Cuprins

Introducere.......................................................................................................................pag 1

Capitolul I:Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii.................................pag 3

1.1 Obiectivele și necesitatea diagnosticului rentabilităţii...............................................pag 3

1.2 Rentabilitatea – expresie a eficienţei economice........................................................pag 7

1.3 Profitul - imagine fidelă a rentabilităţii......................................................................pag 9

Capitolul II:Analiza rentabilităţii la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A..............pag 12

2.1 Prezentarea societăţii S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.......................................pag 12

2.1.1 Activitatea societăţii comerciale.......................................................................pag 12

2.1.2 Managementul și structura organizatorică........................................................pag 14

2.2 Analiza soldurilor intermediare de gestiune...............................................................pag 15

2.3 Analiza structurii și dinamicii profitului....................................................................pag 25

2.3.1 Analiza dinamică a profitului............................................................................pag 26

2.3.2 Analiza structurală a profitului..........................................................................pag 28

2.4 Analiza rentabilităţii prin rate.....................................................................................pag 30

2.4.1 Analiza ratelor de rentabilitate............................................................................pag 30

2.4.2 Analiza ratelor de profitabilitate.........................................................................pag 31

2.5 Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităţii firmei............................pag 39

2.5.1 Analiza factorială a profitului brut ....................................................................pag 39

2.5.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării.......................................................pag 41

Capitolul III: Valorificarea rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea studiată....pag 44

3.1 Determinarea punctelor forte și slabe ale activităţii

S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.................................................................................pag 44

3.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea analizată.....pag 46

Concluzii și propuneri.......................................................................................................pag 49

Bibliografie

Anexe

Introducere

În condiţiile actuale ale instabilitǎţii mediului de afaceri și a sensibilitǎţii pieţelor,

fenomen care se manifestǎ printr-o profundǎ crizǎ economico-financiarǎ, multe entitǎţi

economice se gǎsesc în stǎri dificile, confruntându-se cu probleme diverse precum slǎbirea

activitǎţii economice, cu o diminuare drasticǎ a cererii pentru produsele și serviciile sale, cu

creșteri ale costului creditelor, cu o volatilitate accentuatǎ a cursului de schimb și cu blocaje

financiare în lant.

În acestǎ direcţie, se impun modificări substanţiale la nivelul managementului

macroeconomic, dar şi individual, la nivelul fiecărei entităţi economice, iar pentru tratamentul

corect al crizei, aşa cum apreciază şi guvernatorul BNR, este necesar un diagnostic corect.

Cercetarea de faţă are ca subiect analiza diagnostic a rentabilităţii unei întreprinderi, care

are drept scop efectuarea unei judecăţi cu privirea la eficienţa activităţii unei entităţi economice.

Lucrarea de disertaţie este structurată pe trei capitole, dispuse într-o succesiune logică și

care îmbină, în mod echilibrat și firesc, aspectele teoretice cu problemele reale întâlnite în

activitatea societăţii analizate.

În cadrul capitolului I Consideraţii generale privind analiza rentabilităţii am urmărit

clarificarea înţelesului sintagmei „analiză diagnostic”, prin precizarea obiectivelor acesteia, prin

realizarea unei clasificări după diverse criterii a diferitelor tipuri de analiză diagnostic. De

asemenea, tot în cadrul acestui capitol, am precizat care sunt etapele ce trebuie parcurse în

elaborarea unui diagnostic economico – financiar, care este structura acestuia, precum şi care

sunt informaţiile necesare elaborării unui diagnostic.

Capitolul II Analiza rentabilităţii la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A se constituie

într-o analiză diagnostic a rentabilităţii întreprinderii, realizată pe exemplul concret al unei

societăţi din industria morăritului și panificaţiei. În acest scop, am realizat o prezentare generală

a societăţii, atât din perspectiva istoricului acesteia, cât şi prin prisma activităţii sale generale,

urmată de realizarea diagnosticului rentabilităţii, pe baza informaţiilor oferite de contabilitate, în

general pe baza Contului de Profit și Pierdere și a Bilanţului Contabil.

[2]

Capitolul III Valorificarea rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea studiată prezintă

punctele forte și slabe ale activităţii societăţii analizate precum și direcţiile de urmat în vederea

îmbunătăţirii rentabilităţii.

Unul dintre principiile fundamentale ale economiei de piaţă, şi anume acel potrivit căruia

orice activitate trebuie să fie rentabilă, justifică aplicarea metodelor ştiinţifice în studiul

sistemelor economice reale, în analiza activităţii unei entităţi economice, în vederea obţinerii

unor soluţii optime în conformitate cu obiectivele propuse. Procedeele ştiinţifice moderne de

rezolvare a difficultǎţilor cu care se confruntă o entitate economică se bazează pe metode

matematice, ţinând cont, însă, şi de realitatea obiectivă.

În concluzie, constatarea punctelor de disfuncţionalitate ale întreprinderii impune

adoptarea mǎsurilor de corecţie, pornind de la originea acestora. Astfel se manifestă rolul

analizei diagnostic de identificare a cauzelor generatoare de dezechilibre şi de furnizare a

soluţiilor.

[3]

Capitolul 1: Considera ii generaleţ privind analiza rentabilit iiăţ

1.1 Obiectivele ș i necesitatea diagnosticului rentabilităţii

Diagnosticul rentabilităţii, în practica evaluării, are o poziţie cheie, deoarece pe lângă

faptul că oferă informaţii despre situaţia prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza

viitorul activităţii ce constituie obiectul evaluării.1

Diagnosticul rentabilităţii ocupă un loc important în cadrul analizelor financiare realizate

atât de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii specializate în aceastǎ activitate.

Diagnosticul este precedat de analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice şi

strategice adoptate de întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar nu pot fi separate;

diagnosticul nu poate fi întocmit fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o

etapǎ de sinteză şi de interpretare, adică de diagnostic.

Studiul rentabilităţii este necesar în primul rând pentru cumpărător, dar și pentru

vânzător cât și pentru procesul privatizării. Cu cât afacerea este mai rentabilă cu atât valoarea ei,

și implicit preţul, va fi mai mare. În al doilea rând, cercetarea rentabilităţii este necesară pentru

aplicarea metodelor de evaluare bazate pe randament, indiferent de modul de exprimare a

acestuia:profit net, dividend pe acţiune, flux de disponibilităţi.

Sursa principală de informare pentru diagnosticul rentabilităţii este ”Contul de profit și

pierdere” în care atât veniturile cât și cheltuielile sunt structurate pe genuri de activităţi:

• activitatea de exploatare (de bază);

• activitatea financiară, cu referire la participaţiile cu capital propriu la alte firme, folosirea

capitalului împrumutat, veniturile și cheltuielile din diferenţele de curs valutar;

• activitatea excepţională, veniturile și cheltuielile ce nu sunt legate de activitatea normală

a întreprinderii: operaţii de capital, despăgubiri și penalităţi, perisabilităţi și/sau lipsuri la

inventar, donaţii, subvenţii primite sau acordate, cedare de active.

1 W.P v loaia, D. P v loaia - ă ă ă ă Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ed. Tehno Press, Iași, 2006, pag.185

[4]

Diagnosticul financiar al rentabilităţii este un instrument utilizat cu succes de cei care

doresc valorificarea rezultatelor și a potenţialului firmei faţă de alţi investitori. Diagnosticul

financiar propune unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a firmei pornind de la situaţia

”punctelor forte” și a ”punctelor slabe” ale gestiunii financiare. Prin el se pot aprecia riscurile

trecute, prezente și viitoare ce decurg din situaţia financiară, precum și performanţele acesteia,

oferind acele soluţii pentru diminuarea riscurilor și îmbunătăţirea rezultatelor.

Diagnosticul rentabilităţii este scopul final al analizei financiare orientate spre utilizatorii

săi : managerul firmei, salariaţii, investitorii, fiecare apreciind diferit riscurile, potrivit poziţiei

sale în firmă.

Diagnosticul financiar are un rol deosebit în activitatea practică prin faptul că oferă o

bază de date și informaţii cu diverse utilizări, cum ar fi:orientarea deciziilor de investiţii, de

finanţare și de distribuire a dividendelor; elaborarea previziunilor financiare; evaluarea

rentabilităţii așteptate de firmă; evaluarea acţiunilor firmei pe piaţa de capital; evidenţierea

disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară și a performanţelor

firmei; arată perspectivele probabile de evoluţie a firmei și propune acţiuni de întreprins pentru

ameliorarea sau redresarea situaţiei și a perfomanţelor firmei.

Pentru investitorii actuali cât și pentru cei potenţiali , diagnosticul financiar este un

mijloc prin care se poate realiza o cunoaștere obiectivă, oportună, a modului cum sunt sau pot fi

fructificate în viitor investiţiile lor. Altfel spus, diagnosticul financiar are rolul de a verifica dacă

activitatea firmei este suficient de rentabilă pentru a genera venituri care îi vor permite

remunerarea investiţiilor de capital și rambursarea lor.

Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare are următoarele obiective

generale:2

• evidenţierea disfuncţionalităţilor în situaţia financiară și a performanţelor firmei;

• identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare;

• prezentarea perspectivelor de evoluţie ale firmei și propunerea unor acţiuni pentru

ameliorarea sau redresarea situaţiei financiare a firmei.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul

analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic, interior sau exterior.

Diagnosticul financiar interior este angajat într-o acţiune de evaluare a expunerilor la

riscurile semnificative, determinând, în prealabil, punctele tari și punctele slabe ale activităţii de

control intern. Astfel de situaţii apar în fundamentarea programului de activitate care se bazează

pe un examen complex al evoluţiei și stării firmei.

2 S. Petrescu - Analizș și diagnostic financiar-contabil.Ghid teoretico-aplicativ, Ed. CECCAR, București, 2006, pag.15

[5]

Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor

și al participanţilor la viaţa firmei.Acest diagnostic abordează toate problemele privind

dimensiunea, structura și utilizarea potenţialului intern, valoarea patrimonială, rentabilitatea etc.,

deoarece se bazează pe întregul sistem de informaţii privind activitatea firmei.

Diagnosticul financiar necesar managerului vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale:

a) creșterea: cum a evoluat activitatea firmei în perioada examinată și care a fost ritmul

creșterii în raport cu sectorul de activitate în care acesta funcţionează;

b) rentabilitatea: dacă rezultate obţinute au fost pe măsura mijloacelor folosite și în ce

măsură creșterea a fost însoţită de o rentabilitate sufcientă;

c) echilibrul: care este structura financiară a firmei și dacă aceasta este echilibrată, în

contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suport financiar convenabil;

d) riscurile:care sunt acestea, dacă firma prezintă puncte de vulnerabilitate și dacă există

un risc de faliment sau nu.

Cunoașterea rezultatelor obţinute de firmă într-o anumită perioadă permite evaluarea

performanţelor înregistrate care se reflectă în echilibrul financiar. În acest sens, sunt urmărite

îndeosebi : solvabilitatea și lichiditatea firmei: rentabilitatea economică și financiară de care se

leagă riscul economic și financiar; fluxurile financiare în timpul unuia sau mai mutlor exerciţii

financiare.

Relaţia dintre obiectivele diagnosticului financiar și mijloacele și instrumentele la care

se recurge pentru realizarea lui sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 1 : Mijloacele și instrumentele utilizate în analiza performanţelor financiare ale

firmei

Orientări ale analizei Mijloace și instrumente utilizate de analizăStudiul echilibrului financiar și al riscului de

faliment

Analiza Bilanţului și al Tabloului de fluxuri

financiare oferă:

- relaţia de trezorerie;

- ratele Studiul performanţelor financiare Analiza contului de rezultate permite:

-măsurarea soldurilor de gestiune;

-analiza ratelor;

- evoluţia volumului de activitate asupra

rezultatului;

[6]

Diagnosticul exterior abordează toate problemele legate de parteneriii externi:

investitori, acţionari, creditori etc. Ei sunt interesaţi de situaţiile economico-financiare ale firmei,

de cunoașterea performanţelor sale și de riscurile pe care și le asumă angajând relaţii cu

aceasta. De asemenea, instituţiile bancare folosesc o astfel de analiză ca instrument de

fundamentare a deciziilor de acordare a creditelor. Rentabilitatea și perenitatea firmei sunt cea

mai bună garanţie a rambursării creditelor pentru bănci.

Tabel nr. 2: Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar

exterior:

Obiectivul Utilizatorul Analiza vizează ExecutantulCredite bancare Banca Solvabilitatea-lichiditatea Specialiștii băncii creditoare Credit furnizori Furnizorul Echilibrul financiar pe

termen scurt

Departamentul specializat al

furnizoruluiDescoperire

bancară

Banca

creditoare

Echilibrul financiar pe

termen scurt

Serviciile specializate ala băncii

creditoareÎmprumut pe

termen lung

Banca

creditoare

Echilibrul financiar pe

termen scurt

Planul de finanţare

previzional

Serviciile specializate ala băncii

creditoare

Introducere la

bursă

Acţionarii Rentabilitatea potenţială

pentru acţionari

Serviciile specializate ale

băncilor, analiștii financiariPrivatizarea

firmei

Statul,

investitorii

Situaţia financiară actuală Cabinete de audit.Servicii

specializate ale băncilor.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite în funcţie de subiectul pe care-l evaluează,

acordându-se prioritate unui aspect sau altuia care să caracterizeze situaţiile financiare ale

firmelor.

