Asul XVIII. Decemvrie Îâ28 Nr. 12.

GIGA ORGAN P E N T R U Ş T I I N Ţ A Ş I V I A Ţ A B I S E R I C E A S C A

SUB PATRONAGIUL

1. P. S. S A L E A R H I E P I S C O P Ş I M I T R O P O L I T N I C O L A E

Diaconul han Dinu: Arh im. Scriban: Pv. C. Gh. Vartolomeiu Pr. Dr. loan Felea: I. U. Soricu : Stud. Nic. N. Grosu: Prof. N. Colan:

Necuice:

C U P R I N S U L : O veste minunată. Predicatorul Frank Thomas, Magii. Ortodoxie şi sectarism. Icgerui a strigat. Gânduri la sărbătoarea Sf. Dumitru. Mişcarea literară: Lecturi din izvoarele istoriei

române. Misionarism cultura!. Calendarul osta­şului. Apostolii satelor.

Cronică: Asociaţ ia clerului „Andreiu Şaguna", secţia Sibiu. Adunarea generală a „Astrei", P l e c a r e a pâr. cons. Trandafir Scorobeţ ia Ame­rica. Vizita caaonică a P P . SS. Episcopi de Caransebeş şi A r a d în Jugos lav ia .

Note şi informaţii. Bibliografie,

REDAcuA ţ t ADMINISTRAŢIA: SIBIIU, S T R . MITROPOLIEI Nr. 3 2

S I B I I U , T I P A R U L T I P O G R A F I E I A R H I D I E C E Z A N E .

. R E V I S T A T E O L O G I C A "

— - — ~ | A P A R E L U N A R :• Abonamentul pe irj an: 200 Lt ~

REDACTOR: P R O F . N 1 C O L A E C O L A N , m-

Colaboratorii „ R e v i s t e i T e o l o g i c e " :

Beleuţă / . , prof. Academia teologică (Sibiiu); Cioran E., protopop (Sibiiu),

Dr. Ciukandu Oh., consilier consistorial (Arad) ; Episcop Dr. Comşa Gh.

( A r a d ) ; Cosma A., preot (Galaţ i ) ; Dr. Crăciunescu A., profesor Aca­

demia teol. (Sibiiu); Dr. Cristescu Gr., profesor Academia teol. (Sibiiu);

Oăncilă / . , protopop militar (Sibiiu); Dr. Dragomir S., prof. universitar

(Cluj) Dr. Felea I., preot (Pee ica ) ; Qan V., protopop (Baia de Arieş ) ;

lonescu l. N., preot (Bucureşt i ) ; Dr. Lazarescu V, profesor Acad. teol.

(Oradea-mare) ; Lungulescu I. /V., pritn-procuror (R. -Vâlcea) ; Dr. Lupaş I.,

protopop profesor universitar ( C l u j ) ; Maior Gh., dîr. semin. teologic

(Sibiiu); Meteş Ştefan, dir. arhivelor statului ( G t t j ) ; Dr. Mihălcescu /. prof. facultatea teologica (Bucureş t i ) ; Arhim. Mo rusca Policarp, Stareţul Sf.

Mănăstiri Hodoş -Bodrog; Preot . Negoiţă I. C, prof. sem. ( H u ş i ) ; Scorobeţiu

Tr., consilier consistorial (Sibiiu); Arhim. Scriban !., (Bucureşt i ) ; Dr. Tăr-

ehilă N., prof. Academia teol. (Sibiiu); P r e o t Triţa losiţ, dir. oriei. (Sibiiu)

P. C. preoţi sunt rugaţi să însemneze pe cotorul mandatului, pe lângă

eomună şi protopopiatul căruia aparţin.

Anul XVIII . Decemvrie 1928 Nr. 12.

R E V I S T A T E O L O B I C f i = organ pentru ştiinţa şi viaţa bisericească. =

A B O N A M E N T U L : P e un an 200 L e i . P e o jumătate de an 100 L e i . Un număr 15 L e i . —

O veste minunată trimisă în câteva rânduri izvorîte din adâncul tainic al unei conştiinţe frământate mi-a venit acum câ­teva zile.

E a este în măsură a ne arăta o anumită por­nire a sufletelor dornice de harul sfinţilor, pe care Biserica îl împarte fiilor ei.

In tendinţa atât de pronunţată spre reunirea cre­ştinătăţii, dorul nepotolit al oamenilor de a deveni fii ai Si. Biserici şi setea cea mare de harul ei sfin-ţitor ies tot mai mult la iveală. Sufletele cuprinse de acest mare dor sunt capabile de acte, cari pot sta alături de eroismul vechilor mărturisitori de credinţă. Ele sunt stele, cari strălucesc cu lumina stelei din Vifleem şi arată lumii locul unde se pă­strează tezaurul Bisericii ecumenice: S f . Biserică ortodoxă a răsăritului.

Curăţenia doctrinei, frumuseţea cultului şi viaţa ei întreagă, având strălucita aureolă a apostolicităţii şi a mucenicilor, luminează calea tuturor celor plecaţi în căutarea lui Isus Mântuitorul.

Intr'acolo o pornit şi.prea iubitul meu amic Paul Hoecke, stud. în teologia protestantă, din Germania. Tinăr cu pregătire şi educaţie aleasă, cu inima îm­podobită cu virtuţi, din convorbirile pe cari le-am avut împreună s a trezit deodată muncit de dorul

i

de a se împreuna cu Hristos prin sf. Sa Biserică dătotoare de har sfinţitor. Cu uşurinţă a început să vadă, că rătăcesc, neştiind scripturile aceia cari n'au rămas în buciumul sf. Biserici ortodoxe. După acele convorbiri dela încheierea semestrului de vară de acum doi ani şi după o scurtă corespondenţă am primit acumdela el o scrisoare, care socotesc, că e bine, să nu rămână ascunsă sub obroc.

Scrisoarea are data de 21 Noemvrie 1928, sărbă­toarea „Intrării în Biserică". Iat-o în tălmăcire ro­mânească :

...Ţi am tot scris despre reunirea creştinătăţii — şi mă gândeam la Protestanţi şi Ortodocşi. Acum însă am aflat adevărata unire în credinţă: Astăzi am fost primit, de către I. P. S. Mitropolit al Kie­vului Antonie, în sfânta Biserică ortodoxă. Am luat sf. Cuminecătură, dupăce ieri mă spovedisem.

Iţi mai aduci aminte, Iubite Părinte diacon, cum mai îmbrăcat odată în haina preoţească a sf. T a l e ? Ei bine, de azi înainte o s'o port şi eu! Nu-ţi poţi închipui, cât sunt de fericit. Acum m'am împreunat cu Hristos şi cu sfânta Lui Biserică.

Nu ştiu cum am ajuns să fac pasul acesta. De bună seamă Dumnezeu m'a povăţuit. Cel

dintâi îndemn însă D Ta mi l-ai dat. Te-ai rugat pentru mine? Cred că da

A m primit credinţa ortodoxă parte cu parte. La început eram ispitit de credinţa apuseană; acum însă m'am deslipit de ea cu totul. Şi mi-am luat răsplata: Toată graţia lui Dumnezeu.

O să mă preoţesc. încă nu ştiu dacă o să deviu preot de mir, sau ieromonah. Mă las în grija lui Dumnezeu. Acelaş sfat mi-1 dă şi I. P. S. Mitropolit.

Am renunţat, pentru totdeauna la strălucitul viitor ce mi-1 îmbia situaţia de pastor protestant Voi fi sărac, aşa cum suntem cu toţii aici în Berlin. Părinţii m'au părăsit. Eu însă muncesc în fabrică şi ca muncitor auxiliar îmi câştig pânea cea de toate zilele — cruţând şi pentru viitor.

Dumnezeu îmi va ajuta întru toate. Poatecă în curând voi fi angajat ca diacon pentru sf. slujbă în

limba germană la catedrala noastră cu hramul în­vierii, la a cărei sfinţire din 2 2 Oct. a. c. am par­ticipat şi eu, şi ca profesor de religie [căci amân­două sunt necesare, ca să nu se piardă mulţi din turma lui Hristos!)

Iubite Părinte diacon, îţi trimit sărutarea mea de frate şi te rog să-ţi aduci aminte de mine, când spui ecteniile sf. Liturgii. In acelaş timp rog pe I. P. S. Mitropolit Nicolae să-mi împărtăşască arhie­reasca binecuvântare.

Primeşte cele mai calde salutări dela al D-tale întru totul devotat P a u , H o e k e

student in teologie

Iată şi răspunsul meu:

Prea iubite şi prea stimate prietine, Cred, că e bine, ca o astfel de credinţă „ară­

tată să se facă tuturor", de aceea am îndrăznit a pu­blica aici preţioasa Dtale scrisoare, care mi-ai trimis-o şi care cuprinde o prea frumoasă şi eroică mărtu­risire de credinţă.

Am întârziat puţin cu răspunsul, nu din negli-genţă, ci fiindcă cetindu-ţi scrisoarea, am cetit în su­fletul Dtale şi am cunoscut cât îţi este de mare bu­curia, pentrucă bunul Dumnezeu ţi-a împlinit dorinţa arzătoare de a fi primit în Sf. Biserică ortodoxă. Bucuria Dtale a umplut şi sufletul meu şi numai dupăce am admirat zi de zi aceasta minunată lu­crare a Sf. Duh, care s'a săvârşit cu Dta, îţi pot răspunde plin de emoţie: Iubite frate, bine ai venit şi „Darul Domnului să fie cu Tine!"

In convorbirile noastre de acum doi ani şi din scrisori — eu cu bucurie am constatat, că Dta aveai „râvnă pentru Dumnezeu" [Rom. 1 0 , 2 ] şi mărturi­sesc, că de atunci nu a mai încetat rugăciunea mea cătră Domnul, ca să-ţi descopere evanghelia drep­tăţii şi să te împreune cu Sf. Sa sobornicească şi apostolească Biserică.

Iubite frate, vedem cum se mişcă toată lumea

şi toate sufletele nu au linişte, ci caută această îm­preunare. A ş a voeşte şi Domnul „ca toţi una să fie" şi pentru aceasta „a lăsat Domnul Savaot o sămânţă în lume "[Rom. 9, 2], Sf. Biserică ortodoxă, din care El face să răsară şi să crească Unirea dorită de toţi.

Toţi slujitorii acestei Sf. biserici, Sf. Apostoli, urmaşii lor nemijlociţi şi toţi ceilalţi până astăzi au simţit şi simţesc izvorând din ea izvorul apei celei vii, pentrucă însuşi Domnul este în ea — şi cu ea totdeauna... până la sfârşitul veacurilor.

Dar Isus Hristos este în Sf. Sa Biserică într'un chip şi mai minunat, anume în Sf. şi înfricoşata Cu­minecătură. In rând cu toţi Sf. Părinţi şi Martiri dela început şi până astăzi noi credem din tot sufletul şi mărturisim în faţa lumii întregi, că în Sf. Cumine­cătură avem, adorăm şi primim pe Isus Hristos cel răstignit pe Golgota în zilele lui Pilat din Pont.. . şi înviat a treia zi!

