impozite locale

7/25/2019 Impozite Locale

http://slidepdf.com/reader/full/impozite-locale 1/26

IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE

NICOLETA VINTILĂ

Conferențiar universitar doctor Departamentul de Finanțe

ASE București



Motto:

“Tax reform means, 'Don't tax you, don't taxme. Tax that fellow behind the tree‘.”

Russel l B. Lon g



Conf. dr. Nicoleta Vintilă

ASE Bucureşti, Departamentul de Finanţe

impozitul pe clădiri

impozitul pe teren

taxa asupra mijloacelor de transport

taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

impozitul pe spectacole

taxa hotelieră

taxe speciale

alte taxe locale

Impozite și taxe locale





Resurse ale bugetelor locale

impozitele și taxele locale (menționate anterior)

obligațiile accesorii aferente impozitelor și taxelor locale

taxele judiciare de timbru

taxele extrajudiciare de timbru

50% din impozitul pe venitul din transferul proprietăților imobiliare dinpatrimoniul personal, respectiv din succesiuni, atunci când acesta este datorat





Contribuabili ai impozitelor și taxelor locale

persoanele fizice;

persoanele fizice care desfășoară, individual sau în asociere, activităţi independente, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole etc. care nu dau naștere

unei persoane juridice; persoanele fizice care exercită, individual sau în asociere, profesii libere;

persoanele juridice care desfășoară activități economice de producție, prestări de servicii, fapte de comerț;

unităţile persoanelor juridice de drept public, ale organizaţiilor politice, sindicale,profesionale, patronale şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor, cultelor religioase etc., care desfășoară activități economice.



Conf. dr. Nicoleta Vintilă ASE Bucureşti, Departamentul de Finanţe

Organizarea la nivel administrativ – teritorial

Conform Planulu i de amenajare a ter i tor iu lu i național , rețeaua de localități urbane și rurale din România este ierarhizată în funcție de anumite criterii, pe

rangur i , astfel:

rangul 0 – capitala României, municipiu de importanță europeană (București)

rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la niveleuropean (Bacău, Brașov, Brăila, Galați, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Oradea, Ploiești, Timișoara)

rangul II – municipii de importanță județeană, interjudețeană sau cu rol deechilibru în rețeaua de localități (restul de 81 de municipii)

rangul III – orașe (172 de orașe, localități urbane care nu au rang de municipii)

rangul IV – sate reședință de comune

rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor (restul localităților rurale)

În cadrul fiecărei localități, consiliul local decide delim itarea zonelor şi stabilireanumărului acestora (maxim patru zone: A, B, C, D), atât în intravilanul, cât şi înextravilanul localităţilor, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, dereţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.




Organizarea la nivel administrativ – teritorial (2)

În cazul în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se impun modificări aledelimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în acest sens numai în cursullunii mai pentru anul fiscal următor .

Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localităţilor ori limiteleintravilanului/extravilanului, după caz, impozitele care țin cont de aceste delimitări (impozitul pe clădiri pentru persoane fizice și impozitul pe teren, atât pentrupersoane fizice, cât şi pentru persoane juridice), se modifică începând cu data de 1

ianuarie a anului fiscal următor . În această situație, determinarea impozitului se face din oficiu, de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, fără ase mai depune o nouă declaraţie fiscală de către contribuabil.

Evidența primară a fiecărui imobil, teren și/sau clădire, se realizează utilizândnomenclatura stradală, care conţine denumirile tuturor străzilor dintr-o unitateadministrativ-teritorială, numerele de identificare a imobilelor, precum şi titularuldreptului de proprietate al fiecărui imobil.

Aceasta serveşte la atribuirea adresei de domiciliu sau reşedinţei persoanei fizice,precum și a sediului persoanei juridice.




Impozitul pe clădiri

Oricepersoană

care are în proprietate oclădire

situată

în România,datorează

bugetului municipiului, orașului, comunei sau sectorului municipiului București încare este situată clădirea, un impoz i t anual pentru acea clădire.

Contribuabili, în cazul impozitului pe clădiri, sunt proprietarii acestora, indiferent declădire şi de locul unde este situată în România, chiar și în situația în care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât proprietarul şi pentru care

locatarul sau concesionarul datorează chirie sau redevenţă în baza unui contract.

Clădirea este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia,indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi (spațiul din interiorul unei clădiri), ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale,obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente etc.

