armonizarea sistemelor de impozite Și taxe În ȚĂrile ue

8/12/2019 ARMONIZAREA SISTEMELOR DE IMPOZITE ȘI TAXE ÎN ȚĂRILE UE

http://slidepdf.com/reader/full/armonizarea-sistemelor-de-impozite-i-taxe-in-arile-ue 1/16

UNIVERSITATEA AL. I. CUZA , IAȘI

ARMONIZAREA SISTEMELOR DE IMPOZITE ȘI

TAXE ÎN ȚĂRILE UE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

STUDENT:GRUPA:

Iași

-2013-



2

CuprinsCAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE POLITICII FISCALE LA NIVELUL U.E. ........................................................ 3

1.1 Principii generale ale fiscalității in U.E. ......................................................................................... 3

1.2 Necesitatea armonizării impozitelor ................................................................................................... 5

CAPITOLUL II. DIRECȚII PRIVIND ARMONIZAREA IMPOZITELOR ÎN UE ......................................................... 6

2.1 Armonizarea impozitelor directe ........................................................................................................ 6

2.1.1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice .......................................................................................... 6

2.1.2. Impozitul pe profit ...................................................................................................................... 8

2.2. Armonizarea impozitelor indirecte .................................................................................................... 9

2.2.1. TVA ............................................................................................................................................ 10

2.2.2 Accizele ...................................................................................................................................... 12

CAPITOLUL III. TENDINȚE ÎN PROCESUL DE ARMONIZARE FISCALĂ ÎN U.E................................................ 13

CONCLUZII ................................................................................................................................................... 15

BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................................................16



3

CAPITOLUL I. CARACTERISTICI ALE POLITICII FISCALE LA NIVELUL U.E.

1.1 Principii generale ale fiscalității in U.E.

Politica fiscală este un atribut al suveranității naționale și este parte importantă a politiciieconomice a unei tări, participând în calitatea aceasta la finanțarea cheltuielilor publice și la

redistribuirea veniturilor. Este și un instrument de reglare economică care poate fi folosit pentru

a influența consumul, a încuraja economisirea sau direcționa modul în care companiile sunt

organizate.1

În ceea ce privește crearea pieței interne unice aceasta a necesitat punerea în practică a unui

sistem de impozitare a consumului cât mai neutru posibil.La nivelul Uniunii Europene,

responsabilitatea politicii ficale revine, în primul rând , statelor membre care pot delega o partedin aceste competențe nivelurilor regionale sau locale în funcție de structura constituțională sau

administrativă a puterii publice.

În ceea ce privește politica fiscală, UE are doar rol complementar în cadrul acesteia. Țelul

său nu este de a standardiza sistemul național de taxe, impozite și contribuții obligatorii, ci acela

de a se asigura că sistemele sunt compatibile nu numai între ele, ci și cu obiectivele stabilite în

Tratatul Comunității Europene, dintre care cel mai important este acela de a elimina taxele

vamale și orice alte măsuri cu efect echivalent dintre statele membre ; de a asigura

nedistorsionarea concurenței pe piața comună.2

Cu toate că politica fiscală europeană va avea noi priorități în viitor, principalele ei

preocupări vor rămâne aceleași : să se asigure că politica fiscală a unui stat membru nu are

impact negativ asupra altora și să asigure suveranitatea reală, pentru cetățenii UE și

reprezentanții acestora, prin intermediul acțiunilor comune.3

Uniunea Europeană nu dispune de puterea de a crea sau de a percepe taxe și impozite. Cutoate acestea este important să se observe dacă pe piața unică măsurile fiscale stabilite de statele

membre nu impiedică libera circulație a bunurilor, a serviciilor sau a capitalului și că nu distruge

1Politici europene, Marius Profiroiu, Ed. Economică, p. 1212 Ibidem, p. 1233 Ibidem, p. 122



4

competiția.Trebuie menționat că procesul de armonizare și coordonare a impozitării este încet

din cauza complexității factorilor implicați, precum și a faptului că deciziile privind fiscalitatea

cer unanimitatea de voturi.