Etapele parcurse în elaborarea diagnosticului financiar-contabil sunt următoarele:

• prelucrarea informaţiilor contabile, prin corecţii și regrupări în vederea realizării bilanţului financiar;

• identificarea caracteristicilor diagnosticului și calculul indicatorilor financiari;

• interpretarea și aprecierea indicatorilor din punct de vedere al echilibrului, stării, gestiunii și

eficienţei activităţii;

• stabilirea punctelor tari și a punctelor slabe ale activităţii întreprinderii, a oportunităţilor și riscurilor;

• stabilirea premiselor privind activitatea viitoare a întreprinderii.

1.2 Rentabilitatea – expresie a eficienţei economice[7]

În general, noţiunea de rentabilitate reflectă capacitatea unei întreprinderi de a genera

rezultate. Nu putem vorbi despre rentabilitate în absenţa unor rezultate. În dicţionarul limbii

române contemporane noţiunea de rentabilitate este definită astfel: “rezultatul financiar al unei

activităţi economice, concretizat în obţinerea unor venituri care depăşesc cheltuielile”3.

Noţiunea de rentabilitate este legată, în general, de cea de profit, reprezentând aptitudinea

unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unităţi monetare.

Obţinerea regulată de rezultate favorabile conferă întreprinderii economice avantaje, iar

pe termen lung duce la performanţă economică.

Reflexul rentabilităţii poate fi enunţat astfel: câştigul adus de un plasament de fonduri

într-o întreprindere trebuie să fie mai mare decât costul capitalurilor. Acest câştig poate fi evaluat

prin rezultatele obţinute înainte de deducerea cheltuielilor financiare determinate de îndatorarea

permanentă la care se adaugă impozitele, divizate prin capitalurile proprii plus îndatorarea

permanentă (sau prin imobilizări plus nevoia de fonduri de rulment). În ceea ce priveşte costul

capitalurilor, acesta poate fi asimilat cu costul mediu al împrumuturilor.

Importanţa rentabilităţii pentru orice întreprindere, agent economic derivă, în mod

deoesebit, din felul în care aceasta este urmarită de participanţii la procesul economic. Astfel:

- acţionarul, proprietarul factorului capital, este interesat ca prin imobilizarea capitalului în

acţiuni în cadrul unei anumite societăţi, rentabilitatea acesteia să-i creeze posibilitatea obţinerii

unor dividende mai mari decât sumele pe care le-ar fi obţinut în cazul în care şi-ar fi păstrat

capitalul respectiv într-un depozit într-o bancă. Altfel spus, acţionarul este interesat ca rata

rentabilităţii întreprinderii respective sa fie mai mare decât rata medie a dobânzilor practicate pe

piaţa financiar bancară.

- banca, creditorii, fiind cei care acordă credite fie pentru o serie de investitii, fie pentru

exploatare, sunt direct interesate de nivelul rentabilităţii întreprinderii ce solicită creditul, pentru

a stabilii capacitatea acestuia de rambursare viitoare a datoriei;

- partenerii de afaceri urmăresc rentabilitatea firmelor cu care intră în contact pentru ca aceasta

le poate da deseori garanţia credibilităţii şi încrederea în vederea derulării unor contracte

viitoare;

- gestionarul (conducătorul întreprinderii) urmăreşte cu precădere rentabilitatea exploatării,

desfăşurarea întregii activităţi a întreprinderii este orientată în acest sens.4

3 M. Niculescu – Diagnostic global strategic vol.I,Editura Economic , Bucureşti, 2003,ă pag.279;4V. Robu, N. Georgescu − Analiza economico-financiară, Editura Economic , Bucureşti, 2004,ă

pag.13-14;[8]

Rentabilitatea constitue una dintre formele de exprimare a eficienţei economice, anume o

formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua

utilizând ca rezultat nu numai profitul net, ci întregul venit net, deci profitul brut.

Abordarea rentabilităţii se integrează logic în investigarea eficienţei şi eficacităţii activităţii

unei întreprinderi, privilegiind o evaluare finaciară a performanţelor. Această optică financiară

poate părea insuficientă, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările întreprinderii care

nu capătă o exprimare financiară.

Conceptul de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultate monetare

nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obţine. De aceea, analiza

rentabilităţii nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluţi, ci şi a celor relativi, obţinuţi

prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfăşurarea activităţii

respective.

Rentabilitatea, privită în mod sintetic, reprezintă capacitatea de a realiza un profit care să

asigure în primul rând remunerarea capitalului, şi care să permită dezvoltarea viitoare a

întreprinderii. Orice întreprindere, pentru a putea supravieţui şi a se dezvolta trebuie să obţină

profit, să fie rentabilă. Într-o economie de piaţă nu rezistă concurenţei decât firmele rentabile.5

Performanţa întreprinderii reprezintă abilitatea întreprinderii de a avea acces la resurse, de a

le aloca şi utiliza optim în scopul asigurării unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul

asumat. Perfomanţa constă în eficienţa şi eficacitatea cu care sunt consumate resursele şi

generalizate rezultatele (efort-efect) care să-i asigure o continuitate a activităţii şi o extindere,

dezvoltare a ei.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii

activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie

utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi

vânzare. Eficienţa economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează

rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv,

consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare)

intrate sau neintrate în circuitul economic.

Rentabilitatea se poate măsura cu ajutorul profitului şi a venitului net în suma absolută,

cât şi cu ajutorul ratelor rentabilităţii ca mărimi relative.

Ratele şi ceilalţi indicatori folosesc la stabilirea diagnosticului financiar al întreprinderii.

Ratele (rapoartele) sunt necesare atât pentru gestiunea internă a întreprinderii pentru compararea

cu alte întreprinderi, cât şi pentru aprecierea structurii financiare şi stabilirea diagnosticului

5 I. Gheorghe − Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economic , Bucureşti, 2006,ă pag.82;

[9]

financiar în vederea orientării pe termen scurt şi pe termen lung. Ele exprimă tendinţele în

evoluţia întreprinderii, starea sănătăţii economico-financiare, capacitatea sa de autofinanţare şi

finanţare, cât şi dezvoltarea întreprinderii.

Pe baza ratelor se obţine imaginea situaţiei financiare a întreprinderii, poziţia sa pe piaţă

cât şi poziţia faţă de clienţi, furnizori, creditori, acţionari. Ratele se determină pe baza unor

indicatori privind activele şi pasivele întreprinderii.

Ratele de rentabilitate sunt construite într-o manieră generală prin raportarea unui rezultat

fie la un flux de activitate, fie la un stoc.

Există numeroase posibilităţii de a construi modele de analiză a rentabilităţii. În gneral,

putem menţiona că atât la numărătorul cât şi la numitorul raportului din care rezultă rata

rentabilităţii se poate opera cu indicatorii care să reflecte întregul efect sau efort, sau o parte din

el.

1.3 Profitul - imagine fidelă a rentabilităţii

Rentabilitatea desemnează capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit. Profitul este

indisolubil legat de rentabilitate, adică de modul în care firma utilizează resursele materiale,

umane şi financiare ce au ca finalitate obţinerea rezultatelor scontate. Rentabilitatea este o

mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul în întregul său, capitalul permanent sau

capitalul propriu, aduce profit. În ansamblu analizei economico-financiare, rata rentabilităţii se

situează printre cei mai sintetici indici de eficienţă a activităţii întreprinderii.

În literatura de specialitate sunt păreri avizate ale unor economişti (precum Humphrey H.

Nash, Alfred Rappaport, John Myers, Stern Stewart) care afirmă că studiul profitului trebuie să

fie dedicat în continuare numai unor obiective precum menţinerea integrităţii financiar –

patrimoniale a firmei şi de constituire a bazei de calcul a impozitului pe profit. Datorită acestor

deficienţe profitul contabil şi-a pierdut şi calitatea de indicator de bază a performanţelor

economico – financiare ale firmei, fiind înlocuit de concepte cum sunt valoarea adăugată

economică (VAE), valoarea adaugată a acţionarilor (VAA) sau valoarea adăugată sub formă de

cash flow (CVA). Unele dintre aceste concepte au la bază principiul corecţiilor contabile aplicate

profitului contabil, pentru a-l face mai pretabil pentru analize şi comparaţii (cazul valorii

adăugate economice). Alte concepte propun renunţarea completă la profit şi propun soluţii bazate

pe cash flow-ul de exploatare sau pe cash flow-ul global, în cazul valorii adăugate sub formă de

cash flow şi a valorii adăugate a acţionarilor.

[10]

Profitul îndeplineşte mai multe funcţii6:

- funcţia de stimulare a activităţii economice. Obţinerea celui mai mare profit constituie

un obiectiv fundamental pentru toţi agenţii economici, determinându-i să-şi asume toate riscurile

pe care le implică organizarea şi desfăşurarea activităţii;

- funcţia de creştere economică, îndeplinită de profit întrucât acesta reprezintă una dintre

principalele surse ale acumulării destinate investiţiilor în vederea creşterii şi dezvoltării

economice, inclusiv de creare de noi locuri de muncă;

- funcţia de control asupra activităţii agenţilor economici. Nivelul şi dinamica profitului

însuşit constituie un adevărat barometru al calităţii activităţii agenţilor economici;

- funcţia de sursă a finanţării acţiunilor cu caracter social, deoarece profitul serveşte la

formarea veniturilor bugetare din care sunt finanţate acţiunile guvernamentale ce stau la baza

finanţării învăţământului, culturii, sănătăţii, administraţiei publice şi altele similare;

- funcţia de amplificare a bogăţiei. Indiferent dacă e utilizat pentru dezvoltare sau

consum, cu cât e mai mare profitul cu atât o parte crescândă din el poate fi utilizată pentru

mărirea avuţiei (capitalului) firmelor sau avuţiei personale a agenţilor economici şi a unei părţi

tot mai importante din rândul populaţiei.

Profitul se identifică ca orice câştig, ca orice surplus, din orice activitate, acţiune,

operaţiune, s-au conturat două sensuri de abordare şi apreciere a profitului.

Un prim punct de vedere are un sens de prioritate, profitul fiind considerat un avantaj, un

câştig însuşit de o persoana fizică sau juridică, fără ca aceasta să aibă vre-o contribuţie la

atingerea lui. Într-o astfel de viziune, profitul presupune, prin definiţie, creşterea economică,

progres social, ceea ce înseamnă că însuşirea lui depinde de caracterul creator, raţional şi eficient

al activităţilor, acţiunilor şi operaţiunilor economice.

Maximizarea averii acţionarilor, respective creşterea valorii de piaţă a unei firme, nu se

mai bazează pe profitul contabil ci pe aşa numiţii indicatori financiari ai rentabilităţii (mai ales

rezultatul brut de exploatere, rezultatul brut global, rezultatul trezoreriei de exploatare şi

rezultatul global al trezoreriei). Astfel, maximizarea profitului poate fi înlocuită cu maximizarea

excedentului brut de exploatare. În acest mod se va oferi o orientare foarte bună a activităţii

managerilor, deoarece acest obiectiv reflectă punctul până la care trebuie extinsă producţia.

Dacă se produce mai puţin nu se va putea atinge rezultatul maxim posibil, iar dacă

producţia trece de punctul în care venitul marginal este egal cu costul marginal, veniturile

suplimentare care se vor obţine vor fi depăşite de costurile suplimentare.

6 itan, E.,B cescu- C rbunaru, A.,Ţ ă ă Ghi , S. -ţă Statistic macroeconomică ă, Editura Meteora Press,Bucureşti, 2001, pag. 301.

[11]

În acest context se impune şi redefinirea rentabilităţii drept capacitatea unei firme de a realiza un

rezultat economic, respectiv de a obţine venituri de pe urma vânzării producţiei care să depaşească

costurile şi nu cheltuielile ocazionate de activitatea sa.

Caracteristicile profitului:

• avantaj, câştig sub formă banească realizat dintr-o operaţiune, din exercitarea unei activităţi

umane legitime;

• forma de venit ce recompensează factorul de producţie capital într-o economie de piaţă;

• venit atribuit unei persoane pentru aportul ei cu capital la desfaşurarea activităţii;

• diferenţa între ceea ce efectiv obţin şi ceea ce aşteaptă utilizatorii factorilor de producţie;

• surplusul de venit obţinut de firme, de unităţile economice;

• venit net al unei unităţi economice (întreprindere, bancă, magazin, firmă etc.) indiferent de

forma sa de proprietate, pentru funcţiile îndeplinite de aceasta.7

Profitul este legat în foarte mare măsură de rentabilitate şi rata acesteia. Situaţia unei firme va fi

apreciată ca satisfăcătoare dacă rentabilitatea pe care o oferă acţionarilor săi compensează riscul pe care

îl implică sub toate dimensiunile (riscul exploatării, financiar şi al falimentului).

7 C. Racoceanu – Analiza economico-financiar a profitului ă , Economic , Bucureşti, 2006, pag.57;ă[12]

Capitolul 2: Analiza diagnostic a rentabilit iiăţ

S.C. ”Mor rit Panifica ie” Romană ţ S.A

2.1 Prezentarea societăţii S.C. ”Morărit Panificaţie ” Roman S.A.

2.1.1 Activitatea societăţii comerciale

S.C. Morărit Panificaţie –S.A. Roman desfășoară o activitate de producţie și

comercializare de produse de morărit și panificaţie.

Unitatea a luat fiinţă în anul 1991, în baza H.G. 1353/1990, prin divizarea fostei

Întreprinderi de Morărit și Panificaţie Neamţ.

Capitalul social este de 4.560.600 mii lei din care 40% este deţinut de Asociaţia

Salariaţilor și conducerea societăţii, iar 60% este deţinut de acţionari.

