FEREASTRARevistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil

Emil Proşcan

Cana cu ceaiPrimesc fiecare dimineaţă aşa cum am

primit naşterea, viaţa; firesc, fără să cer şi cusimţământul libertăţii. Mă trezesc, accept, pri-vesc, mă pătrund şi îmi exersez instinctul, me-reu primar, al mersului. Vin dintr-o noapte...Din lumina unei nopţi! O nebuloasă în care în-tunericul este pretextul luminii şi al vieţii. Precum pântecul mamei. Otrecere dintr-o lume în alta. Trezire, acomodare, înţelegere. Momen-tul realităţii îmi resetează visele. Şi tot ce a fost se depărtează. Oriceînceput este ca o nouă naştere. Dimineaţa este începutul cel mai laîndemână. Se poate privi, mângâia, respira...

Acum când scriu este dimineaţă. Aerul e nou şi foarte priete-nos. E certitudinea existenţei mele. Îl respir. Ceea ce simt mă obligăsă privesc în jur: lumina are mai multă limpezime, infinitul devinepalpabil. Tăcerea e un murmur prelung în care se contopesc glasuri deoameni, păsări, paşi, precum vibraţiile unei şoapte... Vin din luminaunei nopţi care m-a despărţit de tot ce am făcut până acum. Sau pânăatunci... Nu ştiu, probabil e o limită undeva. În mine sau în afara mea...Ori peste tot! Urme din ce a fost se rup în ceea ce văd şi simt. Tot ceam făcut până acum se depărtează. Sau eu mă depărtez de mine, celde ieri? „Ieri” ... ce ciudat sună! Îmi amintesc de tine, de ploaia aceea.Îmbrăţişarea, copacul cu braţe prelungi întinse în cer... Şi privirea taca un fluturat de batistă. Vine un moment când prezentul se prăbuşeştefără viaţă. Adică fără respiraţie. Oricum ar fi, certitudinea depărtăriiexistă şi prezentul realităţii intră în mine. Plăcut distrugător! Prezentuleste acum dimineaţa aceasta, cu aerul plin de lumină. Prezentul se naş-te dimineaţa. Din el pleacă paşii. Ca o tentaţie de evadare din libertatene sunt dorinţele de alergare. Mă aşeaz în sedimentul trecutului... Şinu-mi pasă! Nu-mi pasă? Ceea ce a fost nu mai are aerul de a exista.Nu se mai poate respira. Ceea ce a fost devine vid. Adevărul îşi pierdedin strălucire poate şi pentru că aşa trebuie. Se face loc curat pre-zentului. Trebuie să respir meru altceva... Fiecare trebuie să primeascădereptul de a fi efemer! Dar ceea ce a fost, totuşi există! Acolo îşi ca-ută oamenii înălţători de zmee definiţia fericirii!

„Ieri”? Da, ieri... Soarele acestei dimineţi are o strălucire spe-cială. Totu-i aşa de adevărat încât „ieri”, cu toate insistenţele mele, seînstrăinează depărtânduse de puterea mea de atingere... Celălalt „ieri”e ceva mai încolo, celălalt şi mai încolo şi aşa mai departe... Zilele ceau trecut, stau în şir indian şi se pierd în neantul puterii mele de atin-gere şi simţire. Şi fiecare astfel de zi am trăit-o. Fiecare a avut dimi-neaţa ei, povestea ei, paşii ei... Am fost împreună cu fiecare zi! Depăr-tate îmi par acum... Doar cele în care au fost lacrimi de tristeţe saubucurie fac un pas lateral din lungul şir indian reuşind să le văd maibine şi chiar să le simt. Paşii tăi despletiţi, mâna mamei mele, ghioz-danul, camera bunicii, nucul din curte, celelalte zăpezi... Nu sunt în şi-rul indian ce se pierde in neantul din spatele acestei dimineţi. La fel şicopilăria mea. Zilele acelea ce-şi prelungeau dimineţile până dincolode înserări, nu sunt în şirul indian înghesuite în neatingere. Şi nu aufost mai multe zile. Nu...

Copilăria mea este formată dintr-o singură zi! Oricât m-aşstrădui să o aşez în mai multe zile, nu reuşesc. Nici măcar în două...Întreaga mea alergare desculţă prin cerul tuturor dimineţilor este într-osingură zi. La fel şi celelate lacrimi...

Te privesc dimineaţă frumoasă şi parşivă! Şi tu vei pleca lafel... Eu voi rămâne cu tot ce mai e pe aici. Toţi vom deveni amintire,ne vom aşeza în sedimentul din noi! În ficare zi intrăm încet-încet, înnoi... Din solidaritate, plăcere ori ca un act de protest, copaci, cer,flori, păsări şi tot ce apucăm să mângâiem, se ascund până la urmă înnoi. Noaptea trece totul dincolo, pe tărâmul unde nu mai poţi atingeşi respira ceea ce există. Sacrificiul visării... Se vinde cam scump do-rinţa de a fi fericit... Visul este un crochiu al fericirii... Deci troculacesta impune evadarea!

Accept fiecare dimineaţă ca pe viaţă; firesc, cu simţământullibertăţii!

(Continuare în pag. 28)

Anul IXNr. 5 (69)

Iunie - iulie 20125 lei

Eminescu „…ne apăreaneliniştit şi răvăşit, ca venit dintr-oaltă lume; tenebros, el îmi amintea deManfred şi de Faust, de chipurile ră-văşite ale marilor romantici (…)Avea pe chip acel vag surâs crispat şicopilăresc ce se zăreşte pe portretul

lui Shelley (…)Eminescu se amuza deşir-

ând fraze şi sonorităţi verbale. Mi-asărutat grăbit mâna, privindu-mă cuo privire potolită, dar pătrunzătoare,ce voia parcă a-mi secătui spiritulspre a rămâne pentru el un subiect decuriozitate sau interes, mă compăti-mi că nu cunosşeam îndeajuns Mol-dova sa natală.”

Eternitatea cuvintelorDespre Eminescu

Regina Elisabeta I a României

(Carmen Sylva)

Şase creioane (din ciclul „Povestiri de la Şipot”)În clasa I am avut primele mele creioane colorate. Erau aşezate

într-o cutie de carton grosolan, poros. Parcă era o hîrtie de maculator,îngălbenită de vreme şi îngroşată de lipsa slovelor; şase creioane co-lorate erau, de la stînga la dreapta – alb, galben, verde, albastru, roşu,negru. Oamenii mari săltau din sprînceană, ce mare lucru culori la pa-chet? Copiii în schimb se plecau, aşa cum mi se întîmpla şi mie cîndcandela din perete mă apăsa pe umeri cu lumină.

Uneori erau ore de murire peste lume – pînă şi limba clopotuluiînlemnea! Atunci, dacă aveai privirea la tine, puteai vedea toaca de labiserică furişîndu-se pe uliţă, de dor de copac neînceput; în murirea ace-ea dată împrejur, auzeam eu culorile lovindu-se între ele – albgalben-verde albastruroşunegru – parcă era coada unui guştere bătînd în margi-nile cutiei de carton. Albgalver albgalver grunebastru şunero şunero,desena cu sunete viul guşterului meu şi eu îl încărcam cu lăcrimareaunui lăstar de vie, retezat de căderea aerului peste grădină.

Trecuse vremea lui an tan tichi tan şi ai tu pe tine culoarea luiverde împăratul; în ferestre, sub muşcatele roşii, păpuşile din cîrpe setreceau în galben, precum fecioarele începute prea devreme; arcuriledin lemn de sînger se frăgezeau pe garduri apoi păleau de prea multăridicare spre cer; săgeţile din cucută, în lipsa zborului, se frîngeau a amar;

(Continuare în pag. 2)

Vlad TURBUREA

Pagina 2 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

(Urmare din pag. 1)

viermii de mătasă, de dragul urmei lor albe pefrunza grasă de dud, se lepădau de gogoaşă adoua oară; şotronul se desena el pe el şi tot elpe el se juca pe uluci.

Da, acum era vremea culorilor la pa-chet, albgalver verben verben strunero; arată-ne creioanele, spuneau copiii, verben verbenstrunero. Sînt de la Bucureşti, spuneam, de laBucureeeeeşti, întelegei voi? Aşa spuneam, şilungeam litera e, o gustam pre limba-mi şi oloveam cu tîmpla de cerul gurii – mama ta, îmiziceam eu ca un om mare – o să te mestec pînăscot sunet de literă din tine. A! se mirau copiii,şi lungeau şi ei pe e, dar nu era e-ul meu, se să-turau repede de mestecat şi înghiţeau cu no-duri. Doar unchiul Costei mai ştia rostul. Deunde ai tu, Costei, cercelul de aur din ureche?Din Insula Paştelui, din Insula Paşteeeeelui,înţelegi Americane?

Nu scriam niciodată cu creioanele me-le, ziua le auzeam în ghiozdan - albgalbenver-de albastruroşunegru, albgalver verben verbenstrunero; seara, puneam cutia la capul patului,cu capacul deschis şi mă lăsam dat difuzoru-lui cu membrană; bună seara copii, acum o săascultaţi povestea prinţesei de sare; a fost oda-tă ca niciodată un tărîm al apelor, atît de întins,încît paserile care îl străbăteau făceau pui înplin zbor.

În penumbra odăii, creioanele scînte-iau. Mamă, mă întreba mama, de ce nu tragi şitu măcar o linie cu creioanele alea? Nu potmamă, spuneam, nu vezi tu, dacă scriu cu ele,se topesc! Acestea sînt lumînări, dacă scriu cuele, se aprind şi se topesc! Şi ascultam mai de-parte povestea prinţesei de sare; mă întrebamcum vine treaba cu facerea puilor în plin zborşi desenam în aer, cu degetul arătător, ceruri,paseri şi ape; da, mereu cu degetul, topeşte-tetu deget al meu, mai am nouă, dar creioanelemele sînt doar şase.

Trecuse toamna şi iarna, acum rochi-ile de mireasă se scuturau peste lume, gardu-rile de mărăcini se înroşeau de sîngele Dom-nului; în dor de iarbă crudă, oamenii se cre-deau miei şi se lăsau duşi la tăierea de păcate;seara, se vedeau pe cer lehuze cu sînii grei, ve-nind dinspre Calea Laptelui; pe la porţi, el şiea se sărutau - aşa spuneau unii - de fapt eucred că schimbau cuvinte în tăcere. Flămîndă,viaţa se începea ea pe ea din toate pările, nu-mai creioanele mele rămîneau neîncepute. De-senam şi acum cu degetul arătător, ceruri, pa-seri, ape.

Americane, îmi spunea Costei, uncercel se poartă în ureche, la vedere, nu în bu-zunarul de la piept, înţeleeeegi? Nu înţelegCostei! Începutul Americane, începutul, ca sănu plîngi neînceputul! Ce ştii tu Costei, ce?Auzi! albgalver verben verben strunero.

Într-o zi, cutia mea cu creioane colo-rate albgalver verben verben strunero a dispă-rut. Timpul cădea la picioarele mele cu gîtulîntins. Învăţătorul a întrebat clasa dacă are şti-re de asemenea întîmplare. Da domnule învă-ţător, eu le-am luat, a spus Nicolici; din caie-tele de pe bănci, se auzeau petele de cernealăcum se usucă pe file; da domnule învăţător!prea strînse în tocuri, peniţele Klaps se răz-vrăteau în onduleuri de sineală; cerurile seamestecau în călimări, cu paseri cu tot.

Treceţi prin faţa lui şi spuneţi-i ceaveţi de spus, a mai zis învăţătorul nostru.

Unul a spus – de ce Nicolici? Altul –să nu mai stai în bancă cu mine! Apoi a venitaltul şi a spus: houle de culori! Şi atunci toţicopiii au spus în cor, houle de culori, houle deculori!

Eu am spus – Nicolici, poţi să-mi dai tu crei-oanele înapoi, poţi Nicolici?

Se auzeau petele de cerneală cum seusucă pe file, peniţele Klaps se răzvrăteau înonduleuri de sineală, hîrtia albastră în careerau îmbrăcate abecedarele se decolora văzîndcu ochii.

Uite, acestea sînt culorile tale! Şi Ni-colici mi-a dat o foaie de vocabular pe careerau desenate ceruri, paseri, ape şi prinţese desare.

Alchimie fărăperdea

Vezi tu Iasomie ce văd eu, uite rîn-dunica, se scaldă în zăpadă, vine primăvara îndecembrie Iasomie? Hai femeie, zic, hai afarăsă o vedem cum se coboară la vale, pe podulGrant. La noi acasă, primăvara venea întot-deauna de pe dealuri, aici dealul meu este po-dul Grant; valea Gilortului a mea este acumCiurelul. Hai Iasomie pe vale, să stăm cu poalaîntinsă, poate ne cade în ea o pală de vînt!

Îmi iau seama, vorbesc singur, niciurmă de Iasomie prin casă; însă nu am păreri,o rîndunică se scaldă în zăpadă; dacă o prind!?am prins tot felul de păsărime la viaţa mea,gîngănii nu mai vorbesc – greieri, călugăriţe,licurici, scarabei, în fine toată fojgăiala ierbu-rilor şi a văzduhului – dar uite, rîndunică şilibelulă, nu. Dacă…

Sună telefonul; iar s-a dus rîndunicamea. Da! Alo, bă ăsta a lu’ Anica, mă puţă, tttuu tu eşti mă vere? Îmi sfîrîie inima, după vor-bă e Mitru de la Turburea... Bă, mă auzi, sîntMitru, iote de ce te sun, vino acasă cît poi tude repede. Îmi mai sfîrîie inima o dată, uiteaşa, parcă pe sub piele trec furnici - în sus, înjos, în sus, în jos. Sorin, Sorin al tău! Acum,furnicile au găsit o firimitură de pîine şi se în-caieră pe ea. Ce e cu Sorin, Mitrule? Ce să fie?e bine, da’ a damblagit, auz’ că aruncă unii depe casă cu ţîgle dupe el. Şi zîc aşa - broascăprin costreie, Sorin pe resteie! Da’ nu ie ni-minea pe casă, nu vorbeşte neam, ne uitarăm şinoi, chemarăm şi pe popa Costică, nimic bă,nimic, auz’, nimic! Vino acasă că întrebă de tine.

Vorbesc un pic cu furnicile, furnicuţă-uţă la noi pe uliţă prin ţărînă-înă hai să-i daulumină şi mălai cu susai! Nu mă îngînă ni-meni, asta e bine. Nu mă ceartă nimeni, de cesă mă certe? Doar perdeaua de la fereastră seînfoaie un pic – şi se umflă în peniţă ca mîn-druţa în rochiță - cine cînta aşa? Ori – cireşulefrunză rară, frunză din poiană, sau – un hoţ devînător rupse trei fire de păr…Cine?... Lina şiMărin al ei, puneau duminica, la picap, placaMariei Lătăreţu. Se aşezau la poartă, beau ţui-că şi mîncau porumb copt pe jar, sub cazanulde aramă în care fierbeau prunele, mari cît oulde porumbel.Şi-aşa mă, chiuia Mărin, să-i mă-nînc gura de femeie, că frumos cîntă! Tomi-ţoaicii îi tremura barba; şi mîna în care ţineaţoiul de ţuică îi tremura. I se umezeau ochii –of Mărine, Mărine, să tai tu cireşul ăl pietrosdin vie! Ce of Mărine, Mărine, iote a dracu’ cucireşul tău cu tot şi născătoarea cui te-a făcut,iar bei fă! striga ăsta la mumă-sa. Cît sînt io deMărin Iordanca, te duc la nebuni, la Sofronie,să dai frunze la viermii de mătasă. Măi binevez’ cum faci cu zburatul peste casă, noaptea.E! a dracu de hîrlă, cu a bătrînă cu tot.

Tomiţoaica avea în păr şaptezeci deprimăveri şi în urmă cu cinci ani încă se maiurca în cireş. Îşi sufleca poalele şi aduna cireşeîn şorţ. Ce ie fă şi cu aia, i să văd toate oasălegoale, să uită copiii la ea! Luaţi mă mamă şi

mîncaţi, zicea asta, cireşe dulci mumă, să fiede sufletu’ lu’ Drie!

Alooo! Omule, tu mă asculţi? Ei da,Mitru şi furnicile. Între timp, furnicile sanitarau făcut un pic de curat în urma furnicilor sol-dat. Da Mitrule, da, vin sîmbătă. Bine mă, da’nu uita, hai noroc!

Ies pe terasă. Cald, prea cald pentrudecembrie. Dinspre lacul Ciurel, soarele se ui-tă în urmă. Da, s-a dus rîndunica! A rămas înzăpadă doar locul de scaldă. Îmi vine poftă săamiros, da, să amiros; chiar întind gîtul un pic– hauuu, hauuu, fac. Hauuu, hauuu! Aici mi-roase a nimic, a forme de copaci, a ghiceală decopaci, a umbra lor, a umbră de vecini, a um-bră! a umbra mea. Nici măcar flori de gheațăpe fereastră nu sînt, să te prefaci: ia uite, aici eo turturică, dincolo sălcii, dincoace o libelulăpe papură, haşt faci cu mîna prin aer, haşt! şiîţi iese aburul pe gură; haşt - abur, haşt - aburşi te trezeşti cum viaţa ta curge la vale pegeam; îţi rămîne o picătură pe degetul arătător,ia viaţă, ce gust ai tu? ce gust să aibe? de viaţă.

De viaţă... Mă gîndesc un pic, bani delemne i-am lăsat lui Sorin, de fapt i-am pus luiMitru în mînă, ai tu grijă, ăsta îi bea, de alegurii să mai fie ceva, atunci? În august, cînd aieşit de la Dobriţa, m-am înţeles cu el, gata mă,zicea, nu mai beau, mă apuc de treabă, repar şicasa. Zău dacă te mint! Aşa să faci Sorine,poate găseşti şi o fată mă. Mustăcea, de undefată? De unde, de unde, te învăţ eu? Mă soco-team, doamne, o fată bună îl trage după ea, haiomule să plivim prin grădină, hai omule pedeal, a dat lăstaru’ în vie, hai omule la poartăsă ne vadă lumea cum ne ţinem de mînă – uitelume cum ne ţinem noi de mînă, nu vezi tu lu-me că avem deştele împletite, ne merge binelumeee! Da bă, aşa ie, zicea şi Mitru, o femeiebă! îţ’ ie săte, bei din gura ei, sorbi din ea bănărodule, nu te rîde! Te ia cu călduri, te pui peea, te ia cu frig, o pui pe tine, te înveleşti cu ea,un cur de muiere, mucea! Îhî! se uita Sorin îngol, îhî. Ce dracu mă polomotiți atît la cap, amio viața mea, viață! nu floare de gheață topităde suflarea care vă iasă pe gură. Hai să scui-pim în palmă şi să tăiem scuipitul în două, un-de să duce viața mă?

Aceasta e a doua îngereasă din suita deprotocol a arhanghelului. Intrați domnule! spu-ne, intrați. Arhanghelul mă întîmpină într-oținută lejeră, pe trupu-i subțire – cămaşă de indată în două ape, poale largi, mîneci la fel, înpicioare – sandale uşoare din petice de cer. Osingură podoabă la încheietura mîinii drepte –amintirea lui despre lume, bătută în stil Le-muria, cercuri de apă cu intarsii de pămînt. Peun jilț, aripile lui la odihnă – o pasăre fărătrup!

Ah tinere domn, vă aşteptam, ce maifaceți? O întrebare de politețe, arhanghelul ştiece fac tot timpul. Poate da, poate nu, mă citeşteel, avem şi noi scăpările noastre. Dar despreasta mai tîrziu... haideți să ne aşezăm. Aşa-dar?! ce aud despre dumneata? în ultima vre-me dai o atenție deosebită curții noastre şi slu-jitorilor ei! Gustăm această silință şi întorsă-tura cuvîntului vostru. Eu sînt înfiatul de în-geri, m-au luat de la mama mea bună pe unciur de lumină - ei bine, consiliul nostru segîndeşte serios la această mirare, să aşteptăm ovreme însă. Se apleacă spre mine; cămaşa dein se ridică de o palmă. Mai sus de gleznă, pesub piele, îi văd clar vinele albăstrii. Ei da, amşi nişte monturi la degetele mari, noroc cuaceste sandale, sînt uşoare ca pana, cum spu-neți voi. Se apleacă şi mai mult. Știi, mai joscu un cer se aud glasuri, care spun că prea netragem de şireturi cu oamenii. Chiar ieri am

(Continuare în pag. 3)

(Urmare din pag. 2)

avut pe rol o chestiune delicată. Un îngergrabnic din fire şi amețit, a lovit în plin, petrecerea de pietoni, colț cu strada Ceahlău, unom. Arhanghelul aproape îmi suflă în ureche:tînăra noastră generație, ce să mai vorbim!...mă rog, nu toți... uite, îngerul ăsta e în vorbe –ca să nu spun mai mult – cu o femeie de-avoastră. Nemeşă, nu zic, ohoo...prea, prea! Ar-hanghelului îi licăresc ochii – sau mi se pare?Prea - prea, repetă el. Da domnule, a trebuit sătrîmbițez, să trag nişte sfori să-i dăm omuluinumele înapoi şi asta fără să-l jumulim preatare pe îngerul nostru. Deschide brațele larg -adică spune şi dumneata, nu?

Mă uit în jur – o masă din cristalDomeno Sauri, cu stratul gros de o şchioapă.Printre reflexiile verzui se văd trecînd vieți.Apoi scaune, scaune, scaune – multe scaune,sprijinite pe trei picioare. Mie îmi aduc amintede stîlpii de la cap. Peretele din dreapta noas-tră se închipuie din firide în care sînt puse lapăstrare uitările – prima uitare, a doua uita-re…uitarea de azi! În stînga, fereastra mareprin care se văd cerurile cum se schimbă, lu-mile cum se împestrițează. Apoi, jocul de su-nete, asemănător pietrelor de rummy, sus-pendat în aer. Și peste toate, lumina, ei, nudomnilor, nu lumina pe care o ştiți voi! luminaasta e altfel, poți să o apuci cu mîna, poți să tedai cu ea pe față, poți să o întinzi pe pîine dacăvrei. Cînd am venit cu mama prima oară aici,totul era la fel. De ce ai adus şi copilul Ană, aune-am înțeles noi la o asemenea lucrare? Lasădomnia voastră, zicea mama, să se învețe demic cu drumurile.

Tresar. Hai să vedem şi ziua dumitalede miercuri, îl aud pe arhanghel. Ei da, priviți-mă, sînt eu, un pic din față, un pic din profil,un pic mă trec!

Da, înțeleg, vindeți tutun, aveți unstand deja, îi spun clientului meu. Oh, oh – ar-hanghelul pune un stop cadru, secunda pa-truşdoi. De unde de neunde, scoate două tra-bucuri. Face cu ochiul – hai, ia! Ei, încerc sămă las. Hai, hai, ne prostim şi noi. Aprindem,pufăim... puf, puf. Dacă nu ați fumat ase-menea trabucuri, e timpul să o faceți.

Clientul meu e de fapt o... clientă.Doamnă, iată în această scenă virtuală con-cepția noastră privind reclama la produsele dv.În panelul perspectivă, vedem această scru-mieră octogonală din sticlă. Vertical pe scru-mieră, în axul central, un tub tot de sticlă, sus-ținut din patru părți de un schelet metalic, ar-gintiu. Încercăm să sugerăm o rampă de lan-sare. Intru cu frenezie în tot felul de detaliitehnice - da, avem cîteva surse de lumină, tar-get spot, omni, area light, skylight... sigur, şiumbre difuze. Tot ansamblul pe un diamondgradient, începînd cu verdele unei frunze detutun şi terminînd cu o nuanță de piele de mu-latră. Plimb o target camera prin scenă şi fa-cem vizualizări din unghiuri diferite. Folosescun canal alpha şi arunc din două setări, cîtevaflori de iarba dracului în tubul de sticlă...voila!Doamna pare buimăcită. Fireşte, dimensiunilepanoului publicitar le alegeți dv., spun. Se pa-re că mi-am cîştigat pîinea pe ziua asta.

Arhanghelul e uşor îngîndurat. Măprinde discret de mînă – ştii, avem o versiunewarez despre următoarele zile ale dumitale.Ce zici? Domnia sa e pus pe şotii. Mă pun îngardă, lăsați, aştept să-mi procur versiunea culicență.

Joi, după amiază; stau cu ochii înmonitor, finisez scena virtuală şi mă pregătescde o randare finală. Ascult radio Romantic

online. În următoarele minute, dragi prieteni,ne vom întîlni cu Hot Chocolate, Dire Straits,Pink Floyd, The Cranberries, Bee Gees şi sur-prizele nu se opresc aici pentru nostalgici.Sperăm că v-am trezit interesul! Acum vă pre-zentăm un scurt buletin meteo; în țară seînregistrează temperaturi nefiresc de ridicatepentru această perioadă a anului, Timişoara şiCluj - optsprezece grade, Iaşi - cinsprezece,Craiova – douăzeci de grade. În capitală vre-me însorită şi o temperatură de nouăsprezecegrade celsius. Totuşi, meteorologii avertizeazăcă în următoarele zile, vremea va deveni rece,chiar geroasă în unele regiuni. Tam – tamromantic, Romantic FM. Să-i ascultăm în con-tinuare pe cei de la Bee Gees cu două piese dereferință, Stayin’ Alive şi Massachusets.

Stayin’ alive… stayin’ alive, mă simtîn vînă. Scena mea se randează, frame dupăframe. Mă încearcă un fel de bucurie tristă,ştii! ca atunci cînd te întîlneşti cu unul, dupămulți ani. Adică, de ce nu ne-am văzut noiatîta vreme? Ha? Las’ că e bine şi acum. Cetrece timpul! Parcă ieri, Mărin Iordanca,asculta radio Craiova, la difuzorul agățat înperete, sub o perniță din pluş în care ținea în-fipte acele de cusut... La cinzeci de kilometrinord de Saigon, forțele populare vietnamezeau doborît două bombardiere americane. Îidovedeşte bă, se bătea Iordanca cu palma pes-te genunche, îi dovedeşte, cît ie ei de ameri-cani!

O strig pe Iasomia. Hai Iasomie,arată-mi genunchii; îi ating cu buzele, unu –doi, unu – doi... Gelu, Barbu, Gică, Gina facgimnastică spunînd, unu – doi, unu – doi, fa-ceți toți la fel ca noi. De ce aşa? Aşa! să măaminteşti cînd te aşezi să te rogi. Petrec mînamai sus, pe coapsa dreaptă a Iasomiei un peş-tişor dă din coadă. E peştişorul tău de aur?Nebunule! sînt însemnată, nu ți-am spus că eramama grea şi a furat o scrumbie? A învelit-oîntr-o frunză de varză, să stea la răcoare, şifrunza a ascuns-o în şorț. Vezi, de aia am veniteu pe lume cu semnul ăsta.

Sorin a dat ochii cu lumea într-o zi deaugust. Nu ştiu ce i-a venit lui tocmai atunci.La urma urmei era prea cald şi oamenii cuscaun la cap erau deja la scuteală, la umbră.Mama țipa în odaie! Ce e fă? auzeai cîte ovoce de prin grădini, de sub pomi. Ce să fie,naşte Anica a lu’ Gheorghe.

La noi acasă începuse foiala, cîtevafemei umblau ca turbate, başca moaşa de ladispensar. Eu eram pe deal, printre pruniiTiticăi şi încercam să-i găsesc un loc lui TomaAlimoş în literatura română. Cumpărasem dela librăria „Tudor Arghezi” din Tg-Cărbuneşti,o carte de analize literare şi mă pregăteampentru examenul de liceu.

Mă, a strigat unul, fugi mă acasă, aapucat-o pe mumă-ta chinurile facerii!

Mai încolo de poartă nu mă mişc; oaud pe mama... auuu, aoleu Lină, nu mai pot.La doi paşi de mine – un coş mare din nuiele,plin cu frunze de tutun; au început să se pă-lească, doar inima lor se mai ține grasă şi ver-de. Grasă şi verde se ține! Pe aici toată lumeapune tutun, ies bani buni. Tîmp, mă uit la frun-zele ălea – măcar azi am scăpat de înşirat pesfoara de cînepă, îmi spun. Pieziş, văd o um-bră prin via noastră. Se ține goală după tata.Ce te iei umbră de mine, îl aud, acum am altetreburi pe cap.

Aoleu Lină, aoleu Mărie, țipă mama!Mai puneți apă la fiert, strigă moaşa! Cu tăl-pile goale, scormonesc în țărîna de la poartă.Tălpile mele sînt aripi de brabete, ba se afundăîn colbul gros, ba se ridică un deşt de la pă-

mînt. Vaietele de durere ale Anicăi sînt urmatede aşa linişte mare, că aud cum plesnescboabele de struguri pe viță. Și omizile pefrunza de păr le aud, foşg foşg foşg... Nu măpricep la treburi muiereşti, şi cu atît maiadîncă mirarea – cît îi trebuie unei femei ca sănască!

Americane, vino fuga mă! Ameri-canu’ sînt eu, cea care mă strigă e Lina lu’Mărin. Mă tu auz’, ce rămăsăşi lemn? O să tebag în casă, da’ nu te uiț’ la mumă-ta nici mort.Trec pragul; aici miroase a nuci şi a castanedezghiocate; a sîmburi săriți din fruct – tuf tuf!aşa amiroase lumea prima oară, lume? Trag cuochiul, încă sînt viu; pe pulpele Anicăi a în-florit muşcata roşie; şi mai sus de atît, tot floride muşcată, unele ofilite, altele abia îmbo-bocesc.

Eşti băiat mare mă, fii atent cum fa-cem! zice Lina. Ridici de capul patului dinspretălpile lu’ mumă-ta, să pui io nişte cărămizi.Aşa fac. Hai, hai – țîne țîne țîne! Lina aruncădouă cărămizi sub picioarele patului – pacpac. Gata. În timp ce ies pe uşă o aud pe moa-şă: acuş că o lăsarăm de la mijloc în jos, seopreşte şi hemoragia.

Acuş, acuş, vezi să nu; tot mai multemuşcate se îmbujorează în patul Anicăi. Pe laprînzul ăl mare vine şi salvarea. Fleşurile de lagirofar se lovesc de gardul de beton – pleaşc...pleaşc... pleaşc. O aduc pe mama pe targă, şiîn maşină cu ea. Aduceți şi copilul, zice unsanitar, pierdut tot. Ce e fă? Băiat fă, zdravăn,sănătos. Da’ ea nu scapă!

Pleacă şi salvarea; la spitalul din Fi-liaşi, pleacă. În urma ei praf şi sunetul sire-nei...fiu fiu fiu – anica noastră se suie pecoastă în opinci de broască...în opinci debroască...oască...oască...oască...

Auuu! Chiar vrei să laşi peştişorulmeu fără solzi? La ce te gîndeşti omule, în-treabă Iasomia. Mă gîndesc şi eu Iasomie,uite, ce făceai tu cînd eu învățam pe ce şi pede? Învățam pe a şi pe be, e bine? e bine; şicum era bucla lui be, Iasomie, era ca linia şol-dului tău? desenai tu literele cum îți desenezeu sînul, numai dintr-o atingere? fii cumintenebunule…ba nu, mai încearcă-mă. O încerc –vrei să-ți fac un copil? Rîde. Tot dintr-o atin-gere?

Ne jucăm, ne privim în oglindă, neadulmecăm. Tu semeni cu mine! Ba nu, tuaduci cu mine. Ba nu – ba da, uite ai gura mea,ochii mei, fruntea mea. Ne jucăm şi nu nesăturăm de jucat.

Mai mereu m-a scos cineva dinjoc…şi pe coada lui scria, ieşi afară dumnea-ta… cine nu e gata, îl iau cu lopata…

Cînd mă jucam mai bine la poartă, măchema mama – Americane, la masă!

De mă jucam număratul pe degete,mă mustra învățătorul Costică Popescu – undesînt bețişoarele din lemn de salcîm?

Dacă mă joc de-a viața, mă scoateviața la tablă – ai temele pregătite Americane?

Acum, de mă joc cu Iasomia, primescşi vestea – iată versiunea cu licență a zileimele de joi – Americane, a murit Sorin!! Amurit în somn, mă. Bine Mitrule, bine... broas-că prin costreie Sorin pe resteie...

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 3

Pagina 4 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

SINGURĂTATEA NOBILĂ APOEZIEI

Iată o poezie de o tensiune derutantă,de o intelectualitate studiată şi strunită într-unmanej al silabelor îngenunchiate. Victoria Mi-lescu nu mimează nimic – şi nici natura, pecare o preface într-o câmpie domesticită în ideişi sentimente viguroase.