Priceperea noastră, raţiunea noastră rămâne — mai ales aici — neputincioasă şi aiurită. Dar în­treagă fiinţa noastră — acest nepătruns adânc pentru care raţiunea este abia o floare pe suprafaţa lui — toată fiinţa noastră se cutremură... căci, cu ade­vărat : Domnul este!

Te rog iubite frate adânceşte acest adevăr, me­ditează asupra Lui în genunchi, aşa cum se cuvine, lasă-ţi inima şi tot sufletul să fie rob al Lui, ca să-I poţi sluji cu toate puterile dragostei şi devotamen­tului pe cari le ai.

Nu numai aceasta, ci tot ce are Sf. Noastră Bi­serică în ortodoxia ei este o nepreţuită salbă de dia­mante pline de strălucire dumnezeeascâ, pe care ni-au păstrat-o cu jertfa sângelui lor mulţimile Sf. Martiri. Crezul şi cele şapte Sf. Taine ale venera­bilei Biserici ortodoxe sunt cele mai strălucitoare diamante din acea salbă şi nici unul nu poate fi rupt din ea fără primejdia de a o deşira şi a-i pierde toate mărgăritarele. Dar eu cred că şi Dta îţi aduci aminte cum vorbeam amândoi despre acestea pre-

umblându-ne uneori până noaptea târziu pe frumosul Friedhofsweg din Bethel-Bielefeld.

Din scrisoarea Dtale cu bucurie constat, că pe toate acestea le crezi şi le mărturiseşti şi Dta, şi să fii sigur, că adevărat este ceeace mărturiseşti, căci „nu trup şi sânge ţi-a descoperit aceasta ci Tatăl . . . carele este în cer" [Mat. 16, 17], dupăcum şi însuţi spui, că Dumnezeu te-a condus.

I. P. S. Sa părintele nostru Mitropolit Nicolae îţi împărtăşeşte arhiereasca Sa binecuvântare — pe care prin mine o ceri, — mulţumind lui Isus Hristos Domnul nostru, că te-a socotit vrednic de încredere şi te-a pus în slujba Lui [Tim. I, 12] şi cu părin­tească dragoste te sfătueşte şi te îndeamnă cu cu­vintele Sf. Apostol Pavel cătră Timotei [1, 18] „să păstrezi credinţa şi cugetul curat" ca să te lupţi lupta cea bună şi credinţa ta arătată să se facă tu­turor.

Dela mine te rog să primeşti îmbrăţişare fră­ţească şi expresiunea dorinţii mele vii de a ne re­vedea.

... „Să iubim unii pe alţii ca întrun gând să măr­turisim" şi Dumnezeul nădejdii ne va umplea de toată bucuria şi pacea.

S ib iu , 10 Dec. 1928. Cu dragoste frăţească ,

Diaconul I o a n Dino.

Predicatorul Frank Thomas. VIII.

A d a o s . In Nr. pe August—Septemvrie al acestei reviste,

ne-am silit să zugrăvim, în trăsături generale, chipul de predicator al răposatului propoveduitor din Ge­neva Frank Thomas. Ce am scris despre el, a fost pe temeiul materialului publicat de dânsul până 4a marele răsboi al popoarelor. El însă nu a încetat de a lucra o clipă şi după aceia. Cu puţine opriri

pricinuite de boale prin care a trecut, el n'a încetat de a scrie şi de a vorbi şi în toată vremea de după răsboi. Cuvântările sale şi le-a desfăşurat tot în în­căperea din Geneva numită Victoria Hali.

Şi acum, având la îndemână şi material tipărit de el după răsboi, să desfacem mai întâi câteva în­dreptări, faţă de unele arătări ale noastre din nu­merele trecute ale revistei.

1. Volumul la Royauté du Christ, cel pe care D. Cornilescu 1-a tradus cu numele de „împărăţia lui Hristos" şi despre care scriam, în însemnarea gin josul paginii, că mai bine ar fi fost tradus cu „Hristos ca Rege", a fost înfăţişat de mine ca fiind un mănunchiu de conferenţe ale lui Frank Thomas. Având cartea şi, după înfăţişarea cuprinsului, cu­vântările lui părând mai mult conferenţe, le-am pe­cetluit ca atare. Adevărul însă este că el le-a privit ca predici. Le-a rostit în aceiaşi sală în care-şi ro­stea obişnuitele lui predici; le-a rostit în acelaşi şir al vorbirilor sale înaintea ascultătorilor săi din Ge­neva şi dacă, după materie, îţi lasă mai degrabă întipărire de conferenţe, întru cât le vezi întocmite mai mult pe temei de dovedire raţională, fără pre­sărare de ziceri ale Scripturii, ca la predică, şi le încheie cu nişte poezioare, ca pentru a înduioşa inima şi a câştiga voinţa, ceeace e felul predicii. In adevăr, Frank Thomas a vorbit foarte adeseori pe graniţa dintre predică şi conferenţă, încât multe pre­dici ale sale eşti ispitit să le numeşti conferenţe, deşi, pe de altă parte, tot este o deosebire la el între predică şi conferenţă. Conferenţele sunt mai lungi, uneori chiar mult mai lungi şi privesc chestiuni mai strâns legate de controversele ştiinţifice în legătura lor cu religiunea. Predicile sunt pe jumătate mai scurte şi privesc chestiuni ale zilei, judecate după principiile netrecătoare ale creştinătăţii.

Aceasta cu privire la trecerea şirului de cuvân­tări „la Royauté du Christ" ca conferenţe, pe când ele au fost predici.

2 . In al doilea rând, am socotit predicile sale ca 8 volume. Cu ce s'a tipărit după răsboi însă, li­stele cu cărţile sale ne dau 9 volume, şi încă trebue să fie şi mai multe, pentrucă avem şi fascicule răz­leţe, care fără îndoială, trebue să fi fost trecute şi ele în volume nouă mai târziu.

L X .

Felul predicilor lui Frank Thomas.

Cu privire la felul predicilor lui Frank, întru adăogare faţă de cele scrise în numerele trecute, trebue să spunem că au deosebire de predicile noastre.

1. Mai întâi, în ce priveşte anul bisericesc. Cum este acum obicei statornic în predica ameri­cană, predicatorii nu se mai simt ţinuţi ca, la anumite răstimpuri ale anului bisericesc, să predice despre anumite materii. Aşa, de pildă, ia Dumineca Orto­doxiei, noi ne socotim îndreptăţiţi să predicăm despre închinarea la icoane; la Cincizecime, despre Pogo­rârea sfântului Duh; la Ziua Crucii, despre Crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos, gătirea ei şi tot ce face istoricul sărbătoririi; la Dumineca Va­meşului şi a Fariseului despre umilinţă şi mândrie, în legătură cu parabola Domnului în această che­stiune, şi aşa mai încolo. Ca noi lucrează şi romano-catolicii şi apoi mulţi din predicatorii protestanţi vechi şi noi. Anul bisericesc este o urzeală pe care o ţesem cu toţii. Americanii nu mai fac aşa. La dânşii sărbătorile nu se mai simt, dar, în schimb, Duminica este în toată puterea ei.

Tot aşa e şi la Frank Thomas. El nu se mai mişcă pe reţeaua anului bisericesc. Deci nu va pre­dica după bucata evangheliei pe care o are la în­demână pentru ziua cutare, lucru în care de altfel mulţi protestanţi se mişcă mai slobod ca noi. Ei vin cu texte care nu sunt numai decât ale zilei, ci alese slobod. De altfel nimenea nu e îngrădit nici la noi

să se ţie numai decât de textul zilei, ci poate lua orice text va voi, dar este obiceiul să iei ceva în legătură cu sărbătoarea şi e foarte firesc să fie aşa, deşi nu e o greşală de a face şi altfel.

Felul acesta slobod de a lucra al protestanţilor, este şi mai slobod la Frank Thomas. La dânsul nu mai găseşti „predica la Dumineca cutare", „predica a 20-a după Rusalii", lucru care se găseşte obişnuit la protestanţi, ci găseşti titlurile predicilor şi numai cu arătarea că au fost ţinute la cutare dată în Vic­toria Hali din Geneva.

Deci aceasta e o trăsătură nouă cu care ne în­tâlnim la el.

2. Nefiind ţinut de ideile pe care ţi le pun înainte popasurile anului bisericesc, şi materiile pe care le va trata vor fi alese fără vreo legătură prilejită de slujba Bisericii, ci vor fi materii ale slobodei sale socotinţe. Prin urmare trebuie să spunem că vom avea tot brazde nouă în materia lui. Nimic din ce găsim aiurea. Sunt tot teme pe care simţul său religios i le pune înainte. Dar le aşterne tot după obiceiul vechiu, adică cu texte puse înainte. B a încă şi cu mai multe texte.

La noi este obiceiul ca, înaintea predicii să punem, un text. Nimenea nu pune două sau trei. La Frank Thomas găseşti şi câte două şi câte trei şi chiar patru, în care şi-a găsit el ideile pe care vrea să le desfăşoare. A ş a este predica despre „Adevărata închinare" pe care a ţinut-o el la Victoria Hali, la 23 Iunie 1912. A r e trei texte. Alta, ţinută la 3 Ianuarie 1915, are patru texte.

Să vedem acum titluri de ale sale. Luăm unul din volumele din urmă ale colecţiunii La Bonne Noiwelle, în care găsim 24 de predici.1 Aci găsim titluri de predici ca următoarele:

1. Adevărata închinare. 2. Bucuria de a trăi. 3. Dumnezeu te iubeşte. 4. Stăpânirea preaînaltă a

' Hans Haupt, *Die Eigenart der amevikdnischen Predigt», Giesse» 1907, pag. 2—11.

lui Dumnezeu. 5. Datorie de dragoste. 6. Tăcerea dragostei. 7. Nu mai este frică [partea IJ. 8. Nu mai este frică [partea II]. 9. Dumnezeu Sfântul. 10. Un tron. . . Un curcubeu. 11. Marea lumină a izgonitului. 12. Cartea care trăieşte şi care te face să trăieşti! 13. Strigăt de nenorocire şi de nădejde. 14. De unde a izvorât răsboiul? 15. Pricina adâncă a răsboiului. 16. Vrăjmaşul ascuns. 17. In locaşul de închinare la vremea furtunii. 18. Cele ce nu se pot cântări (Les Impoderables). 19. Preziceri şi prorocii. 20. Supraom ori viteaz ? 21. Intre patru ochi cu cel înviat. 22. Amă­răciune. 23. Cuvânt dat. 24. Spre cer.

Oricine vede că este o foarte mare deosebire de temele noastre obişnuite. Pot fi în acestea lu­cruri foarte frumoase, dar oricum, încă nu-ţi poţi da seama despre ce va fi vorba în teme aşa de de­părtate de obiceiurile noastre.

Dar aceasta arată ce am spus la început: avem a face cu brazdă nouă. Predicatorul o croieşte pe drumul său, în care ne va spune nu lucruri vechi în haină nouă, ci va veni şi cu dovediri şi cu înfă­ţişări pe care ni le va scoate el de isnoavă, ca lucru al său propriu.

Dar asta nu va fi o eşire din rânduiala omi-leticii? Căci aceasta spune că predicatorul nu va fi un om care va vorbi în numele său şi nu-şi va des­făşura vederile lui, ci va face lucrul Domnului şi va propovedui vederile evangheliei.

