preparatele antibiotice

8/13/2019 preparatele antibiotice

http://slidepdf.com/reader/full/preparatele-antibiotice 1/22

USMF „ N. Testimiteanu”Catedra de farmacologie clinica

Referat:

„ Antibioticele. Clasficari.Mecanisme de actiune. Indicatii.

Farmacocinetica si

farmacodinamie”

Student: Ciobanu lena !"#$



Chisinau 2011

Antibioticele sunt substante chimice organice produse demicroorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in dozefoarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii

microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimicenocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimicerezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primulcare a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate demicroorganisme a fost savantul roman Victor abes! tot el a sugerat caaceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugereaagentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantuluiroman care, cu 5" de ani inaintea descoperiri epocale a lui #leming$obtinerea penicilinei%, a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru

terapeutica antagonismul microbian.

&ntroducerea, in 1'(1, in practica medicala a antibioticelor de biosintezacaracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitateredusa, constituie cea de-a doua etapa e)trem de importanta in dezvoltareachimioterapiei. *uccesele e)ceptionale obtinute in tratarea maladiilorinfectioase cu a+utorul penicilinei au declansat cercetari foarte minutioasepentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se e)plica faptul ca intr-uninterval e)treme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica

penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina,eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.

Clasificarea antibioticelor du%ă structura c&imicăI. Antibioticele beta'lactamice

A.(enicilinele)*+iosintetice:

enzilpenicilină enzatinbenzilpenicilină

Procainpenicilină #eno)imetilpenicilină

,*I-oa-olil%eniciline /antistafilococice*:

eticilină lo)acilină #luclo)acilină/)acilină Diclo)acilină 0afcilină

!*Amino%eniciline:Ampicilină picilină Amo)icilină

acampicilină iclacilină 2alampicilină

Pivampicilină 3etacilină

"*Carboi%enicicline:arbenicilină arfecilină

arindacilină 2icarcilină

0*Urcido%eniciline:ezlocilină Azlocilină Piperacilină

+.Cefalos%orinele1) generaţia I:

efadro)il efapirină efazolină



efale)ină efatrizină efradină

efalotină efazedonă

2) generaţia II:efaclor efotetan efuro)imă

efamandol efotiam 4oracarbef efonicid efo)itină

3) generaţia III:

efi)im efpiramidă eftibutenefodizimă efpodo)imă eftizo)imă

efoperazonă efsulodină eftria)onă

efota)imă eftazidimă 4atamo)ef 4) generaţia I1:

efepimă efpiromă

C.Carba%enemii:

&mpienem iapenem2.Monobactamii:Aztreonam arumonam

II. Aminoglico-idele:1) generaţia I:

*treptomicină 0eomicină *pectinomicină

anamicină Paromomicină

2) generaţia II:

entamicină 2obramicină *isomicină3) generaţia III6Ami7acină 0etilmicină &sepamicină

III. Macrolidele:ritromicină o)itromicină Azitromicină

/leandomicină Diritromicină #luritromicină

*piramicină laritromicină idecamicină

9osamicină

I1. 3incosamidele:lindamicină 4incomicină

1. Tetraciclinele:1) generaţia &6

tetraciclină rolitetraciclină metaciclină

o)itetraciclină demeclociclină

2) generaţia &&6do)iciclină minociclină

1I. Cloramfenicolul:loramfenicol loramfenicol sodiu succinatloramfenicol palmitat 2iamfenicol.



1II. (oli%e%tidele:Polimi)ină olistină acitracină

1III. 4lico%e%tidele:Vancomicină istomicină 2eicoplanină

I5. 2eri6aţii acidului fu-idinic: #uzidină.

5. Ansamicinele /deri6aţii rifamicinei*:ifampicină ifa)imină ifamicină ifabutină.5I. (olienele:0istatină Amfotericină 4evorină rizeofulvină.5II. Alte antibiotice:icloserină apreomicină

#osfomicină #uzafungină ş.a.Clasificarea antibioticelor du%ă mecanismul de acţiune:

&. &nhibitorii sintezei membranei citoplasmatice $peretelui celular%6Penicilinele, cefalosporinele, vancomicina, ristomicina,bacitracina, cicloserina.

II. &nhibitorii funcţiei membranei citoplasmatice6Polimi)inele, amfotericina , polienele.

&&&. &nhibitorii sintezei proteinelor6

Aminoglicozidele, tetraciclinele, macrolidele, lincosamidele, cloramfenicolul,fuzidina.(enicilinile:

ecanismul de acţiune 6Acţionează bactericid, inhib:nd biosinteza peretelui celular al

microorganismelor.Acţiunea se desf ăşoară ;n trei etape. 4a etapa iniţială, are loc legarea

antibioticului de anumite proteine membranare specifice care servesc dreptreceptori specifici $<penicilling binding proteins=%. Prezenţa şi numărul lorsunt controlate de cromosomi, astfel, mutaţiile cromozomiale pot modificanumărul şi afinitatea acestor proteine pentru unele antibiotice betalactamice. >nele din aceste proteine inglobează transpeptidaze, careintervin ;n consolidarea peretelui celulelor bacteriene prin formarea uneireţele de legături ;ncrucişate. Penicilinele cuplează aceste transpeptidaze,bloc:ndu-le şi ;mpiedic:nd formarea legăturilor transversale care asigurăsoliditatea peretelui celular. ?n plus, penicilinele favorizează funcţia unorenzime autolitice, posibil prin ;nlăturarea unui mecanism inhibitor, caurmare a acţionării proteinelor membranare receptoare.

Aceste deficienţe ale peretelui celular cauzate de blocarea formăriilegăturilor ;ncrucişate, activarea proceselor autolitice, fac ca celulelebacteriene situate ;n mediul izoton să devină vulnerabile la forţele osmotice$mediul celular este hiperton%. Astfel are loc liza celulelor bacteriene$acţiune bactericidă%. ?n mediul hiperton, bacteriile transformate ;n forme 4$protoplaşti, sferoplaşti% pot supraveţui pentru un timp.



icroorganismele inactive metabolic şi cele care nu se divid nu suntafectate de către peniciline deoarece procesul de formare a peretelui celularnu este operant. icoplasmele sunt de asemenea rezistente deoarece suntlipsite de peretele celular.

>nele microorganisme prezintă rezistenţa naturală sau pot devenirezistente la diferite peniciline datorită capacităţii de a forma nişte enzime$beta-lactamaze sau penicilinaze% capabile să desfacă inelul beta-lactamic,

inactiv:nd molecula de antibiotic.ezistenţa la peniciline se poate datora şi altor mecanisme. Dee)emplu, unii stafilococi rezistenţi la meticilină sunt inaccesibili pentruantibiotic sau prezintă modificări a unor receptori specifici. >nele tulpinirezistente de pneumococi prezintă proteine membranare receptoaremodificate, care nu mai pot lega antibioticul.

S%ecrul de acţiune al %enicilinelor:(enicilinile biosintetice /naturale* au spectru de acţiune relativ

;ngust ce cuprinde6 coci gram-pozitivi, coci gram-negativi, mul ţi bacili gram-pozitivi, spirochete şi actinomicete. acilii gram-negativi sunt rezistenţi ;nmod natural la penicilinile biosintetice. *unt sensibili6 streptococul,pneumococul, meningococul, bacilul difteric, bacilul cărbunos, clostridiianaerobe, listeria, spirocheta sifilisului, actinomicete. nterococul are osensibilitate mică. *unt rezistente ma+oritatea tulpinilor de *taphilococcusaureus, unele tulpini de *taphilococcus epidermidis, acteroides fragilis,3aemophilus pertussis şi rucella.