Îi cunosc scrisul dintru început şi n-acăzut niciodată în capcane străine. De altfel,poezia ei „suferă” de voluptatea sincerităţiitotale. Însuşi titlul acestei exemplare antologii,Fenomenele fără cauză, provoacă logica me-tafizică şi poemele se vor, ele însele, integrateîntr-un tratat filosofico-temerar. Fiindcă po-ezia ei este fără „gol”, are o încărcătură dure-ros-lucidă, neputând însă ocoli fatalitatea sin-gurătăţii nobile.

Pentru Victoria Milescu, lirismul ex-plodează în punctul zero: între cunoscut şi ne-cunoscut, între creat şi increat. Pe parcursullor, poeziile o „rănesc”. Poeta tânjeşte după olibertate astrală precum „un rănit ce ştie vân-tul/ aducându-i la picioare/ o monedă de ar-gint/ să-şi pilească încet cătuşele.”

Aceasta este obsesia poeziei sale: de asparge cuvintele şi de a le scoate, nude, înspectacolul luminos al sufletului neţărmurit.Este efortul ei duhnind a „război” în fiecaresecundă neobosită; e mecanismul ei poeticcătre „evenimentele capitale” ale libertăţii.

Poemele Victoriei Milescu ard „pânăla măduvă”, rănindu-se singură spre a se re-naşte în „ziua Judecăţii de Apoi”. Ieşind din„teancurile de piei îngheţate ale poemului”pământul albeşte sub paşii îngerilor, abia co-borând, pipăind astfel rugul aprins şi inefabilal creatorului însuşi.

Deasupra se adună doar „gustul săratal mierii”, prevestind galaxii nesfârşite. Repet,accentuat, că poezia Victoriei Milescu trăieşteimpulsul primordial al purităţii, concentrat er-metic în „Principiul principiilor”, impecabilpoem aflat – ca unicat – pe scara orgoliilororicărei literaturi adevărate: „Îţi mulţumesc, Doamne,/ că te-ai gândit săexist şi eu/ cu ale mele ciudăţenii/ să umplugolul dintre pământ şi cer/ în numele unei li-bertăţi efemere./ Îţi mulţumesc, Doamne, / căte-ai gândit să exist şi eu/ ţi-a luat ceva timp/să fiu aşa cum sunt, deşi/ dacă m-ai fi întrebat/altfel ar fi arătat toate...’’

Suferinţa lucidă a versurilor ei în-

deamnă condeiul a o apropia de lirica SylvieiPlath – şi am convingerea că nu greşesc deloc.Aştept peniţa sfâşietoare dar nevătămătoare aadevăraţilor critici literari să mă confirme. Iatăîncă o dovadă: „O, Doamne, ia-napoi ce ţi-amprădat!” Una dintre astfel de „prăzi” fosfo-rescente se numeşte chiar acest excepţionalvolum, Fenomenele fără cauză!

„Ceaşca serviciului imperial” aş-teaptă, răbdătoare, pe noptierea scrisului fier-binte, aşa cum Rilke îşi „suferea” poezia cu odevoţiune dramatică, însă profetică.

Vocea Victoriei Milescu uneori capătătonalităţi baritonale prin cele trei subdiviziuniprovocatoare ale volumului:Între virtute şiviciu; Între forţă şi slăbiciune; Între atac şiapărare, ignorând cu superbie penibilul truismal „poeziei feminine”, discriminatoriu:

„viaţa mă ţine în gheare/ nu ştiu dacăceea ce o animă/ e binele ei sau preabinelemeu/ într-o zi voi da drumul câinilor/ întreduşmani/ duşmanilor printre câini/ de la ovreme, nu mă mai îmbolnăvesc/ nu mai îm-bătrânesc/ nu mai condamn a durerilor lăco-mie/ în drum spre măcelul promis/ ştergă-toarele de parbriz/ împrăştie lacrimile...”(Alimentarea iluziilor)

Victoria Milescu e o enigmatică „ele-vă a nopţii” explorând minereul de aur al întu-nericului. Sau aşa ni se pare nouă, cititorilor,să credem că la ora de rouă, când se naşte apazorilor, stilourile (calculatoarele, în cazul ei)se umplu cu magia cuvintelor, cu magia vise-lor întredeschise între veghe şi adevăr.

E ora când luciditatea înfloreşte pe unteren perpetuu cu perfecţiuni poetice surprin-zătoare.

NEODIHNA CUVINTELOR

(Honoria Ina CHITIC, Fără tihnă, EdituraCheiron, 2012)

Cu acest nou volum, opera DneiHonorina Ina Chitic începe a se împlinisubstanţial, recentul Fără tihnă descoperind onouă faţă a creaţiei sale, cea a disciplinarităţii,a singurătăţii şi a tristeţilor sale. Poet – înnăs-cut, fără mască, Dna Honorina suie fără tihnă(sintagma îi aparţine) pe o altă scală fermă aversului total, al deplinului echilibru concen-trat în ecoul lirismului personal. După câtevacărţi aşezate direct în limba suedeză, trecuteprin filtrele unor condeie locale ascuţite (deexemplu dna Inger Johansson, traducătoarealui M. Cărtărescu), şi altele cinci-şase în limbaromână, poezia Dnei Honorina Ina Chitic s-asubstanţializat. Acum, frunzişul de odinioarăs-a rărit, toamna s-a rotunjit în rod, esenţeles-au cristalizat. Tihna e un simbol cu multiplevalenţe, fiecare găsindu-şi o nuanţă seducă-toare aproape în fiecare vers de o deplină con-cizie. De aceea, volumul se concentrează pe ocantitate mică de cuvinte, sentenţioase, ste-nice, cuvinte cu lacrimi în ochi, uneori de untragism crispat-surâzător. Fără tihnă pare untratat de morală-umorală, auto-propulsatoriu,ca nişte grăunţe de polen suspendate. E vorbaaici de o terapie robustă a salvării fiinţei ataca-

te de microbii sociali, ori ai timpului neier-tător. Poezia Dnei Honorina încă mai trădeazăresurse secrete pentru un viitor apropiat. Şi omai felicit pentru un fapt de onoare: deşi de-părtată, de câteva decenii de graiul nostru, liri-ca Domniei Sale păstrează încă proprietatealimbii române cu întreaga ei suculenţă nativăşi intelectivă.

După cum vom vedea, poeta şi-a sub-divizat cu inteligenţă materia acestei plachete,extrăgând şapte încrengături înrudite din în-treaga magmă a arborelui cărţii. Până şi sub-titlurile lor confirmă, ca o cortină generoasă şipermanent deschisă, neodihna sincerităţii, ne-odihna cuvintelor, dezvăluind, ca în nişte şaptemici drame, adevăratele convulsii ale poetuluice îşi poartă cu demnitate singurătatea şi ve-ghea până la capăt. Le vom concentra, suc-cesiv, în una-două fraze pentru fiecare ciclu:

Glasul adevărului - Captivă în înţe-lepciunea vârstei sale, Dna H.I.C. ne atrage încercul gravitaţional al esenţelor, cu beneficeînţelesuri antice. De aici decurge şi epurareametaforelor colorate şi inutile. Cuvintele auschelet, s-au verticalizat precum proverbelepo-pulare: amfore ale adevărului.

Frânturi de gânduri - Citez poeziaO lacrimă – un zâmbet: „O lacrimă / însoţinddurerea / ca o picătură de sânge / pornită dincraterul unei răni. / Un zâmbet / după lacrimă/ e ca un / curcubeu / după ploaie.” Iată câtoptimism poate ascunde durerea în cazul aces-tei poete imprevizibile. Sau cea intitulată sim-plu Pisica, dar cu câte valenţe patriotice: „Eunu sunt bună / la citit / şi nici la / a răspundela telefon. / Dacă vreţi să comunicăm, trăgeţi-mă de coadă! / semnează / Pisica din Ro-mânia”.

Atribute umane - Esenţa acestuiciclu este următoarea: fiinţa poetului luptăcontinuu – fie în tranşee mici, fie în tranşeemari – aceste orbite absorbante. Tot gropi aledestinului, ale morţii sunt toate.

Etape de viaţă - Clepsidra existenţei,întoarsă, din care se prelinge nisipul cel maifin, nezgrumţuros: înţelepciunea senectuţii.

Înstrăinaţii - Contradicţiile fiinţei fă-ră o ţară anume. Omul cu toate rădăcinile des-picate în soluri diferite. Dilema emigrantului-imigrant, dureroasă (secetoasă) chiar şi pe vre-me de ploaie. Aripa ruptă a poetului este dorulde Acasă. Acasa Dnei Honorina Ina Chitic esteţara-mumă, cu toate defectele ei istorice.

Confesiuni - Singurătatea însânge-rată ca o paradoxală atracţie pentru spinii depe ramura trandafirului. Acest segment de vo-lum e un tratat despre tristeţe şi neîmplinire.Înţelept spus: „Ce frumos plâng actriţele!”...

Prietenie - Strigăt în pustiu după Ce-lălalt, după alter-ego.

Concluzionez cu zguduitorul poemDiagnostic greşit: „Când e de plâns / eu plâng/ precum o mare / năvălind / peste uscat. / Amconsultat un psiholog / în speranţa / uneiameliorări. / Acesta m-a trimis / la oftalmo-log. / Credea că plâng cu ochii.’’ Extraordinarfinal homeric! Ilustră doamnă Honorina InaChitic: mergeţi mai departe, fără tihnă!Felicitări!

Gheorghe ISTRATEVictoria MILESCU, Honorina Ina CHITIC

VVIITTRRIINNAA CCUU CCĂĂRRŢŢII

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 5

Oana CristinaUŢĂ

Matrioşka

Experimentele au început încă dinprima zi. De fapt nu era zi, Dumnezeu nu vin-de oameni ziua. Era trecut de miezul nopţiipentru că îmi aduc aminte că mă uitam prinacoperişul ruginit, burduşit de găuri şi încer-cam să număr picăturile ce scăpau printre eleşi cădeau flămânde peste noi. Aerul era gros şiîl trăgeam cu greu în plămâni în timp ce în ju-rul meu murmurul cerşetor al mamelor măstrângea de grumaz cu o mână de gheaţă şi măîneca în el. Atunci am închis ochii, am prins-ode mână pe Mariam şi încet, doar noi douăeram din nou acasă, în camera noastră, cuStrauss şi Dunărea albastră. Mariam era cu 2ani mai mica decât mine dar pentru restullumii ea era sora mai mare. Zâmbind, întot-deauna zâmbind, păşea cu nefirească siguranţăşi curiozitate pe un pământ care parcă îi dădu-se viaţă întocmai ca ea să-l descopere şi să-ispună ca este frumos. Eu la fereastră, ea şi unprinţ imaginar făceau reverenţe si apoi se îm-brăţişau tremurand în paşi de vals pe carpetadin mijlocul camerei. Se potrivesc, gândeameu. Dar Strauss şi-a uitat partitura şi pereţii auînceput să se cojească şi să se contorsionezetranspirând broboane de fum cu gust de oase.Trenul a oprit în gară şi eu am visat ultimulvis: Împăratul s-a trezit din somn şi supărat pecurtenii săi că nu l-au invitat l-a vals i-a tran-sformat în statui. Eram cu toţii statui de tera-cotă, priveam întrebători focul şi cuptoarelecare ne asteptau...

Mâini străine ne-au rupt atunci dinmijlocul ţipetelor şi ne-au condus peste uncovor moale ţesut din bărbaţi şi femei care auavut bunul simţ să fugă. Ne-am dezmeticitîntr-o baracă de lemn alături de alte fete de 15,17, 20 de ani. Mariam îmi repeta cu încăpăţâ-nare la fiecare minut că totul va fi bine, Dum-nezeu este cu noi, să credem, să ne rugam, elne va apăra. Au venit soldaţii şi fecioara Ma-riam, buna mea speranţă a disparut sub ei.

S-a făcut dimineaţă şi DoctorulEhrlichmann ne vorbea despre aşa zisele boliiudaice ascunse în pântecul nostru şi cum da-toria lui era să le găsească şi să le stârpească.Cuvintele lui alunecau încet aproape uleios pelângă mine dar Mariam era atentă, chiar foarteatentă la tot ce se petrecea în jurul ei. Doctorulne scuipa la tot pasul cu ideile lui despre femeişi rase şi când era nevoie şi de o demonstraţieaplicată, crăcea pe câte una dintre noi şi veri-fica dacă teorema era corectă sau nu. Cu fie-care lecţie învăţam tot mai mult depre corpulomenesc. Elena ne-a ajutat să demonstrăm căinjectarea cloroformului direct în inimă omoa-ră pe loc pacientul. Acum ştim. Nadia ne-aarătat că da, putem introduce substanţe chi-mice în ochi să le schimbăm culoarea dartrebuie să-i extirpăm în 5 ore de la intervenţie.Mulţumim Nadia, acum ştim.

Cum era şi firesc după un timp s-ainstalat rutina: seara bairam cu băieţii, ziuasterilizări cu fetele. Şi timpul s-a pus din noupe şine, cu ziua ce se topea în noapte şinoaptea în zi şi tot aşa până ce în pântecul luiMariam seminţele plantate cu atâta îndârjire

de agricultorii nemţi au prins răsad. Nu pot săspun că nu mă aşteptam ca şi de data asta ea săprimească rolul principal. De ce avea să fiealtfel tocmai aici? Dar am fost fericită, chiaram fost când îmi vorbea însufleţită de ouăle cujumări de la micul dejun sau ziarele primite dela Franz; m-am bucurat inclusiv de cele câtevabomboane de ciocolată pe care bineînţeles cănu avea cum să mi le păstreze în buzunar pen-tru că se topeau. I-am spus că nu era nevoiesă-mi explice de ce îi zâmbea atat de des doc-torului şi că da avea dreptate, oricum era mareacum şi chiar nu avea nevoie de permisiuneamea ca să-l aleagă pe el. Mi-a mai spus că ge-lozia era normală până la urma urmei, că oînţelege dar ţinând cont de starea ei specialătrebuia să mă port în consecinţă. Era din ce înce mai clar; sora mea pierdea bătălia şi îi cedalocul unei jucării din lemn, viu colorată dargoală în interior, în care perfuzii şi chipuri fărăexpresie introduceau alte şi alte Mariam, maimici, identice care îşi închideau ca într-un la-birint originalul. Erau prea multe Mariam casă o mai pot găsi pe a mea.

Nu-mi amintesc să-mi fi spus vreo-dată te iubesc. Dar eu? Probabil că nu. Stau şimă întreb acum dacă a fost vreodată nevoie. Şidacă ar fi fost nevoie am fi vorbit? În secun-dele alea mici de adevăr ne puteam noi în-ţelege oare? Eu ce nu puteam să descifrezchipul Sfânt în desenele rabinului şi ea care înloc de te rog, vreau, îmi doresc, jertfea în nu-mele Domnului mereu căte un mulţumesc.Poate că am fost eu cea care nu a înţeles că eas-a născut cu stea. Poate că pântecele meustârpit l-a blestemat şi pe al ei. Poate că sin-gura rugă indreptată către un duh în care nicimăcar nu credeam mi-a fost îndeplinită şi nutrebuia, chiar nu trebuia...

Tot ce ştiu este că în patul numărul 7sora mea a adus pe lume gemeni. Copiii au cu-noscut lumea doar în strigătele de durere alemamei lor ce se chinuia să le dea viaţă avândpicioarele legate de nişte doctori care pre-supun că au jurat strâmb. Pe la 12 şi un sfertMariam a intrat în salon ţinând la piept doiţânci fără de suflare. Îi legăna şi îi dojenea blândcă nu au fost cuminţi şi s-au pierdut de mama.Mi-am luat pătura şi m-am învelit. Am ador-mit imediat. A doua zi au venit, i-au luat şi auurmat autopsii detaliate şi compararea amă-nunţită a fiecărui organ, pentru a observa ase-mănările şi deosebirile între organismele ge-mene. Aaaa, asta erau... organisme gemene.Dar nu aveau cum să fie, nu ...? Au gresit,sigur au gresit. Ei nu ştiu nimic! Viaţa creşte,se luptă, îşi cere dreptul, pentru că îl are! Esteal ei! Stăpânul meu, nu suntem statui, trezeşte-te încă o dată din vis şi fă-ne oameni! Doamnete rog ...

Mariam a deschis ochii şi s-a apropiatde mine. „Dumnezeu să stea în casa lui, aicinu este bine primit.” Şi mi-a stins lumânarea.

Păpuşarul din Tokyo

La început erau doar niste presupu-neri, foarte timide, utile într-un fel dar bineascunse în capul meu. Seara ne culcam împre-ună iar în miez de noapte se trezeau şi îşi cro-iau drum afară. Săreau sprinten din sinapsă însinapsă, în ureche, de pe lob alunecau pe po-dea şi de acolo o luau încet pe hol, spre uşa dela intrare, peste oglinda din baie, pe tatami.Mergeau cu unghiile încarnate şi zgâriate depământ pe parchetul meu proaspăt spălat.Drumuri du-te vino fără număr, fără noimă,până ce chiţăitul lor chinuitor punea stăpânirepe mine şi puteam în sfârşit să-i aud vocea.Îmi povestea tot, în cele mai mici detalii. Pen-tru el eu eram publicul pe care nu îl dorea întimpul actului dar de la care pretindea aplauze.Din punctul ăsta de vedere era un artist foartededicat. Înaintea fiecărei reprezentaţii petre-cea săptămâni cu scenariul în faţă, ajustând,căutând actriţe, testând instrumente, pregătindîntreaga scenografie. Nu îi plăcea să lase cevala voia întâmplării. Actul lui era cea mai purăexpresie a sinelui. Închidea o usă şi în întune-ricul pe care doar ochii de rozătoare îl mai pu-tea descifra, conducea o fată pe o scenă caîntr-un vals nupţial. Fata era întotdeauna ace-eaşi: tînără, cu soşetele până la genunchi şiuniforma călcată, speriată. Tracul, aşa cum îispunea el nu dura însă prea mult. Odată pescenă fata înceta să mai fie fată şi era o păpuşăprinsă în sforile viziunii lui. Fiecare incizie eraprecisă, se acorda atenţie sporită unghiului deînaintare şi adâncimii pentru a permite păpuşiicât mai multă libertate de mişcare. Părţilecomponente erau astfel complet separate, cau-terizate, albe, imaculate. Cu o blândeţe de tatăle săruta şi le aşeza pe rând în locul deja ştiut.Corzile prinse în carne prin orificii perfect cir-culare, căptuşite în inele metalice erau meti-culos măsurate şi abia apoi culcate în palmeleîncrucişate de lemn ale păpuşarului. Craniulcu ochii larg deschişi, plesniţi în orbite sân-gerii, privea spre stânga şi apoi curios spredreapta. Pe rând clavicula, omoplatul, delto-idul apoi lucrând împreună ca trunchiul să fiemândru, încordat. În spate, osul sacru, scorţosca de obicei supraveghea ca printr-un fum pu-tred testele de mobilitate riguros efectuate depăpuşar. Se urmărea expresivitatea în gambă,în calcaneu, ritmul bătut în şanţul pulsului,mişcările lascive ale carpienelelor, fineţeafalangelor. O dată ce totul era verificat şi func-ţiona la parametrii normali, păpuşa era gatasă-şi facă debutul. Şi poate că nu ar trebui săspun asta dar viziunea fetei păpuşi aşezată înseiza, goliciunea ei aproape transparentă înlumina reflectoarelor era atât de frumoasă.Eram fascinat de gazda mea, de ceaiul pe careîl servea şi pe care ştiam că nu o să-l mai gustniciodată, căci regula era să împărţim o sin-gură întâlnire, o singură ceaşcă. Ceremoniaceaiului era spaţiul în care se întâlneau păpuşaşi creatorul ei, bărbatul ce gusta dintr-o fată cufoame nebună pentru estetică şi numere per-fecte. Pentru mine nu era un spectacol grotesc,nici o clipă nu l-am considerat aşa. Am căutatsă-l cunosc pe omul acela mai bine, să aflucine este şi ce vrea de la mine. Cu fiecare în-tâlnire, în poveştile lui cu păpuşi simţeam cămi se destăinuie mai mult şi încet încet amdescoperit că aveam multe în comun. Era uşorsă vorbesc cu el căci gândurile mele erau şi alelui, căutările mele îşi găseau nu de puţine ori

(Continuare în pag. 6)

PPrroozzăă ssccuurr ttăă

(Urmare din pag. 5)

răspunsul în micile lui scenete creative. Măamuza dar eram intrigat de abordarea luiasupra problemei. Nu i-am spus asta însănicicodată.

În străfundul nostru recunoşteamamândoi că am rămas copilul care s-a năs-cut perfect dar mama nu a ştiut să-l ţină lapiept scăpându-l prea devreme iar oaselelui, copile şi ele nu au mai ştiut să creascadrepte. Avea bucuria asta să măsoare mâi-nile păpuşilor, să pună metrul de la buriculfiecărui deget şi până la articulaţie, să facăcalcule încercând disperat să vadă dincolode matematică şi să înţeleagă de ce raportulei era considerat ideal iar el era un bărbat pesfert, cu mâinile diforme asemeni cârceilorde vie, însemnat de nu ştiu ce zeu al mâi-nilor şi exilat de oameni. Indiferent cât desălbatică era suferinţa păpuşile lui reci îlserveau cu ceai şi îşi dăruiau trupul uneiguri hulpave care muşca cu poftă din ele cadintr-un leac miraculos pe care un bun sa-maritean şi-a îngăduit să-l ofere. Sfârşitulpiesei: păpuşa îşi vindecă păpuşarul. Păpu-şarul plânge după păpuşa lui şi jură că vaîncearca iar şi iar şi iar să o readucă la viaţăprin corzi, cuţite şi corpuri tinere.

La început cum spuneam erau doarpresupuneri dar apoi am înţeles că nu sunteu. Nu sunt eu criminalul. Lucrez ca munci-tor la fabrica de pantofi. Pun tălpile pe ban-dă şi încarc lipiciul în rezervoare. Câteodatăvecinii, cei în vârstă mai ales îmi dau pan-tofii găuriţi să îi lipesc la fabrică când pri-mim prea mult lipici. Şeful nu zice nimic,ştie şi el că dacă nu îl folosim la timp seusucă şi mai mult ne strică maşinile. Am osacoşă veche, în ea îi pun pe toţi şi pe urmăcand sunt gata îi aduc înapoi. Oamenii numă vor în viaţa lor, nu mă recunosc, nu amun nume dar am voie să le repar totuşi pan-tofii. Eu sunt mulţumit şi aşa. Dar Păpu-şarului traiul ăsta nu îi este de ajuns. Cândmă uit în oglindă îi văd chipul îmbătrânitînainte de vreme şi mă conving de fiecaredată că el a fost. Le-a arătat fetelor sacoşacu pantofi, le-a lăsat să-i probeze şi pe unelepoate chiar le-a complimentat că le stă bine.Le-a condus în casă şi acolo la lumina întu-nericului le-a transformat din Ryo, Hanasau Mayuka în vase goale îmbrăcate în pie-le în care el işi vărsa agonia şi din care apoigusta însetat trup şi sânge de femeie.

Zilele s-au scurs aşa cum era fi-resc, soarele a răsărit şi a apus, aceleaşi cu-lori, acelaşi zumzet, o lume pe care o simtstrăină. Vocea lui răsună acum din ce în cemai tare iar a mea se pierde. Nu ştiu câttimp mai am dar înainte ca totul să se ter-mine, Ryo m-a rugat să le spun părinţilor eică „totul va fi bine”....

Celor care vor găsi această scri-soare: numele meu este IchinoseDai, eu nu sunt Păpuşarul.

Pagina 6 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Eglantina Mădălina BECHERU

Cafea cu rom– De ce spui asta? îl întrebă ea pri-

vindu-l în timp ce îşi întindea spuma de ras pefaţa palidă.

– Uită ce am zis. Era doar o glumă.– Să nu uiţi de becul de la bucătărie.– Îl schimb după ce termin aici.– Bine, eu plec. Astăzi rămân după

program. Ai grijă de tine. Dacă ieşi, du şi tu gu-noiul, te rog! îi spuse trântind uşa în urma ei.

L îşi clăti faţa, după care se privi în-delung în oglindă, urmărind firul subţire desânge ce i se scurgea pe bărbie: „La dracu,niciodată nu sunt atent!” Se îndreptă sprebucătărie unde observă scrumiera murdară şirestul încă fumegând al unei ţigări. Simţeanevoia să fumeze, cu toate că nu era fumător.Îşi aminti că Maria ascundea câteodată ţigăriprintre paginile cărţilor, pentru a le căutaatunci când avea nevoie. Găsi una chiar în„Pântecele Parisului” lui Zola. Se aşeză în fa-ţa televizorului, înecându-se cu fumul ţigăriidin care trăgea cu nesaţ. Privi spre tavanulgălbui de vreme, zicându-şi : „S-ar putea săfiu fericit, dar să nu ştiu. Ce-ar fi dacă ferici-rea ar sta într-o cafea cu rom pe care o beidimineaţa, gândind că trebuie să duci gunoiul?

– Unde ai fost până acum?O tăcere ţipătoare se aşternu peste ca-

mera sărăcăcioasă în care locuiau de câţiva ani.– Nu zici nimic. Normal că nu ai ni-

mic de spus. Toată ziua pierzi vremea hoi-nărind cine ştie pe unde. Eşti exact ca tac-tu.Şi ăluia i-a plăcut să umble, că nu s-a mai în-tors.

L o privi nepăsător, după care întrebăcu voce joasă:

– Ce avem de mâncare?– Orez.– Auzi, tu crezi că o să mor?– Păi ce ai să mori?– Întreb aşa... crezi că o să mor odată?– Odată o să mori şi tu. E firesc.– Eu nu cred. Şi dacă nu cred, nu se

întâmplă. Cum să-mi spui că voi muri? Nicide-ar fi adevărat n-ar trebui să-mi zici asta.

– M-ai întrebat şi ţi-am răspuns. Darstai tu liniştit că mai ai mult până atunci. Tarecurioasă mai sunt ce va fi de capul tău. Toatăziua umbli fără niciun rost.

Luă pe el o pereche de blugi şi un tri-cou alb, după care începu să-şi caute cheileprin sertarele mobilei din sufragerie. Le găsiîntr-un final pe birou, ascunse sub hârtiile îm-prăştiate. „Lumina, să nu uit să sting luminaşi să duc gunoiul. Mai e ceva?” Aruncă o ulti-mă privire în jur, după care ieşi. Cheia se ră-suci în yală de două ori.

După ce îşi petrecu o bună parte dintimp hoinărind printre sute de trecători gră-biţi, se aşeză pe o bancă de unde putea priviun banner imens pe care era scris cu litereaurii numele unei cofetării: „Le Bon Bon”.

– Tinere, singur? Unde ai lăsat-o peMaria? se auzi deodată o voce cunoscută.

– Robert, tu erai? Maria e la serviciu,îi răspunse zâmbind, dar fără chef de vorbă.

– Tot asistentă medicală?– Tot.– Şi tu? Mai lucrezi ca jurnalist?– Nu, momentan am luat o pauză.

Intenţionez să lansez în scurt timp o expoziţie

de fotografie.– Frumos, da. Ştiu că tu erai bun la

chestiile astea. Eu am fost mereu mai prag-matic. Ce-a mai trecut timpul! Uită-te la mi-ne: însurat, cu un copil de şase ani şi încă unulpe drum, cu părul aproape alb...

– E bine şi aşa.– Tu ce mai aştepţi? Stai de ani de

zile cu fata aia. Ori o iei, ori o laşi?L. îl privi cu atenţie şi, după o clipă

de ezitare îşi atinse ceafa cu mâna stângă,spunând:

– Deocamdată ne este bine aşa.– Cum spui tu. Voi ştiţi.

– Auzi, tu crezi că eu o să mor?– Iar începi cu prostiile astea?– Spune-mi. Mie îmi e greu să-mi

imaginez că aş putea îmbătrâni, că m-aş puteaîmbolnăvi sau că aş putea avea un accident.Câteodată cred că sunt cel mai norocos om depe pământ. Cred că sunt nemuritor.

– Eşti.– Zilele trecute mi-ai zis că odată şi

odată voi muri şi eu.– Te-am minţit.L. o privi cu ochi mari şi însetaţi de

răspunsuri.– De ce?– Pentru că tu ai băut apa nemuririi.– Când?– Într-o zi. A curs la robinet.

Trecuse de ora cinci când L. se ridicăde pe banca pe care se aşezase o doamnă ceavea în jur de patruzeci de ani. O privi discret,dar cu atenţie, observând că pălăria pe care opurta îi ascundea o cicatrice aflată în parteade sus a obrazului stâng. Se gândi că poates-a lovit sau a lovit-o cineva. Şi el făcuse astaodată, într-un acces de furie. Regretase.

Mergea grăbit spre galeria „Lise”,aruncându-şi ochii din când în când la ceasulpe care îl purta pe mâna dreaptă. „Azi e vi-neri. Vinerea închid la şase.”

Când ajunse, câţiva tineri tocmai ie-şeau vorbind despre colecţia de tablouri pecare o vizitaseră.

– Nu vă supăraţi, ne pregătim să în-chidem.

– Da, uitasem că astăzi este vineri.– Puteţi vizita expoziţia în zilele ur-

mătoare.– Sigur, numai că eu venisem pentru

propria mea expoziţie.– Am înţeles. În cazul acesta, trebuie

să vorbiţi cu directorul galeriei. Totuşi, aş pu-tea lua numărul dumneavoastră de telefon,pentru orice eventualitate. Deci domnul L,expoziţie de pictură.

– Nu, nu. De fotografie.– Mă scuzaţi. Domnul L, expoziţie

de fotografie. Cel mai probabil, abia peste treisăptămâni, dar repet, mai bine vorbiţi cudomnul director.

Se îndrepta spre casă, când telefonulsună zgomotos:

– L, unde eşti? Ştii cât e ceasul? Eunşpe’. S-a răcit şi mâncarea de când te aş-tept. Şi vezi că te-a căutat Sorin. A zis că aisă-i dai nişte bani. Iar te-ai împrumutat?

– Ajung imediat şi vorbim.– Niciodată nu vorbim. Toată ziua

umbli şi de vorbit nu mai apucăm niciodată.M-am săturat.

– Maria, fă şi tu o cafea cu rom.– La ora asta?– Da. Auzi, stai, nu închide. Spală

bine chiuveta şi dă drumul la robinet. Curgeapa nemuririi.

ANTOLOGIA FEREASTRA

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 7

Bianca DAN

Dincolo de ploaie

nu-ți aparțin, nu-mi aparțin nici măcar mie, singuratatea e contagioasă, microbul

care suprimă tăcerea nu e nimic după ziduri, poate firele de nisipprin care am lăsat lumina să zburde iartă-mă, mă ierți? te-am pus pe gânduri și eraiatât de limpede, încât mă vedeam prin tineacum nu mai văd decât nisipuri mișcătoare, iubirea asta s-a revărsat

până și în fântânile artezieneastăzi, toate femeile se îmbracă în roșu,îmi pun masca de ploaie și ies la cafea,palmele tale ude îmi aleargă prin păr

încă de dimineață.

Poemul fără picioare

sărută-mi palmele și abține-te să morisunt vremuri grele, iubire, mi-am întors pe dos sufletul și-mi trăiesc

viața pe apucateca un partipris cu Dumnezeu

mi-au înverzit gândurile castingul unui cer îmbrăcat în ploaieîmi îneacă puii de vrabie din colțul luminii.

e tot mai greu să te găsesc acasănu mă asculți când mă întorc să-ți scriusingurul poem fără picioare, dar

cu mâinile lungiatât de lungi încât au înghețat tăcerea.

vintage glory

îmi port cheia la gât, hai să zicem că sunt o altă generație pe rolevata de zahăr mi s-a lipit de degetecuvintele mă tacam absorbit în mine ultimul zidcu broaște, molii și alte împărății lumeștilove is distruction, scrie pe umărul tău dreptrăspicat, ca o întâlnire de gradul 3 îmbrac rochia vintage și aselenizezîntre noi, nu se pune virgulă,sunt goală ca un sarcofagîn care viețuiește noapteași Cernobîlul meu interiorpoate îmbolnăvi de cancer luminanu tresări, îți voi tatua pe inimăultimul vers.

Unelte de scris

sunt aproape gata, am lumea la degetul micși-un sarcofag plin cu iubire, unelte de scris și pastila antifum.nu mă recunosc în haine de soldatstarea asta vine doar când plouăși livrez sentimente la suprapreț mă limitez la improvizații,până când sigur explodează ceva.

sunt alergică la timp, la uniforme și oglinzinu mă potrivesc cu nimic, viața e un banc sec

îmi expiră curajul, vine toamna mai repede cu un an

m-am plictisit de atâta gri și pictez soarele în roșu.

pe ici pe colo, câte o pelerină de ploaie și-o tavernă.

