vestea mai iunie 2015 vestea 20.07.2015 23:59 page 1 · cristescu pau, dan ilie, fiat călina,...

NUMĂRUL 21, MAI - IUNIE 2015 pagini: 20, preţ: 2 lei

VARAVARAVara este anotimpul cel mai fru-

mos între cele patru anotimpuri aleanului.

Când spui VARĂ te gândeşt i lavacanţe, concedi i , p etrecute îm-preună cu prieteni i , cu famil ia , lamare, la munte, sau, adeseori , laţară, la părinţi ori la bunici .

Vara este anotimpul cel maiapropiat de sufletele copii lor, ano-timpul vacanţelor de vis, petrecutecu prietenii la joacă, cu părinţi i lamare sau la munte, ori la ţară cudragii bunici .

Vara este vremea cireşelor, a vi-ş inelor, a caiselor, a piersic i lor, aprunelor, anotimpul tuturor fructe-lor moi şi dulci , ce se coc în aceastăperioadă.

Vara este anotimpul examenelor,p entru cei care au absolvit l iceul ,pentru cei care au terminat clasa aVIII -a ş i p entru cei care merg laşcoli profesionale şi de meserii .

În această p erio adă de vară, lanoi în comună, în f iecare localitateaparţinătoare, sărbătorim NEDEIA,

una dintre cele mai frumo ase săr-bători de peste an, când fiecare din-tre noi aşteptăm cu mare drag ş ibucurie oaspeţi i , sau , , goşti i” , cumse spune la noi , în această p arte aBanatului Montan. Şi anul acesta,Primăria, împreună cu Consi l iulLo cal , organizează la Sf. I l ie ,NEDEIA la Mehadia. De asemenea,suntem alături de organizatori ş ispri j inim organizarea nedei i ş i încelelalte lo cal i tăţ i ap arţinăto arecomunei.

Doresc, la toţ i cei care susţ inexamene de admitere în această pe-rioadă, mult, mult succes, să obţinărezultate cât mai bune, iar copiilor,elevilor, o vacanţă cât mai plăcută.Concedii frumoase tuturor celor cese relaxează în această perioadă îndiferite locaţii . De asemenea, celorce-ş i serb ează onomastica, le do-resc numai bucuri i , sănătate ş i totce-ş i doresc de la viaţa să l i se îm-plinească - , , La mulţi ani”!

O vară frumo asă tuturor lo cui -torilor comunei noastre!

Primar Iancu PANDURU

Vestea MAI IUNIE 2015_Vestea 20.07.2015 23:59

2 VESTEA de MEHADIA

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paşti,românii sărbătoresc cu prilejul Zilei ÎnălţăriiDomnului Iisus Hristos şi Ziua Eroilor, această zi

fiind oficializată ca sărbătoare naţională pentrucomemorarea celor căzuţi în lupte.

Ziua Eroilor îşi are originea în Tratatul de pacede la Versailles în anul 1919, când ţările beliger-ante s-au obligat, prin semnarea tratatului, laîntreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi peteritoriile statelor respective, precum şi a monu-mentelor comemorative de război dedicate aces-

tora. În România, prin Decretul-lege nr.1693 din4 mai 1920 s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorităîn fiecare an cu prilejul zilei Înălţării Domnului.În timpul comunismului, prin Decretul nr.71/1948, data a fost schimbată la 9 mai, ca să serevină mai târziu la data iniţială.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii

Or todoxe Române din anii 1999 şi 2001,sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacratăca sărbătoare naţională bisericească a Eroilor, ast-fel că în această zi, în toate bisericile din ţară şistrăinătate se face pomenirea eroilor căzuţi de-alungul veacurilor pe câmpurile de luptă pentr ucredinţă, liber tate, dreptate şi pentr u apărareaţării şi întregirea neamului.

Ziua Eroilor neamului a fost marcată şi în co-muna Mehadia printr- o ceremonie oficialădesfăşurată în faţa Monumentului Eroilor dinParcul Central al comunei.

Manifestarea, organizată de Primăria şi Con-siliul Local al comunei Mehadia, cu sprijinulLiceului tehnologic Nicolae Stoica de Haţeg , s-ader ulat cu par ticiparea reprezentanţiloradministraţiei locale, a Poliţiei Române, precumşi a elevilor şi a cadrelor didactice a LiceuluiTehnologic N.S. de Haţeg din Mehadia, alături denumeroşi locuitori ai comunei Mehadia, rude şiurmaşi ae r o i l o r

comemoraţi, dar şi locuitori cu dorinţa în sufletde celebra amintirea ostaşilor căzuţi în luptele depe frontul celor două războaie mondiale.

Manifestările au început cu o slujbă depomenire în care părintele Ciprian Danci a datcitire numelor eroilor, inscripţionate pe

continuarea la pagina 3continuarea la pagina 3

21 MAI 2015 – 21 MAI 2015 –

COMEMORAREA EROILOR LA MEHADIACOMEMORAREA EROILOR LA MEHADIA

Vestea MAI IUNIE 2015_Vestea 20.07.2015 23:59 Page 1

VESTEA de MEHADIA 3

urmare din pagina 2urmare din pagina 2monumentul funerar, după care au fost de-

puse coroane de f lori din par tea PrimărieiMehadia, prin primarul Iancu Panduru, Poliţieioraşului Băile Herculane, prin comandantul sub-comisar R adu Ştefanşi Liceului Tehno -logic Nicolae Stoicade Haţeg – prin direc-tor ul prof. MihaiFeneşan.

Referitor lasemnificaţia eveni-mentului, au rostitscurte alocuţiuni pri-marul comunei Meha-dia Iancu Pandur u,

prof. Mihai Feneşan, director ul liceului N.S.deHaţeg , prof. Iulian Lalescu şi scriitorul NicolaeDanciu Petniceanu.

Elevi ai liceului au prezentat un programartistic ce a cuprins recitări de poezii.

La sfârşitul cere-moniei, celor prezenţi le-au fost împăr ţiţi colaci şiouă roşii, pregătite der udele eroilorcomemoraţi.

Foto-reportaj:Constantin VLAICU

A stăzi celebrăm Ziua Eroilor,o sărbătoare dedicată eroilorcunoscuţi şi necunoscuţi, căzuţiîn luptă de-a lungul veacurilorpentru credinţă, libertate, drep-tate, pentr u apărarea şi reîntre-girea neamului. Cinstirea celorcare şi-au dat viaţa pentru acestesfinte idealuri se săvârşeşte deaproape un secol, încă din 1920,când s-a stabilit ca Ziua Eroilorsă fie sărbătorită cu prilejul ZileiÎnălţării Domnului Iisus Hristos,dată decretată sărbătoarenaţională a poporului român.

Pomeniţi la toate liturghiile,eroii neamului au astăzi parte deo atenţie deosebită din partea tu-turor. E ziua când ne înclinămfr unţile şi rostim o r ugăciunepentr u suf letele celor care aupierit depar te de cei dragi, darpentru o cauză dragă. Poate n-arfi rău să o facem mai des,deoarece avem azi o ţarăîntreagă, trăim liberi şi în pacepentr u că ei şi-au dat viaţa. Ledatorăm mai mult decâtrecunoştinţă, le datorămexistenţa noastră ca neam, ca

ţară, ca individ. Să nu le uitămjer tfa, să le cinstim memoria şi,mai ales, să avem grijă să nuuităm principiile care i-au mânatpe ei în luptă: credinţă, libertate,dreptate!

Şi pentru că astăzi este şi osărbătoare împărătească, înălţareaDomnului, voi încheia cu salutulcreştinesc: Hristos S-a înălţat!

Prof .Domilescu Ionela Mihaela,Liceul Tehnologic ,,N.S. de Haţeg",Mehadia -21 mai 2015

Mesaj Ziua Eroilor


Doamnelor şi domnilor,

Sărbătorim astăzi o zideosebită, menită să aducă unomagiu celor care au împlinitidealurile României contemporane.Există, pe parcursul unui an,momente în care suntem aproapede faptele de glorie ale poporuluiromân şi încercăm să înţelegemmotivaţiile sacrificiului suprem alacestuia. Dacă vom aveacuriozitatea să facem oincursiune în istorie, vom constatacă pe teatrele de război, soldaţiiromâni au plecat întotdeauna cudezavantajul că luptă pentruinteresele unei ţări aflate permanentîn sfera de influenţă a marilorputeri, însă extraordinara forţăvizionară a celor care au condusdestinele României au transformat-o întotdeauna într-un partenerredutabil şi într-un duşman detemut.

Eroii românilor au luptat fără

echipament corespunzător şi fărădotările tehnice necesare şi aureuşit să învingă numai datorităcalităţii lor spirituale, animată desentimente care astăzi pică de multeori în derizoriu. Este trist că nu maisunt cultivate valori precumiubirea de ţară, mai ales acum, cândavem cu adevărat nevoie să necunoaştem identitatea naţională.

Consider că trebuie menţionaţiprintre eroi şi soldaţii români aflaţiîn cele mai periculoase zone aleglobului, cu precădere cei care şi-aupierdut viaţa pentru a contribui,alături de aliaţii noştri, la luptaîmpotriva terorismului. Chiar dacăs-au schimbat fundamental dotărileşi condiţiile, aceştia s-au achitat cufruntea sus de angajamentele pecare ni le-am asumat, pierzându-şiviaţa departe de casă. Este dedatoria noastră să le mulţumim şi.să le aducem un omagiu pentrujertfa lor.

Ceea ce am dorit să subliniez prinmesajul meu este că istoria noastră

este plină de oameni care au muritpentru a servi interesului naţional,cei mai mulţi dintre ei rămaşinecunoscuţi. Avem datoria, pestetimp, să le îndeplinim dorinţa de atrăi într-o ţară demnă.

Aş vrea să închei cu câtevaversuri aparţinând poetului NichitaStănescu, grupate în poezia ,,Nu-luitaţi”:

„Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,Lăsaţi-i din când în când un loc

liber la masă,Ca şi cum ar fi viu între noi,Ca şi cum s-ar fi întors acasă.Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,Strigaţi-l din când în când pe

nume,Ca şi cum ar fi viu printre noiŞi atunci el va surâde în lume.”

Va mulţumesc!Prof. Mihai Feneşan

4 VESTEA de MEHADIA

E R O I I N O Ş T R I

Preacucernici Părinţi, DomnulePrimar, Domnule Comandant alPoliţiei Băile Herculane, stimaţiinvitaţi,

Pentru români, Sfânta Sărbătoarea Înălţării Domnului înseamnă şiZiua Eroilor. O zi în care trebuie să neamintim, cu profundă recunoştinţă,de toţi cei care s-au jertfit ca săexistăm de-a lungul istoriei, ca săavem o ţara întreaga independentă şisuverană, în care să trăim liberi.Datorăm această zi celor care au făcutRomânia Mare şi care, la 4 mai 1920,printr-un decret-lege, au stabilit căsărbătoarea Înălţării să fie şi ZiuaEroilor. În acea vreme, abia întregitaşi recunoscută în concertul statelornaţionale europene, România a fostprimul dintre ele care a onorat peeroii străini deopotrivă cu proprii săieroi, aliniindu-se, prima, prevederilorTratatului de la Versailles. Acest act,

venit după o conflagraţie în care pier-dusem mai bine de un milion devieţi, a dovedit - deopotrivă - tărie,înţelepciune şi onoare.