Farmacocinetica. a+oritatea penicilinelor se absorb repede şicomplet la administrarea parenterală. Administrarea i@m a dozelor maripoate provoca acţiune iritantă locală, fiind preferabilă uneori caleaintravenoasă de administrare. Absorbţia penicilinelor la administrarea oralăeste diferită, fiind dependenţă de stabilitatea la acid clorhidric şi legarea deproteine. Pentru a minimaliza legarea preparatelor cu componentelealimentelor se administrează pe nem:ncate sau cel puţin peste o oră după

mese.Penicilinile se distribuie larg ;n ţesuturile şi lichidele organismului,

inclusiv lichidul pleural, pericardic, intraarticular, intraabdominal, plăm:ni,oase, vezica biliară, rinichi. Penicilinile penetrează bariera placentară, trec ;nlaptele matern.

a+oritatea penicilinilor $cu e)cepţia nafcilinei, o)acilinei, amo)icilinei%se metabolizează ;n proporţie de p:nă la "B ;n ficat.

liminarea penicilinilor se face preponderent pe cale renală $prinfiltraţie glomerulară şi secreţie tubulară%. >nele peniciline se elimină ;nconcentraţii mari cu bila $nafcilina, ampicilina, mezlocilina, benzilpenicilina,piperacilina, pivmecilinamul%. 0afcilina se elimină ;n proporţie de 8"B cubila şi doar C"B cu urina. &nsuficienţa renală puţin modifică concentraţiaplasmatică a nafcilinei. Penicilinile deasemenea se elimină cu saliva, laptelematern ating:nd concentraţii de -15B din cea plasmatică.



Reacţii ad6erse : Penicilinile sunt cele mai puţin to)ice printreantibiotice. eacţiile adverse mai frecvent sunt condiţionate dehipersensibilitate faţă de peniciline şi se manifestă prin reacţii alergice.eacţiile alergice sunt declanşate de administrarea antibioticului la 1"-15Bdin persoanele cu antecedente alergice la peniciline, fa ţă de mai puţin de1B ;n cazul celor f ără asemenea antecedente. Pentru toate penicilinele estecaracteristică sensibilizarea ;ncrucişată şi reacţiile alergice ;ncrucişate.

Antigenitatea penicilinelor se datoreşte moleculelor de antibioticnemodificate, dar mai ales unor metaboliţi printre care şi peniciloilamida cerezultă din desfacerea inelului beta-lactamic. uplată cu proteinele,peniciloilamida determină cel mai frecvent sensibilizarea. enzilpenicilinaeste foarte antigenică, penicilinele, semisintetice sunt mai puţinsensibilizante cu e)cepţia ampicilinei care produce frecvent erupţii cutanate.

eacţiile alergice se pot manifesta prin6- urticărie, eritem cutanat $cele mai frecvente, circa "B din totalul

reacţiilor alergice%!

- erupţii purpurice, erupţii buloase, reacţii cutanate grave de tipul *tevens- 9ohnson $sunt rare%!- reacţii de tip boala serului, edem angioneurotic, febră, reacţii pulmonare

infiltrative cu eozinofilie, nefrită interstiţială, tumefiere articulară $deasemenea se ;nt:lnesc rar%!

- şocul anafilactic este cea mai periculoasă manifestare a alergiei lapeniciline şi are o frecvenţă la bolnavii trataţi cu peniciline de circa ","CB,1"B din cazurile de şoc anafilactic evoluează letal.

Alte efecte nedorite: Dozele mari pot avea acţiune iritantă asupra*0, inclusiv scoarţa cerebrală $se ;nt:lneşte rar, la doze mai mari de C" mlnbenzilpenicilină ;n zi%.

Acţiunea iritantă locală se poate manifesta la administrarea dozelormari i@m sau i@v $dureri, tromboflebite, degenerarea nervului infiltrat%. 4aadministrarea i@m a dozelor mari de benzilpenicilină potasică se poatedezvolta necroză aseptică.

Preparatele cu spectru lărgit $ampicilina, amo)icilina% administrate oralpot provoca dereglări dispeptice E greaţă, vomă, diaree, enterite.

&nteracţiuni medicamentoase 6- 3eparina, anticoagulantele orale, preparatele trombolitice ;n asociere cu

doze mari de carbenicilină, piperacilină, ticarcilină, administrateparenteral E creşte riscul hemoragiilor deoarece penicilinele inhibă

agregarea plachetelor.- Antiinflamatoriile nesteroidiene $;n special acidul acetilsalicilic,

diflunisalul, alte salicilate%, sulfinpirazona, alţi inhibitori ai agregăriiplachetelor ;n asociere cu doze mari de carbenicilină, piperacilină,ticarcilină E creşte riscul hemoragiilor datorită interacţiunii aditive de

inhibare a funcţiei plachetelor.- etotre)atul ;n asociere cu penicilinele E clearance-ul metotre)atului se

poate diminua iar to)icitatea creşte, ca urmare a competiţiei pentrusecreţia tubulară ;n rinichi.

- Probenicida ;n asociere cu penicilinele E diminuiază secreţia tubulară apenicilinelor cresc:nd concentraţia lor plasmatică.



- olestiramina, colestipolul diminuiază absorbţia intestinală afeno)imetilpenicilinei.

- &nhibitorii enzimei de conversie, diureticele economisitoare de potasiu ;nasociere cu benzilpenicilina potasică pot duce la apariţia hiper7aliemiei.

CFA37S(7RIN3 2ip de antibiotic betalactaminic semisintetic, produs de specii de

ciuperci ephalosporium, foarte active pe multe microorganisme. a şipenicilinele acţionează asupra unor proteine receptoare specifice, ;mpiedic:nd formarea legăturilor transversale la nivelul polimeruluipeptidoglicanic din structura peretelui celulelor bacteriene şi activ:ndautolizinele acestuia, si provoaca moartea celulei.

După criterii biologice şi clinice cefalosporinele se clasifică ;n (generaţii6 a+oritatea absolută a cefalosporinelor sunt ineficace faţă destafilococii rezistenţi la meticilină şi faţă de enterococi.

4eneraţia I-;i include cefalosporinele clasice cum ar fi cefaloridina,

cefalotina, cefazolina, cefale)ina ş.a. S%ectru de acţiune cu%rinde obună %arte din cocii gram'%o-iti6i inclusi6 %neumococul8stre%tococul $hemolitic, piogen, viridans%, stafilococul auriu, inclusivtulpinile penicilinazo-pozitive, cocii gram-negativi E meningococul,gonococul. Dintre bacilii gram-pozitivi sunt sensibili l.perfringens şi baciluldifteric. ficacitatea faţă de bacilii gram-negativi este ;n general mică.elativ sensibili sunt scherichia coli, lebsiella pneumoniae, Proteusmirabilis.

Cegalos%orinele din generaţia a II'aste o grupă heterogenă de preparate cu particularităţi individuale deactivitate, farmacocinetică şi to)icitate. 4a general, sunt active faţă deaceleaşi microorganisme ca şi preparatele din generaţia &, dar acţionea-ăun număr mai mare de bacterii gram'negati6e. 3a cefalos%orinelede generaţia a II'a sunt sensibile nterobacter8 9lebsiella8 /inclusi6tul%inile re-istente la cefalotină*8 tul%inile indol %o-iti6e de(roteus. efamandolul cefuro)ima, cefonicidul, cefaclorul sunt active faţă

de 3.influenzae, dar nu şi faţă de *erratia şi .#ragilis, pe c:nd cefo)itina,

cefotetanul sunt active faţă de .fragilis, unele tulpini *erratia dar nuinfluenţează 3aemophilus influenzae. +acteriile gram'%o-iti6e sunt mai%uţin sensibile la cefalos%orinele din generaţia a II'a ccom%arati6 cu%re%aratele din I'ma generaţie.

nteroocii şi Pseudomonas aeruginosa sunt rezistenţi6

Cefalos%orinele din generaţia a IIISunt re-istente la beta'lacta-e. S%ectrul de acţiune a acestor

%re%arate este lărgit %entru flora gram'negati6ă. Preparatele din

această generaţie de cefalosporine au o activitate ;naltă faţă de 3aemophilusinfluenzae, nterobacter $inclusiv tulpinile polirezistente%, lebsiellapneumoniae, ranhamella catarrhalis, Proteus vulgaris, itobacter, *erratia,Providencia.