Nu. Frank Thomas stă prea mult pe temelie biblică, pentruca să păcătuiască în privinţa aceasta. El se priveşte ca vestitor al evangheliei. Nu pro-povedueşte o religiositate a sa, ci vrea să propove-duească însăşi ideile creştineşti.

Pentru aceasta însă sunt la îndemână o mulţime de mijloace, idei care neîncetat ne ies înainte pentru a sluji creştinătatea, fapte care singure ne ies la iveală ca dovezi în folosul creştinătăţii. Rămâne numai ca tu să le vezi, să le culegi, să le îmbini bine, să faci dovedire cu ele. Aceasta este noutatea ta şi câmpul în care te poţi mişca slobod.

A ş a face şi Frank Thomas. El face lucrul evan­gheliei. Dar îl face cu materiale nouă, cu ceeace viaţa de faţă îi scoate la iveală pentru a zidi. Deci noutatea lui este o noutate, un merit, dar nu o aba­tere. El merge tot pe drumul slujirii evangheliei, tot pe ea vrea s'o - vadă intrată în viaţa oamenilor, dar face aceasta pe un drum nou, pe care ş i 1-a croit singur.

Deci încheiem acest punct cu constatarea că Frank Thomas este predicator care vine cu un ma­terial nou. El priveşte larg în viaţa de toate zilele, la câte fapte se petrec pe lume, la frământările mari ale obştii oamenilor, la lucrurile care au tur­burat adânc inimile [răsboiul] sau au orbit privirile [Liga Naţiunilor], şi în acestea găseşte materiale pe care le poate judeca după cugetările cele veşnice ale creştinătăţii. Intru acestea, el se călăuzeşte ne­încetat de Sf. Scriptură şi tocmai pentru a se vedea că nu vederile lui le propovedueşte, încheierile pe care le trage le pecetlueşte cu adevăruri trase din Cartea veşniciei.

3 . Noutatea lui Frank Thomas nu este numai în aceasta. A m putea spune că predicile lui sunt şi mai prietenoase. In adevăr, predicile lui nu sunt o vorbire plină de oficialitate, în care simţi o mare despărţire delà predicator până la ascultător, ci sunt o vorbire mai apropiată, p a r c ă ai sta de vorbă cu ceice te ascultă. Prin aceasta, predicile sale au căl­dură şi apropiere şi uşurinţă a fi urmărite şi ascul­tate. P e el îl simţi nu ca pe un om rece, care-ţi vor­beşte din înălţimea ştiinţei lui, ci ca pe un prieten, pe un om cu inimă bună, care cu adevărat te iu­beşte, îţi vrea binele ş i vrea să te cârmuiască pă­rinteşte.

Sunt predici, delà mari predicatori, de o mare înălţime şi frumuseţă, să zicem, de pildă, predicile lui Léonard o di Porto M auri zio,1 predici puţin cu­noscute, dar de o mare putere. P e predicator însă

' Predicator misionar italian lb76—1751

îl vezi aşa de sus, trăieşte în aşa culme de cugetări sfinte, încât tu te simţi mic şi strivit de măreţia lui. Oare nu cumva aceasta îl alungă pe om ca prin ceva ca . e e prea departe de el şi greu de ajuns?

Această primejdie nu se întâlneşte de loc la Frank Thomas. El se mişcă în însaş lumea aceasta de lângă tine, stă lângă tine, dar aduce în ea gră­unţii sfinţeniei, ca s'o prefacă.

Nu cumva, din pricina aceasta, el nu zboară prea sus cu cugetarea lui? Nu cumva se mărgi­neşte la materii ieftine şi de rând? Oh! nu. A m spus că el este nou. Noutatea lui e adevărat nu este a ne da lucruri grele de cugetat. Ia materii din în­săşi această lume a noastră, dar materii bune şi fo­lositoare, pe lângă care cei mai mulţi trec fără să le vadă. Când vom da bucăţi din predicile lui, se va vedea că avem a face cu materii foarte temei­nice, dar înfăţişate prietenos. E meşteşugul lui de a vorbi familiar.

Prin aceasta socotim că e om mai al vremii, cu mijloace mai potrivite pentru omul de azi, care e nerăbdător şi împrăştiat şi nu vrea să se adân­cească mult. Vorbindu-i apropiat şi prietenos, suntem mai în stare a ne folosi de psihologia lui.

Şi în aceasta noi găsim că Frank Thomas este un predicator dela care se poate învăţa mult, în ce priveşte metodele, de folosit în predica de azi.

4. Din pricina vorbirii familiare, mai urmează şi altă caracteristică a predicilor lui Frank Thomas. Deşi el vorbeşte cu sistem şi cu păşire bine soco­tită din ideie în ideie, totuşi la dânsul nu bagi bine de seamă împărţirile cunoscute ale vorbirii omile-ticii. Aproape nu se cunoaşte care e introducerea, care este grosul cuvântării. Vorbind "familiar, la dânsul nu sunt trase adânc despărţirile ace tea aşa ca să le bagi de seamă numai decât. El trece uşor din una în alta, parcă ar sta de vorbă, încât te în­trebi: unde e introducerea, unde e cutare parte ? Cu toate acestea, când faci analiza, le găseşti pe toate, numai că ele nu sunt puse aşa, ca să izbească

ochiul. Deci la dânsul nu descoperi formalismul omi­leticii, cum fac unii predicatori, pe care La Bruyère îi ia în zeflemea : la punctul 1 vom vorbi despre cu­tare chestiune, la punctul 2 despre cutare şi aşa mai încolo.1 Sistematizarea aceasta, pe care unii o îm­ping peste măsură şi pe care ţi-o vâră în ochi, o are şi Frank Thomas, dar în chipul firesc al vor­birii, nu ca ceva căutat şi strigat în urechile ascul­tătorilor.

In predica despre „Cuvântul dat", ţinută la 6 Iunie 1915, în plin răsboiu european, şi care este plină de chestiunile răsboiului, Frank Thomas trece familiar din vorbă în vorbă şi nu bagi de seamă unde începe introducerea. Nici nu este bine hotăr­nicită, ci el, odată pornită discuţiunea, trece uşor din cugetare în cugetare, fără a se simţi dator să tragă bine şanţul introducerii. Merge aşa discuţiunea prietenească jumătate din predică şi abia în jumă­tatea a doua face câteva împărţiri. Deci ar putea spune cineva că predica aceasta nu merge strâns pe porunca hotărâtă a omileticii. Cu toate acestea cititorul nu este izbit de loc de faptul acesta, ci are înainte numai o lină desfăşurare a cugetărilor pe care le urmăreşte foarte uşor.

In alte predici, îndrumările acestea ale omileticii sunt mult mai în vedere, dar nu pentrucă ele sunt porunci care trebuiesc urmate, ci pentrucă sunt rân-duiala firească a unei vorbiri care nu înţelege să umble halandala, ci să treacă din treaptă în treaptş şi aşa să te lămurească mai uşor. Astfel este pre­dica „Spre cer", unde se vede prea bine introdu­cerea, linia de despărţire între ea şi tratare şi se urmăreşte foarte uşor împărţirea tratării. Aceasta se desparte în patru bucăţi, câte una pentru fiecare din cele patru citate pe care le pune în fruntea pre­dicii. Fiecare citat e un punct care trebuie desvoltat.

îndeobşte, cu toată vorbirea familiară, Frank Thomas are împărţirea aceasta a vorbirii cu sistem,

1 In Les Caractères. Vez i şi Biserica Ortodoxă Română, August 1838, pag. 717—718, unde a c e a s t ă parte e tradusă.

numai că nu este căutată anume şi nu ţi se flutură înainte ca o programă de vorbire pe care ai s o vezi urmată. Nici nu s a r mai împăca aceasta cu felul vorbirii sale familiare.

5. Dar oricât este de familiar, totuşi predicile lui Frank Thomas nu se potrivesc pentru toţi oamenii. Ele nu sunt nişte predici populare, ci predici care privesc mediul orăşenesc, viaţa publicului obicinuit din Europa, străbătut de îndoieli faţă de religiune, ba încă mâncat şi de necredinţă. Frank Thomas neîncetat are în vedere această stare sufletească, toată şubrezenia morală a lumii de azi şi în auzul ei vorbeşte. Deci, adevărat, sunt predici ale vremii de azi.

Din pricina aceasta, dacă e vorba de noi Ro­mânii, ele sunt predici care ar merge destul de bine pentru cititorii noştri dela oraş, dar nu merg de loc pentru lumea dela ţară. La oraş însă se pot între­buinţa cu tot folosul, fiindcă se mişcă în hotarele gândirii orăşenilor şi lor cu adevărat le dă leacul care le trebuie. Frank Thomas ia în mână toate chestiunile care frământă mintea europeanului de azi şi le dă deslegarea cuprinsă în învăţăturile cre­ştineşti.

Deci noi, din aceste predici, putem învăţa cum predica nu este un tip neclintit, care se ţine în acelaş fel pretutindenea şi totdeauna, ci ea este un orga­nism viu, care însoţeşte curgerea vieţii, ia aminte la prefacerile ei şi caută s'o îndrumeze totdeauna, chiar pe drumuri schimbate, spre aceleaşi izvoare de viaţă, care se găsesc în Domnul Hristos şi în moştenirea lăsată de El.

Acestea credem noi, sunt trăsături ale predicilor lui Frank Thomas, şi acum, pentru mai bună înţe­legere şi urmărire a acestora, nu avem decât să facem ce am scris la încheierea paginilor trecute despre el, adecă să dăm bucăţi din însuşi predicile lui. Deci păşim acum la această nouă materie.

(Va urma] Arhim. S C R I B A N .

Giovani P a p i n i

M A G I I . După vre-o câteva zile sosiră trei magi din Haldea

şi îngenunchiară înaintea lui Isus. Poate veneau din Ecbatana, sau de pe malurile

Caspicei. Călări pe cămilele lor, cu sacii plini atârnaţi la

oblânc, ei au trecut vadul Tigrului şi al Eufratului, au străbătut deşertul Nomazilor, apoi au luat-o dealungul Mării moarte. O stea nouă, asemănătoare unei comete care vestea uneori naşterea unui profet ori moartea vre-unui cezar, i-a condus până în ţara Evreilor. Ei veniseră ca să se închine unui împărat şi când colo au aflat un copil de ţâţă într'un staul.

Aproape cu o mie de ani mai înainte venise în Iudeea o regină din Orient încărcată şi ea cu daruri: aur, parfumuri şi pietre scumpe. Dar ea găsise pe tron pe cel mai vestit rege din câţi au avut Ereii şi a auzit dela dânsul cuvinte pe care nimeni nu le mai spusese vreodată. Şi magii, ca unii ce se bucurau de reputaţia de a fi mai învăţaţi decât regii, nu vedeau acum înaintea lor decât un copil de câteva zile, care nu putea întreba nici răspunde, un copil care — devenit mare — avea să despreţuiască bogăţiile materiale şi ştiinţa omenească.