Conform statutului, S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. desfășoară următoarele activităţi de

bază:

• prelucrarea cerealelor;

• fabricarea și comercializarea produselor de morărit și panificaţie;

• prestări servicii: măciniș, transport,

iar ca activităţi auxiliare:

• comercializarea produselor zaharoase și expandate;

• operaţiuni de import, export, în activitatea proprie.

[13]

Societatea își desfășoară activitatea pe trei secţiuni principale: Morărit, prin cele două

secţii: Moara 1, Str. Măgurei nr. 3, Moara 2, Str. Panait Donici;

Moara 1, având secţie de morărit și panificaţie, a fost construită pe vechiul schelet al

vechii fabrici de pâine din orașul Roman care a funcţionat în perioada 1918-1989. Moara 2,

având doar secţie de morărit, a fost construită între anii 1930-1936 și ulterior îmbunătăţită după

1986. Între 1951-1970, s-a trecut la mărirea capacităţii de depozitare. După 1974 a avut loc o

modernizare și o suplimentare a capacităţii de depozitare și de prelucrare a cerealelor , cât și la

producerea de produse de panificaţie destinate populaţiei prin realizarea unui siloz de cereale

(1000 t), o moară de tip industrial, silozuri pentru depozitarea făinii și o fabrică de pâine.

Spaţiile de desfacere proprii au fost înfiinţate la parter de blocuri și în spaţiile comune

proprii sau închiriate.

Societatea are o remarcabilă experienţă în ramura din care face parte.

În prezent, firma ocupă locul trei în topul celor mai profitabile întreprinderi mici și mijlocii din

judeţul Neamţ, clasament realizat de Camera de Comerţ și Industrie Neamţ.

Principalele produse realizate sunt produse de morărit, în proporţie de 30% din cifra de

afaceri și produse de panificaţie, în proporţie de 70% din cifra de afaceri. Produsele de morărit

se folosesc în fabricile de pâine proprii. Pentru produsele de panificaţie piaţa de desfacere este

orașul Roman și localităţile limitrofe.

Materia primă de bază, grâu, este asigurată din producţia internă, de la producătorii

particulari și societăţi agricole.

Furnizorii principali de materie primă sunt:

• SC Almos Neamţ - pentru grâu;

• Trimonex Trifești - pentru grâu;

• SCTCE Trei Brazi - pentru grîu;

• Danubiana Roman - pentru zahăr;

• Persoane fizice (achiziţii) - pentru grâu;

• Pakmaya Pașcani - pentru drojdie.

Societatea are o piaţă stabilă, în ușoară creștere faţă de perioada anterioară cu

aproximativ 10 %.

Pentru produsele de panificaţie principalii concurenţi sunt micii producători locali care

fac o concurenţă neloială prin economia subterană pe care o practică.

În ceea ce privește produsele de morărit principalii concurenţti sunt morile mari din :

Bacău, Constanţa, București, care au o putere economică mult mai mare și care impun anumite

politici atât pe piaţa desfacerii cât și pe ce a achiziţiei de grâu.

[14]

2.1.2 Managementul ș i structura organizatorică

Conducerea S.C. MORĂRIT PANIFICAŢIE S.A. ROMAN este asigurată de următoarele organe

de conducere:

Adunarea Generală a Acţionarilor;

Consiliul de Administraţie;

Directorul general: Ec. Vasile Levărdă;

Conducerea executivă:

Directorul economic : Economist Vasile Levărdă;

Directorul tehnic:Inginer Rusu Titi.

Structura organizatorică a S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. este o structură de tip funcţional,

fapt ce rezultă și din organigrama societăţii (anexa nr. 3). Acest tip de structură are în vedere

asigurarea următoarelor funcţii de bază ale întreprinderii: funcţia de producţie, comercială,

financiar-contabilă, personal-salarizare și de conducere.

Total acţiunilor societăţii este de 4.560.602 având valoarea nominală de 0, 1 Ron.

Totalul acţionarilor este reprezentat astfel:

o Acţionari persoane fizice=4329;

o Acţionari persoane juridice=1

Din cei 4329 acţionari persoane fizice, 140 sunt salariaţi sau foşti salariaţi, ce deţin 80, 77

% din acţiuni.

Fiind o societate pe acţiuni, Adunarea Generală a Acţionarilor este organul suprem de

conducere al societăţii care decide asupra activităţii și stabilește linia ei economico-financiară.

Societatea este administrată de un Consiliu de Administraţie compuși din membrii aleși

de AGA prin vot secret, iar componenţa acestora este redată în contractul de societate.

Preșsedintele acestui consiliu este și directorul general al întreprinderii, în care calitate

coordonează și conduce în mod curent activitatea societăţii, conform contractului de societate și

legii 31/1990.

Acţionarii sunt informaţi prin rapoarte semestriale şi anuale ce sunt postate pe pagina de

web a Bursei de Valori Bucureşti, unde firma este cotată.

Numărul mediu de angajaţi de la Morărit Panificaţie Roman S.A. a oscilat între anii 1999

si 2008. Numărul mediu de angajaţi a scăzut cu 155 persoane, adică cu 84,24%. Cei mai mulţi

angajaţi au fost în anul 1999-număr persoane angajate:339.[15]

Cei mai puţini angajaţi au fost în anul 2008- număr persoane angajate 1884.

În ultimul bilanţ contabil numărul angajaţilor Morărit Panificaţie Roman S.A., a scăzut cu 10

persoane, adica cu 5,43 %, faţă de anul precedent.

2.2 Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Pentru a se ajunge la o cuantificare globală a rentabilităţii capitalului angajat în raport cu

resursele proprii, se recurge la integrarea ansamblului de activităţi dintr-o întreprindere, la

analiza globală a rezultatelor. În acest sens, pe baza contului de profit și pierdere se pot

determina o serie de indicatori valorici, care poartă denumirea de solduri intermediare de

gestiune sau marje de acumulare, indicatori ce se înscriu în gama indicatorilor de apreciere a

performanţelor economico–financiare ale întreprinderii.

Soldurile intermediare de gestiune se determină prin diferenţe succesive între două sau

mai multe valori, rezultând în acest mod indicatori care, supuși analizei, oferă detalii asupra

provenienţei rezultatului exerciţiului și asupra cauzelor care au generat rezultatul respectiv.

Tabelul nr. 3 - Tabloul soldurilor intermediare de gestiune la S.C. ”Morărit Panificaţie”

Roman S.A.

Nr.crt

Indicatori Exerciţiul financiar

2005 2006 2007 2008 2009

1.

Vânzari de mărfuri ct.707

2.721.478 2.946.351 3.436.044 3.469.827 4.064.243

2.

Costul mărfurilor vândute ct. 607

2.463.558 2.693.168 3.162.278 3.188.615 3.728.701

3.

Marja comercială ( 1-2)

257.920 253.183 273.766 281.212 335.542

4.

Producţia vândută ct. 701-708

4.983.773 5.457.764 6.423.886 7.207.733 6.746.829

5.

Variaţia producţiei stocate ct.711

5.106.809 5.229.466 5.357.004 5.466.008 5.571.567

6.

Venituri din producţia de imobilizări ct.721,722

0 0 0 114.329 20.100

7.

Producţia exerciţiului (4+5+6)

10.090.582

10.687.230

11.780.890

12.788.070

12.338.496

8.

Consumuri provenite de la terţi

6.146.027 6.060.701

6.775.457 7.043.920 6.910.800

[16]

(11+12+13+25)9.

Valoarea adaugată (3+7-8)

4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238

10.

Subvenţii de exploatare

72.634 0 0 0 0

11.

Chelt. cu taxele , impozitele si vars. Asimilate gr. 63

68.271 83.591 107.120 132.167 126.386

12.

Cheltuieli cu personalul gr. 64

3.198.438 3.544.764 3.676.792 4.345.459 4.597.222

13.

Excedentul / deficitul brut al exploatării ( 9+10-11-12)

1.008.400 1.251.357 1.495.287 1.547.736 1.039.630

14.

Alte venituri din exploatare(9+20+23+31)

76.951 70.286 36.369 31.190 64.668

15.

Alte cheltuieli de exploatare

39.027 43.979 5.187 2.029 8.186

16.

Chelt. de exploatare privind amortizarea și provizioanele (19+22+30)

314.759 314.414 439.642 820.510 373.145

17.

Rezultatul exploatării ( 13+14-15-16 )

731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967

18.

Venituri financiare 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522

19.

Cheltuieli financiare 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398

20.

Rezultatul curent al exerciţiului (17+18-19) 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

21.

Venituri extraordinare 0 0 0 0 0

[17]

22.

Chelt. extraordinare 0 0 0 0 0

23.

Rezultatul extraordinar al exerciţiului (21-22)

0 0 0 0 0

24.

Rezultatul brut al exerciţiului (20+23)

752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

25.

Impozitul pe profit 134.594 166.006 144.265 89.260 68.066

26.

Rezultatul exerciţiului (24-25)

617.560 761.510 766.535 468.226 438.025

1. Marja comercial ă

Marja comercială reprezintă suplimentul de valoare adus de întreprindere prin activitatea

de de comercializare, fiind element al valorii adăugate, și se determină cu ajutorul relaţiei:

Mc = Vânzari de mărfuri –Costul mărfurilor vândute

Pe parcursul celor 5 ani analizaţi, aceasta a înregistrat cea mai mică valoare în anul 2006, când a

scăzut cu 1.83%, și cea mai ridicată valoare în anul 2009, când a crescut cu 19.32 % faţă de anul

precedent.

Rata marjei comerciale arată ponderea veniturilor din vânzarea mărfurilor în cifra de afaceri:

Rata marjei comerciale

Tabelul nr. 4 – Marja comercială la S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A.

Nr.

crt

Indicatori Exerciţiul financiar

2005 2006 2007 2008 2009

1 Cifra de afaceri 7.777.88

5

8.404.11

5

9.859.930

10.677.560

10.811.072

[18]

2 Marja comercială 257.920 253.183 273.766 281.212 335.542

Rata marjei comerciale 3,31% 3,01% 2,77% 2,63% 3,10%

2. Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului include valoarea bunurilor și serviciilor “fabricate” de întreprindere pentru

a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Deci producţia exerciţiului va include

trei elemente: producţia vândută, producţia stocată și producţia imobilizată.

Producţia vândută

+ Producţia stocată (Sf - Si)

+ Producţia imobilizată

Producţia exerciţiului

Tabel nr. 5 - Producţia exerciţiului în perioada 2005-2009

Ind. 2005 2006 2007 2008 2009Qe(lei) 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496

Modificările intervenite în mărimea producţiei exerciţiului:

ΔQe = Qe2 0 0 9 – Qe2008 = 12.196.777 – 12.788.070 = - 591.293 lei

ΔQe%2 0 0 9 / 2 0 0 8 = × 100 = × 100 = -3.12 %

Pe parcursul anilor 2005-2008 se constată o evoluţie ascendentă a producţiei exerciţiului, acest

trend însă fiind întrerupt în anul 2009, când se înregistrează o scădere de 4,62% faţă de anul anterior,

2008.

[19]

Fig. nr. 1:Evoluţia producţiei exerciţiului în perioada 2005-2009

Producţia exerciţiului este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece este constituit

din elemente foarte eterogene: unele sunt evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută), iar

altele la cost de producţie (producţia stocată și producţia imobilizată). Mai mult, nivelul

rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor, fapt

pentru care valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară.

După cum se observă din grafic, evoluţia producţiei exerciţiului a avut un trend relativ

crescător, singura scădere înregistrându-se în 2009, cu 3,12 %, an în care producţia înregistrează

o ușoară pierdere, veniturile din vânzări scăzând cu 6,4 %.

3. Analiza valorii adăugate

Valoarea adaugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de

producţie, îndeosebi a forţei de muncă și a capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor

provenite de la terţi, în cadrul activităţii curente a întreprinderii.8 Valoarea adaugată reprezintă,de

fapt, sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanţilor direcţi și indirecţi la

activitatea economică a întreprinderii.

Valoarea adăugată se obţine după formula:

Marja comercială+producţia exerciţiului

- Consumurile provenite de la terţi

8 Buc taru, D., ă Gestiunea financiar a întreprinderiiă , Editura Junimea, Iași, 2004, p. 208[20]

Valoarea adaugată

Tabel nr.6 – Valoarea adăugată în perioada 2005-2009

Eficienţa informaţiilor furnizate de valoarea adăugată se bazează îndeosebi pe o

interpretare prudentă a indicatorului. De aceea, evoluţia acestui indicator va fi analizată cu mare

atenţie, urmând ca din calculele ce vor fi efectuate în continuarea lucrării să se tragă concluzii cât

mai corecte, și să fie sugerate soluţii eficiente.

Evoluţia valorii adăugate are un trend crescător, cu excepţia anului 2009, când cunoaște

o ușoară scădere, cu 4,35%.

Creșterea constantă a valorii adaugate este un semn al unei creșteri ușoare a

performanţelor comerciale ale întreprinderii.

Pornind de la nivelul valorii adăugate se poate calcula gradul de integrare al

întreprinderii, raportând valoarea adaugată la cifra de afaceri.

Din calcule rezulta ca întreprinderea își poate asigura ea însăși un număr mare de faze

de fabricaţie, fără a recurge la serviciile altor întreprinderi pentru a-i furniza anumite

subansamble, gradul de integrare al întreprinderii având o valoare relativ satisfăcătoare

[21]

Nr.crt

Indicatori Exerciţiul financiar

2005 2006 2007 2008 2009

1.