Activitatea asupra bacilului piocianic şi bacteroides fragilis estemoderată $cu e)cepţia ceftizo)imei, ;nalt eficiente faţă de .fragilis%.

http://www.sfatulmedicului.ro/Psoriazis/tipuri-de-psoriazis_1386

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antibiotic_421

http://www.sfatulmedicului.ro/Intoxicatii/intoxicatia-cu-ciuperci_1233

http://www.sfatulmedicului.ro/Psoriazis/tipuri-de-psoriazis_1386

http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/antibiotic_421

http://www.sfatulmedicului.ro/Intoxicatii/intoxicatia-cu-ciuperci_1233



Administrarea ceftria)onei se poate complica cu stază biliară, ;nsoţităde simptomele caracteristice $dureri ;n hipocondriul drept, regiuneaepigastrică, greţuri, vomă, anore)ie%.

ulte cefalosporine din generaţia a C-a şi ;n special a -a, suntineficiente faţă de bacteriile gram-pozitive $;n primul r:nd enterococi,stafilococi%. 4a administrarea acestor preparate, din cauza proliferăriitulpinilor rezistente se poate dezvolta superinfecţia.

Interacţiuni medicamentoase:onsumul băuturilor alcoolice trebuie evitat ;n cazurile deadministrarea a cefoperazonei, cefamandolului, cefotetanului deoareceaceste cefalosporine inhibă enzima acetaldehiddehidrogenaza cuacumularea acetaldehidei şi apariţia reacţiei de tip disulfiram.

?n cazurile de asociere a heparinei, anticoagulantelor indirecte,remediilor trombolitice cu cefamandolul, cefoperazona, cefotetanul creşteriscul hemoragiilor din cauza hipoprotrombinemiei $efect advers posibil alacestor cefalosporine%.

?n caz de asociere a aminoglicozidelor cu cefalotina creşte risculapariţiei efectelor nefroto)ice.Probenicida diminiiază secreţia tubulară a cefalosporinelor care sunt

eliminate prin acest mecanism, cu creşterea concentraţiei plasmatice aacestor cefalosporine.

Alte c&imiotera%ice beta'lactamice:Monobactamii sunt nişte chimioterapice cu inel beta-lactamic

monociclic.

*unt rezistenţi la beta-lactamaze şi sunt activi faţă de bacilii gram-negativi aerobi. arumonamul.A-treonamul este primul preparat chimioterapic cu o astfel de

structură, fiind un analog sintetic al unui antibiotic produs dehromobacterium violaceum.

*pectrul antibacterian cuprinde bacilii aerobi gram-negativi scherichiacoli, Proteus, *erratia, lebsiella, nterobacter, 3aemophilus influenzae,ranhamella catarralis, Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas species.Pseudomonas poate dezvolta rezistenţă la antibiotic. &nteracţionează sinergiccu aminoglicozidele. Av:nd o rezistenţă sporită la beta-lactamazelebacteriilor gram-negative, aztreonamul este inactivat de beta-lactamazelestafilococice.

ecanismul de acţiune este asemănător ca la alte beta-lactamine.&niţial se fi)ează de proteinele specifice receptoare membranare,

;mpiedic:nd sinteza peretelui bacterian. *e produc forme alungite debacterii care nu rezistă ;n mediul izoton şi mor.

Reacţii ad6erse . *e ;nt:lnesc p:nă la FB din cazuri. Pot fi flebite laadministrare i@v, in+ecţiile i@m sunt dureroase. Pot fi fenomene dispeptice$greţuri, vomă, diaree%, creşterea tranzitorie a transaminazelor, icter, erupţiicutanate. Pacienţii cu alergie la peniciline pot suporta aztreonamul bine.

CAR+A(NMII



arbapenemii sunt o nouă clasă de chimioterapice asemănătoare după

structură cu antibioticele beta-lactamice.Primul preparat din acest grup a fost imipenemul. Are spectru larg de

acţiune şi activitate ;naltă fiind bactericid aproape pentru toate bacteriilepatogene care posedă perete celular. *pectrul de acţiune cuprindenumeroase bacterii gram-negative, gram-pozitive şi anaerobe. sterezistent la beta-lactamaze, dar este inactivat de dehidropeptidazele

secretate de epiteliul tubilor renali. 4a imipenem sunt sensibile ma+oritateaspeciilor de bacterii gram-negative, inclusiv multe tulpini de Pseudomonasaeruginosa. ficacitatea faţă de cocii gram-pozitivi $streptococi, stafilococi,pneumococi% este asemănătoare celei a benzilpenicilinei cu e)cepţiastafilococilor penicilinazo-pozitivi. *tafilococii rezistenţi la benzilpenicilină

sunt sensibili la imipenem, susceptibilitatea stafilococilor rezistenţi lameticilină ca şi a pneumococilor rezistenţi la penicilină este variată.&mipenemul este cel mai activ preparat beta-lactamic faţă de anaerobi,eficacitatea fiind comparabilă cu cea a clindamicinei şi metronidazolului.

+ia%enemul este un carbapenem cu proprietăţi asemănătoare. stepuţin mai rezistent la dehidropeptidaza renală, dar totuşi trebuie asociat cucilastatina $inhibitor al dehidropeptidazei%.

Mero%enemul este un alt carbapenem cu spectru foarte larg deacţiune ce include şi bacilul piocianic. ste stabil faţă de dehidropeptidazarenală de aceea poate fi administrat f ără să fie asociat cu cilastatina.

(articularităţ i farmacocinetice : &mipenemul nu se absoarbe laadministrare orală. #iind in+ectat, după absorbţie a+unge ;n rinichi unde estehidrolizat de către dehidropeptidaza-1. Pentru a pre;nt:mpina

descompunerea preparatului, imipenemul se administrează asociat cucilastatina ;n proporţie 161, care blochează enzima renală.&mipenemul se leagă de proteinele plasmatice ;n proporţie de C"B.

Pătrunde bine ;n ţesuturile şi lichidele din organism inclusiv lichidulcefalorahidian. 2impul de ;n+umătăţire este o oră, dar poate creşte ;ninsuficienţă renală. ste metabolizat e)trarenal parţial $p:nă la "B%. *eelimină prin rinichi.

Indicaţii %entru administrare : infecţii nosocomiale c:nd suntsuspectate bacterii gram-negative multirezistente, asociaţii de bacterii

aerobe-anaerobe sau Pseudomonas aeruginosa $pneumonii, infecţiiintraabdominale, pelvine, bacteriemii, infecţii urinare, osteomielită, infecţiiale pielii şi ţesuturilor moi etc%. ?n infecţiile cu pseudomonas esterecomandabilă asocierea cu un aminoglicozid.

eacţii adverse . ele mai frecvente efecte adverse E greţuri, vomă,creşterea enzimelor hepatice $p:nă la 5B, diaree, erupţii cutanate $1-1,5B%.eacţiile alergice pot fi ;ncrucişate cu penicilinele. 4a bolnavii cu insuficienţă

renală, la administrarea dozelor mari pot fi convulsii.

AMIN743IC7<I23Aminoglico-idele sunt o grupă de antibiotice, iniţial obţinute din

specia *treptomGces şi care posedă proprietăţi comune chimice,antimicrobiene, farmacologice şi to)ice.

