PRINCIPII DE ANTIBIOTERAPIE

DEFINIŢIE ANTIBIOTICE

antibioticele şi chimioterapicele sunt un grup de substanţe

medicamentoase cu acţiune selectivă şi specifică, capabile

să oprească multiplicarea anumitor microorganisme patogene

sau să le distrugă, fără însă a leza celulele gazdă.

Distincţii: antibiotice – antiseptice

antibioticele se deosebesc de dezinfectante şi antiseptice

prin faptul că, acestea din urmă, nu au acţiune selectivă şi

specifică.

ANTIBIOTICE CLASIFICARE I

În funcţie de spectrul iniţial: Antibiotice cu spectru îngust

De tip penicilinic De tip streptomicinic

Antibiotice cu spectru larg: active pe coci şi bacili gram pozitivi/negativi, spirochete, leptospire, rickettsii, chlamidii, micoplasme (tetraciclina şi cloramfenicolul)

Antibiotice cu spectru lărgit şi ultralarg: ureidopenicilinele, cefalosporinele de generaţia II/III şi, mai nou, iv, imipenem-cilastatin, meropenem

ANTIBIOTICE CLASIFICARE II

În funcţie de modul de acţiune:

Bactericide - peniciline, cefalosporine, aminoglicozide,

vancomicina, aztreonam, imipenem-cilastatin,

fluorochinolone, metronidazol.

Bacteriostatice - eritromicina, clindamicina, tetraciclina,

cloramfenicolul, sulfamidele

În funcţie de faza ciclului bacterian în care acţionează:

Active pe bacterii în faza de multiplicare - penicilina

Active pe bacterii şi în faza de repaus - aminoglicozide

ANTIBIOTICE CLASIFICARE III

În funcţie de proprietăţile PK ŞI PD

ABx cu efect dependent de timp, neinfluenţat practic de

concentraţie, şi cu EPA minor (t>CMI): betalactamine,

clindamicina, oxazolidinone, macrolide, flucitozina.

ABx cu efect dependent de timp, neinfluenţat practic de

concentraţie, dar cu EPA important (ASC 0-24/CMI):

glicopeptide, tetracicline, azitromicina, streptogramine,

fluconazol.

ABx cu efect dependent de concentraţie şi cu un EPA

prelungit (ASC 0-24/CMI şi Cmax): fluorochinolone,

aminoglicozide, ketolide, amfotericina B.

ANTIBIOTICE CLASIFICARE IV În funcţie de modul de acţiune asupra metabolismului

bacterian:

REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE I

Mecanisme:

producţia de enzime inactivatoare (ex. beta-lactamaze)

alterarea ţintei antibioticului (rezistenţa la FQ prin modificarea

ADN girazei)

diminuarea cantităţii de antibiotic care atinge ţinta

Prin diminuarea permeabilităţii (rezistenţa la aminoglicozide)

Prin eflux (rezistenţa la FQ)

crearea unei căi metabolice alternative (de ex. în cazul

sulfamidelor), ş. a.

REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE II

Factori care favorizează apariţia rezistenţei:

folosirea abuzivă a atb, mai ales perioade lungi de timp

aspecte socio-ecomonice care favorizează îmbolnăviri

repetate şi deci utilizarea de atb.

capacitatea microbilor de a realiza schimburi de material

genetic

utilizarea atb în scop terapeutic şi profilactic în zootehnie

REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE III

EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE I

Intoleranţă la locul administrării:

Orală: greţuri, vărsături, diaree

Intramuscular: durere (benzatinpenicilina, benzilpenicilina),

inflamaţie, noduli, necroză, dermatită livenoidă, sindrom

Hoigne

Intravenos: tromboflebita chimică (rolitetraciclina,

amfotericina B)

În plăgi: iritaţie, întârzierea cicatrizării , alergizare, ş.a.

EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE II

Manifestări alergice şi de hipersensibilizare

reacţii alergice imediate

reacţii alergice accelerate

reacţii tardive

alte reacţii

EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE III

Toxicitate

Nefrotoxicitate

Ototoxicitate

Neurotoxicitate

Hepatotoxicitate

Medulotoxicitate

EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE IV

Perturbări ecologice şi biologice

dismicrobisme

Infecţii nosocomiale

perturbarea gravidităţii , embriopatii, efecte secundare la

noul-născut

Altele

Tulburări metabolice şi avitaminoze

Interferenţă cu imunitatea postinfecţioasă

Fenomene Herxhaimer

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI I

Profilactice

Principii:

profilaxia este indicată fată de un singur agent patogen, care

produce o boală specifică transmisibilă şi în condiţiile unui

contact infectant sigur

vizează de preferinţă germenii care nu dobândesc rezistenţă la

antibiotice

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI II

Profilactice (principii - continuare):

se folosesc antibiotice cu spectru cât mai îngust, admnistrate pe

durate cât mai scurte, dar în doze şi la intervale similare celor

folosite în caz de boală

reprezintă o măsură individuală de prevenire a îmbolnăvirii

nu înlocuieşte măsurile de asepsie/antisepsie

este CI profilaxia cu antibiotice a ipoteticelor suprainfecţii

bacteriene din cursul virozelor respiratorii, din corticoterapia de

scurtă duartă, sau în cea prelungită cu doze mici, din intervenţiile

chirurgicale aseptice

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI III

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI IV

Curative

în alegerea şi utilizarea unui antibiotic se vor avea în consideraţie următoarele:

1.      MICROBUL: proprietăţile agentului patogen, cunoscut sau suspectat – ABX să cuprindă în spectrul său microorganismul vizat

2.      GAZDA: factori legaţi de gazdă, care pot influenţa eficienţa şi toxicitatea antibioticului (vârsta, stări fiziologice şi patologice, localizarea infecţiei) – ABX să aibă cât mai puţine efecte toxice, să fie cât mai bine tolerat, să nu aibă CI la PX tratat

3.      ANTIBIOTICUL: proprietăţile antimicrobiene şi farmacocinetice ale antibioticului - să difuzeze şi să aibă concentraţie bactericidă activă la locul infecţiei

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI V

Asocierile de antibiotice sunt recomandate:

pentru asigurarea unui spectru larg de acţiune, în infecţii severe cu etiologie necunoscută, la bolnavul febril cu neutropenie, pentru acoperirea bacteriilor Gram pozitive/negative

în infecţii polietiologice cu germeni cu sensibilitate diferită la antibiotice; abcesele intraabdominale sunt tratate cu aminoglicozide pentru acoperirea germenilor gram negativi aerobi şi cu clindamicină pentru Bacteroides fragilis şi alţi anaerobi; unii autori asociază şi penicilina care acţionează sinergic cu aminoglicozidele faţă de enterococi.

asigurarea efectului sinergic, în infecţiile monoetiologice extrem de severe sau la gazdele cu apărare compromisă

limitarea sau prevenirea apariţiei de tulpini rezistente,cum este cazul tuberculozei

INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI VI

Principii: Asemănătoare monoterapiei la care se adaugă următoarele

se asociază antibiotice bactericide cu efect sinergic sau cel puţin aditiv şi în nici un caz nu se folosesc antibiotice antagoniste

microorganismul vizat să fie sensibil la ambele antibiotice din asociere; în cazul infecţiilor mixte fiecare microorganism să fie sensibil la cel puţin un antibiotic din asociere

în alegerea ABX pe criterii de probabilitate în cazul infecţiilor nozocomiale se ţine cont de modelul particular de sensibilitate a germenilor implicaţi în aceste situaţii

se asociază antibiotice cu efecte toxice similare (ex. aminoglicozide între ele)

nu se asociază antibiotice cu spectru larg

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE I

Graviditatea

în terapia cu antibiotice la gravide se iau în considerare

particularităţile legate de sarcină, de toxicitatea antibioticelor

şi de capacitatea lor de traversare a placentei, precum şi de

riscul apariţiei unor efecte teratogene.

În primul trimestru de sarcină: nu se administrează

antibiotice care pot interfera cu embriogeneza:

aminoglicozide, polimixine, rifampicina, cotrimoxazolul,

chinolonele, metronidazolul.

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE II

Antibioterapia la femeia însărcinată (continuare):

În trimestrele II şi III: se menţine interdicţia pentru:

aminoglicozide, polimixine, cotrimoxazol, tetraciclină,

metronidazol, pirimetamină.

Perinatal: se contraindică cloramfenicolul şi sulfamidele. 

Antibiotice ce se pot administra la gravide: penicilina

G şi toate penicilinele de semisinteză,

cefalosporinele, carbenicilina, lincosamidele,

macrolidele

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE III

La nou născut/sugar

imaturitatea funcţiei renale, rata de filtrare glomerulară mai

redusă, (T1/2 al antibioticului mai lungdozaj mai mic, ritm

mai rar) capacitatea de resorbţie intestinală mai mare decât

la adult, imaturitatea unor sisteme enzimatice ce intervin în

metabolizarea antibioticelor condiţionează alegerea

antibioticului.

Reguli generale de administrare: indicaţii stricte, alegerea

unor antibiotice fără contraindicaţie de vârstă, calcularea

dozelor după formule pediatrice (pe kgc sau suprafaţă

corporală), folosirea unor preparate pediatrice, etc.

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE IV

La nou născut/sugar (continuare):

Antibiotice de utilizat preferenţial: Penicilina G, Oxacilina,

Ampicilina, Ticarcilina, Cefalosporine, Eritromicina (sau alte

macrolide), Lincomicina

Antibiotice de utilizat cu precauţie: Aminoglicozide

Antibiotice de evitat: Cloramfenicol, Sulfamide,

Cotrimoxazol, Tetraciclina, Rifampicina

Contraindicaţie relativă până la 14 ani: FQ

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE V

Bolnavii cu insuficienţă renală: administrarea antibioticelor se

supune următoarelor reguli:

Modificarea schemelor terapeutice şi corectarea lor

(reducerea dozei, creşterea intervalului dintre administrări)

Monitorizarea cu mijloacele laboratorului clinic (nivel de

antibiotic în sânge, evaluarea gradului de insuficienţă renală)

ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE VI

Bolnavii cu insuficienţă renală (continuare):

Se pot administra în regim normal: penicilina G, penicilinele

de semisinteză, majoritatea cefalosporinelor, lincosamidele,

eritromicina, cotrimoxazolul.

Nu sunt recomandate: tetraciclinele, sulfamidele,

cloramfenicolul, rifampicina;

Aminoglicozidele şi polipeptidele, antibiotice nefrotoxice, se

vor folosi în situaţii extreme, când sunt absolut necesare

bolnavului şi nu există altă alternativă, după ajustarea

schemei şi o strictă monitorizare.