In Persia şi în media magii nu erau regi, ci învă­ţătorii regilor; ei povăţuiau pe conducătorii poporului: preoţi, tălmăcitori de vise, ghicitori, miniştri; numai ei puteau comunica cu Bunul Dumnezeu Ahura — Mazda, numai ei cunoşteau viitorul, ei ucideau cu propriile lor mâni animalele rele pentru o m : şerpii, insectele vătă­mătoare, paserile cobitoare. Ei curăţeau sufletele şi câm­purile. Dumnezeu nu primea decât jertfele lor; nici un

rege nu pornea !a răsboiu fără a-i consulta. Pose­sori ai tainelor cerului şi ale pământului, ei stăpâneau peste neamul lor în numele religiei şi al ştiinţei. In mijlocul unui popor care trăia pentru materie ei repre­zentau partea spiritului.

Aşa fiind era drept ca ei să vină şi să se închine lui Isus. După animale, care simbolizează Natura, după păstori, care simbolizează Poporul, iată o a treia putere, Ştiinţa, îngenunchind la picioarele lui Isus. Vechea carte sacerdotală din Orient face act de supunere noului îm­părat, a cărui solie va- fi rezervată Occidentului; preoţii săi se pleacă înaintea aceluia care va supune ştiinţa vorbelor şi a numerelor, ştiinţei celei nouă a Iubirii.

Magii la Betleem închipuesc pe teologii vechi recu­noscând revelaţia definitivă, ştiinţa plecându-se în faţa inocenţei, bogăţia la picioarele sărăciei.

Ei aduc lui lisus aurul pe care el îl va dispreţul; nu pentru a veni în ajutorul călătorilor lipsiţi, ci pentru a se supune mai înainte de vreme cuvintelor Evan­gheliei: vinde averea pe care o ai şi o dă săracilor. Ei îi aduc tămâie, nu pentru a îndepărta mirosul de băligar din staul, ci pentrucă riturile aveau s i înceteze, încât fumul şi parfumurile erau inutile în viitor pe altarele lor. Ei aduc smirnă care serveşte la îmbălsămat morţii, deoarece ei ştiu că Fiul va muri şi -că Mama sa — azi aşa de bine dispusă — va îngropa trupul Lui.

Ingenunchiaţi pe pae în mantiile lor scumpe, ei se oferă pe ei înşişi, puternici, învăţaţi, ghicitori, ca o che­zăşie a supunerii din partea lumii.

Isus a obţinut acum toate împuternicirile la care avea dreptul. Abia plecară magii şi începe numai decât persecuţia acelora care-1 urau şi aveau s ă i urască până la moarte ! Trad. de P r . C. Gh. V a r t o l o m e i u , Focşani .

Ortodoxie şi sectarism. Apar i ţ ia în franţuzeşte a revistei de sinteză ortodoxă,

«Logos», ne-a dat prilejul binevenit de a cunoaşte o revis tă italiană, întitulată: «Bilychnis», organ al facultăţii de teologie baptistă din R o m a .

Deş i e a nu face numai T e o l o g i e pură, totuşi meri tă c a s ă vorbim despre unele idei pe cari le răspândeşte . A c e a s t a c a un aviz pe s e a m a sectar i lor din ţara noastră , pent rucă:

1. R e v i s t a aceas ta , a baptiştilor din ţara lui Mussolini, vo rbeş te cu dragoste patriotică despre Italia, italieni şi l imba lor.

2 . S e a d r e s e a z ă tuturor oamenilor culţi, t â r ă tendinţe de prozelitism.

A c e s t e calităţi ale ei meri tă deci să fie re levate şi de noi. Deş i pe un or todox de al nostru nu-1 poate încălzi p r ea mult, totuş notiţele, comentarii le, recenzi i le sale ne pun la curent cu diferite lucrări şi broşuri nouă la catolici şi pro­testanţi. Prefer i ţ i sunt — bine înţeles — autorii catolici, ce i cu tendinţe reformatoare .

In nrul pe Iunie 1928 aflăm recenzi i interesante asupra cărţilor apărute pe terenul filozofiei şi religiunii, despre literatura creştină, liturghia creştină, ope re de doctrină c re ­ş t inească, ordine şi b iser ic i creşt ine.

Important pentru B i s e r i c a noas t ră e c ă a r e cuvinte f rumoase ia ad resa revistei «Logos» cu ocaz ia apariţiei ei dorindu-i spor bun prin cuvintele .- «Alia consorelia auguri di vita lunga e feconda», despre ca re spune că se pre­zintă chiar dela întâiul număr c a „foarte interesantă".

L a rubr ica «Creştinism modern» în recenzia tăcută cărţii lui Fr. W. For ster „Hristos şi viaţa omenească" , spune c ă „în capitolele unde F o r s t e r vorbeş te despre Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Hristos şi spiritul modern, răsună o notă de înălţime spirituală, deşi câ teodată destul de a sp ră contra civilizaţiei moderne" . D a r mai spune că e foarte bine evidenţiat faptul că , „creştinismul nu e fuga din lume, ci pătrunderea în lume, doctrina despre puterea lui Dum­nezeu, ca re pătrunde viaţa noas t ră şi supunerea materiei dec â t ră spirit".

In rubr ica despre misionarism aflăm despre munca plină de idealism a biser ic i lor creşt ine depuse pentru în-creş t inarea păgânilor din Af r i ca şi alte părţi.

Faptul a c e s t a din urmă ne face s ă punem ac i între­b a r e a : Pen t ruce sectanţii din România , cari mor de dorul de propagandă, caută s ă î trice l egea lui Hristos ac i în Ţ a r a noastră , pe c a r e am moştenit-o noi Români i dela moşi-stră-moşi, fiind a c e e a ş din timpul apostolilor ? Ia r dacă pre­tind c ă ei au mai multă dragoste pentru Domnul Hristos decât preoţii b iser ice i noastre , de ce nu iau toiagul „apo-stoliei" —- fiind liberi — ca să plece la popoare le păgâne, în A f r i c a şi Aust ra l ia spre a le propovedui pe Hristos, neîncurcând şi mai departe mintea puţin antrenată în dis­cuţii de credinţă a dreptcredincioşi lor n o ş t r i ? Suntem si­guri că aco lo n 'ar a v e a pe cine specula, deşi bizareri i le lor aco lo la păgâni s 'ar potrivi cu mult mai bine.

In loc să f acă astfel, ei îmbată lumea cu strigătul sini­stru al fiţui celor clandestine. D a r timpurile de g roază şi năpraznă pentru creştini au trecut de mult, căci , Nero, Diccle t ian şi Iulian Apostatul nu mai persecu tă pe c re ­ştini. Atunci sectar i i noştri din ce motive mai umblă cu predici nocturne pela case le credincioşi lor n o ş t r i ? D e c e dar umblă cu laterna lui Iuda, ca să p lă tească preţ de răs­cumpărare pentru sufletele ce lor c e nu ştiu că ei sunt pre­cupeţiţi în mod o r d i n a r ?

F a c e m a c e a s t ă expunere, îndemnaţi de răsunetul cald şi stăruitor, c e se desprinde de pe buzele preotului slujitor, când se r o a g ă cucernic la Sfânta Liturghie «pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfiitelor lui Dumnezeu biserici şi pentru întrunirea tuturor». Pen t ruce oa re sectari i noştri îş i astupă urechile la auzul aces te i rugăciuni ortodoxe, c a r e culminează în c e a mai d e s ă v â r ş t ă dragoste şi pace d iv ină? — O, de a r ref lecta toţi hulitorii adevărului asupra cuvin­telor de anatemă ale Mântuitorului, dictată pe s e a m a ce lor ce desbină b i se r ica S a ! O, dacă s 'ar cutremura odată inimile l o r !

Din nrul pe Iulie 1 9 2 8 al numitei reviste d e a s e m e n e a vom spicui unele chestiuni cari ne pot interesa.

1. Mesajul biserjcei creşt ine cătră toată lumea este unul din subiectele tratate la conferinţa din Lausanne , în

2

August 1 9 2 7 , pentru unirea bisericilor. Oratori i aces te i teze fură Adol f Deissmann şi F r a n c i s c J . M c . Connell. Pr imul cu verva-i cunoscută ara tă c ă mesagiul B i se r i c e i în Evanghel ie trebue s ă prezinte şi azi f răgezimea ge­nuină, c e o aveau predicile lui Isus şi ale apostolilor, pentru car i mesagiul a c e s t a e r a ves t ea de bucurie despre aprop ie rea împărăţiei lui Dumnezeu. Suntem de acord c ă mai mult caracterul eshatologic [carac te r prin esenţă or­todox N. R . ) al Evanghel ie i v a putea re face unitatea bise­ricilor.

2. Poate fi Biblia baza reunirii bisericilor creştine ? s e în t reabă Dean J. Lhanon. E l răspunde cu un nu rezolut şi curagios într'un strălucit articol, prin c a r e caută a demon­stra c ă Bibliolatria a fost până acum cauza atâtor neînţele­geri şi e a nu va putea fi [ ? ] cândva un element de bună înţe legere şi concordie . ( ? ! ] D a ! spunem noi or todocş i i : cauza tuturor a c e s t o r nenoroci te discordii es te interpre­t a rea individuală a Bib l ie i din par tea ce lo rce au părăsi t c a l ea sfintei Tradiţii biser iceşt i . Rezultatul aces to r inter-pretări e puzderia sec te lo r protestante.

Una este cetirea sfintei Scripturi din par tea credincio­şilor zeloşi, şi al ta e interpretarea ei, pentru c a r e au nu numai dreptul, ci mai a l e s şi datoria de a o f ace clericii ce i anume pregătiţi pentru aceas t a .

* S ă ia aminte deci sectar i i din R o m â n i a — car i luptă

contra patriei şi a Bise r ic i i — turburând liniştea sufle­t e a s c ă din satele şi mahala le le oraşelor , c ă noi apre­c iem după cuviinţă astfel de sentimente c a ce le din revis ta Byl ichnis . Pen t ru dovedirea afirmaţiei noas t re cumcă toţi sectar i i dela noi sunt înregimentaţi în solda duşmanilor nu numai ai Biser ic i i , ci şi ai neamului — redăm ac i o infor­maţie demnă de toată înc rederea , făcută de soţii A l e x a n ­drina şi Niţă Dinu, membr i în asoc ia ţ ia „Patr iarhul Miron" din Bucureşt i , de curând reveniţi din rândurile adventiştilor la matca ortodoxă. I a scopul a c e s t a l ăsăm s ă urmeze lă­muririle lor zdrobi toare asupra organizaţii lor adventiste din ţara noast ră , şi despre felul cum lucrează a c e s t e a îm­potriva doctrinei creşt ine a Bise r i c i i or todoxe.

„Sub pretextul creşt inări i popoare lor să lbat ice , strâng

însemnate fonduri pe car i le trimit peste hotare, deşi pri­m e s c în ace l a ş timp însemnate ajutoare din centrele străine.

B i s e r i c a s t r ămoşească , instituţiile de stat şi clerul, sunt puse în lumină anticreştină, c a organizaţii în a fară de c a ­drele creştinismului" [„Universul" Nr. 2 3 5 , 1 0 Oct . 1 9 2 8 ] .

P r in a c e a s t a încheiem, fără alt comentar , dar plini de dorinţa c a Domnul Isus Hristos s ă lumineze mintea c e l o r c e s tă ruesc în ca lea c e a greşită. P r . Dr . i o a n I . F e l e a .