Mecanismul de acţiune . Aminoglicozidele sunt chimioterapice cuacţiune bactericidă, care inhiba sinteza proteinelor ;n ribosomi. Acţiunea



;ncepe odată cu pătrunderea antibioticului prin membrana celulară.Penetrarea membranei se face prin transport activ şi parţial prin difuziune.Deoarece transportul activ este dependent de o)igen aceasta e)plicărezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe la aminoglicozide. ?n celulelemicrobiene aminoglicozidele se fi)ează de subunităţile ribozomale " * cuinhibarea ulterioară a sintezei proteinelor prin ;mpiedicarea ini ţierii formăriipeptidelor, prin citirea greşită a codului genetic şi prin desfacerea

polizomilor ;n monozomi nefuncţionali.Activitatea antibacterială este dependentă de concentraţiaantibioticului.

Acţiunea antibacteriană este redusă ;n prezenţa puroiului, ;n condiţii deanaerobioză $este inhibat mecanismul transportator% şi ;n mediu acid.

S%ectrul de acţiune . Aminoglicozidele sunt antibiotice cu spectrularg de acţiune care cuprinde ma+oritatea bacteriilor gram-negative$scherichia coli, lebsiella, *higella, *almonella, *erattia, nterobacter,Proteus% şi stafilococii $inclusiv stafilococii meticilinorezistenţi%. Din cocii

gram-pozitivi sunt moderat sensibili la aminoglicozide streptococii $inclusiventerococii% şi pneumococii, iar din cocii gram-negativi-gonococii şimeningococii. icroflora anaerobă şi ma+oritatea microflorei gram-pozitivesunt rezistente.

Aminoglico-idele din generaţia I: 7anamicina, streptomicina,neomicina, spectinomicina, paromomicina ;n prezent sunt utili-atecom%arati6 limitat din cau-a toicităţii nalte. ulte tulpini de microbiau devenit pe parcurs rezistente la aceste antibiotice.

Aminoglico-idele din generaţia a ,'a sunt active faţă de bacilulpiocianic, acţionează şi bacteriile care au devenit rezistente laaminoglicozidele din generaţia ;nt;i.

4entamicina este un antibiotic produs de icromonospora purpureeacu un spectru de acţiune larg ce cuprinde multe bacterii gram-negative. /sensibilitate mare au .coli, *erratia, nterobacter, Proteus indol-pozitiv.Potenţa preparatului este ceva mai mică pentru lebsiella pneumoniae şiProteus mirabilis. Pseudomonas aeruginosa este sensibil la concentraţiimari, potenţial to)ice.

entamicina se indică pentru tratamentul unor infecţii severe saucomplicate produse de germenii sensibili la preparat $nterobacter,*erratia, Proteus, Achinetobacter, lebsiella, Pseudomonas%.

ealizează concentraţii mari ;n urină, este eficace ;n pielonefrite.Alcalinizarea urinei favorizează acţiunea preparatului. ?n pneumoniileintraspitaliceşti se poate asocia cu carbenicilina $agentul cauzal Epiocianicul%, cu ampicilina $agentul cauzal E colibacilul sau Proteusmirabilis%, cu o cefalosporină $lebsiella%. entamicina se mai poate indica6

;n meningitele cauzate de bacili gram-negativi sensibili $se poate administrasistemic sau intrarahidian%! ;n endocardite cu enterococi rezistenţi lastreptomicină $se asociază cu benzilpenicilină sau ampicilină%! ;n arsuriinfectate $se poate administra pe cale sistemică sau topic%.

Aminoglico-idele din generaţia a !'a au o activitate mai mare faţă

de bacilul piocianic. ezistenţa secundară a bacteriilor se ;nt:lneşte mult mairar ;n comparaţie cu aminoglicozidele din generaţia & şi &&.



(articularităţi farmacocinetice: Aminoglicozidele nu sunt rezistente ;n mediul acid, rău se absorb din tubul digestiv, pe cale orală pot fiadministrarte numai pentru acţiune locală ;n intestin. 2rec ;n laptele maternşi cu el se pot absorbi la nou născuţi datorită pearmebilităţii crescute amucoaselor.

*e administrează parenteral, ;nsă pot fi administrate şi ;n cavităţiseroase, şi endobronhial, după indicaţii vitale şi endolumbal.

oncentraţia ma)imală plasmatică se instalează peste " minute E 1 orădupă in+ectarea intramusculară. oncentraţia terapeutică se menţine peparcursul a 8 ore $1C ore ;n cazul administrării canamicinei%. entamicinaposedă capacitatea de a se cumula la administrarea repetată.

Aminoglicozidele sunt distribuite ;n diverse ţesuturi şi lichide dinorganism, ;n meningite ating concentraţii terapeutice ;n lichidulcefalorahidian $mai bine trece bariera hematoencefalică gentamicina%.

*unt eliminate din organism preponderent sub formă neschimbată prinfiltraţie glomerulară şi secreţie tubulară ating:nd ;n urină concentraţii mai

mari dec:t cele plasmatice. learance-ul hepatic este important doarpentru 7anamicină $;n bilă formează concentraţii de 5"B din concentraţiaplasmatică%.

reacţii ad6erse : Aminoglicozidele sunt medicamente cu un indiceterapeutic mic $concentraţia terapeutică medie fiind apropiată de ceato)ică%.

Principalele efecte adverse sunt cauzate de ototo)icitatea şinefroto)icitatea acestor preparate. /toto)icitatea se manifestă prin leziuni

cohleare şi vestibulare. anamicina şi ami7acina provoacă mai frecventtulburări cohleare, streptomicina şi gentamicina E tulburări vestibulare.#recvenţa fenomenelor ototo)ice, relevante clinic, ;n cazul administrării timpde peste C săptăm:ni, este de B pentru ami7acină, CB E pentrugentamicină, 1B pentru streptomicină, 7anamicină, tobramicină. 2ulburărilesubclinice au o incidenţă mult mai mare $p:nă la C5B%. 4eziunile cohleare semanifestă la ;nceput prin senzaţia de ;nfundare a urechilor, diminuareapercepţiei sunetelor de frecvenţa ;naltă apoi se poate instala surditatea.4eziunile vestibulare se pot manifesta la ;nceput prin cefalee, greţuri, vomă,

nistagm, tulburări de echilibru cu instalarea ulterioară a unei labirintitecronice av:nd drept simptom ma+or ata)ia.Acţiunea nefroto)ică a aminoglicozidelor se datorează acumulării

preparatelor ;n parenchimul renal şi se manifestă prin micşorarea capacităţiide concentrare a urinii, proteinurie, cilindrurie cu creşterea ;n continuare anivelului plasmatic al creatininei ureei.

orfologic se observă o necroză tubulară pro)imală acută cu leziuniinterstiţiale secundare. #recvenţa fenomenelor nefroto)ice semnificativeeste de circa (B pentru gentamicină, B - pentru 7anamicină, 1B - pentrustreptomicină. Amicacina şi netilmicina sunt mai puţin nefroto)ice.

