile substituibile i bunurile complementare despre care am vorbit la nceputul capitolului. Coeficientul de elasticitate ncruciat a cererii se determin ca un raport ntre modificarea procentual a cantitii cerute dintr-un bun i modificarea procentual a preului altui bun, astfel:Ecx/py=% Qx/% Py, n care Qx este cantitatea cerut din bunul x, iar Py este preul bunului y. n funcie de acest coeficient bunurile pot fi:- substituibile, dac Ecx/py>0;- complementare, dac Ecx/py1;- oferta este inelastic, dac Eo/p