Pe mare

ploaia îl fură pe Dumnezeu din visele noastreşi pescuim în cascademori de vânte vechi aerul în zilele buneşi greumai deunăzi am irosit un cuvântca să şterg din mine talazulşi-am făcut surf pe marea Sargaselorvrând, nevrândtu erai acolosingurul malsingurul popaserai limpedeşi golprecum infinitulîntr-o picătură de rouăşi-atunci mi-am tăiat o bucată din sufletşi ţi-am croit veşminteca să mă porţi cu tinecând ţi-e frig.

Culori din jurnalul unei flori de colţ

ţi-am spus că te iubesc într-o mie de feluriîn nuanţe de roşu, alb, rogvaivpe limba curcubeului nu mă uit înapoi ar fi prea simplu să mă întorc spre norii cu tentă violetşi ploaia ce curge cascadeprintre visele noastre verzidesfă tu ultima filădin jurnalul unei flori de colţciteşte tu ultima lacrimărătăcită sub aripa timpuluiregăsitţi-am spus că te iubesc fără cuvintesau semnenu am nevoie decât de un gândsau de cântecul lebedei negrepe lacul cu o mie de nuferi.

Să ne iubim în piele de şarpe

Încă mai simt degetele tale pe urma de spiniFiecare nor obosit ce ne privea Într-un film mut cu adolescenţi pe roleCe-şi căutau începuturile în lumina fiecăruiaÎncă mai simt că eram predestinaţiSă ne iubim în piele de şarpeŞuierând, timpul să ne uite povestea

Încă mai simt povara ploii pe tâmpleUitându-se cruciş din Cadillacul tău roşuNu uita să plângi când eşti fericită, mi-ai spusÎnainte să-mi arunci cenuşa în mare.

Culegătorul de iluzii

m-ai ademenit cu un alint şi am ajuns să mă molipsesc de tine

şi să număr chibrituriîn loc de secundepână la următoarea fotografie cu noişi-n lipsa ta ţeseam ca Penelopao imensă pânză de dragostea unui păianjen pustnicce-şi încrusta singurătateape pereţii sufletului tău

şi-ţi cunoşteam fiecare bătaie în uşăfiecare urmă pe zăpadăcând veneai să-mi culegi trecutuldin gropile din cearşafcu plasa pentru fluturi

Revizie tehnică

Pretind că exist...Am venit din hățișurile antifonate

ale unei existențe de pripasCând în vidul interior îți plouă cu carneIar dumnezeu îmi evită privireaOri de cîte ori mă înhăitez

cu vreun demon mai singur

Mă înec într-o picătură de sângeDizolvându-mi absențaVrând să dau sens rotunjimilor clipeiCu un zoom prea brutal din care se înalță toatecicatricile prezentuluiViața e în revizie tehnică și nu-mi reproșez nimicatunci când îmi iau doza de moarte

cu înghițituri mici

ceva despre care nu vreau să vorbesc

am vrut să scriu ceva harddar mi s-au aburit ochelariiși până să alung demonii ai aprins luminanu voi uita niciodată zgomotul ușiinu mi-ai mai spus pe nume până atuncinici măcar nu știu dacă eram apropiațiai plecat înainte să-mi aranjez rochiaam rămas cu un picior dezgolitși-o pasăre moartă în gurăstrângând din dinți am uitat să șterg sângeleștreangul mototolit de sub pat,

ca un animal bolnavunica tortură pe care mi-o permit ești tuești mult prea atent la detalii,data viitoare promit să mă nasc om.

Supraplin

Hei Gepeto, e prea mult trafic pe planetăpăpușile dorm în linia-ntâiam în piept o inimă de lemncu care îmi ascut creioanele ieri mi-am îngropat câinele, Gepeto,ploua în reprize și mi-am întins sufletul

lângă elplin de noroi, cerul urmărea discret

morții din rotobil

e de ajuns o singură viață, simt cum se umple paharul

ultima psihoză e cea pe care-o creezi singur,dă-mi puțină lumină să alung fluturiipe tâmpla rece a soarelui voi juca dartse plin de flori Gepeto și miroase a humăcobor din trupul meu ca pe o trambulină omul negru stă mereu după ușătrezește păpușile, e târziu...

POEŢII LUNII IUNIE

Andrei VELEA

ultima cameră de hotel din atlantida

poemele astea sunt scrise în ultima cameră de hotel

din atlantida,

mai strâmtă ca lumeaînainte de-a fi fost creat spaţiul,mai tensionatăca pielea unei femei înainte de-a naşte

pereţii sunt subţirica foaia de ţigară:

se-aud înghiţiturile-n sec din camera de alăturide parcă, prin baierele lumii,un zeu ar asculta uneltirile celorlalţi zei,

iar un făt şi-ar auzi viitorii fraţimuşcând cu poftădintr-o rază de soare

anatomia unei întâmplări

e-o pură întâmplare că mă trăiesc pe mine…nu cunosc nici o filiaţie de idei,nici o pasiune arzătoare, nici o dragoste

la prima vederecare să ne fi adus a priori, implacabil,

la zidirea asta împreună

ba mai mult, ca orice cuplu, avem tot soiul de dispute,

de la cele banale până la cele existenţiale;pornim de la o fereastră uitată deschisă:fereastră, lume, cosmosşi-ajungem la ce-nseamnă pentru fiecare

noţiunea de libertate...

ne aşezăm la un pahar de vin împreună,unul de partea de sticlă a paharului, celălalt

de partea lui ideaticăşi deplângem o lume mult prea lipsită

de fanteziade-a ne percepe separat la fel cum

ne salută împreună

e-o întâmplare că locuiesc în acelaşiapartament cu mine,

că-mpart aceeaşi iubită, că scriu aceeaşi cartecu mine;

încă mă uit mirat în oglindă sau la fotografii,apoi zâmbesc:

e-atât de întâmplător totul -

probabil m-am împiedicat de-o pasărepe ţărmul unei atlantide care

nu s-a scufundat niciodatăşi am căzut în mine

înainte de-a i se pune cuvântul „mamă”pe buze

înainte de-a i se pune cuvântul „mamă” pe buze,

copilul susţine o teză de doctoratdespre societatea deschisă,fără broaşte la uşi,

ridică pe spatele unui melc o construcţie gigant

şi propune un proiectde înflorire a economiei atlantideiîn ritmuri de vals şi de marx

dar pentru că-i mai dezarmatdecât un şarpe fovist(aprins pictat pe spate, însă fără venin),

în schimbul a tot ceea ce ştie i se dăsânul de lapte cald al unei femeicu sfârcul roz, impresionist, parfumat

lecţie de economia sufletului

încerc să-mi vând mie însumi un poem,dar nu ţine...

ştiu mult prea bine unde mi-au suflat în urechi zeii

şi unde am consemnat doar, ca un contabilcu telescoape prăfuite în loc de ochelari,

unde am descoperit un mecanism veritabil,ingenios,

care se susţinea singur, cu toate bizareriile,revoluţiile

şi lucrurile anapoda pe care le propunea

şi unde m-am redus la a împleti noduri exoticedin cuvinte

ştiu mult prea bine unde am făcut concesii,unde am ezitat să mă arunc în prăpastie,

cu foaia sternuluipe post de paraşută

şi unde am simulat un hău din adâncimea unui pahar

ştiu mult prea bine unde am zis că muşcgleznele realităţii

până la sângeşi unde doar m-am murdărit cu suc de roşii

pe buze...

ştiu mult prea bine unde erau grele cuvintele,ca nişte adevăruri supraponderale, frusteşi unde erau uşoareca formele unei adolescente primăvara...

poemul într-o ghindă

pietrele pavajului s-au depărtat brusc...

nici versurile poeţilor nu mai stau împreună,ci se-nşiră, fără prejudecăţi, din

instinct spaţial,între altar şi bodegă

eu te aştept într-o ghindă:aici mi-am bătut credinţele în cuiesă nu îmbrăţişeze idoli de tablă,aici arunc metaforele la pământsă-mi dovedesc că mai

funcţionează gravitaţia,aici scriu un singur poem,de fiecare dată altfel,să mă asigur că încă exist

nu pierde vremea cu false politeţuri,nu ciocăni, ci intră hotărât!,cât nu te-a risipit furtuna:putem savura un pahar vin roşu împreună,cu aromă proaspătă, iscoditoare, de fecioară,putem împleti filozofii despre cosmos

sau fiinţă,mai talentaţi ca două dantelărese,până dimineaţa,când toate se vor fi aşezat afară,ca zaţul pe fundul ceştii de cafea,ca praful pe asfalt, după o răpăiala scurtă

de vară

ne vom trezi într-o staţie de autobuz

fără nicio şosea împrejur

voi apuca spre unde-arată zarurile,iar tu-ncotro bate vântul

o cină romantică, puţin suprarealistă

un vierme trage după el un pian într-un măr

prin umerii unei handbaliste trece goală poetesa sapho

cineva a întinat luna aruncând peste eacortina tuturor cunoştinţelor noastre

despre bine şi rău…şi tocmai ce-mi invitasem iubita

la o cină romanticăacolo, exact acolo!

însă e loc suficient să cinăm şi-ntr-un măr,necunoscători despre morală,inocenţi

un vierme cu frac şi papion ne-ar încântacu valsuri din chopin

cât despre lună, propun s-o uităm!,au scris prea mult romanticii despre ea;acum doar poetesa sapho, goală,ar lua-o drept minge de handbal

şi s-ar juca într-un vers cu ea

balada vecinei de vizavi

vecina de vizavi e mai bătrână decât lumea(cel puţin pentru mine)

pe vremea împuşcatului,când încă nu mijisem ochii împotriva lumii,vecina de vizavi turna la securitatecravatele strident colorate ale bunicului,fluturii de argint din pahareşi portretul regelui mihai(ascuns în junglăca un sex neîngrijit de femeiea integralei lenin)

acum bunicii au trecut de partea cealaltă,discreţi, cu bun simţ.vecina a rămas de partea gălăgioasă a lumii,cu ţâţele sprijinite de proptelele lui dali,cu uterul prăbuşit ca varşoviadupă al doilea război mondial

mai mult:are aparat auditiv:nu mai tresare, noaptea, când îl lasă

pe noptieră,la zgomotele petrecerilor din apartamentul meu

însă dimineaţa, la prima rază,când şi-l pune la urechi,aude cum soarele muşcă lacom din întuneric,cum se evaporă roua de pe maşinile

din parcare,cum, în capătul celălalt al oraşului,în intimitatea de boabă de strugure

a unui furnal,cocsul murdar, indecent,se transformă în foi imaculate de tablă

(Continuare în pag. 9)

Pagina 8 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

POEŢII LUNII IUNIE

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 9

(Urmare din pag. 8)

s-au terminat cuvintele

s-au terminat cuvintelen-au mai rămas decât gesturiles-au tocit braţelen-a mai rămas decât imaginaţiasterilă

mină de aur stoarsăprecum sânul mameipână la prafde către nou-născut

totuşi am scris aşa de mult că-n timpul ăstachopins-a deshidratat fugărindu-şi

pe treptele poemuluipianul

în vama de la oancea

în vama de la oancea se aud cocoşiivântul piaptănă zăpada murdarăîntr-o gheretă prutul priveşteun spectacol pomposla un post rusesc de televiziuneun vameş ne caută pe sub coastede ţigări băuturi droguri pistoaleviaţă

micul război de pe scară

bătrânele din bloc îşi uitaseră ochiipe clanţa uşii de la intrare

ele ştiau precisla ce oră iesla ce oră mă-ntorcşi cu cine

ele ştiau că fata pe care o invitam seară de seară

în apartamentul meuconsumă apă, gaz, curăţenie pe scarăşi trebuie trebuie urgent trecută la întreţinere

au sunat de câteva ori la uşă,dar făceam dragoste ascunşi într-o scoică

din acvariu,aşa că nu le-am răspuns

m-au reclamat la preşedintele de scară

în replică, am pus un afişdeasupra uşii de la intrarea în bloc:declar pe propria răspunderecă în apartamentul treizecilocuiesc două sute de persoane

care priveau ca trăznitele,care mă rugau chiar pe mine să le citesc

ce scrie,pentru că era prea sus

două luni s-au chinuit să desprindă hârtia aia,timp în care au mai murit câteva dintre ele,iar cu restul am semnat un armistiţiu

de dragoste, din fukushima

pentru tine iau plăcile tectoniceşi tapetez cu ele

pereţii odăii noastre;din barele de uraniu fac lumânări erotice

lasă-i să arunce apă de marepeste trupurile noastre încinsela mii de gradepână se va evapora oceanul

când facem dragoste,aburul respiraţiei tale radioactiveameninţă statele unite şi europapentru tine sunt un samurai nuclear:redesenez geografia,ascund o declaraţie de dragosteîntr-o picătură pierdută-ntr-un tsunamişi o regăsesc într-un iahtaruncat pe un pat dintr-o sufragerie

păsări mangacontaminate de zbordesenează scenariipe cerul oraşului fukushima

ziua în care poezia nu a salvat lumea

poezia nu a însemnat niciodată mare lucru

în afară de o duzină de legi scrise în versuri,nişte doamne cuceriteşi o mână de regi distraţi copios,poezia nu a contat

altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare lucru,

ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse,iar poeţii ar fi avutcase impunătoareşi demnităţi înalte în stat

însă de undeva (nimeni şi nimic nu putea explica),

ceva imposibil de descrisvenea, călca, făcea să tremure, descărna,dezintegra, desţelenea, sfâşia,cuprindea pe dinăuntru şi măcina,exploda, şuiera, zbiera,

de-aşa natură încât toţi au realizatcă numai poeţii, cu fantezia lor,

ar fi putut înţelegeşi salva lumea cu un poem, ceva

însă niciunul dintre ei nu era de găsit:

adunaţi undeva la o margine îndepărtată de pădure,

poeţii desenau rime alambicatepe trupurile frunzelorcare cădeau timid

au auzit un strigăt disperat, îndepărtat,însă au crezut că e doar soarele care apune

cea mai sofisticată formă de teroare

muzica e cea mai modernă şi sofisticatăformă de teroare – pe lângă eamaşinăria lui kafka e doar o glumă livrescă

când dau să mă adresez unui prieten,muzica-mi îndeasă sunetele în gură,mă leagă fedeleşşi mă azvârle într-o boxăca o pivniţă rece

când vreau să fac dragoste,muzica adună toate babele din cartierciorchine la fereastră

când dau să mă apăr la judecata de apoi,muzica îmi îndepărtează audienţaşi mă trezesc perorând deşertul în gol

dar uite câte lucruri se pot scrieîn pauza dumnezeiască dintre o piesă şi alta,

dintre o notă şi cealaltă

când muzica tronează,regină a dezintegrării,peste toate.

Aida HANCERîncă departe

taniusha, mirosul de crin mi-a invadat camera

a supt blocul de vizavi tot soareleși mi-e dor de tine cu vârfurile firelor de păr

mi-e dor de tineși tot cu ele te-aud cum respirimi se culcă liliecii în el taniushae seară și n-a mai fost altă zitu iarăși ai fruntea plină de lapteși-ai să te lepezi de mine de câteva oriți-am tot povestit cum visamcă locuiam la el sub bărbie ca-n casăcum în loc de ușă izbeam de coaste pielea

lui de pe piept

și ți-am mai spus că fumam, dar nu cu degetele

fumam cu tot aerul dimprejurfumam cu plămânii copilașilor din polizuși cu palmele morților de câteva minutemă ajutam

tu ai fost singura femeie care puteasă-și fiarbă copiii în apă de ploaie

îndulcită cu teisă spargă între coaste nuci pentru ei

acum taniusha ți-am schimbat numeleși ți-am mutat casaai să faci focul cu scânduri din leagănpeste capul tău alb or să cadă fulgi

de pudră de talccât botoșii lor la un anau să râdă și-ai să pui râsul lor la temeliacasei voaste

nu ți-am uitat casa și numele dar dumnezeule câtă piele-am murdărit

și-am spălat peste numele tăubrățări de furnici am purtat pe mâinile goaleși câte gâze-au murit cu sângele meu în ele

acum eu sunt pâineși în pâine gândacii intră cu pas ușor

de gândacacolo-și cresc ei puii fără jucării fără să știi că ți-am strâns un copil la pieptul meu de

gândacși l-am înfășat în niște cârpe tăiate

dintr-un hamacîn care dormeai tu pe-o parteși burta pe-atunci nu creștea se-ascundea după un bolovan uriașîncă departe, tare ca piciorul paharului

de cristal și străvezieera sub cerul care de-unul singur dumnezei

mai mari decât ai tăiascundea

ridică-ți acum femeie cortul cu tot cupământul pe care l-ai pusascultă-ți bărbatul atunci când nu te privește

de susdă-i mânaatât a rămas din tine care să poarte ineleleși doi bolovani rași în cap de iarbă unul puțin vesel și altul cu barbă la distanțăde sute de ani prietenicare se pupă pe gură

Actualitatea tarelor societăţii româ-neşti semnalate de Eminescu în paginile ziaru-lui Timpul transpare dintr-un ciclu de şase a-rticole, reunite sub titlul Icoane vechi şiicoane nouă.

1. Eminescu sesizează din capul lo-cului un adevăr trist, referitor la copilăria spi-ritului nostru public: întorşi de la studii de laParis, ai noştri tineri au introdus formele fărăfond, ca să ne exprimăm în termenii teoriei luiEugen Lovinescu. Bunăoară, exemplul gazeta-rului de la Timpul vizează avocaţii. Aceştia„Întorşi din străinătate, nu şi-au dat silinţa săînveţe legile şi datinile pământului, să codificeobiceiurile naţiei româneşti, ci au introdus purşi simplu codicele pe care le învăţaseră la Pa-ris, ca şi când poporul român a fost în trecutun popor de vite, fără legi…” (ediţia M.Eminescu, Scrieri politice, comentate de D.Murăraşu, seria Clasicii români comentaţi, Edi-tura Scrisul românesc, Craiova, 1937, p. 167-168). Concluzia lui Eminescu este valabilă şiazi, când intraţi în UE, deasupra capului jus-tiţiei româneşti stă sabia sistării fondurilor eu-ropene pentru dezvoltare, ca urmare a înce-tinirii implementării reformelor în acest dome-niu, reclamate de mai marii de la Buruxellessau chiar mimarea acestui act necesar asanăriimorale a vieţii publice româneşti: „Legile noas-tre sunt străine: ele sunt făcute pentru un sta-diu de evoluţie socială, care în Franţa a fost,la noi n-a fost încă.” (p. 169).

Un alt aspect discutat pe larg în pri-mul articol, intitulat Actualitatea, se referă laclasa de mijloc – temelie a liberalismului ade-vărat. La acea vreme, ea era formată din das-căli (profesori) şi avocaţi. Fără ocolişuri, au-torul articolului arată cine sunt liberalii acelorvremuri: „…toate lepădăturile Orientului şiOccidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, segrămădesc în oraşele noastre, iar copiii aces-tor lepădături sunt liberalii noştri.” (p. 169).

Faţă de aceşti moftangii, Eminescueste când ironic, când cinic, însă şi într-un cazşi în celălalt dezvăluie crudul adevăr desprecaracterul acestor pseudo-politicieni, care credcă li se cuvine totul, fără să facă nimic. Întrefabrica de vorbe a Parlamentului şi cea de laziarele Telegraful şi Românul (publicaţii pro-liberale – n.n.) nu e nicio deosebire: „Arătaţi-ne în adunările d-voastră pe reprezentanţii ca-pitalurilor şi fabricilor mari, pe reprezentanţiiclasei de mijloc, cari să se deosebească de fa-brica de mofturi ale Telegrafului şi ale Româ-nului şi de fabrica d-voastră de palavre dindealul Mitropoliei?” (p. 170-171).

Cinismul gazetarului transpare dinfraze unde ironia caustică ţinteşte părinţii şi,prin ricoşeu, progeniturile celor cocoţaţi înfruntea ţării: „Dumnealor vor să facă pe boie-rii: 3-4-500 de franci pe lună nu-i liniştesc şinu-i fac să se pue pe muncă pentru a devenifolositori naţiei, de pe spinarea căreia trăiesc.Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentrudeputăţii, ministerii, ambasade, catedre de uni-versitate, scaune în Academie, tot lucruri marila care cinstiţii lor părinţi, cari vindeau bragăşi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirulşi sfiştocul din casă-n casă, nici nu visa-seră…” (p. 171).

Fragmentul următor, pe care îl vomreproduce mai jos, justifică încă o dată teza ac-tualităţii scrierilor politice ale lui Eminescu.Se va putea lesne vedea că nu e nicio diferenţăcantitativă şi, mai cu seamă, calitativă între

starea de lucruri de pe vremea poetului-gazetarşi cea din zilele noastre. Aşa încât dacă acestfragment ar fi publicat în cotidienele postde-cembriste, de mare tiraj, nu credem să mire pecineva, în afara celor ce se simt cu musca pecăciulă: „Într-adevăr, cum li s-ar deschide oa-menilor ochii, când unul (analist politic sausociolog al timpului nostru – n.n) le-ar zice:«Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori ca-ri nici nu învaţă copiii, nici carte nu ştiu; plă-tiţi judecători nedrepţi şi administratori carivă fură (…) Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şivă îmbată cu apă rece (…) Nefiind stăpânicari să-i ţie în frâu. Ei îşi fac mendrele şi văsărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, de-putăţii, primării, comisii şi multe altele, pe ca-re voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă daunimic, absolut nimic în schimb, ci din contrăvă mai desbracă după ce voi i-aţi înţolit.»” (p.172).

2. În articolul din 13 decembrie 1877,publicat în Timpul (p. II), cu titlul Paraleleeconomice, gazetarul compară, prin exempleconcrete, starea economică a ţării din vremeasa cu cea de la 1840.

Ideea fundamentală a articolului e te-za formelor fără fond: „Neapărat că nu trebuesă devenim şi noi naţiune industrială (…) tre-bue mai întâi să fii naţiune industrială şi dupăaceea abia să ai legile şi instituţiile naţiilorindustriale.” (p. 177-178). Eminescu atrageatenţia că importul de legi în domeniul eco-nomiei, din statele industrializate, contravinecivilizaţiei noastre: „Am admis legiuiri stră-ine? Ei bine, nu le-am admis pentru român, cutrebuinţele căruia nu se potriveau (…) Amcreat o atmosferă publică pentru planteexotice, de care planta autohtonă moare…”(p. 175).

Apoi, gazetarul face o expunere amă-nunţită a cheltuielilor de judecată, exorbitanteîn vremea sa şi a pagubelor cu care rămâneîmpricinatul, în timp ce pe vremea boierilor,pe la 1840, cei aflaţi în litigiu nu pierdeau atâtatimp şi nici atâţia bani cu formalităţile.

Referindu-se şi la viaţa culturală dinepocă, autorul articolului o găseşte superioară,strecurând imediat o ironie, prin comparareaaceleia cu cea contemporană lui: „Dacă cul-tura se judecă după scriitori, atunci vom tre-bui să constatăm, cu părere de rău, că Eliad şiAsachi ştiu de zece ori mai multă carte decâtDnii C.A. Rosetti, Costinescu, Carada şi Fun-descu, că Anton Pann era un scriitor cu maimult talent şi mai mult spirit de cât o sutădintre ofticoşii cari fac astăzi «esprit» pringazete…” (s. n., p. 181).

3. Al treilea articol din suita celor şasea apărut la 14 decembrie 1877 (p. II-III),având titlul Bătrâni şi tineri face referiri laconflictul între generaţii.

După ce în prima parte se fac referirila legile de sorginte liberală – importate – şicare, prin faptul că nu se potrivesc spirituluiromânesc, riscă să ducă ţara de râpă, autorulnumindu-i pe aceşti pretinşi farmacişti ce ar fidescoperit un praf bun la toate bolile (în fond,praf în ochi!, cf. p. 184-185) şarlatani, în par-tea a doua se detaliază raportul aparenţă –esenţă dintre cei aflaţi cândva la putere – ge-neraţia bătrânilor boieri – şi cei din vremea luiEminescu – generaţia tinerilor liberali.

Buna intenţie a „moşnegilor” (gene-rţia de boieri de la 1840 – n.n.) a fost de a-şitrimite progeniturile la studii, în Franţa.

Remarcăm spiritul critic al pamfleta-rului Eminescu faţă de tinerii de-a dreptul ri-sipitori: „Acolo, în loc să înveţe lucruri folosi-toare, (…) s-au pus aproape toţi pe politică(…) adică au adunat multă învăţătură din Fi-garo, Petite république française, şi cu capulgol şi cu punga idem, s-au întors rânduri, rân-duri în ţară, ca să ne pue la cale. Aceastătinerime veselă şi uşoară trăeşte într-o ţarăsăracă şi a deprins cu toate acestea obiceiu-rile bogatei clase de mijloc din Franţa…” (p.187).

Cronicarul este ironic faţă de aceastăgeneraţie libertină, inconştientă în apucăturileei de consumator egoist, fără a produce în fo-losul obştii. Este de-a dreptul scandalos că ti-neretul de atunci – ca şi cel din zilele noastre– se crede, chipurile, cool, imitând psudo-va-lorile străinilor, că, de, tot ce nu e românesc etreny: „Acest tineret, ce se caracterizează prino rară lipsă de pietate faţă cu nestrămutatavrednicie a lucrurilor strămoşeşti, vorbind opăsărească coruptă în locul frumoasei limbi astrămoşilor (…) şi dezaprobând tot ce nu în-cape în cele 75 de dramuri de creer cu carei-a-nzestrat răutăcioasa natură, acest tineret(…) a deprins ariile teatrelor de mahala dinParis şi, înarmat cu această vastă ştiinţă, vinela noi cu pretenţia de a trece de-a doua zi întredeputaţi, miniştri, profesori de universitate,membri la societatea academică…” (p. 187).

Cu amărăciune, cronicarul constată căbătrânii, în naivitatea lor că fac un bine că-şitrimit plozii la „instrucţie” în străinătate, aucrescut la sân şerpi veninoşi – liberalii, careintraţi în politică, şi-au năpârlit blana şi s-aunărăvit. „Bătrânii aveau gură de lup şi inimade miel; au venit liberalii cu gura de mielplină de cuvinte amăgitoare, dar cu inima delup.” (p. 191).

4. La 18 decembrie 1877, apărea înTimpul (p. II) cel de-al patrulea articol din se-ria Icoane vechi şi icoane nouă, având titlulIlustraţii administrative. Aici, se aduce în dis-cuţie mult clamata teză a descentralizării, re-luată şi îngânată, fără a fi definitivată, şi înzilele noastre.

Mai întâi, sub lupa critică a ziaristuluie pus sistemul de învăţământ – mai ales celpre-universitar. Pe vremea când Eminescu lu-cra la ziar, calitatea învăţământului românescera deficitară. Reforma iniţiată la vremea cânddnii A. T. Laurian şi M. Kogălniceanu eraudoar buni profesori de liceu (pe la 1840), ca deobicei (atunci, ca şi acum), nu a fost dusă pânăla capăt: existau mai puţine şcoli şi era de aş-teptat ca în timp să crească sub aspect calitativ.Nu s-a întâmplat aşa nici după 30 de ani de lamomentul la care se face referire: e regretabilcă nu numai numărul şcolilor a crescut, darproporţional cu acesta şi numărul semidoc-ţilor, ba mai mult chiar, învăţătorii care ar fitrebuit să vegheze la instruirea neamului suntei înşişi neinstruiţi: „Afirmăm că sunt sute deînvăţători cari nu ştiu să despartă cuvinteleunul de altul, nici să pue punct şi virgulă undetrebueşte. Nu mai pomenim de sintaxă sau or-tografie, căci în privinţa aceasta e Vaviloniecurată, şi fiecare crede că poate scrie cum îiplace.” (p. 193). Asemănările cu starea învăţă-mântului actual – la 140 de ani de la scriereaarticolului – este evidentă!

(Continuare în pag. 11)

Pagina 10 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Constantin MIU

TOATE-S VECHI ŞI NOUĂ TOATE

Urmare din pag. 10)

După Revoluţia din decembrie 1989,am asistat la o adevărată hemoragie de facul-tăţi particulare; acreditate sau nu, acestea au opuzderie de universitari semidocţi, cu lucrărifie plagiate, fie de o probitate ştiinţifică îndo-ielnică, iar biata limba română e siluită atât înziare, cât şi la mai toate posturile TV, şi eleapărute ca ciupercile după ploaie! Chiar şi aşa-zisul model de scriere şi exprimare corecte –DOOM 2 – lasă de dorit, autoarele justificând„norma” de cele mai multe ori că ar fi impusăde folosirea uzuală a unor cuvinte de către vor-bitori!

Apoi, se arată care ar fi trebuit să fieatribuţiile unui subprefect, sub aspectul intere-sului economic al colectivităţii unde îşi des-făşoară activitatea, acesta fiind un simplu cu-rier între prefectură şi primării: „Li s-au luatatribuţiile simple, pe care le aveau zapciivechi şi li s-au dat altele, pe care nu le pri-cepeau deloc, căci administraţia este o ştiinţă,iar subprefectul de azi nu ştie mai mult decâta scrie neortografic…” (p. 194). Politizareaeconomicului („boală” veche, atunci şi acum)este păguboasă, iar politicienii liberali habarnu au semnificaţia noţiunii de a administra:

„…ar fi văzut (…) cât e de necesar caun subprefect să ştie atâta carte cât şi un pro-fesor de administraţie şi de economie politicăşi, pe lângă acestea, îi trebue şi o deprinderecu locul în care trăeşte, pentru a şti să apliceceea ce ştie.” (p. 195).

Partea mediană a articolului Ilustraţiiadministrative face referiri directe la descen-tralizarea şi electivitatea funcţionarilor publici– teză de actualitate, în zilele noastre. Totul seînvârte în jurul politicului, grija pentru pros-peritatea colectivităţii locale este doar un pre-text pentru pomenile post-electorale:

„…e vremea ca un avocat fără pricinisă se facă director de şcoală secundară, unaltul primar de oraş, un al treilea revizor deşcoale, un al patrulea prefect. Dar, odată in-traţi în pâine, ei au interes să ţie mult guver-nul liberal şi, fiindcă acesta atârnă (…) dealegeri, ei se fac luntre şi punte ca să scoatăprietenii deputaţi.” (p. 196). După cum sepoate observa din lectura acestui citat şi dinaltul, pe care îl vom reproduce mai jos, istoriase repetă; nimic nou sub soare!

După alegerile parlamentare postde-cembriste, imediat instalat noul guvern, de fie-care dată – indiferent de culoarea politică – dăvina pe cel vechi, acuzându-l de toate releleposibile şi imposibile! Chiar mai mult: cândeste vânat un post pentru susţinătorii din cam-pania electorală sau pentru vreun membru devază al partidului de guvernământ, se recurgela o adevărată vânătoare de vrăjitoare sau laintimidare a celui care-l ocupase pe drept.

Afirmaţiile lui Eminescu la starea delucruri de atunci sunt valabile şi azi:

„…adunătura de gheşefturi din Dea-lul Mitropoliei se pune să judece lumea. Maiîntâiu, toţi din guvernul trecut, fie miniştri, fiefuncţionari, au fost cel puţin hoţi, stabilescd-nia lor. De aceia proces tuturora –, iar fun-cţionarilor destituire. Dacă unuia nu-i găseştinici măcar cusurul pe care-l are soarele, şi da-că are mai multă ştiinţă de cum s-ar cerepentru serviciul lui, îi desfiinţezi deocamdată

postul pentru că trebue făcute economii, apoiîl reînfiinţezi (…) şi-ţi pui ciracul în locul găsitvacant – ca din întâmplare.” (p. 197).

5. Penultimul articol din seria Icoa-nelor… a apărut la 21 decembrie 1877, înziarul Timpul (p. II) şi chiar dacă este concisel pune în evidenţă cunoştinţele gazetarului îndomeniul economiei.

Plecând de la premisa că poporul ro-mân a rămas insensibil la importul de reformesocial-economice, fie greceşti, fie ruseşti saufranţuzeşti, Eminescu se întreabă cine a avutideea de a introduce reformele în domeniulculturi, ale apusului, atât de costisitoare, într-oţară agrară, abia pe la 1830. Răspunsul său re-levă crudul adevăr – aceia care au fost rupţi derealităţile social-economice autohtone: „Sigurcă numai oameni cari nu-şi cunoşteau ţaradeloc.” (p. 203).