Administrarea rapidă intravenoasă sau intracavitară $intrapleurală,intraabdominală% ;n doze mari a aminoglicozidelor poate provoca blocneuromuscular cu stare de oboseală a musculaturii scheletice şi deprimarearespiraţiei. iastenia gravă, hipocalciemia, asocierea medicamentelorcurarizante creşte riscul a unor astfel de accidente.



ma+oritatea ţesuturilor şi compartimentelor lichidiene cu e)cepţia lichiduluicefalorahidian. 2rece bariera placentară şi ;n laptele matern. *emetabolizează ;n ficat. *e concentrează ;n ficat şi se elimină prin bilă ;nconcentraţii mari. u urina se elimină ;n proporţie de C-5B după

administrarea orală şi 1C-15B după administrarea i@v $sub formă

neschimbată%. 2impul de ;n+umătăţire 1,(-C ore.Roitromicina este stabilă ;n acidul clorhidric şi se absoarbe bine din

intestin. iodisponibilitatea la administrarea orală E 5"B. ealizeazăconcentraţii plasmatice de ( ori mai mari ca eritromicina. ste distribuit ălarg ;n ţesuturile şi lichidele organismului. oncentraţii mari de ro)itromicină

se depistează ;n plăm:ni, lichidul sinovial, organele genitale feminine, ficat,piele, lichidul lacrimal, amigdale. *e leagă de proteinele plasmatice ;nproporţie de 'B. *e metabolizează parţial. ea mai mare parte $5B% seelimină cu masele fecale sub formă neschimbată şi sub formă de metaboliţi,F-1CB se elimină cu urina, 15B prin plăm:ni.

2impul de ;n+umătăţire este 1C ore la adulţi şi C" ore la copii.

Claritromicina este stabilă ;n mediul acid, se absoarbe bine din tubuldigestiv, av:nd o biodisponibilitate de 55B. ste distribuită larg ;n ţesuturi,se acumulează intracelular, uşor pătrunde ;n leucocite şi macrofage. *emetabolizează ;n ficat, unul dintre metaboliţi $1(-hidro)iclaritomicina% are oactivitate similară cu a eritromicinei acţion:nd sinergic. 2impul de

;n+umătăţire este dependent de doză, la administrarea a C5" mg pestefiecare 1C ore este de -( ore $5- ore la administrarea a 5"" mg pestefiecare 1C ore%. *e elimină cu urina, B sub formă neschimbată.

A-itromicina. *e absoarbe repede, are o biodisponibilitate de FB.

*e acumulează ;n ţesuturi, de unde este eliberată lent, timpul de ;n+umătăţiretisular este " ore. uplarea cu proteinele plasmatice este dependentă deconcentraţie E apro)imativ 5"B la ","C-","5 mcg@ml şi FB la 1 mcg@ml. semetabolizează ;n ficat, parţial form:nd metaboliţi neactivi. *e elimină

aproape ;n totalitate prin bilă, 5"B sub formă neschimbată.Reacţii ad6erse :ritromicina provoacă frecvent fenomene de iritaţie digestivă cu

neplăcere epigastrică, greţuri, vomă, diaree. Alte reacţii adverse se ;nt:lnescrar. /cazional pot fi reacţii alergice, la administrarea intravenoasă E flebite.

Au fost semnalate cazuri de hepatită colestatică.Iosamicina este relativ bine suportată E tulburările digestive suntminore, reacţiile alergice sunt rare. 4a bolnavii cu insuficien ţa hetatobiliarăpoate ;nrăutăţi probele hepatice.

Roitromicina este comparativ bine suportată. Poate provocadereglări dispeptice E epigastralgii, anore)ic, greţuri, vomă, diaree,meteorism, rareori E reacţii alergice cu erupţii cutanate, edem Huin7e,creşterea tranzitorie a transaminazelor.

2iritromicina mai frecvent provocată dureri abdominale, greţuri,vomă, diaree, ameţeli, cefalee, rar E colită provocată de lostridium dificile.

Claritromicina este relativ bine suportată. Poate provoca ocazionalreacţii adverse digestive $dureri abdominale, greaţă, diaree% dar mai puţinfrecvente ca la administrarea eritromicinei. Au fost semnalate cazuri deacţiune hepatoto)ică cu hepatită colestatică şi creşterea enzimelor hepatice.



A-itromicina uneori poate provoca tulburări gastrointestinale dar elesurvin mai rar dec:t pentru eritromicină şi sunt minore. Au mai fostsemnalate ocazional reacţii alergice $erupţii cutanate, angioedem, artralgii%rareori E creşterea enzimelor hepatice, icter colestatic.

Interacţiuni medicamentoase.ritromicina ;ncetineşte metabolizarea hepatică a carbamazepinei,

acidului valproic, Iarfarinei, teofilinei, dizopiramidei, ciclosporinei cresc:nd

concentraţia plasmatică a acestor medicamente.?n caz de asociere a antiacidelor sau 3C-histaminoblobantelor cudiritromicina creşte absorbţia diritromicinei datorită diminuării acidităţiisucului stomacal.

?n timpul tratamentului cu macrolide acţiunea contraceptivelor oralehormonale poate fi diminuată, sunt necesare remedii anticoncepţionalesuplimentare.

ste incompatibilă asocierea astemizolului sau terfenadinei cumacrolidele, deoarece creşte riscul aritmiilor cardiace grave, uneori cu

sf:rşit letal.3INC7SAMI23

4incosamidele au ;n structură unele asemănări cu eritromicina ceea cee)plică proprietăţi biologice apropiate şi un mecanism de acţiune comun.

Mecanismul de acţiune : 4incosamidele se fi)ează de subunităţileribosomale bacteriene 5" * ;mpiedic:nd formarea legăturilor peptidice,consecutiv E sinteza proteinelor microbiene. lindamicina, ca urmare alegării rezistente de ribosomii bacterieni, are efect postantibiotic prelungit.

Acţionează bacteriostatic sau bactericid ;n funcţie de microorganism şide concentraţia antibioticului.S %ectrul de acţiune al lincosamidelor cuprinde bacteriile gram-

pozitive şi anaerobe.4incosamidele sunt active faşă de ma+oritatea cocilor gram-pozitivi

$pneumocici, streptococi, stfilococi% cu e)cepţia enterococilor şi stafilococilormeticilino-rezistenţi, sunt active faţă de orGnebacterium diphteriae şi faţă

de ma+oritatea anaerobilor patogeni. *unt sensibili acterioides fragilis,clostridiile, peptococii. $lostridium dificile este de obicei rezistent%.

4incosamidele deasemenea sunt active faţă de unele bacterii gram-negative $acillus anthracis%, micoplasme, bacilul hemolitic.

lindamicina ;n doze mari are o oarecare activitate fa ţă de hlamGdiatrachomatis şi unele protozoare E 2o)oplasma gondi, Plasmodium,PneumocGstis carinii, abesia.

a+oritatea bacteriilor gram-negative aerobe ca şi enterococii saustafilococii meticilino-rezistenţi sunt rezistenţi primar la lincosamide.

Indicaţii de administrare $a clindamicinei%6- edicaţie de primă alegere ;n infecţiile cu anaerobi6

a% pulmonare $pneumonii, empiem, abces pulmonar%!b% abdominale $peritonite, abcese%!c) pelvine $endometrite, abcese ovariene, infecţii postchirurgicale

vaginale%.- *epticemii bacteriene provocate de anaerobi, streptococi, stafilococi.



- a remedu suplimentar ;n tratamentul chirurgical al afecţiunilorinfecţioase a oaselor, articulaţiilor şi a osteomielitei hematogeneprovocate de stafilococi.

- &nfecţii grave ale pielii şi ţesuturilor moi provocate de anaerobi, streptocicişi stafilococi.

- a preparat de a doua alegere ;n pneumonii provocate de pneumococi,streptococi, stafilococi $sensibili%.

- Actinomicoză $ca alternativă a benzinpenicilinei%.- ?n asociere cu primachina ;n pneumonia cu PneumocGstis carinii.- ?n unele infecţii cu protozoare E malaria falciparum rezistentă la

clorochină, babezioză, to)oplasmoză $;n asociere cu alte antiprotozoare%.

4incomicina poate fi indicată ;n infecţii grave provocate de tulpinilesensibile de streptococi, pneumococi, stafilococi, ;nsă este mai puţin activă şiprovoacă mai frecvent reacţii adverse dec:t clindamicina, din care cauze şieste ;nlocuită frecvent de aceasta.