În cazul în care o clădire are doi sau mai mulți proprietari, fiecare dintre ei datorează impozitul pentru partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu sepot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.




Impozitul şi taxa pe clădiri – scutiri (exemple)

Sunt scutite de la plata impozitului sau taxei pe clădiri, printre altele, următoarele clădiri (cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice):

aflate în proprietatea statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice;

monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale;

lăcaşuri de cult sau clădiri aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial înRomânia şi componentelor locale ale acestora;

din patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sauparticular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate;

ale unităţilor sanitare publice;

din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

utilizate ca sere, solare, silozuri pentru depozitarea şi conservarea cerealeloretc.;

trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă demoştenitori legali sau testamentari;

utilizate pentru activităţi social-umanitare de către asociaţii, fundaţii şi culte,potrivit hotărârii consiliului local și altele.




Impozit pe clădiri – persoane fizice (1)

Persoanele fizice datorează impozit pentru următoarele categorii de construcții:

utilizate ca locuinţă, formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferentunde sunt situate, la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau lamezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire;

având destinația de locuință, dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de

profesii libere;

anexe situate în afara corpului principal de clădire (bucătării, cămări, pivniţe, grajduri, magazii, garaje etc.);

gospodăreşti (pătule, hambare pentru cereale, şure, fânării, şoproane etc.);

orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, care au elementele constitutiveale unei clădiri.




Impozit pe clădiri – persoane fizice (2)

Valoarea impozabilă a clădirii (lei) =suprafaţa construită desfăşurată (m2) ×

valoarea impozabilă unitară (lei/m2)

Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumareasuprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sauale celor situate la subsol, măsurate pe conturul exterior (excepție: poduri neutilizateca locuinţă şi scări şi terase neacoperite).

Dacă suprafața construită desfășurată nu poate fi măsurată pe conturul exterior al

clădirii, aceasta se determină prin multiplicarea suprafeței utile (măsurată la interior)

cu coeficientul 1,2.

Valoarea impozabilă unitară este stabilită în funcție de materialele din care esteconstruită clădirea (beton armat, cărămidă arsă, lemn, piatră naturală etc.) și tipurile

de instalații cu care aceasta este dotată (instalație de apă, de canalizare, electrică, de încălzire).Valoarea este diferențiată și în funcție de tipul clădirii: principală sau anexă. Pentru

încăperile situate la subsol, demisol sau mansardă, valoarea impozabilă este de75% din valoarea clădirii din care fac parte, dacă acestea sunt utilizate dreptlocuință, respectiv 50% din valoarea clădirii, dacă sunt utilizate în alte scopuri decâtdrept locuință.




Ajustarea bazei de impozitare

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează cu un coeficient, stabilit în funcție derangul localităţii (0 – V) şi zona în care este amplasată clădirea (A – D)(exemplu: rang 0: coeficient 2,6 – 2,3; rang V: coeficient 1,05 – 0,9).

Încadrarea pe zone în cadrul localității se face de către consiliul local.

În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8

apartamente, coeficientul de corecţie se reduce cu 0,10.

Valoarea impozabilă a clădirii se reduce cu 20% pentru clădirea care are ovechime de peste 50 de ani, respectiv cu 10%, pentru clădirea care are ovechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie aanului fiscal de referinţă.

În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150m2, valoarea impozabilă a acesteia se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.




Determinarea impozitului pe clădiri – persoane fizice

Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se calculează prin aplicarea uneicote de 0,1% asupra valorii impozabile, corectate conform precizărilor anterioare.

Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri (cu excepția celor dobândite prin succesiune, pentru care nu se majorează impozitul, dar se iau

în considerare la stabilirea ordinii de dobândire), datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:

cu 65% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu cu 150% pentru a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu

cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele, în afara celei de la adresa dedomiciliu

Procentul cu care se majorează impozitul se determină în funcţie de ordinea în careproprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitateade proprietar.

În vederea stabilirii corecte a impozitului datorat de persoanele fizice pentru fiecareclădire aflată în proprietate, contribuabilii aflați în această situație au obligaţia să depună o declaraţie specială în acest sens.




Impozit pe clădiri – persoane juridice (1)

Baza de impozitare este reprezentată de valoarea de inventar a clădirii (valoarea deintrare a acesteia în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii).

Valoarea de intrare poate fi, după caz: valoarea de achiziție, costul de producție, valoarea actuală estimată la înscrierea lor în activ, valoarea de aport, valoarearezultată din reevaluare etc.