Aş vrea să mai amintesc un fapt,puţin cunoscut, petrecut în mai 1923,odată cu instituţionalizarea Mor-mântului Ostaşului Necunoscut înParcul Carol I. Atunci, au fost aduse10 sicrie, de pe cele mai crâncenefronturi pe care au luptat românii. Unelev, Amilcar Săndulescu, orfan derăzboi şi cel mai bun elev din liceelemilitare, a fost chemat să aleagă, dincele zece, sicriul ce avea să fie îngropatîn cripta Memorialului. După slujbareligioasă, copilul s-a oprit la sicriul alpatrulea, pe care l-a atins şi a spus:„Acesta este tatăl meu! Doamne,Dumnezeule, ai în pază pe toţi eroiineamului, ai şi pe tatăl meu!”. Mi-aşdori să avem astăzi, printre noi, maimulţi oameni care să aibă tăria şidemnitatea pe care le-a arătat acel

copil.N-aş vrea să uităm de cei mai

apropiaţi zilelor noastre, al căror sac-rificiu, din decembrie 1989, ne-aredat libertatea de care ne bucurămastăzi şi statutul de stat european.

Istoria noastră - destul de sinuoasă,altfel - este aşezată pe multe sacrificiide vieţi şi scrisă de oameni care auştiut servi interesul naţional. Şi unii,şi ceilalţi au fost animaţi de senti-mente şi principii pe care, astăzi, levedem adesea târâte în derizoriu. Nune vom ridica la înălţimea lor, decâtreînvăţând să trăim cu demnitate, re-spectându-ne unii pe alţii şi valorileautentice pe care - har Domnului -încă le avem.

Vă rog, să păstrăm un moment dereculegere în memoria eroilor nea-mului!

Prof. Dr. Dan Iulian Lalescu

ZIUA EROILOR LA MEHADIA


VESTEA de MEHADIA 5

Ziua de 13 iunie 2015 acăpătat o semnificaţie aparte

pentru Liceul din Mehadia.Elevii primei promoţii a liceului,care au părăsit băncile aces-tuia în 1965, s-au întâlnit pentrua sărbători 50 de ani de la ab-solvire.

Cu toate că au fostpuţini(doar zece: BădescuParaschiva, BaşulescuGheorghe, Cinghiţă Gruia,Cristescu Pau, Dan Ilie, FiatCălina, Feneşan Leonica,Grozăvescu Toma, JurchescuAchim, Lalescu Maria), acestfapt nu a umbrit bucuriarevederii.

În fosta sală de clasă apromoţiei noastre, cei prezenţiau răspuns cu emoţie ,,prezent”la apelul catalogului făcut decătre domnul profesor MihaiBelchite şi au prezentat drumulparcurs de către tinerii plini deîncredere în viitorul lor până laoamenii maturi de astăzi.

S-au exprimat caldemulţumiri oamenilor de lacatedră care au ştiut să ne in-

sufle încredere în noi,ne-au învăţat cum sădevenim oameniadevăraţi, respectaţiîn societate şi la loculde muncă.

Festivitatea a fostmarcată de douăevenimente de-osebite. Din Austria,doamna profesoarăMicu Cornelia atrimis o emoţionanta

scrisoare prin care, pe lângăamintirile legate de şcoală, aţinut să ne felicite pentru felul încare ne-am croitdrum onorabil înviaţă şi încariere.

La fel deemoţionant a fostşi apelul printelefon al doam-nei profesoareValeria Ghinea,care dinî n d e p ă r t a t u lBucureşti, a ţinutsă ne transmită toate gândurilede bine, precum şi regretul că ,din motive obiective, nu a pututfi alături de noi.

După întâlnirea de la şcoală,ne-am deplasat la cimitirul dinPlugova, apoi la Mehadia, undeam aprins câte o lumânare înamintirea colegilor plecaţi pre-

matur dintre noi (Nistor Per-vulescu, Ion Başu, NicolaeRoman, Iancu Avram, SabinOpreanu) şi am depus coroaneşi jerbe de flori la morminteledascălilor noştri (dl.diriginteIlie Popescu, dl.director NistorDop, d-na profesoară StaminaBelchite, dl.prof. Ion Băcilă).

Întâlnirea s-a încheiat cumasa festivă la restaurantul,,Trandafirul Galben”, undevoia-bună a fost în primul plan(mulţumesc mai ales coleguluiIlie Dan, pentru felul în careprin istorioare pline de haz a în-tregit veselia).

Cu regretul că mulţi coleginu au onorat acest eveniment

deosebit, îmi exprim totuşisperanţa că la anul, când nevom întâlni din nou, vor fi maimulţi.

Prof. Gruia CinghiţăFoto: Cimitirul ortodox din Plugova olumânare aprinsă şi un gând pios deaducere aminte a colegilor ce au ple-cat dintre noi păşind pe tărâmul celorveşnice.

1965-20151965-20155o DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI DE CĂTRE5o DE ANI DE LA ABSOLVIREA LICEULUI DE CĂTRE

PRIMA PROMOŢIEPRIMA PROMOŢIE


6 VESTEA de MEHADIA

PREDAREA CHEIIMOMENT FESTIV ALABSOLVENŢILORNOŞTRI

Pentru dumneavoastră se încheie un drum şiîncepe un altul! Urmează un mare necunoscut, darsuntem siguri că veţi reuşi. Aţi trecut cu binepeste toate, dar ceea ce urmează va fi şi mai greupentru că de acum încolo nu veţi fi evaluaţi doarîn note, ci şi în realizări, în fapte. Viaţa trebuiesă o abordaţi cu optimism, dar şi cu responsabil-itate.

S-a sfârşit o etapă a vieţii voastre, şi trebuiesă vă îndreptaţi cu încredere spre următoarea. Tre-buie să vă bucuraţi de tinereţea voastră, să ovalorificaţi, fiindcă acesta este cel mai mare atu pecare îl aveţi.

Să fiţi curajoşi, puternici şi creativi,să folosiţila maximum cunoştinţele dobândite în general, sănu renunţaţi niciodată la idealul vostru.

Să priviţi mereu la ţintă, să continuaţi studiileamintindu-vă că, cunoaşterea este una dintre celemai frumoase călătorii pe care le realizează omulîn fiecere zi pentru a se descoperi .

A venit timpul să faceţi un prim pas spre oalegere a drumului în viaţa voastră,nu estehotărâtor, dar este foarte important, nu-l neglijaţi,alegeţi-l cu mare responsabilitate.

Vă doresc să fiţi sănătoşi, Dumnezeu să vă lu-mineze calea, să aveţi rezultate bune şi foarte bunela Bacalaureat şi să vă iubiţi părinţii că sunt ceimai buni prieteni ai voştri.

Profesor Mihăiţă Feneşan,

director Liceul N.S. de Haţeg, Mehadia

FESTIVALUL „PINUL NEGRU BÃNÃŢEAN”

Administraţia Parcului Naţional Domogled-ValeaCernei în parteneriat cu Primãria Bãile-Herculane a orga-nizat la Bãile-Herculane a XI-a ediţie a Festivalului „Pinulnegru Bãnãţean”. Festivalul este o acţiune iniţiatã în cadrulProiectului LIFENAT04/RO/000225 Pãdurile de PinNegru de Banat – Parte a reţelei NATURA 2000, imple-mentat în perioada 2004-2007. Obiectivul proiectului afost: „Conservarea pe termen lung a pãdurilor sub-Medit-eraneene de Pinus Nigra Banatica, incluse în ParculNaţional Domogled-Valea Cernei”.

Festivalul „Pinul negru Bãnãţean” este o bunã oportu-nitate de diseminare şi promovare a informaţiilor de in-teres local, regional şi naţional, în ceea ce priveşteimportanţa de protecţie şi menţinere a acestor pãduri peplan European. În aceastã datã, se sãrbãtoreşte şi Ziua Par-cului Naţional Domogled – Valea Cernei.

În cadrul festivalului comunitãţile limitrofe ParculuiNaţional Domogled-Valea Cernei s-au implicat direct prinparticiparea în cadrul spectacolelor în aer liber. Acestea auoglindit identitatea culturalã şi tradiţiile zonei. Anul acesta,în parcul central al staţiunii au susţinut spectacole ansam-blurile folclorice din urmãtoarele comunitãţi: Bãile-Her-culane, Mehadia, Cornereva, Isverna, Baia de Aramã,Padeş, Ponoare, Obârşia Cloşani şi Tismana. Deschidereaa fost marcatã de defilarea reprezentanţilor comunitãţilorîn portul tradiţional caracteristic fiecãrei zone.

O altã acţiune amplã din cadrul Festivalului, care a de-venit un obicei pentru unitãţile şcolare din majoritateacomunitãţilor limitrofe parcului naţional, este Concursulde creaţie cu tema „Pinul negru Bãnãţean”.



VESTEA de MEHADIA 7

urmare din pagina 6urmare din pagina 6

Elevii au participat la diversesecţiuni – desen, picturã, eseuri,poezie şi fotografie – lucrãrile aces-tora au fost jurizate şi recompensatecu premii constând din diplome,cãrţi, rechizite şi dulciuri.

În decursul anilor, datoritã acestuiFestival, Pinul negru de Banat a de-venit o emblemã a zonei ceea ce im-pune respect şi protecţie. De aicidecurge şi motivaţia organizãrii aces-tui eveniment cu obiectiv multiplu,acela de menţinere a tradiţiilor, adiversitãţii naturale şi a promovãriiacestora.

Kurta Andrea, responsabil relaţiicu comunitãţile şi educaţie ecologicã

PINUL NEGRU DE BANAT

Pinul se vede în depărtare,Şi se-nalţă către nori, Vara îi este la picioarePe munte şi prin mândre flori.

Pe stânca muntelui pustiu,Când tunetele încetează,Un greier cântă sub un pin,Încălzit de-o rază.

Elevă:ALBU CARLOTA clasa I-a, Liceul Tehnologic ,,N.S. deHaţeg" Mehadia. Prof. îndrumător: HumiţaGrigore

PINUL NEGRU DE BANAT

Pe munte sus, abia-l zărescŞi pinul frumos creşteAici în codrul stămoşescPe munte, falnic, semândreşte

Îl bat ploi şi vânturi reciPe munte stă pe veciFulger, vifor îl loveşteEl din loc nu se clinteşte.

Elevă: HUMIŢA MARILENA, clasa a V-a, Liceul Tehnologic ,,N.S. deHaţeg" Mehadia. Prof. îndrumător: DomilescuIonela Mihaela

FESTIVALUL PINULUI NEGRU DE BANAT, EDIŢIA A Xl-A

În alt veac, în alte vremuri, copiiidin Băile Herculane urmau şcoala,clasele primare, la Mehadia, înstaţiune nu exista şcoală!

Aşa se explică faptul că micuţulDiodor Dure, fiul preotuluiConstantin Dure, din Parohia BăileHerculane, urmează clasele primareîn Mehadia în primul deceniu alveacului al XX-lea.

Diodor Dure s-a născut la 6 iunie1901 în Băile Herculane şifrecventează şcoala primară dinMehadia, tatăl său, preotulConstantin Dure, a fost preot în BăileHerculane, dar a slujit şi la bisericaOrtodoxă Română din Mehadia, apoiva fi protopop la B.O.R. din Orşova.În vremea aceea, Orşova se afla înBanat, în Mehedinţi a trecutadministrativ abia în anul 1968, cuocazia înfiinţării judeţelor în Româ-nia.