(ro%rietăţ i farmacocinetice:Clindamicina. *e absoarbe repede la administrarea orală, av:nd o

biodisponibilitate de '"B. *e leagă ;n proporţie de 'C-'(B de proteineleplasmatice. *e distribuie larg ;n ţesuturi şi lichide, realiz:nd concentraţiiactive ;n ţesutul pulmonar şi lichidul pleural, ;n ficat şi ;n bilă, ;n oase, ;nlichidul sinovial, ;n prostată, in ţesuturile moi, se concentrează ;n leucocitelepolimorfonucleare, ;n macrofagele alveolare, pătrunde ;n abcese. 2recebariera placentară. *lab pătrunde ;n lichidul cefalorahidian şi ;n creier.

2impul de ;n+umătăţire mediu este de C,F ore.

lindamicina este ;n mare măsură metabolizată ;n ficat form:nd şimetaboliţi activi. *e elimină preponderent cu bila, circa 1B se elimină subformă neschimbată cu urina.

3incomicina se absoarbe din tractul gastrointestinal incomplet, av:ndo biodisponibilitate de C"-"B. ste distribuită larg ;n diferite ţesuturi şilichide realiz:nd concentraţii ;nalte ;n oase $C5-("B din concentraţiaplasmatică%, bilă, urină. 2rece repede bariera placentară, trece ;n laptelematern. *lab trece ;n lichidul cefalorahidian. *e leagă de proteineleplasmatice ;n mediu F"-F5B. ste metabolizată parţial. *e elimină prin bilă şi

cu urina. 4a administrarea orală, "-("B din doza administrată se elimină cumasele fecale.

Reacţii ad6erse :3incomicina. 4a 1"-C"B din pacienţi, la administrare orală, sunt

posibile dereglări dispeptice $dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree%. /altă complicaţie mai puţin frecventă, dar gravă este colitapseudomembranoasă. ste posibilă sensibilizarea organismului cu apariţiaerupţiilor cutanate, ;nsoţite de eritem, prurit. ar poate apărea neutropenie,trombocitopenie.

Clindamicina provoacă frecvent diaree banală $1"-C"B% şi erupţiicutanate $1"B%. Alte reacţii adverse rare sunt6 glosită, stomatită, vaginită,leucopenie, trombocitopenie, afectare hepatică $uneori cu icter%.

Interacţiuni medicamentoase .



4incosamidele, ;n caz de asociere, potenţiază acţiunea miorela)antelor,anestezicelor generale la nivelul conducerii neuro-musculare şi diminuiazăacţiunea preparatelor antimiastenice.

loramfenicolul, eritromicina pot deplasa clindamicina, lincomicina dinlocurile de legare cu subunităţile 5" * ribosomale ;mpiedic:nd apariţiaefectului lincosamidelor.

?n caz de administrare concomitentă pe cale orală a antidiareicelor

adsorbante cu lincosamidele, absorbţia clindamicinei, lincomicinei este ;ncetinită considerabil.

TTRACIC3IN3 2etraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de

acţiune. lortetraciclina şi o)itetraciclina, antibiotice naturale, au fostobţinute din *treptomGces aureofaciens şi respectiv *treptomGces rimosus

;n anii 1'(8-1'5". 2etraciclina este un analog f ără clor, obţinută prindehalogenizarea clortetraciclinei ;n 1'5. Demeclocilina a fost obţinută prin

demetilarea clortetraciclinei. #olosirea lor este actualmente ;ntru-c:tvalimitată din cauza frecvenţei relativ mari a tulpinilor bacteriene rezistente. 2etraciclinele semisintetice din generaţia a doua E do)iciclina şi

minociclina au o potenţă mai mare, sunt active faţă de unele tulpinibacteriene rezistente la tetraciclinele clasice, se absorb aproape completdin intestin, au o penetrabilitate tisulară superioară şi menţin concentraţiiactive timp mai ;ndelungat.

Mecanismul de acţiune. 2etraciclinele penetrează prin difiziunemembrana e)ternă a bacililor gram-negativi şi sunt transportate activ prin

membrana citoplasmatică a celulelor microbiene, acumul:ndu-seintracelular. elulele sensibile acumulează tetraciclinele ;n concentraţii cedepăşesc mult concentraţiile e)tracelulare. ?n interiorul celulei, tetraciclinelese leagă reversibil de subunităţile ribozomale " * cu blocarea consecutivă alegării aminoacil-A0t de comple)ul A0m Eribozom. a urmare, este oprităincluderea aminoacizilor ;n lanţul peptidic şi respectiv ;mpiedicată sintezaproteinelor bacteriene.

S%ectrul de acţiune al tetraciclinelor cuprinde bacterii gram-pozitiveşi gram-negative E pneumococi, gonococi, meningococi, ranchamellacatarrhalis, 4isteria, -anthracis, rucella, Vibrio cholerae, Jersinia,#rancisella, 3aemophilus influenzae, 3aemophilus ducreGi,Propionbacterium acnes, 7ampilobacterii, fuzobacterii, clostridii, ri7etsii,spirochete, micoplasme, chlamidii şi unele protozoare.

/ mare parte din tulpinile de streptococ hemolitic, enterococi, .coli,lebsiella, *higella, nterobacter, 3aemophilus influenzae, *eratia şiProteus indol-pozitiv, ma+oritatea tulpinilor de Proteus vulgaris,Pseudomonas aeruginosa şi bacteroizi sunt rezistente la tetracicline.

Farmacocinetica. Profilul farmacocinetic al tetraciclinelor este ;ntruc:tva diferit ;n funcţie de generaţie. Preparatele din generaţia a douafiind mai liposolubile sunt mai avanta+oase din punct de vedere albiodisponibilităţii, distribuţiei tisulare şi epurării.

2etraciclina, o)itetraciclina, demeclociclina se absorb din tractulgastro-intestinal ;n proporţie de "-8"B, do)icilina şi minociclina ;n proporţiede '"-1""B. Absorbţia se petrece preponderent ;n porţiunea superioară a



intestinului subţire. Absorbţia este diminuată ;n caz de utilizare concomitentăa produselor lactate, a medicamentelor care conţin calciu, magneziu, fier,datorită formării chelaţilor neabsorbabili. uplarea cu proteinele plasmaticevariază ;ntre 5B $tetraciclina% şi 88B $do)icilina%. 2etraciclinele suntdistribuite larg ;n ţesuturile şi lichidele din organism. Pătrunderea ;n ţesuturieste superioară ;n cazul do)iciclinei şi minociclinei. le realizeazăconcentraţii mari ;n plăm:ni, bilă, splină, rinichi, prostată, miometriu, se

acumulează ;n focarul de inflamaţie. ?n ţesutul pulmonar, concentraţiatetraciclinelor poate depăşi concentraţia plasmatică de 1"-15 ori, ;n bilă-de 5-1" ori. Pătrunderea ;n lichidul cerebro-spinal este limitată, realiz:ndconcentraţii apro)imativă de 1"B $;n meningite 15-5"B% din concentraţiaplasmatică. 2rec bariera placentară, realizează concentraţii relativ mari ;nlapte $p:nă la 5"-1""B%. 2etraciclinele se acumulează ;n oase şi ;n dinţi.

2etraciclinele se metabolizează slab, e)cepţie fac do)iciclina şi minociclina,administrarea cărora nu este recomandabilă ;n insuficienţă hepatică. *eelimină tetraciclinele prin bilă şi cu urina. 4a administrarea orală, cu masele

fecale se elimină ;n mediu C"-5"B din doză, la administrare parenterală -1"B. Prin rinichi se elimină 1"-C5B din doză la administrarea orală şi C"-F"Bla administrare intravenoasă. Do)iciclina nu se elimină prin rinichi,elimin:ndu-se prin colon sub formă de chelaţi inactivi.