El aminteşte că ideea fundamentală aabecedarului economic este aceea că prisosulmuncii fiecăruia e folosit „numai pentru a seţine pe sine şi familia” (p. 205). Extrapolândacest adevăr la întreaga societate, nu uită săstrecoare şi o săgeată veninoasă la adresa libe-ralilor: „Prisoasele economiilor individualeconstituesc o sumă certă. Dacă vei hrăni cuele câteva mii de stârpituri liberale, de undeîţi mai rămân condiţiile pentru întreţinereaunei culturi sănătoase şi temeinice.” (p. 295).

6. Ultimul articol publicat în ziarulTimpul din seria Icoane vechi şi icoane nouă,apărut la 23 decembrie 1877 (p. II), oferă untablou recapitulativ al tarelor vieţii social-eco-nomice din acea perioadă. Referindu-se la be-ţia de cuvinte din gazetele româneşti ale vre-mii, Eminescu observă un adevăr valabil şipentru presa din zilele noastre: există (atuncişi acum) presă pro-guvernamentală şi pro-opoziţie; de aici şi patima unor susţinători şi aaltora. (cf. ed. cit., p. 208).

Aducând în discuţie starea economicăa ţării, Eminescu opinează că aceasta se re-flectă în mod direct în calităţile morale pe carele vădeşte poporul: în trecut, având o stareeconomică mulţumitoare, aceasta a avut dreptconsecinţă blândeţea caracteristică neamuluinostru mioritic. Ceea ce îngrijorează e faptulcă numărul celor care produc – ţăranii – a scă-zut îngrijorător, în timp ce numărul celor dinclasele parazite a crescut pe măsură!

Un alt aspect vizat este cel al comer-ţului. Nu numai că cel autohton e slab dezvol-tat, dar principalele ramuri ale economiei auîncăput pe mâini străine: „Prin atârnareanoastră economică, am ajuns ca toate gu-vernele, spună ele ce-or pofti, să atârne maimult ori mai puţin de înrâuriri străine.” (p.212).

Concluzia celor semnalate este alar-mantă: producţia a scăzut vertiginos şi, în locsă crească valoarea ei, au crescut doar cerinţe-le societăţii – nevoile de consum. Şi acest as-pect e valabil şi în zilele noastre. Iată de cescrierile lui Eminescu, publicate la Timpul suntde actualitate, iată de ce era pizmuit de libe-ralii acelor vremuri, iată pentru ce este hulit şiazi! Aşa se explică preferinţa gazetarului pen-tru statul absolutist: „Daţi-mi statul cel maiabsolutist, în care oamenii să fie sănătoşi şiavuţi – îl prefer statului celui mai liber, în ca-re oamenii vor fi mizeri şi bolnavi.” (p. 213).

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 11

Bucureşti sec. XIX

VViittrraall ii ii ll iirr iicceeGeorge PAŞA

Până la capătul poveştii, mi-am zis că e bine

Se-aruncă, din fugă, razele soarelui.Parc-ar fi senin, dar trecba un nor, ba un câine,ba un nor, ba un câine...I-ai prinde, în glumă, de coadă,şi ei să nu simtă durerea,să nu te umbrească, să nu te latre,să nu te umbrească, să nu te latre,pe cer, pe stradă, când te plimbi,cu un plasture pe frunte, cu o broboadă pe umeri,Esmeraldo.

Cineva zice: „Bată-vă să vă batăşi să nu vă fie de deochi, fii ai pământului!Unde-i pasărea ce i-a vindecat soarelui răniledoar cu un cântec?Poate că norii au uitat extinctorul,şi-acum pasărea zace sub cenuşă".

Trec şi eu pe acolo,nu văd nimic esenţial,deşi pe cer se vântură un nor ca un câine,pe stradă, mă latră un câine ce se risipeşte

ca un nor,şi-apare, din senin, ca un soare.

Fii atent, se aruncă, din mersul pământului, razele soarelui.Pare-a fi senin, dar nu mai trece nimic.Norii au fost alungaţi, cu un surâs,

de Esmeralda,câinii au cozile covrig şi muşcă din ele,chiar şi pasărea a înviat din cenuşă,uite-o colo sus cum bandajează

rănile soarelui!

Eu cânt,Esmeralda cântă,ne plimbăm prin constelaţia câinelui,străzile au dispărut în norii depărtării.

Pavel Lică Ieşirea din tenebre

Femeie, simt zbătindu-mi-se-n umeriLumina coborâtă într-un staul,Şi nu-nţeleg de ce mă bate Saul,(Poate-s urmaş de regi trecuţi în Numeri).

În noaptea asta, de nechează dracii,Am să le-agăţ tămâie-n pungi pe hamuri,Să nu-ţi mai fure glastrele din geamuriÎn care-am îngropat toţi vârcolacii.

M-am săturat, femeie, de-ntuneric,Refuz semnu-ntrebării din vertebre,Hai, să fugim deodată din tenebreŞi să-nviem un anotimp homeric!

Ne-aşteaptă Prometeu să ducem foculÎn lumânări pe crucea de lumină, Poate ne cheamă şi Iisus la Cină,Femeie, hai, să ne-ncercăm norocul!

Una dintre femeile importante nu doarcelor apropiaţi, a fost soţia poetului OctavianGoga, Veturia. De reţinut poate, că fiecaredintre cei doi era la a doua căsătorie.

Prima dragoste a poetului, despre ca-re aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit deuniversitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Au-relia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Semi-narul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajinprin formula „gingaşa surioară“. O altă iu-bire, Adelina Olteanu-Maior, constituie şi eaun moment de referinţă în evoluţia sentimen-tală a scriitorului – condamnat, parcă, la eter-na repetiţie în materie de amoruri pierdute.

Poetul a trăit o dragoste fulminantă,arzătoare până la uitarea de sine cu HortensiaCosma, fiica unui român bogat din Ardeal,directorul Băncii Albina. Ea i-a fost prima so-ţie vreme de 14 ani, dar răşinărenii din satulnatal aveau s-o considere mereu adevărata so-ţie a domnului Goga, care prin blindeţea şifelul ei de a fi, se apropiase pentru totdeaunaşi de inima mamei poetului, învăţătoarea Au-relia Bratu (Bratu - înainte de căsătoria cuIosif Goga, tatăl poetului care iniţial era în-văţător, fiind mai apoi numit preot în Răşi-nari). Era o femeie de o frumuseţe diafană, cuo mare nobleţe sufletească, şi după ce se des-părţise de Goga, se interesa în continuare deel. Avea o frumuseţe clasică, şi avea talentulunei soprane lirice de coloratură. Cântase înconcerte publice; întâmplare sau nu, de câtevaori cântase piese de muzică cultă în duet cuVeturia.

Povestea de dragoste dintre Veturia şiOctavian Goga este şi acum controversată şiplină de întrebări, generând păreri contrarii.Cei doi se cunoşteau, erau chiar prieteni încădin copilărie. Amândoi erau din neam de pro-topopi, amândoi şi-au făcut studiile liceale laSibiu. Relaţia dintre ei s-a înfiripat când eraucăsătoriţi, ea cu Lazăr Triteanu, care a devenitapoi episcop de Roman, el cu mai sus pomeni-ta Hortensia Cosma.

Veturia era fiica preotului Zevedei(Zacheiu) Mureşan din Sebeş, care, în afară decântările bisericeşti, preţuia şi cultiva cântări-le mirene. Apropierea de muzică a transmis-oşi celor trei copii care cântau la instrumentediferite. La pian cânta băiatul cel mai mare –Octavian, la vioară Veturia, iar băiatul cel maimic (Pompiliu – pare-se cel mai înzestrat),cânta la instrumentele de percuţie, la cele desuflat sau cu coarde.

Viaţa culturală era bogată în Ardeal.În 1903, la Sibiu, a debutat Veturia (încă Mu-reşan), cu piesa Răsunetul de la Crişana de IonVidu. În scurt timp avea să devină ,,privi-ghetoarea Ardealului”, impunându-se în viaţamuzicală a Transilvaniei, ajutată de o voce şio forţă cum nu-ţi venea să crezi - scriau croni-carii vremii - privindu-i silueta destul de plă-pândă. Ecouri laudative, aşadar, într-un oraş(Hermannstadt) dominat de muzicieni notorii,G. Dima, Hermann Heinrich, Augustin Benea,Iulius Schoffer, Viktor von Heldenburg etc.,sau de solişti vocali precum Lucia Cosma,Delia Olariu, Elena Cuntan, Ştefan Marcus.De altfel Reuniunea Română de Muzică şiCântări, orchestra şi cor, director fiind Artur

Stubbe (din Germania), iar dirijor, AlfredNovak, devenise, alături de formaţiile comu-nităţii germane, notorie în oraş şi împrejurimi.

În martie 1909, când Societatea Stu-denţească ,,Petru Maior’’ din Budapesta orga-nizase un spectacol extraordinar, având-o casolistă pe Veturia, concertul a fost un triumfpentru ea, cu ecouri în presa vremii.

Tot în 1909, Octavian Goga, aflat înItalia, a întâlnit-o pe Veturia care avea să devi-nă pentru el ,,duduca mea’’. Recunoaşterea peplan naţional a calităţilor ei de artistă a apre-ciat-o şi Regele Carol I care a decorat-o cuMedalia Bene Merenti, cl. I pentru Artă şi Cul-tură, acordându-i şi titlul de Interpreta de Ca-meră a Coroanei. A urmat marele concert de laAteneu, din 28 decembrie 1909, când, acom-paniată la pian de George Enescu şi Th. Fucs,a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu şipiese din Bach, Dvorak, Strauss. Suceselecurgeau unul după altul. La concertul din 1912a fost acompaniată la pian de George Enescuşi Cella Delavrancea, interpretând roluri dinCavalleria rusticană de Mascani, SecretulSusanei de E. Wolff. A mai concertat în Bu-cureşti, Sibiu, în Braşov - la Biserica Neagră.

După căsătoria cu Octavian Goga în1921 nu renunţă la cariera în muzică, fiindremarcată şi peste hotare. Veturia a cântat dedouă ori la Opera Regală din Berlin, inter-pretând rolul Elisabetei în Tannhäuser deWagner şi în Flautul fermecat de Mozart. Îlcunoscuse pe Sigfried Wagner, fiul CosimeiWagner - fiica lui Franz Liszt şi văduva luiRichard Wagner - in 1913, la Bucureşti. Apăstrat legăturile cu familia Wagner, şi peste54 de ani o primea la Ciucea pe WinfriedWagner, soţia lui Siegfried. La Bayreuth,Veturia a cântat în tetralogia lui RichardWagner, Inelul Nibelungilor, Amurgul zeilor,Parsifal şi Tristan şi Isolda.

Prezenţa ei de spirit a salvat prestigiulteatrului din Bayreuth, când una dintre Wal-kirii -nefiind în formă - era să compromităconcertul. Sesizându-i indispoziţia, Veturia aintervenit intrându-şi în rol. Recunoscător, di-rijorul Athur Nikinski i-a sărutat mâna la sfâr-ştul spectacolului, mulţumindu-i în felul lui.

Prin intermediul lui George Enescu acântat Schuman şi Schubert în salonul muzicalal reginei Elisabeta – poeta Carmen Sylva, lacastelul Peleş, fiind invitată apoi la o recepţiela palat. A devenit Doamna de Onoare a Re-ginei Elisabeta, care o preţuia şi pentru cu-noaşterea limbii germane.

După căsătoria cu Veturia, OctavianGoga s-a afirmat pregnant pe scena politicăromânească, primind chiar câteva funcţii mi-nisteriale. Ea, prin relaţiile sale extrem de in-fluente în ţară şi peste hotare, l-a ajutat pepoetul-politician să-şi materializeze aspiraţiilede parvenire politică. Însă în timp, iubirea fre-netică de la început s-a metamorfozat într-orelaţie conjugală de o formalitate dureroasă,plină de tensiuni şi frenetice vinovăţii, dar şide secrete, cei doi trăind tot restul vieţii din a-mintirea tulburătorului sentiment care-i unise.

După dispariţia poetului în 1938, Ve-turia se vedea la o răscruce de drumuri, şi pen-tru că Goga, după căsătorie, îi interzisese orice

apariţie în public, orice concert. Dar caracterulputernic, ambiţia şi dorinţa de a răzbi, relaţiilepe care şi le făcuse în timp, au ajutat-o să iasă(într-un fel) la liman. A devenit repede o pre-zenţă frecventă în anturajul şi casa lui Ion An-tonescu, a cărui soţie - Maria Antonescu, i-adevenit prietenă intimă. L-ar fi însoţit pe dic-tator în timpul deplasărilor în Germania, chiarla cartierul lui Hitler, în calitate de translator,fiindcă însăşi regina Elisabeta o apreciasepentru cunoaşterea la perfecţie a limbii ger-mane.

Probabil, dorinţa de a ieşi cumva înfaţă, dar şi relaţiile şi buna cunoaştere a unorlimbi străine, au determinat-o să desfăşoare ointensă şi susţinută activitate de spionaj, fiindcomparată uneori cu Mata Hari. Această acti-vitate a fost consacrată doar intesului naţional,cu acordul şi spijinul tacit al puterii de la Bu-cureşti. Dar, strănepotul lui Goga - MirceaGoga, o considera cu mai multe feţe, fiindcăea, femeia celebră, malefică, fatală, ar fi acţi-onat şi pentru serviciile occidentale, apoi pen-tru K.G.B., astfel justificându-se ajungerea nu-melui ei pe lista criminalilor de război, aresta-rea şi implicarea în procesul lui Ion Anto-nescu, dar până la urmă şi scoaterea ei de peliste şi din proces, de către puterea instalată laBucureşti după 23 august 1944. Însă, în 1946a fost condamnată de Tribunalul Poporului şiobligată să aibă ,,domiciliul forţat” la Ciuceapână în 195. I se impusese şi prezentarea pe-riodică la postul de miliţie, pentru a demonstracă plecase din localitate.

Chiar în anul morţii lui Octavian Go-ga, când acesta încă se mai putea plimba pringrădina castelului de la Ciucea, poate pre-vestindu-şi sfârşitul apropiat, a hotarât îm-preună cu soţia sa să-si doarmă somnul deveci acolo. Castelul (deşi era într-o avansatăstare de degradare) fusese cumpărăt de Oc-tavian Goga în 1920 de la văduva fostului săuprieten, poetul maghiar Ady Endre. Cu timpul,s-au obişnuit acolo, au refăcut casa, îmbo-găţind-o cu valori artistice, opere de artă - maiales grafică, obiecte decorative ale timpuluiaduse din periplul poetului prin Europa,fotografii si inscrisuri valoroase.

Până la cei 96 de ani pe care i-a împli-nit acolo Castelana sau Vestala de la Ciucea,s-a îngrijit de casă, fiind o femeie riguroasă,pretenţioasă, chiar dificilă după unii, care nuse mulţumea cu jumătăţi de măsură, nu toleraminciuna sau hoţia, de aceea era incomodăpentru lucrătorii care s-au perindat pentru di-verse lucrări. La 76 de ani, planta ea însăşicartofi în grădină. A hotărât construirea unuimausoleu impozant pentru fostul ei soţ, ale că-rui rămăşiţe au fost mutate acolo abia în 1958.

Bibliografie:

- Octavian şi Veturia Goga de Virgil LAZĂR,ROMANIA LIBERA 16 Octombrie 2009;- Ilie GUTAN, Octavian Goga. Rasfringeri înevantai Editura Imago, Sibiu, 2002;- Carmen DRAGOMIR, La Ciucea, între iubire şispionaj - jurnalul.ro 26 iunie 2009;- Dialog cu Mircea Goga - interviu realizat deCristina Hermeziu la Paris - Suplimentul de culturănr 193/ august 2008)

Pagina 12 FEREASTRA, iunie - iulie 2012 FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Mihai ŞTIRBUMihai ŞTIRBU

Iubirile scriitorilor -Iubirile scriitorilor -Octavian şi Veturia GOGAOctavian şi Veturia GOGA

Problema micropoemului în literaturaromână este de dată recentă, dacă exceptămexistenţa distihului, prezentă în catalogul deforme moştenit, prin intermediar francezo-german, din literaturile antice, greceşti şi lati-neşti. Antologia palatină abundă de poemescurte, chiar de un vers, dar numărul distihu-rilor este mare, la fel, al terţinelor, catrenelor.

Dar nu despre poemul scurt de ori-gine antică europeană este vorba aici, ci de cutotul altceva.

După apariţia (1949), la San Francisco,a antologiei Haiku, 4 volume selectate şi co-mentate de eseistul, criticul şi istoricul literarde origine britanică R. H. Blyth, datele pro-blemei se schimbă fundamental. Succesul in-ternaţional al cărţii, porţile deschise spre po-ezia niponă se dovedesc absolut uluitoare pen-tru orice poet, fie interesat sau nu de poeziaorientului.

De fapt, antologia şi celelalte cărţi alelui R. H. Blyth deschid o „cutie a Pandorei”,de unde se revarsă influenţe cu totul neaştep-tate, noi teme şi motive literare, sau abordateîntr-un cadru estetic şocant, specii inedite, tan-ka, renku, haiku, haibun, în forme specifice.

Astfel poezia internaţională, inclusivcea română, se îmbogăţeşte cu termeni esen-ţiali, Aceşti termeni circulă inclusiv într-o tra-ducere aproximativă, precum tanka (poemscurt, alcătuit din 5 versuri de 5-7-5/7-7 silabesau variante), haiku (poezie paradoxală, înformă fixă, terţină de 5/7-5 silabe sau 5-7/5),renku (poezie-în-lanţ, în formă fixă, cu regulispeciale), gunsaku (poezie secvenţială, cu re-guli de conţinut), kigo (cuvânt sezonal), kireji(cezură, pauză de sens, notată /). Numărul aces-tor termeni este mare, iar poeţii informaţi se-rios în artele poetice nipone sunt familiarizaţişi li se pare firesc să-i folosească. De altfel,gradul de cultură literară, de cunoaştere a ar-telor literare nipone devine evident în momen-tul când citeşti câteva micropoeme originale:se observă imediat dacă eşti iniţiat sau profan.Iniţiaţii compun de la înălţimea talentului (Ra-du Patrichi, Eduard Tzară), profanii poluea-ză, nu pomenim nume, pentru că nu merită, sesituiază, caricatural, dincolo de fenomen. Dinpăcate, numărul profanilor orgolioşi sau nu,este extrem de mare, iar efectul are proporţiide nocivitate agresivă.

În literatura română, cartea deschiză-toare de drumuri nipone este Tanka-Haiku,antologie de poezie clasică japoneză de IonAcsan şi Dan Constantinescu, Editura Stiin-ţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981. Volu-mul cuprinde o doctă prefaţă, semnată de IonAcsan, din păcate neesenţială în ceea ce pri-veşte teoria literară, aşa că mulţi eventualpracticieni sunt derutaţi încă de la început. An-tologia se retipăreşte, cu acelaşi titlu, la Edi-tura Mondero, Bucureşti, 2002, pe lângă pre-faţa veche apărând un Cuvânt asupra ediţiei,semnat de Ion Acsan.

Este interesant de observat că volu-mul Din lirica japoneză, cuvânt înainte de Va-sile Nicolescu, antologie şi note de Ion Acsan,Editura Univers, Bucureşti, 1970, trecuseaproape neobservat, sau nu a avusese impactul

celei de a doua antologii, din 1981. Cu titlulŢara cireşilor în floare, Editura „Grai şi su-flet – Cultura naţională”, Bucureşti, 1995, car-tea a fost retipărită. Eroarea adaptărilor constădintr-o prea accentuată aproximare a textelor,specificul poetic dispărând în totalitate, tra-ducătorii dovedind iniţiere filozofică şi este-tică, însă nu şi în ceea ce priveşte teoria li-terară, extrem de complexă.

O altă carte de impact trebuie consi-derat volumul de studii Interferenţe lirice. Con-stelaţia Haiku de Florin Vasiliu şi BrânduşaSteiciuc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

Imediat după 1990, fenomenul inter-ferenţelor poetice nipono/române capătă am-ploare, în forme organizate, datorate în primulrând unui om foarte ambiţios, care se doreştelider de opinie literară, Florin Vasiliu (1929-2001). Familiarizat cu limba şi literatura japo-neză în calitate de ofiţer de informaţii şi ingi-ner, auzise, în misiunile diplomatice din occi-dent şi orient, despre mişcarea haiku interna-ţională şi despre unii dintre iniţiatorii ei. Cu-noscător al culiselor, al personalităţilor, inclu-siv prieten cu poetul nipon Sono Uchida, fostambasador al ţării sale la Vatican, fondator alSocietăţii Internaţionale de Haiku, FlorinVasiliu a întemeiat în anul 1992 revista de in-terferenţe culturale japonezo-române Haiku,un cenaclu de iniţiere în arta haiku-ului şi So-cietatea Română de Haiku, cu sediul în Bu-cureşti.

După aproape un an, s-a fondat So-cietatea de Haiku din Constanţa (SHC),apoi cenacluri la Cluj, Tg.Mureş, Şcoala detanka, renku şi haiku de la Slobozia (Şcoa-laS). În orice caz, fenomenul a căpătat am-ploare, s-au tipărit reviste de iniţiere, undes-au publicat studii, cronici literare, poeme,traduceri din poezia haiku internaţională, s-auorganizat întruniri, colocvii, inclusiv cu par-ticipare internaţională. Astfel, pe lângă revistaHaiku, patronată strict de Florin Vasiliu, apareAlbatros, revistă editată de SHC şi Ion Co-drescu, mai apoi, Orion şi Micul Orion, re-viste editate de Şerban Codrin, ŞcoalaS,Centrul Cultural „Ionel Perlea”-Ialomiţa. Tre-buie observat faptul că poeţii români de tanka,renku, haiku, haibun şi alte specii literare cuorigine niponă se întrunesc relativ periodic,ocazii de dezbateri şi dialoguri, de lecturi maimult sau mai puţin publice, de expoziţii de ar-tă grafică (haiga), ba chiar de polemici cole-giale. Fenomenul este internaţional, poeţiiamericani, englezi, francezi, germani, suedezi,maghiari, croaţi, bulgari, indieni, ba chiar ruşişi chinezi, întrunindu-se în diferite locaţii, şcoli,cluburi, biblioteci, de unde românii nu lipsesc,în calitate de invitaţi. Această socializare estebenefică, prilej de a se lega prietenii literare,schimburi de idei, de cărţi şi reviste.

De prin anul 2000, mişcarea literarăromânească de tanka, haiku, renku, haibun acăpătat proporţii pe internet, în paralel cu oextraordinară efervescenţă internaţională, blo-guri speciale îndemnând la dialog pe toţi po-eţii, se organizează concursuri, se dau premii,se editează cărţi şi reviste electronice, se ini-ţiază cursuri, ateliere de scriitură pentru ini-

ţiaţi, de unde profanii lipsesc cu desăvârşire.(vezi: www.romaian kukai.ro)

Toată această agitaţie nu poate ră-mâne fără urmări. Din 1990 încoace, s-au fă-cut cunoscute câteva nume importante în miş-carea haiku românească. Poetul Vasie Dan, înarticolul Un import literar: haiku-ul, citeazăcâteva nume: Se porni amontele acestei vii-turi: haiku-ul. Un potop de nume (doar câtevaaveau să confirme: Şerban Codrin, Florin Va-siliu, Ion Codrescu, Ioan Găbudean, LucianSuciu), în www.aradon.ro/stiri/arad/. Afir-maţia lui Vasile Dan are o doză de exagerare,puţine dintre numele de mai sus au confirmat,însă alţii, necitaţi, au devenit poeţi importanţi,Radu Patrichi, Vasile Moldovan, Dan Do-man, Aidar Bechir.

Poetul român, care a adunat laurii ce-lor mai multe concursuri internaţionale, esteEduard Ţară, care a câştigat peste o sută depremii importante pretutindeni în lume, maipuţin în România, unde a fost ignorat cu su-perioritate, după obiceiul locului.

În HAÏKU sans frontières, une an-thologie mondiale sous la direction d’AndréDuhaime, Les Éditions David, 1998, Orlé-ans, Ontario, Canada, (www3.sympatico.ca/ed.david), poeţii români selectaţi sunt: Con-stantin Abăluţă, Valentin E. Busuioc, IonCodrescu, Şerban Codrin, Eugenia Faraon,Clelia Ifrim, Dumitru D. Ifrim, ManuelaMiga, Aurel Rău, Ştefan Gh. Theodoru.

O istorie a literaturii române de laorigini până în prezent, ambele ediţii, de IonRotaru reţine, de asemeni, câteva nume. Spuntoate acestea nu pentru a scoate în evidenţăsau a ignora pe cineva, ci numai pentru a atra-ge atenţia că se întâmplă ceva, cât de impor-tant sau nu aceasta este o altă problemă şi pro-babil, fără a o rezolva, o voi atinge de aici încolo.

Toate sunt bune şi frumoase, avemdovada că se merge pe calea regală, darcârtitorii aşteaptă după colţul mesei de pro-tocol.

Medicul şi prozatorul Octavian Simua urmat cursuri de limba şi civilizaţia japo-neză (1966 - 1972), apoi a publicat un ghid deconversaţie, volumul de studii Civilizaţia tra-diţională japoneză şi Dicţionarul de lite-ratura japoneză (1994). Nu se afla în relaţiicordiale cu Florin Vasiliu, ba din contră, iro-niza eforturile inutile de a se edita o revistă pecât de subţire, pe atât de tributară naivităţii căhaiku-ul ar putea fi făcut, iar nu născut, în afa-ra tradiţiilor, limbii şi caligrafiei nipone. Fap-tul îl enerva la culme pe infailibilul preşedinteal SRH, care nu suporta nici observaţii, nicisugestii, ci numai confirmări, decretându-l peOctavian Simu inamic public, iar numele său,prohibit în cercul de la Bucureşti.

În Dicţionarul de literatură japo-neză, la fişa despre haiku, se specifică: „S-aufăcut încercări (eşuate) de a se scrie haiku înalte limbi (chiar şi în româneşte).” Prin ur-mare, autorul contestă inclusiv haikuul inter-naţional, oriunde şi în orice limbă ar fi scris.

(Continuare în pag. 14)

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 13

Şerban CODRIN

Haiku şi micropoem

(Urmare din pag. 13)

Nu este inutil de notat că poeţii japo-nezi scriu curent haiku în limba engleză, fărăca acest fapt să-i deranjeze, din contra, se con-sideră eliberaţi din canoanele unei limbi exce-siv de stricte, ba chiar provinciale, luând în dis-cuţie răspândirea globală. Probabil, dacă Oc-tavian Simu ar fi fost în relaţii amiabile cuFlorin Vasiliu, sau invers, dacă Florin Vasiliunu ar fi fost exagerat de orgolios, distinsul ni-ponolog şi-ar fi nuanţat părerile.

Într-o altă apariţie editorială, Poeziejaponeză contemporană antologie, note bi-bliografice, postfaţă şi versiune româneascăde Emil Eugen Pop, Editura Dacia, Cluj-Na-poca, 1984, traducătorul şi semnatarul studiu-lui final pare la fel de radical:

„Pe de altă parte, încercarea de atranspune întocmai poezia haiku în alte gra-iuri poate avea aceiaşi sorţi de izbândă custrădania celui ce traduce şi cântă în limagermană o doină de jale, aşteptând ca Johannşi Annemarie să-i simtă urâtul şi jalea din su-flet. Fireşte că spiritul haiku – de fapt nu unatribut exclusiv al poeziei japoneze decât înmăsura în care este cultivat ca atare, el întâl-nindu-se, disparat, în poezia dintotdeauna aoricărei literaturi (n.n.) – poate fi asimilat şi denejaponezi, nu însă neapărat în straiele celor17 silabe. Un poet ce călătorise în Japonia înurmă cu 10 ani aruncă din zborul jumpojet-uluicâteva priviri lirice asupra arhipelagului. Arezultat o carte în a cărei încheiere inconti-nenţa lirică a poetului, şi sub imboldul în-tâlnirii cu ţara lui Basho, ia formă de haiku.La sfârşitul lecturii, privind într-o doară pe fe-reastră, am zărit, fără a fi surprinşi, cum ci-neva se căznea să alunece cu schiurile pe opantă presărată cu fulgi de gâscă. De la altăfereastră se vedea cum altcineva îşi îndesa înpernă fulgi de zăpadă. Confuzia era, ce-idrept, doar de conţinut, nu şi de formă. Iar dinvecini răsuna, spre seară, glasul unei gos-podine. « Hai cu reşou’ / despuiată-n fereastră/ dârdâie luna», îndemn căruia i s-ar fi cuven-it numele de haiku mai mult decât oricăreiadin producţiile poetului sus pomenit, înde-osebi dacă ţinem seama de faptul că la originehaiku era un joc de cuvinte. Precizăm că ide-ograma hai are sensul de umor, spirit, adicătocmai ceea ce pare că e greu de găsit în car-tea la care ne referim.”

În masiva O istorie a literaturii ro-mâne de la origini până în prezent, profe-sorul Ion Rotaru publică o Paranteză. Şcoalaromânească de haiku. Să-i dăm cuvântul, excatedra, istoricului literar: „Pe la începutulanului 1990, profesorul (sic!) Florin Vasiliu iainiţiativa întemeierii unei reviste consacrate«interferenţelor culturale româno-japoneze»,pe care o intitula Haiku. De fapt, «şcoliimamă», să-i spunem aşa, - apărută din iniţia-tivă strict privată – i s-au adăugat altele de di-mensiuni mai mici, la Slobozia, condusă depoetul Şerban Codrin, la Constanţa, pe care opatronează Ion Codrescu (în relaţii nu preabune cu şeful şcolii din Bucureşti, observăm întreacăt), o alta la Cluj, de care se îngrijeşteprestigiosul poet Aurel Rău, câteva mai mici,începătoare, la Satu-Mare (condusă de G..Vulturescu), la Tg.Mureş (condusă de IoanGăbudean), la Suceava, Iaşi, etc.” După alteconsideraţii geografice, istorice şi culturale,Ion Rotaru îşi încheie introducere: „Teoretici-anul cel mai versat (ei sunt mai mulţi, practicmai toţi membrii cenaclului) – cunoscător allimbii japoneze, desigur – este Florin Vasiliu.El prefaţează toate volumele de haiku-uri (…)în frunte cu ale lui Şerban Codrin.” În sub-

capitolele Câţiva dintre membrii Cenacluluide Haiku, din Bucureşti şi Reviste şi poeţide Haiku în provincie, se adaugă informaţiibiobibliografice şi fotografiile poeţilor IonPachia Tatomirescu, Ioan Găbudean, FlorinVasiliu, Şerban Codrin, Alexandru Chiriac,Vasile Smărăndescu, Eugenia Faraon, Du-mitru D. Ifrim, Mioara Gheorghe, Constan-tin Severin, Paula Romanescu, Vasile Mol-dovan, Bogdan I. Pascu, Ion Untaru.

Ion Rotaru recunoaşte că nu se pri-cepe la poezia niponă şi nu are cunoştinţe deestetica şi teoria literară aferentă, dar acceptăfenomenul „şcolii româneşti de haiku” şi îl în-treabă pe un ton ironic pe Şerban Codrin, de ces-a lansat într-o asemenea aventură, căreia, du-pă părerea criticului, nu prea îi găseşte rostul.

Acestea ar fi numai câteva dintre pă-rerile unor oameni avizaţi şi bine intenţionaţi.Problemele poeziei, oricare ar fi acestea, suntale poeţilor, ei vor în primul rând să fie avizaţi,dar îi înteresează mai puţin bunele intenţii alecriticilor de pe margini. Spiritul poeziei haikueste universal, tocmai despre el este vorba şiîncercăm să vedem dacă se face sau nu prezentîn poezia română, nu oriunde, în Eminescu sauArghezi, ci în însăşi creaţia, atâta câtă există, aunui poet ori altul implicat în mod direct. S-autipărit sute de volume, s-au selectat antologii,faptul se întâmplă pretutindeni în lume, miş-carea poeziei haiku fiind globalizată, repet, omişcare unde poeţii români sunt prezenţi, baîncă pe multe locuri din faţă.

De altfel, citind cu atenţie textele ce-lor trei comentatori, Simu, Pop, Rotaru, găsimprofunzimi, la care ar trebui să medităm, iarnu să le respingem cu cine mai ştie ce superio-ritate scolastică. Ei au argumente solide, iar unargument, în orice situaţie, trebuie analizat.