Aşa voeşte Domnul cu ceice l-au iubit: Să ie 'nvestmânte 'n flăcări măreţul Răsărit Mângăetor şi dulce din slavă, noul soare In ochii trişti şi'n piepturi lumină să coboare Şi-lanţurile grele cu zor net lung să cadă, Din ele libertatea să-şi făurească spadă. Ce, fulgerând pământul de-alungul şi de-alalul, Să curme pe vecie ruşinea şi păcatul, Văzduhu'n care pasări de pradă lung ţipară, De suflul vieţei nouă acuma să tresară, Să 'nalte pân' la ceruri cântări de biruinţă... Aşa voeşte Domnul cu cei tari în credinţă !

Aşa voeşte Domnul cu ceice-au pătimit Şi visul şi-l văzură pe cruce răstignit: Fâşia 'nsângerată, ce leagă rana lor In slavă să se 'nalte cu steag biruitor Şi plânsul sâ'ntrupeze în largurile zarei In zvon primăvăratec chemarea răzbunărei; Iar idolii robiei din capiştea barbară Sfărmaţi să-i sufle vântul în noaptea din afară, Şi unde zece veacuri a stat altarul tor Adâncă tragă brazdă creştinul muncitor Şi doina să-i îngâne ai ciocârliei pui, Aşa voeşte Domnul cu cei aleşi ai lui.

1 Decemvrie 1918

Sugerai a

Aşa voeşte Domnul cu cei cari pe Calvar Sorbiră 'ntreagă cupa veninului amar: Din umbră să se 'nalte puternici şi semeţi In chip cu tinereţea seninei dimineţi Cu laur verde tâmpla şi fruntea să-şi încingă Cu uraganu'n luptă pe-ai nopţei soli să 'nvingă, Sâ'nalţe pe ţărâna duioaselor morminte Biserica măreaţă a libertăţei sfinte, In care prigoniţii pribegi din lumi străine Setoşi după dreptate să vie să se'nchine, Vieţii-adevărale urzindu-i început, Aşa voeşte Domnul cu cei cari îl au scuti

Aşa voeşte Domnul cu cei cari au luptai Şi cari zăgazul morţei prin moarte l-au sfărmat. Cântaţi a Lui mărire în cântec de timpane, El, trăsnetul ce cade pe limbile duşmane, El care schimbă plânsul în sunet de fanfară Şi din poporul jertfei făcu un neam, şi o ţară. El a trimes, curate ale 'nvierei zori, Cărarea voastră nouă o 'mpodobi cu flori, El visului dă aripi şi dorului fiinţă Şi încunună jertfa adusă cu credinţă, înşiră milioane sub steagul propăşirii... Aşa voeşte Domnul cu drepţii, cu martirii !

Aşa voeşte Domnul în dreapta-i îndurare: Dintr'un noian de chinuri El face sărbătoare, Şi muntii ce se'nalţă cu frunţile la cer, Ca să despartă fraţii, certaţi de Dânsul, pier. Şi valurilor calde de lacrimi de surori Dă versul sfânt al celor dintâi privighetori, Şi cei cari se'ndoiră subt robota păgână, Spărgând cătuşa urei, îşi tind frăţească mână. Cu suflete de Cesari, cu ochi de Prometei, A lor e munca sfântă şi darurile ei... Copii ai României sub scutul Lui uniţi, In coruri triumfale pe Domnul prea-măriţi !...

L U. SORICU.

Gânduri la sărbătoarea Sf. Dumitru. „In lume, necazuri veţi a v e a ; ci

îndrăzniţi, Eu am biruit lumea".

(Ioan XVI. 33).

înfăptuirea idealurilor mari a cerut întotdeauna jertfe multe şi dureroase. In lupta pentru ele, au murit cei mai buni dintre oameni şi pentru izbânda lor au lăcrimat cei mai frumoşi ochi. Pentruca să se ridice în slavă, biserica binelui, adevărului şi fru­mosului, au trebuit să moară în ziduri — ca în legendă — mii şi mii de meşteri. Fiecare pietricică din te­melia ei, închide într ansa sufletul şi avântul celor ce au sângerat pe drumurile de realizare a ideii.

Când omul a căzut înfrânt, sufletul lui a crescut -puterea celui ce-i ducea mai departe gândul. Aşa, lumina a trecut din suflet de erou căzut, în suflet de erou ce a rezistat; din suflet de erou ce a re­zistat, în suflet de erou ce a biruit, ca odinioară flacăra dela serbările Eladei, care era dusă, nestinsă, din torţă în torţă, până în cetatea biruitoare.

Nici o idee, însă, n a întâmpinat mai multă re­zistenţă şi n a avut mai mulţi mucenici, ca ideia sfin­ţeniei creştine. Pentru împământenirea ei a trebuit să se întrupeze Mântuitorul şi pentru izbânda ei Fiul lui Dumnezeu însuşi a trebuit să fie prima victimă.

Toate paginile istoriei şi toate locurile spaţiului ştiu să spună povestea unuia din ceice — prin moartea lor — au dus peste veacuri şi peste mări şi ţări, biruinţa şi fericirea crucii.

Care era puterea care-i făcea să sfarme orice rezistenţă ? Care era mirajul care-i purta vecinie în lupta pentru împărăţia lui Dumnezeu?

Era îmbărbătarea, pe care a dat-o Mântuitorul tuturor celor ce străduesc pentru adevăr şi dreptate: «In lume, necazuri veţi avea; ci îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!»

Au suferit dispreţ, necazuri, chinuri şi moarte. Prin suferinţă, însă, ajungeau la seninătatea de din­colo de durere şi prin moarte, la viaţa de dincolo de moarte. Urmele paşilor lor sunt cărări de bine­cuvântare cerească şi văpaia sufletelor lor a aprins în lume lumina Evangheliei — singura făclie, care va lumina omenirii calea fericirii.

Din exemplul lor, creştinul poate căpăta oricând, putere şi entuziasm pentru vieţuirea sub steagul alb al creştinismului. Şi în adevăr, cine stă în contact su­fletesc cu valurile de spiritualitate, revărsate în lume de mucenicii crucii, poate birui mai uşor ademeni­rile străine şi poate trăi mai efectiv idealurile sfinte.

Sf. Biserică ne înlesneşte contactul acesta spi­ritual cu cei ce-au murit pentru şi întru nădejdea învierii. E a a statornicit sărbători pentru pomenirea lor. Aşa, avem azi înainte, pe Marele Mucenic Di-mitrie, făcătorul de minuni şi izvorâtorul de mir.

Pentru a-i înţelege mai bine mucenicia, se im­pune, în primul rând, o cercetare — în linii mari — a cadrului spiritual, în care a apărut. E r a încă pu­ternică lupta dintre întunerec şi lumină; dintre pă-gânismul, care murea, şi creştinismul, care se nă­ştea. Duhul rău al veacurilor de atunci — în ulti-mile-i svârcoliri de luptă — făcea şi mai mari ra­vagii. Gloatele cu sufletele pustii de orice ideal, nu se ridicaseră mai sus de situaţia în care le era de ajuns „pânea şi circurile;" iar sângele ce curgea în răni pentru desfătare de inimi păgâne şi haine, era crescut cu celce curgea pentru vina bunătăţii şi iu­birii creştine.

In Tesalonic, oraş al desfătărilor, domina pă­catul cu mai multă străşnicie. Dar pe ogorul pu­trezit' al sufletelor, trăsese brazdă adâncă plugul creştin al sf. Pavel. P e alocurea s a găsit şi pământ bun, care a dat rodul renaşterii. Astfel, în locul unde buruienele păcatului erau mai multe şi unde miasma lor era mai înăbuşitoare, au odrăslit — la adierile vântului celui nou — florile albe ale credinţei. Intre ele, una mai frumoasă şi mai sublimă: sf. Dimitrie,

Viaţa lui curată făcea contrast prea mare cu spiritul lumii. S'a observat că nu mai e al lumii; s'a văzut că are idealuri nouă de gândire, de simţire, de viaţă, de faptă şi a fost urât... A fost urât cu toată ura, de care ne-a vorbit Mântuitorul în cuvin­tele sf. Evanghelii de astăzi: «De aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentrucă voi nu sunteţi din lume ci Eu v'am ales din lume, pentru aceasta vă urăşte pe voi lumea» [Ioan X V , 19].

Şi răutatea lumii n'a iertat sublimul din sufletul sf. Dimitrie! .. Slovele sfinte ne spun că Maximilian împăratul cu ocazia unei vizite, pe care a făcut-o la Tesalonic, îşi bizuia mândria păgână pe isprăvile fără de lege ale unui atlet, numit Lie. Tinărul cre­ştin Nestor — la încurajarea şi cu rugăciunile sf. Dimitrie — a înfrânt pe acest atlet, ca altădată umilul David pe mândrul Goliat. In aceste împrejurări, sf. Dimitrie a fost întemniţat şi apoi străpuns cu suliţa.

Mucenicia lui, însă, va străluci pururea ca un luceafăr în mijlocul bisericii lui Hristos. E a a avut un efect tocmai contrar celui dorit de omorâtorii lui. E a a aprins mai viu credinţa în sufletele creşti­nilor din Tesalonic şi nu încetează — azi ca şi eri şi ca şi mâne — să toarne sfânt entuziasm în su­fletele, care vin să soarbă noi puteri, dela pome­nirea lui.

Moartea lui n'a rodit putreziciune. S'a prefăcut în izvor de tămăduiri, de alinarea durerilor, de şter­gerea lacrimilor. Şchiopi, cari-şi purtau în cârje po­vara neputinţelor lor, căpătau înzdrăvenire; orbi, sortiţi să fie, pe vecie, robi ai întunerecului, căpătau vederea; slăbănogi ţintuiţi pe patul durerilor lor, se întăreau.

Tot mai multe erau şi tot mai departe ajungeau minunile jertfei sf. Dimitrie. Darul lor s'a înmulţit, ca darul panilor înmulţite în pustie, cu fiece bise­rică ce s'a clădit întru pomenirea lui.

Amintirea muceniciei sf. Dimitrie stărue astăzi în sufletele noastre, ca puternic îndemn la viaţă şi

realizări creştine. Intr'o vreme, când idealurile sfinte sunt dispreţuite şi ceice luptă pentru ele, conside­raţi visători, lipsiţi de simţul realităţii, să ne împăr­tăşim cu dar din avântul de jertfă al sf. Dimitrie! Credinţa iui să ne întărească, iubirea lui să ne aprindă sufletele de ideal, speranţa lui să ne dea statornicie!...

Ca viitori semători în ogorul lui Hristos, avem să dăm şi noi lupta sf. Dimitrie Izbânzile lui sunt chezăşia izbânzilor noastre. Pentru aceasta, însă, trebue să urmăm pilda lui întru toate. Trebue să ne pătrundem adânc de adevărurile eterne ale Scrip­turilor sfinte, pentruca să statornicim împărăţia lui Dumnezeu, mai întâi în inimile noastre. Aşa, viaţa noastră va fi o lumină mai mult în întunerecul lumii; aşa vom putea fi — după exemplul sf. Dimitrie — pe deasupra patimilor, necazurilor, chinurilor şi morţii şi numai aşa, va fi cu adevărat de folos şi pentru noi, înbărbătarea, de care se învrednicesc aleşii.