Indicaţii de administrare: 2etraciclinele sunt antibiotice de primă alegere ;n tratamentul

brucelozei, febrei recurente, holerei, richetsiozelor $tifos e)antematic, febraH%, ;n infecţii cu hlamGdia $limfogranulomatoză veneriană, uretritenespecifice, psittacoză, trahom% şi cu Gcoplasma.

2etraciclinele sunt avanta+oase ;n pneumoniile provocate dehlamGdia, o)iella, #rancisella, Gcoplasma ca şi ;n infecţiile pelvineprovocate de bacili gram-negativi sensibili.

*e mai pot indica ;n episoadele acute ale bron şitei cronice, ;n sifilis,actinomicoză, antra), angina Vincent, nocardioză, dizenterie, pneumoniepneumococică, infecţiile cu Jersinia şi cu 4isteria, ;n acne $minociclina%.

Contraindicaţii: 2etraciclinele sunt contraindicate ;n insuficienţarenală $cu e)cepţie do)iciclinei% la femeile ;nsărcinate şi la copii p:nă la 8 ani.Reacţii ad6erse: 4a administrarea tetraciclinelor reacţiile adverse se

;nt:lnesc ;n F-"B din cazuri, cu predominarea fenomenelor to)ice.a) Din partea tubului digestiv 6 fenomene de iritaţie gastrică şi intestinală E

pirozis, greaţă, vomă, dureri epigastrice, diaree cauzate de acţiuneairitantă a preparatelor asupra mucoasei gastro-intestinale. După c:tevazile de administrare orală, ;n special a preparatelor din prima generaţie,pot apărea fenomene de disbacterioză intestinală şi infecţii enterice cuPseudomonas, Proteus, stafilococi, andida şi alte bacterii rezistente latetracicline.

b) Acţiunea hepatoto)ică 6 2etraciclinele pot deregla funcţia ficatului. Dozelemari, mai ales c:nd sunt administrate parenteral, pot fi cauză de infiltraţiegrasă a ficatului. Au fost semnalate cazuri de dezvoltare a necrozeihepatice la dozele nictemerale de ( g şi mai mult administrate



intravenos. 3epatoto)icitatea este favorizată de insuficienţa renală,sarcină, malnutriţie, coe)istenţa altor boli hepatice.

c) Acţiunea nefroto)ică 6 Preparatele de tetraciclină ;nvechite provoacăuneori o tubulopatie pro)imală de tip sindrom #anconi cu poliurie,polidipsie, proteinurie şi aminoacidure, glicozurie, acidoză, greţuri şivărsături. Asocierea tetraciclinelor cu diureticele poate duce la reten ţiaazotului. 4a administrarea dozelor mari persoanelor subnutrite se

negativează balanţa azotată, creşte azotul neproteic ;n ser şi eliminareaurinară de azot, se produce pierdere ;n greutate E fenomene atribuiteinhibării anabolismului proteic. 4a bolnavii cu insuficienţă renalătetraciclinele $cu e)cepţia do)icilinei% sunt contraindicate, deoareceacumul:ndu-se provoacă fenomene to)ice, inclusiv afectarea to)ică arinichiului cu degenerescenţa grasă a celulelor tubulare. 4a femeile

;nsărcinate se pot dezvolta ocazional fenomene de insuficienţă hepato-renală cu icter, acidoză, retenţie azotată şi şoc.

d) /asele ş i dinţii 6 2etraciclinele se acumulează ;n ţesuturile calcificate, unde

formează chelaţi cu ortofosfatul de calciu. Depunerea ;n oase poateprovoca inhibarea creşterii copiilor, ireversibilă la tratamentul ;ndelungatcu doze mari. Depunerea ;n dinţi produce colorarea ;n brun a dinţilor, cuhipoplazia smalţului dentar.4a sugari poate creşte presiunea lichidului cefalorahidian cu bombareafontanelelor.Din aceste motive tetraciclinele sunt contraindicate la femeile ;nsărcinateşi copiii mai mici de 8 ani.

e) #otosensibilizarea . Administrarea tetraciclinelor, ;n special a

demeclociclinei poate provoca fenomene de fotosensibilizare la razelesolare şi ultraviolete mai ales la persoanele blonde. eac ţiile fototo)icesunt ;nsoţite uneori de febră mare.

f) Deregl ă rile vestibulare . ?n cazul administrării minociclinei pot apăreadereglări vestibulare ;nsoţite de verti+uri, greaţă, vomă. 4a administrarea aC""-("" mg@zi de minociclină aceste reacţii au fost ;nregistrate la 5-F"Bpacienţi.

g) Acţiunea to)ică local ă asupra ţesuturilor . Administrarea intravenoasă atetraciclinelor poate duce la tromboze venoase. &n+ectarea intramusculară

provoacă acţiune iritantă locală dureroasă.Din cauza multiplelor fenomene nedorite legate de to)icitateapreparatelor, de spectrul larg de acţiune, de frecvenţa mare a rezistenţeibacteriene şi tot odată ţin:nd cont de apariţia pe piaţa farmaceutică a multorantibiotice noi, care nu cedează după activitatea antimicrobiană, utilizarea ;npractică a tetraciclinelor ;n ultimul timp a fost restr:nsă considerabil.

Interacţiuni medicamentoase:?n caz de administrare concomitentă a tetraciclinelor cu antiacide,

preparate de fier, purgative ce conţin magneziu, hidrocarbonat de sodiu,absorbţia tetraciclinelor este diminuată din cauza formării comple)elorneabsorbabile şi creşterii p3-ului.

olestiramina, colestipolul leagă tetraciclinele administrateconcomitent pe cale orală, diminu:ndu-le absorbţia.



arbituricele, carbamazepina, fenitoina prin inducţia enzimelormicrozomiale hepatice diminuiază, ;n caz de administrare concomitentă,concentraţia plasmatică a do)icilinei.

?n caz de administrare concomitentă a anticoncepţionalelor oralehormonale şi a tetraciclinelor garanţia contracepţiei se diminuiauă, creştefrecvenţa hemoragiilor.

?n caz de asociere a tetraciclinelor cu meto)ifluranul creşte riscul

acţiunii nefroto)ice.

C3ARAMFNIC73U3 ŞI ANA374II SĂI.laramfenicolul este un antibiotic bacteriostatic cu spectru larg de

acţiune obţinut ;n 1'(F din *treptomGces venezuelae, ulterior $;n 1'('%sintetizat.

Mecanismul de acţiune: #iind liposolubil, penetrează membranacelulară a bacteriilor şi se fi)ează reversibil de subunitatea 5" * aribozomilor bacterieni, ;mpiedic:nd formarea lanţurilor peptidice şi sinteza

ulterioară a proteinelor.#i)area pe proteina receptoare de pe ribozom poate fi ;mpiedicatăcompetitiv de clindamicină, lincomicină, eritromicină.

loramfenicolul, deasemenea dereglează sinteza mitocondrială proteică ;n celulele hematopoetice din măduva osoasă la mamifere, acţiune posibilresponsabilă de efectul depresiv asupra hematopoezei.

S%ectrul de acţiune. loramfenicolul are spectru larg de ac ţiune cecuprinde bacterii aerobe gram-negative şi gram-pozitive, bacterii anaerobe,ri7etsii şi spirochete. *unt sensibili6 scherichia coli, lebsiella pneumoniae,

Proteus mirabilis, 3aemophilus influenzae, *almonella tiphG, *almonellaparatiphG A, *higella, Pseudomonas pseudomallei, *taphGlococcus aureus,*.pGogenes, *.viridans, *treptococcus pneumoniae, 0eisseria meningitidis,aproape toate bacteriile anaerobe $inclusiv acteroides fragillis%, o)iellaburnetii, ichettsia. #aţă de 3.influenzae, 0.meningitidis şi acteroidescloramfenicolul poate avea acţiune bactericidă.