Diodor Dure, după Mehadia,urmează Şcoala Medie Civilă dinOrşova, apoi Liceul Real din Vârşeţ

şi bacalaureatul la Liceul C.D. Logadin Timişoara (1919-1920). În con-tinuare, frecventează Academia deArte Frumoase din Praga, obţine

licenţa la cea din Londra (1924).În 1924 se întoarce în ţară şi se

stabileşte, vremelnic, la Lugoj, undetatăl său era preot. Aici pictorulDiodor Dure scoate revista satirică,,,Scorpionul”, tot aici scoate şi re-

vista satirică, ,,Bagajul Banatului”.În 1930, tânărul Diodor Dure

pleacă la Ragusa (Italia), făcândcaricaturi şi peisagii. De aici, DiodorDure pleacă în excursii de studii înElveţia, la Geneva şi Lusanne, undea stat timp de doi ani şi jumătate. Deaici pleacă în excursie de studii prinFranţa şi Germania.

Menţiune specială: cât a stat înGeneva, Diodor Dure a fost core-spondent şi caricaturist al marilorziare engleze şi americane, cuprecădere pentru mastodontulamerican, New-York Times”, întâiulromân publicist şi caricaturist alacestei publicaţii de răsunet pe ma-pamond!

Se întoarce în ţară şi se stabileşte(1933-1934) în Bucureşti, de undepleacă la Cluj şi scoate revistaumoristică, ,,Cucu”, devine în acelaşitimp redactorul şi caricaturistul re-vistei, ,,Figaro”.


CREATORUL PICTURII MINIATURISTE ÎN CULTURAROMÂNĂ A FOST ELEV LA MEHADIA


8 VESTEA de MEHADIA

Uzdinul cultural a devenit unsimbol și totodata este centrulnucleic al culturii românești.

La Uzdin - țăranii artiști au oînaltă chemare sacerdotală pen-tru a lumina lumea și a o facemai bună prin operă: poezie,pictură și cusături naționale –dând nădejde pentru viitor.

Uzdinul este un refugiu decreație și odihnă în dorința de aprezenta un mod de existență allocuitorilor și al artiștilor dinaceastă comunitate.

Uzdinul este un sat cu oamenicinstiți și vrednici unde ausălașul pentru vecie și trăiesc cumult drag de viață și de munca,între trudă și sărbătoare, într-oviețuire după regulile date deDumnezeu. Ei au simțit că nu sepot dezbrăca de haina sufleteascăromânească și au început sărepovestească viața satului înimagini viu colorate. Așa și-auadus aminte de mamă, de tată, decopilărie și de tinerețe, de acelezile când erau fericiți fără a fiștiut asta. Au simțit că de multese pot lepăda dar de locuri și oa-meni, de cuvântul moștenit,niciodată. Am senzația că aicieste cea mai originală poveste aneamului nostru, că este caieruldin care se toarce povesteatradiției românești prin poezie șiprin pictură.

Talentul de a picta nu a fostdeprins în școli, a venit pe lumeodată cu femeile pictorițe, ali-mentat cu frumusețea locurilorde la Uzdin. Pictura naivă defactură folclorică practicată aicis-a dovedit a fi inedită și unitarăarătând că acest meșteșug setransmite de la o generație la

altă. Începutul acestui fenomenplastic local coboară spre anul1960 când un grup de româncedin Uzdin au simțit nevoia să seexprime prin desen și pictură.

Aceste femei, cu palmele îm-bibate de lutul câmpului muncit,sleite de nașterea pruncilor șinecazuri, conștiente că trebuie săsalveze neamul,inspiratoare șiprotectoare, auîncepu să de-seneze în creionși cărbune, iarmai târziu auaflat căvopselurile staupe pânză maimult și mai fru-mos, redândlumea din sufle-tul lor pe care au umplut-o cu cu-loare. Grupului de femeitalentate și inimoase, simțitoarede frumos s-au alăturat și uniibărbați și așa s-a creat o Scoalăde pictură naivă la Uzdin.

La Casa românească dinUzdin ( Serbia) există o Galeriede artă, cu caracter permanent,unde sunt tezaurizate tablourileacestor pictori populari. Despreartiști și producțiunile lor,scriitorul Vasile Barbu – cel carereprezintă continuitatea înspațiul mioritic, o permanență aspiritului românesc și un dac alzilelor noastre, organizatorul șisufletul expozițiilor acestorartiști, mărturisește: ”Pictorițeleși pictorii naivi din Uzdin suntunici în acest spațiu. La eipredomină culorile vii și temeleinspirate din trecutul și prezen-tul satului românesc. Niciunde

în Europa nu vom întâlni, ca aici,subiecte atât de apropiate deviața cea de toate zilele ale omu-lui de țară.”

Remarcabilele femei - țăranși artist scot la lumină tezaurulcultural lăsat de strămoși. Scot înevidență profilul autoarelor har-nice, smerite și titanice, aflate în

cea mai autentică tradiție, cuefect pozitiv asupra păstrării obi-ceiurilor și tradițiilor românești.Artistele sunt dăruite cu un modspecial de a înțelege lumea prinlumină și realitățile loculuiprezentate simbolic. Calitateaumană a pictorițelor este unaîmpărătească, dominată de oblândețe astrală, un paradis careni se oferă.

În tablourile lor, ca și înpoezie, se regăsește istoria, viațasatului și ne fac să înțelegem deunde venim și cine suntem. Dinlucrări se observă o comuniune acerului cu pământul. Ele exprimăo biografie cerească și una apământului creând un spectacoliconic, coloristic și al vieții careentuziasmează și încântă privi-torii. Pictura lor ne ajută să neregăsim identitatea.


Pavel Panduru - Pictura naivă la Uzdin


VESTEA de MEHADIA 9

urmare din pagina 8urmare din pagina 8Ne regăsim noi pe noi înșine

așa cum ne regăsim în poezie șiîn muzica autentică. Aceștiartiști populari au moștenitspiritul aristocratic al strămoșilorțărani, oameni de maximămodestie cu un desăvârșit bunsimț.

Finețea autorilor se află într-o fantastică aglomerarecromatică. Ei sunt stâlpiadevărați care susțin SfântaTradiţie. Prin arta lor sunt

coloane între cer și pământ.Opera lor este o sublimăterapeutică, prin artă pătrunzândîn tainele sufletului ridicându-lpe trepte superioare acolo undeculorile izbândesc.

Actul de creație este subordo-nat elementului afectiv, ca osinteză a unei viziuni existențiale,în care se găsește ecoul trăirilorraportate la credință și smerenie.,,În ce duh trăiești în acela șicreezi”.

În creația lor sacrul secamuflează adesea în real, dupăformula lui Mircea Eliade găsind”calea, adevărul și viața”.Tablourile lor ne aduc în sufletGrădina Maicii Domnului cumultă dragoste, căci ,,fărădragoste nimic nu e”. Iar restuleste artă cu măsura talentului și aputerilor lor omenești. Tablourile

lor ne înfățișează lumina fizică,lumina sărbătorilor: nașterea,nunta, moarte etc., în mediulsătesc,lumina întâlnirilor cuBiserica, a întâlnirilor cuDumnezeu. Ele înfățișează lu-mina iconică (grija luiDumnezeu, iubirea pentru om)concomitent cu lumina taboricăcare aprinde sufletul privitorului,ceea ce este un lucru formidabil.Aceasta face ca tablourile să fieapreciate de vizitatori dinlumea întreagă.

Pictorii de la Uzdin, artiști derenume mondial, ne-au obișnuit

cu sacralitateaimaginilor șiperfecțiuneadetaliului, ca orecunoașterenațională șiinternațională.Tablourile lorredau auten-t i c i t a t e aafectivă astărilor trăiteîn momentulcreației. Elereprezintă o

deschidere a sufletului șl a mințiispre valorile moral spirituale, spreadevărata creație care integreazănatura în perfecțiunea și imensi-tatea lumii, în universalitate.

Pictorii populari de la Uzdin s-au dăruit frumosului întru bucu-rarea sufletelor omenești. Auplăsmuit pe pământ frumusețiparadisiace, asemănătoare MariiCreații, cu speranța de a păși, înlumea de dincolo, în grădinileRaiului. Întâlnești la acești artiștiuzdinenți rodul unei jertfiri și altrăirii mistuitoare în artă și pentruartă, o împăcare cu sine și cu se-menii. Este aici o lecție pe carene-o oferă creatorii, care au trăito viață la Uzdin, săvârșind mira-colul prin pictură cu sentimentuldatoriei împlinite. Sunt niștefaruri de orientare pentru culturaromânească, pentru re-

descoperirea spiritualitățiiromânilor de pretutindeni.Asemenea lucrări ne ajută să neînțelegem menirea pământească,aceia de a privi mereu spre cer.Prin recunoașterea obiceiurilor șitradițiilor românești vom înțelegecă este nevoie de redeșteptareaconștiinței naționale, a identitățiineamului.

Vizitatorii Uzdinului apreciazăși aplaudă pe toți aceia care, fieprin condei, fie prin penel, au în-treprins să eternizeze faptele glo-rioase de muncă, credință și deviață ale românilor din Banatul desud. Acești artiști modești nucaută gloria personală șiaplauzele publicului. Aici avemde a face cu o știință în slujbaînaltei conștiințe. Cei care trăiescbiologic nu înțeleg arta, ori peceilalți. Ei acceptă succeselefacile, bazate pe materie, fărăspirit. Să fie tot mai puțini.

Numeroase personalități dinlume apreciază opera artiștilor dela Uzdin, fie a creației prin imag-ine, fie a scrisului. Acești artiștipopulari, cu un cult al imaginii,au participat la numeroaseexpoziții și saloane de artă înorașe de pe toate continentele.Peste tot pe unde au ajuns, ei șilucrările lor, au stârnit admirațiaprivitorilor. Colecționarii n-austat pe gânduri și și-au îmbogățitcolecțiile cu ,,naivele” de laUzdin, care pot fi văzute acum încolecții particulare și în muzeeledin SUA, Anglia, Franța,Germania, Suedia, Italia, Spania,Ungaria, Bulgaria, România șialte țări. Referindu-se la aceastăartă a țărăncilor de la Uzdin,criticul de artă Otto Mihalji Merinaprecia: ,, nicăieri în alt sat sauoraș din lume nu s-au găsit astfelde pictorițe, care prin fantezia șiputerea artei lor să oprească pen-tru o clipă mersul vieții, pentru abroda în culori și în ritm aspecteale frumosului”.

Prof. Pavel Panduru


10 VESTEA de MEHADIA

Dumbrăviţa, loc unde şi-au datîntâlnire marii clasici ai culturii eu-ropene şi universale: MihaiEminescu, Ioan Slavici şi poetulmaghiar Petofi Sandor.

Ca fiecare loc al acestui pământromânesc, veşnic binecuvântat deDumnezeu, Dumbrăviţa de astăzi îşiare istoria sa, prin tot ce a putut faceomul, cu mintea şi sufletul său prinmesagerii culturii româneşti.

La Dumbrăviţa, acest colţ de rai,în puţinii ani de cultură românească,s-a reuşit înălţarea culturii româneşti,spre frumosul spiritual, aşa cumspunea Dostoievski „Frumuseţeasalvează lumea”.