Actualmente, în poezia româneascăse scriu şi se tipăresc o mulţime de volumeanual, există societăţi de haiku active, se edi-tează reviste, mai ales la Constanţa (Al-batros, sub redacţia Aurei Văceanu, preşe-dinta SHC, tocmai în curs de transmitere aştafetei cu poeta Amelia Stănescu, membră aUSR) şi Bucureşti (Haiku, sub redacţia luiValentin Nicoliţov, preşedinte SRH), precumşi blogul patronat de Corneliu Traian Atana-siu, Romanian kukai, inclusiv revista ROKU, avem „poeţi de haiku”, avem „poezie hai-ku” În ce stare se află toate acestea în raport cuceea ce numim, în general, creaţia românascăde poezie?

La aceste întrebări vrem să răspun-dem nu numai celor înteresaţi direct/indirect,ci sunt întrebări mai generale, despre valoare,despre personalităţi, despre probleme ale com-paratismului literar, deoarece literatura româ-nă nu a interferat/ interferează numai cu influ-enţe franceze, germane, engleze, ci iată, acumse pune problema unui orizont nou, cu toateconsecinţele. Este vorba de epigonism super-ficial şi modă trecătoare, sau de creaţie pro-fundă, de achiziţii în plan estetic, al speciilor,al formelor literare şi expresivităţii? Întrebarescurtă, poeţii români asimilează, inovează,crează, ori se lasă copleşiţi la întâmplare de in-fluenţe neasimilate, duşi, cum se spune, deval, oriunde şi oricum?

Cine ar fi aceşti poeţi şi unde găsimnumele lor? Deja au apărut câteva nume îneseul nostru, dar să luăm de martor Interfe-renţe lirice. Constelaţia Haiku de Florin Va-siliu şi Brânduşa Steiciuc (1989), amplulcapitol Repere în haiku-ul românesc. Dupăun întreg excurs istoric, care cuprinde numede poeţi, prozatori, traducători sau profesori,diplomaţi ori simpli călători prin Ţara SoareluiRăsare, sunt citate numele lui Alexandru Ma-

cedonski, Alexandru Vlahuţă, Traian Che-lariu, Ion Timuş (fost profesor de limba japo-neză a lui Florin Vasiliu), Al. T. Stamatiad(alcătuitor şi traducător al unei antologii con-sistente de poezie niponă, Eşarfe de mătase),Ion Pillat (inventatorul celei mai scurte formede poezie românească, poemul într-un vers),Gheorghe Tomozei, Gheorghe Grigurcu, Gri-gore Vieru, în orice caz multe nume, până laMarin Sorescu, Nichita Stănescu, Ştefan-Aug. Doinaş, autorul citează copios zeci de po-eme scurte. Facem aici o scurtă selecţie, în or-tografia autorilor.

„În ogradă/ Furtuna încarcă găinile/Cu electricitate” (Furtuna – Marin Sorescu);„Pod arcuit./ Vine ziua spre mine/ În straieshinto.” (Aurel Rău)

„Iată şi patru haikuuri exemplare, deo frapantă originalitate în câmpul românesc alspeciei, selectate din ciclul Caligrafie japo-neză apărut în Almanahul literar, 1987, co-mentează Florin Vasiliu: „Ca pe-un înger înlesă/ poetu-şi plimbă/ tolba cu pene de scris”;„Spiritul peste ape:/ un om ascultă/ zgomotulpoemelor.”; „Cerc.Cinsprezece spiţe,/ Drumuliese din/ pieptul butucului gol”. Textele suntatribuite lui Aurel Rău (?). În antlogia Umbralibelulei (1983), aceleaşi texte aparţin lui Şte-fan Aug.Doinaş (?).

„Adrian Păunescu inserează patruhaikuuri in volumul de poezii Viaţa mea e unroman”, precizează Florin Vasiliu. „Aici, rolulmeu este să le transcriu”, (numai două, atâtaîndrăzneşte Vasiliu). „Toată lumina Greciei/ Înochii orbi/ ai lui Homer”; „Rămân atât/ Un în-răit braconier/ al lacrimii”

Pentru comicul involuntar, mai tran-scriem un comentariu: „Micropoeme dealeasă ţinută ideatică scrie şi Vasile Băran.Iată doar unul, Metaforă, memorabil pentrusacralizarea muncii: «Un om care iese din mi-nă/ Are aurul grâului/ Care-a răsărit la su-prafaţă.»”

După ocolişuri prin tot felul de nume,unele respectabile şi cunoscute, altele întâm-plătoare, de multe ori ale unor debutanţi, carenu au confirmat, Florin Vasiliu încheie peri-plul prin haiku-ul românesc de până la data ti-păririi cărţii sale (1989):

„Iată, în sfârşit, şi o autentică poetăde haiku din cea mai tânără generaţie, impre-sionând prin prospeţime, puritate, sugestie,Mioara Gheorghe: «Din visul ierbii/ purita-tea rodeşte/ bobul de rouă»; «Din somnul apei/vegheată de piatră/ liniştea curge»; «Spre di-mineaţă/ turmele cerului pasc/ luna în floare»”

Pentru a nu induce pe nimeni în eroa-re, trebuie să recunosc tranşant că bilanţul luiFlorin Vasiliu este absolut negativ. Din celenouă texte citate din poezia Mioarei Gheor-ghe, numai două au câteva dimensiuni ale es-teticii poeziei haiku, în afară de măsura cano-nizată inclusiv pentru haikuul românesc, 5-7-5silabe. Cât despre mult căutatul haiku româ-nesc în poemele celorlalţi autori, nici o grijă, lip-seşte cu desăvârşire. Pentru a-şi face aliaţi, Flo-rin Vasiliu folosea toate mijloacele, de la falsla linguşeală, aşa că a atribuit, cu de la sine pu-tere, atribute nipone unor creaţii foarte departede a le poseda. Îi erau necesari Păunescu, Doi-naş, Sorescu, era de bon ton să-l gratuleze peNichita, doar o făcea toată lumea, cu argumen-te sau, mai ales, fără, în schimb pe Tomozei îlanatemiza cu orice prilej.

Şi atunci, unde era/este haikuul?Florin Vasiliu a răspuns altă dată.

Cu un studiu introductiv relativ am-plu, unde se explică unele elemente ale este-ticii poeziei haiku, antologia Umbra libelulei,

(Continuare în pag. 15)

Pagina 14 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 15

(Urmare din pag. 14)

Editura Haiku, Bucureşti, 1993, Florin Vasiliua antologat poeme din creaţia a 117 autori, a-proximativ 1000 de texte. Alcătuind şi edi-tând în colaborare cu Mioara Gheorghe o altăantolgie, Luna în ţăndări. Poeţi români. 10ani de haiku, Editura Haiku, Bucureşti, 2000,Florin Vasiliu recunoştea eşecul „libelulei” sa-le, pe care o aprecia, totuşi, ca pe o antologiede probă, dar marea sa realizare trebuia să fieabia cea de a doua, cu luna în titlu.

În Umbra libelulei (titlu autentic decarte conţinând poeme în manieră zen), îşi facapariţia, întâmplător, câteva poeme unde este-tica poeziei nipone, inclusiv haiku, este pre-zentă. Autorii, dintre care unii au o creaţie re-lativ întinsă pe mulţi ani, cu preocupări speci-ale în ceea ce priveşte haiku-ul. Iată un anto-logic poem de Virgil Burlacu, autor desprecare nu am nici un fel de cunoştinţe, prieten cuFlorin Vasiliu. În orice caz, acest poem poateascede, probabil, la rangul de primul haiku ro-mânesc: „Gară-n ars Bărăgan -/ ornice PaulGarnier/ ştirbe de ace”

Astfel şi nu altcum trebuie ortografiatacest, într-adevăr, poem important. Colonelul(r) Vasile Moldovan era, într-un fel, camaradcu Florin Vasiliu. Dintre cele nouă texte căte ise selectează, câteva sunt haikuuri: „Seară de

toamnă –/ în cuibul de pe casă/ nici un cocos-târc”; „Vin valuri vuind –/ dar nici o corabie/nici un pescăruş”

Altele nu sunt. Vasile Moldovan facecarieră de poet în haikuul românesc, a câştigatmulte premii internaţionale, un compozitor ja-ponez a creat lieduri pe versurile sale, a fostmai mulţi ani preşedinte al Societăţii românede haiku şi încă mai coordonează revista Hai-ku (Bucureşti).

Radu Patrichi a devenit un nume apre-ciat în „şcoala românească de haiku”, vorba luiVasiliu. Îl preocupă haiku-ul înainte de anul1975 , este primul poet de haiku al Constanţei,Vasiliu îl selectează numai cu două texte, din-tre care unul excepţional, rămas ca un model:„Viaţa la oraş –/ de când nu am văzut/ o steacăzătoare”

Textul nu este ortografiat astfel, cimult mai complicat, ceea ce nu este carac-teristic haikuului. Iată această formă, pentru aaprecia diferenţele. Haiku-ul abia se năştea, for-ma şi ortografierea se aflau în căutare. „Viaţala oraş./ De când nu am văzut/ o stea că-zătoare…”

Alte poeme, mai mult întâmplător exis-tente în această antologie, aparţin unor poeţicare vor face, cu timpul, carieră inclusiv înpoezia haiku: „Dunga munţilor –/ O şoseavioletă/ Traversând ceaţa” (Clelia Ifrim).

Un caz special este cel al lui NicolaeAlexandru-Vest (1947-1991). Poet de maretalent, mort prea de timpuriu, se află foarteaproape de estetica haikuului. Micropoemelesale sunt apreciate şi selectate în antologii toc-mai pentru reala lor prospeţime.; „Groapă degunoi./ Într-un pantof/ cuibul mierlei”; „Doarun păianjen./ La urma urmei/ dorm şi eu cucineva”; „Am dat bună seara,/ şi păianjenul/nici nu s-a mişcat”; „ În lanţul întins/ pentrupăsărele –/ soarele toamnei”

Nu vreau să greşesc, dar haiku sau po-

eme aproape-haiku sunt greu de găsit în Um-bra libelulei. O mai fi scăpat vreunul printrerânduri, însă m-aş mira, aşa că închei aici cuabundenţa de haiku românesc descoperit, dupăo muncă sisifică de antologator, trebuie să re-cunoaştem, de Florin Vasiliu.

Florin Vasiliu, în colaborare cu Şer-ban Codrin, a mai alcătuit antologia, O sutăde catarge, unde cele 100 de poeme sunt ur-mate de comentarii. Alte antologii, semnate deValentin Nicoliţov, Marius Chelaru, Corne-liu Atanasiu, încearcă să selecteze poemelecele mai reuşite, dar nu lipsesc compromisu-rile, se mai strecoară deşeuri, pentru motivulcă sunt semnate de un nume protejat sau de al-tul, obicei balcanic. Şerban Codrin a editat peinternet o antologie sezonală Stâlpi de feli-nar, în permanentă îmbogăţire. Valentin Nico-liţov colaborează cu poeţi americani şi fran-cezi şi editează antologii bilingve. Există pre-ocupări din ce în ce mai intense ca haikuulautentic să fie valorificat editorial. În Japonia,numai marii poeţi, maeştrii recunoscuţi, au cu-legeri proprii de poeme, ceilalţi trebuie să ac-cepte numai antologările, ceea ce nu este cazulcu pletora de aşa-zise haikuuri tipărite pe baniiautorilor nerecunoscuţi, neiniţiaţi, dar cu în-drăzneala necunoscătorului.

Haikuul, în general, cel românesc, înspecial, are proastă reputaţie în lumea criticiiliterare, din cauze diferite. În primul rând cri-ticii noştri literari recunoscuţi ca atare, nu suntinţiaţi în estetica poeziei nipone, total diferităde estetica aristotelică a artelor literare occi-dentale. Excepţii există. Theodor Codreanu,Ion Roşioru sunt foarte buni cunoscători îndomeniu, iar Corneliu Atanasiu este un ade-vărat maestru, dar nu are statut oficial de criticliterar. Accesaţi-i blogul, şi vă veţi afla în faţaunei enciclopedii on-line a haikuului românesc,care pe zi ce trece devine mai bogată.

Ion ROŞIORU Joc

Dacă-i centru pretutindeni, margine nu-i nicăieri:

Ne ivim pe lume oameni, o străbatem rinoceri!

Lungu-i lung oriunde numai pentru că și latu-i lat:

Adevăru-n veci sucombă de minciună sufocat!

Fără consolare lemnul suferă că nu e piatră:Apa din ceaun râvnește soarta flăcării din vatră!

Trenul izbândește încă visul carului cu boi:Cifrul androginic 1 sparge gheața cifrei 2!

Sfat

Când crezi că-i fără margini pustiul din câmpie,

Ți se ivește-n cale un han cu covălie!

Hangiu-ți iese-n față, îți face temenele,Îți dă să bei și-și leagă la brâu un șorț de piele!

Nu-l crede când pe umăr te bate amicalSpunând că-ți strânge gratis potcoavele la cal,

De nu voiești la ziuă să pleci cu șaua-n spateȘi-n frâu jucat cu patos de Doamna Vanitate!

Film

Viperele violete pe sub ferigi s-au pierdut:Noaptea a băut hulpavă din cafeaua cu năut!

Demonu-i bătea potcoave inorogului furat:Bani în contul nemuririi tale nu s-au mai virat!

În Grădina Ghetsimani s-a ivit un stâlp de sare:Îngerii topesc argintul unui corn de vânătoare!

Morții fără pomenire s-au pornit la drum duium:Cerul nu mai are stele, focul nu mai scoate fum!

Refuz

Permiteți-mi, ilustră Doamnă, de data asta să refuz

Acul perfuziei de suflet și s-o consider un abuz.

Din efemerul meu periplu prin viață v-ați făcutun scop:

Să mă storșiți ca pe-o lămâie până la cel din urmă strop.

Ajunge bâzâitul viespei ce soartei mele-i dă târcoale

Și se-amăgește că străbatem alături căi de dor astrale.

De-acum Singurătății numai accept umil să-i dau uium

Și chiar să-i cumpănesc desagii în șaua caluluide fum!

Boem

Parcă-am făcut pariu cu moartea să nu mătreacă niciun rând

Când poposesc la crâșma spaimei bătut de soartă și flămând!

Pe zincul umed chiar și ortul de vamă mi l-am aruncat

În loc să mă dedau căinței și evadării din păcat.

De-aș fi avut măcar puterea să nu găsesc

fermecătorGlasul pierdutelor sirene ce m-au chemat

la masa lor,

Aș mai cosi și azi pe luncă trifoiu-n floarepentru cai

Albaștri să-i înham la carul ce sigur m-ar fi dus în Rai!

Troc

Copil, visase-o jucărie cum alta-n tot ținutul nu-iÎncât colegii săi de joacă să facă sluj în fața lui.

Acum, când a albit, o are: e o revistă culturalăLa care, să se nemurească, poeții urbei dau

năvală.

Altă făină mult mai albă se macină acum la moară,

Însă pe el tot gânduri negre îl bat precumodinioară.

Pe-o hecatombă de iluzii, Mefisto tot mai face trocCu sufletele celor care se plâng de lipsă de noroc!

Pagina 16 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Mi-am amintit de titlul unei cărţi ci-tite în copilărie - adolescenţă, care mi-a sus-citat interesul. N-am reţinut autorul, dar amreţinut titlul: Cabotini şi cabotine. Era scrisăpe la începutul secolului trecut, dovadă a exis-tenţei cabotinajului pe atunci, răspândit lafrancezi în special, de unde a şi provenit de-numirea, spun unii. O găsisem într-o librărie şiîntrebând librarul ce înseamnă cabotin şi des-pre ce este vorba în carte, acesta s-a eschivatsă-mi răspundă şi aşa cum sunt bărbaţii, mi-arăspuns cu o glumă: „Copilă, nici în farmaciifarmacistul nu cunoaşte denumirilor tuturormedicamentelor”.

Ajunsă acasă, ca orice copil cuminteşi interesat, am deschis dicţionarul lui Şăinea-nu pe care-l aveau părinţii în bibliotecă. Ai-doma dicţionarului din zilele noastre, era men-ţionat cuvântul cabotinism, din franţuzescul ca-botinage, însemnând atitudine, gest, apucăturăde cabotin. Despre cuvântul cabotin, dicţio-narul menţionează şi astăzi că este actorul me-diocru care urmăreşte succese uşoare prin mij-loace facile; persoană care încearcă să se re-marce printr-o comportare teatrală; în trecut,în Franţa actorul ambulant se numea cabotin.

De fapt ce este un cabotin? Un omcaraghios dar de care nu se poate râde. El nueste un tip amuzant, el este stupid, ignorant, nudeparte de unul cretin, şi care pozează într-opersoană „specială”. Când vorbeşte, „spurcă”locul, cum spune românul, prin falsitate, min-ciună. Când materializează gândurile, produceceea ce corespunde caracterului său de ca-botin, adică ceva dezgustător, lipsit de valoareautentică.

Cabotinul pozează, „dă cu gura”, vrândsă ademenească oamenii, dar pus în faţa săvâr-şirii unui gest serios - pus la încercare cums-ar spune – dă înapoi sau dispare, pur şi sim-plu, din peisaj. Nu are simţul ridicolului, estedoar orgolios. El vorbeşte sau înfăptuieşte co-piind tot ce este de prost gust, încercând să în-şele simţul frumosului şi al adevărului.

Cabotinajului, acestui curent maivechi, dar adaptat întru totul zilelor noastre, ise spune kitsch. În dicţionar îl găsim ca termenfolosit pentru a desemna arta de prost gust,pseudo-arta; reproducere sau copiere pe scarăindustrială a unor opere artistice, multiplicateşi valorificate comercial; obiect (carte, tablou,statuie, statuetă, etc.) de proastă calitate. Răs-pândit azi şi în lumea apuseană, defineşte unfenomen ce s-a impus pe primul plan al dis-cuţiilor estetice – creaţia de nivel scăzut, artade prost gust. Se spune că termenul de fapteste german şi a apărut cu un secol în urmă, laMünchen, în cercul pictorilor academişti, sem-nificând iniţial o schemă, ceva ce nu era fi-nisat. „Astăzi el desemnează pseudo-arta, artacomercială, cea de un gust dubios.” Pentru lu-cruri deci, s-a găsit termenul corespunzător, darpentru oameni? Pentru oameni a rămas acelaşitermen de cabotin, el cabotinul desfăşurân-du-şi, relevându-şi inepţiile într-un mediu oa-recare. Politica, de exemplu, e un mediu pro-lific pentru cabotinism. Dar nu numai po-litica!

Avem azi suficienţi cabotini în toatedomeniile. Prostia, nepriceperea, infantilismul,lipsa sentimentului patriotic, amoralitatea, imo-

ralitatea, corupţia endemică la nivelul insti-tuţiilor statului şi clasei politice, otrăvescsocietatea. Unii dintre aceşti cabotini, maiabili, ştiu să folosească naivitatea oamenilordin jurul lor, în interes personal. Creatorulunui kitsch te înşeală, te minte, prezentându-ţivorbele sau faptele ca şi când ar fi valoroase.Şi culmea este că în loc să capete locurile pecare le merită, undeva la periferia societăţii,aceştia sunt lăudaţi, premiaţi, recompensaţi,trimişi în străinătate pentru a reprezenta cupersoana lor sau cu lucrările lor, ţara noastră.

Iată aflăm despre statuia de pe scărileMuzeului de Istorie: Împăratul Traian golpuşcă, şi câinele cu apendice, a sculptoruluiVasile Gorduz, deţinătorul atâtor premii petimpul vieţii. Mulţi se întreabă dacă este mo-dernism sau obscenitate. În loc să fie ampla-sată undeva într-un bâlci, ea a fost amplasatăîn plin centrul oraşului Bucureşti. Va fi admi-rată? Cred, mai curând, că oamenii vor spunecă este artă de prost gust - kitsch. Dar câţi banis-au investit pentru transpunerea în bronz amonumentului kitsch? Cu câtva timp în urmăam auzit de o altă operă a lui Vasile Gorduz ca-re i-a îngrozit pe românii din Montreal – Ca-nada. Statuia a fost inaugurată în prezenţapreşedintelui ţării noastre în acel moment(2004) - Ion Iliescu, statuie ce îl înfăţişează peMihai Eminescu ca pe un bolnav, îmbrăcatîntr-o cămaşă de noapte, ca şi cum ar fi scăpatdintr-un spital de nebuni. Este posibil să ne ba-tem joc de poetul naţional, de cultura şi istorianoastră? Şi nu o face un străin, ci un cetăţeanal ţării. Într-atât ne-am rătăcit sufletele încâtam uitat că ţara e mai venerabilă, mai sfântădecât chiar ne sunt părinţii? Socrate spunea:„mai presus de tatăl tău şi mama ta şi stră-bunii tăi e patria”. Distorsionată mi se pareaprecierea acestor opere de artă, din cauzacelor care le inaugurează şi care, cred că habarnu au de arta adevărată şi apleacă urechea laspusele unor oameni cu adevărat bolnavi dedistorsiune, care le induc gânduri inaccepta-bile pentru conştiinţa axiologică, dar prin de-ghizare, relativizare capătă şansa de a fi ac-ceptate şi declamate.

Mârlanul, fiindcă şi despre el mi-ampropus să scriu, este „o persoană care vădeştelipsă de educaţie, cu apucături grosolane;bădăran; mitocan; mojic”. Care ar fi diferenţaîntre cabotin şi mârlan? Fiindcă asemănărisunt destule. Dacă putem atribui cabotinuluiun fel de naivitate, fiind de multe ori incon-ştient de atitudinea sa, mârlanul este omul con-ştient de ceea ce face, poate fi şi rău inten-ţionat, jigneşte arătându-şi superioritatea, aremârlănia „în sânge” şi o face în mod dezinvolt,

cinic, lezând adversarul care uneori nu sepoate apăra din bun simţ, bună creştere sau dinrespectul pe care îl are şi el, tot „în sânge”.Duelul este inegal, săbiile sunt diferite!

Scria cineva că banii sunt benzinamaşinăriei uriaşe care formează societateaumană de astăzi. Este cu adevărat combus-tibilul după care aleargă unii pentru a se asi-gura de „încălzire pentru veşnicie”. Banul, ob-ţinut prin poziţia privilegiată în societate, îidetermină pe unii a-şi perverti caracterul. Da-că l-au avut cândva integru! Mârlanii suntcinici (cinism - despre care se mai spune căeste o formă degradată a ironiei), dispreţuiescprincipiile elementare ale moralei, sunt mânaţide o poftă aproape vicioasă a negării, de do-rinţa de a demasca, a distorsiona, a lovi înpunctele dureroase ale adversarului. Ei suntmaeştri în a păcăli lumea, „există în ei cevadiabolic, un joc pervers al spiritului”, spuneaEmil Cioran. Şi ideea de perversiune ne ducecu gândul la unele practici obscure şi murdare,la răutate sau chiar sadism, distorsiuni,tenebre, care nu ar trebui să facă parte dintr-oviaţă normală, cu oameni normali.

Arthur Schopenhauer într-o carte a sa,scria: „Se arată inteligent acela care cu proştiişi nebunii nu stă de vorbă. Dar mulţi vorspune ca dansatorul invitat la balul paraliti-cilor: Eu cu cine dansez?”

Vavila POPOVICI (Raleich, Nort Carolina)

Cabotinul şi mârlanul „Dă-mi, Doamne, ce n-am gândit, să mă mir ce m-a găsit!”

proverb românesc

Măcelaru Carmen Manuela****prima oară l-am văzut în gara de nord,

era vara lui 2009părea un bărbat perfect normal, avea tricou

lacoste, pantaloni bej

aripile ieşeu pe la cusăturile hainei, nu sesinchisea că putea fi otrăvit

din clipă-n clipă ar fi putut izbucni într-un copil cu părul de aur

coastele-i străluceau ca o plasă de păianjenîn aşteptarea unei surse de hrană

avea piele de voievod întors de la luptăaş fi putut sta nemişcată, culcată la pământ,

mulţi ani de zilepe acest câmp deschis

fetiţa din mine rămasă un sâmbure pe laşaisprezece ani m-a dat de gol

mi-a spus despre el că are o casă la ţară cu gard verde

unde seara îşi aruncă hoiturile de peste ziam aprins o ţigară, aşa cum fac ori de câte orisunt în faţa unui bărbat care creşte îngeri

liliputani uneori le dă drumul şi ei se aşază pe umeri

sorbind pofticioşiei da, asta îl făcea mai înalt, contemplam

lipsită de grijiîi place să ia masa în spaţii fundamentale,

cum ar fi genunchii mei dimineaţa

când ne-am îmbrăţişat mi-au dat dinţii,vertebrele s-au îndreptat

parcă mă năşteam prima oară pe un hol de spital fără să-mi cunosc mama

avea un aer de poet provincial care tocmaia dat de mâncare la fluturi

o starea de agregare care mă ţine la mulţi metri deasupra pământului

poate servi la zbor, subject wanted,ultima şansă

câinele latră doar când Dumnezeu bea apă,aşa începe cartea lui

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 17

LiviuOFILEANU

Mocăniţa

Astăzi am mers pe jos vreo 10 km, înaerul pur al pădurii alpine, însoțit de feluritecântece de păsări și foșnete verzi. Vreau să vădunde s-a mutat prietena mea Zamfira, fata caremi-a scris în armată scrisori pătate de ruj…

Până la urmă, calea spre fericire o aflăfiecare în dreptul lui – dacă ea înseamnă totaltceva de la o vârstă la alta, și odată îmbătrâ-niți ne dăm seama, poate prea târziu, că feri-cirea ne-a lovit peste degete ca un pește culumina sclipitoare a cozii și tocmai l-am scă-pat în iaz…

Acesta e cazul Zamfirei, chemată detoți cunoscuții ei Fira, o femeie grațioasă, năs-cută cu vreo 30-35 de ani în urmă. Și anume:când era mămică, Terezuca lucra la un maga-zin de cooperativă – aşa-zisele „prăvălii cu detoate”, care aveau orice, începând de la suluride melană şi piper, bocanci de iarnă, cutii maricu bomboane colorate şi dulciuri în staniol,cărora le ascundea ambajajul drept suvenir„original”, ca şi feţele cutiilor de chibrite, gu-mă de mestecat sau alte lucruri care nu păreausă aibă inscripţii româneşti pentru a le da fi-ului ei, Daniel. Și eu, i le dădeam Zam-firei…

Vară sau iarnă, din ’77 până prin ’80,Tereza deschidea magazinul la 8 dimineaţa, şipentru acest lucru se trezea de la 5, ca să urce„dealul cel mai deal” din capătul oraşului, deunde lua „mocăniţa cu navetişti”. Trenul veneacu muncitorii de pe sate care lucrau în oţelăriişi laminoare, apoi se întorcea cu feţe nedor-mite şi într-o linişte de cavou, ca şi cum toţipasagerii ar fi făcut ultimul drum.

În această atmosferă un copil de 5 aninu avea răbdare să stea pe băncile de lemn, unlemn tare şi lăcuit care îţi lăsa dungi pe pulpe.Nu aveam răbdare să văd pe ferestruica demărimea unei televizor pâlcurile de arbori caretreceau la pas mărunt pe lângă noi, nici nuajungeam să văd bine în adâncul pădurii pestecare lumina zorilor nu căzuse încă. Urma sămă joc pe dealuri cu fata lui Fânaru, o mogâl-deață cu ochi căprui-închiși, guralivă ca o vra-bie.

Nu știam că Zamfira se va căsători…că n-are copii, nici bărbat – a stat singură ca unmesteacăn pe margine de stâncă… Îmi aduceamure, ciocolată de casă, și eu am cerut-o denevastă. Culmea e că a și acceptat, dublân-du-mi porția de ciocolată – câteva ore ne ju-căm în nisipul depus lângă linia moartă de ace-le mașini mari, „Buceag”-uri gălăgioase…

Și mocănița, șopârlă de fier, scăpa re-pede într-un tunel, ca să lase orașul în grija co-muniștilor – urmau câteva dealuri, apoi şuie-rând ca şi cum şi-ar lua curaj, înălţa spre ceruladormit albe trâmbe de aburi, ca bunelu’ – unvajnic fumător de pipă. Cum priveam mai bi-ne, mama trăgea în jos sticla ferestrei amenin-ţându-mă cu un altoi de palmă dacă nu staucuminte. Și cine ar fi stat locului, când micalui femeie îl aștepta?! Cum nu mai aveam cesă fac, pândeam clipa când va ațipi, să ies dincompartiment pe culoar… În două secundeurmă o palmă după ceafă: „credeai că dorm,ai?”... De atunci, m-am mulţumit să știu căZamfira va găsi pe altul, că trenul e prea în-cet…

Privesc oamenii cu ochi de yoghin,am devenit static – și încă mă joc, ba cu o ma-

şinuţă de hârtie, ori cu o cutie de chibrituri…În fiecare noapte mă uit afară – să văd când seface ziuă, să merg cu mocănița prin viseleverii. Nu știu de ce tocmai vara. Erau vreo 5staţii de unde mocăniţa lua sau lăsa oameni lavatră. Atunci le ştiam pe de rost, chiar dacănu-mi spusese nimeni nimic. Iar acum, nu știuprecis cine erau oamenii aceia buni care măserveau cu mere cât pumnul…

Lumina zilei se lăsa printre copaci caun fel de ceaţă şi arborii sălbatici, neatinşi detopor, păreau să se repeadă asupra trenului. Aufost zile în care m-am minunat că sunt teafărdupă zborul pe deasupra munţilor. Mocăniţapleacă în fiecare dimineaţă şi intră în defileu,trece prin tunele săpate în stâncă, şi se aratăîntr-un luminiş de pădure, unde se ascunddouă-trei case, apoi coboară încet la vale, maiia câte un tunel în spate şi după vreun ceas degâfâit pe spinarea stâncilor parchează pe loculdrept din staţia Govâjdia. Aici se întoarce lo-comotiva, aici mi se întoarce sufletul ca o fan-tomă răzbunătoare.

Trenul lua o pauză până la ora 13, cândavea să ducă schimbul doi la serviciu în oraş,ca să revină la ora 16 cu cei care plecaseră dedimineaţă. Pe frate-meu, Eusebiu, mama îl lă-sase în grija bunicii Cătălina, la Teliuc; numaieu n-aveam stare şi trebuia să toc nervii ma-mei la maximum, în fiecare zi… Astfel, a în-ceput să mă ia „la lucru” – să-mi consum ener-gia ajutând-o la dereticat, la dus lăzile cu ma-teriale şi la inventarul din beci, unde apa aintrat într-o primăvară ca să boteze toată marfaîn Numele Domnului, nume de care nu prea aauzit şeful de depozit – un butoi al cărui inelde curea crăpase şi eu îmi băteam capul cugândul prostesc al mâncării: „mamă, da’ neneaCălugăru de ce e atât de gras?” şi Terezucaevita orice răspuns până astupa urechile pere-ţilor: „E şef, măi copile, ca şi tanti Stănica,tanti Helma de la cantina mare a oraşului...şefii sunt şefi!”...

Dar cum nu aveam de gând să fiu şef,ci să mă joc cu maşinuţa, am devenit „mut” pechestiuni de afaceri... Am rămas cu convinge-rea că şefii sunt nişte persoane cu ţeastă de bouşi burta mare, foarte mare, o burtă care puteafi folosită drept masă de tenis, de unde luaupulpe de pui şi jamboane de porc, salam deSibiu şi pepsi, frucola şi limonadă, porţii nes-fârşite de savarine, ecler şi doboş... De înmor-mântarea lor, Tereza a aflat ba de la o fostăcolegă, ba de la bucătarul Sabin. Şi s-a dus,chiar dacă n-a stat la pomană, i-a văzut pefiecare şi i-a comparat cu imaginea rămasă înmemorie: feţele buhăite, de oameni care aubăut şi au mâncat non-stop, cu burţile despica-te în sfârşit de bisturiul nemilos al sorţii, lamăintransigentă care nu primise din partea lornici o mită – deveniseră flasce, retrase în nea-ua giulgiului ca membrele unei broaște țes-toase în locașurile hărăzite de natură. „De fapt,nici bocitoarele n-au plâns cum trebuie, orierau bete, ori nu mâncaseră de câteva zile”,îşi aminteşte bătrâna învârtind inutil ochiurileunui ciorap – întrucât știa că sunt la piața devechituri „gata-făcuți” și des-tul de ieftini…Numai ea, hulită de toţi, divorţată şi văduvăpeste câţiva ani după al doilea bărbat – a trăitsă-i vadă morţi pe toţi duşmanii ei, chiar dacăi-a iertat, iar de unii nu-şi aduce aminte – no-roc cu fotografiile de pe când erau cu toţii pri-eteni: serate dansante, revelioane şi excursii înstaţiunile cu saline pentru astmul ei...