Sistemul Comunităţilor Europene nu prezintă interes în domeniul fiscal, astfel trebuie precizat că de fapt Tratatul cuprinde dispoziţii pentru eliminarea discriminării fiscale asupra

importurilor şi exporturilor de bunuri, că în cadrul Uniunii sunt stabilite scutiri în domeniul

agricol şi taxe asupra cărbunelui şi oţelului, că accizele au reprezentat obiectul armonizării

comunitare, că impozitarea bunurilor şi serviciilor este guvernată de dispoziţii comunitare prin

intermediul unui sistem armonios de taxă asupra valorii adăugate.4

Prima etapă a unui acord economic este zona de liber schimb care presupune abolirea

taxelor vamale de import între statele participante la acord. În cazul Europei, zona de liberschimb cea mai extinsă cuprinde teritoriile Uniunii Europene, cele ale ţărilor EFTA (Norvegia,

Islanda, Elveţia şi Liechtenstein), ale ţărilor VISEGRAD (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) şi

Turcia.

A doua etapă este caracterizată prin realizarea unei pieţe comune, Uniunea vamală stabileşte

în urma abolirii barierelor vamale între ţările membre, tarife vamale comune pentru importurile

din state terţe.

Cea de-atreia etapă, presupune absenţa taxelor vamale interne, un tarif vamal comun pentru

importurile vamale interne şi pentru cele din state terţe. De la 1 ianuarie 1993, Uniunea

Europeană reprezintă o piaţă comună, eliminându-se definitiv orice taxă şi barieră vamală dintre

teritoriile ţărilor membre, în relaţia schimburilor cu statele terţe.În UE ţările membre

armonizează politicile lor fiscale, comerciale şi economice, fapt ce presupune o acţiune comună

privind taxa de scont, cotaţiile monedelor şi pieţele de capital.

Ultima

etapă a evoluţiei procesului de integrare între state, Uniunea Politică, presupuneadoptarea politicilor comune şi chiar integrarea organelor constituţionale cu o limi tare a

suveranităţii pentru ţările membre.5

4 Ibidem, p. 122 5 Ibidem, p. 124



5

1.2 Necesitatea armonizării impozitelor

Din perspectivă teoretică se spune că “doza” potrivită în ceea ce privește armonizarea

fiscală este aceea care elimină disparităţile din cadrul sistemelor fiscale naționale până în faza

în care acestea nu mai îngreunează alocarea resurselor între state, fără însă să anuleze

stimulentele care decurg din concurența fiscală.

În ceea ce privește gradul de armonizare, accentul este pus mai mult pe impozitele

indirecte pentru că diferenţeledintre acestea determină preţuri diferite la consumator,în

concluzie imparte pieţele naţionale,ceea ce nu este în concordanță cu obiectivul Pieței Interne

Unice.

În privința impozitelor directe este necesară o armonizare limitată, ce vizează eliminarea

discriminării, a dublei impuneri sau a neimpunerii neintenționate.6

Necesitatea armonizării accizelor este chiar mai mare decât în cazul TVA datorită

faptului că ele se aplică sistematic asupra combustibililor, care au o influentă semnificativă

asupra costurilor de producție, influență posibilă să inducă dereglări intracomunicare datorită

nivelurilor diferite de accizare în anumite state membre; pe de altă parte acestea au un potențial

mare de concurență fiscal prin atragerea consumatorilor din celelalte state membre prin

intermediul unor niveluri reduse de taxare.

Datorită faptului că im pozitele indirecte sunt în proporția cea mai semnificativă în cadrul

veniturilor bugetare și PIB motivează autorităţile fiscale să consolideze controlulasupra

agenţilor economici în scopul asigurării unei colectări eficiente.Țările care au practicat acest

control sunt Polonia, Republica Cehă, Bulgaria, Ungaria și România, însă prezintă și cel mai

mare risc de fraudă și evaziune fiscală

6FINANȚE PUBLICE, Tatiana Moșneagu, Ed. Universitară



6

CAPITOLUL II. DIRECȚII PRIVIND ARMONIZAREA IMPOZITELOR ÎN UE

2.1 Armonizarea impozitelor directe

Pentru început o scurtă prezentare a impozitelor directe , în ceea ce privește acestea putemspune că ne dăm seama că impozitul este direct deoarece persoana îl suportă efectiv și în modreal din venitul său, cunoscându-i în același timp și mărimea.