Marja comercială 257.920 253.183 273.766 281.212 335.542

2.

Producţia exerciţiului

10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496

3.

Consumuri provenite de la terţi

6.146.027 6.060.701 6.775.457 7.043.920 6.910.800

4.

Valoarea adaugată 4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238

5.Cifra de afaceri 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072

6.Gradul de integrare al întreprinderii

54,03% 58,06% 53,54% 56,43% 53,30%

Analiza factorială a valorii adăugate pe baza modelului bazat pe influenţa resurselor

de muncă:

CA

VA

Qe

CA

Np

QeNpVA ∗∗∗=

Tabel nr.7 - Indicatori utilizaţi în analiza factorialăNr.

crt.

Specificaţie Simbol Perioada de analiză2005 2006 2007 2008 2009

1. Valoarea adăugată

VA 4.202.475 4.879.712 5.279.199 6.025.362 5.763.238

2. Număr de personal

Np 200 194 184 219 211

3. Producţia exerciţiului

Qe 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496

4. Cifra de afaceri CA 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.0725. Productivitatea

munciiQe/Np 50.452,91 55.088,81 64.026,57 58.393,01 58476,28

6. Gradul de valorificare a producţiei exerciţiului

CA/Qe 0,77 0,78 0,83 0,83 0,87

7. Valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri

VA/CA 0,540 0,58 0,53 0,56 0,53

8. Indice de creştere a Np

INp - 0,97 0,95 1,19 0,96

9. Indice de creştere a Qe/Np

IQe/Np - 1,09 1,16 0,91 1,00

10. Indice de creştere a CA/Qe

ICA/Qe - 1,01 1,06 1 1,05

11. Indice de creştere a VA/CA

IVA/CA - 1,07 0,92 1,05 0,94

Calculul abaterii absolute a valorii adăugate în intervalul 2008-2009:

[22]

Factorii de influenţă asupra valorii adăugate, în cazul acestui model, sunt:

1. Influenţa modificării numărului de personal:

=

= (211-219)* 58.393,01*0,83*0,56 = - 217.128,56 lei

2. Influenţa modificării productivităţii muncii:

3. Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului:

=211*58476,28* (0,87-0,83)* 0,56=276.382,28 lei

4. Influenţa modificării valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri:

=211*58476,28*0,87*(0,53-0,56)= - 322.034,72 lei

[23]

Tabel nr.8 – Influenţele modificării valorii adăugate în perioada 2008-2009

În anul 2009

faţă de anul 2008,

valoarea adăugată a

scăzut cu - 262.124 lei

în mărimi absolute, respectiv cu 4,35 % în valori relative. Această modificare se datorează:

scăderii numărului de angajaţi cu 3,65 % (cu 8 persoane) faţă de anul

precedent, ceea ce a determinat scăderea indicatorului cu 217.128,56 lei;

îmbunătăţirii productivităţii muncii cu 14 % faţă de anul 2008, cu efecte

pozitive asupra valorii adăugate, care a crescut cu 8166,52 lei;

creșterii gradului de valorificare a producţiei exerciţiului cu 4,82 % faţă

de anul precedent, ceea ce a condus la creșterea valorii adăugate cu 276.382,28

lei;

scăderii valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri cu 10, 47 % faţă de anul

anterior, cu efecte negative asupra indicatorului, care a scăzut cu 322.034 lei

4. Analiza excedentului brut al exploatării

Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,

acumularea fiind o resursă principală a întreprinderii, cu influenţă hotărâtoare asupra

rentabilităţii economice și a capacităţii potenţiale de autofinanţare a investiţiilor.

Excedentul brut de exploatare exprimă măsura resurselor degajate de exploatare pe baza

cărora întreprinderea exercită decizii strategice. Luând în calcul veniturile încasabile și

cheltuielile platibile, indicatorul capata o semnificatie deosebita in termeni de resurse financiare [24]

Nr. crt.

Specificaţie Simbol Perioada de analiză

2008-2009

1. Modificarea VA ∆VA

2. • datorită modificării numărului de angajaţi

∆Np - 217.128,56

3. • datorită modificării productivităţii muncii

∆Qe/Np

4. • datorită modificării gradului de valorificare a Qe

∆CA/Qe 276.382,28

5. • datorită modificării VA la 1 leu CA

∆VA/CA - 322.034,72

(reprezinta fundamentul autofinantarii intreprinderii) si de trezorerie (masoara trezoreria

potentiala degajata de exploatare si decalajele dintre scadenta incasarii creantelor si plata

datoriilor).

Valoarea adaugata

+ Subventii de exploatare

+ Impozite, taxe si varsaminte asimilate

- Cheltuieli cu personalul EBE

Tabel nr. 9 - Indicatorii folosiţi pentru analiza EBE în perioada 2005-2009

Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009

Valoarea adăugată (lei) 4.496.557 5.180.438 5.780.062 6.380.475 5.763.238Subvenţii din exploatare (lei) 72.634 0 0 0 0

Impozite şi taxe (lei) 68.271 83.591 107.120 132.167 126.386Cheltuieli cu personalul (lei) 3.198.438

3.544.764

3.676.792 4.345.459 4.597.222

EBE (lei) 1.302.4821.552.083

1.996.150 1.902.849 1.039.630

Excedentul brut de exploatare a înregistrat o evoluţie relativ crescătoare în

perioada 2005–2009, înregistrînd atât creșteri (în 2006, 2007), cât și descreșteri (în 2008,

2009).

Sporirea înregistrată de excedentul brut de exploatare a dat posibilitatea întreprinderii de

a-și reînnoi imobilizările, de a acoperi riscurile din provizioanele constituite, diferenţa fiind

distribuită atât statului cât și investiţiilor. Având la dispoziţie un excedentul brut de exploatare în

creștere, conducerea întreprinderii a putut lua decizii strategice în activitatea acesteia de

producţie dar și în cea de investiţii.

Scăderea excedentului brut de exploatare în 2008, s-a datorat creșterii cheltuielilor cu personalul

și a celor cu impozitele și taxele.

5. Rezultatul brut al exploatării (RBE) este soldul intermediar de gestiune în termeni de

rentabilitate și arată contribuţia exploatării la formarea rezultatelor.

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) priveşte activitatea de exploatare normală şi curentă a

întreprinderii. Exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin

[25]

deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile şi calculate) din veniturile exploatării (încasabile şi

calculate).9

Rezultatul exploatării se poate calcula prin două metode:

− prima metodă cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune:

RE (PBE) = EBE + Vpe + Ave − Cpa − Ace ; unde:

Vpe = venituri din provizioane de exploatare;

Ave = alte venituri de exploatare;

Cpa = cheltuieli cu provizioanele şi amortizările de exploatare;

Ace = alte cheltuieli de exploatare.

− a doua metodă este cu ajutorul Contului de profit şi pierdere:

RE (PBE) = Ve − Ce; unde:

Ve = venituri din exploatare;

Ce = cheltuieli din exploatare.

Penntru analiza noastră vom aplica a doua metodă: RE (PBE) = Ve − Ce

RE (PBE)2005 = 731.565 lei

RE (PBE)2006 = 963.250 lei

RE (PBE)2007 = 1.086.827 lei

RE (PBE)2008 = 756.387 lei

RE (PBE)2009 = 722.967 lei

Rezultatul din exploatare a înregistrat în perioada analizată o evoluţie relativ crescătoare

și pozitivă în 2005-2009, cu excepţia anului 2008, când a înregistrat o scădere semnificativă cu

330.440 lei faţă de anul anterior, reprezentând un procent de 30.40%. Această reducere s-a

datorat scăderii valorii productiei, ca urmare a creșterii costurilor, precum reducerii comenzilor.

6. Rezultatul curent (Rcrt) este rezultatul obţinut din operaţiunile normale, obișnuite

ale firmei, prin luarea în considerare și a elementelor financiare.

Rezultatul curent decurge din activitatea curentă a întreprinderii, excluzând operaţiile

extraordinare.

Rezultatul curent reprezintă un indicator al activităţii economice şi financiare a

întreprinderii, interesând, în mod particular, proprietarii întreprinderii.

Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării normale și curente, cât și

de cel al activităţii financiare, cu alte cuvinte, rezultatul curent este rezultatul tuturor

operaţiunilor curente ale întreprinderii.

9 Georgeta Vintil – ă Gestiunea financiar a întreprinderii, ă Didactic şi Pedagogic , Bucureşti, 2006,ă ă pag.89;

[26]

Rezultatul exploatarii

+ Venituri finaciare

- Cheltuieli financiare

Rezultatul curent

Tabel nr. 10 - Indicatorii folosiţi pentru calculul rezultatului curent

Indicatori 2005 2006 2007 2008 2009

Rezultatul exploatării (lei) 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967

Rezultatul financiar (lei) 20.589 -35.734 -176.027 -198.901 - 216.876

Rezultatul curent 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

Rezultatul curent a cunoscut o evoluţie sinusoidală, modificările importante având loc în 2008 și

în 2009, când a înregistrat o scădere cu 38.79%, respectiv o creștere cu 37.14%.

În 2006 și în 2007, rezultatul curent înregistrează o valoare pozitivă, mai ridicată decât

în ceilalţi ani, datorită desfășurării unui management de calitate, existenţei unui echilibru în

politica financiară și nu în ultimul rând, datorită faptului că rezultatul din exploatare nu este

absorbit de cheltuielile financiare.

Totodată, întreprinderea desfășoară activităţi generatoare de lichidităţi (stocuri reduse

sau cu rotaţie rapidă, credite-clienţi limitate sau inexistente), pentru care caută cele mai bune

plasamente posibile, supraveghind în același timp expansiunea pieţei și gestiunea trezoreriei.

2.3 Analiza structurii ș i dinamicii profitului

Analiza dinamică şi structurală a profitului ţine seama de elementele componente şi de

sursele de provenienţă ale profitului, aşa cum sunt ele prezentate în contul de profit şi pierdere,

astfel mărimea de impozitare a profitului (Rt), numit şi profit brut (Pb), se determină ca diferenţă

între veniturile totale, obţinute în perioada respectivă şi cheltuielile totale efectuate de către

întreprindere.

[27]

2.3.1 Analiza dinamică a profitului

Rt(Pb) = Vt – Ct, unde:

Vt = venituri totale;

Ct = cheltuieli totale.

Vt = Ve + Vf + Vex

Ct = Ce + Cf + Cex

Datele pentru calculul veniturilor şi cheltuielilor totale le găsim în anexa nr.1, Contul de profit şi

pierdere.

Vt2005 = 12.935.334 +27.307 + 0 =12.962.641 lei

Vt2006 = 13.703.867+ 12.255+ 0 = 13.716.122 lei

Vt2007 =15.253.303 +2.517 + 0 = 15.255.820 lei

Vt2008 = 16.289.087 + 12.044 + 0 = 16.301.131 lei

Vt2009= 16.467.407+ 58.522+ 0 = 16.525.929 lei

Tabel nr. 11. Veniturile totale ale firmei în perioada 2005-2009

Putem aprecia că veniturile totale au avut , pe parcursul celor 5 ani un trend ascendent, în 2006

înregistrându-se o creștere de 5,8% faţă de anul 2005, în 2007 s-a înregistrat o creștere de 11.23 %

faţă de 2006, în 2008 creșterea a fost de 6.85 procente, iar în 2009 de 1.38 procente.

Din analiza structurii veniturilor, în dinamică constatăm următoarele: venitul din exploatare este

preponderent în venitul total şi are tendinţa de a avea o pondere mai importantă de la un an la celălalt,

ceea ce înseamnă că managerul este preocupat de asigurarea continuităţii activităţii.

În structura veniturilor din exploatare predomină veniturile din vânzări, ceea ce înseamnă că

probabilitatea de realizare efectivă a veniturilor prin încasare este mai mare, în concluzie, creşte gradul

de atractivitate al acestei afaceri pentru potenţiali investitori.

[28]

Indicator 2005 2006 2007 2008 2009Vt (lei) 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929Cht (lei) 12.210.487 12.788.606 14.345.020 15.743.645 16.019.838

Fig. nr. 2 : Evoluţia veniturilor și cheltuielilor în perioada 2005- 2009

Ct2005 = 12.203.769+ 6.718+ 0 = 12.210.487 lei

Ct2006 = 12.740.617+47.989 + 0 = 12.788.606 lei

Ct2007 = 14.166.476+178.544 + 0 = 14.345.020 lei

Ct2008 = 15.532.700+153.651 + 0 =15.743.645 lei

Ct2009 =15.744.440 +275.398 + 0 =16.019.838 lei

În urma rezultatelor din tabel observăm că în anul 2006 cheltuielile totale au crescut cu 4,73 %

faţă de anul 2005, în anul 2007 faţă de 2006 au avut o creştere de 12.17 %., în 2008 creșterea a fost de

9.75 %, iar în 2009 de 1.75 %.

Putem aprecia că evoluţia veniturilor şi cheltuielilor pe cei trei ani este crescătoare și echilibrată.