N i c o l a e N. G r o s u , student în teologie.

M I Ş C A R E A L I T E R A R A .

L e c t u r i din i z v o a r e l e i s tor ie i r o m â n e , de Dr. I. Lupaş, profesor la univ. din Cluj, membru al A c a d e m i e i române . B u c . „Cartea R o m â n e a s c ă " . 1 9 2 8 . P a g . 3 0 1 , L e i 8 0 ' — .

A b i a după ce citeşti car tea, cu titlul de mai sus, a eru­ditului istoric Dr. I. Lupaş, îţi dai s e a m a cât de mare a fost greşa la pedagogiei noastre , c a r e a predat până acuma istoria, în c e a mai m a r e parte fără consul tarea directă a izvoare lor istorice.

Căc i dupăcum ştiinţele naturale nu s e pot preda fără obiec te de intuiţie, dupăcum nu se poate ţine un curs de fizică fără esperienţe, a ş a nu-mi pot închipui o lecţie de­săvârş i tă de istorie, fără consul tarea documentelor is tor ice.

Istoria de manuale merge la copiii mai nevrâstnici . In c lase le super ioare ale şcoa le lo r secundare însă, unde elevii s'au deprins într'o măsură o a r e c a r e să judece lucrurile critic, istoria t rebue să fie documentată. Altfel, cuvintele profesorului vor l ăsa uneori anumite îndoeli şi nedumeriri în sufletele discipolilor. M a i a les când e vorba de istoria naţională, unde obiectivitatea este o sarc ină mai grea, dat fiind orgoliul naţional a l fiecăruia»

D e a c e e a pentru ca rac te r i za rea unor eroi naţionali, a unor fapte sau epoci, cel mai cuminte lucru este s ă citeşti un document istoric, contimporan cu eroul, cu fapta sau cu epoca . D a c ă documentul este străin, cu atât mai bine. Străinul te j udecă mai aspru; tocmai de a c e e a lauda lui e mai pre­ţ ioasă.

N'avem nimic d e ascuns din istoria noast ră , fiindcă ea este istoria unui neam c a r e prin strădanii e ro ice şi su­ferinţe muceniceşt i a ajuns la c e e a c e este .

Car tea documentelor o ţinem deschisă pentru or ic ine. Cu atât mai mult pentru tinerele vlăstare a le neamuilui nostru.

J u d e c a t ă în lumina aces to r consideraţi i ca r t ea dlui profesor I. Lupaş i ese din cadrul obicinuitelor manuale auxiliare. E a este un dar preţios pentru toţi ace ia , car i în-setoşaţ i fiind vor să b e a apă curată de izvor, nu a lambicată .

E o car te de ştiinţă — şi de educaţie naţioală în a ce l a ş timp.

* M i s i o n a r i s m cul tural , de prof. Dr. Gr. Cristescu, S ib iu .

1 9 2 8 , pag. 1 0 2 . Neobosi ta râvnă că r tu ră rească a părintelui Dr. Gr.

Cristescu, distinsul profesor al A c a d e m i e i teologice din Sibiu, a s c o s la lumină o nouă car te menită s ă aţâţe în sufletele slujitorilor lui Hristos focul sacru al misionaris­mului şi să fie un povăţuitor preţios pentru or ice intelec­tual ca re doreşte să-şi c r o i a s c ă un drum drept în viaţă.

In ţările car i stau în fruntea mişcăr i i culturale univer­sale problemele vieţii spirituale, ale filosof iei creşl ine, au ajuns mai a les în timpul mai nou s ă preocupe intens şi larg sufletele de elită.

Distinsul autor, e la curent cu toate aces t e preocupări , t răieşte în ritmul vieţii intelectuale europene şi t ransocea­nice, pe ca re a r dori-o mutată şi la noi. In aces t fapt trebue căutată geneza bogăţiei de sugestii pe c a r e autorul o îmbie nepretenţios, fără subsolurile paginilor, cititorului dornic de mai multă spiritualitate a vieţii.

Intr'un stil colorat şi plin de vioiciune, părintele Dr. Gr. Cris tescu ne vorbeş te despre „misionarismul cultural", despre „cultul competenţei şi o rgan izarea elitelor socia le" , despre „sensul bisericii creşt ine or todoxe", despre „educaţie şi apostolat ortodox", despre „moarte şi viaţă", despre „apoteoză şi responsabil i tate", probleme — pe cât de ab­stracte, pe atât de în s t rânsă legătură cu mari le realităţi, concre te ale vieţii. Popu la r i za rea lor es te o super ioară necesi ta te . O face părintele profesor Cristescu, stăruitor şi cu o pasiune c a r e îl onorează .

*

38f» R E V I S T A T E O L O O I C Ă

Calendarul ostaşului român, întocmit de Lt-colonel D. Ionescu Morel şi prot. militar /. Dăncilă. Sibiu. Krafft-Drotleff. 1 9 2 8 . P a g . 1 0 8 .

Tot mai mult răzbeş te ideia, c ă serviciul militar nu trebue să fie o şcoa lă numai pentru timp de răsboiu, ci şi penlru timp de pace. Ostaşul t rebue pregătit în mânuirea armelor, dar în a c e l a ş timp t rebue fortificat şi sufleteşte. T ă r i a mora lă este temelia or icăre i educaţii militare. Din aces t principiu a izvorât şi ideia alcătuirii unui călindar os t ă şesc , idee realizată atât de fericit de Lt-colonel D. Io-nescu-More l şi prot. militar I. Dănci lă . Căci calendarul, a ş a de frumos împodobit cu ilustraţii de pictorul I. Anest in, nu s e mărgineşte la partea strict calendarist ică, nici numai la îndrumări cu privire la pregăt i rea tehnică a ostaşului, ci cuprinde un foarte bogat material în legătură cu pregă t i rea lui re l igioasă, mora lă şi cu educaţia Iui naţională.

Nu l ipsesc din calendar nici glumele bune, menite s ă însenineze câ teva clipe din zbuciumata viaţă de ostaş .

Autori i s e pot fel ic i ta : R â v n a lor nu va întârzia să şi a re te roadele — întăr irea sufletului oştirii şi prin a c e s t su­flet întăr irea patriei întregite.

* Apostolii satelor, p iesă de actualitate din viaţa sa­

telor noastre , de Pr. Caius Turicu. ( B i b i creştinului ortodox, Nr. 4 3 — 4 4 ) . Tip. Diecezană , Arad , 1 9 2 8 . P a g . 5 6 [format mic).

Lupta s is tematică şi entuziastă iniţiată de P . S. Ep i scop Grigorie al Aradului împotriva sectelor , es te în deobşte cunoscută. E a se des făşoară cu în ţe legă toarea contribuţie a preoţimii şi mirenilor iubitori de Hristos, deopotrivă. A r ­mele de luptă sunt felurite. Unele îmbiate deadreptul de vrăşmaşi i bisericii . Intre a c e s t e a es te şi scena . O utilizează sectanţii — de ce n 'am utiliza-o şi n o i ?

„Apostoli i sa te lor" es te o p iesă tendenţioasă, de apo­logie a credinţii dreptmări toare şi a datinelor noas t re reli­g ioase .

P reo t , cantor, faur, ciobotar , „american", pocăit, alev, crâsnic , bărbaţi , femei — toţi sunt aduşi pe scenă , c a s ă se lupte, cu sab ia duhului, pentru lămurirea adevărului.

Dialogul e susţinut cu destulă iscusinţă iar tehnica piesei e destul de simplă pentru a putea fi reprezentată cu uşurinţă pe s c e n a sate lor noast re .

Harnicul părinte C. Turicu a făcut o faptă bună, ieşită din d ragos tea faţă de B i s e r i c ă pe c a r e o slujeşte cu cre­dinţă.

F i e c a strădania s a să r o d e a s c ă eroi ai credinţei şi faptei creştineşti . P r o / . N- Colan.

CRONICĂ. A s o c i a ţ i a clerului „ A n d r e i Ş a g u n a " , s e c ţ i a S ib iu , l a

S ă i i ş t e . P r e o ţ i m e a or todoxă din a rh id ieceza noastră , făcând parte din Asoc ia ţ i a clerului „Andrei Ş a g u n a " din mitro­polia Ardealului, şi-a ţinut adunarea genera lă în Săi iş te , în 11 Oct . a. c. A c e a s t ă adunare a avut, c a şi altădată, un program deosebit de bogat şi select , alcătuit de comitetul secţiei, în frunte cu părintele Dr. A . Crăciunescu, profesor la A c a d e m i a teologica „Andreiană" .

După sf. Liturghie, în cursul c ă r e i a a predicat păr. protopop loca l Dr. D. B o r c i a , în faţa congreşişt i lor şi a unui mare număr de credincioşi din Săi iş te , p reoţ imea a trecut în sa la festivă a şcoa le i pr imare . Discursul de des­chidere al preşedintelui a fost urmat de salutul reprezen­tanţilor autorităţilor locale .

P rob lemele , tratate cu o r emarcab i l ă temeinicie de raportori designaţi înainte fProt. Dr. Iosif B l a g a — B r a ş o v : F rumse ţ ea şi va loa rea cultului ortodox, P ă r . Mih. Neagu— S i b i u : Adevărur i le dogmatice în p red ică ; Consil ier arhiep. T r . S c o r o b e ţ — S i b i u : P ă s t o r i r e a la o r a ş e ; P ro t . D. S ă -c ă r e a — B ă i ţ a : P ă s t o r i r e a la sate] au stârnit discuţii dintre ce le mai interesante.

Raportul general , a ra tă că preoţ imea din Arh id i eceza noastră, străbătută de conştiinţa misionară, îşi f ace datoria cu râvnă şi entuziasm şi în cadre le Asoc ia ţ i e i „Andrei Şaguna" .

L a vece rn ia pentru tineretul ş c o l ă r e s c a vorbit, inspirat, părintele Dr. Gr. Cristescu, profesor la A c a d e m i a „Andre­iană", despre „Tineretul în preajma Mântuitorului".

A d u n a r e a a votat cu unanimitate şi patru moţiuni: Una de sol idarizare a clerului cu ierarhii săi, alta în che­stia ridicării A c a d e m i e i teologice „Andre iane" la rangul de Facultate , sub conducerea autorităţii bisericeşti , a treia cu privire la sa lar izarea clerului şi regula rea penziilor pre­oţeşti şi a patra cu privire la disciplina canonică .

Din lipsă de spaţiu suntem siliţi s ă amânăm pentru numărul viitor al revistei noas t re publ icarea moţiunilor a că ro r va loare nu v a s c ă p a nimănui.

A d u n a r e a g e n e r a l ă a „ A s t r e i " . Sâmbă tă , 8 D e c . a. c , s a ţinut la Sib iu adunarea genera lă a „Ast re i" cultu­ra le . P e vremuri, a s e m e n e a adunări erau prilejuri de stră­lucite sărbător i populare, de manifestaţii culturale şi de en­tuziasm naţional. Fi indcă pe vremuri adunarea „As t re i " se

ţ inea vara, nu în prea jma Crăciunului şi pentruca naţia — că doar a ei e „As t ra" — să poată participa în număr cât mai m a r e la praznicul cultural, a c e s t a s e desfăşura în-tr'o zi de Duminecă, nu în S â m b ă t a Iudeilor, când creştinii sunt ocupaţi cu alte năcazuri decât ce le — c a s ă z icem a ş a — „astrale".