Prăvălia nu ducea lipsă de clienţi.Acum nu mai există. Băutură nu se găsea de-cât după colţ, la „Alimentara” deschisă numaidupă orele 10 dimineața – ca „oamenii mun-cii”, cunoscuţi şi ca „oamenii paharului”, să

nu apuce în drum către serviciu nici o sticlă dealcool. Nici Alimentara nu mai este acolo.

Sătenii lucrau în mina de la Teliuc şiGhelari. Aveau destui bani ca să poarte o că-maşă nouă sau nişte „splendori” de tenişi-Drăgăşani. Nici minele nu mai sunt. E-adevă-rat că leafa se ducea pe pâinile tari şi porumbulhotărât ca hrană porcilor crescuţi în bătătură,dar se găsea „timp” pentru câte o butelie devin, ceva bere pentru fiecare seară. Dar nu maichefuiește nimeni pe aici… Oameni gospo-dari, care au crescut copii şi i-au trimis „laoraş, ca să nu mai îndure şi ei răcoarea mun-telui şi sărăcia noastră”, se încăpăţânează sărămână acolo, unde nu mai cresc animale...

Trăiesc din pensiile de miner, deoţelar... şi mulţi dintre ei află că au murit cândpopa schimbă tonurile rare ale slujbei de botezcu cele de îngropăciune… În rest, îşi sapă me-trul de grădină, pun zarzavaturi şi le îngrijesccu răbdarea ancestrală a dacilor, fiinţe capa-bile să scoată miere din piatră. Aşa că n-aucartofi, însă cumpără din altă parte. N-au po-rumb prea fain şi totuşi se descurcă... Înschimb, au struguri frumuşei, din care iese unvin tare, încât bărbaţii, deşi sunt în vârstă, selaudă că ar birui câte trei muieri într-una sin-gură – lucru parţial adevărat, dacă rata de na-talitate a crescut negativ datorită vinului, semncă tot „idealul clasic al omului” primează şi înacest domeniu...

Dacă mergi cu maşina, după localita-tea Teliuc urmează Plosca, o răscruce a dru-murilor către Ghelari şi Frontul II, o altă co-lonie de mineri pensionaţi de măsurile priva-tizării minelor. Drumul şerpuieşte având pepartea stângă albia lină a unui pârâu şi stâncilemunţilor Poiana Ruscă, bătrâne şi acoperite dearbuşti, tufe şi pini crescuţi oblic. În câtevaminute de urcuş lin turiştii ajung la Govâjdia,unde pot vedea unul dintre cele mai vechi fur-nale din Europa – locul unde s-ar fi prelucrat,zice-se, de către austro-ungari, fierul pentruturnul Eiffel din Paris. Până aflu dacă e ade-vărat sau nu, mă feresc de maşinile pline cubuşteni luaţi chiar din pădurile din jur, trun-chiuri de fag şi brad. Mai trec şi căruţe cu pă-durenii care au pierdut „cursa cătă oraş”, şiacum merg pe jos până la Teliuc, ori „lamedicu’ ăl mare din Inidoara, cu trimetere dela ăl nost”...

S-au întâmplat multe lucruri urâte deo bucată de timp: traseul mocăniței a fost în-chis, liniile vândute la fier vechi. Până și co-pacii s-au uscat în picioare, potecile nu maișerpuiesc vesele printre rugii de mure unde măașteptau puii de viperă, lungi cât o palmă șiascunși după un bolovan greu cât o inimă devăduvă. Posomorâte, hornurile vechi fumeazănumai când frigul se freacă de mâini ca o ias-că. Pe străzi pustii, liniștea serii și oamenibătrâni la taclale fără rost. Primarul îi salută șiîncuie ușa cu un lacăt de căsuță poștală – nuștie nimeni să-l spargă…

Toți sătenii mă privesc cu ochiul-gă-inii, sucit către luna rostogolită de pe un umărpe altul, în vreme ce lătratul câinilor face apaizvorului să curgă pe sub botul fiecărei porți,încercând fără rost să șteargă cu stufoaselecozi tabloul unui pictor nebun sau parbrizultimpului…

Intru în micul cimitir care stă azi-mâi-ne să fie luat de o viitură – poate așa vor că-lători cei care n-au fost plecați nicăieri, nicio-dată… Pun și eu o floare, pui și tu una subcrucea de lemn putred. Iei florile vechi și learunci în pârâu, smulgi iarba câlțoasă… apoicitești: „Aici odihnește Zamfira”, femeiacălcată de mocăniță, o fată cu părul şaten şi

(Continuare în pag. 18)

(Urmare din pag. 17)

prins în două codiţe, care mă plezneau peste faţă cândţâşnea de sub un şopru ori din spatele fântânii la „de-av-aţi ascunselea”…

Acum, fața ovală și prelungă are trăsăturile uneicălugărițe cu ochii ușor încercănați, ascunși sub o frunteboltită și coborând pe linia unui nas fin, ușor aruncat învânt, care trădează o fire năvalnică, jucăușă dar și timi-dă, răzbunătoare și pasională – asta zic buzele egale șicărnoase.

Are mai multe coafuri, însă ea se fotografiazămult în cele cu părul căzându-i pe față în șuvițe bruneori șatene, cârlionți sau fire linse, după cum stările ei auîmpins-o să se pieptene. Și mă privește pe furiș – prinacele șuvițe aduse pe câte un ochi de rebelă, sau cu păruldat pe spate, ca o femeie spășită, unde numai rujul pur-puriu sau pomezile care îi îmbujorează tenul prea alb deinfantă spun altceva…

Toți sunt orbiți de frumusețea ei care poate ful-gera un bărbat. Doar eu am pierdut-o. Chiar și femeile oplac pentru căldura vocii. Numai eu n-am știut să o cu-ceresc. De fapt, glasul Zamfirei e un cântec în conti-nuarea dealurilor pe care aleargă încă liberă și trufașă.Poate tocmai din această cauză… adolescența ei, îmbră-cată într-o rochie pestriță, apare în una dintre fotografi-ile de la 16 sau 18 ani, se află pe culmea unui deal foto-grafiat; în vale, se pot vedea drumurile șerpuind printrecasele satului, întâlnindu-se de parcă și-ar da binețe, casă se răsucească pe călcâie în dreptul Bisericii, apoi să oia de-a dreptul spre Primărie – nu înainte de a trage lafosta Alimentară și Birt, ca să urce numaidecât dealul dindreapta Cimitirului pe un drumeag de căruță – unde iar-ba pune stăpânire, poate prea repede, în urma cortegiu-lui de mort…

Florentina Loredana DALIAN

PPooaarr ttaaPoarta era înaltă, din fier. Câteva secunde

oprisem la intersecţia în T pentru a mă asigura stân-ga-dreapta înainte de viraj. Îmi căzuseră ochii pepoartă. Decupajele din ea lăsau să se întrezăreascădincolo silueta înaltă, veşmântul negru descompus capiesele unui puzzle. Atât zărisem. Câteva piese negredintr-un puzzle pe care l-am compus mental sub for-

ma unei siluete. Poarta era obişnuită. Cel de dincolo de ea, nu. Nu era un omobişnuit. Dar, în secundele acelea – câte vor fi fost – mi s-a năzărit că ar fi doritsă fie.

Intuisem cine putea fi cel care-şi plimba cu lentoare paşii în drumul cătrepoartă. Părea că merge fără scop. Mergea ca să meargă. Aşa cum merge un omsimplu către poarta lui. Doar că omului simplu îi este îngăduit să iasă şi să rămânăel şi dincolo de poartă. Lui, nu. Lui nu-i sunt îngăduite multe. Nici măcar lucrurilesimple, cum ar fi să meargă desculţ prin iarbă. Ori să mângâie un câine maidanez.Ori să se joace de-a v-aţi ascunselea c-un copil. Aşa l-am simţit, ducându-şi cugreutate paşii spre poarta ce va rămâne închisă, parcă mânat de-un dor. Dorul dupăcele neîngăduite.

Să nu poţi străbate singur, c-un rucsac în spate, o cărare de munte miro-sind a brad. Sau, dacă-ţi vine cheful, s-alergi de nebun pe străzi, luându-te laîntrecere cu frunzele toamnei. Să nu poţi face toate acestea pentru că eşti o pasărecaptivă în colivie. E drept, într-o colivie aurită, înconjurat de atenţii, de onoruricare mai de care. Dar toţi aceia să nu înţeleagă că, din când în când, ai vrea măcarsă culegi o floare de câmp cu mâna ta. Toţi aceia care te-nconjoară cu cei maisofisticaţi trandafiri să nu intuiască faptul c-ai dori poate să miroşi o lăcrămioară.

Cui să spui? Şi cine să te creadă? Nu, nu te poţi plânge nimănui. Căci tueşti cel care porţi sarcinile altora. Tu eşti cel la care vin alţii să plângă. Nici măcarasta nu ai voie. Să plângi. Trebuie să zâmbeşti mereu. Să dai nădejde celor dez-nădăjduiţi, curaj celor slabi. Se gândesc ei la tine ca la un om? Te-ntreabă vreodatădacă te doare ceva? Dacă ţi-e dor de cineva? Ori dacă, pur şi simplu, nu ţi-e preatoamnă... Dacă ţi-e somn, dacă ţi-e sete, dacă-ţie... frică...

Aşa l-am văzut. Bucăţi de puzzle din-colo de poartă. Parcă ducea pe umeri toată gre-utatea omenirii, parc-ar fi alergat desculţ priniarbă, parc-ar fi avut un dor. Parc-ar fi vrut să fieun biet ţăran îndreptându-se agale, fără niciogreutate pe umeri, spre poarta lui.

Am plimbat după mine ziua întreagă fil-mul acesta. Seara, mi-a curs o lacrimă. O la-crimă grea, pentru singurătatea Episcopului.

Vlad Turburea***

vedeți domnule doctorcerul îngerilor este în vîrful degetului

meu arătătoraici îşi fac ei înviorarea de dimineațăşi un şi doi şi trei şi patruda domnule yes sirşi re mi mi şi fa sol sol şi la si sio schimbare la față spre dreaptao schimbare la față spre stîngaşi pas de deux pe loc şi staiscuturați aripileapoi vin în zbor planat spre podul palmei melea nu doctore nu nu mă întind pe canapearămîn în picioareîncă mai pot să iau urma libelulei peste trestieori să miros prefacerea unei mantis religiosa

într-un psalmaazi aieri acînd ace ada aba aşa auzide fapt eu nu sînt bolnavsînt doar rămasul de mine între alunecare

şi zbora avea o vale a îngerilor numai a tanu e deloc uşortrebuie să stai mereu cu mîna întinsă

ca la pomanăuite aşa aazi aieri acînd ace ada aba

hai domnule hai cu degetele îndoite doar o octavă

e ca şi cum ai duce la buze cu palma făcută căuş

surîsul copiilor tăiştii domnule doctorce dor mi se face să-mi mîngîi şi eu femeia?!aazi aieri acînd ace ada aba aşavedeți însă mie îmi place să port femeia

pe partea stîngăcum să-ți mîngîi femeia cu mîna făcută căuşo simplă rotire a articulațieişi gata alunecareate trezeşti cu un înger în mînecănoaptea trecută l-am visat pe Micecobora printre dafini cu berbecu-n spinarehai Mice spuneam hainu poți să scoți îngerii din mînecăuite aşa aazi aieri acînd ace ada abaprecum aşii de treflă îngerii au trecătorile lor

nu despre calea vieții vorbescnu despre calea uităriiacestea sînt dintr-o altă povesteîți mai aminteşti difuzorul agățat în perete?bună seara copiiaazi aieri acînd ace ada aba aşa auzinoapte bună copii!

Sorin DănuţFără titlu

Dragă prietene, energia unei florieste de-ajuns să spargă o rocă...ştii şi tu că asta nu e o poveste

nu am nevoie de fluvii de tutunnici inpiraţie de absintnici cafele cu gust de noapte

oricând chipul tăupoate fi un bun început de poem...

Poemul lucrurilor

undeva la munteiarna ţine locul tristeţiicopilăria are miros de fân jertfitşi gust de lapte proaspăt.

amintirea – ecou greupe câmpul prelungflorile bune de ceai– prelungirea inimii mele.

Pagina 18 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

CADRAN LIRIC

Ori de câte ori mi s-a ivit prilejul amafirmat că interviurile cu personalităţi cultu-rale unanim recunoscute pot şi trebuie să con-stituie veritabile şi preţioase adjuvante ale da-telor de istorie literară. Este bine de ştiut că pelângă informaţiile reci şi exacte despre cutaresau cutare scriitor, uşor de găsit în dicţionare şiale tipuri de scrieri, interviul vine să dea viaţă,să îmbogăţească tot ce se ştie sau se ştia maiînainte despre o personalitate. Şi asta fiindcăsunt aduse în prim-planul atenţiei înseşi măr-turisirile celui în cauză. Mă gândesc, de pildă,cât de valoroase au rămas în istoria literaturiinoastre interviurile semnate pe vremuri deFelix Aderca sau de I. Valerian, iar maiaproape de noi cele pe care le-au realizatAdrian Păunescu, Florin Mugur (cu MarinPreda şi nu numai), să zicem, ori cele adunateîn două masive volume de către GeorgeArion. Şi exemplele sunt mult mai numeroase.

Au existat şi există încă la noi cărţi deinterviuri de două categori: cele realizate la ni-vel naţional şi cele ce vizează personalităţi dinprovincie, întrucât, iarăşi se ştie şi se vede cuochiul liber că astăzi cultura în România nu seface doar la centru, ci şi în multe localităţi dinprovincie..

Din această ultimă categorie face par-te şi recent apărutul volum intitulat Scriitoricontemporani din Vrancea (Editura AteneulScriitorilor, Bacău, 2012), semnat de dl. Cu-liţă Ion Uşurelu, prozator şi editor al unei fru-moase reviste Salonul Literar, care apare deani buni la Odobeşti.

Înainte de a formula unele conside-raţii asupra cărţii se cuvine să spunem câtevacuvinte despre autorul ei, care a depăşit de-mult stadiul de începător într-ale literaturii.

Dl. Culiţă Ioan Uşurelu, ziarist şi pro-fesor, ne-a dat până acum mai multe lucrări –unele inspirate de propria-i meserie (Profe-sorii – suplinind au dobândit, Cerşetori înloden), altele de beletristică pură (Conaculdintre vii, un fel de Han al Ancuţei, scris cumult har) şi – în fine – mai multe culegeri deinterviuri, gen în care d-sa face proba unui in-vestigator tenace şi dăruit cu abilitatea re-porterului cultural înnăscut).

În acest sens amintim volumele Ge-neraţii – dialoguri necesare (veritabilăradiografie psihologică a vârstelor mai tinere,Convorbiri esenţiale, la care se adaugă mo-nografia Ionel Bandrabur – omul şi scriito-rul şi o piesă de teatru, Joc în timp.

Concomitent cu elaborarea acestorvolume, d-sa desfăşoară şi o meritorie muncăde promovare a talentelor tinere şi a copiilorsupradotaţi, în cadrul Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, pe care a înfiinţat-o în1994. Prin urmare avem a face cu o per-sonalitate multilaterală şi „productivă” în sen-sul cel mai nobil al cuvântului.

Revenind la volumul anunţat la în-ceputul acestor rânduri trebuie spus că nouaapariţie editorială nu vine pe un teren gol,fiindcă ea a fost pregătită, dacă putem ziceaşa, de alte cărţi despre literatura Vrancei:Vocaţie şi destin, de Alexandru Deşliu şiValeriu Anghel, de Convorbiri în cumpănă,de Alexanbdru Deşliu, de Scriitori vrânceni

de ieri şi de azi de Mircea Dinutz şi de unstudiu al lui Ionel Necula.

Aşadar, cum lesne se poate observaliteratura din Vrancea nu duce lipsă de co-mentatori şi nici de inimoşi animatori care s-opopularizeze şi dincolo de fruntariile judeţu-lui.

Într-un anume fel dl. Culiţă Ioan Uşu-relu este aidoma unui râu, care adună izvoa-rele dintr-o albie largă, convingătoare şi si-gură, fiindcă d-sa reuşeşte să „toarne” infor-maţii anterioare într-un tot unitar şi armonios,care se parcurge cu real interes de la un capătla altul, fără a obosi ori a da senzaţia de mo-notonie.

Pentru a face „masa mai bogată” darşi pentru a oferi cititorului posibilitatea de acunoaşte cât mai multe opinii şi mentalităţi,biografii de oameni împliniţi ori aflaţi doar laînceputul carierei lor de literaţi (prefigurând,probabil, viitoare destine culturale puternice),autorul intervievează nu mai puţin de şaizecide persoane, de la scriitori cu un statut incon-testabil şi care s-au impus în cultura naţională(Irina Mavrodin, Ionel Brandabur, Ion Du-mitru Denciu, Constantin Frosin, Liviu IoanStoiciu, Corneliu Ştefanache ş.a.) şi până laautori ale căror nume, cel puţin deocamdată,spun mai puţin cititorului: George Costin,Costel Drilea, Ionel Marin, Mariana Stratu-lat, Ionică Sava.

Se poate înţelege de aici şi genero-zitatea cu care dl. Culiţă Ioan Uşurelu îi în-nobilează cu atributul de „scriitor” pe mulţidintre cei ce se află acum la începutul afir-mării, publicând prin reviste fel de fel de texte,nu neapărat cu caracter beletristic şi nu nea-părat interesante sau originale.

În fine, discuţia s-ar putea continuamult pornind de la acest aspect. Nu vreau săspun că autorul interviurilor face rabat la ca-litate. Se ştie, pe de altă parte, că un interviubun şi cu adevărat valoros, care să depăşeascăinteresul de moment, rămânând ca un docu-ment despre oameni şi vcremuri nu poate firealizat decât în condiţiile în care autorul lordeţine arta de a pune întrebări şi de a provocarăspunsuri. Fără îndoială, dl. Uşurelu este pedeplin stăpân pe o astfel de artă – ceea ceconferă valoare din capul locului tomului ieşitacum de sub tipar. Personajele sale sunt abor-date din mai toate unghiurile posibile într-uninterviu: biografic, cultural, al formării profe-sionale, al mediilor prin care acestea şi-aupurtat paşii, al relaţiilor inter-umane, al ideilorşi idealurilor literare, al felului în care elepercep şi judecă realităţile culturale de ieri şide azi, ale raportului cu instituţiile şi colegiietc. etc.

Din acest punct de vedere vastapanoplie de dialoguri poate fi interpretată şi caun „conac dintre vii” (ca să folosim expresia şititlul altei cărţi a d-lui Uşurelu), unde şi-au datîntâlnire literaţi vrânceni din toate generaţiile,nu pentru a se confrunta, ci pentru a se cu-noaşte mai bine şi, mai ales, pentru a des-coperi ceea ce îi uneşte ca visători şi ca trăitoripe acelaşi mirific meleg vrâncean.

Scriitorii contemporani din Vran-cea, prin interviuri ni se înfăţişează, pe dealtă parte şi ca o vastă panoramă a vieţii cul-turale, bogată, diversă, în continuă eferves-cenţă, de la Curbura Carpaţilor.

Fireşte, căutând nod în papură, mulţise vor întreba de ce autorul a fost atât de ge-neros şi dacă, într-adevăr, în Vrancea trăiescpeste cincizeci de scriitori (lăsându-i la o partepe cei care între timp, până la apariţia cărţii, autrecut dincolo: Irina Mavrodin, DumitruPricop, Ion Panait, poate şi alţii despre caren-am auzit) care au avut/au ceva de spus şimerită să figureze într-o astfel de culegere.

În ce mă priveşte mă situez de cea-laltă parte a baricadei şi afirm cu convingerenecesitatea unor cărţi de acest fel. Ele dau sea-mă nu numi de biografiile personale ale celorintervievaţi, ci – în plan mai larg – şi de viaţaunei comunităţiu, de frământările, întrebările,nemulţumirilşe şi aspiraţiile ei.

Spontani sau, dimpotrivă, bine calcu-laţi (ca să nu zic autocenzuraţi), decenţi şimodeşti, ori stăpâni pe ei şi poate chiar uşorinfatuaţi, zgârciţi la vorbă sau dispuşi să seconfeseze pe pagini întregi, nemulţumiţi decondiţia în care se află în raport cu revistele şiediturile ori cu confraţii, satisfăcuţi sau nu derealizările lor de până acum, ascunzându-şi cuabilitate sentimentele, ori răsuflând uşuraţi căle ascultă cineva oful, repondenţii d-lui CuliţăUşurelu au, totuşi, cu toţii un numitor comun,cel puţin în ceea ce afirmă: iubirea faţă deVrancea, faţă de viaţă, bucuria de a vedea că îiascultă cineva şi că mărturisirile lor se potconstitui într-o amprentă a propriei treceri prinviaţă şi printr-un timp.

Asemenea cărţi nu apar oriunde şioricând. Ele se cer citite cu răbdare, atenţie şiînţelegere. Fiindcă numai astfel mesajul lorpoate fi receptat până la cele mai mici tainiţe.

11 cireşar, 2012

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 19

Florentin POPESCU

Interviul, ca mărturiedespre oameni şi vremuri

Literatura în imagini

Ion Gheorghe (dreapta) şi Florentin Popescu(stânga) la Biblioteca Judeţeană Vasile Voiculescu

din Buzău

întâi mai altfel decât îmiînchipui

pe azurul meu se întrevăd nişte păsări care

mută aerul din faţă în spateşi schiţează un nou modelpolitic trec baloane cu speranţe născute înaintea mea se ridică

deasupra norilorvilelor şi oamenilor fără bătăturise duc într-o direcţie nici de

stânga nici de dreaptaundeva este prea multă linişteca după un mort atâta vreme câtmă străduiesc să fac

nişte mesageri dincuvintele astea scriseo ceată de copilandri sparge tot ceea ce pare alb-rotund sau roşuîn zâmbete ascuţitepierim însângeraţi pe iarba care ne acoperă începutul de maibineo să ziceţi

o zi în oraşul cu 3750 delocuitori

au ieşit în stradă

întâi ghioceii pentru aducerea la cunoştinţă a nevoii

de viaţăapoi nişte nămeţi revoltaţi pentru oamenii nemulţumiţi de aerul cenuşiu

al zileitoţi lătrătorii de cartier şicei caredacă nu încetează odatăclimatul acesta potrivnicvor ieşi în stradă copiii soareleşi lumea se va topicumvaînflăcăratfrunze din alte vremuri vor tatua caldarâmulzdrobit în războirea dintre uscăciune şi vijelieva ninge iar nervosbătrâni cu sceptrevor pune piciorul în prag de primăvarăca pe o altă lume rotundă şi verdevor fi întâmpinaţicu pâine şi sare

Niciodată nu spune unei zilecă e ordinară

ninge e semncă vecina de peste alee

va scoate rufela uscatjumătate din ea este mereu pe dinafară

o fixez cu privireanu e de ajunse bine să mă gândesc la ceva

frumoscum ar fi noi doi o funie

cu sentimente înnodate până ajungem

cu picioarele pe pământ

sigur

perna lumii s-a descusut pe-o margine

cad fulgii cine mai ştie cărei păsări

cu gâtul frânt

a alunecat pe aerul poleitca o patinatoare la prima şedinţăde antrenament

se ţinea de un cleştede gheaţăochii imortalizau lumeaadunată ca pentru ceremonie

ziua în care se poate întâmplaorice

se joacă în plete blonde cu foarfecele

oglinzile văd totulrespiraţia bate drumul dintre lobiîn fundal o muzică veselă unduind aburul de cafea romanţiosadună femei din cele mai singureoglinzile spun totulatmosfera intră într-un foşnetîntrerupt de cut cut cutchicoteli şicâte-o povesteoglinzile atente uşa se deschide un curier împartebucurii ele intră în inimiele se deschidoglinzile transpirăuşa se dă la o partebraţe de flori aduc un parfumstăruitor şiobsesiv se îndreaptă spre cea care se joacă în plete blonde

cu foarfecele şiglonţ moartea o îmbrăţişează pe celelalte le sărută grosolan

pe fruntepe ceafă pe gâtoglinzile nemişcate

în fundal o sirenă

„Je est l’autre”

toate neliniştile au înmuguritpe drumul pustiu mă dor casele oamenilor plecaţi departe aerul nevrotic fâlfâie sub un cer de păsărisufletulşterge ferestreînchise de mult

aş învăţa culoarea verdea firului care a îndrăznit să treacă prin plumbul

conştiinţei mele

e noapte şi deznădejdeaumblă desculţăcerşindcâte-un eu în care să intre

dar nu mă mai găsesc în mineîn ceilalţicare au tras întunericulde pe oasepoate

se ia prin copy-paste

mi-a adulmecat urmelemi-a probat hainele i-au plăcut şi m-a lăsat aşa cum suntîn văzul lumiia folosit aceeaşi pudră rimelul şi trusa mea de manicurăpână şi perciunii i-a făcut gheare peste urechi

mi-a rupt cuvintele direct din limbă şi-a uns buzele cu elezâmbetul meu e la ea o combinaţie fermecatămi-a siluit poeţii filosofii au rămas în fundal să-şi prezinte oratoria ea s-a hrănit din mine ca dintr-un mărapoi a dat de vierme

de-atuncio roade ceva în stomac

cu pasul sprinţar

i-a zis javrăşi i-a tras o gheată elegantăpeste bot până ce sângea curs aceeaşi culoareochii au devenitde javră

viaţă

reîncarnatăîntr-o căţea

acele lucruri care se urmează

ca două jumătăţiîntr-o dragosteperfect imprimatăunul tuşulcelălalt foaiatrăim lipiţi dinunele cuvintemă deschidcum se deschide o femeiecând trupul îi e scris apăsat

cu viaţă

mă citeşti până la ultimulsemn

ameninţare cu iubire

e prea mult nor deasuprao caschetă mucezită îmi acoperă lumeaîn jos sunt euaerul înecăcios împroşcat de ploaiemărunt şi lipiciosdin când în când bubuituripe frontul inimii

răpăie prin tranşee de viaţă

mă zgudui

cât aş vrea să fii tusă mă ucizicu prezenţa

la taifasul cel de taină

Dumnezeu a venit la mine la uşămi-a cerut un pahar cu apă

şi n-am avutcredeţi-mă nu mai puteam

de ruşineşi i-am zis Băi Tată Apa de la Tine e pe bani şi câteodată nu e că e campanie fură ăştia ca să ne-o vândăpentru un vot iar noi ne rugăm să plângi să strângem Lacrimile în găleţisă ne spălăm de păcatele noastreşi ale lor mai ales

şi pe urmă tot euDoamne stai cu mine

în hainele asteade-o veşnicie până

uite ce îndrăcit plouă

iar noi îl batem în inimi de fier

cu fiecare faptăo durere în plusun munte mai înaltlumea grea ca o sarcinăroţi de ciuliniîmprejurviaţă în haine desuflete reci

ne acoperă

cu prea multă îngăduinţă

Pagina 20 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Ottilia ARDELEANU

UNSPREZECE POEME

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 21

MirunaŞtefana Belea

Dispariţie

– …Triburile Mbuti au, așadar, în ciu-da sărăciei și a epidemiilor nu rare, o spiri-tualitate aparte, datorată unor valori care sebazează pe o permanentă colaborare, în opo-ziție cu competiția specifică occidentului. Dela jocurile copilăriei până la ritualul de în-mormânatre există o… Da, domnișoara Mă-noiu?

– Dar există și o autoritate care îiforțează, desigur.

– ?– De exemplu, așa cum spunea C. T.,

inițierea lor în societate se face printr-un ritualmult mai dur decât stagiul militar, să zicem,acolo…

Studenții dădeau semne de nerăbdare.(Asta o să-mi ia locul, gândea profesorul surâ-zător.) Întrerupse:

– Extindem discuția prea mult, colegiidumitale exprimă tacit nevoia de o pauză. Da-că vrei să elaborezi ora următoare… (și-a adusaminte că nu va mai fi ora următoare și a vrut,pentru o clipă să o lase moartă, însă frica inex-plicabilă că Mănoiu i-ar putea citi gândurile șiar crede că nu o ajută de frică să nu îi ia loculîl făcu să se răzgândească). Eh, nu chiar oraurmătoare, dar ca să te lămurești de ce edu-cația se face pe cale spirituală în triburile Afri-cii, poți să iei de la bibliotecă niște cărți…adică nu, că nu sunt la bibliotecă. Îți dau eu, leam…ooof, nu le am la mine, ți le aduc (și-aadus aminte că nu se mai întoarce)… sau vii tula mine acasă și le iei altă dată.

Sala, care până atunci o bombăniseîncetișor pe Mănoiu, poreclită și „prelungi-toarea”, datorită talentului ei de a pune în-trebări profesorilor la nesfârșit, prelungindmereu cursurile, amuți. Studenții ascultau în-mărmuriți la propunerea deloc lipsită de apro-po a profesorului, despre care, deși nu știauprea multe, își făcuseră o părere bună. Era unbătrân tobă de carte, dar foarte obositor, a că-rui agitație se putea citi în ochii verzi spălăcit,mereu parcă injectați, care se mișcau cu repe-ziciune spre fiecare dintre ei, în timp ce expli-ca, recomanda, arăta poze din tinerețea lui pe-trecută în Africa și Asia, îngropată în cercetăriantropologice. Scria pe tablă cu o viteză ne-maipomenită, se umplea de praf de cretă cât aiclipi din ochi, avea ticul nervos de a-și da bre-tonul des și alb de pe frunte la fiecare câtevasecunde. În acest timp, profesorul, legănân-du-se pe scaunul său masiv, cu o mână spriji-nită pe spătar, îi privea aparent absent, cu ocuriozitate ascunsă, dar nu prea intensă. Reac-ția lor îi era necesară numai din punct de ve-dere antropologic, nu-i păsa ce credeau despreel, mai ales acum.

Un grup de băieți din dreapta, maicârcotași, rânjeau sprijiniți cu coatele pe masă,fără să spună nimic. Pe fețele lor se citea ne-răbdarea de a fugi într-un bar, în habitatul lornatural unde își puteau bârfi cu încredere pro-fesorul, apoi colegii și colegele, facultatea șițara, concluzionând la plecare, într-un mod câtse poate de serios și de matur, că „uite, de-aia

nu mai merge nimic”. Lângă ei, un techie nea-tent, care, fără să observe că s-a întâmplat cevaoarecum ieșit din comun pentru restul grupei,butona absorbit la un telefon, altul decât celplasat tactic pe masă și, desigur, altul decât celdin buzunar. Asta făcea neîncetat de la începu-tul cursului și probabil că asta avea să facă șila examen. Două rânduri mai jos, niște gâscu-lițe mereu puse la punct în ceea ce priveștevestimentația, dar niciodată pregătite să se an-gajeze într-o conversație pe teme antropo-logice, chicoteau imatur și își dădeau coate,arătând semnificativ spre Mănoiu, ca și cum arspune: „Știam eu!”. În sfârșit, în colțul din stân-ga jos, gemenele lipsite de cărți, caiete și ideipersonale, intrate la cu taxă, dar foarte dornicesă treacă la buget de pe semestrul al doilea, su-focând-o din această cauză pe singura studentă„adevărată” din grupă. Precaute, din grija de anu o supăra pe colega lor de nădejde de la careîși copiau mereu temele, nu păstrau pe fațănicio expresie. Și, în imediata lor apropiere,Mănoiu, palidă ca de obicei, cu ochi mari șivivace, care, parcă imitându-și profesorul, stu-dia cu un aer pasiv reacțiile celorlalți. În spa-tele tuturor, în ultima bancă din dreptul ușii -Alexandru Grosu, cu un aer distrat pe fața luidură, rectangulară.

Victor Mihalache se ridică alene, bă-trânește, făcu un semn cu mâna spre studenți,sugerându-le că sunt liberi. Deîndată ce se golisala, luă toate materialele aranjate pe masă șile băgă la repezeală într-o pungă de cadouriuriașă, care până atunci stătuse împachetatăîntr-una din cărți. Se îndreptă de spate și plecăspre biroul său, iar cine l-ar fi văzut în acelmoment ar fi considerat cel puțin bizară atitu-dinea lui, din moment ce cu câteva minute îna-inte se ridicase cu aerul că avea tot timpul dinlume.