Câteva dintre caracteristicile acestui tip de impozite :

În primul rând sunt nominative ceea ce înseamnă că se stabilesc în mod direct pe numelefiecărei persone fizice și juridice.

În al doilea rând se stabilesc pe veniturile/ averea acestora. Au la bază documente. O altă caracteristică important o reprezintă faptul că suma care trebuie plătită este

stabilită anticipat. Iar în ceea ce privește termenul de plată, acesta este stability prin lege.

O remarcă deosebit de importantă în ceea ce privește impozitele directe o constituie faptul că

acestea au un rol important în luarea deciziilor privind obținerea de venituri, de bunuri patrimoniale iar pe de altă parte în săvârșirea sau nu, în cunoștință de cauză, de acte de evaziunefiscal, mai ales în condițiile unei fiscalități foarte mari.

2.1.1. Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Apartenenţa la piaţa unică europeană implică, fără îndoială, şi practici de armonizare în

mai multe domenii de interes general, printre care şi cel fiscal. În statele membre UE 27 existădouă modalități de așezare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice: în cote progresive și în

cotă proporțională care mai este numită și cotă unică.7 Aceste cote sunt valabile în mare parte

pentru impunerea veniturilor din salarii, din dobânzi sau investiții în titluri de valoare, venituri

7 Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.168



7

din jocuri de noroc, venituri din moșteniri, donații, transferuri de proprietăți imobiliare, fiecare

din acestea având cote de impozitare particularizate.

Studiile arată că pe primul loc cu cea mai mare cotă de impunere a veniturilor

persoanelor fizice, se află Danemarca, cu toate că acest stat a avut numeroase încălcări fiscale;aceasta este urmată de Suedia, Finlanda, Norvegia și altele. Armonizarea fiscală este indusă de

necesitatea ca sistemele fiscale să nu aducă atingere celor patru libertăţi înscrise în tratatul

Comunităţii Europene. Dacă fiscalitatea indirectă distorsionează libera circulaţie a mărfurilor şi

libera prestaţie a serviciilor, necesitând un grad înalt de armonizare, nu acelaşi lucru se poate

spune despre fiscalitatea directă, a cărei aliniere nu este prevăzută în mod expres în tratatul de

constituire a Comunităţii Europene.

În continuare voi prezenta modalități de impozitare a veniturilor persoanelor fizice înstatele UE 27, pe baza datelor Comisiei Europene. Am început cu statele ce au adoptat cota unică

de impozitare, fiind o noutate pentru că țara noastră practică și ea această cotă.

Aceasta are la bază ideile de simplitate, transparență și eficiență în colectare. În ceea ce

privește momentul introducerii putem observa că primele țări care au adoptat-o au fost Estonia și

Lituania (33%), apoi de Letonia, Rusia,Serbia, un pic mai târziu România (16%) iar cea mai

mică cotă este aplicată în Georgia.8

În ceea ce privește valoarea încasărilor din acest impozit în 2005 variză între 2,76% și

5,77% din PIB, statele caracterizându-se printr-o fiscalitate redusă. În cadrul țărilor europene

care aplică aceste cote se remarcă, în mod cert, cele cu cea mai mare fiscalitate a impozitului.

După cum era de așteptat în Danemarca mecanismul impozitării persoanelor fizice este complex

și se caracterizează printr -o cotă maximă de 59%, care contribuie și la finanțarea sistemului

public de pensii.