În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile,valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urmareevaluării.

Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire aflată în funcţiune, în rezervă sau în

conservare,deţinută

de opersoană

juridică,

chiardacă

valoarea sa a fostrecuperată integral pe calea amortizării.

În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.




Impozit pe clădiri – persoane juridice (2)

Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local sau Consiliului

General al Municipiului Bucureşti şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50%.

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota de impozit este stabilită între:

10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriorianului fiscal de referinţă

30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori

anului fiscal de referinţă

În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreagadurată a acestuia impozitul pe clădiri se datorează de locatar. Valoarea care se ia înconsiderare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conformprevederilor legale în vigoare.




Alte obligații privind impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri se datorează cu începere de la data de întâi a lunii următoare

celei în care o clădire a fost dobândită sau construită, indiferent dacă proprietarul

este persoană fizică sau juridică.

Impozitul pe clădire încetează a se mai datora cu începere de la data de întâi a luniiurmătoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, indiferentde categoria de contribuabil.

Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire areobligaţia de a depune, în termen de 30 de zile, o declaraţie fiscală la compartimentulde specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază decompetenţă se află clădirea.

Aceeași obligație există și în cazul extinderii, îmbunătăţirii, demolării, distrugerii saumodificării în alt mod a unei clădiri existente.Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de

înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31

martie şi 30 septembrie inclusiv . Pentru plata cu anticipaţie a impozitului datoratpentru întregul an până la primul termen, se acordă o bonificaţie de până la 10%,stabilită prin hotărâre a consiliului local.




Facilități privind impozitul pe clădiri – persoane fizice

Impozitul pe clădiri nu se datorează de către următoarele categorii de persoanefizice:

veteranii de război;

persoanele care au fost persecutate din motive politice, au fost deportate sauconstituite în prizonieri, în baza legislației în vigoare care le conferă drepturi înacest sens;

persoanele care beneficiază de drepturi în baza legislației specifice privind eroii-martiri și luptătorii în Revoluția română din decembrie 1989;

văduve de război sau văduve ale veteranilor de război nerecăsătorite; persoane cu handicap grav sau accentuat sau gradul I de invaliditate.

Scutirea se aplică doar pentru clădirea folosită ca locuință de domiciliu și se acordă începând cu prima zi a lunii următoare celei în care sunt depuse documentele justificative.

Pentru clădirile deținute în comun de soți, unul dintre soți aflându-se într-una dintresituațiile precizate anterior, scutirea se aplică pentru întreaga clădire.

Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru persoanele care locuiesc în zone custatut reglementat prin legislație specifică (exemplu: Munții Apuseni, Delta Dunării).




Impozitul şi taxa pe teren

Orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate un teren situat în România,datorează bugetului municipiului, orașului, comunei sau sectorului municipiuluiBucurești în care este situat terenul, un impo zit pe teren anual aferent acestuia.Impozitul pe teren se datorează de către proprietar, chiar dacă terenul esteadministrat / folosit de alte persoane (având calitatea de locatar, concesionar oriarendaş), pentru care aceste persoane datorează chirie, redevenţă sau arendă, în

baza unui contract.

În cazul în care un teren are doi sau mai mulți proprietari, fiecare dintre ei datorează impozitul pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se potstabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar datorează oparte egală din impozitul pentru terenul respectiv.

În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul peteren se datorează de locatar, similar impozitului pe clădiri.




Impozitul şi taxa pe teren – scutiri (exemple)

Este scutit de la plata impozitului, orice teren:

aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;

al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, al uneiinstituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sauacreditată, al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniulautorităţilor locale;

proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice,aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari,

sau deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică exceptândsuprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;

degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada câtdurează ameliorarea acestuia;

improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile etc.;

ocupat de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principaleadministrate de CNADNR;

din parcuri industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;

trecut în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, în lipsă demoştenitori legali sau testamentari.




Impozitul pe teren (1)

Impozitul pe teren datorat =suprafața de teren (ha) × impozitul unitar (lei/ha)

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la

categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul unitar (lei/ha) este stabilit în funcție de rangul localității și zona din cadrul localității în care este situat terenul.

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul unitar(lei/ha) este stabilit în funcție de categoria de folosință a terenului (teren arabil,

pășune, vie, livadă etc.) și zona în care este situat terenul în cadrul localității (A – D), în funcție de încadrarea făcută de consiliul local.