Ş i încă c e v a : înţelepţii noştri înaintaşi „luau aminte", c a praznicul acestui aşezământ de o b ş t e a s c ă luminare s ă nu cadă în zodie electorală .

Actual i i conducători ai „As t re i" însă par a renunţa succes iv la toa tă tradiţia, la ca re totuşi c redem c ă a r trebui să ţină cu mai multă sfinţenie decât la or ice .

„As t r a" populară de pe vremuri s 'a bio-politizat. „As t r a " culturală de pe vremuri s a cinegrafizat. P o a t e c ă s 'ar putea şi altfel. T r e b u e s ă se poată .

Altfel adunările genera le vor continua să se ţină în at­mosfe ră de morgă şi în prezenţa comitetului central — in-complect, iar comitetul central va continua s ă s e prezinte în faţa adunării genera le cu socotel i le anuale netipărite. Ş i când socotel i le „As t re i " sunt netipărite la adunarea gene­ra lă — se 'ncurcă socotel i le c u i v a . . .

In or ice caz, cine a participat la congresul „As t re i " din anul aces ta , va admite c ă . . . s ic non itur ad as t ra .

* P l e c a r e a p ă r . C o n s . T r a n d a f i r S c o r o b e ţ la A m e r i c a .

Pă r . T r . Scorobe ţ , consil ier ia sec ţ ia culturală dela Consi-storul arhiepiscopiei din Sibiu, a plecat în misiune la c re ­dincioşii ortodocşi din A m e r i c a .

Credincioşii din A m e r i c a în repetate rânduri au cerut S f . S inod s ă li se trimită un episcop, căc i nu pot ţine piept cu asalturile c e vin din toate părţile, dar mai a les din par tea sectari lor, car i lucrează metodic pentru convert i rea româ­nilor.

P e lângă a c e a s t ă propagandă b i se r ica or todoxă din A m e r i c a este într'o situaţie foarte g rea — vorbim după plângerile ce vin de acolo, fiind complect desorganizată .

Credincioşii ardeleni a v e a u c a for superior un proto­popiat, r ă m a s acum fără protopop, credincioşii din regat , şi ce i din Bucov ina au alt for de conducere , cu un cuvânt b i se r ica or todoxă r o m â n e a s c ă din A m e r i c a nu lucrează unită sub a c e e a ş i conducere, ci direct cu episcopia că r e i a aparţin credincioşii , sau mai bine zis, f iecare cum poate şi cum s e pricepe. Ne oprim deocamdată aci, căc i atribuim importanţă decizivă trimiterii, la propunerea mitropolitului Dr. Nicolae B ă l a n c a delegat al Sinodului, a unei feţe bi­ser iceşt i , c a r e s ă îndrepte s ta rea de astăzi.

Ştim c ă a r e o misiune foarte g r ea având, s ă rezolve o mulţime de probleme dintre ce le mai delicate.- chest iunea jurisdicţiunii, chest iunea episcopatului, a organizării c re ­dincioşilor din A m e r i c a , e tc .

Cu toate a c e s t e a suntem convinşi c ă misiunea încre ­dinţată păr. consi l ier T r . Sco robe ţ , va da roadele ce le mai bune şi îndrăznim a spune, că a l ege rea a fost din ce le mai fericite.

P â r . cons . T r . S c o r o b e ţ , es te om de carte , cunoaşte problemele ce frământă b i se r ica ortodoxă, protestantă, ca ­tolică şi în spec ia l c e a anglicană.

A luat parte la congrese le dela S tockho lm şi Lausanne . P ă r . T r . S c o r o b e ţ este bun mânuitor al condeiului co ­

laborând la mai multe ziare şi îndeosebi la „Telegraful R o m â n " .

O repe tăm din nou, păr. cons . T. S c o r o b e ţ a fost ce l mai chemat, căc i cunoaşte l imba engleză, a re legături cu credincioşi i din A m e r i c a şi cunoaşte bine s t a rea lucrurilor, căc i a mai fost 6 ani preot în A m e r i c a .

Ora to r recunoscut, preot închinat B i se r i c i i pe c a r e o se rveş te de peste 2 0 ani, organizator şi om de iniţiative, cumpănit în toate, sunt a tâ tea garanţii c e ne fac a crede, c ă misiunea încredinţată d-sale va da roadele ce le mai bune. Refe ra te l e ce le va f ace Sinodului va pune în lumină ade­văra ta situaţie a credisc ioş i lor ortodocşi din A m e r i c a .

Soluţiile propuse Sinodului de păr . T r . Sco robe ţ , vor îmbunătăţi s t a rea în care se găseş t e astăzi b i se r ica orto­doxă română din A m e r i c a . /. M.

* V i z i t a c a n o n i c ă a P P . S S . E p i s c o p i de C a r a n s e b e ş

ş i A r a d în J u g o s l a v i a . S e ştie că c red i i c ioş i i noştri din Banatul jugos lav cu toată izolarea politică, stau în depen­denţa canonică faţă de episcopii le noas t re de C a r a n s e b e ş şi Arad . Lipsiţi de or ice solicitudine din par tea guvernului ţării căreia-i aparţin sub raport politic, duc o viaţă g rea şi din punctul de vedere cultural, fiiad avizaţi exclus iv la aju torul izvorât din dragoste curată de frate, pe c a r e li-1 putem îmbia, discret, noi, cei de d incoace de graniţa s â rbească .

,In şirul zilelor de obidă spirituală Român i i din Bănatu l jugos lav au avut câ teva clipe de seninătate. Păs to r i i lor duhovniceşti, Preasfinţiţii episcopi Iosif al Caransebeşului şi Grigorie al Aradului i a u cerce ta t de curând, mâagă -mdu-i şi întărindu-le credinţa în zilele mai bune ce vor trebui s ă vină şi pe s e a m a lor.

întâlnirea a fost f ră ţească , entuziastă. R o a d e l e ei nu vor întârzia s ă s e a re te .

Suntem siguri că înalţii ierarhi vo r continua s ă ve-ghieze cu a c e e a ş grije pă r in tească asupra destinului sufle­tesc al fraţilor noştri rupţi dela sinul ţării mame.

Neculce.

Note şi informaţii. Sinodul B ise r i c i i or todoxe din Po lon ia s'a întrunit în

a doua sesiune a s a în zilele de 2 7 — 3 0 Iunie a. c. Intre problemele discutate în a c e a s t ă sesiune a fost şi a c e e a a învăţământului teologic. Sinodul a cerut c a ministerul s ă încredinţeze conducerea Facultăţi i de teologie din V a r ş o v i a I. P . Sfinţitului Mitropolit Dionisie, întrucât actuala condu­c e r e [laică] „împiedecă desvol tarea normală a învăţămân­tului rel igios conform cu tradiţia Bise r ic i i or todoxe".

Rec lamându-ş i conducerea Facultăţi i de teologie, Sf . S inod al B i se r i c i i or todoxe din Po lon ia e în nota celei mai perfecte tradiţii or todoxe. Noi am cerut şi ce rem ace l a ş lucru pentru Facultăţ i le teologice din ţa ra r o m â n e a s c ă . Pen t ru c a r e pricină părintele I. Popescu-Mălăeş t i s 'a su­părat foa r te ; fiindcă, după concepţ ia Sf . S a l e , B i s e r i c a nu a r e dreptul s ă conducă nici scoa le de cântăreţi , necum insti-tutede învăţământ superior. Hotăr î rea Sf . S inod al B i se r i c i i or todoxe din Po lon ia es te o dovadă mai mult, c ă părintele I. Popescu-Mălăeş t i , cu teor ia Sf . S a l e , a cam ieşit din brazda tradiţiei bisericeşt i . B a mai mult: suntem convinşi c ă pe în t reaga suprafaţă a mapamondului S f . S a es te sin­gurul preot în a c e a s t ă bizară atitudine. Ş i nu totdeauna „der ist der s tärkste , der allein steht".

* F o a i a săptămânală „Cultura Poporului", c a r e s e bu­

cură şi de pre ţ ioasa co labora re a Părintelui arhimandrit S c r i b a n , apare din ce în c e cu un cuprins rel igios tot mai bogat . Alături de art icole mai lungi de îndrumări creşti­neşti găsim in a c e a s t ă foaie o mulţime de informaţii cu privire la viaţa re l ig ioasă din ţară şi străinătate.

Evanghel i i le duminicale le tâlcueşte de câ tva timp tinărul preot D. D. Ach imescu , c a r e este un harnic cola­bora tor şi al Rev i s t e i noast re .

* După revista f ranceză „Le Christianisme soc ia l " si­

tuaţia ec les iás t ica în Cehos lovac ia es te u r m ă t o a r e a : După

revoluţie Cehii au întemeiat o B i s e r i c ă naţională. O putem numi „Bise r i ca cehă" , pentrucă S lovac i i nu a lcă tuesc decâ t 0 4 l a ' su tă din membrii ei. Protestanţ i i de două confe­siuni deosebite , dar de tip reformat, s a u unit într 'o singură B i s e r i c ă .

Nu e mai puţin adevăra t c ă ateii fo rmează o a rmată de 7 0 0 , 0 0 0 de suflete. Ia c e a mai m a r e parte a ei a c e a s t ă a rmată o a lcă tuesc foştii fii ai B i se r i c i i catol ice, c a r e a fost B i s e r i c a Habsburgilor . Catolicismul din ultimii z e c e ani a pierdut în Cehos lovac ia peste 1 .800 ;000 de credin­cioşi . In B o e m i a sunt 6 2 de districte curat cehe . In 1 9 1 0 9 5 la sută din populaţia a c e s t o r districte erau catol ice. As tăz i ab ia mai sunt 6 0 la sută. Dintre Rutenii aparţi­nători confesiunii uniate 6 0 , 0 0 0 au trecut la ortodoxie.

* Comunitatea evangel ică luterană din Craiova, c a r e nu­

m ă r ă 1 7 7 credincioşi , a avut pentru „confirmare" în anul a c e s t a 4 copii (1 băiat şi 3 fetiţe], pe cari preotul i- a pre­gătit timp de 1 4 săptămâni câ te 4 ore la săp tămână din religie. — Faptul poate c ă spune c e v a !

* „Crucea" dela 8 Noemvrie cor. vorbeş te în mai multe

locuri de un pr isos de seminarişti , car i nu pot fi aplicaţi, nefiind parohii. P ă r . D ă r v ă r e s c u dela R . - V â l c e a la A r a d spunea că sunt multe parohii vacan te şi c e r e a complec ta rea lor. — Care e a d e v ă r u l ?

* Ministerul de răsboiu jugos lav a oprit căsă to r ia ofi­

ţerilor dela aeronaut ică cu femei de alt neam. Ce ice au sau vor a v e a femei streine, chiar ce tă ţene jugos lave , vo r fi daţi a f a r ă ! — Măsura , poate, s 'ar potrivi şi la noi.