Consiliul european, a adoptat la 1 decembrie 1997 un pachet de măsuri destinatecombaterii concurenţei fiscale neloiale, urmărind insuflarea unui nou dinamism coordonării

fiscale în UE, atât pentru întrepr inderi cât şi pentru cei privați. Propunerea lansată prin pachetul

fiscal în 1998 viza garantarea unei impuneri minime efective a veniturilor din economisire în

8Ibidem, p.169



8

interiorul UE. În aceste condiții fiecare stat membru avea două opţiuni: „regimul informării" sau

„regimul reţinerii la sursă.

În cazul în care vorbim despre impozitarea dividendelor percepute de persoane fizice,

aceasta nu este armonizată la nivelul UE, totuşi, dezideratul liberei circulaţii a capitalurilor înUE, impune ca dividendele provenind dintr-un alt stat membru, încasate de acţionari particulari,

să nu facă obiectul unei impozitări superioare celei aplicate dividendelor naţionale. La fel,

dividendele plătite persoanelor fizice în alt stat membru (nerezidenţi) nu pot face obiectul unei

impozitări superioare celei aplicate dividendelor plătite la nivel naţional (rezidenţi).9

Acest tip de impozit poate influența deciziile de economisire și de investiții pe plan

internațional, precum și circulația persoanelor iar în mod indirect alegerea amplasamentelor din

care sunt conduse companiile.

O observație bună de precizat este aceea că singura reglementare înregistrată în acest

domeniu o reprezintă impozitarea dobânzilor aferente depunerilor persoanelor fizice. Este

necesară o coordonare mai bună între state cu privire la acest impozit, în primul rând ea nu

erodează ci întărește suveranitatea fiscală prin îmbunătășirea schimbului de informații între

administraţiile fiscale naţionale oferind un control mai eficient asupra surselor de venit a

contribuabililor individuali.

Pe plan mondial există tendința de renunțare la impozitarea dobânzilor și câștigurilor de

capital .

2.1.2. Impozitul pe profit

Tendința generală la nivelul statelor UE în perioada 1995-2007, pentru impozitul pe

profit, a fost de reducere semnificativă a cotelor de impozitare. Mediul de afaceri privat este

impulsionat prin aceste reduceri la aproape toate statele membre UE 27. Chiar și în cazul

Finlandei, care în perioada analizată a înregistrat o creștere de 1 punct procentual a cotei de

9Fiscalitate de la lege la practică, L. Tatu, Ed. C.H. Beck



9

impozitare, în ultimii trei ani a redus cota de impozit cu trei puncte procentuale. Dintre toate

țările membre singura care nu a modificat deloc cota de impozit este Suedia (28%).10

În ceea ce privește țările cu cea mai mare cotă de impunere se remarcă Germania și

Italia, însă tendința este în diminuare. Dacă luăm cazul țării noastre aceasta se află în primele treidin UE 27 în ceea ce privește modificarea cotei; iar prin intermediul cotei actuale de impozitare a

profitului, țara noastră se situează printre cele mai atractive dintre țările UE 27.

Ca urmare a faptului că progresul în domeniul impozitării directe, a întârziat să apară,

la 23 martie 1996, Comisia a redactat un document intitulat „Fiscalitatea in Uniunea Europeană"

prin care constata că în același timp cu accelerarea procesului de integrare economică,

coordonarea politicilor fiscale apare tot mai insuficientă, concurenţa fiscală pentru a atrage

activităţi productive s-a dezvoltat şi a condus la o „sumă negativă": nu numai că nu a avut nici unefect global asupra pieţei muncii si creşterii economice, antrenând simple transferuri de la un stat

membru la altul, dar a antrenat o evoluţie a structurii prelevărilor obligatorii care s-a

dovedit penalizatoare pentru munca salariată şi favorabilă pentru capital.

2.2. Armonizarea impozitelor indirecte

Pentru început o scurtă introducere în lumea impozitelor indirecte, acestea reprezintăimpozite stabilite pe cheltuieli, pe consum, sunt cele care se plătesc atunci când banii suntcheltuiți. Câteva motive pentru care avem nevoie de impozitele indirect și anume: creștereaveniturilor bugetare și reducerea importului și a producției și a producției și consumului anumitor produse și servicii.