Rt(Pb)2005 =12.962.641 –12.210.487 =752.154 lei

Rt(Pb)2006 =13.716.122 –12.788.606 = 927.516 lei

Rt(Pb)2007 = 15.255.820– 14.345.020= 910.800 lei

Rt(Pb)2008 = 16.301.131– 15.743.645= 557.486 lei

Rt(Pb)2009 = 16.525.929– 16.019.838 = 506.091 lei

=927.516-752.154=165.362

=910.800-927.516=- 16.716

=557.486-910.800=-353.314

[29]

=506.091-557.486= - 51.395

Influenţa factorilor asupra modificării rezultatului total:

1 ) Influenţa veniturilor totale:

Vt

Rt

Δ = Vt2 0 0 9 – Vt2008 =16.525.929–16.301.131 = 224.798 lei

2) Influenţa cheltuielilor totale:

Ct

Rt

Δ = – (Ct2 0 0 9 – Ct2008) =- 16.019.838 +15.743.645 lei = -276.193 lei

Pentru a ne verifica folosim relaţia:

CtVt

Rt

,2

1Σ ∆ = ΔRt ( P b ) = 224798 –276.193 = -51.395 lei

Putem aprecia că rezultatul total a scăzut în perioada curentă, 2009 faţă de perioada de bază,

2008 cu 51.395 lei. Această scădere se datorează influenţei fiecărei categorii de venituri şi cheltuieli.

2.3.2 Analiza structurală a profitului

Analiza structurală a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica rezultatelor

aferente celor trei categorii de activităţi care se desfășoară în cadrul unei întreprinderi: de

exploatare, financiară şi excepţională. Evoluţia profitului și a elementelor componente ale acestuia în cadrul întreprinderii

analizate se prezintă astfel:

Tabel nr. 12 – Evoluţia profitului și a componentelor acestuia

Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Rezultatul din exploatare

731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967

Rezultatul financiar 20.589 -35.734 -176.027 -198.901 -216.876Rezultatul excepţional 0 0 0 0 0Rezultatul brut 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091Rezultatul net al exerciţiului

617.560 761.510 766.535 468.226 438.025

[30]

Fig. nr. 3 : Evoluţia profitului net în perioada 2005-2009

Rt(Pb) = Re + Rf + Rex = (Ve – Ce) + (Vf – Cf) + (Vex – Cex)

Rt2005 =731.565 +20.589 + 0 = 752.154 lei

Rt2006 = 963.250-35.734 + 0 = 927.516 lei

Rt2007 = 1.086.827– 176.027+ 0 = 910.800 lei

Rt2008 = 756.387– 198.901+ 0 = 557.486 lei

Rt2009 = 722.967– 216.876 + 0 = 506.091 lei

Observăm o creştere importantă a rezultatului total al întreprinderii în anul 2006 faţă de anul

2005, chiar dacă rezutatul financiar este pierdere, iar în anul 2007 rezultatul total este comparativ cu cel

din anul anterior, în anii 2008 și 2009 înregistrându-se însă valorile cele mai scăzute.

În cadrul analizei putem calcula influenţele fiecărei categorii de rezultate asupra modificării

rezultatului total, acestea fiind:

1) Influenţa rezultatului exploatării asupra modificării rezultatului total:

Re

ΔRt

= Re1 – Re0 , unde:

”0” – anul de bază (2008);

“1” – anul curent (2009).

Re

ΔRt

= Re2 0 0 9 – Re2008 = 722.967– 756.387 = -33.420 lei

2) Influenţa rezultatului financiar asupra modificării rezultatului total:

Re

ΔRt

= Rf2 0 0 9 – Rf2008 = -216.876+ 198.901 = – 17.975 lei

[31]

3) Influenţa rezultatului extraordinar asupra modificării rezultatului total:

x

Rt

Re

Δ = 0, deoarece firma nu are rezultat extraordinar.

2.4 Analiza rentabilităţii prin rate

Indicatorii de rentabilitate și profitabilitate au la bază profitul net realizat și cifra de faceri

obţinută de firmă într-o anumită perioadă de timp. Acești indicatori pot fi sub două forme: Rate

de rentabilitate și rate de profitabilitate.

2.4.1 Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate rezultă din raportarea unui indicator de rezultat la un indicator de

efort care exprimă fie fluxul global de activitate (CA), fie mijloacele utilizate pentru obţinerea

rezultatului (capital economic, capital propriu, costuri).

Ratele de rentabilitate de exprimă prin următoarele formule de calcul:

Rata rezultatului net (R1) ,

Rata rentabilităţii exploatării (R2) ,

Rata rentabilităţii economice (R3) .

Rezultatele obţinute în urma calculului acestor rate sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel nr. 13 – Calculul ratelor de rentabilitate

Indicatori Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009

1. Cifra de afaceri (CA)

7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072

2.Rezultatul din exploatare (Rexp)

731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967

3.Rezultatul net (Rnet)

617.560 761.510 766.535 468.226 438.025

4.Active totale

3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606

5. Rata rezultatului net (R1)

7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38% 4,05%

[32]

6. Rata rentabilităţii exploatării (R2)

9,40 % 11,46 % 11,02 % 7,08 % 6,68 %

7. Rata rentabilităţii economice (R3)

20,43 % 16,72 % 16,68 % 11,73 % 10,22 %

Din valorile calculate ale acestor rate putem constata următoarele:

1. Rata rezultatului net înregistrează o tendinţă de scădere rezultată din valorile scăzute ala

profitului net comparativ cu cifra de afaceri.

2. Rata rentabilităţii exploatării are o tendinţă de scădere faţă de anul 2006 datorită creșterii

cifrei de afaceri mai rapidă decât rezultatul din exploatare.

3. Rata rentabilităţii economice a înregistrează pe tot parcursul perioadei analizate valori

descrescătoare ca urmare a creșterii mai rapide a rezultatului exploatării comparativ cu creșterea

activelor totale.

Rata rentabilităţii economice caracterizează eficienţa cu care au fost utilizate elemente

ale capitalului privat ca realitate (utilaje, materii prime, materiale, stocuri, creanţe) format din

active fixe și active circulante.

2.4.2 Analiza ratelor de profitabilitate

Ratele de profitabilitate exprimă capacitatea de dezvoltare a firmei și de rambursare a

datoriilor.10

Principalele rate analizate sunt:

Marja de profit brut ;

Marja de profit net

Marja de profit sau rentabilitatea vânzărilor exprimă profitul obţinut de firmă la fiecare unitate

monetară.

Rentabilitatea activelor totale (Return On Assets)

10 S. Petrescu, Diagnostic Economic-Financiar.Metologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2004, p.266-268

[33]

Acest indicator exprimă eficienţa utilizării activelor sau capacitatea managerială de a obţine

profituri din activele pe care le are la dispoziţie.

Tabel nr. 14 - -Calculul indicatorilor de profitabilitate

Indicatori Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009

1.Profit brut 752.154 927.516 910.800 557.486 506.0912.Profit net 617.560 761.510 766.535 468.226 438.0253. Cifra de afaceri 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.0724.Active totale 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.6065. Capital propriu 2.696.575 3.017.068 3.783.604 4.152.582 4.343.2166.Capital permanent 2.696.575 4.517.068 5.096.104 5.090.082 4.905.7167.Marja profitului brut

9,67 % 11,03 % 9,23 % 5,22 % 4,68 %

8.Marja profitului net

7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38 % 4,05 %

9.Rata activelor totale (ROA)

21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %

10.Rata rentabilităţii financiare (ROE)

22,90 % 25,24 % 20,26 % 11,27% 10,08 %

Din datele prezentate în tabel se desprind următoarele concluzii:

• Rata rentabilităţii economice înregistrează o tendinţă de scădere , amplificată în anii 2008

și 2009, datorită scăderii marjei de profit;

• Rata rentabilităţii financiare înregistrează în primii doi ani analizaţi o tendinţă de

creștere, având valori bune, care însă se înjumătăţesc în ultimii 3 ani, fapt datorat

scăderii rezultatului net , ceea ce are ca efect diminuarea capitalurilor investite și

autofinanţarea firmei.

Cauzele scăderii ratei rentabilităţii financiare constă într-o creştere mult mai lentă a surselor proprii

provenind din rezultatul net curent comparativ cu creşterea surselor proprii altele decât rezultatul

net al exerciţiului. Privită prin prisma modelului multiplicativ al ROE evoluţia nefavorabilă a ratei

rentabilităţii financiare sub forma ROE este cauzată de următorii factori:

Diminuarea marjei profitului net pe toată perioada analizată, factor cu influenţă negativă

asupra ratei rentabilităţii financiare.

[34]

Diminuarea vitezei de rotaţie a activelor totale pe toată perioada analizată factor cu

influenţă negativă asupra ratei rentabilităţii financiare.

În limbajul anglo-saxon, rata rentabilităţii economice poartă denumirea de rata

rentabilităţii activului; de aceea, ea se prescurtează prin ROA (Return on Assets, unde Assets =

activ).

unde:

- -profitul total brut;

-A- active economice [imobilizări corporale (Af) + active circulante (Ac)] sau total activ

Tabel nr. 15 –Calculul ratei rentabilităţii economice

Explicaţii Perioada cercetată2005 2006 2007 2008 2009

Active imobilizate (Ai)

1.803.171 3.465.072 3.916.621 3.503.751 4.176.960

Active circulante (Ac)

1.776.693 2.296.306 2.597.837 2.944.762 2.894.646

Total activ (A) 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606Venituri totale (V)

12.962.641

13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929

Profit brut total

( )

752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

Viteza de rotaţie a activului (V/A)

3,62 2,38 2,34 2,52 2,33

Rata rentabilităţii veniturilor

5,80 6,76 5,97 3,41 3,06

Rata rentabilităţii economice

21,01 16,09 13,98 8,64 7,156

Dacă efectuăm un artificiu matematic, se poate folosi o formă transformată a modelului în

studiul ratei rentabilităţii economice (ROA):

unde:

-V-veniturile totale;

- – viteza de rotaţie a activului;

- –rata rentabilităţii veniturilor;

[35]

În ţările dezvoltate se consideră satisfacatoare ratele de rentabilitate economică cu valori peste

25%, ceea ce înseamnă ca întreprinderea își poate reînnoi capitalurile angajate în maxim 4 ani,

prin excedentul brut de exploatare. În cazul întreprinderilor din România o rată de rentabilitate

de 10% este considerata ca adecvată.

Fig. nr 4 : Evoluţia indicatorilor: Marja profit brut, Marjă profit net și Rata Activelor

totale

S.C. Morărit Panificaţie Roman S.A. înregistrează o rentabilitate economică în scădere, de la

21,01% în anul 2005, la 7, 15% în anul 2009, acesta reflectând o situaţie nefavorabilă a

întreprinderii.

Dacă ţinem cont de faptul că activul total (economic) este finanţat în mod integral din

capitalurile proprii și împrumutate, avem:

Analiza ROA poate fi adâncită prin raportarea acestor indicatori la marja de profit și vânzări.

Prin urmare:

Marja de profit net * Viteza de rotaţie

Rentabilitatea economică (ROA) depinde de vânzări și de marja de profit. Pentru a corecta

trendul descendent firma trebuie să acţioneze simultan atât în sensul creșterii atât a marjei ed

profit cât și a rotaţiei activelor. În practică această situaţie este dificil de realizat.

[36]

Analiza factorială a rentabilităţii economice

Modelul utilizat în analiza factorială este următorul:

Tabel nr. 16 – Indicatorii necesari analizei ratei rentabilităţii economice

Indicatori Perioada cercetată2005 2006 2007 2008 2009

Cifra de afaceri 7.777.885

8.404.115

9.859.930

10.677.560 10.811.072

Active imobilizate (Ai) 1.803.171

3.465.072

3.916.621

3.503.751 4.176.960

Active circulante (Ac) 1.776.693

2.296.306

2.597.837

2.944.762 2.894.646

Total activ (A) 3.579.864

5.761.378

6.514.458

6.448.513 7.071.606

Profit brut total 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

Viteza de rotaţie a activului (C/A)

2,17 1,45 1,51 1,65 1,52

Rata rentabilităţii comerciale (P/CA)

9,67 % 11,04 % 9,24 % 5,22 % 4,68 %

Rata rentabilităţii economice 21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %

În cazul acestui model, rata rentabilităţii economice combină efectul vitezei de rotaţie a

activului total, exprimată ca număr de rotaţii , cu efectul ratei rentabilităţii comerciale

.

Modificarea ratei rentabilităţii economice din 2009, faţă de perioada precedentă, 2008, se explică

astfel:

7,15 – 8,64 = - 1,49 %

1. Influenţa vitezei de rotaţie a activului total:

=(1,52 – 1,65) *5,22 = - 0,67 %

2. Influenţa ratei rentabilităţii comerciale:

[37]

1,52 * (4,68-5,22)= - 0,82 %

Rata rentabilităţii financiare ROE (Return on equity) exprimă capacitatea capitalurilor

proprii de a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permite

remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) și autofinanţarea firmei.

ROE

Spre deosebire de ROA, ROE se concentrează numai asupra randamentului capitalului investit

de către acţionari.

Analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare se poate realiza pe baza următorului model:

Modelul de analiza factorială este:

Rf = t

t

A

V *

p

t

K

A *

t

n

V

Pr * 100

unde: t

t

A

V – viteza de rotaţie a activului total

p

t

K

A– factorul de multiplicare a capitalului propriu

t

n

V

Pr– rentabilitatea netă a veniturilor totale

Sistemul de factori care actţionează asupra ratei rentabilităţii financiare este:

Cuantificarea influenţelor se realizează prin metoda substituirilor în lant.