După ce ieși din sală laolaltă cu stu-denții gălăgioși, Alexandru Grosu își făcu gurapungă și scoase un fluierat prelung, aproapeimperceptibil, ca un oftat din rărunchi. Buzelelui subțiri de tot, care se mișcau aproape în-continuu fără să spună niciodată mai nimic(fiindcă, în fond, proprietarul lor era un om ta-citurn) rosteau parcă un decântec de demult.Sau cel puțin asta ar fi spus oricine care nu arfi făcut mai întâi cunoștință cu scepticismul pro-fesorului de biologie, un om care își petrecuseultimii douăzeci de ani din viață încercând săle dovedească celorlaltor amici (le-aș fi spusprieteni dacă el ar fi fost în stare să lege pri-etenii) ai săi, mai ales celor de tipul profeso-rului de antropologie, că toată umanitatea, fi-losofia și credința lor șed în meme (după cumse exprimase odată Violeta Grosu, într-un modfoarte enervant pentru soțul ei). Alexandru Gro-su dădea impresia că pentru el nu exista nimicaltceva înafara unor centri nervoși care pro-duc reacții menite a schimba strările de - im-propriu spus - spirit ale ființelor vii și probabilcă discuțiile despre spiritualitate pe care în-cerca să le țină Victor Mihalache cu studenții(de fapt, predici în pustiu, ca ale noastre, ca aletuturor, ar fi comentat Violeta Grosu) l-ar fi re-voltat pe biolog, dacă nu ar fi fost preocupat decu totul alte aspecte ale seminarului ținut deamicul său.

Mergând cătrănit printre studenți, ne-cunoscut în facultatea lui Mihalache, Alexan-dru Grosu nu făcea impresie. Cu umerii lăsați,cu fața posacă, încadrată și mai pătrățos depărul răzleț și cam neîngrijit, mestecând mereudin buze a șoaptă, profesorul lăsa impresiaunui bărbat sever și ușor apatic, dus pe gân-duri. Dar când vorbi reuși să sperie un întregcoridor cu vocea grea, foarte rezonatoare:

– Alo, da?Își dădu seama că, pentru a mia oară,

ar trebui să încerce să vorbească din gât. Re-zonatorii lui nazali erau parcă furați de la zeiilegendari.

– Da, șopti, cu buzele uimitor de sub-țiri. Da, eu am zis să ne vedem la 6 diseară laRococo. Da, Da... Păi, da, de ce să nu ne ve-dem, sunt patru luni... Da, bine, mi-a dat și mietelefon să-mi spună că nu poate....E? Ce pro-iect de lege? Vezi că trebuie să mai stăm și noide vorbă?...Auzi, dar Mihalache vine?... Mi-halache, profesorul de antropologie!...Hai, su-nă-l tu, te rog, da? Că eu mă grăbesc aca-să....Da, facem nuntă, da! Majoritatea au con-firmat deja prezența...

Ocoli facultatea îngândurat, până înparcare, unde își căută distrat mașina. Un golfalb și spațios, pe al cărui scaun din față se to-lăni în așteptare. Studenții treceau cârduri câr-duri prin fața mașinii sale, fără să bage de sea-mă că pornise motorul și voia să plece de aco-lo. Victor Mihalache așteptă răbdător, cu unzâmbet ironic pe buze. „De ce nu pricep co-pilașii ăștia că nu e nevoie să traverseze par-carea pentru a ajunge în corpul facultății? De-cât să vii prin spate, să sari rondul cu flori, săîți înfigi pantofii adânc în pietrișul grunțuros,ai putea foarte bine să intri prin față, scutindmult timp și efort. Eh, vechi dileme!” oftă per-siflator în momentul în care se scurse tot câr-dul de studenți.

Îi sună telefonul. Fu invitat diseară lașase, la Rococo. Pentru ce? Păi, nu era marelucru. să mai stea și ei de vorbă, că nu se maiînâlniseră de luni de zile. Venea și Gore, de laCEC și Marin, și Gandhi... și Gandhi? Da, numai preda în provincie, se mutase la un liceuîn București. Așa, da, mai venea și ăsta... bio-logul. De fapt, el convocase întâlnirea. Îl inte-resa în mod deosebit proiectul de lege referitorla modificările salariale ale profesorilor. El îlpusese pe avocat să-i dea telefon și lui Miha-lache. Dar ce păcat! Profesorul avea meditațietocmai astă seară. Cum așa, ce meditație mai eși aia de la antropologie? Păi, da, la antropolo-gie, cu un copil care mergea să dea interviu laOxford și avea nevoie. Atunci să rămână pealtă dată, dar era totuși păcat să nu fi auzit chiardin gura avocatului proiectul de lege. Doar îlprivea! Că uite Grosu câte afaceri are și tot sepreocupă de salariu (de fapt, Grosu nu aveadecât o afacere schiopătândă cu imobiliare, darașa le place oamenilor să exagereze).

În fine, puse telefonul pe scaunul dinstânga și, cu motorul pornit, fără să plece, în-cepu să reflecteze la această bizară convocaredin partea colegului Grosu, care ultima datăplecase din mijlocul întrunirii, bosumflat toc-mai pe el, pe Mihalache, pentru faptul că nu îicrezuse teoria de „zid în spatele unei perdelenumită moarte”, iar acum invoca un motiv atâtde pueril doar pentru a se întâlni din nou cu totcu el, omul față de care nu avea nici un fel de(re)sentiment. Probabil că dacă prodecanul nul-ar fi atenționat cu flashuri că locul de parcarei se cuvine, iar asta cât mai grabnic, Victor Mi-halache ar fi stat absent, cu motorul pornit, pâ-nă când ar fi găsit adevăratul motiv al întâlnirii

– ...Și așa am mers aproape jumătatedin drum de la Timișoara până la București, cucapul scos pe geam în aerul ăla într-un fel tro-pical, umed și înăbușitor, care îmi bătea aspruîn față de fiecare dată când trenul mergea mairepede. Parcă mă regăsisem din nou mică, devreo 10 ani, imaginându-mi că o să-mi iau o

(Continuare în pag. 22)

Pagina 22 FEREASTRA, iunie - iulie 2012 FEREASTRA, iunie - iulie 2012

(Urmare din pag. 21)

mătură și o să zbor cu ea sus-sus și o să trăiescaceeași senzație ca asta, a trenului... simțeamcum vântul îmi înoadă părul fără să mă tragăde el și mă gândeam ce bine ar fi fost pentru elsă se facă coafeză. Îmi alergau ochii în mii denuanțe de verde cât timp am traversat pădu-rea... și, ca fiecare om lipsit de imagiație, măgândeam prozaic la cât de norocoasă sunt căpot să văd atâtea cu ochii mei...

– De fapt, nu prea poți. Vezi numaiculori. Dacă ai vedea infra-roșul în spatele ro-șului și undele radio în spatele infra-roșului șiultra-violetul, razele X, gama...

– Și așa am ajuns la București, cucapul scos pe geam, deși trecusem demult decopaci, chiar și de groapa de gunoi a orașu-lui... iar când s-a oprit trenul parcă tot nu îmivenea să iau bagajul și să cobor. Am stat așa,cu părul înnodat de vânt, până când mi s-aspus să liberez culoarul.

– Să nu te fi văzut vreun student.– Da, ce să spun, că m-ar și recu-

noaște dacă m-ar vedea, la cât de des trec pe lacursuri... Știi câți am avut astăzi, dintre ăștiade la jurnalism?

Alexandru Grosu nu știa, nici nu-l preainteresa. Fenomenul era mult prea banal să fieluat în seamă și chiar nu înțelegea de ce soțialui nu se obișnuise încă să predice în pustiu.Se ridică de la masă, goli restul de spaghetedin farfurie în castronul câinelui, aruncă zgo-motos vasul în chiuvetă. Special să n-audă câțistudenți avusese Violeta Grosu la curs. Cu toa-te precauțiile, prinse totuși involuntar un frag-ment de văicăreală până să iasă din bucătărie:Ăstora trebuie să le dai o semiotică să se spelecu ea pe cap la propriu ...!

Dar ea s-o fi spălat pe cap? La cât praftrebuie să fi luat azi noapte în trenul ăla je-gos...de ce nu a venit la cușetă?- era un aspectsimplu care totuși îl nedumirea pe biolog. Înfine, luă telefonul și se uită la ceas: se apropiade șase seara. Îl sună pe avocat să-i spună cănu mai poate veni la Rococo, intervenise cevacu nunta. Da, măi, Marcel, cu nunta. Da, păcatcă nu știu și eu de lege, poate îmi trimiți veștipe Victor, pe Mihalache, da... cum nu vine?Hai, fugi de-aici cu meditația! Ee, bine, cumvrea. Da, îmi pare tare rău, dar sigur ne vedempână-n nuntă!

Deci așa cu Mihalache. Așa! Acumera rândul nunții. Profesorul luă planul pus lavedere de nevastă-sa, chiar pe masa din sufra-gerie, care îi amintea în fiecare zi de chinul or-ganizării a vreo sută de cunoștințe, în funcțiede diverse aspecte sociale și financiare, la me-sele de la nunta fiului său. Violeta se grăbi șiea să se așeze pe canapea, lângă soțul ei și săprivească meditativă la schema de pe masă.

– Am zis că îi punem pe ai tăi de laPitești la o masă: tanti Geta cu fi-sa, apoi cla-nul Toma și Mateeștii la o masă de nouă...

– Nu merge, n-are cum, Mateeștii ori-cum sunt îngropați în datorii, dacă vin or sădea ca dar ori un bibelou, ori o sumă consi-derată rușioasă de clanul Toma, or să se simtăprost și...

– Hai, Alex, că nu se uită nimeni înplic...

– Dacă nu alegeau cuscrii plicurilealea transparente și cu numele persoanelorgravate pe ele, să fie puse în loc de etichete lamasă, poate chiar nu se uita nimeni...

– Hai mai bine să vedem unde-l pu-nem pe decan... dar nu la masa de lângă ușă, ecam înghesuit, acolo stau verii tăi...

– Verii mei, normal!

– Și cu maica Mia de la mine, dacăvrea să vină, na! Iar pe Victor Mihalache îl puila masa prietenilor, nu la colegi, în ciuda... ace a fost atunci la Rococo.

– Victor nu mai vine. Și nu, nu ne-amcertat iar, doar că s-a hotărât să nu mai vină.

– Ți-a spus ție asta?– Am înțeles. El e un om care dă de

înțeles.Desigur, Sfatul a durat vreo două ore

(fiindcă profesoara era obosită, nu mai dor-mise de când a plecat la conferință la Timi-șoara) fără vreun rezultat vizibil, doar o cion-dăneală că uite, cuscrii au fost mereu înainteanoastră cu pregătirile, ne pomenim că ajungoamenii la masă și nu știm unde să-i așezăm,măi, Alex... Violeta se aruncă în pat cu fața înjos și rămase așa până dimineață. Iar soțul ei,întins pe spate lângă ea, se gândea la pro-fesorul de antropologie. Așa cum era atunci,îmbrăcat, putea foarte bine să se ducă pe la el.Și gata, în secunda următoare chiar se va ri-dica și va porni într-acolo. Secunda cealaltă,ba nu, ailaltă... se trezi împrospătat complet îndimineața următoare. Cu siguranță astăziaveau să termine aranjamentele de nuntă.

Nu dură mult până să ajungă acasă.Coborî din mașină, intră pe ușa blocului cuacelași pas sprinten și ușor grăbit cu care ple-case de la cursuri, sări câte două trepte deo-dată până la etajul I și cât ai clipi din ochi în-vârti cheia în ușa maronie, masivă, a aparta-mentului său. Acasă era altfel, era axis mundiși totuși Victor- îi putem spune Victor, ca toatălumea care intră în casa lui - nu își lăsă pic derăgaz.

A scos cărțile din punga de cadouri.Le-a luat la mână: „Introducere în antropolo-gie”, „Antropologie socială”… nu nu nu… a,uite, „Ciclul uman”. Abia acum se opri și ochiilui tulburi se deschiseră mari de tot și perfectrotunzi, de un verde străveziu, așa cum se în-tâmpla de fiecare dată când se gândea la ea.

„I-ar fi plăcut să citească studiul ăstadespre viață. Ar fi zis «Parcă ești tu în Africa,punând sub lupă firea umană. Brr!» Așa eraea, fricoasă de tot: de boli, de avioane, de cri-minali în serie… și a murit la 37 de ani, în celmai stupid accident posibil.” Îi privi poza ma-re, înrămată și așezată pe unul din rafturile bi-bliotecii uriașe care făcea înconjurul sufra-geriei. Nu din melancolie, nici de dor - trecuseprea mult timp să o mai regrete - ci din aceeașicuriozitate pe care i-o stârnise mereu, datorităcăreia intrase în vorbă cu ea și o luase de ne-vastă.

Era, într-adevăr, ceva curios la femeiamignonă din fotografie. Sprijinită de colțulunei stânci, cu valurile translucide ca fundalperfect pentru a-i forma conturul, Florina Mi-halache privea molcom spre aparatul de foto-grafiat cu ochii ei nuanțați în maroniu deschis.Puloverul bleumarin, mult prea larg, o aco-perea ca o rochie hippie, iar părul sârmos, desși greu, scurt până la umeri, îi încadra chipulnelipsit de o oarecare duritate, așa încât păreași mai mică decât ar fi fost în realitate. Cuobrajii proeminenți, gura mare, cu buze la felde pătrățoase ca maxilarul, nu părea deloc fru-moasă, dar se putea ghici în ea ceva deosebit,din fruntea lată și din sprincenele lungi și de-părtate. Părea o școlăriță răutăcioasă și în ace-lași timp neobișnuită, păstrând o mare puterede expresivitate care, deși nu avea nimic mis-tic, continua să îl fascineze în permanență peVictor. El reușise să scrie lucrări monumentaledespre trăsăturile și caracterul celor mai ciu-dați primitivi, dar soția lui rămânea mereu ofigură „curioasă”, care, fără să ascundă nimic,

păstra cu naturalețe o caracteristică rămasă fă-ră nume. Da, era într-adevăr o femeie cares-ar fi interesat de „Ciclul uman”, o carte des-pre cursul simplu și firesc ai traiului, pe care îlurmează toti cei din triburile africane, împă-cați cu ei înșiși, fără să-și întrebări sceptice oricontroversate.

După ce termină sortarea cărților adu-se de la facultate în „bune” și „rele”, pro-fesorul se apucă să cotrobăie prin bibliotecă.Mai întâi, liberă o secțiune a unui raft, cea maivizibilă din sufragerie: oricui ar fi pășit dinholul de la intrare în casă, i-ar fi fost imposibilsă nu remarce colțul respectiv. Apoi, luă vracmai multe șiruri de cărți și din sufragerie și dinalte camere și le trânti în mijlocul camerei.După ce repetă selecția de „bune și „rele”, leluă pe cele bune și le puse pe raftul liber. Pro-cesul fu anevoios: urmând reguli stabilite de labun început, Victor nu se putea totuși decidecare ar fi cele mai potrivite să ocupe raftul, înciuda faptului că puteau încăpea acolo duzinibune de volume. Într-un final, se hotărî să leașeze pe mai multe șiruri, să le înghesuie șideasupra celor așezate deja și nu mai lăsă de-cât un spațiu în care fotografia Florinei a încă-put perfect.

A doua zi de dimineață, după ce dădudouă telefoane în zadar, Alexandru Grosu intrăcalm și fără să sune înainte pe ușa descuiată aapartamentului aparținând lui Victor Mihala-che. Știa, dar nu știa ce și mai ales de ce. Nuschimbase nimic de când biologul intrase ul-tima oară în casă, înafară de un raft înțesat cuzeci de cărți și portretul Florinei Mihalache,spijinit tocmai acolo. Conferențiarul se apro-pie de raft cu același pas calm, ca și cum nus-ar fi întâmplat nimic. Era lăsat un bilet ie-șind din una din cărțile puse culcat peste celeverticale. Îl trase de acolo, să poate vedea cescrie. Patru cuvinte : „Domnișoarei Mănoiu.Inclusiv portretul.” Îl puse la loc, apoi dădu untur casei. Nici urmă de Victor...

Mary OliverSălbaticul „hăis şi cea”

Nu trebuie să fii bun.Nu trebuie să mergi pe genunchiregretând câteva mile prin deşert.Doar să îţi laşi prostuţul animalul din trupsă iubească ceea ce iubeşte.Vorbeşte-mi despre dezamăgirile tale,ca să ţi le zic pe-ale mele.Între timp lumea merge mai departe.Între timp soarele şi pietricelele curateale ploii se mişcă de-a curmezişul vederii,pe deasupra preriilor şi a copacilor denşi,munţilor şi a râurilor.Oricine-ai fi, nu contează cât de singur,lumea se oferă pe sine imaginaţiei tale,te cheamă cu îndemnuri sălbatice, severăşi tulburătoaredin nou şi din nou vestindu-ţi loculîn familia lucrurilor.

(Traducere Liviu Ofileanu)

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 23

POESIS, nr. 255-257, anul XXIII/ 2012

E greu de ales din cele 134 de paginide hârtie ninse cu aripi de îngeri a revistei con-duse de dl. George Vulturescu. Ne convingemîncă o dată, dacă mai era nevoie, că Poezis es-te o Catedrală a Poeziei. „o bătrână de peste 90 de ani/ care locu-ieşte lângă cimitir/ stă la fereastră câteva orepe zi/ şi priveşte către cavoul în care/ soţul săudoarme de câţiva ani// viaţa trepidează în jurdar/ pentru ea/ spaţiul şi timpul s-au compri-mat/ în cei câţiva zeci de metri distanţă/ dintrefereastră şi cavou” (comprimare – EmilianMirea) Despre op-ul „cartonat cu texte mai noi”(Viaţa de fiecare zi la Iaşi pe vremea lui Da-niel Corbu povestită de el însuşi – Ed. FeedBack, 2010) şi despre poetul care îşi pregă-teşte „... marile călătorii/ printre concepte su-râsuri întrebări şi extaze false/ gânduri desinucidere/ trandafirii de cârpă ai veacului/ pestrăzile unde nu-i nevoie să fii Iisus/ ca să tevândă pe-un pumn de arginţi”, dl. GeorgeVulturescu notează: „Camera în care lucrează«cronicarul liric» (întâmplător sau nu pe coli-nele Iaşilor) este un punct de o mare ener-getică, un Kogaion al misteriilor, unde poetulconvoacă şi regizează conjuraţii la care par-ticipă regi şi poeţi, filozofi şi îngeri ai dom-nului...” Răspunzând unei întrebări a Angelei Baciudespre „ieşirea” noastră în lume, Lucian Vasi-liu punctează, cu luciditate: „Din punctul meude vedere, şi Lucian Blaga şi Matei Vişniec aufost şi sunt de... Nobel (dacă l-am păsatra careper). Ne lipsesc, precum şi altor neamuri,câteodată: coerenţa, viziunea, credibilitatea.Ne trebuie timp (şi este, slavă Domnului) săreconstruim, să rezidim temeinic. Am distruscam fără măsură...”

ACTUALITATEA LITERARĂ, nr. 19-20, anul III (aprilie-mai 2012)

„Citesc în România literară, nr. 19, la ru-brica scripta manent un articol semnat deAlex. Ştefănescu, intitulat „Cauza răului”, şigăsesc, între alte explicaţii fosrte interesante, ofrază care ar trebui să dea de gândit multora din-tre noi, dar mai ales acelora care fac judecatade apoi a scriitorilor trăitori sub comunism:«Până şi un om prins sub dărâmături după uncutremur luptă să-şi facă puţin loc ca să res-pire sau ca să-şi mişte picioarele strivite. Camaşa am reacţionat (sub comunism, n.n.)» Şi nucred că altfel au reacţionat ceilalţi români. A-ijudeca însă pe oameni prinşi sub dărâmături,a-i acuza că au făcut orice pentru a scăpa, mise pare o aberaţie (Nicolae Siladae - Desprecauza răului şi necesitatea binelui). Autorulconchide: „...se scotoceşte prea mult în trecut,dar nu pentru a afla cauzele care au generat

răul, ci pentru a înfiera formele sale”. Dar astaar însemna, spunem noi, un proces real al co-munismului şi, cu voia dumneavoastră, nicimăcar „ultimul pe listă” dintre foştii „tova-răşi” (deveniţi domni) nu-şi doreşte aşa ceva... Remus Valeriu Georgioni notează (Ca-ruselul schimbărilor sau Prognoză petermen scurt):, comentând două articole dinrevista Cultura (Viitorul la scară mare Că-tălin Sturza, nr 42 şi 43/2011) şi Europa 2061.Exerciţii de imaginaţie – Eugen Simion, nr42 şi 43/2011): „În anul 150 d. Hr., Ptolemeunumăra pe boltă 1123 de stele. Cu 1500 de animai târziu, adăugând câteva noi lentile la lu-neta sa, Galileo Galilei număra 6 600. Iar as-tăzi marile observatoare astronomice ale pla-netei estimează 50 de miliarde de galaxii.”Această expansiune într-un spaţiu misterios, încare omul spera să-l găsească pe Dumnezeu,n-a făcut decât să ne înstrăineze, să ne rătă-cească de noi înşine.. „Urmăriţi numai – în-cheie Remus Giorgioni – genul de ecumenici-tate practicat în majoritatea conferinţelor şicongreselor religioase la nivel mondial şi veţiputea uşor constata cum conţinutul canonic aloricărei denominaţii religioase – nu numai dis-cursul ei public – apare diluat, rărit ca opătură veche şi destrămată.” „în casa asta nu mai locuieşte nimeni de50 de ani/ străbunicul a lăsat-o moştenire gră-dinii de buruieni/ i-am făcut toţi voia ne/ bu-nului/ pereţii nu sunt clădiţi pentru plante pe-reţii sunt clădiţi pentru oameni/ ei trebuie săse sprijine/ să-şi ascundă trupurile înăuntrucând fac dragoste/ să se învârtă în jurul lorcăutând răspunsuri/ pereţii sunt clădiţi pentrua ascunde ruşinea şi slăbiciunea şi nebuniaomului” (fragment din poemul scrisori dintreape – 1, semnat de tânăra şi talentata AndreeaTeliban). În interviul realizat de Ela Iakab, proza-torul italian Roberto Pazzi îmbracă în purpuracuvintelor comemorarea asfinţitului de Lucea-făr: „Eminescu e cu totul extraordinar, areadâncime filozofică şi forţă de inspiraţie caorice gigant al liricii europene. Iubeşte antichi-tatea şi mitologia, Grecia şi India unor vârsteuitate. Poeziile lui Eminescu mă ating cel maiintens acolo unde sentimentul morţii, al Nimi-cului sunt zguduitoare, pentru viziunea extra-ordinară a Totului şi a golului, contopite în-tr-o singură dimensiune... Numai poeţii marica Rainer Maria Rilke, Verlaine, Lorca, Mon-tale, Ungaretti mi-u mai comunicat o aseme-nea senzaţie...” S-a auzit şi în „debaraua”dumneavoastră, tovarăşi? Superbe, precum o lacrimă de cristal, aces-te versuri scrise de scriitorul şi artistul plasticpolonez Stanislaw Leon Popek, la moarteaPapei Ioan Paul II (traducere Alexandru G.Şerban): „Cerul s-a făcut/ despicătură/ Lu-mea s-a pustiit/ şi doar/ a plecat dintre noi/ unsingur OM.”

CAFENEAUA LITERARĂ, anul X, nr. 5(112)/ mai 2012

Comentând nominalizarea volumului ni-mic, semnat de Mircea Cărtărescu, la premiileacordate de Observatorul cultural şi Radio Ro-mânia Cultural, Virgil Diaconu scrie, printre

altele: „Cărtărescu este în mod vizibil un poetfabricat de critica literară şi de câteva ins-tituţii care acordă premii literare, de USR înprimul rând”. Ne întrebăm şi noi, retoric de-sigur, dacă tot premiindu-l pe autorul nimi-cului şi versurile sale „celebre” („totul era dia-mant pe atunci/ şi dacă oamenii defecau/făceau diamante, zornăind în closet”), cei încauză or fi aflat că există în literatura noastrăIon Mureşan sau Matei Vişniec, de exemplu. „Neastâmpărul” Florentina Dalian con-tinuă să exerseze cele o mie de feţe ale visului,cu patima căutătorului de sine. De data aceas-ta, după proză scurtă, cronică (literară sau des-pre ale vieţii), haiku, eseu etc., autoarea dinSlobozia se zboară prin poezie: „Dacă tot ple-caţi, făceţi-o măcar temeinic şi definitiv,/ nu-mi lăsaţi regrete siropoase, doruri, promisi-uni la revedere la sfântu-aşteaptă,/ luaţi-vămărunţişul de viaţă prin buzunare/ şi duceţi-vă învârtindu-vă!/ Ce-aveţi? De ce şovăiţi?/Hai mai repede, e ora stingerii/ sentimentelorsecond-hand!/ Cine are nevoie de jumătăţilevoastre de iubire,/ de jumătăţile voastre detrădare?”

HELIS, anul X, nr. 5 (109), mai 2012

Formele „fixe” – stelare – ale poeziei luiIon Roşioru surprind, aproape de fiecare dată,lumea în amurguri incendiate de o luminoasătristeţe: „Din când în când treceau ţiganii c-unurs şi-l îndemnau la joc,/ Îndeosebi pe drumulmare şi-n piaţa de la primărie -/ Niciun săteannepermiţându-i să intre-n curte, căci se ştie/Că Moş Martin, conform legendei, aduce veş-nic nenoroc.// Primarul se culca pe burtă şiursul îl călca pe şale/ În timp ce o pirandăblondă-i citea destinul în ghioc/ Şi toate-aces-tea spre-a obţine ştampila pe patalamale.//Privindu-i cum se pierd în zare, ursar şi urs şighicitoare,/ Mă şi vedeam ţigan, la rându-mi,bătând în tobele murdare.// Azi ştiu că n-amfost decât ursul purtat în lanţurile tale!”(Schaltiniena ursului dresat). Dan Elias ne reaminteşte că „celebritatea”Codrului Vlăsiei, ascunziş fabulos de hoţi şide spaime, este întrecută de fantomele sale dinlumea contemporană: „Îmi aduc aminte cumnu cu foarte multă vreme în urmă mă plimbamşi admiram frumuseţea dumnezeiască a unorcorpuri de pădure unice în felul lor. Unul din-tre ele (...) este cel din fostul Parc al lui BarbuCatargiu din Maia, acolo unde Mayer, pei-sagistul care realizase şi Parcul Cişmigiu,proiectează şi desăvârşeşte un parc după co-ordonatele estetice ale preromantismuluieuropean (faimoasa teorie a parcurilor de lafinele secolului XVIII), pe structura unor ste-jari din fostul Codru al Vlăsiei. Când„moştenitorii” lui Catargiu au tăiat arborii cudiametre între 1,5 şi 2,5 metri, în anul 1995,au lăsat în urma lor buturugi uriaşe care ară-tau, datorită grabei şi nesimţirii în folosireatoporului, ca o pădure de biserici trecută prinfoc şi sabie. Numai că nu turcii, ci aborigeniineaoşi tăiaseră de acolo lemne pentru o amă-râtă de iarnă.

Specialiştii pe care i-am chemat săevalueze dezastrul au sistematizat informaţiile

(Continuare în pag. 24)

RĂSFOIRI

REVISTA REVISTELOR CULTURALE

(Urmare din pag. 23)

cioturilor ieşind din pământ. Concluzia lor afost una singură; stejarii retezaţi aveau vârstecuprinse între 250 şi 600 de ani!! Asta în-seamnă că în 1488 când Bartolomeu Diaz des-coperea Capul Bunei Speranţe, un arbore dinMaia avea deja venerabila vârstă de 90 de ani.Unul dintre golănaşii mânuitori de drujbă şi to-por mi-ar răspunde râzând: „Şi la ce i-a folo-sit!?”

Nu vom putea redeveni prietenii celor-lalte fiinţe lăsate de Dumnezeu împreună cunoi pe acest pământ decât prin educaţie. Acumsuntem singuri, tot mai singuri şi mai nefe-riciţi. (...)

Japonia cumpără o mare parte din lem-nul pădurilor noastre. Nimic curios dacă ne gân-dim că ei consideră natura ca o parte din fiinţalor naţională. Tradiţia shintoistă interzice ru-perea florilor din grădină şi decoratul cu ele aapartamentelor. Aşa şi-au dezvoltat o întreagăartă a florilor şi a ornamentelor din hârtie, pecare elevii o învaţă în şcoli ca un corolar al pro-tejării naturii.

În această jumătate de oră cât am scrisaceste rânduri, au dispărut definitiv aproape do-uă hectare de pădure. Să le fie focul uşor!”

DOR DE BASARABIA, anul VII, nr. 34,iunie 2012

Impresionantă evocarea d-lui I. Popovicidespre cei 3000 de români ucişi de grăniceriiruşi, în aprilie 1941, la Fîntîna Albă:

„La 1 aprilie conaţionalii noştri din Bu-covina de nord comemorează pe cei peste3000 de români, bărbaţi, femei şi copii, ucişipe 1 aprilie 1941 de grănicerii sovietici în apro-pierea localităţii Fântâna Albă, în locul numitPoiana Varniţei, la trei kilometri de graniţa cuRomânia.

După instaurarea ocupaţiei sovieticeîn nordul Bucovinei, etnicilor germani li s-a per-mis să plece în Germania. NKVD-ul a răspîn-dit zvonul că şi etnicii români pot să se repa-trieze. Românii au fost sfătuiţi să depună ce-reri la administraţiile raionale. Toată iarna, bie-ţii oameni au depus cereri în mai multe rânduripentru a scăpa din „raiul sovietic“ ce li se ară-tase cu primele deportări şi cote uriaşe la pro-dusele agricole.

S-a răspândit zvonul că duminică, 1aprilie 1941, în sfîntă zi de Paşti, va fi un pro-hod mare la Fîntîna Albă. Aceasta a mobilizatmase mari de oameni din Crasna, Ciudei, Pă-trăuţii de Jos, Pătrăuţii de Sus, Cupca, Ropcea,Adâncata, Suceveni, Carapciu, Prisăcăreni, ca-re au fost anunţaţi de preoţii de la toate bise-ricile din zonă.

Totodată, „misionari“ NKVD au in-dus şi ideea că ar fi bine să meargă la raion înAdîncata pentru a afla despre soluţionarea ce-rerilor de plecare în România.

La Adîncata erau adunate mii de oa-meni de pe Valea Siretului şi a Sireţelului. Eiau întrebat la sediul raional despre soarta cere-rilor depuse şi o delegaţie a lor a fost primită deconducători spunându-li-se să comunice tutu-ror că cererile n-au fost încă rezolvate. O partedin mulţime s-a îndreptat către satele de baş-tină, alţii însă au hotărît să meargă către Fîn-tîna Albă pentru a trece graniţa. La coloana cese îndrepta către graniţă s-au alăturat nişte că-lăreţi ce îndemnau lumea să meargă către gra-niţă. Aceştia au dispărut mai tîrziu. Erau pro-vocatori trimişi anumit pentru a îndrepta ro-

mânii spre măcel.Pentru a se arăta caracterul paşnic al

celor adunaţi, oamenii din satul Suceveni auluat icoanele şi prapurii din biserică. Pe cîndcoloana mergea prin Suceveni a trecut pe lîngăea o subunitate de cavalerie formată din sol-daţi cu figuri asiatice. Mergeau prin stânga şidreapta noastră, nu au zis nimic şi nu au stîn-jenit în nici un fel mersul către Fîntîna Albă.

În Poiana Varniţei, un loc dezgolit decopaci aflat de o parte şi de alta a drumului ceducea la graniţă, după o somaţie grăbită, ur-mată de o salvă trasă în aer, s-a dezlănţuit in-fernul ucigaş prin trei guri de mitralieră... Du-pă încetarea focului mitralierelor au intrat înacţiune cavaleriştii care spintecau cu săbiile oa-menii aflaţi pe şosea, iar cei care fugeau pecîmp sau intrau în pădure erau urmăriţi şi vâ-naţi ca iepurii.