Chiar dacă impozitele indirect sunt mai inechitabile decât impozitele directe, tendințageneral este de extindere atât a numărului impozitelor indirect aplicate cât și a mărimii acestora.

Aceste impozite au și ele o serie de caracteristici, printre care se numără:

În primul rând nu sunt nominative. Pe de altă parte se stabilesc în prețul produselor și în tariful serviciilor al căror

consum dăunează grav sănătății fizice și psihice a consumatorilor.

10Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.165



10

În ceea ce privește modul de determinare și de încasare observăm că nu au la bazădocumente de plată.

În cele din urmă se constată că sunt invizibile și neidentificabile. O altă caracteristică este aceea că duc la cote regressive de impozitare. În toate cazurile suportatorul este diferit de plătitor. În cazul termenului de plată, acesta este diferit de la contribuabili față de plătitori. Acesta se poate impune și asupra unor produse și servicii ce reprezintă consum de

bază pentru populație, obținându-se venituri pentru bugetul statului.11

2.2.1. TVA

O atenţie deosebită în procesul armonizării fiscale din cadrul U.E., i s-a acordat taxei pe

valoarea adăugată.în ceea ce privește sistemul European, taxa pe valoarea adaugată s-a instituitși se modifică pe baza Directivelor UE. Observăm că cota standard de impozitare este stabilită laun nivel minim de15%, putând fi crescută până la maxim 25%. În cazul în care este necesar se poate recurge și la cote mai scazute pentru produsele de strictănecesitate.

Unul din marile neajunsuri ale acestor impozite din punctual de vedere al necesităţiiliberalizării comerţului între țările membre îl constituia faptul că era imposibil de determinatcorectitudinea ajustărilor fiscale la frontier.

O particularitate specifică statelor din UE o reprezintă cota parking, care are semnificațiaunei cote speciale practicată încinci dintre statele membre pentru anumite bunuri; aceasta are ovaloare de 12% în Belgia, Austria, Luxembourg, Portugalia, respectiv de 13% în Irlanda. Oremarcă importantă o reprezintă faptul că Danemarca este singura țară care nu practică cotereduse.12

Taxa pe valoarea adaugată prezintă avantajul de a face vizibil conținutul fiscal al unui produs în fiecare stare a producției sau al lanțului de distribuție. Taxa a fost aleasă ca metodă deimpozitare indirectă deoarece evita efectul cumulativ al taxelor în cascadă și asigură neutralitateaimpozitării atât între statele membre , cât și a comerțului dintre acestea și statele care nu sunt parte din Comunitate.13

A șasea directivă în ceea ce privește taxape valoarea adaugată, a prevăzut ca aceasta săfie aplicată pentru același gen de tranzacții în toate statele membre. În ceea ce privește măsurile

11Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică, p.59

12Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p.170 13

Politici europene, Marius Profiroiu, Ed.Economică, p. 127



11

ce trebuiau îndeplinite pentru trecerea rapidă la un sistem de taxare la origine, precum și cele legate de sistemul de compensare și de aliniere a acestor cote, nu au putut fi duse la îndeplinire.

Odată cu anul 1993, persoanele fizice aveau posibilitatea să achiziționeze bunuri șiservicii de folosință personal din alte state membre și erau taxate după același sistem ca și

rezidenții țării. Cu toate acestea existau și câteva excepții și anume în cazul cumpărării devehicule noi precum și în cazul vânzărilor comandate prin poștă de către o companie cu sediul înalt stat membru.

În continuare voi prezenta câteva caracteristici definitorii ale taxei pe valoarea adaugată ,care reprezintă o taxă pe consum ce este direct proportional cu prețul bunurilor șiserviciilor,acestea sunt:

Este o taxă generală deoarece se aplică pentru toate activitățile comerciale. Este o taxă pe consum deoarece este suportată de către consumatorul final.