Elocvente sunt cuvintele luiNicolae Iorga, ce se potrivesc de mi-nune pentru aşezarea Dumbrăviţa,care trăieşte, prin dragoste faţă de tre-cut, prin mândria prezentului, prinsperanţa viitorului şi prin toleranţă.

Acest miracol al zilelor noastre,Dumbrăviţa de Timiş, prin muncaperseverentă şi neobosită aAsociaţiei Culturale „Aripi de înger”unde este preşedintă poetă şi artistulplastic Mariana Sperlea,vicepreşedinte prozator ArmandCiprian Sperlea, secretar scriitorulConstantin Sperlea, au făcut ca ziuade 26 septembrie 2014, Dumbrăviţasă fie capitala promovării toleranţeişi a dialogului prin cultură, prinaşezarea pe platoul din faţa ŞcoliiGimnaziale Dumbrăviţa, a bustului„Ioan Slavici”, prietenul în viaţă al luiMihai Eminescu.

Acţiunea Asociaţiei Culturale„Aripi de înger” a fost susţinută dePrimăria Comunei Dumbrăviţa cusprijinul deosebit al primarului ing.

Victor Malac, Consiliul LocalDumbrăviţa, Şcoala GimnazialăDumbrăviţa prin dir. Profesor, preotAdrian Nicola şi Parohia „Sf Vasile”Dumbrăviţa, preot Achim VasileBaboş.

Cuvântul de deschidere esteadresat asistenţei de dl. dir. ProfesorAdrian Nicola, care vorbeşte despreimportanţa evenimentului şi salutăinvitaţii de pe platou, pentruprezenţa la un eveniment cultural de-osebit la Dumbrăviţa.

Cuvântul de salut adresatoaspeţilor, învitaţilor şi locuitorilordumbrăviţeni a fost rostit de domnulprimar ing. Victor Malac.

În cuvântul său, scriitorulConstantin Sperlea iniţiatorulproiectului şi organizatorul acţiunii,şi-a manifestat bucuria de a aşezaalături de poetul nepereche MihaiEminescu, bustul prietenului său înviaţă, prozatorul Ioan Slavici, cel carea contribuit la ridicarea nuvelisticii,al romanului, al teatrului şi nu în ul-timul rând, al jurnalisticii româneştila cote europene şi universale.

Acum cinci ani, 2009, am reuşitcu ajutorul notabilităţilor de atunci,să ridic busturile celor doi titani, aiculturii universale Mihai Eminescu şipoetul maghiar Petofi Şandor, iarastăzi sunt deosebit de mulţumit căam alăturat doi monştrii sacri: MihaiEminescu şi Ioan Slavici care au datculturii româneşti o conotaţieeuropeană şi universală, aflându-şiastfel locul meritat.

Realizând acest proiect am mar-cat un arc peste Carpaţi, dinMoldova până în Ardeal, cu pornireaarcului din Banat - Dumbrăviţa, ce vadăinui peste veacuri şi care, ca o

flacără vie, va promova, toleranţa şidialogul prin cultură a omenirii.

Acest lucru a fost posibil datorităsprijinului deosebit al primaruluiIng. Victor Malac şi necondiţionat al:Fundaţiei pentru învăţământ,Cultură şi Universităţii „Ioan Slavici”Timişoara, preşedinte fondator -prof. Univ. Dr. Titus Slavici şi Prof.Univ. Dr. Dumitru Mnerie,preşedintele Consiliului Academic alUniversităţii „Ioan Slavici”, care ne-au împrumutat bustul în gips, realizatde distinsul sculptor, prof. Dr. DinuRădulescu - Academia de ArteBucureşti. Bustul a fost turnat înbronz de Mihai GeorgescuTimişoara şi postat pentru veciealături de prietenul său MihaiEminescu, pe aleea scriitorilor dinfaţa Şcolii Gimnaziale DumbrăviţaJudeţul Timiş.

Dezvelirea bustului a adunat la unloc la Dumbrăviţa, toată elitaculturală banatică, făcând dinDumbrăviţa pentru câteva ore,Capitala Culturii Banatice.

Pictoriţa şi poeta MarianaSperlea, omul acestor locuri, iu-bitorul de cultură, însetată decunoaştere, cea care din harul pri-mordial şi puritatea virtuţii, este su-fletul acestor acţiuni culturale, fiindreţinută la pat, nu a putut rezista sănu participe la eveniment şi ajutatăde fii săi Claudiu şi Armand, a părăsitpatul şi a venit în mijlocul discuţiilor.

Domnia sa, a acţionat şiacţionează în spirit Silvestrian „facece trebuie” ca lumina să ajungă acolounde se păstrează mai bine şi să lu-mineze peste veac.

Maria Sperlea Teleormăneanucontinuarea în numărul următor

Dezvelirea bustului şi Simpozion Internaţional „loan Slavici”

Un vis împlinit - Dumbrăviţa 2014


VESTEA de MEHADIA 11

La 30 mai 2015, la invitaţia dom-nului profesor Gheorghe Rancu,însoţit de domnul profesor PavelPanduru, am avut ocazia de apătrunde în minunata atmosferăcreată de pasionaţii de tradiţie,cultură populară, la cea de-a şasea

ediţie a SĂRBĂTORII MUZEELORSĂTEŞTI, desfăşurată în locul debaştină a unuia dintre marilepersonalităţi paşoptiste, neobositluptător pentru unitate naţională, alcărui nume această localitate îlpoartă cu multă mândrie, comunaEftimie Murgu (Rudăria).

Evenimentul s-a desfăşurat în or-ganizarea Centrului Judeţean pentrupromovarea culturii tradiţionaleCaraş Severin, Muzeul BanatuluiMontan Reşiţa, Muzeul Regimentu-lui de Graniţă Caransebeş, MuzeulSatului Bănăţean Timişoara, Soci-etatea literar artistică TIBISCUS dinUzdin-Serbia, Revista culturalăALMĂJUL, Asociaţia culturală BA-NATCULT, coordonatorul progra-mului fiind dr. Dacian Rancu de laMuzeul Banatului Montan Reşiţa.

Cei peste treizeci de reprezentanţide muzee săteşti, sosiţi din judeţeleCaraş, Timiş, Arad, Braşov, Sibiu,precum şi din Serbia (Voivodina şiValea Timocului), Bulgaria, Ungaria,Republica Moldova, Austria, au

prezentat exponate specifice zonelorde unde provin şi au oferit celorprezenţi informaţii legate de activi-tatea lor muzeală.

S-au expus, de la obiecte de uzgospodăresc, produse lactate şi depanificaţie tradiţionale, costume

populare, până la carteveche bisericească, re-viste şi ziare săteşti.Audienţa a fost încântatăde glasurile a două pa-sionate de folclor auten-tic, Draganka din ValeaCladovei – Timoc şiDelia Rădmănăştean dinOrţişoara, ce au doinit încel mai pur grai româ-nesc.

Ediţia din acest an a manifestăriis-a desfăşurat în memoria a douămari personalităţi, cărturari şipatrioţi români, născute aici:Eftimie Murgu (210 anide la naştere) şi dr. IonSârbu (150 de ani de lanaştere). Cu aceastăocazie, în cadrul sim-pozionului moderat decoordonatorul programu-lui dr. Dacian Rancu şi dedomnul profesorGheorghe Rancu, au fostprezentate personalităţileacestor doi mari români princuvântările reputatului scriitoralmăjan Ion Marin Almăjan şi a is-toricului colonel Liviu Groza.Prezent cu o mulţime de exponateunicat aparţinând istoriei BanatuluiMontan şi volume de carte publicate,Liviu Groza a donat comuneiEftimie Murgu hărţile aduse de laViena, referitoare la Valea Almăjului.

O surpriză a deosebitului eveni-ment cultural a oferit-o primarul co-

munei Petru Imbrescu citindHotărârea Consiliului Local al co-munei Eftimie Murgu, din luna mai,prin care s-a decis acordarea titluluide „Cetăţean de onoare” col. (r)Liviu Groza, istoric militar, ca ur-mare a contribuţiei aduse lacunoaşterea trecutului istoric al co-munei Eftimie Murgu. Emoţia mo-mentului a fost sporită de faptul căistoricul caransebeşan împlineşte înluna iulie venerabila vârstă de 83 deani, domnia sa mărturisind că acesttitlu constituie cel mai frumos cadouprimit vreodată.

Organizatorii, alături de gazdelemanifestării, primarul comunei, vi-ceprimarul, consilierii locali, alăturide directorul şcolii, cadrele didactice,preoţii, au creat prin strădania lor oatmosfara unică, concretizată într-unmoment de veritabilă emulaţiespirituală.

Am părăsit locaţia distinseimanifestări cu încrederea că aceştipăstrători ai patrimoniuluitradiţional, prin pasiunea lor asigurăperenitatea satului românesc, iarasemenea manifestări dovedesc căsatul românesc încă trăieşte. Avândasemeni bravi străjeri la hotarele salecultural-tradiţionale, cu certitudinesatul va dăinui în viaţa şi sufletulpoporului român.

Constantin VLAICU

SĂRBĂTOAREA MUZEELOR SĂTEŞTI - EFTIMIE MURGU(RUDĂRIA) 30 MAI 2015



urmare din pagina 7urmare din pagina 7Ca pictor a realizat o serie de

portrete şi peisagii, acuarele demare valoare artistică. Cele mai mi-nunate creaţii ale sale rămân pic-turile miniaturiste-fiind creatorulpicturii de acest gen din culturaromână. Lucra cu o preciziematematică! Adesea recurgea pe

şevalet la vârful unui ac, în loc depenel! Dacă nu avea la îndemânăvârful unui ac, recurgea la un firde păr!!!

A făcut un cadou: frescele de pebolta gării Băile Herculane. Nu ştiucând şi unde a decedat! În Lugojsau în Timişoara. Fiul său, cuacelaşi nume (Diodor Dure), pictorînsemnat în Timişoara a lăsat în

urma să o Galerie de artă ce-ipoartă numele. A fost amicul luiNicolae Danciu Petniceanu

P.S. Un fidel discipol al său înceea ce priveşte picturaminiaturistă, a fost pictorulbănăţean IGNEA LOGA.

Kolea SiberianuMehadia, mai 2015

Concertele „Doinei”, cuvântărileşi conferinţele lui Paulian au răsunat denenumărate ori la Orşova, Caransebeş,Lugoj, Rudăria, Berzasca, Oraviţa, Cacova,Biserica Albă, Panciova, Arad, Băile Her-culane, Mehadia,, Blaj, Bozovici, ReşiţaMontană, Mehadica, Domaşnea, BocşaMontană, Teregova, Iablaniţa, MoldovaNouă, Chizătău, Timişoara, Topleţ, Rusca,Belinţ, Haţeg, Sarmisigetusa, Vârşeţ,Coştei.

Documentele vremii păstrează pesteani ceea ce a însemnat „Doina” şi Paulianpentru Banat. Iată doar trei asemeneamărturii.