[38]

Rf

t

t

A

V

p

t

K

A

t

n

V

Pr

Pentru analiză se folosesc datele din următorul tabel:

Tabel nr. 17 - Indicatori necesari analizei ratei rentabilităţii financiare

Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Venituri totale(Vt) 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929Active totale(At) 3.579.864 5.761.378 6.514.458 6.448.513 7.071.606Capitaluri proprii(Kp) 2.696.575 3.017.068 3.783.604 4.152.582 4.343.216Rezultatul net(Prn) 617.560 761.510 766.535 468.226 438.025Viteza de rotaţie a activului

total(Vt/At)

3,62 2,38 2,34 2,52 2,33

Factorul de multiplicare al

capitalului propriu(At/Kp)

1,32 1,91 1,72 1,55 1,62

Rentabilitatea netă a veniturilor

totale(Prn/Vt)

0,047 0,055 0,050 0,028 0,026

Rata rentabilităţii financiare

(Rf)

22,90 25,24 20,25 11,27 10,08

Scăderea ratei rentabilităţii financiare cu 1,19 % în anul 2009 faţă de anul anterior 2008, se

poate explica prin influenţa următorilor factori:

a) Influenţa modificării vitezei de rotaţie a activului total:

b) Influenţa modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:

c) Influenţa modificării rentabilităţii nete a veniturilor totale

[39]

d)

0

5

10

15

20

25

30

2005 2006 2007 2008 2009

Ratarentabilitatiieconomice(ROA)Ratarentabilitatiifinanciare (ROE)

Fig. nr 5 : Evoluţia ROA și ROE

Pe fondul unei diminuări generale ale ratelor de profitabilitate comercială şi a ratelor de

rentabilitate economică şi financiară, per ansamblu încrederea pe care o generează societatea

analizată în ochii investitorilor deşi este una semnificativă, aceasta se diminuează în mod

sistematic de la un an la altul.

În ceea ce priveşte nivelul de satisfacţie al acţionarilor existenţi acesta este unul în creştere,

datorat în principal unui nivel ridicat de remunerare a acestora prin dividende. Se remarcă din

nou politica de protecţie a vechilor acţionari care însă nu duce la efectul scontat, acel de creştere

reală a valorii entităţii.

Societatea ar trebui să procedeze la acordarea unei remunerări ai acţionarilor prin dividende

mai reduse şi să îşi orienteze astfel sursele respective spre obţinerea unei rentabilităţi economice

şi financiare superioare care să crească încrederea investitorilor în managementul entităţii prin

creşterea preţului de piaţă al acţiunilor societăţii.

[40]

2.5 Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităţii firmei

2.5.1 Analiza factorială a profitului brut

Relaţia de calcul a rezultatului este:

Pb = Vt - Cht, unde: Vt – venituri totale

Cht – cheltuieli totale

Modelul de analiză este:

Pb = Vt * (1 - t

t

V

Ch) = Vt * , bp

unde bp – rezultatul mediu brut la 1 leu venituri totale

bp = 100

*∑ ibii pg,

unde gi = structura veniturilor totale pe tipuri de activităţi

bip = profitul brut la 1 leu venituri pe tipuri de activităţi

Sistemul de factori care acţionează asupra profitului brut este:

Cuantificarea influenţelor se realizează prin metoda substituirilor în lanţ.

Pentru analiză se folosesc datele din următorul tabel:

Tabel nr. 18 - Indicatori necesari analizei profitului brut

Elemente 2005 2006 2007 2008 2009Venituri din exploatare 12.935.33413.703.86715.253.30316.289.08716.467.407Venituri financiare 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522Venituri excepţionale 0 0 0 0 0Venituri totale 12.962.64113.716.12215.255.82016.301.13116.525.929Cheltuieli de exploatare 12.203.76912.740.61714.166.47615.532.70015.744.440Cheltuieli financiare 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398Cheltuieli excepţionale 0 0 0 0 0Cheltuieli totale 12.210.48712.788.60614.345.02015.743.64516.019.838

[41]

Pb

Vt

pb

gi

pbi

Profitul brut al exerciţiului 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091Profitul din exploatare 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967Profitul financiar 20.589 0 0 0 0Profitul excepţional 0 0 0 0 0Profitul mediu la 1 leu venituri

totale 0,058 0,0676 0,0597 0,034 0,030Profitul la 1 leu venituri din

exploatare 0,056 0,070 0,071 0,046 0,044Profitul la 1 leu venituri financiare 0,753 0 0 0 0Profitul la 1 leu venituri

excepţionale 0 0 0 0 0

Modificarea profitului brut cu -51.395 mii lei (506.091 mii lei -557.486 mii lei) în 2009

faţă de 2008 se explică prin:

a) influenţa modificării veniturilor totale:

0,034= 14.708 mii lei

b) influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri totale:

- 66.103,716 mii lei

Modificarea profitului mediu la 1 leu venituri totale se explică prin:

b1) influenţa modificării structurii veniturilor pe tipuri de activităţi:

mii lei

b2) influenţa modificării profitului brut la 1 leu venituri pe tipuri de activităţi:

mii lei

∆pb = ∆g + ∆pb = -16.525,929 -49.5766.103,7167,787 = - 66.103,716 mii lei

[42]

Profitul brut a avut un trend negativ, excepţie facând boom-ul din 2006, când a înregistrat o

creștere cu 175.362 mii lei faţă de 2005. Sporirea acestuia s-a datorat în principal influenţei

favorabile a profitului mediu la 1 leu venituri totale, ca factor principal, și a profitului brut la 1

leu pe categorii de venituri ca factor secundar.

2.5.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării

Acest diagnostic are menirea de a explica și evidenţia factorii ce au participat la

modificarea rezultatului exploatării de la o perioadă la alta și astfel aceste elemente se pot

valorifica de evaluatori în a prognoza mărimea acestuia în perioada următoare.

Pentru acest scop vom folosi următorul model:

, unde:

- profitul exploatării;

N – numărul de salariaţi;

Pe - producţia exerciţiului;

Pv –producţia vîndută;

Mf – valoarea activelor fixe;

- gradul de înzestrare tehnică ;

– randamentul mijloacelor fixe;

- gradul de valorificare a producţiei exerciţiului;

-rata rentabilităţii veniturilor;

Tabel nr. 19 – Indicatori necesari analizei rezultatului exploatării

IndicatoriPerioada de timp

2005 2006 2007 2008 2009[43]

Număr mediu de

personal(N)200 194 184 219 211

Mijloace fixe(Mf) 1.713.587 3.380.412 3.831.961 3.405.931 4.630.010

Producţia exerciţiului(Q) 10.090.582 10.687.230 11.780.890 12.788.070 12.338.496Venituri din exploatare(V) 12.935.334 13.703.867 15.253.303 16.289.087 16.467.407Rezultatul exploatării(R) 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967Gradul de înzestrare a

muncii(Mf/N)

8.567.935 17.424.804 20.825.875 15.552.196 21.943.175

Randamentul mijloacelor

fixe(Q/Mf)

5,888 3,161 3,074 3,754 2,664

Gradul de valorificare a

producţiei(V/Q)

1,281 1,282 1,294 1,273 1,334

Rentabilitate veniturilor

din exploatare(Re/V)

0,056 0,070 0,071 0,046 0,043

Modificarea rezultatului exploatarii cu – 33.420 mii lei în 2009 faţă de 2008 se explică

prin:

a) Influenţa modificării numărului de personal:

=

= -8*15552.196*3.754*1.273*0.046= - 27.350,30 mii lei

b) influenţa modificării gradului de înzestrare a muncii:

mii lei

c)influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe:

mii lei

influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei:

[44]

mii lei

e)influenţa modificarii rentabilităţii veniturilor din exploatare:

mii lei

=

∆Re = ∆N + ∆N

Mf + ∆

Mf

Q + ∆

Q

V + ∆

.V

Re = - 27.350,30 + +

( )+ + ( ) =– 33.420

Rezultatul din exploatare, în evoluţia din perioada analizată, a fost influenţat de cele mai

multe ori de rentabilitatea veniturilor din exploatare, fapt explicat prin creșterea mult mai rapidă

a veniturilor faţă de cheltuieli. Gradul de înzestrare a muncii și randamentul mijloacelor fixe

sunt factorii care, dupa rentabilitatea veniturilor din exploatare, au următorul cuvânt de spus în

evoluţia rezultatului.

Numărul de salariaţi a cunoscut în general,valori apropiate, dar în ultimii doi ani a

înregistrat o ușoară scădere, având efect negativ asupra rezultatului exploatării.

Creșterea gradului de înzestrare a muncii pe aproape întreaga perioada analizată, a avut

efecte favorabile asupra rezultatului exploatarii.

[45]

Capitolul 3 Valorificarea rezultatelor rentabilit ii la firmaăţ

studiată

3.1 Determinarea punctelor forte ș i slabe ale activităţii S.C. Morărit Panificaţie

Roman S.A.

În principal prin politica întreprinderii s-a dorit creşterea gradului de pregătire profesională

pentru personalul menţinut, îmbunătăţirea calităţii producţiei, lărgirea gamei de produse

comercializate precum şi a serviciilor oferite pentru a obţine satisfacerea cât mai deplină a

clienţilor. Situaţia economico–financiară a societăţii pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009

este prezentată prin bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere.

Analiza îşi propune să realizeze o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-

financiare a întreprinderii prin analiza patrimoniului respectiv rentabilităţii, evidenţiind punctele

tari şi slabe ale întreprinderii, precum şi disfuncţionalităţile care apar în activitatea ei şi cauzele

lor.

Scopul analizei rentabilităţii constă în stabilirea performanţelor proprii în ceea ce priveşte

capacitatea actuală şi în perspectivă de a genera profit, ca singura sursă care poate asigura

amplificarea activităţii. Firma a realizat profit de-alungul celor trei ani cunoscând anumite

fluctuaţii care se datorează rezultatului din exploatare şi rezultatului financiar.

Pe perioada analizată se constată o creştere a cheltuielilor, însă în concordanţă cu aceasta

are loc şi creşterea veniturilor, dar într-o proporţie peste nivelul cheltuielilor rezultând un profit

satisfăcător.

Putem constata faptul că cifra de afaceri a urmat un trend ascendent pe parcursul

perioadei analizate, cu creșteri de 8,05 % în anul 2006 faţă de 2005, 17,32% în 2006 faţă de

2006, 8,3% în 2008 faţă de 2007, iar cea mai redusă creștere a avut loc în anul 2009, de doar

[46]

1,25%. Aceste creșteri au avut loc în special datorită creşterii veniturilor din vânzarea

mărfurilor, respectiv creşterii producţiei vândute.

Valoarea adăugată cunoaşte o tendinţă de creştere de la un an la altul. În ultimul an scade

însă cu un procentaj de 4,35 % faţă de anul precedent reflectând o scădere a bogăţiei create pe

seama utilizării mai ales a resurselor umane şi tehnice ale întreprinderii.

Randamentul crescător al valorii adăugate în perioada 2005-2008 s-a datorat:

- ritmului de creştere superior al elementelor de natura veniturilor faţă de cele de natura

cheltuielilor;

- menţinerii relativ constante a ratei valorii adăugate.

Excedentul brut al exploatării a crescut în primii 4 ani ai analizei, scăzând însă cu 32,83

% în anul 2009 faţă de 2008. Acest lucru semnifică o diminuare a potenţialului de autofinanţare

degajată din activitatea de exploatare.

Un alt indicator analizat este profitul brut de exploatare care a crescut în 2006 faţă de

2005 cu 23,31 %, apoi, în perioada 2006 -2009 înregistrând un trend descendent.Această

diminuare a profitului brut de exploatare de la un an la altul este un aspect negativ, reflectat în

scăderea potenţialului brut de câştig din activitatea întreprinderii. Acesta reprezentând un interes

deosebit pentru finanţatori activităţii întreprinderii.

Marja comercială se înscrie pe o traiectorie ascendentă, pe toţi cei cinci ani ai analizei

datorită faptului că ritmul de creştere al veniturilor din vânzarea mărfurilor este mai accentuat

decât ritmul de creştere al cheltuielilor privind mărfurile. Această creştere permite realizarea de

profit.

Producţia exerciţiului arată care este volumul de activitate pe perioada analizată şi se

constată o creştere a acesteia în primii patru ani analizaţi, respectiv o scădere cu 3,51 % în anul

2009 faţă de anul 2008.

Ratele de rentabilitate financiare au fost mai mari decât cele economice, fapt ce

accentuează ideea că activitatea de exploatare nu este foarte bine gestionată.

Analiza avantajelor, punctelor slabe, oportunităţilor şi a riscurilor permite o

conştientizare asupra “punctelor tari” şi a “punctelor slabe” ale societăţii, puncte ce pot

influenţa poziţia actuală a agentului economic şi pot impune o anumită strategie a acestuia. De

asemenea, prin acest mod se permite o poziţionare a întreprinderii pe piaţă.

Performanţa financiară a firmei pe baza contului de profit și pierdere este cea care

demonstrează rentabilitatea, profitabilitatea și stabilitatea economico-financiară a firmei. În

acest sens s-a procedat la analiza rentabilităţii prin marje și prin rate de rentabilitate

[47]

Puncte tari ale activităţii Puncte slabe ale activităţii

• Existenţa unor game diversificate de produse;

• Existenţa certificării ISO privind managementul calităţii;;

• Poziţie solidă pe piaţa locală a municipiului;

• Piaţa de desfacere bună;• Reţea de distribuţie proprie;• Personal calificat cu experienţă în

domeniu;• Management adaptat profilului de

activitate;• În domeniul calităţii firma a făcut

investiţii mari orientate spre dezvoltarea proceselor de fabricaţie;

• Rezultatul pozitiv pentru întreaga perioadă reflectă capacitatea societăţii de a obţine profit;

• Rezultatul este în cea mai mare parte reinvestit, ceea ce denotă intenţia fermă a factorilor decizionali de a redresa societatea.