Este calculată ca un procent din preț. Este colectată în mod fracționar. O caracteristică semnificativă o reprezintă faptul că taxa este neutră indiferent de

numarul tranzacțiilor ce au loc, acest fapt se datorează mecanismului.14

Pentru a atinge anumite obiective se simte nevoia de actualizare a legislației privind TVA iar prin aceasta se reflect un număr de evoluții structurale: în primul rând tendința cu privire la privatizare, apoi evoluția jurisprudențială iar în cele din urmă noile tehnologii informaționale. În plus trebuiau îndeplinite și niște condiții printre care se numără:

Trebuia să se pună capăt segmentării pieței în tot atâtea spații fiscale cât state membre;

Trebuia sa fie simplu și modern; Pe lângă acestea mai trebuia să garanteze egalitatea de tratament pentru toate operațiunile

realizate în cadrul Comunității;

Apoi să garanteze securitatea și controlul taxării controlul în vederea menținerii niveluluiîncasărilor fiscal provenind din TVA.15

În anul 2003 s-a întocmit un prim bilanţ ce actualiza priorităţile strategiei TVA. Constată că a

fost atins obiectivul primordial, acela de a da un nou impuls preocupării Consiliului în materie de

TVA, comisia precizează că activităţile viitoare vor fi axate pe două linii directoare: afirmarea

principiului taxării la locul de consum şi simplificarea obligaţiilor operatorilor. Comisia

consideră că o colaborare din ce în ce mai bună între statele membre, asistată de către ea însăşi,

va permite menţinerea fraudei fiscale în cazul TVA în limite acceptabile.

14Ibidem, p. 129

15Ibidem, p. 132



12

2.2.2 Accizele

În momentul în care a luat ființă piața unică a fost introdus și un sistem comun de accize,mai exact la1 ianuarie 1993. Acesta era aplicat celor trei categorii principale de produse: tutun prelucrat, băuturi alcoolice și uleiuri minerale.

În ceea ce privește nivelul acestora se poate spune că variază de la un stat membru la altulși reprezintă o sursă importantă de venit anual. În cadrul plății, aceasta este de obicei suspendată până în momentul în care bunurile sunt declarate bune pentru consum.

Deși există și în present ţări cu accize nearmonizate pe teritoriul Uniunii Europene sedorește dispariția completă a acestora. Au fost mai multe premise care au stat la bazaarmonizării accizelor plecând de la limitarea consumului unor produse dăunătoare sănătăţii până

la partea financiară.

Prin urmare considerăm că acestea reprezintă un impozit semnificativ, în primul rânddatorită veniturilor pe care le aduce bugetului de stat precum şi ca o potenţială pârghie care poatefi filosită în scopul realizării unor considerente sociale.

Din analiza accizelor rezultă că veniturile aduse de acestea înregistrează în statele UE înmedie 2,5% din PIB iar valoarea maximă poate fi de 5,5% din PIB în alte state. În comparație cuTVA sau cu impozitele pe venit, este un impozit mult mai stabil, deoarece se aplică asupra produselor cu cerere inelastică și care nu pot fi substituite.

În ceea ce privește rolul activelor există niște contradicții ce reies din faptul că statulsusține că au rol moralizator și derezolvare a unor externalități negative însă efectele reale nusunt în concordanţă cu intenţiile.

Din punctul de vedere al societăţii accizele sunt văzute ca un preţ care trebuie plătit pentru costurile pe care societatea trebuie să le suporte în urma consumului de alcool, tutun sau produse energetice. 16

O observație interesantă o constituie faptul că acciza minimă cerută este de 550 deeuro/hectolitru de alcool pur. În cazul României există o acciză de 750 de euro/hl. de alcool pur,

ce se prevede a rămâne constant până în anul 2010. Se remarcă cu valori foarte ridicate față decelelalte și față de minimul impus, Suedia cu 5374 de euro/hl. de alcool pur, urmată de Irlanda,Marea Britanie și Finlanda. Cele mai reduse valori ale acestei taxe se înregistrează în Bulgaria șiCipru.17

16Ibidem, p.133

17Analize ale politicii fiscale în România și în statele member ale U.E., Iulian Viorel Brașoveanu,Ed. ASE, p. 174



13

CAPITOLUL III. TENDINȚE ÎN PROCESUL DE ARMONIZARE FISCALĂ ÎNU.E.