*unt rezistente la cloramfenicol Pseudomonas aeruginosa, tulpinileindolpozitive de Proteus, tulpinile de Acinetobacter, nterobacter, *erratiamarcescens, stafilococii meticilinorezistenţi şi nterococcus faecalis.

Indicaţii %entru administrare: Actualmente, cloramfenicolul are

indicaţii limitate datorită to)icităţii ;nalte şi a riscului unor reacţii adversegrave $deşi rare%. loramfenicolul trebuie utilizat ca antibiotic de rezervă ;ntratamentul unor infecţii grave c:nd preparatele antibacteriene mai puţinto)ice sunt ineficiente sau contraindicate. loramfenicolul este preparatulde prima alegere ;n6- abcesele cerebrale provocate de acteroides fragillis şi alte

microorganisme sensibile!- tratamentul de urgenţă al febrei tifoide provocate de *almonella tiphG $nu

este avanta+os la purtătorii de *almonella tiphG%!- meningite provocate de 3aemophGlus influenzae, 0eisseria meningittidis,

*treptococcus pneumoniae.Alte indicaţii 6

- salmoneloza provocată de *almonella paratGphi A!- febra Hu provocată de o)iella burnetii!



- erlichioza provocată de hrlichia canis!- septicemii de origine abdominală $uneori ;n asociere cu ami7acina%!- tifosul e)antematic, bruceloza $ca alternativă la tetracicline ;n cazurile

c:nd tetraciclinele sunt contraindicate%.loramfenicolul nu se utilizează ;n tratamentul in+ecţiilor banale,

infecţiilor respiratorii, grupei, faringitei, ;n tratamentul purtătorilor se*almonella tiphG, ;n profila)ia maladiilor infecţioase.

Farmacocinetica: loramfenicolul $bază% se absoarbe repede şicomplet din tubul digestiv av:nd o biodisponibilitate de F5-'"B.loramfenicolul palmitat este un ester insolubil, lipsit de gustul amar al

cloramfenicolului fiind avanta+os la copii. ?n intestin se hidrolizează cuformarea de cloramfenicol liber, concentraţia plasmatică ma)imă a căruia seinstalează mai lent ca ;n cazul administrării preparatului E bază.

loramfenicolul sodiu succinat este o formă hidrosolubilă pentruadministrare parenterală $i@v, i@m, s@c%. ?n organism, prin hidroliză elibereazăcloramfenicolul liber, realiz:nd concentraţia plasmatică ma)imă a

preparatului după 1-C ore de la perfuzie. iodisponibilitatea la administrareaintravenoasă este de F"B. loramfenicolul se leagă de proteineleplasmatice ;n proporţie de 5"-"B la maturi şi CB la nou-născuţii prematur.Are o distribuţie largă şi o pătrundere tisulară foarte bună din cauzaliposolubilităţii mari. 2rece uşor ;n lichidul cefalorahidian unde atingeconcentraţii de C1-5"B faţă de cele plasmatice c:nd meningele nu suntinflamate şi de (5-8'B c:nd sunt inflamate. Pătrunde bine ;n creier,concentraţiile fiind aici superioare celor plasmatice. 2rece bariera placentarărealiz:nd concentraţii ;n s:ngele f ătului de "-8"B faţă de concentraţia

plasmatică la mamă.loramfenicolul ;n ma+oritate se metabolizează ;n ficat pringlucuronocon+ugare form:nd un metabolit inactiv. *e elimină prin rinichi, 5-1"B sub formă neschimbată. 2impul de ;n+umătăţire este de ( ore pentruadulţi şi la copiii mai mari de o lună, 1C ore pentru noi-născuţi de C-(săptăm:ni şi C( ore ;n primele C săptăm:ni de viaţă.

2iamfenicolul este un alalog al cloramfenicolului, la care gruparea 0/C

a fost ;nlocuită prin */C3. 2iamfenicolul realizează concentraţii superioare ;n urină şi ;n bilă, riscul anemiei aplastice grave la administrarea preparatului

fiind mai mic.Reacţii ad6erse. Principalele efecte adverse sunt de naturăhematologică.

Acţiunea to)ică asupra hematopoezei poate avea manifestare dublă6a) Deprimarea reversibilă a măduvei osoase cu anemie ;nsoţită uneori de

leucopenie şi trombocitopenie. ?n măduvă se constată o vacuolizarecitoplasmatică şi oprirea maturării precursorilor eritroizi şi mieloizi.Acţiunea deprimată este dozodependentă, apare la concentraţiiplasmatice mai mari de C5 mcg@ml şi se datoreşte posibil inhibării sintezei

proteinelor mitocondriale la nivelul celulelor hematopoetice. b) Deprimarea hematopoezei cu pancitopenie E anemie aplastică,leucopenie sau agranulocitoză, trombocitopenie. *e poate manifestaclinic prin hemoragii şi infecţii. #enomenele sunt independente de doză şise pot dezvolta după un timp de la terminarea tratamentului. Patogenia



este probabil idiosincrazică. Acest accident grav apare rar E un caz laC5."""-(".""" bolnavi trataţi.

?n prezenţa dificitului de glucozo--fosfstdehidrogenază, bolnavii subtratament cu cloramfenicol pot dezvolta o anemie hemolitică severă. Altefenomene nedorite care apar ocazional sunt din partea tractuluigastrointestinal. 4a adulţi, care administrează cloramfenicol ;n doză 1,5-C,5g@zi peste C-5 zile de tratament pot apărea greţuri, vomă, diaree. Peste 5-1"

zile după ;nceputul administrării pot apărea simptome de disbacterioză cucandidoza mucoaselor $;n special a cavităţii bucale şi a vaginului%.ectocolita pseudomembranoasă survine foarte rar.

2ratamentul ;ndelungat cu cloramfenicol poate cauza complicaţiineuropsihice de ordin to)ic ce se pot manifesta prin nevrită optică,polinevrite, mai rar E confuzie mintală, delir.

4a nou-născuţi to)icitatea cloramfenicolului se poate manifesta prin<sindromul cenuşiu=. 0ou-născuţii nu au bine format mecanismul decon+ugare cu acidul glucuronic, necesar pentru deto)icarea

cloramfenicolului.iscul este mare ;n prima lună, mai ales ;n primele (8 ore de viaţă.*imptomele clinice ale <sindromului cenuşiu=6 vomă, anore)ie, hipotermie,tahipnee, cianoză cu culoarea cenuşie a pielii, letargie. Pentru apre;nt:mpina apariţia acesui sindrom doza nictemerală nu trebuie sădepăşească 5" mg@7g@zi.

&nteracţiuni medicamentoase6loramfenicolul poate deplasa sau ;mpiedica legarea clindamicinei,

eritromicinei, lincomicinei cu subunităţile ribozomale 5" * bacteriene

;mpiedic:nd apariţia efectului acestor preparate.#enobarbitalul, rifampicina şi alţi inductori ai enzimelor microzomialehepatice grăbesc metabolizarea cloramfenicolului diminu:nd concentraţiaplasmatică a preparatelor.

loramfenicolul deprimă sistemul enzimatic citrocrom-(5" inhib:ndmetabolizarea hepatică a anticoagulantelor cumarinice, fenitoinei,sulfamidelor antidiabetice cresc:nd to)icitatea lor.loramfenicolul diminuiază efectul contraceptivelor orale.

preparatele antibiotice

Documents