Impozitul pe teren (2)

În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul unitar (lei/ha) este stabilit înfuncție de categoria de folosință a terenului (teren cu construcții, teren arabil,pășune, vie, livadă etc.) și zona în care este situat terenul în cadrul localității (A – D).

Impozitul astfel determinat pentru terenurile situate în intravilan, având altă

categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, sau pentru terenurilesituate în extravilan, se ajustează cu un coeficient de corecție corespunzător rangului localității (0 – V).

Impozitul pe teren se datorează cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul a fost dobândit, indiferent dacă proprietarul este persoană fizică sau juridică.

Impozitul pe teren încetează a se mai datora cu începere de la data de întâi a luniiurmătoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupraterenului, indiferent de categoria de contribuabil.




Impozitul asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie

înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru acel mijloc detransport.

Impozitul pe mijloacele de transport este datorat bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru,după caz.

Impozitul este datorat începând cu data primei înmatriculări / înregistrări înRomânia. Înainte de acest moment, mijlocul de transport este considerat marfă și înacest caz nu se datorează impozit.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar,pe întreaga durată a acestuia, impozitul se datorează de locatar. În cazul în carecontractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul peteren este datorat de locator.




Impozitul asupra mijloacelor de transport – scutiri

Sunt scutite de impozit următoarele categorii de mijloace de transport:

aparţinând persoanelor cu handicap locomotor, adaptate handicapului acestora;

navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportulpersoanelor fizice cu domiciliul în zone accesibile doar pe calea apei (ex: Delta

Dunării);

aparținând instituţiilor publice;

autobuze, autocare și microbuze aparținând persoanelor juridice, care suntutilizate pentru servicii de transport public de pasageri, urban sau suburban,dacă stabilirea tarifului de transport se face în condiții de transport public;

vehiculele istorice.




Determinarea impozitului asupra mijloacelor de transport

Pentru motorete, motociclete, scutere, autoturisme, autobuze, autocare,microbuze, tractoare, alte vehicule înmatriculate sau înregistrate:

Impozitul pe mijloacele de transport datorat =numărul de unități de impunere (200 cm3 sau fracțiune) × impozitul unitar (lei / 200 cm3 sau fracțiune )

Impozitul unitar în acest caz este stabilit diferențiat, în funcție de tipul mijlocului

de transport și de capacitatea sa cilindrică. În cazul unui ataş, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentrumotocicletele, motoretele şi scuterele respective.

Pentru autovehicule de transport de marfă, pentru combinaţii de autovehicule, unautovehicul articulat sau tren rutier, impozitul este stabilit în lei/an, diferențiat înfuncție de numărul de axe, greutatea maximă admisă și sistemul de suspensie

cu care este prevăzut autovehiculul.

Pentru alte tipuri de mijloace de transport (remorci, rulote, șlepuri, împingătoare, vapoare etc.) impozitul este stabilit în lei/an, în funcție de tipul mijlocului detransport.



Conf. dr. Nicoleta Vintilă ASE Bucureşti Departamentul de Finanţe

tribuții ale consiliilor locale

în materie de impozite și taxe locale

Consiliile locale sau județene, precum și Consiliul General al municipiului București adoptă anual hotărâri prin care stabilesc:

cota impozitelor sau taxelor locale când acestea se determină pe bază de cotă procentuală, în limitele prevăzute în legislația în vigoare;

cuantumul impozitelor şi taxelor locale, când acestea sunt prevăzute în sumă fixă, în limitele prevăzute de legislația în vigoare;

instituirea taxelor speciale sau a altor taxe locale, în baza legii;

nivelului bonificaţiei de până la 10%, aplicată în cazul plății integrale a impozitelorși taxelor locale datorate până la primul termen stabilit de lege;

majorarea impozitelor şi taxelor locale, prin aplicarea unor cote adiţionale, carenu pot fi mai mari de 20% faţă de nivelurile aprobate prin legislația învigoare; eventualele majorări se aplică în baza unor criterii: economice, sociale,geografice, dar și în funcție de necesităţile bugetare locale;

delimitarea zonelor, atât în intravilan, cât şi în extravilan;

procedura de acordare a facilităţilor fiscale diferitelor categorii de contribuabili etc.;

Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz,

sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale,

precum şi a majorărilor de întârziere aferente.

impozite locale

Documents