* P r o b l e m a re l ig ioasă preocupă tot mai mult şi pe laici .

Găsim art icole de aces t fel în revistele „Gândirea", „Tran­silvania" şi „ Ţ a r a Noastră" . — S e vor fi convins de ade­vărul şi neces i ta tea unei vieţi mai c reş t ineş t i ? Pu tem atunci nădăjdui, c ă r ă s a r e soare le dreptăţii şi în ţa ra asta. M o r a l a economică e v r emea s ă fie aruncată la vechituri.

* Un ţăran din R a c h i ş [jud. Să la j ] a venit la Sib iu să-şi

cumpere o Bibl ie . Ii trebuia B ib l i a lui Şaguna , cu li tere cirile. Numai a c e a s t a — căc i nu ştia ceti cu s love latine. Di a întâmplare a avut fer ic i rea de a mai găsi un exemplar . A aşteptat toată ziua, până i s 'a legat ca r t ea frumos, şi-apoi s a întors a c a s ă , la S ă l a j . . . Drum cam de o mie de chilo-metri, făcut cu trenul şi pe j o s — pentru o B ib l i e .

în tâmplarea meri tă s ă fie tăiată la răbo j . F i indcă e cunoscută şi fiindcă e a desminte în chip strălucit a tâ tea lamentabile lamentaţii cu privire la s c ă d e r e a interesului re l igios al bunului nostru popor pe c a r e nici apocal ipt ica gălăgie a politicianismului contimporan nu este în s tare să-1 z ă p ă c e a s c ă cu desăvârş i re .

* Anul trecut A m e r i c a a cheltuit pentru religie nu mai

puţin decât 6 8 4 de milioane de dolari sau 1 5 4 , 8 0 0 , 0 0 0 . 0 0 0 Iei [ 1 5 6 miliarde, 8 0 0 milioane] proveniţi din contribuţii bene­vole făcute de credincioşi , întrucât statul nu prevede nici o sumă pentru îngrij irea biser ic i lor şi a diferitelor insti-tuţiuni legate de b iser ică .

Cetim în „Christian A d v o c a t e " următoarele privitor la situaţia f inanciară a b i ser ic i lo r :

„Consiliul, [în urma cerce tăr i lor făcute] a aflat c ă pe anul Í 9 2 5 s a colectat suma de 8 8 . 8 4 5 , 0 0 0 dolari în daruri inclusiv darurile pentru misiuni; 3 3 2 . 5 5 2 , 0 0 0 dolari pentru spese le congregaţiunilor şi daruri diîerite în suma de 4 5 1 . 0 0 0 , 0 0 0 dolari. Din Canada s e rapor tează s t rângerea sumei de 1 2 . 0 0 0 , 0 0 0 dolari pentru a c e l a ş scop.

Darurile colectate pentru inslituţiunile evreeşt i se r idică la suma de 1 8 . 5 0 0 , 0 0 0 dolari, iar pentru b i se r ica romano-catol ică suma de 1 6 8 0 0 0 , 0 0 0 dolari, in sumele a c e s t e a nu se pun şi marile daruri făcute pentru cauza Palest inei , iar în socotel i le date de diferite organizaţiuni creşt ine nu sunt puse sumele donate pentru educaţie şLcar i t a te .

A ş a c ă pentru biserici , populaţia S ta te lor Unite a dat anul trecut suma de 6 8 4 . 0 0 0 , 0 0 0 de dolari.

Preot Grivas D. Cruceanu. *

Revoluţ ie spirituală în Indi i : L a c e r e r e a studenţilor universitari dela „Naţional-College" din local i tatea A h m e -dabat, Mahatma Gandhi, conducătorul şi animatorul erou al mişcăr i i de rezistenţă pas ivă a Hinduşilor faţă de stă­pânirea engleză, a ţinut câ t eva prelegeri asupra „Pred ice i de pe munte". Efectul lor a fost miraculos. In câ teva zile s'au epuizat toate ediţiile Testamentului Nou în dialectul „gudscherati". Hinduşii, car i au gustat din izvorul cu apă vie a învăţăturii creşt ine, numesc Testamentul Nou: „car tea în c a r e se află totul", răspunsul la toate întrebările c e fră­mântă sufletul omenesc . In ţinutul Telugu un principe a tipărit întreg Testamentul Nou în versuri . I a r la nunta fiicei sale, a lăsat s ă s e t ipă rească frumos „P red i ca de pe munte", dând fiecărui nuntaş c a dar de nuntă câ te un exemplar dintr ansa. (Gk. d. Ggw.]

Samarul „Revistei Teologice14 pe amil 1028.

Studi i ş i a r t i c o l e . Pagii,d

Pr- D, D. Achimescu: Teslarul 28 — Ce gândesc eu despre Hristos — — « . _ — — _ — — — 91

/. Beleuţă: Amintirile unui preot romano-catol ic devenit preot orto­d o x 51, 120, 207, 228, 332

Dr.. I. Blaga: Din preocupaţiile noastre preoţeşti „ — _ _ _ 319 Andre Bouvier: Congresul d? la P r a g a . . . . . _ — — — — — — 249 M. Bulacu: Din filosof ia creşt ină a şcoalei catichetice patristice 83, 148 S. Bulgakoff: Cerul pe pământ . — 6-1, 127 N. Colan: Părinte le I. Popescu-Mălăeşt i şi „bureţii" învăţământului

teologic — — — — — — — _- — 289 Econ. A. C. Cosma: Moartea din punct de vedere creştin ,. 336, 848 Or. Gr. Cristescu: „Şi a r ă m a s Isus singur" _. - — — 1

— „Neamurile toate, laudă îngropării aduc, Hristoase al meu! 96 — Smochini sterpi, smochini lângă ca le _. ... - — - 47 — Un mare catehet: Sfântul Ciril, Arhiepiscopul Ierusalimului 113 — „A înviat! Mergeţi de spuneţi ucenicilor Lui" _ . . . . _. — 144 — „De 38 de ani" ! ' 203 — Suflete fără graţie ... ... — ... ... . . ... ... ... . . ... 221 — Misionarismul societăţilor rel igioase pentru tineret . . . 3 0 5

Diac. I. Dinu: O veste minunată ... . . . . . . ... ... ... ... 361 Dr. I. Felea: JDrtodoxie şi sectarism- ... _. _ ... ... ... ... ... ... _ 376 Nic. N. Grossu: Gânduri ia sărbătoarea Sf. Dumitru ... ... 381 Dr. / . Lupaş: Chestiunea originii şi continuităţii Românilor într'o

predică dela 1792 ,. . ... _ ... _ . . . _ ._ ... _ . . . 7 — O scr i soare a Mitropolitului Petru Movilă din Kiev către

patriarhul Constantin Chirii Ver ia . . . _. _. ... ... ... — 24S Pr. Gh. Maior: Imperativul categoric al zilelor noastre ... ... _ ... 92

— Manualele de religie — ... . . . ... ... ... ... — ._ _ _. 340 Pr A Pârvănescu: Morala s inagogală şi morala lui Isus ... _ _ . 16S Prot. I, Rafiroiu: Din trecutul Bisericii or todoxe din Secuime.. . ... 69 Redacţia: Elocvenţa unui buget, s'au deopotrivă protecţiune a cultelor 41 Arhim. Scriban: In ogorul omîleticii _. ... 186

— O podoabă omiletică stinsă _. ... ... ... ... _ _ 2S3 — Predicatorul Frank Thomas .. _ 365

/. U. Soricu: îngerul a strigat ... ... ... ... — ... _ _ . _ _ _ 3 7 9 P r . C. Gh. Vartolomeiu: Magii _ 374

Mişcarea literară [Dări de s e a m ă ) . Pagina

P r . //. Felea: Voila vos bergers . Iesus devant la Science _. — — 270 N. Colan: Ortodoxism şi protestantism. Epistola sfântului Iuda 30—33

— Das ortodoxe Christentum des Ostens _ . ... 99 — Introducere în sfintele cărţi ale Testamentului vechiu.

Fraţii Domnului Isus Hristos. Epocele principale în Istoria Românilor. Anuarul liceului „Principele Nicolae" din Sighi­şoara . Lecturi din isvoarele istoriei române _ 151—134

— Misionarism cultural. Calendarul ostaşului român. Apostolii satelor _ ._ ... 384—386

Dr. Gr. Cristescu: Cuvântări şi predici. Patronatul eclesiastic ungar în raport cu drepturile statului român. Va loarea actuală a canoanelor. Idealul creştin şi slujitorii lui. Mai lângă Domnul meu mai lângă El. Tâlcuirea rugăciunii Domneşti _ 268—368

Gh. Maior: Contribuţiuni la istoria b iser icească din Ardeal ... _ . 269 — Sibiul c a centru al vieţii româneşti din Ardeal . Societatea

şi solidaritatea naţională. Căsătorii le mixte ... _. _ 354—356 P r . Vas. Paşcău: „Almanahul preoţi lor? — _ __ ._ . . . _ 353 Dr. N. Tărchilă: Rel igiose Besinnung _. _ _ _ _ _ _ _ _ _. ... _ 100

# *" * Treisute cincizeci de Pilde _.. 102

Cronica bisericească culturală. Prof Al. Bulacu: Tragicul 3fârşit al tratativelor dintre biserica Romei

şi biserica Angl icană .__ _. — ... ... _. ... _ 102 Dr. I. Felea: Cuvântul ortodoxiei _. _ ... ... — _. _. ... ... 110 Neculce: Asociaţ ia clerului „Andreiu Şaguna", secţia Sibiu, la Săiişte.

Adunarea generală a „Astrei". P l e c a r e a păr. Cons. Tran­dafir Scorobeţ la America . Vizita canonică a P. P . S S. Episcopi de Caransebeş şi A r a d în Iugoslavia ... 387— 390

Gh. Maior: t Valeriu Branisce f Protopopul Dr. Gh. Popovici . Spre o nouă îndrumare a vieţii ... ... — _. ._ _ . 33—36

— Dispoziţii nouă de sa lar izare ... . ... ... ... ... ... 111 — Conferinţa Soc. Imka. Adunarea eparh. a Arhiepiscopiei de

Alba-Iulia. Congresul Societăţii ortod. a fem. Române 154—159 — Arhiepiscopul Ghermanos al Tiatirei şi Enciclica Papei

„Mjrtal ium animos". Asociaţ ia ateiştilor. „Cartea de ru­găciuni" a bisericii anglicane. Conferinţa catihetică dela Sibiu ... ... ... ... ... 1 _ _ 2 1 4 - 2 2 0

— Sfinţirea schitului şi inaugurarea sanatorului preoţesc dela Păltiniş. învăţământul religios în şcoalele secundare. Se zăreş te p a c e a perpetuă ? Tot cei vechi ... ... ... 272 - 278

— Congresul preoţilor misionari din România. Arhiereul Dr. Vaaile Stan. Părintele Ioan Moţa, reales în Orăştie . Re­ligia în şcoa la secundară _ — _. 356—359

Diverse Note şi informaţiuni 36, 160, 220, 279, 359, 390 Bibliografie — — — — — — — ~ _ — — — ._ — _ 164