Când corurile bănăţene se îndreptauspre Bucureşti pentru a participa la marelefestival coral ce avea să aibă loc la „AreneleRomane” în zilele de 27 – 29 august 1906,Paulian cu corul „Doina” îi întâmpină lagara Vârciorova. A fost atunci o entuziastămanifestare ce „ nu se poate tălmăci prinscris”, consemna un document al vremii.„Doamne ce scene au fost atunci la Vâr-ciorova ! Plângeam nebuni de bucurie, neînchinam şi sărutam pământul liber şi sfântal maicei noastre, care pentru prima oarăne da putinţă să ne apropiem cu frică şi cucutremur, cotropiţi însă de un vechi şinestins dor la sânul ei cald, atât de scumpnouă” scria preotul Coriolan Buracu în„Foaie Diecezană”, Caransebeş 1927.

În 1905, la sfinţirea steagului Reuniuniide cântări din Bocşa montană, Paulian avuonoarea de a dirija corurile reunitebănăţene de 500 de persoane.Semnificativă este mărturisirea pe carePaulian o făcea lui Iosuf Velceanu : „am

avut viziunea clară a împlinirii idealuluinaţional.” Adânc impresionat, după osăptămână, trimite învăţătorului Perianudin Bocşa Montană noua sa compoziţie(muzică şi text) „Nu disperaţi”, care în aceletimpuri, era un act de curaj pentru mesajulei incendiar :

Urmaşi ai marilor martiriNu disperaţi de-amarul trai,Veni-vor zile de norocStăpâni să fiţi pe-al vostru grai.Nu disperaţi ! La luptă dar,Ca nişte bravi că înarmaţiPe cer e scris : liber să fiţiNeam de eroi, nu disperaţi.

În primăvara anului 1913, „Doina”concertează la Oraviţa, oraş ce semândreşte cu primul teatru zidit dinRomânia : „Vestea venirii fraţilor dinRomânia a străbătut cu iuţeala fulgeruluipână la cel mai sărăcăcios cătun de pe bo-gata albie a Caraşului, ducând cu sine floride bucurie (...). Gările erau ticsite de oa-meni veniţi chiar din satele învecinate, iarîntreaga vale a Caraşului răsuna de cânte-cele fanfarelor şi corurilor, de bubuitul teas-curilor şi strigătele de bucurie. Numailocuitorii comunei Răcăjdia „nu şi-auputut manifesta bucuria şi fericire. Har-nicul notăraş, s-a îngrijit ca valahii să nu tul-bure liniştea, luând instrumentele fanfareişi bătând până la sânge pe bieţii corişti”(„Drapelul” Lugoj 1913).

Concertul a avut loc în frumoasa salăa teatrului. Programul, alcătuit cu grijă, atransformat sala în nenumărate explozii deaplauze. După sfârşirea concertului seanunţă un nou concert în grădina de tir a

oraşului, cerut cu insistenţă lui Paulian demiile de ţărani veniţi din mai toate sateledin jurul Oraviţei şi chiar de la mai maridepărtări. La ora unu noaptea începe celde-al doilea concert. Aici entuziasmulatinge cote maxime. Ne scuteşte de un co-mentariu mai larg presa vremii, avântuluiromantic noi descifrându-i înţelesul deplinde adevărată manifestare propagandistică. „Era ceva ce nu se poate descrie. Priv-ighetorile ciripeau şi ele împreună cudoiniştii, iar poporul plângea, aplauda şistriga mereu, să trăiască Paulian, să trăiască„Doina”şi toţi fraţii din România.(„Drapelul”Lugoj 1913).

Trecuse de mult miezul nopţii. Zorileîncepuseră să tatueze de jur-împrejur liniaorizontală, când îngemănarea zilei cunoaptea mai purta încă în prelungi ecouri,cu o sfâşietoare zbatere, asemenea sunetu-lui absent al mării în ghioc, cântecele sev-erinenilor. „Fraţilor ! Primiţi mulţumirilenoastre pentru elevarea sufletească ce ne-aţi adus, - scria, în continuare ziarulDrapelul. Aţi venit la noi să ne încurajaţi şisă ne îndreptaţi paşii pe drumul ce ducespre o soartă mai bună (...). Dragostea şiabnegaţia voastră a fost pentru noi ce sântrazele soarelui primăvăratic pentrugrăunţele aruncate în pământ (...). Ne-aţiînălţat şi întărit. Aceasta aflând din gurilevoastre (...) nu uitaţi a veni iară în mijloculnostru.” Şi Paulian nu a uitat acestlucru pentru că el nu a făcut artă dedragul artei, ci artă cu tendinţă. Pen-tru aceste acte de „curaj artistic” învederea realizării idealului nostru


Gheorghe Mirulescu:CULTURA FĂRĂ GRANIŢE(continuare din numărul anterior)



urmare din pagina 12

naţional – Unirea cea mare de la1918 -, el a plătit scump, cu arest şitemniţă la Seghedin. Fiind socotit unelement periculos în perioada primeiconflagraţii mondiale a fost arestat şiîntemniţat în bastiliile româneşti dela Turnu Severin, Tismana,Bucureşti şi Giurgiu, ca apoi să fiecondamnat la expatriere şi chinuit înbastiliile bulgăreşti de la Rusciuc,Târnova, Filipoli şi, în cele din urmă,

în faimoasa şi temuta bastilie de laGalemo-Kanare din Rumeliaorientală, unde a stat internat până lasfârşitul războiului.

Iată de ce socotim că prezenţa„Doinei” lui Paulian în Banatreprezintă cea mai strălucită paginădin istoria sa, care i-a conferit unloc distinct pe firmamentul cântăriicorale româneşti.

Acesta este „tâlcul” adânc alvizitelor în Banat. Ele depăşeauvigilenţa jandarmilor cesaro-crăieşti

şi se constituiau de fiecare dată ca unstrigăt din toate rădăcinilor brazilordin Carpaţi, ca un Carpaţi bântuit deecouri : „Vrem să ne unim cu ţara !”.Şi ne-a fost dat de-atunci, un dat careni se cuvenea dintotdeauna, ca să nestrângem frate cu frate şi să nepurtăm fiinţa sub trei culorinetrădate de memoria istoriei.”

Pavel Ciobanu a plecat prea tânărdintre noi. Păcat!

Gheorghe Mirulescu

Văditele tendinţele expansioniste ale Rusiei deastăzi ne aduc în memorie paginile negre ale istorieimoderne, scrise de unul dintre cele mai dure şi opre-sive regimuri, clădit prin teroare, represiune şi crimeîmpotriva umanităţii, regimul sovietic stalinist.

Cu o dorinţă aprigă de asimilare prin lichidareaconştiinţei şi a identităţii naţionale a popoarelorasuprite, metodele folosite de imperiul sovietic pentruanexarea a noi teritorii,au fost şantajul, minci-una şi nu în ultimulrând, adoptarea unorpoziţii de forţă faţă deţările vizate. Acestea nusunt departe de celefolosite de Rusia deastăzi: pe lângă intimi-dare şi aceleaşi poziţiide forţă, exprimate prindeclaraţii belicoase laadresa celor ce ridicăvocea sau iau atitudine, constatăm mediatizarea unorneadevăruri istorice sau chiar întregi istorii falsificate,ce au ca scop şi o dezinformare a propriilor cetăţeni,în vederea obţinerii unei cât mai largi susţineriipopulare. Însă, noi ştim ca istoria scrisă cu sacrificii,sânge, durere, cele ce lasă răni în sufletele oamenilor,nu se poate falsifica. Rememorarea acestora, aadevărurilor istorice, oricât de dureroase ar fi ele,trebuie să se producă permanent, generaţie după

generaţie. In acest context trebuie reamintite cuvintelemarelui nostru istoric Nicolae Iorga: „Cine nu cunoaşteistoria, riscă să o repete”. De aceea, in ideea celormenţionate anterior, momentul trecerii a 75 de ani dela consumarea unuia dintre negrele episoade ale isto-riei poporului nostru, consider că trebuie rememorat,ceea ce voi face în continuare:

La 28 iunie 1940, regimul sovietic, în virtuteapoliticii sale imperialiste, ocupăsamavolnic teritoriile româneştiBasarabia, Bucovina de Nord şiŢinutul Herţei - una dintre celemai dureroase rupturi din trupulţării, care se resimte şi astăzi însufletele românilor. Aceasta seproduce ulterior încheierii PactuluiRibbentrop-Molotov (Pactul de nea-gresiune între Germania şiU.R.S.S. - 23 august 1939), un as-pect principal al acestui pact fiindproblema delimitării sferelor lor de

interes în Europa răsăriteană. Amărăciunea profundă,ce a cuprins atunci sufletele populaţiei româneşti,astăzi din păcate s-a estompat foarte mult. Dorinţade eliberare a acestor teritorii, fiind extrem deputernică, a constituit factorul decisiv care a dus laintrarea României în luptele celui de-al doilea războimondial de partea Puterilor Axei împotriva UniuniiSovietice.


28 iunie 2015 - 75 DE ANI DE LA OCUPAŢIA SOVIETICĂ A BASARABIEI

ŞI BUCOVINEI DE NORD



urmare din pagina 13urmare din pagina 13Nu voi insista asupra acestui moment istoric,

dorinţa şi strădania mea nu au fost decât a rememoramomentul, luându-mi în plus permisiunea de a faceunele analogii, însă nu voi încheia înainte de a văprovoca a descoperi şi Dumneavoastră posibileanalogii în ceea ce voi evoca în cele ce urmează:

În susţinerea afirmaţiilor referitoare la metodelefolosite de regimul sovietic, voi prezenta Notaultimativă sovietică, remisă la 28 iunie 1940 deministrul de externe sovietic, Veaceslav Molotov, luiGheorghe Davidescu, ministrul României laMoscova, privind cedarea către URSS a Basarabiei şiBucovinei de Nord. Se poate vedea că între argumenteleîn iniţierea acestei acţiuni, profund nedrepte, în esenţa ei,tronează, pe lângă toate neadevărurile emise aici, minciunasfruntată că românii sunt minoritari în aceste teritorii, pecând, în conformitate cu rezultatele recensământul din1930, dintr-o populaţie de 3.776.000 de locuitori 2.078.000(55%) erau etnici români. In acelaşi context, obligatoriude menţionat este faptul că anul 1918 nu a constituit decâtrecuperarea acestui teritoriu românesc, care istoric nu aaparţinut niciodată în mod natural Rusiei, fiind obţinutvremelnic prin aceleaşi metode imperialiste, mărturie fiindconfiguraţia etnică a populaţiei la acea vreme.

,,În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciuneamilitară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia)o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcînd prin aceastaunitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cuucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptulluării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic adeclarat nu o singura dată şi deschis în faţa întregii lumi.

Acum, cînd slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut îndomeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-acreat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite dintrecut, pentru a pune în fine bazele unei păci solide întreţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în intereselerestabilirii adevărului să păşească împreună cu Româniala rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii BasarabieiUniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarceriiBasarabiei este legată în mod organic cu chestiunea trans-miterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a căreipopulaţiune este legată în marea sa majoritate cu UcrainaSovietică prin comunitatea soartei istorice, cît şi prin co-munitatea de limbă şj compoziţiune naţională.

Un astfel de act ar fi cu atît mai just cu cît trans-miterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar puteareprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată,un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fostpricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţiuneade 22 de ani a României în Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României: 1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice

Basarabia;2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a

Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată.Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul

român va primi propunerile U.R.S.S. şi că acesta va daposibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul pre-lungit dintre U.R.S.S. şi România.

Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regalal României în decursul zilei de 27 iunie curent.