În cadrul armonizării impozitelor indirecte se poate constata o anume tendință

regională în Europa Centrală şi de Est, unde autorităţile fiscale s-au angajat în proceseample de ref ormă, induse parţial de nevoia de convergenă cu spaţiul comunitar şi pe dealtă parte de evoluţiile sistemice din cadrul economiilor naţionale.

Germania și Franța sunt dispuse să facă un pas major în domeniu, prin unificarea bazelorși ratelor de impozitare pe profiturile companiilor ceea ce reprezintă un prim pas spre procesul dearmonizare deplină în cadrul acestui domeniu.

Procesul de armonizare fiscală nu a ajuns încă în ultimul stadiu, în urma unei analize s-au

constatat o serie se tendințe și anume :

Una dintre tendințe se referă la faptul că toate ţările aflate în tranziţie, beneficiază de o

reducere a impozitelor exprimate ca procent în PNB, aceasta poate fi interpretată ca o

micșorare a rolului statului în economie,excepție făcând Ucraina,unde s-a înregistrat o

creştere a lor. În același timp se observă pe de o parte o scădere şi a cheltuielilor

exprimate ca procent în PNB (de exemplu, în Bulgaria şi România), iar pe de altă parte în

unele ţări s-a înregistrat o creştere a acestora ( spre exemplu în Polonia, Ucraina,

Ungaria). Neconcordanţa sesizată între evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor a avut drept

cauză dificultătile politice şi s-a manifestat printr-o accentuată sporire a deficienţelor bugetare, care alături de efecteleinflaţioniste, a făcut dificilă stabilizarea

macroeconomică. Poate avea efecte diverse precum sporirea obligaţiilor fiscale ale

firmelor, scăderea credibilităţii lor împreună cu diminuarea atractivităţii investiţiilor de

capital, în unele domenii, afectând dezvoltarea sectorului privat;18

O altă tendință se referă la modificarea structurii impozitelor care s-a concretizat în

scăderea veniturilor datorită declinului producţiei industriale în același timp cu creșterea ponderii

veniturilor bugetare din taxe de asigurări sociele, întrucât şomajul a crescut mai lent decât auscăzut veniturile, iar salariile au înregistrat o permanentă creştere.

Ultima tendință constă în reducerea relativă a nivelului cheltuielilor ca procent în PNB, în

care intră: diminuarea ponderii cheltuielilor cu investiţiile, scăderea investiţiilor directe

18Fiscalitatea de la lege la practică, L. Tatu, Ed. Economică



14

(pentru energie, produse alimentare) ca urmare a liberalizării preţurilor, creşterea

cheltuielilor sociale, în special a celor cu protecţia socială şi a celor publice, care

evidenţiază preocupările pentru menţinerea unui anumit standard de viaţă, creşterea

cheltuielilor cu dobânzile plătite pentru credite interne şi externe.

În majoritatea a ţărilor aflate în tranziţie veniturile bugetare prezintă încă un grad de

instabilitate și un mediu fiscal incert pentr u plătitorul de impozit. În aceste condiții este esențial

ca sistemele fiscale ce se construiesc în aceste ţări să ţină seama de experienţa ţărilor dezvol tate,

pentru ca ele sa funcţioneze eficient, permițând dezvoltarea afacerilor şi investiţiilor.19

19Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică



16

BIBLIOGRAFIE

o Ghidul specialistului în fiscalitate, Grigorie Lăcreța, Ed. Tribuna Economică o Analize ale politicii fiscale în România și în statele membre ale U.E., Iulian

Viorel Brașoveanu,Ed. ASE o Fiscalitatea de la lege la practică, L. Tatu, Ed. Economică o Politici europene, Marius Profiroiu, Ed.Economică o FINANȚE PUBLICE, Tatiana Moșneagu, Ed. Universitară

armonizarea sistemelor de impozite Și taxe În ȚĂrile ue

Documents