• Concurenţa mare din domeniu;• Lipsa activelor financiare;• Uzura fizică și morală ridicată a unora

dintre echipamentele instalate;

3.2 Posibilităţi de îmbunătăţire a rezultatelor rentabilităţii la întreprinderea

analizată

În condiţiile în care criza economică afectează în continuare desfășurarea normală a activităţii ,

trebuiesc stabilite anumite priorităţi și măsuri urgente anticriză care vizează în special:

• Administrarea cu mare responsabilitate a bunurilor mobile și imobile prin respectarea

strictă a programului de mentenanţă;

• Gestionarea cu mare atenţie a utilităţilor (apă, gaz, energie);

• Creaţia și inovarea în domeniul de activitate al firmei;

• Perfecţionarea forţei de muncă;

• Eliminarea cheltuielilor neproductive;

• Reorganizarea livrărilor și încasărilor;

• Completarea stocului de materii prime și materiale;

• Politică de preţuri adecvată.

[48]

Astăzi se discută despre afacerea din domeniul morărit panificaţie utilizând sintagme de genul

”brumă de profit” cu care patronii din acest sector sunt nevoiţi să lucreze.

În momentul de faţă, în economia de piaţă, un loc important în activitatea unei

întreprinderi îl ocupă modul de realizare a produselor, a proceselor interne de transformare care

au loc în cadrul întreprinderii, viziunea și imaginea acesteia, gradul de satisfacere a cerinţelor

clienţilor, într-un cuvânt, aspectele intangibile încorporate în produs. Fara aceasta, prezenta pe

piata a oricarui agent economic este periclitata, iar existenta intreprinderii in viitor este pusa sub

semnul intrebarii.

Un exemplu concret pentru realizarea acestor sugestii vizînd îmbunătăţirea rezultatelor

întreprinderii este implementarea unui sistem integrat ERP (Enterprise Resource Planning).

Un ERP este o aplicaţie software complexă multi - modulară care integrează procesele

economice ale întreprinderii cu scopul optimizării şi creşterii eficienţei acestora. Din punctul de

vedere al funcţionalităţilor, un software ERP acoperă următoarele domenii de interes al unei

afaceri:planificarea producţiei, gestiunea achiziţiilor, gestiunea stocurilor, interacţiunea cu

furnizorii, gestiunea relaţiilor cu clienţii, urmărirea comenzilor, gestiunea financiară, gestiunea

resurselor umane.

Un ERP realizează integrarea informaţiilor utilizate de către funcţiile şi departamentele

unei companii: finanţe, distribuţie, resurse umane, gestiunea calităţii, raportarea sau

monitorizarea, structurându-le într-un sistem coerent şi unitar. Pornind de la premisa că întregul

este mai mult decât suma părţilor, un ERP realizează integrarea şi sincronizarea funcţiunilor

întreprinderii. Este un excelent mijloc de integrare şi ordonare a informaţiei, fluidizând schimbul

de date între departamente. Schimbările tot mai rapide din mediul de afaceri şi creşterea în

complexitate a activităţilor din cadrul unei companii necesită o adaptare permanentă, într-un ritm

alert, care adeseori pune la încercare capacităţile de efort şi analiză ale factorului uman.

Sistemele ERP (Enterprise Resource Planning) au fost create ca soluţie la aceste

provocări, fiind capabile să proceseze un volum foarte mare de date și informaţii agregate în

scopul optimizării și eficientizării proceselor.

Un sistem ERP are ca și obiective:

- strângerea relaţiilor cu clienţii și furnizorii, prin realizarea unui lanţ eficicent;

- reducerea costurilor producţiei și stocurilor;

- planificarea integrală a resurselor întreprinderii;

- îmbunătăţirea globală a productivităţii;

- maximizarea profitului prin flexibilitate și reactivitate sporită la cerinţele pieţei.

Cifrele următoare vorbesc de la sine despre avantajele unei soluţii ERP: reducerea

[49]

stocurilor - 18%, reducerea costurilor cu materiale - 5%, reducerea costurilor adiţionale/salarii -

8%, creşterea vânzărilor şi a satisfacţiei clienţilor - 12%, îmbunătăţirea controlului financiar

contabil - 16%. În măsura în care producţia este cel mai important proces în lanţul valorii într-o

întreprindere producătoare, iar calitatea şi competitivitatea pe piaţă a produselor rezultate din

procesul de producţie este esenţială, se cere imperativ o eficienţă a sistemului informatic de

gestiune a activităţii, tot mai sporită. Numai implementarea unei soluţii informatice perfect

modelate pe specificul activităţilor unei întreprinderi producătoare poate asigura premisele

competitivităţii acesteia.

[50]

Concluzii și propuneri

Diagnosticul rentabilităţii, în practica evaluării, are o poziţie cheie, deoarece pe lângă

faptul că oferă informaţii despre situaţia prezentă și trecută, oferă posibilitatea de a preciza

viitorul activităţii ce constituie obiectul evaluării.

Diagnosticul rentabilităţii ocupă locul central în cadrul analizelor financiare efectuate atât

de managerul financiar, cât şi de diverse instituţii de specialitate. Diagnosticul este precedat de

analiză şi reprezintă fundamentul deciziilor financiare tactice şi strategice adoptate de

întreprindere. Aşadar, analiza şi diagnosticul financiar nu pot fi separate; diagnosticul nu se

poate realiza fără analiză, iar analiza nu are sens dacă nu este urmată de o fază de sinteză şi de

interpretare, adică de diagnostic.

Întreprinderea analizată este S.C. Morărit Panificaţie –S.A. Roman, care desfășoară o

activitate de producţie și comercializare a produselor de morărit și panificaţie. Întreprinderea

ocupă locul 3 în topul firmelor mijlocii din judeţul Neamţ.

Unitatea a luat fiinţă în anul 1991, în baza H.G. 1353/1990, prin divizarea fostei

Întreprinderi de Morărit și Panificaţie Neamţ.

Capitalul social este de 4.560.600 mii lei din care 40% este deţinut de Asociaţia

Salariaţilor și conducerea societăţii, iar 60% este deţinut de acţionari.

Principalele produse realizate sunt produse de morărit, în proporţie de 30% din cifra de

afaceri și produse de panificaţie, în proporţie de 70% din cifra de afaceri.

Analiza și-a propus să realizeze o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-

financiare a întreprinderii prin analiza patrimoniului respectiv rentabilităţii, evidenţiind punctele

tari şi slabe ale întreprinderii, precum şi disfuncţionalităţile care apar în activitatea ei şi cauzele

lor.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune oferă a imagine detaliată a rezultatelor și

perfomanţelor firmei.

Structura valorii adăugate evidenţiază măsura în care sunt remuneraţi participanţii la

activitatea întreprinderii, respectiv personalul angajat, statul, creditorii, asociaţii și întreprinderea

(prin autofinanţare).

[51]

O situaţie normală este aceea în care se manifestă o tendinţă de creștere a ponderii dividendelor

și a autofinanţării în valoarea adăugată și de reducere a ponderii cheltuielilor cu dobânzile și cu

impozitele datorate statului.

Tabel.nr. 20 - Evoluţia structurii valorii adăugate

Specificaţie Exerciţiul financiar2005 2006 2007 2008 2009

Cheltuieli cu personalul

76,11 72,64 69,64 72,12 79,77

Impozite, taxe și vărsăminte asimilate

1,62 1,71 2,03 2,20 2,19

Cheltuieli financiare 0,16 0,98 3,40 3,50 4,78

Dividende 4,21 5,65 7,69 12,93 4,48

Profit 17,90 19,00 17,25 9,25 8,78

Total 100 100 100 100 100

În cazul S.C. Morărit Panificaţie Roman, ponderea covârșitoare în privinţa remunerării o

deţine personalul angajat (79,77% în anul 2009), cu valori asemănătoare în cei 5 ani analizaţi,

această situaţie reflectând o diminuare a consumului de muncă. Cheltuielile cu salariile au

crescut în toată perioada analizată, reflectând o creștere a valorii acestora, precum și a

numărului de personal, care a înregistrat o evoluţie relativ stabilă.

De asemenea se observă și o sporire a presiunii fiscale prin creșterea nivelului

impozitelor datorate statului.

Un alt aspect negativ este creșterea cheltuielilor cu dobânzile, mai ales în ultimii 3 ani

analizaţi, acest indicator înregistrând cea mai mare valoare în anul 2009.

Remunerarea întreprinderii prin autofinanţare înregistează, în afară de anul 2006, valori

descrescătoare, cea mai mică valoare de 8,78 % regăsindu-se în anul 2009, fapt ce reflectă

reducerea capacităţii întreprinderii de a-și autofinanţa activitatea.

Activitatea fiecărei firme are ca un adevărat centru de orientare cifra de afaceri. Aceasta

este pentru administrator dar și pentru potenţialii investitori indicatorul fundamental al activităţii

desfășurate. Performanţa firmei este reflectată direct de realitatea pe care cifra de afaceri o

reflectă, iar neajunsurile și chiar eșecurile tot de aceasta sunt arătate. Cert este că cifra de afaceri

este prima care atestă performanţa firmei și ajunge să fie cartea de vizită a acesteia în dialogul

pieţei.

[52]

Tabel nr. 21 : Analiza cifrei de afaceri

Nr.crt Indicatori Perioada de referinţă

2005 2006 2007 2008 2009

1. Cifra de afaceri (CA) 7.777.885

8.404.115 9.859.930 10.677.560

10.811.072

2. Producţia exerciţiului (Qe) 10.090.582 10.687.230 11.780.89

0

12.788.070

12.338.496

3.. Numărul mediu de salariaţi

( Ns )

200 194 184 219 211

4. Valoarea medie a activelor

fixe productive (Afp)

1.713.587

3.380.412 3.831.961 3.405.931 4.630.010

5. Productivitatea muncii (

Wa =Qe/Ns)

50.452,91 55.088,81 64.026,57 58.393,01 58476,28

Indici 100 % 109,18 %

116,22 % 91,20 % 100,14 %

6. Înzestrarea tehnică a muncii

(It=Afp/Ns)

8567,93 17424,80 20825,87 15552,19 21943,17

7. Eficienţa activelor fixe

(E=Qe/Afp)

5,88 3,16 3,07 3,75 2,66

8. Gradul de valorificare a

producţiei exerciţiului

(Gv=CA/Qe)

0,77 0,78 0,83 0,83 0,87

• Producţia exerciţiului a înregistrat valori crescătoare în toată perioada analizată,

înregistrând o valoare mai mică în anul 2009 comparativ cu anul 2008 datorită scăderii

numarului de angajaţi.

• Valoarea oscilantă a numărului de salariaţi, a avut efecte minime asupra valorii cifrei de

afaceri, aceasta continuând să crească indiferent de diminuarea sau creșterea numărului

de angajaţi.

• Înzestrarea tehnică a muncii a avut un trend pozitiv, scăderea sa cu 25,3 % în anul 2008

fiind determinată de creșterea numărului de salariaţi cu 35 de persoane. Creșterea

acestui indicator reflectă preocuparea întreprinderii spre investiţii menite a contribui la

obţinerea de efecte.

• Observăm că productivitatea muncii a înregistrat cea mai mare valoare în anul 2007, când

s-a înregistrat cel mai mic număr al salariaţilor.

• Eficienţa utilizării mijloacelor fixe active măsurată pe baza valorii medii a producţiei

marfa fabricată la 1 leu mijloace fixe active nu s-a realizat comparativ cu perioada

anterioară, aceasta datorându-se neatingerii parametrilor proiectaţi ai utilajelor în

perioada analizată. Analiza trebuie aprofundată din punct de vedere al depistării unor

[53]

eventuale situaţii, cum ar fi: gradul de noutate și de fiabilitate al utilajelor, randamentul

acestora, siguranţa în exploatare, etc.

• Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată a crescut, ceea ce a avut influenţe

benefice asupra evoluţiei cifrei de afaceri. Situaţia se apreciază în mod favorabil deoarece

reflectă o scădere a ponderii imobilizărilor în stocuri de produse finite și semifabricate

destinate vânzarii.

Pornind de la datele din acest tabel se poate observa o tendinţă de creștere stabilă a cifrei

de afaceri, putându-se prognoza o evoluţie favorabilă și stabilă a acesteia și pentru următorii

ani.

În ceea ce privește structura cifrei de afaceri, ea este formată în proporţie de 62-65% din

producţia vândută iar 37-35% din vânzările de mărfuri.

Dacă observăm evoluţia cifrei de afaceri comparativ cu cea a profitului, putem observa

că în timp ce primul indicator are un trend permanent ascendent, al doilea înregistrează în

general o evoluţie descendentă. Acest fenomen se explică prin faptul că rezultatele favorabile

înregistrate de rezultatul din exploatare sunt diminuate considerabil de către rezultatul financiar,

care în ultimii 4 ani a înregistrat un sold negativ datorită cheltuielilor financiare generate de

creditele bancare ale firmei. La acestea se adaugă și impactul negativ al creșterii preţului

materiilor prime, în cazul fabricii fiind cel al făinii.