26 iunie 1940”Constantin VLAICU,

iunie 2015

UN MEDIC CÂT UN MUNTEVreau să scriu în câteva rânduri despre un medic care are o inimă de aur şi o dăruire ce rar întâlneşti printre

cadrele medicale. El se numeşte SCHEIDBAUER MARIA-medic ce conduce secţia de Hemodializă de laSpitalul Judeţean de Urgenţă din Reşita. Ţin să-i mulţumesc din suflet, căci datorită ei, eu trăiesc. Am fostatât de bolnav, că deplasarea până la baie era un calvar. Zile întregi îmi explica că dacă nu fac dializă în una,sau două zile, voi intra în comă. Până la urmă am cedat şi am făcut operaţie pentru dializă, iar astăzi mă simtfoarte bine.

Mai vreau să scriu despre curăţenia ce rar se întâlneşte la alte secţii medicale.Ţin să le mulţumesc şi asistentelor medicale care lucrează direct cu bolnavii, pentru atenţia care o dau aces-

tora.Vă doresc să o ţineţi tot aşa şi pe mai departe ca să mai faceţi şi pe alţii fericiţi.Vă mulţumesc, din suflet, doamnă doctor, pentru binele pe care mi l-aţi făcut!

Ion Feneşan (Radu), Valea Bolvaşniţa



(cartea am primit-o pentru lectură de la Luca Novac şi dela Maria Tudor)

Cartea a apărut la Edi-tura ,,Studia”, Cluj-Napoca,2008, 208 pagini, cu oprefaţă de Cornel Udrea, cuo bogată iconografie ce-lreprezintă pe artistulDUMITRU FĂRCAŞ, fa-milia sa şi colegii săi cuocazia multelor turneeartistice în ţară şi înstrăinătate.

Volumul se vrea, şireuşeşte pe deplin să fie, unomagiu adus mareluitaragotist, Dumitru Fărcaş,

cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde. La mulţi ani,MAESTRE!

În cele ce urmează voiesc să spun cu totul altceva deceea ce a scris Laurenţiu Hodorog, probabil director decasă de cultură ori de ansamblu artistic.

Taragotul, acest fermecător şi minunat instrumentmuzical, cu precădere pentru doine, a apărut în Ungaria,la finele veacului al XIX-lea, începutul veacului al XX-lea, în vreme ce Luţă Ioviţă, din Caransebeş îşi satisfacestagiul militar în armata chesaro-crăiască. Luţă Ioviţăera un excelent cântăreţ la clarinet. A văzut taragotulexpus într-o vitrină, l-a luat a suflat în el şi din ziua aceeanu s-a mai despărţit de el până la moarte (Sf.Ştefan,1954, în gară la Topolovăţu Mare, cântând o doină…)

Aşadar, graţie lui Luţă Ioviţă taragotul a pătruns înBanat şi s-a extins cu repeziciune. A plăcut bănăţenilor,la noi în Banat, nu se face nuntă, horă, joc duminical,fără taragot. Când spui taragot spui Banat! Mulţumitălui Luţă Ioviţă au apărut o serie de muzicanţi la taragot,enumer câţiva mai cunoscuţi: Ion Murgu, Iosif Milu,Vasile Horea, Petrică Vasile Capdecal, Luca Novac(acesta l-a perfecţionat în aşa măsură încât taragotulvarsă lacrimi pe gura sa aurită!), Luţă Ioviţă, Ionel Acea,Ioniţă Ienea, etc.

Adaug spre curiozitatea cititorilor, poate şi a luiDumitru Fărcaş: Luţă Ioviţă, în vremea sa, a cântat şiprin Ardeal, dar instrumentul său nu a lăsat urme, nu aavut aderentă la sufletul ardeleanului. A cântat un timpmai îndelungat la Cluj, în restaurantul BRÂNZAŞ, acântat până în seara zilei de 30 august 1940, când pa-tronul, bănăţeanul Brânzaş (din Timiş) a dat de beutgratis la toată lumea! A doua zi se închidea localul şi

Brânzaş şi Luţă Ioviţă au fost obligaţi, şi că ei şi alţiromâni, să părăsească Clujul. Ardealul de Nord fusesecedat (din ordinul lui Hitler) Ungariei prin Dictatulruşinos din august 1940.

Aşadar, Luţă Ioviţă n-a semănat sămânţa taragotuluiîn Ardeal. A semănat-o doar în Banat. Dar, ceea ce afăcut Luţă Ioviţă în Banat, va face Dumitru Fărcaş înArdeal, în ceea ce priveşte aria de suflet pentru taragot!Explicaţia?! E vorba de melosul popular! Cântecelebănăţene plac ardelenilor, dar nu au aderenţăsufletească, cum au aderenţa la suflet cânteceleardeleneşti interpretate divin de un artist: DUMITRUFĂRCAŞ! Astăzi, în Ardeal, mulţumită lui DumitruFărcaş sunt zeci şi zeci, poate sute şi sute, de taragotişti!Felicitări neica Mitruţ!

Un alt merit incontestabil al lui Dumitru Fărcaş, adomnului profesor universitar Dumitru Fărcaş, esteacela că a adus taragotul în Conservatorul ,,GeorgeDima” din Cluj, i-a găsit un loc de cinstire şi cinsteromânească între celelalte instrumente de suflat. Esteun act cultural inedit! Dacă ar trăi Luţă Ioviţă, întâiultaragotist român, ar îngenunchea în faţa lui DumitruFărcaş şi i-ar ura un veac de sănătate!

De altfel, factorii cul-turali români suntconştienţi de meritele artis-tice ale profesoruluiDumitru Fărcaş, l-au înno-bilat cu cea mai înaltădistincţie: DOCTORHONORIS CAUSA alAcademiei de Muzică,,Gh.Dima” din Cluj. Oasemenea distincţie seacordă în plenul unui senatuniversitar doar pentruînalte merite în cultură şiartă, ştiinţă şi tehnică, înrealizări deosebite pentrucauza umanităţii.

Personal trăiesc o emoţie artistică insolită, de fiecaredată, când pe micul ecran începe emisiunea ,,Tezaur fol-cloric”, genericul cu calul şi călăreţul pe fond muzical –Dumitru Fărcaş – am impresia că în clipa aceea demaximă trăire artistică se deschide o poartă şi ofereastră pentru cântecul românesc din splendidul colţde lume: TRANSILVANIA lui IOAN ALEXANDRU şiTRANSILVANIA lui DUMITRU FĂRCAŞ.

Nicolae Danciu Petniceanu,Mehadia, iunie 2015

NOTE DE LECTOR NOTE DE LECTOR Laurenţiu HODOROG: DUMITRU FĂRCAŞ – ZBOR SPRE NEMĂRGINIRE



Ori de câte ori, îmi scormonesc am-intirile, paşii gândurilor mi se opresc înVârful Gunişcii, unul din celedouăsprezece ale munţilor Almăjului,deunde ca localnic pătrund cu altă intensi-tate, în natura tăcută şi fără vârstă depe OGAŞUL MURGULEŞTILOR, unde aucopilărit SAMU, MARCU ŞI MACU, copiiilui NOVAC, bunicul dinspre tată a lui Ef-timie Murgu, care în tot cursul zbuciu-matei sale vieţi, a luptat pentru libertate,pentru emanciparea limbii şi a poporuluiromân.

Murguleştii cei bătrâni, neam deţărani grăniceri, păstrători de limbăromânească şi de credinţa creştină lapoalele munţilor Almăjului, au respirat,cum respiră şi Murguleştii de astăzi,odată cu pădurea , cu strălimpezimeaapei râului RUDĂRICA şi cu permanenţălor în istoria Rudăriei, încă din anul 1736.

Pe data de 28 decembrie 1805, cândpruncul Eftimie, a fost botezat şi uns cuSfântul Mir de către preotul Ion Popovici,nimeni nu şi-a dat seama ce nume teribilva deveni peste timp, primul băiat a luiSAMU şi CUMBRIA MURGU din Rudăria,care prin fapte a dovedit că, este departede originea obscură de valah, aşa cumîi scria vicecomotele Jakabffi în anul1848, ministrului de interne Szemere!

Bătând munţii şi Ţările Române cupasul, pentru a se scălda în toateizvoarele prospeţimii valahe, EftimieMurgu, publică la vârsta de 25 de ani înanul 1830, în limbă germană ,,Combatereadizertaţiei", ca răspuns la defăimările luiSava Tokoly, care ne-a ponegrit începu-turile şi trecutul, transformându-ne fărăocolişuri în slavi!

Eftimie Murgu, i-a demonstrat acestui,,nemaiauzit dascăl al luminii" că, limbaromână nu este o cârpitură în care cugreu desprinzi sonorităţi romanice, în-trucât din punct de vederea al structuriigramaticale, priveşte mai clar latineştedecât italiana şi franceză.

Ierarhizând cuvintele, după importanţaşi frecvenţa lor în vorbire, E.M., con-tribuie la dezvoltarea teoriei limbii, care-l ajută pe Bogdan Petriceicu Haşdeu înelaborarea ,,teoriei circulaţiei cuvintelor",fără al aminti pe marele cărturarbănăţean ca precursor de drept al aces-tei teorii!

Ideea păstrării limbii, drept garanţie

a existenţei naţionale, enunţată de DAM-ASCHIN Bojincă şi argumentată pe largde către Eftimie Murgu , prefigurează lascara vremurilor foile lui BARIŢIU, CAREPORNESC CAMPANIA PENTRUAPĂRAREA LIMBII ROMÂNE.

În capitolul ,,Despre semnele con-ceptelor” din cursul de LOGICĂ, E.M., reiaideea lui Paul lorgovici că „LIMBANOASTRĂ SAU NAŢIONALĂ ESTE ACEIAÎN CARE NE-AM POMENIT ŞI ALECĂREI CUVINTE, MAI DINTÂI S-AUTIPĂRIT ÎN SUFLETUL NOSTRU", iar înADAUSUL MUZICAL, concretizat princântece culese din gura poporului, E.M.,aduce un frumos elogiu ţăranului român,care ascunde în el, istoria de început alacestui pământ, în care ni s-au plămăditidentitatea, năravurile , obiceiurile şi da-tinile, considerate adevărate legiconstituţionale de către marele cărturarbănăţean.

Fiind convins că limba română estetemeiul vieţii poporului nostru, E.M., SEÎNSCRIE ÎNTRE DESCHIZĂTORII DEDRUM ai învăţământului în limba română.

În cursul de filozofie, de fapt primafilozofie în grai românesc, E.M.,evidenţiază fiorul genezelor şidemonstrează că poporul român este orealitate vie cu legi sfinte, care nu potfi suprimate de imperii, oricât de mari arfi.

Temperamentul lui E.M., prevăzut cuun admirabil instrument de expresie, iesela iveală cu prilejui Marii Adunări dindata de 15/27 iunie 1848 de la LUGOJ,unde prin programul intitulat ,,Petiţia nea-mului românesc din Ungaria şi Banat”,cere respectarea dreptului naţional, în-temeiat pe durerea care „timp de 18secole, a fost tovarăşa de viaţă apoporului român”. El se ridică din nou,împotriva tuturor acelora care-iconsideră pe români nişte neciopliţi, fărăînsuşiri creştineşti

E.M., dorea înlăturarea habsburgilor, acoroanei Sf. Ştefan, şi a toiagului de fiera mitropolitului sârb Rajacici din miezulBanatului, în acest scop, E.M., propuneînfiinţarea Mitopoliei Române a Banatu-lui.