Toată după-amiaza şi seara s-au auzitîmpuşcături, tropotul copitelor, vaiete de du-rere. Morţii au fost încărcaţi în care şi răniţiierau culeşi din pădure şi aduşi legaţi de cozilecailor. Cu toţii au fost aruncaţi la un loc îngropi comune. Cîţiva supravieţuitori au fostduşi la Adîncata şi au murit în urma unor tor-turi groaznice. Familiie care aveau persoanefugite în România sau ucise la Fîntîna Albă aufost primele pe lista deportărilor...” (FîntînaAlbă - Katyn-ul românesc)

PAGINI ROMÂNEŞTI ÎN NOUAZEELANDĂ, anul VIII - nr. 83 - mai 2012

Editorialul semnat deCristi Dumitrache (Auto-străzile şi nordicii core-eni) face o paralelă suges-tivă între drumuri şi... ră-masul pe drumuri: „Mergeamodată spre casă, din RoyalOak spre Pakuranga şi amobservat cum cele douăbenzi ale drumului se îngus-tau ca un fermoar pe una singură, semn că seîncepeau lucrările la drum. Nu mai vorbesc căacest drum arăta foarte bine (cred că în Ro-mânia ar fi fost cotat drept drum de 5 stele),însă drumarii trebuiau să se apuce de refăcut.Să privim acum fazele realizării unei porţiunide 3 km, în susnumitul cartier din Auckland.Prima seară, aducerea utilajelor, tăierea as-faltului vechi, spălarea şi pregătirea noului co-fraj de ciment. A doua zi, turnarea unei benzide beton proaspăt, cojirea celei de-a doua. Atreia zi, turnarea celei de-a doua benzi, spreseară marcarea drumului. În a patra dimi-neaţă de la începerea lucrărilor, circulaţiaredeschisă. (...) Ceea ce neozeelandezii fac, încondiţii de calitate maximă, în 4 zile, noi re-uşim să ducem la bun sfârşit în 91. Tot dezile!” Dan Mihăescu, în anul 100 al eternităţii luinenea Iancu, „expediază” pe adresa râsu-plân-sului mioritic o „Scrisoare lui Caragiale”:„...Suntem o ţară penală, mestere. De la pre-zidenţie la govern, toate mangafalele cu fonc-ţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şicât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Car-paţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporulăsta de coate-goale, care nu mai visează cas-tele în Spania. Visează căpşuni. S-au înmulţitnesimţiţii şi proştii şi vorba matale: Cu prostiate poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”

VATRA VECHE, anul IV, nr. 6 (42), iunie2012

Dialogul Cătălinei Popa cu marele drama-turg şi poet Matei Vişniec este un portret înoglindă al artistului care îşi caută sinele, cu

detaşare, inteligenţă, credinţă şi patimă („facparte din categoria celor care s-au luptat cu eiînşişi cu disperare, ca să-şi găsească un stilpropriu.”). În ceea ce priveşte poezia şi teatrulMatei Vişniec le concepe într-o simbioză fi-rească: „Exista o vreme când dramaturgilor lise spunea «poeţi». Dacă mergeţi să vedeţi mor-mântul lui Shakespeare la Stratford, veţi puteaciti pe placa de marmură «aici doarme somnulde veci poetul William Shakespeare». Nu potconcepe în orice caz ideea de scriitură dra-matică fără o dimensiune poetică.”

Iată şi o tristă privire asupra Româ-niei de după decembrie 1989: „O ţară cu multedureri, cu schimbări spectaculoase dintre caremulte în rău, cu o ofensivă incredibilă a di-mensiunii religioase, cu pierderea multor re-pere vechi... Româia nu a reuşit să transformecei douăzeci de ani, care au trecut de la re-voluţie, în civilizaţie.” La comemorarea Luceafărului, Nicolae Bă-ciuţ notează: „Nu trebuie citit Eminescu ra-portându-l la ce s-a scris după el, ci raportân-du-l la el însusi, la lumea pe care a cuprins-ocu înţelegerea şi simţirea sa. Iar pentru ceicare se cred sătui de Eminescu şi de etichetelepuse pe scrisul său, n-au decât să-şi asumereţeta lui Nicolae Manolescu : «Trebuie săavem, mai întâi, curajul de a ne despărţi de Emi-nescu, dacă dorim să-l regăsim, să-l apro-piem, să-l facem contemporan»”.

PLUMB, anul VIII, nr. 62, mai 2012

În interviul pe care i-l acordă lui TănaseDănăilă, profesorul (de matematică) ViorelDinescu surprinde unul dintre cele mai maripericole ce ameninţă şcoala românească şi,implicit, viitorul fiinţei naţionale – tăierearădăcinilor: „Poluarea limbii naţionale cu totfelul de barbarisme ridicole e mai dârză şi maiplanificată ca pe vremea lui «învăţaţi limbarusă cântând». (...) Noi, ţăranii , suntem copiiai pământului, nicidecum fermieri cum ne po-reclesc acum unii snobi de la putere. dar, des-fiinţarea şcolilor săteşti este un atentat im-pardonabil. Fără o cultură care să ni se po-trivească şi să ne reprezinte, suntem doar niştefrunze în furtuna globalismului atomic multi-lateral dezvoltat”.

Poetul Viorel Dinescu este la fel detranşant, când este vorba despre „genialii şigenialele” de serviciu: „Poezia nu e casă deasigurări sociale, nici sanatoriu de psihiatrie,nici cutia milelor. Poezia este minerit în cău-tarea filoanelor de aur; unreori le găseşti,alteori dai de steril. Ce soartă va avea co-moara găsită, nu poţi ştii dinainte. E ca aerul,nu te costă, dar fără el eşti mort...” Universitatea de Stat din Moldova (Fa-cultatea de Limbi şi Literaturi Străine) în co-laborare cu revista Plumb a avut iniţiativa lă-udabilă de a iniţia un concurs naţional de de-but poetic Prima Verba pentru tinerii din Re-publica Moldova. Cei 6 laureaţi ai concursuluisunt: Maria Fărâmă, Cioca Doina, DenisCenuşă, Irina Şova, Ana-Mihaela Nuţa şiMihai Garabet. Tot de dincolo de Prut, o altă voce lirică ori-ginală îşi face loc în paginile revistei bă-căoane: „Ei strigau cu/ pancartele/ Noi neiubim/ nebun şi paradisiac./ Jos, sus!/ Strigauei,/ Toate culorile/ curcubeului politic/ se re-vărsau în urbe./ Şi noi pictam/ cu Ivan Gogh/viile roşii,/ albastre, verzi./ Ce cromatic!/ IvanGogh,/ Prefericitul/ Ivan Gogh”

Pagina 24 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 25

Aşchie de cruce

Obosităflămândă de noaptemoartea s-a aşezat în faţa caseicu mâini palide pe şorţ pătat de vaiete– Pleacă! mi-a şoptit:nu-i bine să vezisă ştiică am şi eu sufletciopârţit în ruinedeodată a trecut pasărealăsând pe sticlăo aşchie din cruce de lemn

Aşteptare galbenă

Totul a dispărutîn afara acestei după-amiezetivită cu aşteptare galbenă –foamea de tine urcă precum călduracorabia ta stă în acelaşi golfîncărcat de corali –tu încercuită de un trup arămiuînoţi în direcţie opusă… totul a dispărut –foamea de tinedevine prăpastie

Cortina negrăită

Numai la sfârşitul reprezentaţieivor muri fluturii negrăiţi –până atunci mai poţi aduna culoride pe mantiile lor lividemiroase a dragoste făcută în grabă…copilul nenăscut ne alungăvremea noastră a obositca un fluture înspumatpeste viaţa noastră aplaudatăcade o cortină cât un mormânt

Călare pe un rechin

Unchiul Gheorghe a murit pe un vapor –uneori era prizonieralteori soldat cu armă de mucegaihabar n-avea de somnul atroce al războiuluicitea în neştire pe puntea vasuluiba câteodată îmblânzea peştii speriaţi de soareori de unduirile ridate ale morţiiunchiul Gheorghe purta un cufăr cu cărţiîn care lucea şi oglinda de ras barba jilavăpoate chiar scrisori îmbunate de la mamanumai că în rama înfocată a memoriei melerăsare mereu Moartea călare pe un rechin…înainte de a se căsători cu valurileunchiul a înghiţit cărţile una câte unaexplodând în bibliotecă – peşte pestecarnea oceanului

Ca o lumânare izgonită

Mi-am pierdut calul cel albpe lângă zidul unei cetăţi tulburi –urcam gâfâind lutul cel galbenmă privea calulmă aştepta…până când şi-a zărit perecheacoborând din lunăîn giulgiu de iubire

– Alerg – mi-a spus – e vremea mea fără tineundeva cândva te voi revedeaunul altuia ne vom linge rănilepe frunze ostoite cu grele nervuri… pe lutul umed pâlpâirea genunchilor meica o lumânare izgonită din biserică

Decembrie cu păsări

Toţi îngerii au fost chemaţila cina păsărilor albepe margine pândeau ciorilevreo firimitură rebelăţipătul înăbuşit al zăpezilorne învelea trupurileDumnezeu continua să tacăîn spatele cortinei cereşti

Lumina vişinie

Nu mai apare luminadin dosul zăpezilor –râul îngheţatşi-a pierdut măduva copilăriei –prezentul stă la pândăca un câine credinciossă nu aparăsă nu mai aparălumina vişinie a războiului

Linişte de ţărână

Prin cimitir ierburile uscate ardfăcându-mi loc spre căutatul mormântsat natal îngropat sub păpădii galbenedealul-munte promisiune a copilărieiliniştea de pe urmăca o pânză lipicioasăhai să stăm la taifas lângă crucile căzutenumele noastre n-au fost încrustate încăni se mai dă soare de mierefără nici o iluziene trecem ţărâna dintr-o palmă în alta

Mângâiere albastră

Am tot ce-mi trebuie –(şopti câinele)un lighean plin cu oaseo găleată cu apăo cuşcă bine ancoratăun lanţ solid şi lungam ploi nesfârşitezăpezi jucăuşesingurătate cu muşte putredenumai că numai căîmi lipseşte o mângâiere albastră!

„Nada”

Dincolo de bisericăo trestie înaltăpe care moarteaîncearcă s-o smulgăla fiecare miez de noaptecând clopotele adormîn aburi de aramă –– „nada” şopteşte Goyadin buricul iadului…– „nimic” repeţi tuştergând transpiraţia morţiicu palma de cenuşă

Patul natal

Fiecare îşi va lăsa patul natalsă se întoarcă în ţărâna eternăgrijile inutile vor mai sălta o vremeca fluturi muribunzipajiştile cerului îşi vor deschideiar şi iar uşile invizibilete voi aştepta lângă copaculunde cândva îmi povesteaitinereţea ta fără bătrâneţe

Palmă vişinie

Prietenii cei mai bunimi-au muritmâine e din nou duminicăaceeaşi întrebare bântuieîn măruntaiele melepaharul e plin –refuz să-l beauultima rază de soareîmi trage o palmă vişinieîn cimitir lumânările aprinseStau de vorbă despremoartea îndrăgostită de viaţă

Poezie de porţelan

Aud o respiraţie neclarăîn alte şi alte colţuriîn pliuri de singurătatedincolo de oglinda din baiepicamerul roadeca în jungla urletelorcineva vrea să ajungă la minecu orice preţo evidenţă se ţese cu forţaam scăpat poezia de porţelanpeste gresia carnivorăţăndări şi zgomote

(Continuare în pag. 26)

Alexandru JURCAN(Prezenţe lirice în Ediţia 2011 a Concursului Naţional de Literatură

„Agatha Grigorescu Bacovia”)

Alexandru Jurcan (n. 15 iulie 1948, Dârja/ Cluj). Poet, prozator. Facultatea de Litere, UBB, Cluj. Debutabsolut în Echinox cu povestirea Etajele lui Tacu. Doctor în filologie, 2009. Palmes Academiques, 2009.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

(Urmare din pag. 25)

cineva îmi zideşte uşape dinafară

Umbra de jad

Un vid respectuoscinează cu mine în fiecare seară –lumânările se dau la o partecu reverenţe de cearăO umbră de jadtoarnă vin în pahars-au topit iubiriledincolo de orice hotar

Câinele roz

M-a primit în peşterăclovnul cel galbenatârnat mai apoi de-o flacără de rubinmi-a întins lumânarea de auro picătură fierbintemi-a coborât în sufletafară mă aştepta Câinele Rozluptând cu stelelece voiau să intre în peşteră

Înaintea prăpastiei

Înaintea prăpastieini s-a dat buchetul finaltu – rochie de fulgere albastreeu – alge de naufragiu verdeultima şampanie arămiesub dantela cerului gălbuice simplu ar fi fost totuldacă aş fi crezut în vocea hăuluice bogate ar fi fost nopţile noastredacă nu mi-aş fi bătut joc de limitechiar şi acumvizibila prăpastie mi se paregluma lui Dumnezeu –cât timp EL stă acolo susmâinile tale răsădesc mătaseîn cenuşa sufletului meu

Copilărie răstignită

Văru-meu cu care am copilăritstă la reanimareîntr-un pavilion negruam cumpărat un spray specialcontra morţiistau lângă patul lui –cum văd coada verzuie a morţiiapăs tubul şuierătormoartea dispare o vreme„te simţi bine?” întreb„aştept vânturile” şopteştevânturile… valurile…ori copilăria răstignităla margine de drum

Lumină desenată

Pe toţi v-am minţit –prieteni ai mei –nu v-am vorbit niciodatădespre săgeţile înfipte în trupul meucămăşi largi purtamsă nu vedeţi rănile –zâmbetele mele roşiiv-au dat puteresă vă împingeţi corăbiile în alte teritorii –acum când ştiţi adevărulnu vă pironiţi la poale de muntenecuvintele mele închid fructul opritlumina cea îndepărtată e un simplu desenînsă, rogu-vă,nu vă opriţi!

Pagina 26 FEREASTRA - iunie - iulie 2012FEREASTRA - iunie - iulie 2012

Când l-am cunoscut, îngerul trăia într-olacrimă împărătească, tocmai în depărtările co-pilăriei... Blajin şi sfielnic, îmi dădea uneoricâţiva fulgi de zăpadă, să îmi cumpăr de-ale zbo-rului, şi de câte ori se întâmpla să mă împiedic,nătâng, de câte un nor, mă lua de mână şi-miarăta cărările neştiute ale văzduhului.

Descoperindu-i în buzunarul inimii un„bileţel” pe care scria: „vai pruncule zăpadan-are rost / noi mirosim a păsări care-au fost”mi-a fost teamă că treburile îngereşti nu sunt de-cât amăgiri, dar îngerul mi-a spus că e suficientsă închid ochii pentru ca amăgirea să se tran-sforme în vis.

Şi aşa am visat o poezie, pe care i-am de-dicat-o: „Urmele poetului se pierd către nord... /Băştinaşii singurătăţii spun / că el le-a dăruitmăşti / cu superbe lacrimi pictate... / Altceva, des-pre el, nu se mai ştie, / doar faptul că uneori, /dincolo de orizonturi, spre Pol / ia foc zăpada!”

Iar acum, aflând că împlineşte 72 declipe astrale (născut la 11 mai 1940), ştiu că elenu l-au vindecat de copilărie şi cotrobăi prinamintiri, căutând o bucurie pe care să i-o trimit îndar. Poate răspunsul (scris dar neexpediat) la scri-soarea din 2007, în care îmi destăinuia numele nu-melui lui: „Mă intimidezi cu acest Dumnea-voastră care nu ţine de biografia mea „intimă”.Eu mă numesc plurinominal: Gică, Gicu, Gigel,Gheorghiţă, Geo, Gheorghe şi alte câteva (Ghi-ghi). Se zice că numele polifonat te împinge înbătrâneţe (oare?). Alege-ţi unul dintre toateaceste apelative în a ne recunoaşte fie epistolar,fie stradalier, fie tavernal”…

Formal m-am conformat, cât şi cum amputut, dar în gândul meu tot Dumnavoastră arămas să se „îngerească”.

Când am plecat din presa buzoiană, l-amrugat să colaboreze la revista pe care o scoteamla Mizil. A răspuns prompt: „Vom colabora, cenaiba, doar şi eu am fost mizilean! Pe vremearaionării, Limpeziş - satul meu - era încartiruitîn subţioara Fabricii de oţet a Mizilului… Iar, pealături, era comuna Baba Ana, matricea lui La-urenţiu Fulga, pare-mi-se Fulga de Jos… nuprea mai ţin bine minte. Dinspre Mizil am amin-tiri caniculare şi birocraticeşti, de la Miliţie, dela raţionalizarea pâinii, ba chiar şi-a apei de lacişmea. Cea mai valoroasă e legătura mea cubiblioteca raională, unde, prin anii '58 - '59, eradirectoare o ţigancă foarte deşteaptă, care-şi de-păşea cu mult etnia şi căreia, de nenumărate ori,i-am sărutat mâna delicată şi brunie… Cred că ochema Frusina. Încolo aşteptări - ore întregi în-ţepenite la barieră, pentru o ocazie (camioane)pentru Buzău şi apoi Limpeziş (şi invers) exe-cutând un „L“ teritorial-administrativ, pentruaplicarea unei ştampile ori primirea într-o au-dienţă scufundată în muţenie absurdă. Şi, totuşi,la chioşc găseam „Gazeta literară“, „Contem-poranul“ şi „Luceafărul“, care-mi însămânţausufletul şi aşteptatul.

Acolo am fost dezbrăcat gol-puşcă la în-corporare, pentru examen medical, cu o echipălimpezişiană, majoritatea ţigani. După exami-nare al cărei rezultat l-am primit abia spre seară(„Apt pentru încorporare!“), a trebuit să înnop-tez până la ziuă în sala de aşteptare a gării, un-de am împărţit o canapea cu un tânăr poet sur-do-mut, care mi-a lăsat ca amintire hieroglifelelui pe câteva foi de caiet, aflate şi acum în arhivamea. Şi ultima amintire mizileană: ars de sete,m-am strecurat într-o curte unde susura o ciş-mea, şi când mi-am aplecat buzele spre firicelulsalvator, de după uşa unei polate a năvălit spremine o matahală de babă, înarmată cu o mătură,înjurându-mă că-i beau banii de apă…

Ba, încă o amintire „viforoasă“. În 1959,eram bibliotecar comunal în Glodeanu Sărat,când directorul bahic Dăscălescu al şcolii ge-nerale m-a delegat, cu două căruţe trase de caisănătoşi, să aduc de la Mizil lemnele pentru iar-na care bătea la uşă…

Acolo-n depozitul marginal al urbei, amfost nevoit să mă bat, cu biciul, cu hoţii garoi ca-re ne cardeau lemnele din căruţă, după cântărire(şi aia „mioapă“). Pe drumul mizilean de în-toarcere ne-a surprins un viscol subit (plecasempe soare dulce), c-a trebuit să cerşim un ţol de lao casă de creştini (din Amaru?), după care amfost bolnav de plămâni câteva săptămâni.

Iată cam cum s-au petrecut adoles-cenţele noastre post-liceale, cu parfum de Mizil.Oricum, un orăşel simpatic, despre care am totpovestit cu maestrul Geo Bogza mai multe sutede minute decât în celebrul lui reportaj…

Şi, uite, aşa îmbătrânim, dragă prietene,inutilitate totală pe care nici literatura n-o maipoate salva… Acolo nu aveţi echipă de fotbal?Nu!... Atunci, hai… Fabrica de oţet!”

Poetul Gheorghe Istrate a împlinit 72 de aniPoetul Gheorghe Istrate a împlinit 72 de ani

limită

eu port mereu un fel de frică-n vocerostogoliri desprinse din abisstau îngropat cu toată viaţa-n visca un copil în slava lui precoce

lumina Doamne n-are începuteu sunt fragmentul ei dinspre tăceresunt plumbul ce refuză prins în cnutsă taie-n trup cămaşă de durere

eu Doamne tot mai traversez recrutrăzboaiele virtuţii ce se cerecu sufletul captiv într-un sărutcu-otrava armelor prelinsă-n miere

la adăpostul vieţii melese-ntâmpă-n întuneric stele...

mă scald cu moartea în aceeaşi gârlă

şi-ntoarce proza faţa-n poeziecuvintele se retranscriu punctatee-atâta secetă-n eternitateşi-atâta mâl în ritm şi-n simetriemai sunt multiple semne nevisateşi-n spaţiu plânge-atâta veşniciecă însuşi Dumnezeu în ceruri scriecu verbe de sinceritatee-o transparenţă suplă visătoarebibliotecile foşnesc în somncu fiecare literă mă-ntomnîn sucul-spasm al fructelor amaremi-e timpul scurt cât pleoapa de şopârlămă scald cu moartea în aceeaşi gârlă…

Gheorghe ISTRATE

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 27

Revista FereastraPublicaţie editată de: Asociaţia Culturală “Agatha Grigorescu Bacovia” - MIZIL

Cod fiscal: 230324460; Cod IBAN:RO60RZBR0000060010080523, deschis la “Raiffeeizen Bank” - filiala Mizil

Redacţia

Director: Emil Proşcan, Redactor şef: Lucian MănăilescuGrafică şi fotografie: Albrecht Dürer (pag. 17); Gheorghe Ciobanu (pag. 17); Lazar Dubinovschi )Bustul lui

Eminescu - pag. 1); Vlad Turburea (pag 1, 3); Lucian Mănăilescu (pag.8, 9, 13, 17, 19, 20, 22, 26, 28)Autorii materialelor publicate răspund în mod direct de conţinutul acestora. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază

Str. Agatha Grigorescu Bacovia”, nr. 13ATelefoane: 0244251144; 0722653808 - director; 0769210763 - redactor şef;

E-mail: lucian_manailescu@yahoo.com

CC oo nn cc uu rr ss uu ll NN aa ţţ ii oo nn aa ll dd ee LL ii tt ee rr aa tt uu rr ăă„„ AA gg aa tt hh aa GG rr ii gg oo rr ee ss cc uu BB aa cc oo vv ii aa ””

(( EE DD II ŢŢ II AA AA VV II -- AA ))

u Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Ba-covia” şi Primăria Oraşului Mizil organizează ediţia aVI-a a Concursului Naţional de Literatură „Agatha Gri-gorescu Bacovia”.

u RegulamentParticipanţii vor trimite, până la data de 1 sep-

tembrie 2012 (data poştei):Pentru SECŢIUNEA POEZIE - maximum 15

poezii, încadrate în format „A4” (cel mult 8 paginiculese cu Times New Roman, corp 14, obligatoriu cudiacritice), pe suport electronic (e-mail sau CD).

Pentru SECŢIUNEA PROZĂ - maximum 12pagini format „A4”, culese cu Times New Roman,corp 14.

Pentru ambele secţiuni textele se semnează cunumele real (dacă autorul doreşte să fie publicat subpseudonim va specifica acest lucru). Se anexează unCV, care va cuprinde, obligatoriu adresele de cores-pondenţă (domiciliul, e-mail, nr. de telefon) şi ofotografie (format carte poştală) în JPEG sau TIF.

CD-urile expediate prin poştă se trimit pe adre-sa: Asociaţia Culturală Agatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu Bacovia,str. Agatha Bacovia, nr. 13A, Mizil, judeţul Prahova.

Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa:lucian_manailescu @yahoo.comlucian_manailescu @yahoo.com

Vom confirma primirea textelor imediat ce aces-tea ne-au parvenit.

Atenţie! – nerespectarea regulamentului atragedupă si-ne eliminarea din concurs.

Juriul va acorda Marele Premiu, câte trei pre-mii pentru fiecare secţiune şi mai multe menţiuni.

Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp pentru aparticipa la festivitatea de premiere, urmând să con-firme prezenţa. În cazul neprezentării la festivitatepremiul se redistribuie

Vă rugăm să trimiteţi materialele de concurscât mai repede, pentru a evita situaţia din 2011, cândmembri juriului au fost nevoiţi să citească, în douăsăptămâni, câteva mii de pagini.

Succes!

Abonamentele pot fi făcute pe adresa redacţiei. Costul unui abonament este de 5 lei pe număr (minimum 3 numere),inclzând şi cheltuielile de expediere. Contravaloarea abonamentului va fi achitată fie prin mandat poştal (pe adresa redacţiei), fie

prin virament, în contul nostru, reprodus mai sus. În cazul în care aţi făcut abonament anunţaţi, prin e-mail, redacţia.

Melania CUC

Distanţe

Lovesc cu umbra fereastra, dincolo de caredoarme fericirea uitată a lumii. Numai eu stau lamarginea pervazului încărcat cu muşcate sălbatice,pun alte aripi de privighetoare pe moartea veacului,

care… mă vede şi trece mai departe prin aburul costeliv al înserăriide iunie.

Sunt la distanţă egală între răbare şi nerăbdare, la răscruceadestinului care scârţâie ca un car prea încărcat cu legende şi sânzieneregale. Ce vajnic învârt boii osia luminii prin zloata celestă şi cummai chiuie căruţaşii când iese din şutul mineritului verii!

Evadează lumea modernă din regnuri. Se nasc monştrii ce-lebri şi îngeri ţipă după linguriţa de argint a semnului întrebării. Cezgomot, ce haos e astăzi în simţuri şi cum se mai stinge ozonul princodrii cu brazii mai supli ca un băţ de chibrit!

Undiţa dorinţei, pe care urcă îngerii şi nebunii, rămâne unfir de păianjen, nojiţa de care se spînzură prizonierul umanităţăţii cemă ceartă că plâng.

Perspective

Când cel ce uită şi nu mai iubeşte cămaşa luminii, îngenun-cheză pe bucăţica de zahăr topit a uimirii. Arde genunchiul, mierearoade celula în care eu odihnesc ca în strană de aur, uitând pentru ovreme umilinţele pe care le mai am de împlinit.

Din perspectiva bulgărelui de zăpadă, din colţul ochiuluiprin care trec tramvaiele cu caii puterii în care nu mă mai încred pedea-ntregul, sunt numai un soi de arbore cu rădăcina străbătând con-tinentele imaginare ale unui vis ce respiră prin porii palmelor cu ca-re, zi de zi, scriu.

Mintea mea nu se ridică la înălţimea care ar pute-o slava deporpria-i diluare, aburul îmi iese prin pori şi… ştiu că-i numai sem-nul la care să stau mai departe, în staţia prin care trec limuzine de luxşi birje încărcate cu amintirile şi mucegaiurile altui veac cu bune şirele gata-ncepute.

Aşezate una lângă alta, mâinile mele nu mai cuprind zareape care agăţam la uscat soarele şi luna, speranţele cele mai străluci-toare ale unui lucru comun dar nefolositor.

Scheme şi steme căzute pe orbita toamnei veştede, stau peultimul palier al zidirii din care Dumnezeu ne vede şi ne crede , neiartă datoriile de război dintre noi şi noi.

TABLETE DE SCRIITOR

Pagina 28 FEREASTRA, iunie - iulie 2012FEREASTRA, iunie - iulie 2012

Diniş Adrian

Flori de cancer pentru tine

Plouă, nu mai trebuie să spăl maşina.dede scoate şi ea farfuriile nespălateafară în ploaie. Vezi, nu e un motivde tristeţe ploaia prin care mă plimbcu mâinile în buzunarele hanoraculuiunde te port ca într-un marsupiu.Şi mă gândesc că, da, aş putea fiun monstru de tată care să aibă uterdoar pentru tine ca să te nascăpe tine şi copii pe care n-o să-i ai.Malformaţia mea congenitalăputea să înflorească şi în altceva

decât cancerul.Pe RMN- Flori de cancer pentru tine.Nu te uita la mine ca la un monstru.Loveşte-mă.Din mine cad bomboane ca dintr-un piñata.Din mine cade ploaia. Dedică-ţi ploaia.Am făcut să plouă pentru tineaşa cum odată o femeie mi-a zâmbitşi eu am făcut să ningă.Copacul îţi întinde la fereastrăun buchet de flori de cireşe,preferatele tale, chiar dacă eşti alergicăla căpşuni eu tot cred că pierzi cevaursoaica mea tristă, înnebunită

de cântecul ăstaca de un câine care aleargă-n juru-idede e genul care se va urca în copacfără să-i pese că nu va mai putea

să se dea jos,fără să-i pese de logica poemului meuursoaicele nu se pot urca în copacidede, mi-ai adus circul în poezieşi ursul care merge pe bicicletăpe un fir de sârmă jonglând cu portocaleDespina, mi-ai spuscă o să mi te arunci în braţe când ai tu chefte-ai hotărât în care prăpastie?tu eşti departe, departeeu sunt singur, singursingur ca un cuvânt neinventataici tot timpul îmi dau ceasul înaintesau înapoi cu o lunăşi nu se întâmplă niciodată nimichai să terminăm totulmoartea e cel mai puternic afrodiziacîn loc de taxi luăm un inorog sau un centaurşi ne ducem departe, departesinguri, singuri.

Întoarcerea din Infern

Cameră plină de oameni reali cu inimiimaginare

cameră plină de flori ca un spital, ca un cimitircu tapet alb peste ziarecu atentatele din lume şi cu fotbalcu soneria scoasă şi o uşă metalicăpe care n-o deschid decât dacă merg la pâinecândva cineva va spune cuiva despre mineaici n-a locuit nimeni

O lumânare pe apă

uiţi apa la baie deschisă uiţi că trebuie să iubeşti la rândul tăuşi deodată cineva moare din cauză că uiţi aragazul deschis

dragostea mea a uitat venele deschise

dragostea mea mi-a croşetat din vene un pulovăr de sânge pe care-l port toată viaţape dedesubt

pulovărul ei ţine de caldşi de frig şi de carne

pulovărul ei de sângee atât de frumos încât nimeninu-şi dă seama că e un pulovăr de sânge

aşa că nimeni nu priveşte îngrozit spre minecând rămân doar în pulovărul ei de sângecă port un pulovăr de sânge

minunaţi de frumuseţea lui mă întreabă de unde am pulovărul ăstavrem şi noi unulsau măcar împrumută-ni-l

dar eu am grijă ca nimenisă nu pună mâna pe sângele ei

şi ce altceva? iarna asta niciun colindător nu mi-a bătut la uşăşi niciun fulg nu m-a atins

am vrut să ningă şi n-a ninscând a început a nins fără oprire şi am vrut să se oprească ninsoarea am vrut să se opreascăsângerarea

am vrut să salvez cerul în fiecare dimineaţăavea gâtul tăiat

e vina mea cănu m-a lătrat niciun câine şi nu te gândeşti la mine

nici ura n-am meritat-o atunci

şi în fiecare seară trebuia să îmi câştig somnulnumărând seringi şi înţepături pe piele ningea cu toată cocaina din lumedar trebuia să îmi câştig somnul

şi dimineaţa soarele cu dinţiîmi zâmbea cu dantura spartă

şi eu am întrebat că cine i-a tăiat gâtul ceruluişi soarele mi-a spus că pot să-l torturez iartoată ziua că eu i-am tăiat gâtul cerului

Georgiana, îţi pun lumânări la vii în speranţa că poateo să-mi pui şi tu una acolola morţi şi tot mă voi bucura

Georgiana, e ceva timp de când ţi-am jurat ură eternăpână când moartea ne va despărţidar a făcut-o deja Despina

care e mult mai frumoasă decât moartea

Despina, nu ştiu câţi păianjeni sau cât de veninoşi au ţesut rochia ta de mireasăşi ne-au cununat în ură eternă

ştiu doar că de pe una din cele şapte coline ale Iaşiului pot vedea ca de pe lună Zidul Chinezesc

sau măcar New Yorkoraşul care nu doarme niciodată aproape la fel ca mine oraşul luminilor

ştiu că tu eşti undeva acolo o lumină aprinsăpe care mă duci s-o văd în fiecare seară

o lumânare pe apă pe lângă care vântul îşi ţine palmele în jur cu grijă să n-o stingă

Snapshots

1. pe strada din casă noaptea păşesc pe vârfuri

nu vreau să fac niciun zgomotdar uşa scârţâie îngrozitoroasele încep să-mi trosnească

atunci liniştea devine cel mai de temutduşman

şi aş da orice pe smiorcăialaunei mâţe când e ucisă de şobolani

cineva mă trage de mânecăîmi ascund în buzunaremâinile pline de sânge şi de bomboane

în toată mizeria asta de viaţămoartea mă ceartă ca o mamă

AANNTTOOLLOOGGIIEE FFEERREEAASSTTRRAA

(Urmare din pag. 1)

Ceaşca de ceaiCeaşca de ceaiPe stradă trece acum o fată cu paşi

negrăbiţi. Oare de ce dimineaţa toţi oameniise grăbesc? Fata ce sparge acum aerul di-mineţii nu se grăbeşte... Merge ca şi cum ca-pătul lumii ar trebui să fie aici, pe stradamea. Zâmbetul îi e risipit în tot ce există!

Merge ca şi cum eu n-aş fi, n-aşexista... Trece prin dimineaţa de pe stradamea. Şi ea are zilele ei în şir indian. Nu segrăbeşte. Adică merge încet ca şi cum ţintanu ar exista. Nimeni nu ar trebui să se gră-bească! Totul până la urmă devine un şir in-dian...

Zilele aşteaptă înşiruite să le trăim;noaptea ne trece dincolo, în neatingere... Nebotează în vise. Ne supunem fără comandă!Nescufundarea în vise ar face totul mahmur,fără rost. Fără dimineaţă... Fără respiraţie...Fără paşi...

Firesc, cu simţământul libertăţii îmisorb aerul ultimei dimineţi. Cea pe care o tră-iesc este întotdeauna ultima. Acum cândscriu este dimineaţă. Şi îmi pasă! Paşii feteis-au transformat, deja, în ecou, iar eu măpierd în neantul puterii mele de atingere şiînţelegere...

16 iunie 2012 - Deasupra norilor