În ceea de privește ratele de rentabilitate, nivelul lor este prezentat în tabelul următor:

Tabel nr. 22 – Evoluţia ratelor de rentabilitate

Indicatori Anii de referinţă2005 2006 2007 2008 2009

Rata rentabilităţii comerciale

7,94 % 9,06 % 7,77 % 4,38 % 4,05 %

Rata rentabilităţii Economice (ROA)

21,01 % 16,09 % 13,98 % 8,64 % 7,15 %

Rata rentabilităţii Financiare (ROE)

22,90 % 25,24 % 20,26 % 11,27% 10,08 %

• Rata rentabilităţii comerciale a înregistrat cele mai mici valori în anii 2008, 2008, datorită

nivelului scăzut al profitului pe acești doi ani;

• Rata rentabilităţii economice a urmat un trend descendent, valoarea înregistrată în anul

2009 fiind mai mică de 3 ori decât cea din primul an de referinţă, 2005;

[54]

• Rata rentabilităţii financiare a înregistrat valori bune în primii 3 ani analizaţi, însă,

valoarea sa din anul 2009 este mai mică cu 50 % faţă de anul 2005. Aceaste valori în

continuă scădere au fost afectate de crditele de modernizare preluate de întreprindere și

plata dobânzilor la acestea, sperând că odată cu achitarea integrală a acestora se va reveni

la valori mai mari.

• Cauzele scăderii ratei rentabilităţii financiare constă într-o creştere mult mai lentă a

surselor proprii provenind din rezultatul net curent comparativ cu creşterea surselor

proprii altele decât rezultatul net al exerciţiului.

În urma analizei rentabilităţii firmei SC Morărit Panificaţie Roman S.A., se desprind

următoarele puncte forte și puncte slabe:

Puncte forte Puncte slabe

• Întreprinderea înregistrează profit pe toţi anii analizaţi;

• Evoluţie ascendentă a indicatorilor vânzări de mărfuri și producţia vândută;

• Cifra de afaceri are un trend ascendent pe toţi anii analizaţi;

• Venituri mari realizate preponderent din activitatea de exploatare;

• Indicatorul gradul de integrare al întreprinderii înregistrează valori de peste 50 % ceea ce semnifică faptul că întreprinderea își poate asigura ea însăși un număr mare de faze de fabricaţie;

• Creștere constantă a valorii adăugate care este un semn al unei creșteri ușoare a performanţelor comerciale ale întreprinderii.

• Ratele de rentabilitate înregistrează valori pozitive și în general peste medie;

• Producţia exerciţiului a înregistrat valori crescătoare pe toată perioada analizată;

• Creșterea anuală a gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată, ceea ce a avut influenţe benefice asupra evoluţiei cifrei de afaceri.

• Profitul a înregistrat valori descrescătoare deși cifra de afaceri a crescut anual; Acest lucru s-a datorat cheltuielilor financiare generate de creditele bancare ale firmei. La acestea se adaugă și impactul negativ al creșterii preţului materiilor prime, în cazul fabricii fiind cel al făinii.

• Cheltuielile cu mărfurile și cu materiile prime au crescut de la un an la altul;

• Cheltuieli financiare ridicate, mai ales în ultimii 2 ani, care au contribuit la formarea unui rezultat financiar negativ având impact direct asupra rezultatului final al întreprinderii ;

• Rentabilitate economică în scădere, de la 21,01% în anul 2005, la 7, 15% în anul 2009, acesta reflectând o situaţie nefavorabilă a întreprinderii.

• Valoare descrescătoare a ratelor de rentabilitate;

• Rata rentabilităţii economice și rata rentabilităţii financiare urmează o evoluţie descendentă;

• Cheltuieli salariale mari, cu valori crescătoare pe cei 5 ani analizaţi, deși numărul acestora a fluctuat pe perioada analizată;

[55]

• Ratele de rentabilitate financiară au fost mai mari decât cele economice, fapt ce accentuează ideea că activitatea de exploatare nu este foarte bine gestionată

Pe ansamblu, întreprinderea înregistrează rezultate favorabile, însă, în condiţiile

economiei actuale, în continuă scădere. Rezultatele pozitive au avut la bază optimizarea

activităţii în organizări interne, gestiunea stocurilor, calitatea produselor și serviciilor, gestiunii

comerciale, corelaţia bună dintre cererea pieţei și potenţialul productiv al firmei.

În urma analizei realizate pe parcursul acestei lucrări, se pot desprinde câteva sugestii

referitoare la activitatea de viitor a întreprinderii:

• creșterea veniturilor, respectiv a cifrei de afaceri, prin îmbunătăţirea calităţii produselor,

extinderea activităţii de comercializare, intensificarea acţiunilor de promovare, precum și

prin creșterea gradului de valorificare a producţiei exerciţiului;

• îmbunătăţirea rentabilităţii veniturilor, deci și a eficienţei comerciale;

• reducerea costurilor, fără a diminua calitatea produselor, prin creșterea volumului

producţiei și a productivităţii muncii;

• îmbunătăţirea activităţii financiare a firmei;

• utilizarea eficientă a creditelor obţinute;

• creșterea valorii activelor totale și a eficienţei utilizării acestora;

• creșterea eficienţei utilizării factorilor de producţie, a capitalurilor, deci a rentabilităţii

activului;

• creșterea ponderii produselor mai rentabile, respectiv cu o pierdere mai mică decât media

pe întreprindere, în acord cu cererea pe piaţă;

• îmbunătăţirea necondiţionată a structurii capitalului permanent, în favoarea celui propriu,

și folosirea eficientă a celui împrumutat.

În general, maximizarea rentabilităţii financiare se poate realiza acţionând din trei puncte de

vedere:

[56]

• maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de activitate şi a

ameliorării marjelor. Realizarea acestor două obiective se bazează pe optimizarea

activităţii în domeniile: organizării interne, gestiunii stocurilor, calităţii produselor şi

serviciilor, gestiunii comerciale etc.;

• creşterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a

imobilizărilor corporale şi reducerea necesarului de fond de rulment, în special prin

reducerea stocurilor şi creanţelor;

• minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor

investite.

[57]

Bibliografie

1. Bucătaru, D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea, Iași, 2006;

2. Bucătaru, D.,Evaluarea întreprinderii, Editura Junimea, Iași, 2006;

3. Bușe, L., Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2005;

4. Colasse, B., L'analyse financiere de l'entreprise, Editura La Decouverte, Paris, 2001;

5. Dorneanu, E., Diagnosticul financiar al firmei cotate pe piaţa de capital, Editura Tipo

Moldova, Iași, 2008;

6. Gheorghe,I., Analiza diagnostic a firmei, Editura Tribuna economică, Bucureşti, 2006;

7. Gheorghiu, A., Analiză economico- financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,

București, 2005;

8. Meunier, B., Le diagnostic financier, Edition d'Organisation, Paris, 2001;

9. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară – elemente teoretico-metodologice și aplicaţii,

Editura SedCom Libris, Iași, 2006;

10. Niculescu, M., Diagnostic global strategic vol.I, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

11. Niculescu, M., Diagnostic financiar, Vol 2, Editura Economică, București, 2003;

12. Păvăloaia,W., Păvăloaia, D., Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehno Press,

Iași, 2006;

13. Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Editura

CECCAR, București, 2006;

14. Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura SedCom Libris, Iași, 2004;

15. Pișleag, A., Diagnosticul financiar al întreprinderii, Editura Matrix, București, 2002;

[58]

16. Racoceanu, C-tin,Analiza economico-financiară a profitului , Editura Economică, Bucureşti,

2006;

17. Ramage, P., Analyse et diagnostic financier, Edition d'Organisation, Paris, 2001;

18. Robu, V., Georgescu, N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti,

2004;

19. Solnik, B., Gestion financiere, Editura Dunod, Paris, 2001;

20. ștefura, G., Bugete publice și fiscalitate, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iași,

2007;

21. Ţitan, E.,Băcescu- Cărbunaru, A., Ghiţă, S. Statistică macroeconomică, Editura Meteora

Press,Bucureşti, 2001;

22. Vâlceanu, Ghe., Robu, V., Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura

Economică, București, 2005;

23. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 2006;

[59]

Anexe

Anexa nr.1:Contul de profit și pierdere al societăţii Morărit Panificaţie Roman S.A. pe anii

2005-2009

Denumirea indicatorului Nr.rd.

Ani de referinţă2005 2006 2007 2008 2009

A B 2 3 4 5 61. Cifra de afaceri netă (rd.02 la 05) 01 7.777.885 8.404.115 9.859.930 10.677.560 10.811.072

Producţia vândută (ct.701+702+703+704+705+706+708) 02 4.983.773 5.457.764 6.423.886 7.207.733 6.746.829

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03 2.721.478 2.946.351 3.436.044 3.469.827 4.064.243

Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 766) 04 0 0 0 0 0

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411) 05 72.634 0 0 0 0

2. Variaţia stocurilor (ct.711) -Sold C 06 5.106.809 5.229.466 5.357.004 5.466.008 5.571.567

și a producţiei în curs de execuţie -Sold D 07 0 0 0 0 0

3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată (ct.721+722) 08 0 0 0 114.329 20.100

4. Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) 09 50.640 70.286 36.369 31.190 64.668

VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL (rd.01+05-06+07+08+09) 10 12.935.334 13.703.867 15.253.303 16.289.087 16.467.407

5.a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile (ct.601+602-7412) 11 4.720.468 4.875.326 5.338.626 5.653.363 5.469.962

Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 12 486.949 113.263 146.463 186.745 173.540

b) Alte cheltuieli externe (cu energie și apa) (ct.605-7413) 13 644.528 771.386 789.505 848.699 874.912

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14 2.463.558 2.693.168 3.162.278 3.188.615 3.728.701

6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17) 15 3.198.438 3.544.764 3.676.792 4.345.459 4.597.222

a) Salarii și indemnizaţii 16 2.426.531 2.715.735 2.840.023 3.423.167 3.589.482

[60]

(ct.621+642-7414) b) Cheltuieli cu asigurarile și protecţia socială (ct.645-7415) 17 771.907 829.029 836769 922292 1.007.740

7.a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale (rd. 19-20) 18 262.137 314.414 439.642 820.510 373.145

a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 19 262.137 314.414 439.642 439.642 373.145

a.2) Venituri (ct.7813) 20 0 0 0 0 0

b) Ajustări de valoare privind activele circulante (rd.22-23) 21 26.311 0 0 0 0

b.1) Cheltuieli (ct.654+6814) 22 26.311 0 0 0 0

b.2) Venituri (ct.754+7814) 23 0 0 0 0 0

8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.25 la 28) 24 401.380 428.296 613.170 489.309 526.958

8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628-7416) 25 294.082 300.726 500.863 355.113 392.386

8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (ct.635) 26 68.271 83.591 107.120 132.167 126.386

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii și activele cedate (ct.658) 27 39.027 43.979 5.187 2.029 8.186

Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entitate, al căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct. 666) 28 0 0 0 0 0

Ajustari privind provizioanele (rd.30-31) 29 0 0 0 0 0

- Cheltuieli (ct.6812) 30 26.311 0 0 0 0

- Venituri (ct.7812) 31 26.311 0 0 0 0

CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd.11 la 15+18+21+24+29) 32 12.203.769 12.740.617 14.166.476 15.532.700 15.744.440

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE: - Profit (rd.10-32) 33 731.565 963.250 1.086.827 756.387 722.967

- Pierdere (rd.32-10) 34 0 0 0 0 0

9. Venituri din interese de participare (ct.7611+7613) 35 0 0 0 0

-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 36 0 0 0 0

10. Venituri din alte investiţii și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate (ct.763) 37 0 0 0 0 0

-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 38 0 0 0 0 0

11. Venituri din dobânzi (ct.766) 39 27.307 12.133 1.263 9.299 52.631

-din care, venituri obţinute de la entităţile afiliate 40 0 0 0 0 0

Alte venituri financiare (ct. 762+764+765+767+768) 41 0 122 1.254 2.745 5.891

VENITURI FINANCIARE - TOTAL 42 27.307 12.255 2.517 12.044 58.522

[61]

(rd.35+37+39+41)12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante (rd.44-45) 43 0 0 0 0 0

- Cheltuieli (ct.686) 44 0 0 0 0 0

- Venituri (ct.786) 45 0 0 0 0 0

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666-7418) 46 6.718 47.989 156.174 153.651 168.362

-din care, cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate 47 0 0 0 0 0

Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 48 0 0 22.370 57.294 107.036

CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd.43+46+48) 49 6.718 47.989 178.544 210.945 275.398

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ - Profit (rd.42-49) 50 20.589 0 0 0 0

- Pierdere (rd.49-42) 51 0 35.734 176.027 198.901 216.876

14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(A): - Profit (rd.10+42-32-49) 52 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

- Pierdere (rd.32+49-10-42) 53 0 0 0 0 0

15. Venituri extraordinare (ct.771) 54 0 0 0 0 0

16. Cheltuieli extraordinare (ct.671) 55 0 0 0 0 0

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARA: - Profit (rd.54-55) 56 0 0 0 0 0

- Pierdere (rd.55-54) 57 0 0 0 0 0

VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 12.962.641 13.716.122 15.255.820 16.301.131 16.525.929

CHELTUIELI TOTALE (rd.32+49+55) 59 12.210.487 12.788.606 14.345.020 15.743.645 16.019.838

PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ: - Profit ( rd.58-59) 60 752.154 927.516 910.800 557.486 506.091

- Pierdere (rd.59-58) 61 0 0 0 0 0

18. Impozitul pe profit (ct. 691) 62 134.594 166.006 144.265 89.260 68.066

19. Alte impozite nereprezentate la elementele de mai sus (ct.698) 63 0 0 0 0 0

20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR: - Profit (rd.60-61-62-63) 64 617.560 761.510 766.535 468.226 438.025

- Pierdere (rd.61+62+63-60) 65 0 0 0 0 0

[62]

Anexa nr. 2 Organigrama societăţii Morărit Panificaţie Roman S.A.