Acest suflet mare setos de mai bine,îi determină pe participanţii de laadunarea de la Lugoj, să îl aleagă pe E.M.,CĂPITAN SUPREM AL BANATULUI.

Alegerea lui E.M. în acesta funcţie,atrage după sine replica lui Lajos Kossuthîn Parlamentul de la Budapesta: ,,...Româniisă nu ceară căpitan separat şi gărzi, în-trucât acesta se va crede voievod şi valupta împotriva ungurilor”. Replica luiMurgu nu s-a lăsat aşteptată: „Româniisunt majoritari în Banat, legătura lor desânge cu glia strămoşeasca, le dă dreptulşi le cere să-şi hotărască singuri soarta”.E.M. urmărea, ca şi N.Bălcescu, să-i scapepe ţărani de jugul proprietarilor, înacelaşi timp, s-a ridicat împotrivaîngropării gândirii româneşti, cât şi îm-potriva predicilor şi imprudenţei ungurilorîn contra românilor, întrucât neînţelegiriledintre Lajos Kossuth şi Avram lancu, vorirosi scopul revoluţiei.

Caracterul, îl ajută pe E.M. SĂ NUSE PLECE ÎN FAŢA NICIUNEI MĂRIRI.Vorba lui GH. BARIŢIU, ,,se încredea preamult în puterile sale”. El ,,nu trăia în tim-pul său - îi scria Ion Maiorescu luiA.G.Golesci- trăia dincolo de spaţiu şi detimp, crezând în dreptatea pe care opropovăduia”.

Personalitatea lui E.M. este surprinsăfoarte bine de Al. Papiu Ilarian în anul1854: ,,Om mai interesant şi mai con-secvent decât acest bărbat, în viaţa meanu am văzut".

În anul 1862, Ion lonescu de la Bradrecunoaşte influenţa lui Murgu asupaelevilor săi, spunând: „sămânţa pe careo semănase odinioară d-ul Murgu, aîncolţit şi a dat fructe sănătoase".

A dat fructe sănătoase, întrucâtlecţiile de filozofie şi de logică,prezentateîn viziune proprie la Academia Mi-haileana din laşi, colegiul Sf. Sava dinBUCUREŞTI, cât şi cele predate în par-ticular lui N.Bălcescu şi C.A. Rosseti,erau rânduite în aşa fel încât să fieplăcute şi lămurite.

Dacă în anul 1845 E.M. ESTE ARE-STAT ca făcând parte dintr-o ,, alcătuiretainică de rău cugetători", pe data de 22august 1849, este arestat din nou , iarîn anul 1851, este condamnat la moarteprin spânzurătoare, pentru ,, înaltătrădare faţă de monarhia habsburgică".Pedeapsa este comutată la 4 ani de în-chisoare, pe care-i va satisface laIosefstadt în Boemia.


O ALCĂTUIRE TAINICĂ DE RĂU CUGETĂTORIO ALCĂTUIRE TAINICĂ DE RĂU CUGETĂTORI



Făcând aluzie la cuvintelepreşedintelui american, care au de-venit principii de bază în majoritateacuvântărilor, Buracu devine un ora-tor al aspiraţiilor naţionale, pro-movând simţul eliberării mai ales înmijlocul ostaşilor pe care îi consilia.Din în ce mai mulţi au început să-iînţeleagă misiunea. În drum sprecasă, după 29 octombrie 1918, doreasă se oprească la Budapesta laGhenadie Bogoevici . De acum totulse schimbase. Gările erau aglomer-ate. În ele răsunau cântece în toatelimbile. A fost agresat şi i s-au smulsdecoraţiile de pe piept, gradele şiprimeşte înjurături. Ce viaţă! Pânămai ieri îşi îmbărbăta ostaşii, le alinadurerile, se ruga lui Dumnezeu să-iierte iar acum este dezonorat. Acestaeste sfârşitul misiunii ca preot în ar-mata austro-ungară. Pe timpul servi-ciului ca preot militar, pe diferitefronturi, a primit următoareledecoraţii:

• „Crucea de argint clasa a II-a pentru merite preoţeşti”, 27 III1917;

• „Crucea de campanie Carol”12 aprilie 1917;

• „Crucea pentru merite„Crucea Roşie” clasa a II-a, 20sept.1917;

• „Cavaler al ordinuluiFrancisc Iosif I”, 17 0ct. 1917;

Ajuns în Mehadia îşi găseşte fa-milia dornică să-l revadă. Toatălumea este sănătoasă, entuziasmatăde atmosfera creată, de întoarcereasoldaţilor de pe front, bucuria era denedescris. Prima grijă a preotuluiBuracu a fost să ia legătura cu intelec-tualii, cu fruntaşii comunei şi să punăla cale directivele ConsiliuluiDirigent din Arad pentru consti-tuirea Consiliului Naţional Românîn Mehadia. După oficierea serviciu-lui religios mulţimea adunată în faţa

bisericii ascultă cu mare atenţie cu-vântarea părintelui Buracu despreînsemnătatea evenimentului şi nece-sitatea constituirii ConsiliuluiNaţional. În această atmosferăînflăcărată este propus ca preşedintegen. Nicolae Cena care mulţumeştepentru recunoaştere şi roagăasistenţa să propună pe altcineva elfiind bătrân şi suferind. A fost alesapoi, în unanimitate, preotulCoriolan Buracu.

Cei aleşi depun jurământul decredinţă pentru neamul românesc.Pe când la Alba Iulia se întruneaMarele Sfat Naţional, unde s-ahotărât Unirea Banatului şiArdealului cu Patria Mamă, laMehadia preotul Buracu oficiază slu-jba religioasă şi ţine discursuri despreînsemnătatea istorică a actului Unirii.Redau mai jos textul integral al Pro-cesului Verbal întocmit pe data de4/17 noiembrie 1918 în Mehadia:

„În preziua constituirii s-a datveste prin sunet de tobă că la 4/17nov. La orele 2 p. m., prin sunet declopot se va începe serbareanaţională după care se va constituiConsiliul Naţional Român.

Înspre seară corul gardei românea parcurs strada principală cu cântecenaţionale, iar în faţa bisericii au into-nat Imnul Naţional.

În ziua serbării s-a ridicat în faţabisericii un păos împodobit de fe-meile însufleţite, cu covoare şi cuflori , iar pe podium era o măsuţă cucruce cu felinar şi un vas cu apăsfinţită. La o parte stătea stindardultricolor învelit în negru. La colţurilepodiumului erau postaţi şase gardişticare erau în serviciu în acea zi. În faţapodiumului era un public numerosîn haine de sărbătoare.

La orele 2 începe clopotul săsune. Preotul Coriolan Buracu – carela începutul războiului a fost internatcu alţi oameni fruntaşi iapatrahirul.Toţi cei de faţă îşidescoperă capul. Încetând sunetul

gros al clopotului, preotulceteşte”Rugăciunea Neamului”.

Preotul expune toată suferinţaîndurată. Expune în culori tot vi-itorul falnic ce ne surâde, dacă nevom şti înălţa, cel puţin acum pestetoate lucrurile mici. Iar la cuvintele:

- „iar tu falnic tricolor, simbolulsfânt al tuturor idealurilor noastre,dezbracă-ţi doliul şi fâlfâie falnic înrazele soarelui lucitor”, s-a luat vălulnegru şi între urale furtunoase şi culacrimi în ochi au salutat, bătrâni şitineri, femei şi copii, tricolorul carefâlfâia la adierea vântului şi scăldat înrazele soarelui parcă şi el vesel deaceastă bucurie a unui neam obidit.

După aceasta a intonat coruldimpreună cu publicul, Imnul nos-tru naţional. A urmat sfinţireasteagului pe care preotul l-a sărutatcu tot focul. Corul a cântat „Trei cu-lori cunosc pe lume”. Plugarulfruntaş Matei Grecu a ţinut o cu-vântare însufleţită amintind de orig-inea neamului nostru şi despre toatesuferinţele noastre zicând că:„nouă ne-a mai rămas numai SfântaBiserică şi cimitirul”. Apelează laînfrăţirea tuturora uitând toate şistimând pe toţi acei străini care necinstesc. Cuvântarea e primită cumare însufleţire.

După aceasta a urmat consti-tuirea Consiliului Naţional Romândin Mehadia. Au fost aleşi următorii20 de membri şi un ConsiliuDirector format din 10 membriprintre care este amintit preotulCoriolan Buracu, preşedinte.

Evenimentele se succed într-o or-dine firească. După sosirea uneiunităţi de cavalerie sârbească, în-tâmpinarea generalului Berthelot,care se întorcea în Franţa, acestaavând misiunea de a ajuta Armataromână în războiul de întregire aneamului, sosirea trupelor franceze,primite cu mare entuziasm, a venitrândul unui ostaş sârb, din ValeaTimocului, să-l anunţe că va fi are-stat şi deţinut de sârbi.

continuarea la pagina18

Gh. Rancu - Bodrog : PREOT ICONOM STAVROFOR IOSIF CORIOLAN BURACU(1888 – 1964)

(continuare din numărul trecut)


18 VESTEA de MEHADIA urmare din pagina 17

Noaptea a plecat spre BăileHerculane şi s-a îndreptat spre Sibiula unchiul său, col. Iosif Serafim, şefulclerului militar din Banat şi Ardeal,care la rugămintea sa îl mobilizeazăpentru armata română. Astfel ajungepreot militar al Regimentului 105Infanterie al cărui comandant eraColonelul Virgil Economu.

Familiarizat cu nevoile frontu-lui şi ale armatei, pentru care şi-a con-sacrat mulţi ani din viaţă, preotulBuracu o ia iar de la început. De acumpărea parcă tot mai simplu. Face unapel în „Gazeta Transilvaniei” pentruadunarea de fonduri cu care scoate„Cartea Ostaşului Român” cu uncalendar istoric şi rugăciuni din isto-ria neamului românesc.

La Braşov organizează mai multemanifestaţii cu caracter naţional lacare participă numeroase unităţimilitare precum şi un numerospublic. La o asemenea adunarepopulară, unde se discuta şi problemaBanatului, Buracu susţinea cu tărie,dar şi cu argumente, ca Banatul să fiealipit în întregime României. Aceastămoţiune a fost chiar înaintată regeluiFerdinand la înapoierea unei vizitefăcute pe frontul de la Tisa.

Lucrurile se precipitau în contin-uare. Regimentul primise ordin să sedeplaseze în direcţia Oradea pentrufrontul de la Tisa. După câteva ziles-a deplasat şi Buracu cu restul trupei.Aici se cuvine a relata din Jurnalul dezi o întâmplare. „ La Oradea, în frun-tea grupului, am pornit spre cazarmaunde era Regimentul. Un colonel, pecare grupul l-a salutat la ordinulmeu:”Pentru onor la dreapta!”, m-amăsurat din cap până în picioare, şi,văzând că nu aveam arma – eu aveamcapela de căpitan şi palton militar – adat ordin: „Detaşament, stai! Unde ţi-e arma? Pe front trebuia toţi să fieechipaţi complet”. Punând mâna lachipiu pentru salut, am rostit: „Dom-nule colonel, am onoarea a măprezenta preot căpitan CoriolanBuracu de la Regimentul 105Infanterie” şi scoţând crucea dinhaină, am rostit: ,,Aici mi-e arma!”Colonelul, profund impresionat, s-adescoperit, s-a apropiat de mine, asărutat crucea, şi s-a adresat ostaşilor:„Ostaşi! Armata care are preoţi cu

crucea în frunte, trebuie să fiebiruitoare”.[14]

Preotul Coriolan Buracu esteprezent la Arad unde organizează, dininiţiativă proprie, o mare manifestaţiededicată luptelor victorioase, ale ar-matei române, pentru ocupareaoraşului Budapesta. Serviciul religiosa fost oficiat de către episcopulIgnatie Papp, al Aradului în faţa cate-dralei, iar cuvântarea a fost ţinută depreotul Coriolan Buracu. Din Aradface mai multe deplasări în comunelefruntaşe mari româneşti: Pesac, SatChinez, Nerău, Variaş şi SânicolaulMare. Peste tot este întâmpinat cuurale de mulţimile adunate săsărbătorească marea sărbătoare aromânilor. În timpul acestei perioadea serviciului desfăşurat pe front preo-tul Buracu a organizat mai multecămine culturale: patru în Braşov,unul în Oradea şi câte unul în Arad,Nerău şi Sânicolaul Mare. A fost citatde mai multe ori pe ordine de zi carespun totul despre activitatea acestuiapostol al neamului:

„ Preotului căpitan BuracuCoriolan se exprimă laudă şimulţumită pentru însuşirile de carac-ter dovedite prin intervenţia sa sărămână la Regimentul 105, avândocazia de a fi mutat la o autoritatesuperioară, pentru modulconştiincios în care şi-a înţeleschemarea sa şi pentru activitateaneobosită, cu care îşi îndeplineştedatorinţa de la înfiinţarea Regimen-tului”.

Cdt. Rgt. Maior TincaDin partea Spitalului de Divizie

Braşov:„ Dl preot căpitan Buracu azi şi-a

luat rămas bun de la Spitalul de DivizieBraşov fiind chemat de datorinţă în altăparte.

Pentru multele servicii binecuvân-tate de atât rezultat adus spitalului nuaflu cuvinte destul de potrivite pentru dea-i putea mulţumi corespunzător – darcunoscându-i inima nobilă cu intenţiileei ideale ştiu, că cea mai multsatisfăcătoare mulţumită va fipromiţându-i sfânt, că tot ce ne-a rămasca moştenire după plecarea sa, o vompăstra cu sfinţenie şi vom griji casămânţa aruncată de D-sa să aducăroadele cuvenite.

D-sa a priceput a cunoaşte şi câştiga

inimile soldaţilor încredinţaţi îngrijiriisale preoţeşti şi a ştiut folosi misiunea sasfântă întru întărirea morală şinaţională a soldatului aşa încât rezul-tatele, în scurtul timp cât a avut fericireade a ne putea bucura de ajutorul său,sânt atât de preţioase încât nu se potcumpăni.

Dumnezeu să-i ajute şi mai departe.Medic Maior Dr. Culea Buracu.”

După această nouă experienţăde viaţă se întoarce la Mehadia undeva avea să întâlnească familia foarteabătută şi disperată în urma decesuluiuneia dintre fiicele sale: VictoriaMaria Călina. Fiind nevoită să semute într-o nouă locuinţă, postul deprotopop fiind ocupat de o altăpersoană, familia alege una din caseledobândite pentru averea bisericii depreotul Buracu. Stabilindu-se la etaj,fetiţa cade şi-şi găseşte sfârşitul într-un mod tragic. Durerea i-a cuprins petoţi cei apropiaţi.

În Mehadia stă până în anul1924 timp în care obţine multerealizări atât pentru comunitate cât şipe plan personal. Astfel reuşeşte săorganizeze prima Societate Ortodoxăa Femeilor Române compusă numaidin ţărance pe care a afiliat-o laSocietatea Ortodoxă Naţională aFemeilor Române sub preşedinţiaPrincipeseiAlexandrinaCantacuzino;înfiinţează prima grădiniţă de copii lasat, procură locuinţă pentruconducătoareagrădiniţei, organizeazăCasa Culturală „General NicolaeCena” în fosta şcoală maghiară cumobilier şi bibliotecă. Primeşte vizitalui Ioan Brătianu cu care are odiscuţie personală legată de viziuneapolitică a preotului, se întâlneşte cumembri guvernului General Averescuşi corpul diplomatic pe când aceştiafăceau o vizită generalului NicolaeCena pentru a-i cerceta colecţia sa demonumente istorice. De Sf. Ilie a an-ului 1921 – nedeea de la Mehadia -organizează o mare sărbătoarepopulară cu o expoziţie de industrieceramică şi de monumente istorice,un concert al corului „Doina” dinTurnu Severin.

continuare în numărul următor______________________

[14] Coriolan Iosif Buracu, Amintiri,op. Cit. pag.40



FOTBAL ÎN PARC

Bate un vânt ca un arcDirect pe la noi prin parc.Nu e arc de curcubeu, Este un şut din voleu.

Pe o bancă stă un moşCu ochelarii pe jos.Că în cap primi o mingeIar vederea i se stinge.

O mamă, cu-n cărucior, Îşi plimbă al ei odor.Dar buclucaşul balonFăcu din ,,car” avion

Iar o vecină se plângeC-a primit şi ea o minge,Nu în cap ci în fereastrăŞi i s-a mai spart o glastră.

Un vecin cu leaţu-n mână Veni iute la vecină:Mi-a rupt gardul… cine fuMingea-n el de o dădu?

-Nu spun, bade, habar n-am!Vrei să-mi mai spargă ungeam?-Du-te, jos, la poliţai,Că taxe pentru el dai!

Din taxe tot de noi dateAu adus flori suspendateDar s-au tras atâtea şuturiCă au mai rămas doar…fluturi.

Suportul fără ghiveciRezistă la orice meci.Astăzi rolul şi-a schimbat:,,Felinar spart suspendat”.

Şi acum vine problema:Cine rezolvă dilema?Să ne spună fără jenă:Este parc sau e arenă?

Ce-ar fi să facem o chetă, Să strângem bani de anchetăŞi să plătim bunăoarăPoliţai din altă ţară?

Şi-un mesaj pentru tot natul:Se va expira mandatul. Şi-o să mergem iar la votCa să luăm un şut în bot!

Maria GARTNER

TABLETA SATIRICĂ

urmare din pagina 16

Nostalgia după locurile unde s-anăscut şi petrecut primii ani aicopilăriei, îi aduce pe E.M. DUPĂELIBERAREA DIN ÎNCHISOARE ÎNCASA DE PE OGAŞULMURGULEŞTILOR, unde după cumscrie Ion Marin Almăjan în romanul,,În afara gloriei", ,,în trecereanopţii, ascultă Efta, zvonurilemuntelui, paşii sălbăticiunilor şi alduhurilor ce-l cutreirau".Trişti au rămas ROMÂNII la datade 12 mai 1870, la trecerea înnefiinţa a ,, nedreptăţitului şineînţelesului EM.", „mentorul dedrept al generaţiei de la 1848,dascăl de idee, simţământ şiconstiinţă, care şi-a asumat bi-ografia firescului, un cetăţean al is-

toriei la a cărei construcţie a con-tribuit", scria Ionel Bota cu nu mulţiani în urmă în revista ALMĂJANA.Este mare păcat că, acum la 210de ani de la naşterea lui E. M., încănu avem conducătorii, care să seridice la nivelul istoriei pe care oavem, întrucât cei pe care ni i-amales, încă îşi prostituează inteligenţacu certuri zilnice, fără de sfârşit,încă ascund gunoiul sub covor, carenu fac România mai curată şi nicimai bogată!În concluzie, sunt mai buni ca ac-tori pentru telenovele, decât pentrua face politică, întrucât nu auînţeles că, lupta pentru ciolan, nupoate fi leacul însănătoşirii noastrefinanciare, care se poate realiza cuajutorul locurilor de muncă de

muncă şi a creşterii eficienţei eco-nomice şi nu cu schimbarea ter-mopanelor de 2 ori pe an, ori cuconstruirea de pieţe agro-ali-mentare, în care să nu vândă şi sănu cumpere nimeni şi altedrăcovenii prin care vor să demon-streze cu tot dinadinsul că avem detoate, în afară de minte.Atunci ne întrebăm: de ce înprezent încă construim o istorie înlacrimi? Construim o istorie înlacrimi, întrucât încă nu am înţeles,vorba lui E. M. că injustiţia socială,trufia şi egoismul, anulează omeniaşi ne îndepărtează de noi înşine!

VALEA ALMĂJULUI 25. 04. 2015

Profesor Dănilă Sitariu



Publicaţie editată de Primăria şi Consiliul Local al comunei Mehadia.Culegere-editare text şi tehnoredactare: Editura CETATEA CĂRŢII S.R.L. Mehadia, nr.125

TIPAR: Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I. C. Brătianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688

Două asistente de spital vorbesc la o cafea:- Nu cred că pacientul de la salonul trei mai aremult de trăit!- Aş! Azi m-a înghesuit în colţ şi m-a pupat...- Tocmai d-aia. A aflat nevastă-sa!_____________________Doi prieteni stau de vorbă la cârciumă:- De ce să-mi cumpăr maşină dacă toţi prieteniimei au şi mă pot servi?- Asta spun şi eu când mă întreabă lumea de cenu mă însor..._____________________- M-a sunat soacră-mea aseară panicată din cale-afară, spunând:- Ginere dragă, nu ştiu ce să fac, a căzut curentulşi din bucătărie vine un miros puternic de gaz!- Calmează-te, aprinde o lumânare şi intră înbucătărie, hai că stau la telefon..._____________________Soacra se duce la spital să îşi vadă nepotul!Aceasta este surprinsă atunci când observă cămicuţul este de culoare, deşi fiul şi nora să nusunt.Îşi ia băiatul deoparte şi îi reproşează:- Bine mă, cum a ieşit copilul de culoare?- Păi, există o explicaţie! Soţia mi-a spus că eanu a putut să îl alăpteze şi i-a dat lapte de... la ofemeie de culoare.- Şi eu ţi-am dat când erai mic lapte de la vacă,dar nu credeam că o să ieşi aşa bou!______________________

Într-o frizerie. Frizerul, tăindu-l peclient de vreo două ori,încearcă să facă cevaconversaţie:- Aţi mai fost la noi pânăacum?- Nu, mâna mi-am pierdut-o în război.________________Doi indivizi dormeau pe o bancă înparc. Se apropie poliţistulcomunitar:- Ce faceţi aici?- Păi eu nu am casă, nu am serviciu, aşa cădorm aici!- Şi tu?- La el în gazdă!_________________Şoferul autobuzului opreşte între staţii, întoarcecapul cătrepasageri şi strigă:- Dacă nici unul dintre voi nu cedează loculdoamnei bătrâne carestă în picioare, să ştiţi că-i cedez locul meu!____________________

La psihiatru:- Am venit pentru nevastă-mea. Are o idee fixă:că cineva vrea să-ifure rochiile.- Cum aşa?- Păi, a angajat un individ pentru asta. L-am găsitieri în şifonier._____________________________

(Pagină realizată cu materiale culese de pe Internet)

,, Să râdem căci până la urmă cu asta ne alegem ” (Voltaire)


vestea mai iunie 2015 vestea 20.07.2015 23:59 page 1 · cristescu pau, dan ilie, fiat călina,...

Documents